cap03_Caracterizarea apelor de suprafata_Crisuri ... - Apele Romane

3.2. Ecoregiuni, tipologia si conditiile de referinta
Ecoregiuni
Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa in Anexa XI a Directivei
Cadru in domeniul Apei (Ilies , 1978), pe baza caracteristicilor ecologice si a
distributiei geografice a faunei acvatice, in spatiul hidrografic Crisuri, s-au delimitat
2 ecoregiuni: Carpatica 10 si Campia Ungara 11. Acestea sunt reprezentate in Fig 3.2.
Ecoregiunea Muntii Carpati are altitudini ce depasesc 2000 m in partea de
E, cu relief viguros si pante abrupte, este alcatuita din roci predominant silicioase
eruptive si sedimentare, calcarul fiind slab reprezentat in zonele de S si SE. Solurile
sunt foarte variate si complexe ca structura (podzoluri primare – pe pajistile alpine,
brun-acide montane de padure – intre 800-1800 m altitudine, brun-roscate de padure –
in zona de podis sau dealuri înalte).Vegetatia cuprinde etajele padurilor de foioase si
conifere precum si pasunile alpine si subalpine.
Ecoregiunea Campia Ungara este compusa din fasii inalte discontinue si
campii joase de divagare cu o uşoară înclinare de la SE spre NV, geologie silicioasa,
soluri cernoziomice si nisipoase precum si vegetatie de silvostepa si paduri de foioase.
Limitele ecoregiunii Campia Ungara intersecteaza cursurile de apa importante care
provin din zona montana la altitudinea de 200-250 m, iar intre cursurile principale
limita ecoregiunilor urca pana la altitudinea de 400-500m, pentru a delimita bazinele
hidrografice a caror cursuri de apa sunt situate in regiunea de dealuri joase.
3.2.1. Tipologia si conditiile de referinta pentru rauri
Directiva Cadru Apa prevede ca pentru fiecare categorie de apa de suprafaţa,
corpurile de apa dintr-un bazin sau district hidrografic sa fie diferentiate după tipul
lor.
Clasificarea tipologica a cursurilor de apa se realizeaza in urmatoarele etape:
Abordarea top-down - tipologie bazata pe parametrii descriptivi
abiotici, factori presupusi a se afla in relatie indirecta cu comunitatile
biologice (relatie de tip cauza-efect);
Abordarea bottom-up – tipologie bazata pe masuratori directe a
variabilitatii comunitatilor biologice (relatie de tip efect-cauza) prin care se
urmareste o verificare biologica a tipologiei abiotice;
Suprapunerea celor doua abordari pentru definirea finala a tipurilor de
corpuri de apa.
Pentru caracterizarea tipologica abiotica a cursurilor de apa din Romania,
avand la baza sistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apa), s -au
utilizat urmatorii parametri :
-obligatorii – care conduc la primele diferentieri :
ecoregiunile;
altitudinea bazinului;
caracteristicile geologice;
suprafata bazinului de receptie.
-optionali – care conduc la diferentieri mai detaliate :
structura litologica a patului albiei;
17