Română - GTZ

9
Timişoara. Evoluţia istorică
Aşezarea din care a evoluat oraşul Timişoara
de astăzi a apărut pe malul Canalului Bega,
zonă care odinioară era înconjurată de apele şi
mlaştinile braţelor râului Timiş ca de o adevărată
fortificaţie naturală. În secolul II aici a existat o
fortificaţie romană, menţionată în documente
sub numele de castrum Themes. Timişoara este
atestată indirect într-un document din 1177 ca
parte al comitatului Timiş din Regatul Maghiar.
Datorită aşezării strategice, ce permitea controlul
unei mari părţi a Câmpiei Banatului, atât
Timişoara cât şi funcţia de comite de Timiş au
devenit din ce în ce mai importante. Timişoara a
început să se dezvolte în timpul domniei regelui
Carol Robert de Anjou, care în urma vizitei sale
din 1307 a ordonat construirea unui palat regal
şi, pentru o perioadă, a mutat capitala Ungariei
la Timişoara. Iancu de Hunedoara, care a
devenit comite de Timiş în 1440 a transformat
oraşul într-o tabără militară permanentă şi în
reşedinţă nobiliară. Cetatea a rămas în posesia
Corvineştilor până în 1490.
În 1552 o puternică armată otomană a atacat şi
cucerit cetatea, transformând-o în capitală de
vilayet otoman sub conducerea unui guvernator.
Cetatea, care s-a aflat sub controlul direct al
sultanului, avea un statut special, ca cel al
oraşelor Belgrad sau Buda iar în cele 200 de
ani de dominaţie otomană a suferit importante
transformări: bisericile au fost transformate în
moschei, în vreme ce fortăreaţa a fost adaptată
necesităţilor strategice otomane. Timişoara a trăit
o perioadă de relativă pace, fiind folosită de turci
mai ales ca punct de plecare pentru campaniile
lor militare îndreptate spre vest.
36