Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

din complexul lacustru Roşu-Puiu prezintă o greutate maximă de 9,647 mg/l respectiv 9,86
mg/l in lunile iulie şi octombrie 2009.
Urmărind dinamica biomasei grupului taxonomic Rotifera în cei cinci ani analizaţi se
constată variaţii semnificative pentru fiecare lac în parte/respectiv complex lacustru ce a
fost analizat..
Această dinamică reflectă fluctuaţiile troficitătii lacurilor, cantităţile mai mari sau mai
mici de zooplancton fiind direct proporţionale cu gradul de troficitate. Pe lângă caracterul
general evidentiat in figurile 4.3.2.1.2.4 si 4.3.2.1.2.5 se pot distinge aspecte particulare,
variaţii specifice atât de la o perioadă la alta cât şi de la o staţie la alta pentru fiecare
ecosistem analizat. Spre exemplu pentru fiecare complex lacustru sub aspect cantitativ se
constată o dinamică ce punctează o maximă a biomasei zooplanctonice în anii 2005, 2007
şi 2009, probabil datorată nivelului hidrologic scăzut din perioada analizata. Evoluţia în timp
a densităţii biomasei, marcată de creşteri şi scăderi succesive în cei cinci ani analizaţi,
prezintă un sens ascendent pentru lacurile din complexul Gorgova-Uzlina şi Roşu-Puiu.
4.3.2.1.3. Zoobentos
Macronevertebratele bentonice deţin un rol important în procesele de acumulare şi
transfer a energiei în lanţurile trofice specifice ecosistemelor acvatice. Fiind un grup divers,
constituit dintr-un număr mare de organisme cu cicluri de viaţă diferite ca durată şi cerinţe
ecologice variate, macronevertebratele bentonice integrează în distribuţia lor efectele
fluctuaţiilor factorilor de mediu. Aceste caracteristici stau la baza utilizării
macronevertebratelor bentonice în evaluarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice.
Zoobentosul este utilizat de foarte mult timp la caracterizarea ecosistemelor
acvatice. Multe dintre caracterizări depind de o bună determinare, de cele mai multe ori
până la nivel de specie, fapt ce mareşte considerabil timpul de analiză. Chiar dacă
Directiva Cadru pentru Apa cere realizarea unei evaluări a macronevertebratelor,
complexitatea tipurilor de comunităţi pe care acestea le formează, corelată cu diversitatea
habitatelor fac extrem de dificilă utilizarea lor în evaluarea stării ecologice. De aceea se
încearcă utilizarea unor indicatori cât mai simpli care să eficientizeze procesul de
clasificare ecologică a lacurilor. Procentul de Orthocladiine din totalul larvelor de
chironomide, raportul dintre Naidide (Oligochete) şi chironomide, procentul taxonilor
(Plecoptera, Ephemeroptera, Trichoptera) sensibili la eutrofizare şi concentraţii scăzute de
oxigen, sunt câţiva dintre indicatorii utilizaţi pentru determinarea stării ecologice a lacurilor.
Orthocaldiinele sunt caracteristice apelor cu concentraţii ridicate de oxigen
reflectând o calitate bună a apei la fel ca şi raportul dintre Naidide şi chironomide. In
schimb, sortarea Orthocladiinelor dintre celelalte grupe de chironomide necesită foarte mult
timp şi cunostinţe taxonomice avansate. De aceea acest indicator nu a fost utilizat decât
foarte rar şi numai atunci când se urmăreşte evaluarea unui număr relativ mic de
ecosisteme acvatice. Numărul lacurilor care fac obiectul prezentului studiu fiind mare am
renunţat la utilizare acestui indicator. Indicatorul utilizat în acest studiu este raportul dintre
oligochete şi chironomide (abundenţe numerice) deoarece reprezintă grupele de
organisme dominante în lacurile din Delta Dunării spre deosebire de ceilalţi indicatori care
utilizează organisme cu variabilitate spaţială puternică fapt care influenţează rezultatele
analizei în situaţiile în care numărul de probe prelevate este mic.
Singurul lac care, pe întreaga perioadă analizată, este dominat aproape în
exclusivitate de larve ale diferitelor specii de chionomide, este Miazăzi. Din 4.3.2.1.3.1, se
poate observa că raportul dintre abundenţele numerice ale oligochetelor şi cel al
36