PSALMUL 47 (46) Imn lui Dumnezeu, regele universului 1 ...

PSALMUL 47 (46)
Imn lui Dumnezeu, regele universului
1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.
2 Toate popoarele, bateþi din palme,
aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie!
3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul,
mare rege peste tot pãmântul.
4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã
ºi naþiunile sub picioarele noastre.
5 A ales pentru noi a moºtenire
mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte.
6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie,
Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã.
7 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i!
Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i!
8 Cãci Dumnezeu este împãrat peste tot pãmântul,
cântaþi-i cu mãiestrie.
9 Dumnezeu stãpâneºte peste popoare,
Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt.
10 Stãpânitorii popoarelor se adunã
împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abraham b .
Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului,
el se înalþã cu mãreþie.
Selah
În iudaismul târziu, acest psalm era folosit în liturgia de
Anul Nou. El celebreazã, în formã imnicã, regalitatea lui
a LXX are: ne-a ales pe noi ca moºtenirea sa.
b LXX, Vg ºi versiunea siriacã au: împreunã cu Dumnezeu.

178
PSALMUL 47 (46)
Dumnezeu asupra popoarelor ºi, împreunã cu psalmii 93;
96–99, constituie genul literar al psalmilor întronãrii lui
Iahve. Discursul este esenþial, energic, marþial. Este un fel
de imn naþional al statului teocratic ebraic. În liturgia
ebraicã, trebuia sã fie recitat de ºapte ori, înainte de a suna
cornul care dãdea semnalul începutului sãrbãtorii Anului
Nou. Scena sãrbãtorii, din psalm, prezintã popoarele ºi
conducãtorii lor adunându-se în sanctuar, unde Dumnezeu
se aºazã pe tron ºi îºi asumã suveranitatea, dupã ce a luat
în stãpânire popoarele ºi a ales pentru sine un popor care
se aflã pe pãmântul moºtenirii sale. Viziunea lui Dumnezeu
este fascinantã ºi înfricoºãtoare. El se înalþã din arca
alianþei, care apare înaintea ochilor întregului Israel actualizând
în liturgie marile etape ale mântuirii, începând de
la exod ºi pânã la David. În ceasurile decisive ale istoriei
Israelului, acest psalm era reluat ca o invitaþie la speranþã.
Interpretarea istoricã încearcã sã explice imnul pornind de
la o situaþie istoricã determinatã: fie sfârºitul unui rãzboi
câºtigat, fie terminarea reconstruirii templului, dupã exil.
Interpretarea escatologicã, þinând cont de caracterul gene -
ral ºi universal al psalmului, vede, în acest imn, exaltarea
poeticã a regalitãþii lui Dumnezeu, la sfârºitul timpului.
Biserica cântã acest psalm celebrând intrarea lui Isus în
Ierusalim, în Duminica Floriilor, ºi înãlþarea lui Isus la
ceruri. Natura umanã a lui Cristos, pãtrunsã ºi vivificatã
de Duhul lui Dumnezeu, este divinizatã. Prin înãlþarea sa,
omul-Dumnezeu este stabilit ca rege al veacurilor, Domn al
universului, preot ºi mijlocitor unic între Dumnezeu ºi
oameni, cap al trupului sãu mistic (cf. Ef 1,18-23). Cristos
a mântuit ceea ce crease. Acum, ºi-a încheiat drumul sãu de
rãscumpãrare ºi, devenit centru de gravitate al creaþiei ºi al
istoriei, el este acolo unde se terminã veacurile; de la locul
scopului atins, îi aºteaptã, pe cei care vin la el, pe calea pe
care el a trasat-o. El trãieºte, încã de acum, în gloria în care
îl vom vedea în ultima zi. Totodatã, psalmul 47 (46) este

PSALMUL 47 (46) 179
înþeles ca fiind vestirea victoriei finale a lui Dumnezeu ºi
instaurarea totalã a împãrãþiei lui Cristos în lume. Lauda
adusã regelui victorios a depãºit graniþele Israelului, ba
chiar ºi pe cele ale pãmântului. Sfântul Ioan a auzit, în
ceruri, aceastã cântare: „Vrednic este Mielul, care a fost
înjunghiat, sã primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea ºi
tãria, cinstea, gloria ºi binecuvântarea. Celui care ºade pe
tron ºi Mielului sã fie binecuvântarea, cinstea, gloria ºi
pute rea în vecii vecilor!” (Ap 5,12-13).
Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu este regele Israelului
(v. 2-6); Dumnezeu este regele întregului pãmânt (v. 7-10).