Pidalion - Ortodoxie sau moarte!

Prin corabia aceasta se închipuieşte Soborniceasca Biseric ă a Lui Hristos, a că
rei
temelie este Credinţa cea Ortodox ă în Sfânta Treime. Iar scândurile ş i grinzile sunt
dogmele Credinţei şi tradiţiile. Catargul este Crucea. Vântrelele, nădejdea ş i
dragostea. Cârmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorarii ş i marinarii,
Apostolii, şi Diadohii Apostolilor, şi toţi Cuvioşii. Gramaticii şi notarii, învăţă
torii
cei dup ă vremi. Călătorii, toţi Ortodocşii Creştini. Marea, este viaţ
a acesta. Suflarea
cea lin ă şi zefirul, sunt suflările ş i harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele
împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreapt ă că
tre limanul Ceresc, este cartea
aceasta a Sfintelor Canoane.
Dumnezeiescul Hrisostom (Tom 6, foaia 429, stih 10, ş i tom 7, foaia 502, stih 20;
Ediţia din Etoni)
Întru slava Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, a unuia Dumnezeu.
PIDALION
Sau cârma corăbiei înţelese a Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici a Ortodocş
ilor.
Adic ă toate Sfintele Canoane, a Sfinţ
ilor Apostoli, a Sfintelor Sinoade Ecumenice,
locale şi a Sfinţilor Părinţi de pe alocurea. Traduse din greceşte în româneş
te de
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Chirio Chir Venianin Costachi.
Iar acum întâia­ ş dat ă , în zilele Prea Înaltului Domn Mihail Grigoriu Sturza
Voievod
Cu blagoslovenia Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop ş i Mitropolit al Moldovei Chirio
Chir Meletie.
Tipărit ă prin sârguinţa şi cheltuiala Prea Cuviosului Arhimandrit şi Stare ţ al
Sfintelor Mânăstiri Neamţul şi Secul, Chir Neonil.
Îndreptate ş i îndeplinite de Protosinghelul Neofit Scriban în tipografia Sfintei
Mânăstiri Neamţul, în anul 1844 de Ieromonahul Teofan ş i de Monahul Cleopa
tipograful.
INSCRIPŢIE ASUPRA STEMEI DOMNEŞTI
MIHAIL STURZA VOIEVOD DOMN AL
ŢĂRII MOLDOVEI,
O Cruce şi o Coroan ă, o Stea o Alurghid ă,
Un Bour, o Cunun ă, ce st ă pe o Egid ă,
Un Schiptru, şi o Spad ă, ba şi un Sfânt Patron,
Sau dat DOMNULUI nostru când s­a suit pe Tron,
Lui MIHAIL lui STURZA ca PRIN Ţ şi VOIEVOD,
S ă fie­n Moştenire, de fericire rod.
Întreaga stăpânire, şi a Armelor Putere,
1

În mâna sa stau puse, şi a Moldovei vrere,
Deci dar acestea toate, a Providenţei sunt,
Ce duce Omenirea către un scop Preasfânt.
Lui dar se cuvine ca tot ce vom lucra,
S­aducem s ă supunem spre a se încununa ,
Primeşte Bune DOAMNE aceste spre­nchinare,
Primeşte aceast ă Carte, sub 'Nalta apărare.
CĂTRE CITITORI,
Începând de la cele mai mari trupuri ale lumii văzute, ş i încheind la cele mai
mici fiinţe şi trupuri microscopice şi înţelese, ale lumii nevăzute nu aflăm c ă ar
putea ele oarecum fiinţa sau a se mişca decât numai dup ă oarecare legi.
Învoirea cea minunat ă a elementelor, mişcarea cea Universal ă a firii, scopul
şi armonia lor de la sine arat ă pe sfintele şi preaînţ
eleptele legi ce li s­au pus de
către Atotputernicul Ziditor.
Deci precum în rânduiala Universului şi a firii nimic se vede făr ă de
oarecare legi, aşa şi în rânduiala moral ă, nici o societate şi nici un aşeză
mânt nu
se poate cârmui făr ă de oarecare legi; deci, cu cât mai vârtos clerul, poporul ş i
bisericile creştineşti.
Şi iarăşi precum nici un Domnitor înţelept nu ocârmuieş
te poporul cu
lesnire şi ferice, făr ă ca mai întâi s ă le fac ă cunoscut ă voia sa, sau legiuirile după
care vor ele a se ocârmui; cu cât mai vârtos Biserica care este sufletul cârmuirii ş i a
legilor făr ă de care nici societatea nu poate fi trainic ă ; clerul este sufletul unui
popor; deci dac ă clerul nu va şti calea pe care trebuie s ă mearg ă spre a nu rătăci ş i
a nu cădea în pierzare, apoi cum va ară
ta el turmei sale calea care duce la fericire
şi mântuire. Dar apoi a le face cunoscute lor pe acestea nu este alt ă [cale], decât a
le publica lor în acei termeni cu care ele se înţeleg între ele.
Biserica Moldovei, s­au mai bine bisericile Naţiei Române, din potriv ă au
păţit, căci Codica sa de Legi, sau Canoanele Bisericeşti, nu i­au fost ei împărtăş
ite
în întregime, prin graiuri ce sunt înţelese fiilor turmei sale, sau deş
i i­se
împărtăşeşte ceva, îns ă numai poate prin broş
uri, manuscrise, care din veac în
veac se tălmăcesc de către vreun prieten sau fiu al ei adevărat.
În sfârşit, în anul mântuirii 1652 sau dat la lumin ă în Târgoviş
te, capitala
Ţării Româneşti, Nomocanonul lui Alexie Aristin, tălmă
cit de Daniil monahul
panoneanul, îndreptat de ieromonahul Ignatie Petri ţă, tipă
rit cu cheltuiala
Mitropolitului Ştefan. Întitulându­l româneş
te, Îndreptarul Legii sau Lege
Dreptariu. Dar apoi acest Nomocanon 1 , precum este ş tiut, este o prescurtare a
Canoanelor, amestecate cu legi politiceşti, iar nu o completa şi simpla Codic ă de
Canoane.
Aceast ă carte de la arătatul an, 1652 pân ă astă
zi ne având norocire de a se
retipă
ri, a ajuns un lucru atât de rar, încât o episcopie sau o mitropolie, se poate
socoti foarte norocit ă dac ă, înc ă i­a mai rămas vreun exemplar întreg!
Pricinile neretipăririi pot fi de mai multe feluri, şi iarăş
i, unele iertate, iar
altele neiertate, precum între altele este aceea de a nu fi cunoscute la tot clerul ş i
tuturor credincioş
ilor de osebitele legiuiri a Sfintei Biserici… Care aceasta din
urm ă, s­a întâmplat şi acestei cărţi, tocmai pe când era s ă vad ă întâia oar ă lumina
tiparului, în greceşte, precum mărturiseş
te fericitul patriarh Neofit, în scrisoarea sa
din 1802, care s­a tipărit în locul acesteia.
1
Nomocanoane sunt mai multe, precum a patriarhului Fotie, a lui Vastar, şi a altora.
2

Şi care carte poate c ă şi la noi are acest fel de neprieteni… Pe care, deş
i cu
o singur ă trăsătur ă socotesc îndeajuns a­i încredinţa despre Adevăr; adic ă , este
Biserica învăţătoare şi propovă
duitoarea Luminii, sau nu? Este un organism social,
sau nu? Unde se aplic ă prorocescul cuvânt: „Lumin ă sunt Poruncile Tale pe
pământ. Lumin ă cărărilor mele este Legea Ta. Şi ară
tarea Cuvintelor Tale
lumineaz ă şi înţelepţeşte pe prunci.” [Psalm 118, 105, 130] Cum s ă înţ
elegem
cuvântul Sfântului Pavel: „C ă elinilor şi barbarilor, înţelepţilor şi neînţelepţ
ilor
datori sunt.” [Romani 1, 14] Totuşi le voi ră
spunde cu acest mare cuvânt al
Sfântului Grigorie Teologul: „Cum nu este necuviincios lucru, c ă legea romanilor,
nimănui nu este iertat a nu o şti, deşi neştine ar fi ţăran şi cu totul neînvăţ
at; nici
este lege care s ă ajute pe cei care lucreaz ă din neştiin ţă; iar ă învăţă
torii mântuirii,
oare s ă poat ă a nu şti principiile mântuirii, care deş
i altminterea sunt foarte simple
şi neadânci pentru înţelegere.” [În Cuvântul la Marele Atanasie]Afar ă de acesta ş i
sfântul Chiril al Alexandriei zice:„ S ă auzim dar toţi câţ
i îi lenevim la cetirea
scripturilor cât ă vătămare suferim, şi cât ă sărăcie, c ă nu înţelegem vreo vieţ
uire
cândva, cei ce nu ştim legile acestea dup ă care trebuie a vieţ
ui.”( la Matei Sira cap.
13.52).
Şi cu adevărat, cât ar fi de ne potrivit clerului s ă ştie legile şi formele după
care trebuie a purta proceduri particulare şi materiale cu acei ce li s­au încredinţ
at
spre ai păstori la apa odihnei, şi ai povăţui către mântuire şi Împărăţ
ia lui
Dumnezeu. Iar legiuirile sau canoanele bisericeşti a le fi cu totul neştiute! Ba încă
ceea ce ar fi şi mai rău, când am voi s ă împiedicăm pe cei ce ar voii de a le ş tii,
ascunzând Lumina sub obroc.
Preasfinţitul Mitropolit Veniamin, simţind mai mult aceast ă necuviin ţă, ş i
trebuinţa de a se publica în limba româneasc ă , adunarea tuturor canoanelor
bisericeşti, cu obişnuita sa râvn ă pentru înmulţ
irea canoanelor române, s­a apucat
şi a tălmăcit în limba româneasc ă aceast ă carte de pe exemplarele tipă
rite la anul
1800 în Lipsca, adunate de Sfântul Sinod al Constantinopolului, din tomurile ce se
zic Sinodicale sau Pandecte ale Canoanelor Bisericii Răsăritului, tălmă
cindu­le în
limba nou ă greceasc ă, potrivit cu însemnările ce ne­au lăsat Ioan Zonara 2
, şi după
dânsul Theodor Balsamon 3 , câte odat ă şi dup ă Alexie Aristin 4
de multe ori după
5
anonimul traducător
şi alţii care şi alţii
6
care se afl ă greco­latine cele mai multe.
Afar ă de care a adăugat la sfârşit şi alte canoane de ale altor Părinţ
i, care nu sunt
2
Ioan Zonara, a fost în timpul lui Alexie Comnin la 1118 de la Hristos, fiind mare drugarios
mai întâi a Viglei, şi protasicrit, pe urm ă s- a făcu monah, în Mănăstirea Sfânta Glicheria, ş i
îndemnându - se de oarecare precum însuşi zice în Precuvântarea Canoanelor, el mai bine ş i
mai înţelepţeşte decât toţi le- au tălmăcit, deşi toate tălmăcirile acestea nu s- au pă
strat, a
scris Istoria Universal ă pân ă în zilele lui Alexie Comnin, şi a tălmă
cit Canoanele Învierii ale
Octoihului Sfântului Damaschin. El este foarte lăudat nu numai de învăţaţ
ii contemporanii
cu el, ci şi de alţi mulţi.
3
Theodor Valsamon, a stătut în zilele lui Manuil Comnin ş i a patriarhului Mihail Anhialul,
pe la sfârşitul veacului al XXII-lea, dup ă Zonara ş i chiar de Alexei Aristin, fiin diacon a marii
biserici, şi nomofilax şi hartofilax şi cel dintâi al blahernilor. Iar la anul 1203 împărăţ
ind
Isachie Anghel şi patriarhul Gheorghe Sifilinie, a scris oarecare canoniceşti întrebări ş i
răspunsuri către Marcu al Alexandriei. Dup ă luarea Constantinopolului de către veneţ
ieni, la
1204 s- a hirotonisit şi patriarh al Antiohiei. Acesta din îndemnarea lui Manuil Comnin ş i a
patriarhului Mihail, înc ă diacon fiind precum însuş
i zice în Precuvântarea Nomocanonului,
adic ă a celor 14 titluri sau prescurtare a legilor împărăteş
ti a lui Fotie, sau cu alte cuvinte
Nomocanonul lui Fotie, a făcut subînsemnări, Canoanelor Apostolilor, şi Sinoadelor ş i altele.
Şi a urmat mult lui Zonara, deşi altminteri st ă departe de dânsul dup ă pă
rerea unora. Vezi
la subînsemnarea Precuvântării Pidalionului grec.
4
Alexie Aristin, era tot în anii lui Manuil Comnin, mai în urm ă puţin de Zonara, ş i mai
înainte de Valsamon, pe la anii 1166. Diacon şi nomofilax fă
cându- se a bisericii mari, a
făcut prescurtare tuturor Sfintelor Canoane, care şi Nomocanon se numeşte, ş i aceasta este
acela care s- a tipărit în româneşte la Târgovişte la anii 1652 dup ă un manuscris grec
tălmăcit. Vezi în Precuvântarea ce- i face Mitropolitul Ştefan, şi în Poarta lui.
3

întărite de Sinod Ecumenic, ş i care nu au putere ca acelea lui Ioan Postnicul, a
Sfântului Nichifor, ş i a lui Nicolae patriarhul Constantinopolului, despre care vezi
biografiile lor şi la începutul canoanelor lor, şi în subînsemnă
rile, de la
precuvântarea Pidalionului grecesc. Lămurindu­le cu însemnă
ri teologice,
filologice, istorice şi părinteşti, ba înc ă le­au subînsemnat ş i cu legiuiri
împărăteşti, mai vârtros ale lui Iustinian Digeste 7
, Codice 8 , Institutele 9 , Novelele 10
care au fost mai potrivite, iar care se împotriveau lor s­au răsuflat (scos). Aş
ijderea
a lui Ioan Chitrus, a lui Nichita şi a lui Petru diaconul ş i hartofilaxul bisericii celei
mari. Şi în sfârşit, a adus învăţătura despre nunţi, scoas ă din cartea numit ă Iuris
Greco­Roman (Juris Greco­Romanam), şi întărite spre a se publica în limba nou ă .
Dându­i ca titlu Pidalion, adic ă cârm ă, potrivit asemănă
rii ce face Sfântul Ioan
Hrisostom, Bisericii lui Hristos cu corabia. Precum se vede aceasta la începutul
cărţii acesteia. Unde între altele se zice c ă, cârma corăbiei acesteia, adic ă a Bisericii
acesteia sunt Dumnezeieştile Canoane.
Eu aflându­m ă catehet exortator (care îndeamn ă şi însufleţeşte) ş i spiritual
pe lâng ă şcolile publice din Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, dup ă o nedreapt ă ş i
grozav ă calomnie, am fost silit a veni la aceast ă Sfânt ă Mănă
stire, unde nu am
încetat de la sfintele învăţături, şi de a semăna Grâul Cuvântului lui Dumnezeu.
În dat ă îns ă, dup ă acest vifor al vieţ
ii mele, am fost numit profesor public la
şcoala din politiea (localitatea, târgul, aşezarea) Fă
lticenilor. Cu îndatorire din
partea Prea Fericitului Mitropolit Veniamin, de­a învăţ
a manuscrisul acestor Sfinte
Canoane şi a sta pe lâng ă tipografie la ieş
irea lor de sub tipar; precum mai pe larg
se arat ă în scrisoarea Înalt Preasfinţiei Sale cu numă
rul 110 din anul 1842, ianuarie
26 care se păstreaz ă în hârtiile mele.
Dar fiindc ă deosebitele împrejurări ale Înalt Prea Sfinţiei Sale, ale mănă
stirii
şi însăşi ale mele, nu am înlesnit darea ei la lumin ă atunci, ră
mânând eu la
Fălticeni cam 2 ani. Şi de acolo numit fiind egumen Mănăstirii Mogoşeş
ti din
ţinutul Dorohoiului. Poate c ă dup ă vechea zicere: „Toat ă piedica spre mai bine…”
În sfârş
it, în 12 august 1843, la cererea Preacuviosului Arhimandrit Chir
Neonil şi Stareţul de atunci al acestei sfinte mănă
stiri, mi s­a poruncit de Prea
Înălţatul Domn Stăpânitor, ca părăsind egumenia­mi, s ă m ă aşez în aceast ă Sfântă
5
Anonimul traducător, cum c ă a fost altul decât Aristin, şi c ă mai în urm ă decât acela,
mărturisesc însăşi cele zise de dânsul, c ă la Canonul 75 Apostolesc vorbeş
te despre
prescurtarea ce a făcut- o Aristin: Cel ce a prescurtat acest Canon, nu l- a înţeles bine. Că
ci
la cel de- al 19- lea canon al Anchirei, despre acest Aristin vorbeşte, îns ă o seam ă pentru că
ar fi Simeon Magistrul şi Logofătul, care ne- a lăsat oarecare tălmăciri ale Canoanelor.
6
Adic ă din Nomocanonul lui Matei Vlastar, care trăia pe la 1335 şi urmat tălmă
cirilor lui
Zonara, iar mai cu seam ă lui Valsamon, dintr- a lui Iosif egipteanul ş i presbiterul, ce a
parafrasit şi tâlcuit Canoanele arăbeş
te, fiind pe la anul 1398. Din Nomocanoanele lui Ioan
al Antiohiei, şi ale lui Ioan Scholasticul, ce a fost presbiter Antiohiei, pe urm ă apocrisiar în
Constantinopol, ale lui Anastasie al Antiohiei dup ă Zonara (Dositheu Dodicavivlion foaia
514) şi dup ă ce s- a izgonit patriarhul Eutihie, s’a fă
cut de Iustinian patriarhul
Constantinopolului. Şi ca Sfânt se serbeaz ă la 3 februarie (pe vechi !) care dup ă Dosithei
altul este de Ioan al Antiohiei, iar dup ă alţii acesta şi este.
7
Digeste înseamn ă orânduire, iar aici însemneaz ă legile lui Iustinian, pe care le- au adunat
de pe la deosebite naţii, în cincizeci de cărţi, şi le- au numit Digeste. Cine îns ă le- au mai
prescurtat, care a fost pricina şi altele, vezi la subînsemnă
rile Pidalionului grec, sau în
precuvântarea ce o face mitropolitul Ştefan la Îndreptarea Legii, tipărit ă în Târgoviş
te la
1652.
8
Codic ă în greceşte înseamn ă lege, luându - se apoi şi în înţ
eles de carte de lege, sau
membran ă, sau pergament. Aici se înţelege careta de legi a lui Iustinian, împărţit ă în trei
codice.
9
Instituta sau Institutele înseamn ă introducere, iar aici însemneaz ă propedia, sau înainte
învăţătur ă a legilor, care a făcut- o Iustinian, pentru mai lesnicioasa înţelegere a ştiinţ
ei
legilor.
10
Novel ă înseamn ă orânduirea nou ă a oricărui împărat, iar aici înseamn ă lege politic ă.
4

Mănăstire spre a preda ştiinţa religioas ă şi limba elin ă, tinerilor părinţi, şi să
îndreptez aceast ă sfânt ă carte. Şi aceasta a fost cea mai sigur ă ocazie pentru un
atât de mult aşteptat, şi atât de mare lucru pentru creştini.
Deci iat ă c ă, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieş
it de sub tipar. Eu m­am silit în
tot chipul spre a­i da o sintax ă mai româneasc ă, îns ă numai pe cât m­a iertat
sfinţenia lucrului, căci ştiut este c ă la asemenea cărţi, trebuie a jertfi eleganţ
a
limbii, urmând scumpătăţii celei mai de aproape a înţ
elesului termenilor
originalului, ba înc ă de multe ori şi înseşi literei. Pentru aceea, am întrebuinţ
at
multe cuvinte tehnice, necunoscute poate tuturor, îns ă pe toate le­am fă
cut
înţelese, însemnându­le cu stelu ţă şi punându­le cuvânt înţeles, sau ş i pe cel
propriu, la marginea aceluiaşi rând.
Iar cea mai de aproape şi mai pătrunzătoare băgare de seam ă , am avut de a
o face înţeleas ă şi lămurit ă şi de a fi întru toate, precum vorbele şi zisele, aşa ş i
idea întocmai cu a originalului. Ş i unde nevoia m­a silit am pus în paranteze, când
în original erau fraze eliptice şi idiomuri, cuvântul necesar spre a face înţ
eles
textul. Mai vârtos când verbul era foarte depărtat în perioade de subiectul său.
Am înmulţit tâlcuirile şi trimiterile ce rămăseser ă netălmăcite, precum ş i
multe însemnări lăsate, care se cer neapărat pentru lă
murirea cuprinderii
canoanelor. Din tâlcuiri multe mai c ă n­ar fi trebuit în limba noastr ă, îns ă m­am
temut a le lăsa ca unele ce şi ele au luat tărie Sinodiceasc ă. Şi c ă sunt mai vârtos
ale vrednicului de aducere aminte Zonara. Toate mărturiile din Scriptur ă s­au
cercetat, şi s­au pus întocmai versurile Sfântului Grigoire Teologul ş i ale Sfântului
Amfilohie, atingătoare de care cărţi ale Sfintei Scripturi sunt primite, fiindc ă au
rămas netâlcuite, s­au adăugat scara (indexul) locurilor ş i a materiilor mai
însemnate, icoana şi desenul Bisericii de la începutul cărţii şi altele. Încât pot a mă
măguli c ă neştine poate s ă o citeasc ă cu însăş
i încrederea ce o are în original. În
sfârşit, fiindc ă tălmăcirea Prea Sfinţitului Mitropolit Veniamin a fost făcut ă în
grab ă, silit de nevoia ce vedea c ă o are Biserica şi neamul să
u, apoi la îndreptarea
şi îndeplinirea ce am fă
cut am avut în vedere nu numai originalul publicat la
Atena, ci şi cel publicat la Sankt Petersburg, care este tălmăcit şi tipă
rit cu o
deplin ă luare aminte şi lămurire. Pe lâng ă acestea trebuie s ă mărturisesc ş i
neobosita stăruin ţă osteneal ă şi cheltuial ă ce au jertfit Prea Cuviosul Arhimandrit
şi Stare ţ Chir Neonil, care cu aprins ă râvn ă se arat ă pentru luminarea clerului ş i
înmulţirea a tot felul de cărţi sfinte şi morale. Făr ă de a cărui sprijin, împrejură
rile
poate m ă împiedicau a face şi atâta.
Deci primiţi iubiţilor aceste puţine şi mici osteneli ce le aduc Bisericii ş i
naţiei, primiţi aceast ă sfânt ă carte care este îndat ă şi cea întâi dup ă Sfintele
Scripturi. Şi care veţi binevoi a o citi şi a o avea, de veţi întâmpina vreo greşeal ă ,
îndreptaţi­o cu duhul blândeţilor, căci afar ă de scurtimea timpului celui de nouă
luni, în care s­a tipărit un atât de mare lucru, şi deş
i cu toate puterile, ca un om,
m­am îngrijit a nu se face greşeli totuşi este ştiut, c ă, nimeni nu este făr ă de pă
cat,
afar ă de Unul Dumnezeu. Pe lâng ă care, cu toat ă supunerea şi cu cea mai adâncă
umilin ţă m ă rog, ca oricare, în deosebite timpuri, veţi binevoi a citi aceste puţine ş i
slabe trăsături ale condeiului meu, v ă rog, ziceţi întru rugăciunile voastre mă
car un
mic cuvânt, pentru mine ticălosul, şi pentru toţ
i acei ce s­au ostenit de la începutul
tălmăcirii ei şi pân ă la ieş
irea de sub tipar. Mai vârtos aceia pe care Milostivul
Dumnezeu va binevoi, ca s ă trăiţi şi atunci, pe când trupul meu ş i al acelora vor fi
cenu şă şi în mormânt întunecos! Nu uitaţi pe cei ce au trecut de la voi! Gândiţ
i la
cele trecute şi la cele ce v ă aşteapt ă, c ă aşa şi viaţa voastr ă de fa ţă , se va îndrepta
potrivit veşnicului şi adevăratului nostru interes! Mai rugându­v ă înc ă o dat ă ca să
nu m ă uitaţi în rugăciunile voastre, totodat ă cu tot sufletul ş i inima mea, umilit rog
5

