La apusul libertatii - Parohia Ortodoxă din Hamburg

Ieromonahul HRISTODUL AGHIORITUL, La apusul libertăţii
validarea sa, să intre în vigoare şi legea respectivă, de vreme ce va fi cuprinsă în articolele
sale Răspunsul e simplu pentru ţoti cei care încă obisnuiesc să gândească lucrurile şi să le
studieze. Acordul Maastricht, acordul Schengen, orice acord european, şi în general dreptul
comunitar, izvorăsc din dreptul international şi prin urmare sunt primare. Dimpotrivă, legea
care s-a votat în Cameră este o lege natională comună care, după validarea acordului, cedează
în fata sa. Sigur, o dată cu această lege cedează şi toate reglementările pozitive pe care le
prevede şi care vin în contradictie cu articolele acordului. Astfel, de acum înainte poporul e
lăsat la mila fiecărui guvernant şi la mila unei autorităti necunoscute. A unei autorităti care are
dreptul prin lege să culeagă şi să prelucreze date; să hotărască în ceea ce priveste aceste date
şi care - de notat - e supremă şi incontrolabilă, adică nu poate fi controlată absolut de nimeni.
Legea de care vorbeam (2472/1997) serveste două scopuri: în primul rând, votarea ei a fost o
conditie indispensabilă pentru validarea-acordului Schengen. In al doilea rând, prin votarea
acestei legi a fost repusă în vigoare vechea lege (1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas), a emiterii
cărtilor electronice de identitate şi a numărului de cod unitar de înregistrare, dar deja intrăm în
procedura emiterii lor.
Emiterea identitătilor electronice nu e optională
Ii auzim pe foarte multi spunând: pentru că poporul nu doreste noile identităti electronice va
trebui ca acordarea lor să se facă optional. Acest punct de vedere îl citim chiar şi în circularele
unor cucernici şi luptători arhierei, care cu constiinta curată se îngrijesc de turma lor şi care nu
sunt indiferenti. Dorim ca putinele lucruri pe care le aducem aici şi pe care le veti citi mai
departe să ne informeze pe noi ţoti în legătură cu această temă atât de delicată, pentru a
actiona apoi asa cum trebuie.
Acordul Schengen izvorăste, asa cum am spus, din dreptul international, care e primar si, prin
urmare, superior oricărui drept national. Acordul impune fiecărui stat membru să-l valideze,
sa-l pună în vigoare şi în aplicare pînă la un anumit termen. In cazul în care statul-membru nu
se conformează în intervalul de timp prevăzut, acesta va suporta şi sanctiuni. Pe de altă parte,
nici o reglementare din dreptul national nu poate fi superioară dreptului comunitar
(acordului). Acest lucru va trebui considerat de la sine înteles, pentru că, dacă dreptul
comunitar n-ar fi fost angajant, atunci Comunitatea, care se bazează pe acorduri, s-ar fi
dizolvat.
Asadar, prin acest acord, UE obligă statele membre să-i respecte fără nici cea mai mică
abatere recomandările. Orice stat care nu se conformează suportă sanctiuni sau se retrage şi nu
mai participă la acord. Prin urmare, acordul este angajant şi nu lasă posibilitatea ca, într-un
stat, jumătate să se supună prevederilor acordului şi cealaltă jumătate, dintr-un motiv sau
altul, să nu se supună. Ceea ce a spus şi ministrul nostru, domnul Evanghelos Iannopoulos, la
18 martie 1997, în Cameră: ''Vine aşadar recomandarea şi impune. Recomandarea, directiva,
înseamnă Constitutie pentru Grecia. Sau o accepti, sau iesi din Comunitate: da sau nu. Aceste
directive sunt legi ale Comunitătii. Te conformezi lor... " (fragment din procesele verbale ale
Camerei). De asemenea, acelasi ministru, la propunerea care s-a făcut de a nu se vota această
lege antidemocratică, pentru că drepturile omului sunt sfinte prin Constitutie, a dat un răspuns
care merită atentia noastră: ''Orice trebuie să tăiem, să tăiem, dar nu în afara recomandării,
pentru că vom avea probleme... " şi mai jos: ''Am spus că deja avem Constitutie,
recomandarea. şi stăm pe recomandare... " (Procesele verbale ale Camerei din 18.03. 1997.
Fragment din discursul ministrului Evanghelos Iannopoulos.)
18