Copiii lui Dumnezeu - mesagerul crestin

Copiii lui Dumnezeu - Dr. E. Dönges
daţi de ruşine dinaintea Lui la venirea Sa.» - Da, ce ruşinos, ce dureros trebuie să fi fost pentru
el, apostolul credincios şi robul Domnului, şi ce dureros trebuie să fie pentru toţi, care s-au
ostenit într-un fel oarecare pentru credincioşi, când în ziua Domnului se va dovedi că ostenelile
nu au adus rod deplin, deci întrucâtva au fost zadarnice. În astfel de cazuri robii Domnului «vor
pierde ce au lucrat», nu vor primi «răsplată deplină». (2 Ioan 8)
De aceea, în primul rând din pricina Domnului, dar şi din pricina acelora care «au lucrat» între
noi şi «au vegheat asupra sufletelor noastre» (1 Timotei 5,17; Evrei 13,17), «cu hotărâre de
inimă să rămânem cu Domnul» (Faptele Apostolilor 11,23) şi să ne gândim că «toţi ne vom
înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos». (Romani 14,10) Tot aşa şi Ioan aminteşte
credincioşilor de binecuvântata, dar şi serioasa venire a Domnului. 11 Ce imbold puternic este şi
pentru lucrătorul Domnului, cât şi pentru toţi sfinţii Săi aşteptarea venirii Domnului şi
Mântuitorului nostru Isus Hristos. Inima bate pentru El şi îndeamnă la lucrare cu credincioşie şi
despărţire de lume şi păcat. Şi apostolul Ioan pune aici pe inima fiecărui membru al familiei lui
Dumnezeu, să se gândească la revenirea Domnului şi cu privire la aceasta spune tuturor:
«Rămâneţi în El!»
Da, să rămânem în El, în Domnul nostru scump, căci ştim că în curând Îl vom vedea faţă în
faţă! Atunci se va descoperi şi va fi văzută pe deplin valoarea şi adevăratul caracter al drumului
nostru şi al umblării noastre, precum şi al lucrării noastre. «Rămâneţi în El!», ne strică apostolul.
Facă Duhul lui Dumnezeu ca această rugăminte şi acest îndemn, scurt dar insistent, să ofere
tuturor copiilor iubiţi ai lui Dumnezeu putere înnoită din pricina lui Isus şi a Numelui Său
scump!
Capitolul 7
Semnele caracteristice ale copiilor lui Dumnezeu
Dacă noi suntem copii ai lui Dumnezeu, atunci la noi se vor remarca anumite semne
caracteristice sau trăsături de caracter şi acestea se vor dezvolta tot mai mult cu timpului. Căci,
dacă suntem născuţi din nou, avem o natură nouă şi am primit viaţa eternă în Hristos Isus; şi
această natură nouă – aşa presupune apostolul pe drept – se face cunoscut în mod clar. Cu alte
cuvinte: deoarece Hristos Însuşi este viaţa eternă, natura nouă, pe care noi am primit-o prin
credinţa în El, se poate mişca numai în acelaşi cadru în care S-a mişcat viaţa Sa, atunci când El a
călătorit pe pământ în mijlocul copiilor oamenilor. Natura divină trebuie în împrejurările date să
se descopere totdeauna şi pretutindeni în acelaşi fel, corespunzător lui Dumnezeu. Ea nu poate fi
altfel decât asemenea Lui, din Cel care descinde: din Hristos, «Chipul Dumnezeului nevăzut»,
«Întâiul născut din toată creaţia», din El, «Întâiul născut dintre mai mulţi fraţi». – În felul acesta
apostolul vorbeşte în toată prima lui scrisoare mult despre semnele caracteristice sau însuşirile de
caracter ale copiilor lui Dumnezeu.
Dar Duhul Sfânt nu arată aceste semne ale copiilor lui Dumnezeu, ca să-i facă pe credincioşi să
se verifice, dacă sunt cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, şi apoi probabil să trezească în ei
îndoială cu privire la starea lor de copii ai lui Dumnezeu. Aceasta este departe de intenţiile
Duhului lui Dumnezeu; El nu vrea ca credincioşii să se preocupe cu ei înşişi, şi nici să-i umple
de nesiguranţă; El nu vrea nici să-i aducă într-o stare legalistă, tristă, care uşor ar putea să ia
naştere într-un suflet din dorinţa năzuirii după semnele caracteristice al stării de copil al lui
Dumnezeu. Aceasta ar distruge prospeţimea şi frumuseţea vieţii dumnezeieşti.
11 Apostolul se referă aici mai mult la apariţia Domnului împreună cu ai Săi în glorie înaintea lumii întregi decât la
«răpire»; căci cu acest ultim eveniment în epistole se pune permanent în legătură responsabilitatea şi credincioşia
noastră în umblare şi în lucrare, precum şi răsplătirea.
39