pe Preaînduratul Dumnezeu, ca s ă v ă învredniceasc ă acelor bunuri ale Sfântului
Apostol Pavel: «Pe care ochiul nu le­a văzut şi la inima omului nu s­au suit… »
Aşişderea: « Şi tuturor celor ce voiesc a vieţ
ui, cu dreptarul acesta, pace
peste ei şi mil ă, şi spre tot Israelul lui Dumnezeu…» (Galateni 6, 16)
Protosinghel NEOFIT SCRIBAN
În Sfânta Mănăstire a Neamţului.
Anul 1844, Noiembrie, 10.
Prea Sfinţiţilor Arhierei ai patriei, Cucernicilor Preoţi împodobiţ
i prin lucrarea
Sfântului Duh cu veşmântul preoţiei Domnului, fraţi şi fii iubiţi întru Iisus Hristos.
Iarăşi cu ajutorul lui Dumnezeu, ieşita la lumin ă, în limba româneasc ă ş i
cartea de canoane întitulat ă Pidalion, adic ă cârma Bisericii, în care după
Hrisostom, credincioşii stau ca într­o corabie mântuitoare de potopul pă
catului, sub
cârmuirea arhiereilor şi a clerului următori lui Iisus Hristos ş i Apostolilor, prin
lumina învăţăturilor şi a canoanelor lăsate de Sfinţii Părinţi, plutim că
tre limanul
fericirii, juruit de Rostul Dumnezeiesc, celor ce făr ă prihan ă cuget ă şi umbl ă în
voia şi în Legea Domnului. În aceasta se cuprind Legiuirile Dumnezeieş
tilor
Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi locale şi ale osebiţilor Părinţi ş i
Dascăli ai Ortodoxiei, şi sub titlul sus numit, au fost tipărite în elino­greceş
te în
Leipzig la anul 1800.
Trebuinţ
a sau mai bine zis nevoia de o asemenea carte a fost pentru Biserica
mare. C ă precum vasul care înoat ă pe luciul oceanului, făr ă de organul
(instrumentul) povăţuitor, de bun ă seam ă s­ar face prad ă la furia furtunilor ş i la
zbuciumă
rile talazurilor turbate, azvârlindu­se departe de la calea sa. De asemenea
şi vasul Bisericii, al căruia întâi cârmaci a fost şi este Însuş
i Mântuitorul ei Iisus
Hristos, lipsit ă de legiuirile şi graiurile dogmatice şi morale ale învăţă
turii Sale
preaînţelepte, s­ar fi făcut în loc de cas ă de rugăciune şi lăca ş Celui Prea Înalt,
peşter ă de furi. Şi dac ă Iisus prin asemenea rostiri canonice, cu care a insuflat pe
următorii Săi, nu ar fi certat marea eresurilor şi valurile patimilor încât s ă se facă
linişte în Biseric ă, de bun ă seam ă , ca oarecând vasul în care se aflau Apostolii
înotând făr ă cârm ă, bântuindu­se ş i aproape de cufundare fiind, de multe ori
cârmacii şi credincioşii ei s­ar fi văzut nevoiţi a striga: „Doamne, mântuieşte­ne că
pierim…”
Iubiţilor mei în Hristos fraţi şi fii! Cunoscute v ă sunt ş i starea Bisericii patriei
noastre pe care Marele Arhiereu a o încredinţ
a smereniei mele cu 50 de ani mai în
urm ă,
ş i acelea câte, sprijinit de daru­I am lucrat în via Sa, cu jintire. Parte a
lumina clerul şi a­l rândui în faţa poporului, dorind s ă se învredniceasc ă a zice cu
conştiinţa nejignit ă: „Aşa s ă lumineze lumina voastr ă înaintea oamenilor!”. Parte a
zidi şi a curăţi casa Domnului, pentru ca norul luminos al darului Său, c ă nu apună
de la altarul tămâierii, de la care noul Israil trebuie a se adăpa prin învăţă
tura
Evangheliei, cu apa cea vie din care cel care bea numai însetoşeaz ă, ş i îndreptat
prin fapte, bine primite să­i fie şi jertfele aduse, şi ascultate rugăciunile că
tre Fiul
înălţate ziua şi noaptea în locul acesta. Parte m­am îndeletnicit cu organizarea ş i
reforma dicasteriilor bisericeşti, spre care scop dorind ca din Sion s ă ias ă Legea ş i
Cuvântul Domnului din Ierusalim, am tradus în sfârşit şi aceast ă carte canonic ă . Ca
s ă nu se zic ă lipsiţi de ea, ca şi despre judecătorii Legii Evangheliei: „Povăţ
uitori
orbi. Nici pentru necazul sărmanilor şi suspinul mişeilor s ă se scoale Domnul, şi să
6

se pun ă nou ă împotriv ă întru mântuirea lor.” Rânduind pe Preacuvioş
ia Sa
Protosinghelul Neofit SCRIBAN spre ai îndrepta greş
elile ce s­ar fi întâmpla în
manuscris, şi poftind pe Prea Cuviosul Arhimandrit şi Stare ţ al Sfintelor Monastiri
Neamţul şi Secul, Chir NEONIL spre a o tipă
ri, cu cheltuiala sa în tipografia
aceleiaşi Sfinte Mănăstiri.
Preasfinţiţilor arhierei şi cucernicilor preoţi! Primiţi­mi aceast ă umilit ă jertfă
cu braţele bunei voinţ
e deschise, sub ochiul priveghetor al Mântuitorului,
cunoscătorul inimilor şi preţuitorul lucrurilor, dup ă adevăr, c ă mulţ
i pot face mai
mari şi mai multe întru prisosinţa cunoştinţelor. Iar eu întru lipsa avuţiei ştiinţ
elor
cu care aceea sunt înzestraţi, cu inim ă doritoare aduc, ca vă
duva fiilor, tot ceea ce
pot, întru încredinţare c ă dac ă fiecare din noi va face tot ceea ce poate spre binele
Bisericii patriei, omenirii, nu va pierii cetatea noastr ă. Deci primind aceast ă cârmă
canonic ă, şi povăţuindu­v ă de legile ei, mergeţ
i spre lumina ce vine dinaintea
strălucirii sale, ca s ă v ă luminaţi mintea cu cunoştinţe veşnice. Că
ci cuvintele ei
sunt curate ca argintul prin foc, ispitit pământului, lămurit de şapte ori. Ş i ca
aceste canoane ce aduc la via ţă păzindu­se, s ă nu ne aduc ă moartea că
lcându­se,
sfinţiţii judecători s ă fie nu numai cititori, dar şi împlinitori graiurilor ei, că
ci nu
din lege ne vom îndrepta, ci din fapte. Ca atunci s ă putem zice: „Fericiţ
i suntem
Israile, c ă cele plăcute Lui Dumnezeu am făcut”. Şi poporul cel ce pentru neştiinţ
a
sa şedea întru întuneric, acum prin publicarea acestei cărţi păzite cu sfinţ
enie, au
văzut Lumin ă mare…
Al dragostei voastre de amândou ă fericirile doritor, şi duhovnicesc părinte.
Veniamin fostul Mitropolit al Moldovei.
În Sfânta Mânăstire Slatina anul 1844.
COPIE ÎNTOCMAI TĂLMĂCIT Ă DE PE TIPĂRITA COPIE
A CĂRŢII PREASFINŢITULUI PATRIARH NEOFIT
De vreme ce Hristos este Însuşi Adevărul, şi cela ce se împotriveş
te
adevărului se împotriveşte dar Însuşi lui Hristos, pentru aceasta, şi noi după
datorie mărturisim tot adevărul cărţii acesteia, spre deplina încredinţ
are a
cititorilor ei. În vremea patriarhiei noastre celei dintâi s­a adus la noi această
retipărit ă (carte de canoane), aceast ă canoniceasc ă carte, prin preaînvăţ
atul Agapie
Peloponisiul, cu socoteala spre a se cerceta şi vrednic ă judecându­se, s ă se dea în
tipar spre folosul de obşte al drepcredincioş
ilor arhierei celor ce atunci se aflau pe
lâng ă noi şi împreun ă cu noi şezători în Sinod; şi toţi împreun ă socotind, singur
fericitul întru pomenire fostul Patriarh al Constantinopolului Gherasim, Mitropolit
Derkon atunci aflându­se, înc ă împreun ă cu el ş i Meletie fost al Larisiei, întru
teoria cărţii s­au înduplecat, iar ă în tipar a se da s­a împotrivit, propunându­i, că
cele canoniceşti ale Bisericii nu se cuvin a se da în obşte, prin limba proast ă , ca nu
cele ale sfintelor canoane s ă se fac ă cunoscute poporului celui prost. Şi noi stându­
le împotriv ă le­am zis, c ă de sunt acestea aşa, nu se cuvenea nici în limba elinească
a se da din început Sfintele Canoane, fiindc ă în timpul acela cu acea limb ă vorbeau
şi însuşi lucrătorii cei de meşteşuguri groase, şi norodul. Acestea zic împotrivă
punându­le noi, deşert s­a arătat cuvântul acelora şi făr ă tărie. Şi iar cu socotinţ
a
noastr ă şi împreun ă cu socotinţa Sfinţiţilor Arhierei, sinodiceşte s­a hotă
rât, a se
11
teorisi cartea pentru aceasta s­a şi încredinţat cuviosului şi preacuvântăreţului
dascăl şi sfinţitului propovă
duitor al marii biserici a Lui Hristos, lui chir Dorothei
11
Învăţător
7

unui ca ştiutor de Sfintele Canoane şi împodobit cu mult ă învăţătur ă şi faptă
bun ă, care făcând teoria încredinţatei lui cărţi de­a dreptul ne­a înfăţiş
at­o, nimic
adăugând întru dânsa, ne­a rugat s ă o trimitem şi la preaînţeleptul cuvântăreţ
dascăl chir Atanasie Pariul, aflându­se atunci în insula Chios, şi la fostul Prea Sfinţ
it
al Corintului chir Macarie ce petrecea acolo; la care trimiţându­o noi am luat ş i de
la dânşii buna mărturie pentru carte. Aşa am rânduit, ş i s­a trimis cartea la
tălmăcitorii din Sfântul Munte, ca cu cheltuiala noastr ă s ă se transcrie şi s ă se
îndrepteze. Care şi s­a făcut cu scopul ca şi în tipar s ă o dăm iarăşi cu însăş
i
12
cheltuiala noastr ă. Îns ă întru acea vreme paretisindu­i de prostasia 13
Ecumenicului Tron, ne­am lipsit de folositoare de suflet plat ă cea de acest fel;
pentru aceea şi preacuvioşii părinţi din Sfântul Munte, din a lor sără
cie adunând
dup ă putin ţă, şi mulţi alţii din cei petrecă
tori în afara Sfântului Munte, au dat­o în
tipar. Şi Teodorit conducătorul tipografiei, fiindc ă a adă
ugat într­o carte ca
aceasta, făr ă cunoştinţa tălmăcitorilor şi a bărbaţilor vrednici de cuvânt, care după
bisericeasca porunc ă au teoretisit cartea, adăugiri ale lui care au mult ă necuviin ţă ;
pentru aceasta pe drept cuvânt adăugirile acestea s­au acoperit cu hârtie alb ă ca nu
14
cele adevărate cu neadevăratele adăugiri amestecându­se, evghenia cărţii s ă o
vateme, şi în loc de folos cititorilor nu mic ă vătămare s ă le pricinuiasc ă ş i
trupeasc ă şi sufleteasc ă.
1. Pentru c ă în adăugirile acestea zice c ă Domnul nostru Iisus Hristos a
înviat sâmbăta.
2. Ca s ă se fac ă plecări de genunchi în ziua duminicii ş i chiar în ziua
Cinzecimii.
15
3. C ă sâmbăta are aceleaşi pronomii ca şi duminica pentru c ă ş i ea este
închipuirea Învierii.
4. C ă cu un chip viclean înnoieş
te vechile sminteli ce au urmat în Sfântul
Munte despre pomenirile morţilor, care cu darul Lui Hristos şi au fost ş i
sunt încetate cu totul. De vreme ce Sfânta Biseric ă a Lui Hristos mai
înainte purtând grij ă de obşteasca pace a mână
stirilor, prin trei scriitori
soborniceşti ai ei cu înfricoş
ate blesteme au oprit a nu se porni cineva
nici a zice nici a scrie despre acestea.
5. C ă prihăneş
te pe toate tipicele Sfântului Munte ca pe unele care nu ar
grăi toate acelaşi lucru ş i ar fi potrivnice; care sunt potrivnice
sobornicescului şi obştescului tipic, şi sunt mai desvăţătoare ş i mai
arătătoare decât locurile cele neluminat ară
tate ale sobornicescului tipic.
6. C ă curat se împotriveşte în adă
ugirile acestea canoanelor Sfintelor
Sinoade ecumenice şi locale şi predaniilor Bisericii Lui Hristos.
7. Şi c ă mai de pe urm ă a cutezat preaîndrăzneţ
ul a scrie într.o carte ca
aceasta întru cele ce pomenesc despre antihrist, un atâtde înfricoşat ş i
cuteză
tor cuvânt încât ne­am îngrozit nu numai a­l da în scris, ci nici
măcar numele al numi, pentru primejduirea ce putea urma ş i pentru
covârşirea necuviinţei, îns ă aceste adăugiri se afl ă în paginile urmă
toare
ale cărţii ce ne st ă de fa ţă tipărit ă de el: 96, 104, 167, 183, 184, 203,
16
204, 212, 300, 380, 383, 399, 449, 502, 504, 533, 548 şi 549 . Şi dacă
vreunul din cei ce au cumpărat din aceste canoniceşti cărţ
i de prin alte
12
Demisionându - i
13
Conducere, cancelarie, mai marii
14
Boierie, nobleţe
15
Prerogativ ă, privilegiu, drept, putere
16 Vezi c ă pricinele însemnate aici de preafericitul patriarh, în aceast ă carte nici cum s- au
pus.
Însemneaz ă c ă aceste numere se afl ă numai în prima ediţie.
8

locuri ale pământului, ar voi a şterge arătatele neadevărate adăugiri, ş i
ar voi a­şi îndrepta cartea sa, găseasc ă numele paginilor de mai sus întru
care se afl ă adăugirile. C ă pentru acesta s­a şi făcut şi s­a întărit această
mărturie prin patriarhiceasca noastr ă iscălitur ă şi pentru întărirea cărţ
ii
şi pentru obştescul folos, şi fie darul lui Dumnezeu cu credin ţă citesc.
1802, August
NEOFIT FOST AL CONSTANTINOPOLULUI PATRIARH
­­­­­ ­­­­­
PROLEGOMENA
ÎN DEOBŞTE DESPRE SFINŢITELE CANOANE.
CE ESTE CANONUL?
Canonul, dup ă Zonara (în tâlcuirea Epistolei 39 a marelui Atanasie) chiar cu
adevărat este un lemn, obşteşte numit cot, pe care îl întrebuinţeaz ă meş
terii spre a
îndrepta lemnele, sau pietrele, ce lucreaz ă ei. C ă punând cotul acesta asupra celor
ce se lucreaz ă de ei, de sunt acelea strâmbe, în lăuntrul, sau în afar ă, le tocmesc, ş i
le fac drepte. Din aceasta îns ă, dup ă metafora, Canoane se numesc, ş i pietricelele,
ori bilele (ce se întrebuinţeaz ă la balotaţie) spre alegeri: şi hotă
rârile, atât cele ale
Apostolilor, cât şi cele ale Sinoadelor Ecumenice, şi ale celor locale, şi ale Sfinţ
ilor
Părinţi celor din parte, care se cuprind în cartea aceasta. Pentru c ă ş i acestea, ca
atâţia coţi drepţi şi netezi, leapăd ă cu adevărat de la cei sfinţiţi cu preoţia, ş i de la
clerici, şi de la cei lumeşti, toat ă nerânduiala, şi strâmbarea moravurilor. Ş i
pricinuiesc lor toat ă buna rânduial ă şi îndreptare Bisericii, şi a stării creştineşti, ş i
a faptei bune. 17
17
Însemneaz ă îns ă, c ă pentru a înţelege cineva mai lesne Canoanele, acestea, se cuvine a ş ti
acest 14 preţuiri, sau cinstiri ce de Obşte se socotesc la toate Canoanele.
1. Cum c ă, Canoanele se osebesc de hotărâri, de legi, de decreturi, ş i de
poruncitoarele trimiteri, că
ci Canoanele Sinoadelor chiar nu cuprind, Dogmele
Credinţei (decât rareori), ci pe buna rânduial ă, aşezarea Bisericii. Iar hotă
rârile
Sinoadelor, cuprind chiar pe singure Dogmele Credinţei. Măcar c ă unii ori cu
abuz (rea întrebuinţare) şi Canoanele se numesc hotă
râri. Precum aceasta se
arat ă din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, ş i mai ales din cel al 5- lea al
Sinodului din Cartagina, şii din Practicalele lui, unde se zice c ă s- au citit acele
20 de hotărâri ale Sinodului din Niceea, adic ă acele 20 de canoane ale lui. Se
osebesc Canoanele de Legi, căci Legi chiar se numesc cele politiceşti şi din afară
ale împăraţilor; Iar ă Canoanele sunt dinlăuntru şi Bisericeşti, ş i mai tari decât
Legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc Canoanele de Decreturi,
precum înva ţă Gratian în îmărţ
irea a 3 Canoanele, ori de particularnic (local)
Sinod s- au rânduit, ori de Ecumenic s- au hotărât, ori s- au adeverit. Iară
Decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul său hotătăşte, spre a nimă
ruia
(nimănuia) sfătuire sau răspuns. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri; că
ci
acestea se rânduiesc, ori de vre- un Pap ă, ori Patriarh, ori şi împreun ă cu Sinodul
lor spre dogmaticeasca sfătuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).
2. Se cuvine a şti cineva c ă Canoanele câte nu cuprind ară
tat certare acelora ce le
calc ă, dup ă tăcere, dau voie Arhiereului celui de loc, făr ă patim ă s ă rânduiască
cuvenita şi potrivita certare, adic ă canonisirea lor, care o ar socoti, precum zice
Valsamon în tâlcuirea Canonului 45 al Sinodului 6. Vezi certă
rile, ori canonisirile
Pustnicului Ioan, împreun ă cu Canoanele lui cele nepomenite în celelalte
Canoane.
3. Se cuvine a şti c ă unul şi acelaşi păcat, unele Canoane îl ceart ă mai în
îndelungat ă vreme, iar altele mai în puţin ă. Fiindc ă dup ă mai mult ă , ori mai
puţin ă pocăin ţă a celor ce au păcătuit, aşa mai mult, ori mai puţin, se rânduieş
te
şi iertarea lor (despre care vezi şi subînsemnarea Canonului 12 al Sinodului 1); ş i
dup ă mai mult ă, sau mai puţin ă creştere, şi întărire a Bisericii.
9

„Cum c ă de către toţi se cuvine a se păzi Dumnezeieş
tile Canoane
nestrămutate. C ă cei ce nu le păzesc se supun sub înfricoşate certări ori canonisiri.
„Episcopilor, acestea s­au rânduit vou ă pentru Canoane de că
tre noi. Voi
îns ă rămânând întrânsele v ă veţi mântui şi pace veţi avea, iar nesupunându­v ă vă
veţi munci, şi lupt ă unii cu alţii necurmat ă veţi avea. Plata neascultării cea cuvenită
luând­o. (Apostolii în sfârşitul [epilogul] cuvântării Canoanelor.)
„Am judecat cu dreptate ca Canoane cele de cele de Sfinţi aşezate până
acum în fiecare Sinod s ă stăpâneasc ă.”(Canonul 1 al Sinodului IV)
„S­a socotit de către Sfântul Sinod acesta, s ă rămân ă şi de acum adeverite ş i
întărite spre vindecarea sufletelor şi spre tămă
duirea patimilor Canoanele cele
primite şi întărite de către Sfinţii şi Fericiţii Părinţi cei mai înainte de noi, dar încă
şi predanisite nou ă, anume ale Sfinţilor şi slăviţilor Apostoli, ş i ale Ecumneicelor IV
Sinoade dup ă nume, ale celor locale anume, şi cele ale părinţ
ilor în parte anume.
Şi numărul a­i fi iertat rău a le schimba, ş i a surpa Canoanele cele mai­nainte
arătate.”
4. Se cuvine a şti fieştecine, c ă dup ă Capul 4 al Titlului 1 al lui Fotie, Canoanele nu
se aşeaz ă de un Episcop, ci de Obştime, ş i de Sinodul Episcopilor; precum zice
Canonul 47 al marelui Vasilie: „S ă se adune la un loc cei mai mulţ
i Episcopi.
Şi aşa s ă se aşeze Canonul”, ş i cel al 6- lea al lui Grigorie de Nisa, zicând: „La noi
aşezarea Canoanelor de un Episcop, nu are stăpânire, nici este vrednic ă de
crezare.
5. Cum c ă cel vorbeşte din Canoane Sinodiceş
ti, cuvântul lui este vrednic de
crezare, dup ă cel al 6- lea a lui Grigorie de Nisa.
6. C ă cel ce face dup ă Canoanele aceaste, are neprimejduire, dup ă însuş
i cel 47 al
marelui Vasilie.
7. Cum căcel ce calc ă Canon Sinodicesc, se cuvune s ă ia, precum am zis, certarea,
care rânduieşte Canonul cel călcat de el, dup ă cel al 2- lea al Sinodului al 6- lea.
Iar Sinodiceşti Canoane sunt şi se numesc, nu numai cele aş
ezate de
Ecumenicele Sinoade, ci înc ă şi cele localnice, şi pe lâng ă acestea, ş i cele de
oarecari Sfinţi în deosebi scrise. Ş i mai ales au putere de Canoane Ecumenice,
atât cele de localnice Sinoade, cât şi cele alcătuite de oarecari sfinţi. Pentru c ă de
Ecumenice Sinoade, de al patrulea, zic, şi de al şaselea, şi de al ş aptelea, s- au
cercetat, şi s- au întărit. Precum se vede în Canonul 1 al celui al patrulea, ş i al
şaptelea, şi în cel al 2- lea al cinşeselea Sinod.
8. Cum c ă ceea ce, Canoanele nu scriu ară
tat, aceea din cele scrise în asemenea
Canoane, se cuvine a se judeca şi a se încheia, ş i vezi tâlcuirea Canonului 15 al
Sinodului al 6- lea şi din Scripturile Părinţilor celor din parte, ori ş i din
desluşirea dreptului cuvânt s ă se judece.
9. Cum c ă toate cele rare, şi iconomicos, ş i de nevoie urmate, ori din vre- un
obiceiu rău, şi de Obşte a zice, toate cele ce afar ă de canon s- au fă
cut, Lege, sau
Canon şi pild ă a Bisericii nu sunt; şi vezi tâlcuirea Apostolescului Canon 68. Însă
şi iconomia aceasta şi nevoia trecând, iarăşi Canoanele stă
pânesc. Vezi
subînsemnarea Canonului 46 şi Canonul 13 al Sinodului 1.
10. Cum c ă canonisirile cele mai multe ce se rânduiesc de Canoane fiind de atreia
persoan ă poruncitoarea care nu este de fa ţă, negreşit au trebuin ţă de a doua
persoan ă ce este de fa ţă (care este Sinodul) pentru ca s ă se lucreze. Ş i vezi
subînsemnarea Canonului al 3- lea Apostolesc.
11. Cum c ă Canoanele şi Legile s- au pus pentru cei îndeobşte, ş i nu pentru cei
particularnici. Şi pentru cele ce se întâmpl ă mai de multe ori, ş i nu pentru cele
ce urmeaz ă mai rar.
12. Cum c ă Canoanele Ecumenicelor Sinoade, mai mult ă tă
rie au decât cele ale celor
localnice, şi cele al celor localnice, mai mult ă tărie au decât cele ale Părinţ
ilor
celor din parte. Şi mai ales decât cele neîntărite de vreun Sinod Ecumenic, ş i
citeşte zicerea Preasfinţiului Fotie despre aceasta.
13. Cum c ă unde nu este Canon, sau Lege în scris, stăpâneş
te bunul obicei, care cu
drept cuvânt şi în mulţi ani au fost cercat, şi care nu se împotriveş
te vreunui
Canon în scris sau Lege, ţinând rânduial ă de Canon şi de Lege. Ş i vezi
subînsemnarea Canonului 1 al Sinodului din Sardica.
14. Cum c ă toate cele rău judecate ş i închipuite, nici Canon, nici Lege, nici vremea,
adic ă obiceiul nu le adeveresc, dup ă legiuitori
10

