La apusul libertatii - Parohia Ortodoxă din Hamburg

Ieromonahul HRISTODUL AGHIORITUL, La apusul libertăţii
2. A treia sedintă din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul
deputatului Elefterios Varivakis: ''Ne aflăm în fata unor Ťcompromisuri încrucisateť, care se
vor modifica simultan şi în măsura în care se vor modifica şi datele încrucisate. Iar acest lucru
se vede de-a lungul, de-a latul şi în profunzimea Conventiei (Maastricht). Contradictii, ezitări,
incertitudini şi imperfectiuni la toate capitolele arată că există o putere nesigură care trebuie
să se instaleze şi care are nevoie de confirmare. In timp ce Ťfluiditateať care marchează
această Conventie în sine mărturiseste că ne aflăm exact la începutul unei lupte... Care este în
această clipă caracterul unificării Europei Unde merge Europa Unde se găseste Europa şi
cum poate prevedea cineva că va merge Este cert faptul că ceea ce a reiesit ca text nu
exprimă o federalizare sau o confederalizare... "
3. A sasea sedintă din 31 iulie 1992, un fragment din procesele verbale ale Camerei, din
discursul domnului Evanghelos Iannopoulos: ''Din păcate, nici timpul şi nici mijloacele nu neau
permis să informăm, asa cum eram datori s-o facem, poporul grec. şi să nu considere
cineva că exagerez atunci când spun că multi din noi nu numai că nici n-au analizat în
întregime continutul Conventiei, dar nici n-au îmbrătisat cu convingere anumite lucruri, şi
acestea ar fi trebuit să fie un motiv care să ne facă să transmitem şi în afară continutul
Conventiei. Inainte de toate, tineretului, fiindcă el va fi acela care va ridica greutatea câtorva
epoci, pentru că stim de unde încep aceste conventii internationale stabilite, dar nimeni nu stie
ce parcurs şi ce sfârsit au".
După cele spuse de respectabilul nostru ministru, domnul Evanghelos Iannopoulos, că de fapt
nu stim încotro ne duc şi care va fi sfârsitul pe care l-au ales pentru noi, întrebăm pe fiecare
asa-numit ''progresist": cum veti întâmpina cazul în care cineva pe care l-ati împutemicit să vă
reprezinte a semnat în contul dumneavoastră în josul unei coli de referintă albe, având ceva
scris numai la început, coală care, mai ales, va fi completată mai târziu adăugându-i cineva tot
ceea ce-i place Noi nu cerem nimic absurd. Cerem să stim unde merge Europa, Grecia
noastră si, prin urmare, şi noi. De ce vor să ne îmbarce obligatoriu într-un automobil condus
de un sofer necunoscut şi să nu ne intereseze încotro ne duce Ca să stim aşadar unde
mergem şi să acceptăm în final să mergem, vom spune cele ce urmează despre UE:
1. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate. De la început însă, trebuie să se
stabilească într-o cartă-statut şi într-o Constitutie imaginea completă şi clară a (modului) în
care porneste, trebuie să se arate încotro va merge şi cum se va constitui la sfârsit. Pentru că
nu se poate ca înainte de a exista toate acestea să se transfere puterile de la organele nationale
la cele supranationale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat disimulată, fără precedent.
2. Trebuie să ia nastere prin proceduri democratice. Să fie o Europă care să se sprijine pe
Constitutie, care va fi fost controlată şi autorizată nu numai de guverne şi de oamenii politici,
ci şi direct, chiar de popoarele Europei prin referendum, drept care pentru noi decurge din art.
44, § 2 al Constitutiei, unde se prevede organizarea referendumului pentru ''proiectele de lege
votate care reglementează o chestiune socială de mare importantă... " De asemenea,
indispensabil este ca în prealabil să se comunice un program de convergentă cu măsuri
concrete, pentru ca poporul grec să cunoască sacrificiile pe care trebuie să le suporte pentru
realizarea aceastei convergente. (Până acum n-a mai existat niciodată o chestiune socială de o
gravitate asa de mare - şi cred că nici nu va mai exista o alta şi mai gravă - care să stabilească
viitorul şi evolutia acestui popor.)
3. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate, fiecare având propria lui
Constitutie. Ăceasta va consfinti şi va apăra toate institutiile diacronice cu care a fost crescută
şi hrănită fiecare natiune, arătându-se astfel respectul cuvenit identitătii istorice, politice,
culturale şi religioase a natiunilor.
8