17.CELE CINCI LEGI ALE BIOLOGIEI

avea o evaluare complet diferită faţă de aceeaşi situaţie. Ei pot suferi unul sau mai multe conflicte sau
nici unul. Abordarea terapeutică adoptată în fiecare din aceste cazuri ar trebui să fie individuală, la
fiecare în contextul specific. Desigur, acestea au fost doar trei posibilităţi de evaluare a situaţiei:
foame, pierderea de teritoriu şi devalorizare de sine. Dar există încă un număr infinit de alte
interpretări posibile. Este un lucru cu totul individual. Nu există nici o regulă generală. De exemplu,
eliberarea de adrenalină este obligatorie în fiecare conflict. Aceasta este o hiperfuncţie a glandei
suprarenale.
Există mai multe programe care încep în orice conflict, pentru că sunt întotdeauna eficiente.
Este ceva cunoscut de toată lumea: Când vă confruntaţi cu orice conflict minor, ritmul cardiac creşte
imediat. Şi acesta este un Program Special. Deci fiecare conflict declanşează nu doar un singur
Program Special ci întotdeauna mai multe.
17.3.2 AL DOILEA CRITERIU - LOCALIZAREA
Al doilea criteriu, determină care program special, este declanşat de acel conflict, sau care
evaluare a unui conflict, necesită un Programul Special. Desigur, acest lucru are de-a face, printre
altele, cu rolul organelor specifice astfel încât să acţioneze eficient în cadrul Programului Special. În
unele organe, această conexiune este evidentă Ficatul îşi intensifică funcţia într-un conflict legat de
nutriţie. Vezica urinară este implicată în marcarea teritoriului cuiva. În cazul pielii este vorba de
detecţie, atingere, păstrarea contactului cu alte persoane. Dar acest lucru nu e întotdeauna evident
pentru toate organele. Am avut exemplul a persoane care îşi pierd locul de muncă reacţionând la
acest fapt în moduri foarte diferite.
Iată un exemplu contrar… Mai multe persoane experimentează situaţii complet diferite, dar le
evaluează, exact la fel. Luaţi în considerare persoane: un bărbat încearcă să îşi decoreze biroul, dar
şeful îi interzice. Un copil mic încearcă să se blocheze în camera sa, dar tata nu-i permite, deoarece
în familia lor, e interzis ca cineva să se închidă singur în cameră. În fine, o fată adolescentă a cărei
mamă se amestecă tot timpul în treburile ei. Aşa că nu poate lua decizii proprii, fără să se implice
mama ei. Toţi trei au un lucru în comun: Ei suferă ocazional de inflamaţii ale vezicii urinare. Numitorul
lor comun la nivel de conflict, e “marcajul” de pe teritoriile respective. Fiecare dintre ei este împiedicat
să îşi “marcheze” sau delimiteze “teritoriul”.
Bărbatul nu îşi poate decora biroul, pentru a îşi crea teritoriul. Copilul nu se poate bloca în
camera sa, pentru a-şi delimita domeniul, deoarece tatăl s-a opus. În cazul fetei, deasemenea vedem
manifestarea acestui conflict de marcare a teritoriului. Ea este mai puţin preocupată de teritoriul
exterior, ci mai mult de identitatea ei personală. Nu poate stabili limite între ea şi mamă.
În esenţă, avem aceeaşi detecţie de conflict în toate cazurile, deşi par atât de diferite între ele.
Acest lucru este greu de înţeles la început. Mult mai dificil e de a caracteriza conţinutul conflictual
astfel ca să fie clar pentru toată lumea.
17.3.3 AL TREILEA CRITERIU – CELE TREI NIVELE
O altă constatare importantă este faptul că din acest moment, Programul Special intră în
execuţie simultan pe cele trei nivele:
psihic, creier şi organe. Există o confuzie
comună şi anume aceea că psihicul
declanşează Programele Speciale, în timp
ce în realitate, conflictul e perceput de
către unitatea întreagă a organismului
nostru biologic, generând simptome pe
toate cele nivele amintite. Ceea ce
experimentăm la nivel psihic, prin
gândurile noastre, o schimbare a punctului
nostru de vedere faţă de lume, e un
simptom şi nu o cauză. Vă rugăm ţineţi cont de faptul că nu vorbim despre conflictele psihologice.