„Iar de s­ar prinde cineva c ă a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canon
din cele zise, ori c ă se apuc ă s ă răstoarne, vinovat va fi dup ă Canonul cel de acel
fel; precum acela hotărăşte, s ă primeasc ă certare şi prin acela în care greşeşte, să
se vindece” (Canonul al 2­lea al Sinodului VI)
„Bucurându­ne pentru acestea, precum când afl ă cineva dobânzi multe,
îmbrăţişare primind la piept dumnezeieştile canoane şi o întărim pe aş
ezarea
acestora întreag ă şi neclătit ă a acelor aşezate de către Trâmbiţ
ele Sfântului Duh.
Adic ă, de întru tot lăudaţii Apostoli, şi ale celor VI Sinoade Ecumenice, ş i ale celor
de pe alocuri adunate… Şi pe ale Sfinţilor Părinţilor noştri… Ş i pe cei ce acelea îi
anatematisesc, şi noi îi anatematisim. Iar ă pe cei cei îi caterisesc, ş i noi îi caterisim
iar ă pe cei ce îi afurisesc şi noi afurisim. Şi pe cei ce îi dau certării, şi noi aşiş
derea
îi supunem. (Canonul I al Sinodului VI)”
„Deci legiuim ca Bisericeştile Canoane s ă ţin ă rânduiala de legi, cele de că
tre
Sfintele patru Sinoade aşezate, ori adeverite, adic ă de cel în Nicheea, ş i de cel în
Constantinopol şi de cel dintâi din Efes ş i de cel din Halkidon. (Novela 131 a lui
Iustinian)”
„Legiuim dar ca rânduial ă de legi s ă aib ă Bisericeştile Canoane, cele aş
ezate
de Sfintele cele şapte Sinoade, ori adeverite (prin ziceri adeverite, se arată
Canoanele Sinoadelor locale şi ale Părinţ
ilor celor din parte, cele adeverite de
Sinoadele Ecumenice, dup ă Balsamon.) C ă Dogmele mai înainte ziselor Sfinte
Sinoade ca pe Dumnezeiştile Scripturi le primim, şi Canoanele ca pe legi le pă
zim.
(Cartea a 5­a, titlul 3, cap.2 din Basilicale, la Fotie titlul 1, cap.2 )”
„Rânduirea a treia a titlului al 2­lea din Novele. Voieş
te ca, Canoanele celor
7 Sinoade s ă se ţin ă, (ori s ă stăpâneasc ă) şi dogmele lor, ca Dumnezeiş
tile
Scripturi. (la Fotie, titlul 1, cap. al 2­lea) ”
„Leon Înţ
eleptul, (în cartea a 5­a din Basilicale, titlul 3, cap.1) zice, primesc
pe Sfintele şapte Sinoade Ecumneice ca pe Sfânta Evanghelie.”
„S­a hotărât de Sfinţii Părinţi a se întrebuinţa şi dup ă moarte a se
anatematisi, cei ce ori în Credin ţă, ori în Canoane ar păcă
tui (al V­lea Sinod
Ecumenic în trimiterea că
tre Iustinian, foaia 392 al tomului al 2­lea). Vezi iubitule
înfricoşat cuvânt.”
„Cei ce pun în defăimare Sfintele şi Dumnezeieştile Canoane ale Sfinţ
ilor
Părinţilor noştri, care, şi pe Sfânta Biseric ă o sprijinesc, şi pe toat ă Credinţ
a petrec
împodobind­o, o povăţuiesc că
tre Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul din
Constantinopol, cel dup ă Constantin Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2­lea al
Sinodicalelor, adic ă Tomul Unirii).”
Cum c ă Dumnezeieştile Canoane sunt mai tari decât împărăteştile legi.
În praxa a doua a Sinodului al II­lea se scrie: „Prea slăviţ
ii boieri au zis:
Măritului Stăpânitor al lumii (adic ă lui Marchian împăratul) i­au plă
cut, ca nu
dup ă împărăteştile cărţi, ori dup ă pragmaticile forme [ şi aşa se numesc cărţ
ile
împărăteşti], s ă urmeze preacuvioşii episcopi, ci dup ă Canoanele cele legiuite de
Sfinţii părinţi. Sinodul a zis: Împotriva Canoanelor, nici o lucrare s ă poat ă .
Canoanele Părinţilor s ă se ţie. Şi iarăşi: Îi rugăm, ca făr ă zicerea împotrivă
lucrările cele de oarecare, în toate eparhiile, spre vătămarea canoanelor, să
rămân ă nelucrătoare; ci s ă stăpâneasc ă Canoanele prin toate… Toţ
i acestea le
zicem. Toate lucrările s ă se surpe. Canoanele s ă stăpâneasc ă… Dup ă hotă
rîrea
Sfîntului Sinod, şi în toate celelalte eparhii hotărârile Canoanelor s ă stăpâneasc ă.
Iar ă de va produce cineva vreo form ă împotriva celor hotă
râte acum, s­a
socotit de tot Sfântul şi Ecumenicul Sinod s ă fie făr ă tărie. (Canonul 10 al celui de­
al doilea Sinod Ecumenic)”
11

„Pragmaticile forme cele ce se împotrivesc Canoanelor sunt făr ă tă
rie.
(Cartea 1, titlul al doilea, rândul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2)”
„C ă acelea cu adevărat, adic ă Canoanele, cele de împăraţi, şi de Sfinţ
ii
Părinţi aşezate şi întărite se primesc ca Dumnezeieş
tile Scripturi. Iar legile, numai
de împăraţi s­au primit, ori s­au aşezat, şi pentru acesta nu au tărie mai multă
decât Dumnezeieş
tile Scripturi, nici decât Canoanele. (Balsamon în Scolie la cap. al
doilea de mai sus a lui Fotie)”
„Nu­mi spune legile cele din afar ă, căci şi vameşul legea dinafar ă plineş
te,
dar îns ă se osândeşte (Hristostom cuvântul 57 la cea de la Matei.)” Şi iarăş
i: „Nici
toţi împăraţii, de multe ori nu se ostenesc cu conglă
suire la legi. Cuvântul 6 la
Andriante.)”
Zice îns ă Blastar c ă mare ajutor dau Dumnezeieş
tilor Canoane, legile cele
iubitoare de buna cinstire de Dumnezeu: „Unele adic ă împreun ă ajutorându­le, iar
altele, şi plinindu­le, cînd se întâmpl ă a se trece acelea cu vederea. (Cap. 5, litera
k)”
C ă Dumnezeieştile Canoane şi decât Tipicele sunt mai puternice,
când acelea se împotrivesc acestora şi mai ales cele în parte şi locale.
C ă zice Blastar: „Din Novela 131 a lui Iustinian ai putea cunoaşte, c ă tipicele
cele fă
cute de ctitori sunt datori a le primi,de nu cumva se împotrivesc Canoanelor
(Cap.16, litera l)”
Epigram ă la Sfintele Canoane
Precum Treimea’nalt ă, cu legi preaînţelepte,
Pe lumea’ceasta toat ă, a pus s ă se îndrepte,
Ş’acest ă rânduial ă nu poate s ă se strice,
Căci est’Un preaputernic ci’ oricine’i tare, ferice;
Aşa, şi lumea toat ă, a lui Hristos numit ă,
Cu Sfinte Legi, Canoane, ce ţin fericit ă;
Căci ele’ndreapt ă omul, feresc de la păcate,
Primiţi cu bucurie acest ă Sfânt ă Carte;
C’aşa precum cu cârma, corabia se poart ă,
Aşa zic cu aceasta Biserica se’ndreapt ă.
P. N. Scriban
Câţi vor umbla cu Canonul (dreptarul) acesta, pace peste ei şi mil ă .
(Galateni 7, 16)
Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom
„ Am auzit şi am ţinut… Nu ai ţinut, pe sineţi te­ai osândit. În jumă
tate ai
ţinut, şi de nu vei ţine, vei zice îns ă, nu am ştiut. C ă cel ce se osândeş
te pe sine
pentru c ă nu a ţinut, se sârguieşte spre a ţine. ( În Cuvântul 4, Despre pocăin ţă ,
foaia 785, a tomului 6, tipărit la Veneţia )
A SFÂNTULUI MAXIM
„Mulţi suntem cei ce zicem, puţini îns ă cei ce fac; dar îns ă Cuvântul lui
Dumnezeu nimeni nu este dator a­L mincionoşi pentru lenevirea sa. Ci a mă
rturisi
cu adevărat neputinţa sa, iar nu a ascunde Adevărul lui Dumnezeu. Ca s ă nu facem
12

vinovaţi, împreun ă cu călcarea Poruncilor, şi de reaua tălmă
cire a Cuvântului lui
Dumnezeu.” (Capitolul 85 a celei de­a doua sute, a celor pentru dragoste, din
Filocalie)
PROLEGOMENA DESPRE CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI
18
Feluri de Sinoade, sau mai bine a zice adunări ce s­au făcut
de Sfinţ
ii
19
Apostoli, dup ă oarecare . Cea dintâi adic ă în anul 33, sau 34 de la Hristos pentru
alegerea Apostolului, în locul lui Iuda vânzătorul, când punându­se înainte Iosif ş i
Matia, au căzut sorţii pe Matia. [Fapte 1] Iar a doua, când fiindc ă inima ş i sufletul
celor ce crezuser ă era una, câţi aveau ţarini şi case ori altceva, le vindeau ş i
aduceau câştigurile la picioarele Apostolilor, ca să­i chiverniseasc ă pe cei ce nu
aveau, măcar c ă adunarea aceasta nu se înţelege ară
tat din povestirea Faptelor. A
treia când s­a ales cei şapte diaconi ca s ă slujeasc ă meselor. [Fapte 6,2] A patra,
când dup ă ce au auzit Apostolii şi fraţii cei din tăierea împrejur, cum c ă Petru a
botezat pe păgânul Cornelie şi pe ce cei împreun ă cu dânsul cu dânsul, se priceau
cu Petru. A cincea, când Apostolii şi prezviterii s­au adunat ca s ă cerceteze toate
acestea, adic ă de nu pot a se mântui credincioşii cei ce nu se taie împrejur după
legea lui Moisi, precum aceasta o zice oarecare ce se pogorâse din Iudeea la
Antiohia. Pe care aceasta, chiar Sinod ş i adunare a Apostolilor se cade a o numi tot
cel ce cu judecat ă, ori mai bine a zice pild ă ş i prototip [original] al Sinoadelor de
dup ă acestea, fiindc ă cuprinde şi numele şi însuş
irile caracteristice ale Sinoadelor.
„C ă s­au sculat oarecare din cei din eresul fariseilor, zicând: c ă se cade a­i tă
ia
împrejur pe ei.” [Fapte 15, 5] (Iat ă pricirea ş i prigonirea pentru care trebuia
Sinodul.) „ Şi s­au adunat Apostolii şi prezbiterii.” [Fapte 15, 6] (Iat ă Sinodul ş i
adunarea anume ce se zice.) „ Şi mult ă întrebare făcându­se.” [Fapte 15, 7] (Iată
cea întâia cercetare pentru ea.) „Atunci s­au părut Apostolilor ş i prezbiterilor
împreun ă şi întregii adunări.” [Fapte 15, 22] „ Şi s­au părut Sfântului Duh şi nou ă ”
[Fapte 15, 28] şi celelalte. (Iat ă alegerea şi hotărârea.)
Şi s­a fă
cut adunarea
acesta în al 17­lea an dup ă Înălţarea Mântuitorului. A ş asea adunare a Apostolilor
s­a făcut în anul 56, ori 59, când dup ă ce a intrat Pavel la Iacov fratele Domnului.
„Au venit la dânsul toţi prezbiterii.” [Fapte 21,18] Iar oarecare vor ca s ă se fi fă
cut
şi alt ă adunare a Apostolilor în Antiohia, care s ă fi dat nou ă Canoane precum
însemneaz ă oarecare Părinţi Apuseni. (Pentru care vezi subînsemnă
rile Canonului
85 Apostolic.) Înc ă şi altele, dintre care cea prea mare şi vrednic ă de cuvânt
adunare, zic Apusenii s ă se fi făcut în anul 44, când Apostolii erau s ă se despartă
unul de altul, la care au alcătuit şi Simbolul Credinţ
ei (pentru care vezi
subînsemarea întâi a Canonului 1 al Sinodului al VI­lea), care Simbol se zice a
Sfinţilor Apostoli.
18
Am zis mai vârtos adunări, pentru c ă Sfântul Marcu al Efesului la Sinodul cel ce a fost la
Florenţa a răspuns că
tre Latini: noi adunare a Apostolilor numim un Sinod, precum
Silvestru marele eclesiarh scrie în cartea a şasea, capitolul 6 şi drept ca un preaînţ
elept a
răspuns. C ă Sinod cu adevărat este strângerea bărbaţilor celor aleş
i ai Bisericii, din feluri de
eparhii şi de clime ale Pământului, într- o oarecare cetate. Iar adunarea este împreună
înfăţişarea cea a însuşi acestora şi într- o zi hotărât ă la un loc ş i un timp. Iar adunarea este
împreun ă înfăţişarea cea a însuşi acestora într- o zi hotărât ă, la un loc şi un timp.
19
Dositei Patriarhul Ierusalimului, în cartea numit ă Dodicavivlion le numeş
te pe acestea.
(foaia14 pân ă la 18) Asemenea ş i Spiridon Arhimandritul; Milias, foaia 1015 a tomosului al
2- lea al adunării Sinoadelor, cuvânt cu cuvânt le- a luat de la Dositei. Îns ă amândoi făr ă de
rânduial ă cuprind adunările acestea ale Apostolilor, dup ă numă
r. Pentru acesta noi urmând
mai vârtos rânduiala capetelor Faptelor Apostolilor, în mai bun ă rânduial ă le- am aş
ternut,
schimbând numărul.
13

Acestea aş
a zicîndu­se, la care adunare din acestea s­au dat prin Climent
Dumnezeieştii Apostoli pe aceste 85 de Canoane ale lor, nici o scumpătăţit ă ştiinţă
pentru acesta nu ne­a predat vechimea. Dup ă socotinţă 20 îns ă poate cineva a zice
cum c ă i­au rânduit pe aceştia în timpul adunării lor celei zise prea mare ş i
vrednic ă de cuvânt, când voiau ei s ă se despart ă şi s ă se samene ei spre
propovăduirea Evangheliei.
Dar fiindc ă mulţi eretici şi poate şi oarecare din Apuseni (am zis îns ă poate,
căci dup ă mărturia lui Antonie Forestul Iezuitul, întru pregă
tirea cea pentru
Sinodul lor cel ecumenic ce s­a adunat în Trident au întă
rit pe toate aceste 85 la
număr. Mustrându­se la nobelelor iscodiri de Canoanele acestea, îş
i deschid gurile
împotriva lor zicând: ori toate ori unele nu sunt Canoane aşezate ale Sfinţ
ilor
Apostoli, noi cu mult ă sârguin ţă ne­am silit a le îngrădi cu mii de zăvoare ş i cu
toate săgeţile celor puternici, dup ă cântare, ca şi din însăş
i singura privire [teoria]
mulţimii a tot întrarmării, s ă se team ă de dreptate fiecare luptă
tor. O zic mai
arătat. Ne­am silit s ă află
m care Canoane ale Sinoadelor adeveresc din cuvânt în
cuvânt pe Apostoleştile Canoane acestea şi care le adevereaz ă cu singur numele,
Apostoleştii. Şi care le adeveresc pe ele cu singur numele, Apostoleşti.
Şi cele ce din cuvânt în cuvânt se adeveresc, sunt acestea:
Cel al 5­lea Apostolesc de al 13­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 17­lea şi al 18­lea, de al 3­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 22­lea şi al 23­lea, de al 8­lea al Sinodului I şi al II­lea;
Cel de­al 26­lea, de al 6­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 27­lea, de al 9­lea al Sinodului I şi II­lea;
Cel de­al 29­lea, de al 5­lea al Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 30­lea, de al 3­lea al Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 34­lea, de al 9­lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de­al 38­lea, de al 12­lea al Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 40­lea, de al 24­lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de­al 44­lea, de al 25­lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de­al 53­lea, din practicalele Sinodului al VII­lea;
Cel de­al 64­lea, de al 55­lea al Sinodului al VI­lea;
Cel de­al 73­lea, de al 10­lea al Sinodului I şi al II­lea.
Iar cele cu singure numele, Apostoleşti, sunt acestea.
Cel al 12­lea, al 13­lea şi 16­lea Apostoleş
ti, din Epistola lui Alexandru al
Alexandriei, pe care o trimite că
tre Alexandru al Constantinopolui. (Teodorit
Cartea I, cap.4 iar de alţii cap.3 al Istoriei Bisericeşti ).
20
Am zis dup ă socotin ţă, şi nu cu adevărat. Pentru c ă Sfântul Meletie (în Cuvântul pentru
azime) aducând spre mărturie Apostolescul Canon cel pentru azime zice c ă , Climent a scris
Apostoleştile Canoane, cu porunca lui Petru şi a lui Pavel. (iar cum c ă acelaş
i cuvânt al
Apostolilor rânduiri celor de Climent scrise se afl ă şi în Apostoleş
tile Canoane, prea cu
adevărat, o va mărturisi împreun ă fiecare înţelept dintr- o singur ă simpl ă citire.) Ci ş i
Gheorghe Sugdurí, la rugăminţile lui Petru şi a lui Pavel zice c ă : unindu- se în Antiohia Petru
şi Pavel a făcut Apostoleştile Canoane acestea. Înc ă şi însuş
i Climent acesta în Canonul 85
Apostolesc îşi scrie numele său. Iar Sfântul Climent a fost nu numai ucenic şi urmă
tor al
Apostolului Petru, precum pomeneşte Epistola purtătorului de cuvânt Ignatie că
tre
Tralisieni care zice: „Anegclitos şi Climent lui Petru (slujind) fiind Episcop al Romei, ori fără
mijlocire dup ă Petru, ori al patrulea”, adic ă dup ă Petru, şi dup ă Linos, şi dup ă Clitos, ori
dup ă Anaclitos, ori Anegclitos. Ci şi ucenic a lui Pavel, precum aceasta o arat ă Epistola lui
Pavel către Filipeni, care zice: „ Şi împreun ă cu Climent, şi cu ceilalţi împreun ă lucră
tori ai
mei.”(Filipeni 4,3)
14

Cel al 14­lea şi al 15­lea Apostoleşti, de al 15­lea al Sinodului I, ci ş i de
Epistola ce o trimite marele Constantin către Evsebie al Chesariei (Evsebie la Viaţ
a
lui Constantin. Cartea a 3­a, cap.59 şi 60 şi de către alţii 61).
Cel al 34­lea şi cel al 35­lea, de al 50­lea al Sinodului al III­lea.
Cel al 74­lea de Sinodiceştile însemnări cele fă
cute în Constantinopol pentru
Agapie şi Bagadie, adic ă de sinodul local din Constantinopol, despre care vezi după
cel din cetatea Sardicii.
Toate acestea 85 Apostoleş
ti se adeveresc de Canonul al 2­lea al Sinodului al
VI­lea şi al Sinodului al VII­lea înc ă şi Novelele 6 ş i 137 lui Iustinian, zic
adeverindu­le pe acestea zic: „ Şi acesta credem c ă va fi, dac ă luarea aminte a
Sfintelor Canoane se păzeşte pe care Apostolii le­au dat cei ce cu dreptate se laud ă ,
şi sunt închinaţi, şi însuşi văzători au fost şi slujitori ai Dumnezeiescului Cuvânt, ş i
Sfinţii Părinţi o au păzit şi o au învăţat”.
Pomeneşte de ele, şi Teodosie ş i Valentian în Sacra, purtându­se ei
împotriva lui Irineu Episcopul Tirului. (Vezi foia 610 din Dodecabiblonul lui
Dosithei.) Le adeveresc pe acestea ş i tâlcuitorii canoanelor: Zonara, zic Balsamon,
Alexie Aristin, Simion Magistrul şi Logofă
tul; Ieromonahul Matei Blastar, Iosif
Egipteanul, Fotie. Şi le adevereşte pe acestea ş i Ioan Damaschin, zicând:
„Canoanele Sfinţ
ilor Apostoli prin Climent (în cartea a patra, cap. 18 Despre
Ortodoxie) sunt 85”. Cum c ă Canoane ale Sfinţilor Apostoli sunt, zice ş i Ioan
Antiohianul în titlul 8 ş i Ioan cel din scolastici Arhiepiscopul Constantinopolei, în
precuvântarea adunării Canoanelor, aşa zice: „Sfinţii ucenici ş i Apostoli ai
Domnului, au dat prin Climent 85 de Canoane”. Las a zice cum c ă ş i cele 25 de
Canoane ale Sinodului celui din Antiohia, nu numai c ă se conglăsuiesc dup ă noimă
cu cele Apostoleşti, ci şi întregi ziceri din ele cuprind semă
nate printr­însele.
Dovad ă c ă sunt adevărate Apostoleştile Canoane este şi conglăsuirea ş i potrivirea
cea dup ă noim ă a celorlalte Canoane, atât a celor Sinodale, cât şi a Părinţ
ilor celor
din parte, care se vede în fiecare Canon Apostolesc în aceast ă carte. Anevoie este cu
adevărat, iar mai bine a zice cu neputin ţă s ă cread ă cineva, cum c ă din sineşi ş i
dup ă întâmplare s­au conglăsuit cu ele atâtea Sinoade Ecumenice, atâtea locale, ş i
atâţia Părinţi din parte. Şi dimpotriv ă cu totul prea lesne este s ă cread ă cineva,
cum c ă Canoanele cele atâtea şi atâtea, având înaintea lor pe acestea Apostoleş
ti,
ca pe atâtea pilde originale şi temelii prea întemeiate [fundamentele], după
imitaţie [urmare sau pilduire] s­au conglăsuit cu ele, ş i asupra acestora s­au mai
zidit.
Canoanele cele ale Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli,
în limba noastr ă tălmăcite
Canonul 1
21
Episcopul s ă se hirotoneasc ă de doi episcopi, sau de trei .
21
Anaclit Episcopul Romei zice cum c ă : Canonul acesta întâiul este cuvânt al Apostolului
Petru, şi c ă, dup ă legiuirea Canonului acestuia, au hirotonit pe Iacov fratele Domnului aceş
ti
trei Apostoli Petru, Iacob şi Ioan şi măcar c ă dumnezeiescul Hrisostom zice, c ă l- a hirotonit
pe el Domnul. Ci poate, c ă Domnul adic ă l- a ales pe el episcop al Ierusalimului.(hirotonia
cea dup ă Hrisostom, în loc de alegere luându- se), iar aceşti trei Apostoli, dup ă Înălţ
area
Domnului prin dumnezeiasca sfinţit ă săvârşire l- au hirotonit pe el. Precum ş i Dositei
mărturiseş
te în cartea pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim. Dar pentru ce episcopul
adic ă se hirotoneşte de trei sau de doi episcopi; iar presbiterul şi ceilalţ
i clerici de unul
numai? De crezut este cum c ă acesta este pricina cea dinlăuntrul, ş i mult mai de aproape.
C ă de vreme ce dup ă Apostolul „Cel mai mic de cel mai mare se blagosloveş
te”(Evrei 7,7)
care osebit pentru preoţie s- au zis, la hirotonia presbiterului (adic ă a preotului), mai mic
fiind, ajunge un singur episcop, ca unul ce este mai mare şi mai covârş
itor cu treapta decât
acela. Iar la a episcopului, de asemenea tagm ă şi de asemenea treapt ă fiind, ş i nu mai mic
15

[al 1.4; al 7.3; al Sob. din Antiohia can. 19; al Sob. din Laodikia can. 12; al
Sob. din Sardica can. 6; al Sob. din Constantinopol can.1]
Tâlcuire
Zicerea „episcop”, mai întâi adic ă li chiar se d ă, de Dumnezeieştile ş i
Sfintele Scripturi , lui Dumnezeu celui ce pe toate le priveşte şi le cerceteaz ă ,
precum mărturiseş
te Iov zicând: «Aceasta este partea omului necredincios de la
Domnul, şi agonisita averilor lui de la Cercetătorul» (adic ă de la Dumnezeu) (cap
20, stih 29). Şi iarăşi: «Iar certarea Ta a păzit pe duhul meu» (cap.10, stih 12); ş i
Domnul nostru Iisus Hristos, precum zice Petru verhovnicul Apostolilor pentru
Dânsul: «C ă eraţi ca nişte oi rătăcite. Ci va­ţi întors acum la Păstorul şi Învăţă
torul
sufletelor voastre»(Epistola întâi, cap.2, stih 25). Iar al doilea şi dup ă Dar, glasul
acesta s ă d ă celor de Dumnezeu aleşi, precum zice pentru Eleazar Însuş
i
Dumnezeu: «Episcop [Cercetă
tor] Eleazar fiul lui Aaron preotul» (Numerele 4,16).
Şi că
tre Iezechia zice Dumnezeu: «Fiul omului, pândar te­am dat pe tine casei lui
Israil» (Cap. 3, Stih 12). Şi în scurt s ă zic, episcopi se numesc în Scriptura cea
Veche, atât luătorii aminte şi păzitorii ocârmuirilor şi a locurilor celor din lă
untru
şi bisericeşti, precum este scris pentru cel mai sus Eleazar, cum c ă avea purtare de
grij ă pentru tot Cortul (Numerele 4,16), şi pentru arhiereul Iodae, cum c ă aş
ezat
purtători de grij ă în Casa Domnului: « Şi a pus preotul luă
tori aminte în Casa
Domnului.»(4 Împăraţi 11,18), cât şi luători aminte a lucrurilor ş i ocârmuirilor
celor din afar ă şi politiceş
ti, precum s­a scris: «S­a mâniat Moisi pe cei mai mari ai
oştii, pe cei peste mii, ş i pe cei peste sute.» (Numere 30, 14). Nici unul din Apostoli
s­a hotărât, ori s­a numit episcop, când vieţuia Domnul pe pă
mânt, Care singur este
Episcopul sufletelor noastre, ci pe singur ă stăpânire de vindeca toat ă boala, ş i de a
scoate pe draci o aveau ei (Matei 10, Marcu 3). Iar dup ă Învierea din morţi ş i
Înălţarea Mântuitorului nostru, trimiţându­se aceş
tia de Dânsul, precum El s­a
trimis de Tatăl, în toat ă lumea, şi toat ă stăpânirea de a lega şi dezlega luând ei, ş i
toate darurile Prea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, nu numai numele cel
apostolesc îl aveau, din însăşi lucrurile, ci cu adevărat şi pe însuş
i cel episcopesc,
precum mărturiseşte Sfântul Epifanie c ă zicând: «Cei întâi Pertu şi Pavel însuş
i
Apostolii, au fost şi episcopi». Asemenea şi toţi ceilalţi precum adeveresc Părinţ
ii.
Pentru aceasta au şi rânduit de trei, sau de doi episcopi s ă se hirotoneasc ă episcopii
cei din cetăţi. Ci şi Ei prin sate şi prin cetăţi propovă
duind, precum zice Sfântul
Climent Episcopul, I către Corinteni: «Cercetând cu duhul, aşez ă părţ
ile
propovăduirii lor, în episcopi, şi diaconi ai celor ce urma s ă cread ă. Pentru aceea ş i
purtătorul de Dumnezeu Ignatie scriind către credincioş
ii cei ce erau în Trallesa
porunceşte: „Cinstiţi şi pe episcopul vostru ca pe Hristos, precum au rânduit vouă
fericiţii Apostoli”. Şi aceasta adic ă pentru zicerea Episcop. Iar zicerea hirotoniei se
face de la aceasta: „întind mâinile”. Şi are dou ă însemnări. Fiindc ă , hirotonie se
numeşte şi hotărârea şi alegerea a vreunui dregător, care se fă
cea cu întinderea
mâinilor norodului, dup ă zicerea lui Demostene. „Măcar pe oricare voievod de oş
ti
aţi hirotoni.” [Cuv: 1, asupra lui Filipp] Şi mai ales dup ă obiceiul Bisericii care din
vechi stăpânea, când făr ă împiedicare, mulţimile adunându­se, hirotonea, adică
alegea prin întinderea mâinilor, pe arhierei, precum zice Zonara, măcar c ă la urmă
pe acesta Soborul cel în Laodikia, întru al cincilea canon al să
u l­a stricat, zicând
c ă: „Nu se cade hirotoniile sau alegerile a se face, în fiinţa de fa ţă a celor ce se
înva ţă credinţa”. Iar hirotonie în ziua de astăzi se numeşte, cea prin rugăciuni ş i
prin chemarea Sfântului Duh, făcându­se sfinţita săvârş
ire a arhiereului, punând
fiind, nu ajunge un singur episcop, ca de unul ce este de asemenea treapt ă, ş i nu decât
acela mai mare. Deci ca cel mai mare pe cel mai mic s ă blagosloveasc ă , doi sau trei pe cel
unul hirotonesc. Fiindc ă negreşit, mai buni, adic ă mai mari, sunt cei doi decât cel unul,
precum zice Solomon (Ecleziast stih 4).
16

întru aceeaşi vreme şi mâinile sale, pe capul celui ce se hirotoneşte, după
hotărârea aceea Apostoleasc ă: «Mâinile în grab ă pe nici unul s ă pui». Ş i este lucrul
acesta tuturor prea cunoscut. Deci porunceşte Canonul acesta, c ă , tot arhiereul (ori
mitropolit de ar fi, ori arhiepiscop, ori episcop) s ă se hirotoneasc ă de doi episcopi
ori de trei 22 . Şi s ă vede c ă chipul cuvântului este pe dos. C ă cel mai curat, ş i mai
ales ar fi fost, de ar fi zis aşa: episcopul s ă se hirotoneasc ă de trei episcopi, ori (mai
puţin) de doi. Aşa rânduielile Apostolilor făr ă formăluire pe însuş
i canonul acesta
l­au aşezat zicând: „Iar episcopul poruncim a se hirotoni de trei episcopi, ori însă
23
cel mai puţin de doi” .
SIMFONIE [unire de glasuri]
Întru un glas cu Canonul acesta, şi multe alte Canoane legiuiesc: „C ă trebuie
cu adevărat, ori toţi episcopii eparhiei (dup ă al 4­lea al Soborului I ş i al 3­lea al
Soborului 7 şi al 19­lea al celui din Antiohia) ori mulţi (dup ă al 13­lea al celui din
Cartageni ) s ă se adune şi s ă hirotoneasc ă pe episcopul. Dar fiindc ă aceasta este
anevoie, cel mai puţin trebuie să­l hirotoneasc ă trei, şi ceilalţi s ă se fac ă împreună
hotărâtori la hirotonia lui prin scrisorile lor. Ş i adeverind pe acest apostolesc cel al
58­lea al Soborului din Cartageni , zice: forma cea veche se va pă
zi ca nu mai
24
puţini
de trei episcopi s ă fie de ajuns la hirotonia episcopului, mitropolitul adic ă ,
şi alţi doi episcopi. Pe însăşi aceasta zice ş i Canonul cel întâi al Soborului local din
Constantinopol. Înc ă şi al 12­lea al celui din Laodikia rânduieşte cum c ă cu
judecata episcopilor celor de primprejur trebuie a se aşeza episcopii la stă
pânirea
Bisericeasc ă. Iar dac ă dup ă întâmplare va ră
mâne într­o eparhie un singur episcop
care chemându­se de mitropolitul, nici nu va merge, nici prin scrisori nu va
împreun ă alege pe cel ce urmeaz ă a se hirotoni arhiereu, atunci trebuie
mitropolitul s ă se împreun ă aleag ă şi să­l hirotoneasc ă pe el cu episcopii apropiatei
străinei eparhii, asemenea şi pe însuşi mitropolitul înşişi aceşti apropiaţ
i cu locul
trebuie a­l alege şi a­l hirotoni, dup ă Canonul al 6­lea al celui din Sardica. Iar
rânduielile apostolilor (cartea a 8­a, cap. 27) poruncesc c ă cel ce se va hirotoni de
un episcop s ă se cateriseasc ă, dimpreun ă cu cel ce l­a hirotonit, afar ă numai dacă
dup ă nevoie de prigoan ă, ori alt ă oarcare pricin ă nu pot mulţi a se aduna, ş i cu
alegerea acestora se va hirotoni de unul. Precum Sidirie s­a hirotonit episcop
Palebiskei, dup ă Sinesie, nu de trei ci de un episcop de Filon, pentru c ă nu puteau
episcopii a se înfăţişa în vremurile acelea.
22
Iar episcopii cei ce se hirotonesc, trebuie a fi trecuţi cu vârsta, adic ă, numai puţ
in de 50
de ani, afar ă numai, dac ă în vreo mic ă eparhie nu se afl ă cineva trecut cu vârsta, după
rânduielile cele Apostoleşti. Cartea a doua cap.1 şi dup ă epistola 52 a Sfântului Ciprian. Ori
şi peste treizeci de ani dup ă Novela 137 a lui Iustinian.
23
Iar episcopul se hotărăşte de împăraţii Leon şi Constantin aşa: „Episcopul este luă
tor
aminte şi purtător de grij ă al tuturor sufletelor celor ce se adun ă în bisericile eparhiei sale,
având putere săvârşitoare peste presbiter, diacon, anagnost, şi psalt [cântăre ţ] ş i monah. Iar
însuşirea episcopului este cu cei smeriţi adic ă a se împreun ă smeri, iar pe cei ce se
mândresc a- i defăima… Şi mai întâi a se primejdui pentru turm ă, ş i pe strâmtorarea acelora
a sa chinuire a o face (în pravilele împăraţilor 8, foaia 92 a cărţ
ii, a 2- a a lui Ghiur). Iar
mitropolit pentru aceasta se numeşte episcopul, dup ă Gavriil al Filadelfiei (în cuvântul
pentru preoţie). Pentru c ă este ca maica cetăţii sale, pe care este dator a o hră
ni
duhovniceşte cu învăţăturile şi cu viaţa şi cu sfinte năravurile sale, ş i cu veniturile eparhiei
sale”. Vezi şi la Canonul 58 cel apostolesc. Iar cum c ă obicei prea folositor urma în Biserica
lui Dumnezeu, cei ce urmau a se hirotoni episcopi, a se face întâi monahi, apoi a se face
episcopi, vezi la subînsemnarea Canonului 51 Apostolesc.
24
Poate pentru aceasta au zis nu mai puţ
ini de trei, nu împotrivindu- se canonului
apostolesc, ci pentru c ă în vremurile acelea era mai mult ă mulţ
imea episcopilor decât în
vremurile Apostolilor, în care era şi nevoia prigoanei.
17

Canonul 2
Presbiterul (ori preotul) şi diaconul, şi ceilalţi clerici s ă se hirotoneasc ă de
un episcop.
Tâlcuire
25
Canonul acesta rânduieşte c ă fiecare preot şi diacon şi ceilalţi clerici ,
ipodiaconi adic ă, anagnoşti şi psalţi, şi cei de aici, s ă se hirotoneasc ă numai de un
episcop 26 .
Canonul 3
Dac ă vreun episcop ori presbiter afar ă de rânduiala Domnului cea pentru
jertf ă , va aduce alte oarecare la jertfelnic, ori miere, ori lapte, ori în loc de vin,
băuturi meşteşugite, ori păsări, ori oarecare vite, ori legume afar ă de rânduire, să
se cateriseasc ă. Afar ă de mă
nunchi de grâu nou, ori struguri la vremea
cuviincioas ă. Dar s ă nu fie iertat a se aduce altceva în altar, decât untdelemn la
candel ă, şi tă
mâie la vremea aducerii înainte. [Apostolesc 4; Sob.6: 28, 32, 57, 95;
din Cartagina: 44; a lui Theofil: 8]
Tâlcuire
Când Domnul nostru Iisus Hristos a predanisit Apostolilor Taina
Dumnezeieştii Sfintei lucrări, a rânduit lor s ă nu osebeasc ă cu nici un alt fel fără
numai cu pâine şi cu vin amestecat cu ap ă, Însuşi El întâi fă
când aceasta la Cina
cea de Tain ă , precum în Liturghia Sfântului Iacob, fratele Domnului, s­a scris: „Din
vin dregând (Paharul adic ă) şi din ap ă”. Pentru aceasta şi Dumnezeiş
tii Apostoli în
Canonul acesta rânduiesc, cum c ă oricare episcop, ori preot că
lcând rânduirea ce
Domnul a rânduit pentru Jertfa aceasta nesângeroas ă, ar aduce pe Sfânta Mas ă alte
oarecare feluri, ori miere (de pild ă), ori miere, ori lapte, ori în loc de vin, bă
uturi
meşteşugite, adic ă toat ă băutura cea beţiv ă , precum rachiul ce se face din feluri de
25
Clerici prost şi de obşte se numesc toţi aceia care au punere de mân ă ieraticeasc ă ş i
bisericeasc ă de la episcopul şi de la cei de aici ai rânduielii bisericeşti, pân ă la anagnost ş i
psalt [cântăre ţ] şi catehet şi portar, dup ă Canoanele 26, 68 şi 70 apostoleşti, şi după
canoanele 24 şi 30 ale Laodikiei şi dup ă epistolia Marelui Vasile cea că
tre horepiscopii cei
de sub dânsul şi dup ă Nomiconul lui Fotie, titlul I, cap 31. Pentru care ş i Novela 123 a lui
Iustinian zice aşa: „Iar presbiterii şi diaconii şi ipodiaconii şi anagnoştii şi psalţ
ii, pe care
toţi clerici îi numim, care şi canonici se zic dup ă al 6- lea al Antiohiei şi dup ă alte canoane”.
Iar chiar clerici se numesc toţi cei ce afar ă de altar au hirotesie. Iar Valsamon, tâlcuind la
Canonul 51 al Marelui Vasilie, zice c ă: „ Şi monahii clerici se numesc”. Ş i s- au numit clerici
dup ă Hrisant (Sintagmation foaia a 20- a). De la clerul (sau sorţ
ul) ce au aruncat Apostolii
pentru Matia. Iar în ziua de astăzi clerici se numesc mai vârtos cei ce au boierie ş i cinuri
bisericeşti, atât cei sfinţiţi cât şi lumenii.
26
Însemneaz ă c ă, măcar deşi episcopii, presbiterii, diaconii şi ipodiaconii se zic chiar s ă se
hirotoneasc ă, iar anagnoştii şi psalţii s ă se pecetluiasc ă, adic ă s ă se hiroteseasc ă, după
Zonara, şi cei asemenea lor (c ă hirotesia este mai de obş
te decât hirotonia), iar iconomii,
ecdichii [Arătătorii dreptăţii], prosmonarii [Străjuitorii] s ă se pun ă înainte, dup ă Canonul 2
al Soborului IV. Iar Simeon al Tesalonicului, episcopii, presbiterii ş i diaconii se hirotonesc,
iar ipodiaconi se hirotesesc, iar anagnoş
tii se pecetluiesc [se blagoslovesc]. Cu toate acestea
Canonul acesta, nici o deosebire nu face, ci la toţi clericii zice numele hirotoniei. Ş i acesta
înc ă însemnez - o, dup ă Hrisostom (în Cuvântul Întâi că
rtre Filipeni, foiaia a 5- a, tomul 4)
cum c ă şi episcopul, presbiter, şi diacon se numeşte (ca unul ce cuprinde lucră
rile acestora)
şi dimpotriv ă, presbiterii episcopi se numesc (ibidem), iar c ă prezbiterii, ş i diaconii se
alegeau precum episcopii, arătat este din Canonul al 3- lea al Soborului al VII- lea; ş i al 7- lea
a lui Teofil; şi Chiril al Alexandriei tâlcuind la capitolul 8 al Numerilor, zisa aceea: « Ş i vei
aduce pe leviţi înaintea Domnului, şi îşi vor pune mâinile lor pe leviţ
i », zice pentru cei ce se
cheam ă la Sfinţita lucrarea lui Hristos hotărăsc noroadele, cu toate c ă hotărâre de astă
zi nu
se lucreaz ă în ziua de astăzi. Iar forma mărturiei care se d ă celor ce vor s ă se hirotonească
preoţi şi diaconi, vezi la sfârşitul cărţii, care mărturie iscălit ă fiind de preoţii cei mai aleşi, ş i
de clerici se vede c ă are loc de alegere.
18

oduri, ori bere ori altceva asemenea; ori va aduce păsă
ri ori niscaiva vite, ori
legume, unul ca acesta s ă se caterisească 27 .Ci aduce­se la Altar mă
nunchiuri de
spice noi de grâu, (precum evreii aceştia le aduceau Lui Dumnezeu: «C ă spice noi,
zice, prăjite? nu veţi mânca, pân ă ce nu veţ
i aduce voi darurile
Dumnezeului vostru. Şi iarăşi, veţi aduce mănunchiuri pârga seceriş
ului vostru la
preot.) şi struguri.” [Leviticon 23: 10,14] Îns ă nu ca o nesângeroas ă jertf ă a
Trupului şi Sângelui Domnului, nu fie! Ci ca o pârg ă, şi întâi ară
tate roduri în
28
vremea cuviincioas ă, când se vor coace . Drept aceea nu este iertat a aduce cineva
alt ceva în Sfântul Altar, afar ă de untdelemn pentru luminare, şi tă
mâie la vremea
ce se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie.
Simfonie
Întru un glas cu Canonul acesta şi cel de aici al 4­lea rânduieşte, c ă celelalte
poame s ă nu se aduc ă la jertfelnic, ci la casa episcopului, ca nişte întâi ară
tate. Ar
cel al 44­lea al Soborului din Cartaghei rânduieş
te altceva, a nu se aduce la Sfintele
Taine, decât numai pâine şi vin amestecat cu apă 29 . Iar cel 28(κη) al soborului 6(
27
Trebuie s ă ştim c ă certările ce le poruncesc canoanele, adic ă acestea: s ă cateriseasc ă, s ă se
afuriseasc ă, şi s ă se anatematiseasc ă, acestea dup ă meşteşugul gramaticii a treia persoană
care nu este de fa ţă , la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua
persoan ă, o tâlcuiesc mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să
cateriseasc ă pe preoţi, ori s ă afuriseasc ă, ori s ă anatematiseasc ă pe mireni, când calcă
canoanele. Îns ă dac ă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preoţ
ilor, ori afurisirea,
anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nici caterisiţ
i nu sunt cu lucrul nici
afurisiţi , ori anatematisiţi. Învinovăţiţi îns ă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori
anatematisire, iar acolo spre Dumezeiasca osând ă. Precum şi când un împă
rat va porunci
slugii sale s ă bat ă pe un altul, care i- a greşit, dac ă sluga cea poruncit ă nu va lucra porunca
împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas nebătut, învinovăţit îns ă spre bă
taie.
Drept aceea tare greşesc cei făr ă minte care zic, cum c ă în vremurile acestea toţi cei sfinţiţ
i
care în afar ă de Canoane s- au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisiţi. De cei sfinţiţ
i
prihănitoare limb ă este aceea ce nebuneşte pe acest fel de cuvinte le bârfeşte, neînţ
elegând
c ă porunca Canoanelor făr ă de punerea în lucrare a persoanei a doua, adic ă a soborului,
este nesăvârşit ă. Făr ă mijlocire şi mai înainte de judecat ă, ne lucrând de sineşi. Însuş
i
Dumnezeieştii Apostoli arătat se tălmăcesc pe sineşi cu al 46- lea Canon al lor, fiindc ă nu
zic c ă îndat ă acum cu lucrul se afl ă caterisit oricare episcop sau preot va primi botezul
ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adic ă a sta de fa ţă la judecat ă; şi de se va dovedi c ă a
făcut acesta atunci s ă se dezbrace cu hotărârea voastr ă de preoţie, aceasta poruncim.
28
Pentru aceast ă pricin ă , precum se vede la Praznicul Adormirii Preasfintei de Dumnezeu
Născătoarei, aduceau struguri la Patriarhul în Altarul Bisericii celei din Vlaherna, după
sfârşitul Dumnezeieş
tii Liturghii, precum zice Valsamon. Iar în ziua de azi, obiceiul cel mai
în multe locuri se zice, este a se aduce struguri cei de acest fel la Praznicul Schimbă
rii la
Fa ţă a Mântuitorului, şi a se blagoslovi de preoţi. Ş i ar putea cineva a se nedumeri, pentru ce
numai spicele grâului şi strugurii s ă se învredniceasc ă de atâta cinste, şi s ă se aduc ă în
lăuntru în altar, şi nu vreo alt ă road ă? Poate pentru acesta, pentru c ă din acestea se face
pâinea şi vinul, care se prefac în Trupul şi Sângele Donului. Şi cum c ă noile mă
nunchiuri nu
sunt legume, precum a tâlcuit Valsamon, se arat ă din însuş
i Canonul acesta, care pe legume
arătat le- a oprit. Pe mănunchiuri ş i Teodorit spice noi le- a tâlcuit la tâlcuirea celei
leviticeşti, şi Filon Iudeul. Iar Canonul 44 a Soborului din Cartageni, anume zice: S ă se aducă
pârga de struguri şi de grâu.
29
Mai arătat decât toţi Proorocii şi mai desluş
it a proorocit pe acestea trei feluri
creştineasc ă jertf ă Solomon zicând, ca din partea Ipostaticii înţ
elepciuni a lui Dumnezeu, în
capul al nouălea a Pildelor. „Veniţi de mâncaţi pâinea mea. Şi beţi vinul care am dres vou ă .
Iar ă în loc de, care am dres, Arăbeasca tălmăcire are, cel amestecat cu ap ă (?). Vezi
(Ravvenul Samuil, alcătuire de aur. Cap. 20) Şi înseamn ă, cum c ă unirea vinului ş i a apei în
Potir, odat ă se face la Dumnezeiasca Liturghie. La punerea înainte numai la început adic ă .
C ă apa cea cald ă care în vremea împărtăşirii singur ă la urm ă se pune, pentru alt ă pricină
pune. Şi vezi sub însemnarea Canonului 32( λβ) al Soborului al şaselea. Drept aceea ră
u fac
oarecare făcând a doua unire în vremea Heruviceştii cântări, şi punând vin şi ap ă în Potir.
Şi de acum înainte [s ă] înceteze (despre) aceast ă nerânduial ă. Ca s ă nu cad ă sub canon ş i
19

∀) Porunceş
te, ca strugurii ce se aduc în sfântul Altar, trebuie a se blagoslovi de
Preot cu osebit ă rugăciune ş i blagoslovenie, de cea a Tainilor, ca noi luând cu
blagoslovenie din mâinile Preoţilor, c ă mulţumim lui Dumnezeu, c ă prin buna
întocmirea vremilor iconomiceşte cele spre îndestularea vieţii noastre. Iar pe Preoţ
ii
cei ce nu fac aşa, ci unesc strugurii aceştia cu Trupul ş i Sângele Domnului,
caterisirii îi supune. Iar ă cel 32 al aceluiaşi mustr ă pe armeni, ca pe unii ce aduc
vinu numai, şi nu amestecat cu ap ă. Iar cel 99 al aceluiaşi, opreşte ş i a se aduce la
Jertfelnic cărnuri fripte. Iar cel 57 al aceluiaşi, anume opreş
te a se aduce la
jertfelnic lapte, şi miere. Măcar c ă acestea se aduceau mai înainte dup ă zisul
Canon 44 al soborului din Cartaghei, pentru prunci. Iar cel al 8 al lui Theofil
rânduieşte ce s ă se fac ă, câte vor rămâne din aducerile înainte şi din ape.
Canonul 4
Celelalte poame toate la cas ă trimită­se, pârg ă Episcopului, ş i
Presbiterilor, şi nu la jertfelnic. Şi arătat este, cum c ă Episcopul, ş i Presbiterii,
le vor împărţi Diaconilor, şi celorlalţ
i Clerici. [Apos. 3; Sob.6: 28, 32, 57, 59;
Cart: 44, Theofil 8]
Tâlcuire
Canonul acesta rânduieşte, c ă toate celelalte poame, (afar ă de spicele de
grâu, şi de struguri, şi de unt de lemn, şi de tămâie) s ă nu se aduc ă în sfântul
Altar, ci s ă se trimit ă la casa Episcopului şi a Preoţilor, când sunt întâi ară
tate. Ca
cei ce trimit acestea, vrednic ă mulţumire se înal ţă lui Dumnezeu prin trânşii, că
ci
le­au dăruit nişte bunătăţi ca acestea. Şi este arătat c ă Episcopul şi Preoţ
ii nu se
vor îndulci de ele singuri, ci le vor împărţi şi Diaconilor, şi celorlalţi Clerici ca ş i ei
s ă se împărtăşeasc ă.
30 Vezi tâlcuirea Canon 3 Apostolesc.
CANON 5
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, pe femeia sa s ă nu o lepede cu
pricinuire de evlavie. Iar de o va lepăda, c ă se afuriseasc ă, iar mai ră
mânând
s ă se cateriseasc ă. [Canon 13, 48; Sob: 6; Gang:4; Cart: 4, 33]
TÂLCUIRE
Legea cea veche adic ă ierta celor căsătoriţi a­şi despărţ
i pe femeile sale,
când voia, şi făr ă de nici o binecuvântat ă pricin ă . Iar Domnul la Evanghelie, o a
oprit aceasta foarte. De unde ş i Apostolii urmând rânduirii Domnului, opresc
aceasta în Canonul acesta, şi zic: Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, s ă nu îş
i
lepede femeia, adic ă s ă nu o despart ă cu sila, adic ă făr ă de învoiala aceleia,
pentru pricinuire şi chip de evlavie. Iar de o va despărţi, s ă se afuriseasc ă, până
sub certare. C ă niciodat ă întru alt ă vreme se face a doua unire făr ă numai când se întâmplă
a se vărsa sfintele, ori a uita Preotul, şi vezi la acelaşi sub însemnare a Canonului al 32( λβ)-
lea al Soborului al şaselea.
30
Mai curat înşişi Apostolii pentru acestea rânduind în rândurile lor Cartea 2 Cap 27 zic, că
poamele şi protofanisima (adic ă cele ce întâi se arat ă), şi zeciuielile grâului, a vinului, ş i unt
de lemnului, şi a celorlalte seminţe, c ă se trimit ă la Episcop, şi la Preoţi; ca ei s ă le împartă
la Clerici. Adic ă, la cei afar ă de Altar, câte o parte; iar la cei din lăuntru Altarului, câte două
părţi. Dar vezi şi Cartea a patra a aceloraşi rânduiri Cap 6, 7, 9, 10. Ca s ă te înveţ
i de la care
trebuie a primi Clerici acest fel de daruri şi coşciugele, şi de la care s ă nu le primeasc ă .
Vezi şi sub însemnarea Canonului al 8 al lui Theofil.
20

ce se va îndupleca ca iarăşi s ă o ia în casa sa. Iar de va ră
mânea întru pizma sa,
şi nu va voi a o primi, s ă se cateriseasc ă de Preoţie de istov. Fiindc ă cu aceasta
ce face s ă vede, c ă necinsteşte nunta, care dup ă Apostolul este cinstit ă; şi că
socoteşte patul şi împreunarea necurate, care de însuş
i Apostolul, s­au numit
nespurcate. [Evr. 13: 1, Col. 4] Las a zice, c ă şi la aceast ă despărţire mijloceş
te
precurvie, precum au zis Domnul: „Cela ce ş­ar lăsa pe femeia sa, afar ă de
cuvânt de curvie, o face pe ea s ă prea ea s ă preacurveasc ă.” [Mat. 5: 32] Dar ş i
Apostolul a zis: „Legatu­te­ai cu femeie, nu căuta dezlegare. Şi, s ă nu v ă lipsiţ
i
pe unul de altul, făr ă numai dac ă din învoire, ca s ă v ă zăboviţi cu postul ş i cu
31
rugăciunea.
” [1 Cor. 7: 5, 27]
SIMFONIE
Aşa şi Soborul al 6­lea în Canonul 13 rânduieşte, ca s ă rămân ă statornice
şi nedespărţite căsătoriile celor sfinţiţi, şi fiind acestea mai înainte de a se sfinţ
i
însuraţi, s ă nu se opreasc ă pentru nunt ă de a lua Preoţia. Nici s ă fie datori când
se hirotonesc a mărturisi, c ă dup ă ce se vor face Preoţi s ă se despart ă de femeile
lor. Precum un nelegiuit obicei ca acesta a stăpânit la Roma. Iar deş
i canonul al
4­lea şi al 33 al Soborului din Cartagina zic c ă Episcopii şi Preoţii şi Diaconii ş i
Ipodiaconii s ă fie întreg înţelepţi, şi s ă se depărteze de femeile lor, după
hotarele lor; dar tâlcuitorii Canoanelor, Zonara şi Valsamon, ş i mai ales Soborul
al 6­lea în Canonul 13, tâlcuind Canoanele cele de mai sus: s ă se depă
rteze
numai la vremea efimeririi lor (a săptămânii, dup ă obişnuinţa limbii noastre), ş i
32
nu totdeauna, afar ă de Episcopi şi vezi acolo.
CANON 6
31
Înseamn ă c ă în vremurile vechi era iertat a avea Episcopii femei, pentru aceasta ş i
Canonul acesta rânduieşte s ă nu despart ă Episcopul pe femeia sa. Iar ă din vremea
Soborului 1 se vede s- au luat obiceiul a nu se însura sfinţiţi, şi mai ales Arhiereii, îns ă câţ
i
voia, şi nu de nevoie precum aceasta se arat ă din cuvintele ce au pus înainte sfântul
Pafnutie Mărturisitorul şi Episcopul unei cetăţ
i a Tivaidelor de sus la Soborul 1 precum vom
zice în următoarea sub însemnarea aceluiaşi Canon adeveritor al obiceiului acestuia, încă
nu era. Iar sfântul şi a toat ă lumea Soborul (6) mai în urm ă, şi prin Canon a întă
rit obiceiul
acesta, rânduind în al 12- lea Canon al său, de nevoie singuri Episcopii s ă nu aib ă femei. Nu
stricând pe acest Apostolesc (c ă nu rânduieşte, ca Preoţii cei ce au femei s ă le lepede, adică
s ă le despart ă în sil ă şi făr ă învoirea lor, care este împotriva Apostolescului Canon: Ci cu
amândoura învoire, şi cu mulţumire despărţindu - se femeile, aş
a cei ce le aveau pe ele
Preoţii, ori Diaconii, ori Ipodiaconii, s ă se Hirotoneasc ă Episcopi, dup ă Canonul 48 al
aceluiaşi) ci înainte purtând grij ă zice, pentru mântuirea şi mai multa sporire Creştinilor, ş i
pentru neprihănirea Arhiereştii vrednicii. Fiindc ă şi Moise, dup ă ce s- a învrednicit
Proorocescului Dar de aceia cu femeie nu s- a împreunat, dup ă sfântul Epifanie. (Tomul 2,
Cartea 3 alegerea 87)
32
Fiindc ă Latinii aduc înainte pe Dumnezeiescul Epifanie, c ă în alegerea 50 zice, pe bă
rbatul
unei femei nu- l primeşte Biserica spre Preoţie, de nu se va înfrâna despre dânsa, cu care să
uneşte la socoteal ă, şi Inochentie şi Dialogul: se cade a zice, cum c ă nou ă nu ne pas ă ce au
zis, sau ce au socotit oarecare Părinţi. Ci ce zice Scriptura şi Soboarele cele de toat ă lumea,
şi socoteala obşteasc ă a Părinţilor. C ă socotinţa unora nu întăreşte dogm ă în Biseric ă . Zice
înc ă şi Sozomen Cartea 1, Cap. 23 „Pafnutie Mă
rturisitorul la întâiul Sobor în Niceea nu a
lăsat s ă se opreasc ă nunta Preoţilor, măcar de o voiau oarecare, ci au zis c ă nunta Preoţ
ilor
este întreag ă înţelepciune, şi trebuie a se lăsa fieştecare în voia sa, dup ă predania cea vechie
a Bisericii. C ă scrie şi Pavel lui Timotei, Diaconii s ă fie bărbaţi au unei femei. Ş i lui Tit „De
este cineva neprihănit, bărbat al unei femei”; şi Soborul cel din Gangra anatematiseş
te pe ce
ce nu se împărtăşesc de Preot însurat, Canon 4. Căci a împiedica nunta Preoţ
ilor, este
socoteal ă a ereticilor, şi mai ales a Maniheilor, precum zice Augustin, eres. 40 şi 46. C ă mai
ales şi pildele mărturisesc. C ă Felix Episcopul Romei, a fost fiu al Preotului Felix. Papa
Agapit fiu al Presbiterului Gordian. Papa Ghelasie, fiu al lui Valerie Episcop. Şi mulţi alţ
ii, au
fost fii de Preoţi; şi mărturiseşte acelaşi Epifanie la acelaşi loc, c ă socoteala aceea, numai la
unii se urma şi nu la toţi. Dar poate c ă cu sfătuitor chip o zice acesta, nu cu silnic.
21

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumeşti purtări de grij ă s ă nu
ia asuprăşi, iar de nu s ă se cateriseasc ă . [Apostolesc 81, 83; al Sob. 4: 3, 7;
a celui 7: 1; al celui I­II: 11; din Cart: 18]
TÂLCUIRE
Nu este iertat celor Preoţiţi (ori sfinţiţi) a se împletici pe sineş
i în lucruri
lumeşti, ci s ă se îndeletniceasc ă la Dumnezeiasca slujb ă a făgăduinţei lor, şi să
păzeasc ă mintea lor slobod ă de fieştece tulburare şi zarv ă lumeasc ă . Drept
aceea şi Canonul acesta rânduieşte, ca Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, că
nu primeasc ă asuprăşi purtări de grij ă lumeşti. Iar de le primeşte acestea, ş i nu
voieşte a le lepăda de la sine, ci rămâne întru ele, s ă se cateriseasc ă . Iar Cartea
cea praviliceasc ă a lui Fotie Titlu 8 zice c ă Episcopii nu se cade a primi purtă
ri
de grij ă, şi a se face epitropi, nici ai însuşi rudeniilor sale. Dup ă a 13, 14, 15
Titlu 1. Cartea a 3­a a celor împărăteşti. Afar ă numai dac ă epitropia aceasta
este c s ă se împart ă pomene, şi milostenii pentru ruda lor cea moart ă, după
neara 68 a înţeleptului Leon. Citeşte ş i Canoanele însemnate la margine unite
cu acesta, care opresc pe Clerici de la lumeştile purtări de grij ă.
CANON 7
Dac ă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfânta zi a Paştilor mai­
nainte de primăvăreasca Isimerie cu Iudeii o va săvârşi, s ă se cateriseasc ă .
[Apos: 70, 71; Sobor6: 11; Anti: 1; Laod: 37, 38; Cart: 60, 81, 117]
TÂLCUIRE 33
33
Pentru aflarea Pashăi (Paştilor), îndreptare prea alese, ş i care nu puteau a se face mai
bune, zice Mathei Vlastar, au aşezat şi au dat sfântul şi de toat ă lumea Soborul 1, după
Canonul 1, al Soborului din Antiohia. Care în Canoanele Soborului 1, ne se afl ă . Dar precum
şi la Mathei Vlastaris, şi în sfintele Evanghelii tipărite, şi în alte cărţ
i multe. Deci pe
amărunţita (amănunţita) cunoştin ţă a Pascaliei aceştia noi lăsând a o învăţa deosebit ş i
chiar Pascaliocuvântătorii noştri, atâta numai zicem la aceasta subînsemnare, cum c ă patru
oarecare de nevoie se caut ă pentru Paştile noastre: (1) C ă Paş
tile trebuie a se face totdeauna
dup ă echinocţiu de primăvar ă, (2) C ă nu se cade a se face întru aceeaşi zi, cu legiuitele Paş
ti
ale Iudeilor (care amândou ă acestea s ă hotără
sc de acest al 7- lea Apostolesc Canon) (3) Ca
s ă nu se fac ă chiar şi nehotărât dup ă echinocţiu, ci dup ă cea întâi Lun ă plin ă a lui Martie,
care se va întâmpla dup ă echinocţiu. (4) Ca s ă se fac ă în întâia Duminic ă ce se va întâmpla
dup ă Luna plin ă (iar aceste dou ă din predanie le avem, şi nu din Canon). Drept aceea ca să
se păzeasc ă câte patru rânduirile acestea deopotriv ă în toat ă lumea, şi s ă prăznuiască
Creştinii întru aceeaşi vreme, şi întru aceeaşi zi Sfântele Paşti, şi s ă nu aib ă trebuin ţă în
fiecare an de astronomi, şi de Soboare, au tocmit de Dumnezeu înţelepţiţii Părinţ
i dreptarul
cel pentru Paşti. Dar înseamn ă c ă pentru nerânduiala [greceşte anomalia] mişcă
rii Lunii, nu
se păzeşte a patra rânduire totdeauna, ci câteodat ă se calc ă. Fiindc ă dup ă acelaş
i Vlastar,
dup ă 300 de ani, cu dou ă zile dup ă întâia plinălunie (Lun ă plin ă) urmeaz ă a se face
legiuitele Paşti, în zi de Duminic ă. Iar aceste dou ă zile, care prisosesc din nerânduiala
aceasta, adăugându - se, trec uneori peste Duminica 1 care se întâmpl ă dup ă plinalunie
(Luna plin ă) a lui Martie, în care Duminic ă noi prăznuim Stâlpările, ş i în cea viitoare facem
Paştile. Iar din aceast ă puţin ă că
lcare, nici o abatere din Blagocestie, nici ceva necuviincios,
ori primejdie sufleteasc ă nu urmeaz ă. Pentru aceasta ş i Dumnezeiescul Hrisostom (în
Cuvântul cel către cei ce postesc la Paştile cele dintâi) zice: Scumpătatea timpului, ş i
pândire a zilelor Biserica lui Hristos nu ştie. Fiindc ă de câte ori mănânc ă Pâinea aceasta de
via ţă făcătoare, şi bea Paharul acesta, vesteşte moartea Domnului. Şi Paşti săvârşeş
ti: ci
fiindc ă la Soborul întâi s- au adunat Părinţii şi au rânduit când s ă se fac ă Paş
tile, cinstind
Biserica pretutindenea pe învoire şi pe unire, au primit rânduiala care ei au fă
cut. Deci
trebuia dup ă Hrisostom, şi Latinii mai mult s ă cinsteasc ă învoirea ş i unirea Bisericii decât
pe pândirea vremilor (adic ă pe a echinocţ
iului, care s- a pogorât acum la 11 Martie, fiind în
vremea Soborului 1 la 21 Martie) şi s ă prăznuiasc ă Paştile cu noi, şi s ă nu necinsteasc ă pe
cei 318 de Dumnezeu purtători şi de rane purtători Părinţi, care o au legiuit aceasta după
Dumnezeiasca luminare, socotindu - i pe aceştia ca pe nişte făr ă de minte, şi ocă
rând
22

Dou ă echinocţii face soarele în an, adic ă una, în timpul primă
verii, iar alta
în timpul toamnei. Şi s ă zic echinocţii (isimerii), fiindc ă atunci întocmai este
ziua cu noaptea, şi dipotriv ă, noaptea cu ziua. Şi echinocţiul de toamnă
(tomnateca isimerie), se face în luna septembrie, când soarele intr ă în prima
Mir ă (?) a zodiei ce se cheam ă cumpăn ă. Nu acei în stele şi simţite, ci acei fără
de stele şi gândite. Iar echinocţiul de primăvar ă (cea primăvăreasc ă isimerie),
se face în luna martie, când soarele intr ă în prima Mir ă (?) a zodiei ce se
cheam ă berbec, nu acelui simţit şi în stele, a celui ce este schimbă
cios, ci a celui
gândit şi făr ă stele ce este neschimbăcios dup ă astronomi. Deci echinocţ
iul de
primăvar ă, pentru nepotrivirea a însăşi mişcării soarelui de la apusuri că
tre
răsărituri, nu se face totdeauna întru una şi aceeaşi zi, ci în vremea Sfinţ
ilor
Apostoli, era în 22 a lui martie, dup ă rânduiala aceloraş
i Apostoli (Cartea 5, cap
17) ori dup ă alţii în 23. Iar în timpul primului Sobor a toat ă lumea, era în 21
martie, dup ă Sevastos şi alţii. Şi acum în vremurile noastre, se face în 11, ori ş i
10 a lui martie. (c ă dup ă astronomii vechi, Ptolemeu şi alţii, o noapte ş i o zi se
pogoar ă în 134 de ani; precum se vede în cartea numit ă „Tomos agapis”, foaia
540). Acestea aş
a mai înainte fiind cunoscute, Canonul acesta apostolesc
rânduieşte, căci care Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, ar prăznui Sfintele Paş
ti
mai înainte de echinocţiu de primăvar ă, împreun ă cu legii Paştile Iudeilor, s ă se
Biserica pe maica noastr ă a tuturor. C ă, (zice dup ă urmare Hrisostom) de ar fi şi greş
it
Biserica, negreşit nu s- ar fi pricinuit atâta mare bine, din amă
runta paza aceasta a vremii,
cât de mare rău s- au pricinuit din osebirea aceasta, ş i din dezbinarea cea din Catoliceasca
Biseric ă. Fiindc ă zice „Nu poart ă grij ă Dumnezeu ş i Biserica pentru acest fel de pândire a
vremilor şi a zilelor, de cât pentru singur ă unirea şi pacea. Ş i vezi iubitul, cum
Dumnezeiescul Hrisostom numeşte schismatici pe Latini, pentru c ă din nou au izvodit
Pascalia lor şi Calendarul, nu pentru c ă nu este aceasta, dup ă echinocţiu dreapt ă. Pentru că
şi noi vedem c ă echinocţiul a rămas cu adevărat 11 zile înapoi. Ci pentru c ă cu aceasta s- au
deosebit de noi, care este o vinovăţie neiertat ă, dup ă acestaşi Sfânt. C ă zice întru acelaş
i
cuvânt, a posti cineva, şi a face Paştile în aceast ă vreme, ori în aceea, dup ă 21 a lui Martie,
s ă zicem, precum facem noi, ori dup ă 11 a lui Martie, precum fac Latinii, aceasta nu este
vinovăţie. Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire, ş i a face împerecheri
şi despărţiri, şi a deosebi pe sineşi pururea de Obş
tescul Sobor al Bisericii, aceasta este
păcat neiertat, şi de prihan ă vrednic, şi are mult ă munc ă şi pedeaps ă. C ă trebuie s ă ştie ei că
şi Soboarele cele de toat ă lumea, care s- au făcut dup ă cel întâi, şi ceilalţi Părinţ
i, vedeau cu
adevărat şi ei, ca nişte înţelepţi ce erau, c ă mult s- au pogorât echinocţiul. Dar înc ă n- au
voit a o strămuta din 21 martie, unde o au găsit Soborul 1. Cinstind mai mult pe învoirea ş i
unirea Bisericii, decât pe amărunţimea echinocţiului, care nu pricinuieş
te, nici la aflarea
Paştilor noastre o tulburare, nici vătămare Blagocestie. Iar mai ales c ă amărunţ
imea aceasta
şi pricinuieşte Latinilor, dou ă necuviinţe mari, adic ă, a prăznui ei Paş
tile, ori cu Iudeii, care
este împotriva acestui Apostolesc Canon, ori mai înainte de Iudei. Şi cum c ă mai mult place
lui Dumnezeu rânduiala Pascaliei, ş i în scurt a zice, a Calendarului nostru, de cât rânduiala
Pascaliei şi a Calendarului Latinilor, este văzut din minunile ce au arătat şi arăt ă pân ă acum
pentru aceasta. Căci în părţile Heliopolis cei din Egipt, unde sunt Piramidele cele dou ă mari,
în fieştecare an lucreaz ă Dumnezeu minune ca aceasta: Adic ă , în seara Joii cei mari a
noastre (nu a Latinilor) pământul vars ă moaşte şi oase vechi de oameni. De care s ă umple
un câmp lat, care stau pân ă în Joia înălţării, şi atuncea se ascund şi nicidecum se văd, până
iarăşi în Joia cea mare. Aceasta nu este vreo basn ă [basm], ci adevărat lucru, şi mă
rturisit de
Istoricii vechi şi noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, ş i de pururea pomenitul
Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care în hronograful Arabicesc îl povesteşte fila 266 ş i cu
ochii săi l- a văzut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (Iar oasele acestea omeneş
ti mai
înainte vestesc, învierea morţilor ce va s ă fie, precum le- a văzut ş i Proorocul Iezechiel.) Dar
scrie şi pomenita Coresie, c ă Paştile scria către Papa Leon (precum se arat ă în Epistola 63 a
lui Leon) cum c ă Prăznuind oarecând Paştile, Răsă
ritenii în 22 a lui aprilie, iar Apusenii în
25 a lui martie, un izvor de ap ă fiind uscat mai înainte, s- a umplut de ap ă în 22 a lui aprilie,
la Paştile noastre, ş i nu la al Latinilor. Vezi pe Dosithei cartea 12 pentru Patriarhii cei ai
Ierusalimului care povesteşte de o minune ce s- a fă
cut la Beligrad, adeveritoare
calendarului nostru, şi surpătoare calendarului latin, pe care o a vă
zut un Paisie Patriarh al
Ierusalimului, un aluat ce s- a plămădit de o latinc ă în ziua Proorocului Ilie, s- a prefă
cut în
piatr ă uşoar ă, numit ă Chisira.
23

cateriseasc ă. (Fiindc ă din Iudei, cei mai înţelepţi, păzeau s ă prăznuiasc ă după
echinocţiu Paştile, dup ă Vlastar, precum a rânduit Moise aceasta. Iar cei mai
ţărănoşi, o prăznuiau înainte de echinocţiu, dup ă cum arat ă Canonul acesta, ş i
dup ă urmare de dou ă ori întru acelaşi an prăznuiau Paş
tile; precum aceasta
înseamn ă Epistolia împăratului Constantin, ca pentru Paşti
34 , ce se afl ă în cartea
1 a Istoriei lui Teodorit, capitolul al 10­lea şi al 9­lea cum zic alţii. Dar când să
se săvârşeasc ă aceasta? Dup ă echinocţiu şi dup ă Paştile legii. Dup ă echinocţ
iu,
căci echinocţiul fiind măsur ă despărţitoare a unui an deplin, dac ă înaintea
echinocţiului vom prăznui, facem de dou ă ori Paştile întru acelaşi an, şi după
urmare de dou ă ori însemnă
m moartea Fiului lui Dumnezeu. Iar de o vom
prăznui dup ă echinocţiu, numai un Paşti facem în an, ş i prin urmare o moarte a
lui Hristos vestim. Pentru aceea şi însuşi Apostolii în aşeză
mânturile lor (cartea
5, cap 17) acestea zic. „Se cade voi fraţilor zilele Paştilor cu scumpă
tate a le
face, cu toat ă sârguinţa, dup ă schimbarea echinocţiului, ca nu de dou ă ori în an,
a unei pătimiri s ă faceţi pomenire, ci odat ă în an, aceluia ce odat ă a murit. Ş i
iarăşi dup ă paştile iudeilor, întâi, ca înainte s ă fie închipuirea, adic ă Junghierea
Mielului, şi apoi s ă urmeze ceea ce se închipuia, adic ă Moartea Domnului ş i
Învierea.” Înc ă şi alta, ca s ă nu o prăznuim în alt ă zi a săptă
mânii, precum
prăznuiesc iudeii, în oricare zi se întâmpl ă 14 a lunii, ci totdeauna Duminic ă ,
precum şi aceasta, în acelaşi loc Apostolii o zic. C ă pentru aceasta şi câteodată
când se întâmpl ă a fi legiuitele paşti [ale iudeilor] în zi de Duminic ă , noi nu
prăznuim întru aceeaşi Paşti, ci în viitoarea Duminic ă, ca s ă nu pră
znuim
împreun ă cu iudeii. Fiindc ă şi dup ă însuşi adevă
rul lucrurilor, atunci întâi
iudeii paştile lor au prăznuit, şi apoi Învierea Domnului s­a făcut, al că
rui chip
şi aducerea aminte aduc Paştile care pe tot anul acum noi le prăznuim.
SIMFONIE
Şi cum c ă cu iudeii nu se cade a împreun ă pră
znui, ori darurile
sărbătorilor lor şi azimele a le primi, şi Apostolescul Canon 70 ci şi 37 ş i 38 al
celui din Laodiceea rânduieşte. Ci nici se cade a ne ruga împreun ă cu ei, după
Apostolescul Canon 65, nici untdelemn a aduce în sinagoga lor. După
Apostolescul Canon 71. Şi cateriseşte pe cei hirotesiţ
i Canonul 1 al Soborului
din Antiohia pe care nu păzesc hotarul cel pentru Paş
ti a întâiului Sobor, ci o
săvârşesc cu iudeii. Iar Canonul 70 şi 81 şi 117 a celui din Cartagina rânduieş
te
pentru zilele Paştilor când s ă se afle, şi unde s ă se scrie, şi la ceilalţi s ă se
spun ă. Iar Canonul 11 al Soborului 6 opreşte înc ă şi de a chema vreun creş
tin
pe iudei spre lecuire, ori a se scălda cu dânşii.
CANON 8
Dac ă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul
Preoţesc, aducerea înainte făcându­se, nu se va împărtăşi, spue pricina, ş i
de va fi bine cuvântat ă, aib ă iertare. Iar de nu o va spune s ă se afurisesc ă ,
34
C ă marele Constantin cel întocmai cu Apostolii, pe lâng ă alte bunătăţi ce a fă
cut, a adaos
şi aceasta, s ă roage pe întâiul Sobor a toat ă lumea s ă rânduiasc ă ca s ă se prăznuiască
Sfintele Paşti în toat ă lumea întru una şi aceeaşi zi. C ă nu au suferit fericitul s ă vad ă pentru
praznicul acesta despărţit ă Biserica lui Hristos, şi c ă se fac multe soboare în osebite părţi, ş i
c ă apusenilor li se st ă împotriv ă pentru aceasta despre Asieni, Apusenii urmând obiceiul
bătrânilor celor mai înainte de ei, iar Asienii, urmând lui Ioan Evanghelistul, şi celorlalţ
i
Apostoli, precum scrie Policarp al smirnei către Victor al Romei. Dup ă Eusebie cartea 5 cap
13. Vezi şi cuvintele lui Hrisostom cele pentru Paşti. În care minunat aligoriseş
te pe cele ale
Paştilor vechi în Hristos.
24

ca unul ce s­a făcut pricinuitor de vătămare norodului, şi prepus a fă
cut
35
întru el asupra celui ce o a adus, ca şi cum nu sănătos o a adus.
TÂLCUIRE
Canonul acesta va, ca toţi şi mai ales cei Hirotonisiţi, s ă fie înainte gătiţi ş i
vrednici a se împărtăşi cu Dumnezeieş
tile Taine, când se face aducerea înainte,
adic ă sfinţita slujb ă a Trupului Domnului. Iar dac ă cineva din ei nu se va
împărtăşi fiind fa ţă la Dumnezeiasca Liturghie, s ă spun ă pricina, pentru care nu
s­a împărtăşit
36 , şi de va fi dreapt ă şi binecuvântat ă s ă ia iertare. Iar de nu
voieşte s ă o spun ă, s ă se afuriseasc ă. Fiindc ă se face pricin ă de vătă
mare
norodului, pentru c ă d ă prilej s ă prepue norodul, c ă Preotul ce a liturghisit este
nevrednic, şi pentru aceasta n­a voit a se împărtăşi de la el.
CANON 9
Toţi credincioşii cei ce intr ă (în biseric ă) ş i aud Scripturile, dar nu
îngăduiesc la rugăciune, şi la Sfânta împărtăşire, ca unii ce fac nerânduială
în Biseric ă trebuie s ă se afuriseasc ă. [A celui 6: 66; Antiohi: 2; Timot 3: 13]
TÂLCUIRE
Amândoi tâlcuitorii Sfinţitelor Canoane, Zonara ş i Valsamon, tâlcuind
Apostolescul Canonul acesta, cu un glas zic, cum c ă, creştinii câţi intr ă în
Biseric ă, când se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, şi aud Dumnezeieş
tile
Scripturi, dar nu aşteapt ă pân ă în sfârşit, nici se împărtăşesc, aceştia trebuie să
se afuriseasc ă, fiindc ă pricinuiesc nerânduial ă în Biseric ă. Şi Zonara zice aş
a:
„De la toţi Canonul acesta cere, Sfânta Jertf ă săvârşindu­se, pân ă la sfârşit să
îngăduiasc ă la rugăciune, şi la Sfânta Împărtăşire. C ă ş i mirenilor atunci ades a
se împărtăş
i li se cere.” Iar Valsamon: „Rânduirea Canonului acestuia prea iute
este. C ă afuriseşte pe cei ce intr ă în Biseric ă, şi nu aşteapt ă pân ă la sfârş
it, nici
37
se împărtăşesc.
35
Întru alte tipărituri nu se afl ă aceasta, ca şi cum sănătos oa adus.
36
Din Canonul acesta se dezleag ă păruta împotrivire ce se naşte întru urmă
torul Apostolesc
Canon al 9- lea. Şi între Hrisostom, şi între celelalte Canoane a Soboarelor şi ale Părinţ
ilor.
Căci, Apostolescul Canon 9, rânduieşte s ă se afuriseasc ă toţi creştinii aceia care intr ă la
Liturghie, şi aud scripturile şi nu se împărtăşesc. Şi Hrisostom zice, s ă ias ă afar ă din
Biseric ă, şi s ă nu se roage împreun ă cu credincioşii, cei ce nu sunt gătiţi a se împărtăşi. „Că
zice (în voroava 3 către efeseni) nu eşti vrednic a te împărtăşi? Nu eş
ti dar vrednic nici
împreun ă a te ruga cu cei vrednici de a se împărtăşi. Auzi pe Diacon c ă strig ă, câţi sunteţ
i în
pocăin ţă ieşiţi. Câţi nu se împărtăşesc, sunt în pocăin ţă. Pentru ce auzind pe Diacon c ă zice,
câţi nu puteţi a v ă ruga, ieşiţi, tu stai cu obrăznicie, şi nu ieşi? Iar Canoane ale Soboarelor ş i
ale Părinţilor la multe părţi orânduiesc dimpotriv ă, s ă stea împreun ă cu credincioşii, şi s ă se
roage împreun ă în vremea Liturghiei mulţi din cei ce se pocăiesc, înc ă s ă nu se
împărtăşeasc ă. Deci pe aceast ă părut ă împotrivire o dezleag ă şi o învoieş
te Canonul acesta
al optulea, poruncind, celui ce împreun ă se roag ă cu credincioşii şi nu se împărtăşeşte, să
spun ă pricina de care se opreşte şi nu se împărtăşeşte. Pentru c ă cu troposul acesta, ş i
împreun ă se roag ă pân ă în sfârşit, şi nici se împărtăşeşte, nici se afuriseşte. C ă poate i se fi
întâmplat ceva omenesc, adic ă, ori ap ă s ă fi băut, ori s ă fi vărsat, ori altceva s ă fi pătimit.
37
Neprecurmare de la dumnezeiasca împărtăşire înva ţă Canonul acesta. Iar deş
i zice
Valsamon, la Canonul al 8- lea Apostolesc, c ă este cu neputin ţă a s împărtăşi creş
tinii în
fiecare zi, iat ă c ă i se astup ă gura de Canonul acesta, şi nevrând mărturiseşte, cum c ă este
prea iute, pentru c ă afuriseşte pe cei ce fug şi nu se împărtăşesc. Că
ci cum ar fi voit
Dumnezeieştii Apostoli s ă legiuiasc ă lucru ce nu era cu putin ţă a se pă
zi? Apoi Canonul nu
zice în fiecare zi. Ci pe cei ce nu îngăduiesc la Sfânta împărtăşire, când se săvârşeş
te
Dumnezeiasca Liturghie. Iar celor ce rău tâlcuiesc Canonul şi zic c ă afuriseş
te pe cei ce nu
aşteapt ă la Liturghie, pân ă ce se vor împărtăşi cei vrednici, le astup ă gura Mateu Vlastar la
slova alfa cap 25 zicând: „Eu socotesc, c ă creştinii cei vechi, precum se sârguiau s ă creadă
25

SIMFONIE
Întru un glas cu Canonul acesta rânduieşte ş i cel al 2­lea al Soborului din
Antiohia, zicând: „Toţi cei ce intr ă Biseric ă în vremea Dumnezeieştii Liturghii, ş i
aud Sfintele Scripturi, dar se întorc (asemenea s ă zicem s ă feresc ca ş i cum
pentru evlavie, şi smerenie, dup ă tâlcuirea preabunului tâlcuitor Zonara) de
Dumnezeiasca Cuminecătur ă, dup ă vreo oarecare nerânduial ă. Aceştia zic, s ă se
afuriseasc ă. Pe îndesirea împărtăşirii o adevereşte ş i Canonul 66 al Soborului 6
poruncind creştinilor în toat ă săptămâna cea luminat ă, s ă se zăboveasc ă cu
Psalmi şi cu laude, şi s ă se împărtăşeasc ă de Dumnezeiştile Taine. Ci înc ă ş i
din Canonul 3 al Sfântului Timotei îndesirea împărtăşirii se socoteşte.” C ă dacă
acela iart ă pe cel ce se învredniceşte a se împărtăşi, nu îns ă în toate zilele, ci
numai Duminica (deşi în alte prescrieri este, numai la vremi), următor este că
cei ce nu se îndrăcesc s ă iart ă a se împărtăşi înc ă mai des. Iar oare carii vor, c ă ,
pentru aceasta acesta Timotei, în Canonul 3 rânduieşte, ca Sâmbăta ş i Duminica
prin învoire s ă nu se împreune bărbaţii cu femeile, ca adic ă s ă se împărtăşeasc ă .
Fiindc ă în vremea aceea numai în zilele acestea, precum am zis, se săvârş
ea
Dumnezeiasca Liturghie. Şi adevereşte pe socoteala lor aceasta ş i
Dumnezeiescul Iustin, zicând în a doua Apologie (sau dezvinovăţire) „C ă în Ziua
Soarelui, adic ă Duminica, se adun ă toţi creştinii la Biseric ă (care pentru aceasta
şi Kiriaca (Domneşti) se numea)” şi s ă împărtăşea cu Dumnezeieştile Taine. Ş i
cum c ă dea pururea creştinii se cade a îndesi la Dumnezeiasca împărtăş
ire, o
adevereaz ă de la apus Dumnezeiescul Ambrozie zicând aşa: „Vedem pe mulţ
i
fraţi c ă se adun ă mai cu lenevire la Biseric ă, şi mai ales c ă Duminicile nu sunt
de fa ţă la Taine.” Şi iarăşi acestaşi prihănind pe cei ce nu des se împărtăş
esc,
zice pentru Pâinea cea de Tain ă: „Dumnezeu a dat nou ă Pâinea aceasta pentru
toate zilele, şi noi o facem numai de o dat ă în an.” Iar de la Asia, mai ales după
mai osebit chip Dumnezeiescul Hrisostom o cere de la creştini.
Ş i vezi înainte
cuvântarea tâlcuirii Epistolei către Romani, în Cuvântul 8 ş i câtre Evrei în
Cuvântul 18 la Fapte. Şi în Voroava 5 a Epistolei 1 către Timotei. Ş i în Voroava
17 a celei către Evrei. Şi în Cuvântul către cei ce se lipsesc de Dumnezeieş
tile
adunări, în Voroava 28 a celei 1 că
tre Corinteni. În Cuvântul cel la fericitul
Filogonie. Şi în Cuvântul pentru Post. În care vezi cât se nevoieşte, ş i câte
Ritoriseşte limba aceea frumoas ă, ca s ă îndemne pe creştini s ă se
împărtăşeasc ă, întru aceeaşi vreme, şi cu vrednicie, şi ades. Dar vezi ş i pe
marele Vasilie în Epistolia către Kesaria Patrikia. Ş i în Cuvântul 1 pentru
Botez 38 . Ci şi cel ce va lua aminte rugăciunile a toatei Dumnezeieş
tii Liturghii,
oare nu vede arătat, cum c ă toate acestea privesc spre a se împărtăşi creş
tinii
cei ce se adun ă la Liturghie, câţi adic ă sunt vrednici?
drept, întocmai se sârguiau şi s ă vieţuiasc ă drept. Pentru aceasta ş i multe obiceiuri bune ce
le pomenesc Dumnezeiştile Canoane, care se obiş
nuiau în vremurile de atunci, acestea
acum în vremurile noastre sunt într- alt fel şi deosebite. La atâta ne- au adus răzvrătita ş i
lenevicioasa viaţa care o vieţuim, încât nici s ă credem c ă vreodinioar ă creş
tinii au fost ajuns
la atâta fapt ă bun ă, ca s ă se împărtăşeasc ă ades la fiecare Liturghie.
38
Şi marele Grigorie al Tesalonicului legiuieşte în decalogul cel dup ă Hristos, c ă creştinii să
se cuminece în toat ă Duminica, şi în fiecare mare preznic (Filocalie faţ
a 951). Asemenea zice
şi Simeon al Tesalonicului c ă s ă nu lase creştinii s ă treac ă 40 de zile, ci pe cât este cu
putin ţă şi mai curând s ă se împărtăşeasc ă, şi în fiecare Duminic ă, de este chip, ş i mai ales
bătrânii, şi bolnavii (cap 360) ci şi ortodoxa mărturisire, zice, c ă creştinii cei mai evlavioşi să
se mărturiseasc ă în toat ă luna. Iar dac ă aceasta, este arătat c ă şi s ă se împărtăşeasc ă în
fiecare lun ă, îns ă s ă se împărtăşeasc ă cu cuviincioas ă înainte gă
tire a zdrobirii inimii, a
mărturisirii, a împlinirii Canonului, şi a postului dup ă putere. Pentru care vezi la sub
însemnarea Canonului 13 al Soborului 6.
26

CANON 10
Dac ă cineva cu cel scos de la împărtăşire (achinonitos) măcar, în casă
de s­ar împreun ă ruga, acesta s ă se afuriseasc ă . [Apostol: 11, 12; Antioh: 2;
Cart: 9]
TÂLCUIRE
Numele, (achinonitos) ne împărtăşit, are trei însemnări. Căci, ori arat ă pe
cel ce st ă împreun ă în Biseric ă şi se roag ă împreun ă cu ceilalţi creş
tini, dar nu
se împărtăşeşte cu Dumnezeieştile Taine. Ori arat ă pe cel ce nici se
împărtăşeşte, nici st ă împreun ă şi rugându­se cu credincioşii în Biseric ă ci se
afuriseşte (s ă deosebeşte) de dânşii, şi iese afar ă din Biseric ă ş i de la
rugăciune. Ori în cele din urm ă arat ă, c ă fiecare Cleric ce se va face de Cliros
(achinonitos) ne împărtăşit: Episcopul s ă zicem, de Episcopii cei împreun ă cu
el, Preotul, de Preoţii cei împreun ă cu el, ori Diaconul, de Diaconii cei împreună
cu el, şi ceilalţi dup ă urmare. Şi fiecare neîmpărtăşit, adic ă osebit de
credincioşii cei din Biseric ă, este întru aceeaşi vreme şi Tainelor neîmpărtăş
it,
dar fiecare de Taine neîmpărtăşit, nu este ne împărtăşit ş i de adunarea
credincioşilor (?). Precum sunt Clericii cei ce s­au caterisit, ş i dintre cei ce se
pocăiesc cei ce stau împreun ă: Care, nici se împărtăşesc, nici din Biseric ă ies, ca
cei ce se catihisesc (adic ă, se înva ţă credinţ
a) precum am zis. Iar Canonul
acesta, ne împărtăşit înţelege, dup ă a doua însemnare. Pentru care ş i zice,
oricine s­ar ruga împreun ă cu acela ce pentru pă
cate s­a osebit (s­a afurisit) de
la adunare, şi de la rugăciunea credincioşilor, măcar şi de nu s­ar împreună
ruga în Biseric ă, ci în cas ă, unul ca acesta, ori Hirotonisit de va fi, ori mirean, să
se afuriseasc ă asemenea cu acela, de la Biseric ă, şi de la rugă
ciunea cea cu
creştinii. Pentru c ă aceast ă împreun ă împărtăşire de rugă
ciune, pe care o face
cu cel afurisit (osebit, sau despărţit) cunoscându­l şi ştiindu­l acest fel, priveş
te
spre necinstea şi defăimarea celui ce l­a despărţit, şi îl cleveteşte pe el, ca ş i
cum cu nedreptate l­a despărţit (afurisit).
CANON 11
Dac ă cineva Cleric fiind, cu caterisit Cleric împreun ă s­ar ruga, s ă se
cateriseasc ă şi el.
TÂLCUIRE
În dou ă chipuri se poate a se tâlcui Canonul acesta. C ă dac ă adic ă acesta,
împreun ă s­ar ruga, se va lua în loc de, împreun ă va liturghisi, toat ă noima
Canonului este aceasta. Oricare Cleric împreun ă va liturghisi în ştiin ţă cu Cleric
caterisit, s ă se cateriseasc ă şi el asemenea cu acela. (Care aceasta este ş i mai
dreapt ă) dac ă zicerea, se roag ă împreun ă, însemneaz ă chiar dup ă zicerea sa, a
se împreun ă ruga; înţ
elegerea Canonului este aceasta: Oricare Cleric s­ar
împreun ă ruga în ştiin ţă cu Clericul acela ce nu numai s­a caterisit, ci ş i a
îndrăznit dup ă caterisis s ă lucreze ceva din ale clirosului ori ş i de s­a caterisit
adic ă, pentru păcate de Clericatul său, iar dup ă caterisis, iarăşi că
zând întru
aceleaşi păcate, s­a despărţit înc ă şi de adunarea, şi de rugă
ciunea
credincioşilor, unul ca acesta zic, s ă se cateriseasc ă, asemenea cu acela.
CANON 12
27

Dac ă vreun cleric, ori mirean, afurisit, adic ă neprimit, ducându­se în
alt ă cetate se va primi, făr ă de scrisori recomenduitoare, s ă se afuriseasc ă ,
şi cel ce l­a primit, ş i cel ce s­a primit. [Apostol: 32, 33; Al 4­lea Sobor: 11,
13; al 6­lea Sobor: 17; Anti: 6, 7, 8, 11; Sard: 7, 8, 9; Laod: 41, 42; Cart: 97,
117]
TÂLCUIRE
Altul este cel afurisit, şi altul cel neprimit. C ă cel afurisit adic ă , se desparte
de la Biseric ă, şi de la rugăciunea credincioş
ilor. Iar cel neprimit, pentru multe
chipuri de Arhiereu nu se primeş
te. Deci Canonul acesta pe amândoi
pomenindu­i împreun ă, numai pentru cel neprimit arat ă aici. Pentru aceea ş i
acest, nu este tălmă
citor numelui afurisit, ci parte de cuvânt deosebitor, care
39
osebeşte pe cel afurisit de cel neprimit . Drept aceea hotărăşte aşa. Dac ă cleric
ori mirean se vor face neprimiţi de Arhiereul lor. (Mireanul poate, pentru c ă s­a
prihănit de el pentru vreo greşeal ă. Iar clericul, pentru c ă cere s ă se
hirotoniseasc ă, ş i Arhiereul cercetând cele pentru el, a aflat oarecare îndoieli,
pentru care nu l­a primit la Hirotonie.) Apoi se vor duce la alt Ora ş, ş i s­ar primi
de Arhiereul de acolo, făr ă s ă aib ă scrisorile Arhiereului lor, recomenduitoare ş i
40
de credin ţă, şi de via ţă, şi de Hirotonie, iar mai ales de prihănirea lor , s ă se
39
Canon Apostolesc 10, 11 se vede c ă, pomenesc pentru cei ce s- au afurisit ş i s- au
caterisit, ci rămân în Eparhia, în care s- au afurisit. Iar acesta, pentru cei ce s- au afurisit, ş i
în alt ă Eparhie s- au dus.
40
Trei scrisori era obicei a lua Clericii ce mergeau de la un loc la altul. Dou ă adic ă acei ce
erau neprihăniţi la cinste. Din care, una se numea ipaticeasc ă, pentru c ă ară
ta în vremea
căruia Ipat, şi în care zi s- a hirotonisit, dup ă canonul 97 al Soborului din Cartagina, iscălită
de Arhiereu ca s ă se vad ă rânduiala celor ce mai înainte s- au hirotonisit, ş i a celor mai pe
urm ă. Iar cealalt ă se numea slobozitoare şi pacinic ă, care arăta, c ă aceştia au slobozire ş i nu
se opresc a lucra cele ale Clirosului la locul acela, unde s- ar duce dup ă Canonul 1 ş i 8 al
Antiohiei. Şi 17 al celui 6 şi 13 al celui din Cartagina. Dar lua pe lâng ă acestea ş i a treia
scrisoare Clericii aceia, care s- au prihănit adic ă la cinstea lor, înc ă s- au dezvinovăţ
it, care
se numea recomenduitoare şi Canoniceasc ă, pentru c ă recomanda şi dezvinovăţ
ea faima
(ipolipsul) lor cel ce se prihănise, dup ă 41 al celui din Laodiceea şi 8 din Antiohia, ş i mai
ales 11 al Soborului 4 şi dup ă acest 12 Apostolesc Canon, şi cel ce lua carte slobozitoare ş i
pacinic ă, nu avea trebuin ţă s ă ia şi ipaticeasc ă , ori recomenduitoare. Iar cel ce lua
recomenduitoare, ori ipaticeasc ă, nevoie era s ă ia pe lâng ă acestea slobozitoare. Drept aceea
şi Dumnezeiescul Hrisostom (în Voroava 11 a Epistoliei către evrei, şi că
tre Efeseni) zice
„Trebuie Arhiereii s ă cerceteze pe Clericii şi Preoţii străini care merg în eparhia lor, dac ă să
zic pe sineşi Clerici şi Preoţi. Pentru c ă nu este făr ă primejdie necercetata împărtăşire, ş i
primirea lor.” Şi precum se lupt ă şi mult cerceteaz ă de sunt cu adevărat pravoslavnici ş i
credincioşi, aşa trebuie a cerceta de sunt cu adevărat hirotonisiţi Preoţi; Şi nu cu nebă
gare
de seam ă, s ă se împărtăşeasc ă cu cei ce cu adevărat sunt Preoţi, şi cu cei ce se zic pe sineş
i
Preoţi, nefiind. Căci dac ă aşa cu neluare aminte toţ
i întocmai se vor primi, toate lucrurile
Bisericii vor cădea. Iar dac ă cei ce s- au dus la alt loc vor cere numai hran ă, şi chiverniseală
ca nişte săraci, cele de acest fel s ă nu aib ă a le cerceta Arhiereul. Îns ă însemneaz ă c ă carte
slobozitoare lua şi Episcopii, de la Mitropolitul lor ducându - se de la locul lor, dup ă Canonul
31 din Cartagina, ci şi săracii lua scrisori pacinice, ca s ă umble pentru milostenie, dup ă 11
al Soborului 4. Şi s ă trimitea de Episcop şi scrisori către împăratul, şi că
tre boierii palatului
îndemnătoare pentru ajutorul sărmanilor şi săracilor, şi pentru izbăvirea osândiţilor, după
al 7, 8 şi 9- lea din Cardichia. Iar Episcopii cei ce se duc către împăratul, şi Presbiterii, ş i
Clericii, trebuie s ă aib ă scrisori şi de la toţ
i Episcopii eparhieie, iar mai ales de la
Mitropolitul, dup ă al 11- lea Canon al Soborului din Antiohia. Iar scrisorile acestea că
tre
împăratul, zice Armenopul, c ă se numesc pacinice Epistolii (în Partea 3 Epigrafi 2 a scurtă
rii
Canoanelor). Dar am zis mai sus, c ă scrisorile cele recomenduitoare, erau recomenduitoare
şi credinţei. Pentru c ă dup ă ce armenii au schimbat felul Botezului, zicând: în Numele
Tatălui al celui mai mare, şi al Fiului al celui mai mic, şi al Duhului al celui mai de jos, după
mărturia lui Chedrino. Şi pe, Slav ă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, ră
sturnându - l zic ei:
Slav ă Tatălui, prin Fiul, întru Sfântul Duh. Şi dup ă urmare fiindc ă mulţi s ă făţărniceau că
sunt pravoslavnici; ca s ă nu se amăgeasc ă pravoslavnicii, s- au rânduit s ă se scrie Cartea cea
recomenduitoare întru acest chip: T. F. S. D. Adic ă, Tatăl, Fiul, Sfântul Duh. Şi dup ă pricină
28

afuriseasc ă şi Arhiereul care i­a primit aşa, şi ei că
ci cu acest fel de chip s­au
primit de el. Acela adic ă, căci afar ă de Canoane, făr ă de scrisori i­a primit pe ei,
iar aceştia, ori căci n­au avut purtare de grij ă s ă ia scrisori recomenduitoare de
cinstea lor, ori căci spunând minciuni, au amăgit pe Episcopul şi i­a primit.
CANONUL 13
41
Iar de ar fi afurisit, prelungească­se asupra lui afurisirea fiindc ă a
minţit, şi a amăgit pe Biserica lui Dumnezeu. [Apost: 12; Cart: 116]
TÂLCUIRE
Canonul acesta este unit cu Canonul 12, şi dup ă înţelegere, şi după
alcătuire şi grăire. Fiindc ă acela adic ă, precum am zis, a vorbit de Clericul, ş i
mireanul cel neprimit. Iar acesta vorbeşte de clericul ş i mireanul cel afurisit,
zicând aşa: Dac ă vreun cleric ori mirean, vor fi afurisiţ
i de Arhiereul lor, iar
mergând într­alt loc vor ascunde şi nu vor mărturisi, cum c ă sunt afurisiţi, ş i
pentru ascunderea aceasta, s­ar primi de Arhiereul locului aceluia, care nu ş tia
afurisirea lor. Asupra unora ca aceştia s ă se adauge mai mult afurisirea, fiindcă
au spus minciuni, şi au amăgit pe Biserica şi Arhiereul locului aceluia.
CANON 14
Episcopului s ă nu­i fie slobod lăsându­ş
i nemernicia (parichia) sa, la
alta a sări, măcar de şi de cei mai mulţi de s­ar sili, făr ă numai de va fi vreo
binecuvântat ă pricin ă, care îl sileş
te pe el a o face aceasta, ca ceva mai
mult folos s ă poat ă a face celor de acolo, sub cuvânt de blagocestie
(*evsevie) şi aceasta înc ă nu de sineşi, ci cu chemarea multor Episcopi, ş i
cu rugăminte prea mare.
TÂLCUIRE
Alta este sărire şi păşire, de la o Eparhie la alta, şi alta este mutare ş i
trecere 42 şi sărire adic ă este, când cu lăcomie de mai mult ă avere, ş i cu de
sineşi voie pornindu­se Arhiereul, va lă
sa Eparhia sa (de nu cumva neavând
Eparhie petrece făr ă lucrare) şi va răpi alta făr ă cuvânt, care şi se osândeşte, ş i
sub Canoniceşti certări cade, dup ă 1 ş i al 2­lea Canon al celui din Cardichia. Iar
se pecetluia scrisoarea cu amin. Înseamn ă pe lâng ă acestea c ă se obiş
nuia a se trimite de la
cei de curând hirotonisiţi, şi câtre cei de curând hirotonisiţ
i Patriarhi trei feluri de scrisori,
care se numeau, Soborniceşti, împrumutatnice, şi în scăuetnice. Şi Sinodiceşti adic ă se
ziceau scrisorile, care le trimite fiecare din Patriarhi la ceilalţi Patriarhi, mă
rturisind
dreptslăvitoare Credin ţă, dup ă socotinţa Catoliceştii Biserici, aşa numindu - se, pentru că
Sinodiceşte se scria. Iar împrumutatince erau, scrisorile acelea care cereau pe Patriarhi să
împreun ă voiasc ă prin răspuns la hirotonia Patriarhului acelui. Şi înscă
uetnice se zice,
scrisorile acelea care se fă
ceau la începutul provivasirii (suirii) Patriarhului în scaunul cel
patriarhicesc. Precum am zice, cele ce se numesc acum Sirharitica (heretisitoare). Vezi pe
Dositei la foaia 469 a Cărţii numit ă Dodecavivlion. Iar pe forma recomenduitoarei ş i a
slobozitoarei scrisori, vezi la sfârşitul cărţii.
41
În altele se afl ă, c ă pân ă acolo se sfârşeşte Canonul acesta, iar cea de aici nu se afl ă.
42
Iar la Valsamon şi la Vlastar se deosebeşte mutarea, şi trecerea. C ă mutare este adic ă ,
când se va muta vreun Arhiereu înţelept şi îmbunătăţit (având îns ă Eparhie) la mai mare, ori
şi mai la mic ă Eparhie, pentru întărirea blagocestiei ce se primejduieş
te. Precum Grigorie
Teologul s- a mutat de la Sasimi la Constantinopol. Iar trecerea este când vreun Arhiereu stă
făr ă lucrare (pentru c ă, poate s- a stăpânit Eparhia sa de păgâni) va trece la alt ă văduvită
Eparhie cu socotin ţă Obşteasc ă a soborului pentru înţelepciunea lui şi îmbunătăţ
irea. Dar
amândou ă acestea se iart ă s ă se fac ă, precum zice Valsamon, pentru Canonul acesta, ş i
pentru al 16- lea al celui din Antiohia.
29

mutare este, când pentru mare nevoie, şi întă
rire a blagocestiei (eusebiei), de
mulţ
i Episcopi rugat fiind Arhiereul, va trece de la o Eparhie la alta, spre mai
mult duhovnicesc folos al eparhiaţilor acelei Eparhii ( şi aceasta înc ă poate la o
43
vreme, şi nu întru toat ă viaţa sa) care şi se iart ă dup ă oarecare iconomii .
Pentru aceea şi Canonul acesta rânduieşte, cum c ă , nu este iertat Episcopul a
lăsa Eparhia sa, cu lăcomie şi de sineşi, făr ă nici o binecuvântat ă pricin ă, ş i a
sări la alta, măcar şi de alţii de ar fi silit a face aceasta. Ci atunci s ă treac ă la
alt ă Eparhie mai mic ă, ori mai mare, ori vă
duvitoare, când este vreo
binecuvântat ă, şi dreapt ă pricin ă, ce îl sileşte la aceasta. Adic ă, când poate să
pricinuiasc ă creştinilor Eparhiei aceleia, mai mult câştig sufletesc, ş i folos
duhovnicesc, cu blagocestivul cuvântul învăţăturii sale, decât altcineva. Îns ă, ş i
aceasta s ă nu o fac ă de la sineşi, adic ă cu a sa pornire, ci cu judecata ş i alegerea
44
multor Episcopi, şi cu mare rugăminte, şi poftire . Citeşte ş i Canoanele cele
unite la socoteal ă, la margine însemnate.
CANON 15
Dac ă vreun Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul clericilor,
părăsind (parikia) nemernicia sa, la alta se va duce, şi desăvârşit mutându­
se, va petrece întru alta, făr ă de socotinţa Episcopului să
u. Acesta poruncim
de aceea s ă nu mai liturghiseasc ă. Mai ales dac ă , chemându­l Episcopul lui
s ă se întoarc ă, nu a ascultat, ră
mânând întru nerânduiala sa, ca un mirean
îns ă acolo împărtăşească
­se. [Sobor 1: 15, 16; Sobor 4: 5, 10, 20, 23; Sobor
6: 17, 18; Sobor 7: 15; Anti: 2; Sardi: 15, 16, 17: Carta: 63, 98]
43
Vezi pe pururea pomenitul Patriarhul Dositei Cartea 3 pentru cei ce au Patriarhisit în
Ierusalim, faţa 220. Dar însemneaz ă şi Armenopul arătat (partea 1 epigrafi 4 a scurtă
rii
Canoanelor) cum c ă trecerea aceasta a Episcopului, care din Canonul acesta se arat ă , este
numai la o vreme, şi nu pe totdeauna, pentru folosul norodului, şi iarăşi s ă se întoarc ă la
Eparhia sa.
44
Precum preasfinţitul Proclu de la Kizic, şi Teologul Grigorie de la Sasimi, şi mulţi alţ
ii cu
acest fel de iconomicesc şi de nevoie chip, lesându - şi Episcopiile, ş i Mitropoliile ce avea mai
înainte, s- au mutat la scaunul cel a toat ă lumea al Constantinopolului. Precum Meletie, de
la Sevastia la Verria, apoi la Antiohia. Ş i Alexanndru, de la Flaviada (care era sub Anavarzia)
la Ierusalim. Şi marele Evstatie, de la Verria cea din Siria, la Antiohia. Şi alţii. Ş i de vreme ce
(zice Dositei în Cartea 3 numit ă Decavivlios faţa 221) iconomia aceasta la mulţi s- a făcut, ş i
mai vârtos în vremurile de acum, pricin ă de ră
utate, pentru aceasta zice, când se face
mutare, este afar ă de cuvânt şi afar ă de Lege. Fiindc ă cele ce s- au făcut dup ă vremi cu
iconomie, şi dup ă nevoie, Lege a Bisericii nu se fac. Drept aceea şi sinodicescul ră
spuns ce
l- a dat Manuil Patriarhul Constantinopolului la anul 1250 cum c ă episcopul dup ă ce a fă
cut
paretisis de Episcopia sa, poate a se muta la alt ă Episcopie, cu sfatul Mitropolitului, ş i
acelorlalţi Episcopi. Răspunsul acesta zic, este pierzător, şi ca unul ce se împotriveş
te
Canoanelor este de lepădat. Pentru aceea şi Areta al Chesariei zice: „Mută
rile pentru
lăcomie şi cu pofta de slava deşart ă se lucreaz ă, amândou ă fiind vrednice de ur ă , una, ca o
slujire de idoli, iar alta ca o boal ă sataniceasc ă. Ci şi Iulie al Romei scria către evseviani, ş i
de socotiţi cu adevărat întocmai şi asemenea cinstea Episcopilor, şi nu din mă
rimea
Cetăţilor judecaţi pe Episcopi, se cădea celui ce mic ă i s- au încredinţat, a ră
mâne întru cea
ce i s- a încredinţat, şi a nu defăima pe ceea lui încredinţat ă, ş i a trece la ceea ce nu i s- a
încredinţat, ca pe cea de la Dumnezeu dat ă, s ă o defăimeze, iar pe slava deşart ă a
oamenilor s ă o iubeasc ă. Şi Papa Damas scria că
tre Pavlii, noi pe cei ce trec de la o Eparhie
la alta, pân ă atunci străini de împărtăşirea noastr ă îi avem, pân ă când se vor întoarce la a
lor Eparhie.” Dar zice şi Teodorit: Cuvânt 5 cap 10 „Dac ă Episcopul va trece de la un loc la
altul, şi se va Hirotonisi în locul său alt Episcop, s ă rămân ă argos de vrednicia Arhiereasc ă ,
cel ce a lăsat turma sa, pân ă ce va muri acela ce s- a Hirotonisit pentru Eparhia lui.” Vezi ş i
cartea 7 a lui Socrat cap 36: însemneaz ă căci pentru iconomie, ş i pogorâre de Episcopi s- a
făcut, adic ă de la mai mare Eparhie la mai mic ă. C ă Ioann Codonatul de la scaunul
Alexandriei s- a mutat la Tiron. Dar a zis şi oare care legiuitor, c ă, pe cel ce a luat două
Episcopii, de a doua nunt ă îl numim.
30

TÂLCUIRE
Canonul al 6­lea al Soborului 4 porunceşte s ă nu se Hirotoneasc ă Preot, ori
Diacon, ori altul oarecare Cleric aşa chiar şi nehotărât la fiecare Biseric ă , ci
hotărât la Biseric ă de Ora ş, ori de sat, ori la Mănăstire. Deci care dintru dânş
ii
cu chip ca acesta se va Hirotonisi, rânduieşte Apostolescul Canonul acesta, s ă nu
lase Biserica sa cea rânduit ă, şi s ă mearg ă la alta a unei străini Eparhii, făr ă de
socotinţa, şi slobozitoarea scrisoare a Episcopului să
u. Iar de o ar face aceasta,
poruncim s ăă nu lucreze la Biserica aceea nici o slujire de ale Preoţ
iei, ori a
clericiei, şi mai ales de l­a chemat înapoi Episcopul său ca s ă se întoarc ă , iar el
rămânând în nerânduiala sa, şi întru pizma sa, nu a fă
cut ascultare a se
întoarce. Îns ă ca un mirean roagă­se împreun ă cu creştinii Bisericii aceleia, ş i
împărtăşească­se împreun ă cu dânşii. Citeşte ş i Canoanele cele la margine
însemnate.
CANON 16
Iar dac ă Episcopul, la care ei se afl ă , întru nimic socotind arghia
(oprirea) cea hotărât ă asupra lor, îi va primi pe ei ca pe nişte clerici, s ă se
afuriseasc ă, ca un învăţător de nerânduial ă . [Sobor 6: 7, 18; Anti: 3;
Cartag: 63, 64]
TÂLCUIRE
Singur Episcopul Carhidoniei are voie din învechit ă obiş
nuire a lua ori de
unde ar voi ( şi negreşit c ă de la Episcopii cei supuşi lui) Clerici, şi a­i împreună
număra în Bisericile Eparhiei sale, dup ă Canonul 64 al acestuiaş
i Sinod, iar
celorlalţi Episcopi, niciodat ă li se d ă o voie ca aceasta. Pentru aceasta ş i
Apostolescul Canonul acesta, atârnat fiind de Canonul cel mai de sus, şi după
grăire, şi dup ă noim ă, zice: iar dac ă Episcopul întru a cărui Eparhie se află
clericii aceştia străini, cu toate c ă ştie, cum c ă, ei sunt opriţi, dup ă Canoane de
Arhiereul lor, ci ar defăima oprirea aceasta, şi i­ar primi pe ei ca pe niş
te clerici
lucrând ale Clirosului 45 lor adic ă, un Episcop ca acesta zic, s ă se afuriseasc ă .
Pentru c ă se face învăţător de nerânduial ă, şi de sminteli. Citeşte ş i Canoanele
cele unite însemnate la magine.
CANON 17
Cel ce cu dou ă nunţi s­a împleticit dup ă Botez, ori a avut posadnică
( ţ iitoare), nu poate a fi Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau orice din
catalogul cel Ieraticesc. [Sobor 6: 3; Vasilie: 12]
TÂLCUIRE
Păcatele câte le­ar face omul înaintea Botezului, nu pot a­l opri de Preoţ
ie
şi de Cliros. Fiindc ă credem, cum c ă, i le spal ă toate sfântul Botez. Nu îns ă ş i
câte ar face şi dup ă ce se va boteza. Pentru aceasta ş i Canonul acesta
rânduieşte, cum c ă, cel ce dup ă sfântul Botez, de dou ă ori se va însura (Dar se
însoar ă de dou ă ori nu numai cel ce va lua cu nunt ă a doua femeie, ci ş i cel ce
cu sfinţit ă cuvântare se va logodi cu a doua femei, sau va lua cu nunt ă pe cea
45
Soartei.
31

46 47
logodit ă cu altul) sau are muiere ţiitoare
, nu poate a se face Arhiereu, ori
Preot, ori Diacon, oricât de puţin a se împreun ă numă
ra în Catalogul, ori în
treapta cea Ieraticeasc ă.
CANON 18
Cel ce va lua văduv ă, ori lepădat ă, ori curv ă, ori slujnic ă ori din cele
de la Teatre, nu poate a fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau orice din
catalogul Ieraticesc. [Sobor 6: 3, 26; Vasilie: 27]
TÂLCUIRE
Dac ă Preoţii Iudeilor erau opriţi a­şi lua femeie, curv ă, ori izgonit ă de
bărbatul ei [Levi 12: 7, 13], ori măcar având ea nume prihănit: [Matei 12:5] Cu cât mai vârtos
aceasta este oprit ă despre Preoţii Evanghelie? Pentru aceasta şi Apostolescul Canonul acesta rânduieşte, c ă cel ce
va lua femeie văduv ă, ori izgonit ă de bărbatul ei, ori curv ă, ori roab ă , ori pe
una din muierile cele ce se afl ă la comedii şi la Teatre, şi se făţă
rnicesc în multe
feţe, nu poate s ă se fac ă Episcop, ori Preot, ori Diacon, sau cât de puţin s ă se
numere împreun ă în tagma Ieraticeasc ă. Fiindc ă toate muierile acestea sunt
clevetite, ori prihănite. Iar cei sfinţiţi (Ierosiţi) din toate părţ
ile trebuie a fi
neprihăniţi, şi ne prinş
i [I Tim 3: 2]. Precum zice fericitul Pavel. Iar Canonul 3
al Soborului 6 zice: C ă Presviterii, Diaconii, ori Ipodiaconii, care au luat văduv ă ,
ori dup ă Hirotonie au căzut în nunt ă făr ă de lege, aceştia despărţ
indu­se de
46
Logodna ce se face dup ă închipuirea împăratului Alexie comnino, şi dup ă însemnarea
Patriarhului Nicolae, adic ă cu obişnuitele sfinţite Rugăciuni, şi cu obiş
nuita la cei ce se
logodesc sărutare, şi când bărbatul este de 15 ani, iar femeia de 13 dup ă legiuirea cea mai
nou ă a împăratului Leon celui înţ
elept. Logodna, zic, care se face cu chipul acesta, nu se
osebeşte de nunta cea desăvârşit, dup ă hotărârea împăratului Nichifor Votaniat, şi după
Patriarhul Constantinopolului Ioann Xifilin, şi dup ă Soborul cel cu dânsul, care a întă
rit pe
hotărârea lui Nichifor, fiindc ă şi legea cea politiceasc ă, precum nu iart ă a se însoţ
i rudeniile
celor însoţiţi, când au împiedicare dup ă obişnuitele trepte, cu acestaşi chip nu iart ă a se
însoţi nici rudeniile celor dup ă lege logodiţi. Ci şi Sobornicescul Tom legiuieş
te cu singure
acestaşi pricini s ă se dezlege logodna, cu care se dezleag ă şi nunta. Iar alta, şi pentru că
Canonul 98 al Soborului 6 cu vina preacurviei osândeş
te pe cel ce ar lua femeia pe cea cu
altul logodit ă, înc ă acela fiind viu. Iar precurvia, arătat este c ă se zice către femeia măritat ă .
Drept aceea Soborul ca pe o nunt ă împlinit ă a socotit pe logodn ă. Deci fiindc ă după
dovezile acestea, logodna în rânduial ă de nunt ă se socoteşte, ceea ce se face dup ă legi,
pentru aceasta de dou ă nunţi se socoteşte ş i cel ce numai s- a logodit cu a doua femeie, ori
cel ce a luat pe cea cu altul logodit ă. Iar celelalte logodne, care numai cu cuvinte se fac, ş i
goale arvune, încât dup ă amănunţimea Bisericii, nici logodne sunt, nici se numesc, aş
a
asupra acestora Soborniceştile Canoane pot a- şi arăta lucrarea lor. ( Ş i vezi pentru
logodirea mai pe larg la Cap 11 a învăţăturii celei pentru însoţire.)
47
Posadnic ă (ori ţiitoare) dup ă Patriarhul Fotie, este femeie cinstit ă , cu care cela ce
împreun ă locuieşte, făcând arătat ă mărturie pentru împreun ă locuirea aceasta, se arat ă la
mulţi, c ă o are femeie a sa. Iar de nu face mărturia aceasta, înverşunare lucreaz ă cu dânsa.
Ori şi într- alt chip. Posadnic ă este aceea ce vieţuieşte împreun ă cu bărbat dup ă lege, făr ă a
se blagoslovi cu nunt ă. Dar însemneaz ă, c ă măcar de ş i posadnica aceasta se ierta de legile
cele dinafar ă. Îns ă de legile Bisericii noastre nu se iart ă creştinilor, nicidecum s ă aib ă acest
fel de muieri, drept aceea şi Canonul 31al Sfântului Nichifor zice: „C ă de are cineva o
posadnic ă ca aceasta, şi nu voieşte a o lă
sa, nici a se blagoslovi prin cununie cu dânsa, nu
trebuie Preoţii a primi în Biseric ă, nici proaducerile lui, şi Liturghiile; fiindc ă prin faptă
ocăreşte şi necinsteşte legile şi Canoanele Bisericii.” Şi Petru Hartofilacul ş i Diaconul
Bisericii mari în al 5- lea răspuns al său, zice: „C ă nu se cuvine a primi cineva de la casa
celui ce are femeie necununat ă cu lege, nici proaducere, nici lumână
ri, nici unt de lemn, nici
tâmâie.” Dar se deosebeşte curva de posadnic ă, căci aceasta păcătuieşte cu mulţ
i, iar
posadnica cu unul.
32

muierile lor, s ă se opreasc ă de Preoţie la puţin ă vreme, şi s ă se certe, cu canon.
Apoi iarăşi să­şi primeasc ă treptele Preoţiei sale, iar ă la mai mare treapt ă s ă nu
sporeasc ă, măcar c ă Soborul al 6­lea atunci cu pogoră
mânt a iconomisit pe unii
ca aceştia, de atunci îns ă şi în urm ă, a hotărât acestaşi Sobor. S ă stăpânească
iară­şi Apostolescul Canonul acesta.
CANON 19
Cela ce dou ă surori a ţinut, ori nepoat ă de sor ă , nu poate fi Cleric.
[Sobor 6: 3, 26; Neoche: 2; Vasilie: 23, 47; Teof: 5]
TÂLCUIRE
Dintre nunţ
i, altele se zic necuvioase, câte se fac cu rudenii ori cu eretici.
Iar altele făr ă de lege, precum este când cineva va lua muiere, pe cea că
reia
tatăl său din pruncie i­a fost epitrop. Ş i altele osândite, precum când va lua
cineva femeie pe cea afierosit ă lui Dumnezeu, Călugări
ţă. Dar cu Obş
tesc nume,
toate nunţ
ile acestea pot a se numi nelegiuite. (Precum Soborul al 6­lea în
Canonul 3 de obşte nelegiuite numeşte pe nunţ
ile cele cuprinse în Canoanele 17
şi 18 ale Apostolilor.) Iar acest Canon numai pentru nunţile necuvioase vorbeş
te
hotărând. Oricine va lua femeie pe dou ă surori, ori va lua pe nepoata cea mare a
sa, nu poate a se face Cleric. Pentru c ă fiecare necuvioas ă nunt ă , ori din sânge,
ori din cuscrie este, nu numai împiedic ă pe cineva a nu se face Cleric, ci ş i îl
supune certărilor. C ă marele Vasilie pomenind de cei ce iau dou ă surori în
Canonul 78 şi 87 al său, îi canoniseşte 7 ani, s ă se depărteze de Dumnezeieş
tile
Taine. Iar Canonul 2 al Soborului din Neocezareea, rânduieşte s ă se scoată
afar ă de la împărtăşirea Dumnezeieş
tilor Taine muierea aceea, care va lua doi
fraţi. Iar Canonul 27 al marelui Vasilie hotărăşte, c ă Presviterul carele în
neştiin ţă va cădea în nunt ă nelegiuit ă, adic ă care se rudeşte, s ă nu aib ă numai
cinstea şederii, iar de celelalte lucrări ale Preoţiei s ă se depărteze, ş i nici în
ascuns, nici în arătare s ă blagosloveasc ă pe cineva, şi nici s ă împărtăşeasc ă pe
cineva. Pe însuşi Canonul acesta al marelui Vasilie îl pomeneş
te anume Soborul
6 în Canonul 26 al său, adăugând Soborul, c ă mai întâi s ă se despart ă nelegiuita
nunt ă, şi aşa s ă aib ă cinstea şederii. Iar al 5­lea Canon a lui Teofil zice, c ă cela
ce înainte de Botez a luat pe nepoata sa, şi dup ă Botez s­a Hirotonisit Diacon,
nu se cateriseşte. Dac ă aceea a murit, ori el o a lă
sat mai înainte de a se
împreuna cu ea trupeşte. Iar legea cea politiceasc ă Cartea 60 Titlul 37
porunceşte, c ă toate necuvioasele nunţi s ă se despart ă, şi s ă se certe. Iar cei ce
se împreuneaz ă cu dou ă surori, sau nepoata lor (precum Apostolescul acesta
Canon porunceşte) porunceşte s ă li se taie nasurile, şi s ă se bat ă şi ei, ş i
muierile cele ce cu dânşii împreun ă s­au stricat. Iar de nu vor voi a se despărţ
i
unii ca aceştia, trebuie cu domneasc ă stăpânire s ă se despart ă.
CANON 20
Clericul ce d ă chezăşii, s ă se cateriseasc ă. [Sobor 4: 30]
TÂLCUIRE
Dou ă însemnări are, a da cineva chezăşii. Pentru c ă, ori d ă cineva pe
sineşi cheza ş pentru altul, ori d ă pe altul cheza ş pentru sine. Iar acest Canon
dup ă întâia însemnare luându­se a da cineva chezăş
ii, zice. Ori care cleric ar da
pe sineşi cheza ş pentru altul, s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă dup ă chipul acesta,
făcuta chezăşuire, în cele mai de multe ori la omeneştile cuviinţe să
33

obişnuieşte, adic ă la pricini de vămeşii, şi de biruri, şi la pricini de bani, ş i în
scurt a zice la interesurile neguţătoreşti. De care lumeşti şi mireneş
ti lucruri,
clericii trebuie s ă fie slobozi. Şi mai ales la chezăş
uirile cele de acest fel,
urmeaz ă şi alte multe ispite, în care ei nu trebuie de voie a se arunca pe sineş
i.
„C ă de vei lua (zice Parimiastul) în chezăşie pe prietenul tă
u, vei da
vrăşmaşului mâna ta, pentru aceasta, zice, nu da pe sineţi în chezăş
uire
ruşinându­te.” [Pilde 6: 10; 22: 26] C ă de nu vei avea, de unde vei plă
ti? Vor
lua aşternutul cel de sub coastele tale. Pentru câştigurile şi lucrurile lumeş
ti,
precum am zis, nu trebuie clerici a da pe sineşi cheza ş. Pentru c ă deş
i suntem
porunciţi a ne pune sufletul nostru pentru dragostea fratelui nostru, nu îns ă la
omeneştile cuviinţe, dup ă marele Vasilie. Iar pentru folosul fraţilor, dup ă scopul
bunei plăceri a lui Dumnezeu, nu numai chezaşi trebuie a da pe sineş
i clericii; ci
şi pe însuşi sufletul lor. Precum de pild ă: Dac ă un cleric, întâmpinând pe unul
ce cu nedreptate se trage ca s ă se pun ă în închisoare, fiindc ă nu are pe nimenea
s ă dea cheza ş pentru sineşi către judecătorul. Iar fi mil ă de reaua întâmplare a
lui, şi ar da pe sineşi cheza ş pentru fratele, unul ca acesta, zic, cleric, nu numai
nu se cateriseşte, ci şi se laud ă de Dumnezeu, ş i de oameni, ca unul ce a plinit
Evangheliceasca şi Dumnezeiasca porunc ă. „C ă zice, izbăviţ
i pe cel ce se
nedreptăţeşte. Şi pe cei ce­i trag spre moarte, scoate­i, şi a răscumpă
ra pe cei ce
se ucid nu te scumpi.” [Isaia 10: 17; Pilde 24: 11] Şi acesta adic ă pentru întâia
însemnare, a nu da cineva pe sineşi cheza ş pentru altul, precum s­a zis. Iar
Ecumenicul Sinod 4 dup ă a doua însemnare luând aceasta, a da chezăş
uiri, au
cerut, în Canonul 30 al său, ca s ă dea Episcopii Egiptului chezaşi pe alţ
ii pentru
sineşi, c ă nu se vor duce din Constantinopol pân ă ce se va Hirotonisi
Arhiepiscopul Alexandriei, ş i cu chipul acesta se unesc Canoanele, acest
Apostolicesc adic ă, şi acel al Soborului 4 şi nu se împotrivesc între ele. Fiindcă
cel Apostolicesc dup ă alt ă însemnare a luat pe a da chezăş
uiri, iar cel al
Soborului 4 dup ă alta.
CANON 21
Famenul, dac ă din bântuirea oamenilor s­a făcut, ori în goan ă s­a lipsit
de cele ale bârbaţilor, ori de s­a născut aşa, şi este vrednic, facă
­se Episcop.
[Apost: 22, 23, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 şi 2: 8]
TÂLCUIRE
În trei se despart famenii, în hadâmbi, în sfârmaţi, şi în scopiţi.
Ş i
hadâmbii adic ă sunt aceia ce s­au născut din pântecele maicii lor, făr ă de boaşă
şi făr ă părţile cele născă
toare de copii, pentru care a zis Domnul: „Sunt fameni,
care s­au născut aş
a din pântecele maicii lor (precum a fost Dorotei, Presbiterul
Bisericii celei din Antiohia, cum mărturiseş
te Evsebie în Bisericeasca Istorie
Cartea 7, cap 32).” [Matei 19: 12] iar sfărmaţii sunt aceia, a cărora născă
toarele
de copii părţi le­au sfârmat şi le­au strâns părinţii lor, când erau prunci, ş i le­au
făcut netrebnice spre facerea de copii cu strânsul acela. Iar scopiţ
ii sunt aceia,
care şi­au lepădat părţile născătoare de copii, ori cu cuţit, sau cu alt meşteş
ug
şi unealt ă. Acestea aşa fiind cunoscute, zice acest Canon, dac ă cineva s­a fă
cut
famen din răutatea şi vătămarea oamenilor, ori în vreme de goan ă, li s­au tă
iat
de gonaci mădularele cele născătoare de copii al bărbaţilor; ori de s­a nă
scut
aşa din pântecele maicii sale; dar este vrednic pentru Preoţie, s ă se fac ă Episcop.
Fiindc ă el nu s­a fă
cut pricinuitor unei scopiri ca aceasta. Ci ori de la fire ori de
la oameni răi, a pătimit râul cel de acest fel. Pentru care trebuie mai ales s ă se
miluiasc ă, şi nu s ă se urasc ă, şi s ă se pedepseasc ă. Pentru scopire înc ă ,
34

ânduiesc şi Canoanele următoare, 22, 23 şi 24 ale Apostolilor. Iar pentru boală
se va scopi de către doftori, ori de către barbari: acesta s ă rămân ă în cler. Iar
mirean fiind, s ă se fac ă cleric; iar care sănătos fiind, s­a scopit pe sineş
i, acesta,
cleric fiind, s ă înceteze de a lucra cele ale clericiei sale; iar mirean fiind s ă nu se
fac ă cleric. Iar al 8­lea Canon al Soborului 1 şi 2 pe însuş
i acest Canon al celui 1
Sobor, punându­l înainte, zice: oricare cleric va scopi pe altcineva, ori însuş
i cu
mâna sa, ori va pune pe altul, s ă se cateriseasc ă. Iar dac ă Preoţ
i ori mireni, vor
scopi pe cei ce au oarecare patim ă, nu se osândesc.
CANON 22
Cela ce şi­a tăiat mădularele sale, s ă nu se fac ă cleric, c ă de sine
uciga ş al luişi este, şi vrăjma ş al Zidirii lui Dumnezeu. [Apost: 21, 23, 24;
Sobor 1: 1; Sobor 1 şi 2: 8]
TÂLCUIRE
Cel mai sus zis Canon hotărăşte pentru cei scopiţ
i cu sila, iar acesta pentru
cei scopiţi de voie, zicând: oricare s­ar scopi pe sineşi cu voia sa, sănă
tos fiind,
48
ori cu mâinile sale, ori ar pune pe altul şi l­ar scopi, s ă nu se fac ă cleric .
Fiindc ă el însuşi este uciga ş luişi, şi vrăşma ş al fă
pturii lui Dumnezeu. Pentru
c ă Dumnezeu l­a făcut pe el bărbat, cu toate născătoarele de copii mă
dulare; iar
el lepădându­le pe ele, se preface pe sineşi întru o străin ă, ş i de mirare fire.
Pentru c ă nici bărbat este, căci nu poate s ă lucreze cele ale bărbaţilor, şi să
nasc ă om asemenea lui. Nici iarăşi femei, căci nu poate a pă
timi cele ale
femeilor, adic ă a se în greca, şi a naş
te, ca femeile. Ci oarecum este o a treia
grozăvie, şi cum ar zice cineva, este un mijloc între bărbaţi, ş i între femei. Vezi
şi tâlcuirea celui al 21­lea Apostolesc.
CANON 23
Dac ă oarecare cleric fiind, pe sineşi se va ciunti, caterisească­se. Că
uciga ş al luişi este. [Apost: 21, 22, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 şi 2: 8]
TÂLCUIRE
Şi aceste Canon asemenea cu cel mai de sus, pentru scopire pomeneş
te.
Acela îns ă porunceşte s ă nu se fac ă cleric, oricare mirean fiind, s­ar scopi pe
48
Fiindc ă oarecare eretici cu rea socoteal ă, ş i mai ales ualisienii auzind pe Domnul zicând:
„De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate- l pe el.” Asemenea, şi, dac ă mâna ta ori
piciorul tău cel drept te smintesc, taie- le pe ele, rău şi cu greşeal ă a tâlcuit zicerea. Pentru
aceea şi zic ei, cum c ă trebuie cineva a ciunti, şi a tăia mădularele acelea, care îl îndeamnă
spre păcat. Precum Dumnezeiescul Epifanie pomeneş
te de ereticii cei de acest fel. Deci
pentru aceasta câţi ca aceştia se vor afla, care să- şi ciunteze mă
dularele trupului lor,
sănătoşi fiind, supuşi sunt şi ei certării Apostolescului Canonului acestuia, precum sunt ş i
vrăjmaşi ai făpturii lui Dumnezeu. Fiindc ă Cuvintele Domnului cele mai sus zise, nu se
înţeleg dup ă slov ă, ci se tâlcuiesc tropologhiceşte. Adic ă , de avem rudenii, ori prieteni atâta
de mult apropiaţi şi iubiţi nou ă, precum sunt mădularele trupului nostru, prietenia îns ă a
unora ca aceştia de la dragostea lui Dumnezeu, ş i de la mântuirea sufletului nostru, precum
Dumnezeiescul Hrisostom, Teofilact, Epifanie, şi alţi Părinţ
i tâlcuiesc zicerea cea de acest
fel. Şi însemneaz ă, c ă pe scopiţi, Teologul Grigorie adic ă îi numeşte, bărbaţi întru femei, ş i
femei întru bărbaţi. Iar marele Vasilie (în Epistolia către Simplikia) pe neamul scopiţ
ilor îl
numeşte, necinstit, atot pierzător, nebărbat, de fier osândit, şi alte multe, adăugând cum c ă ,
nici întru mă
rturie este vrednic de crezare. Iar Dumnezeiescul Apostol, vinovat blestemului
judec ă pe cel ce s- ar scopi pe sineşi. C ă aşa blestem ă pe nesupuşii Galateni „O de s- ar tă
ia
de tot (de s- ar scopi, precum tâlcuieşte Hrisostom şi Teofilact) cei ce răzvră
tesc pe voi.”
[Galateni 5:12]
35

sineşi. Iar acesta zice, c ă dac ă cineva cleric fiind mai înainte, apoi s­ar scopi pe
sineşi sănătos fiind, ori pe altul ar pune de l­ar scopi, s ă se cateriseasc ă. Fiindcă
este uciga ş luişi.
Şi nu numai Dumnezeieştile Canoane, ci ş i legile cele
politiceşti pedepsesc pe cei ce vor scopi, ori pe sineşi, ori pe alţ
ii, cu feluri
pedepse, adic ă cu răpirea averilor sale, cu izgonire, cu a aceeaşi pătimire, adică
s ă se scopeasc ă şi el de lat om. Şi dac ă vreun rob s­ar scopi de către stă
pân,
fiind sănătos, ori bolnav, poruncesc legile s ă se fac ă slobod. Fotie cap 14 a
titlului întâi.
CANON 24
Mireanul pe sineşi ciuntindu­se, s ă se afuriseasc ă trei ani. Că
ci
vrăşmăşuitor al vieţii sale este. [Apostol: 21, 22, 23; Sobor 1: 1; Sobor 1 ş i
2: 8]
TÂLCUIRE
Iar de va fi mirean cel ce s­ar ciunti, şi s­ar scopi pe sineşi sănă
tos fiind,
ori pe altul ar pune, şi l­ar scopi, porunceşte acest Canon s ă se deosebeasc ă de
la Dumnezeieştile Taine, şi de adunarea creştinilor în Biseric ă trei ani. Pentru
c ă cu scopirea aceasta se face vrăşma ş vieţii sale.
CANON 25
Episcopul, ori Presbiterul, ori Diaconul, întru curie, ori în că
lcare de
jurământ, ori în furtişag, prinzându­se, s ă se cateriseasc ă, şi s ă nu se
afuriseasc ă. C ă zice Scriptura: „Nu vei izbândi de dou ă ori pentru aceeaş
i.”
Asemenea şi ceilalţ
i clerici. [Sobor 1: 9; Sobor 6: 4, 21; Neocezareea: 1, 8;
Car: 35; Vasilie 2, 17, 32, 44, 51, 70]
TÂLCUIRE
Toţi cei preoţiţi şi clerici trebuie a fi curaţi, şi nevinuiţi, pentru aceasta ş i
acest Canon rânduieşte aş
a. Ori care Episcop, ori Preot, ori Diacon s­ar prinde,
adic ă s­ar dovedi, c ă a făcut curvie, ori călcare de jurământ, sau furtiş
ag (de
capu adic ă, dup ă Canonul 28 al Postnicului, adic ă care aduce asupră­i pedeapsă
de moarte), iar pedeapsa de moarte nu este tăierea capului, ori alt ă moarte,
precum tâlcuieş
te Valsamon, sholiasind capul 25, al titlului 9 al Nomocanonului
49
lui Fotie, ci izgonirea, orbirea, tăierea mâinii, şi altele asemenea s ă se
caterisesc ă de Preoţie, dar s ă nu se afuriseasc ă, şi de la Biseric ă, ş i de la
rugăciunea creştinilor. Pentru c ă zice Dumnezeiasca Scriptur ă , nu vei pedepsi
de dou ă ori, pentru unul şi acelaşi păcat. Întocmai cu cei Preoţiţ
i se caterisesc
de clerul lor, dar nu se afurisesc, şi câţi Clerici s­ar prinde întru zisele aceleaş
i
păcate. Dar în Canonul acesta se cuprind dou ă lucruri vrednice de luare aminte:
unul adic ă, c ă Preoţiţii şi Clericii, măcar c ă nu se afurisesc de la împărtăş
ire,
adic ă de la adunarea şi rugăciunea creştinilor celor ce intr ă în Biseric ă , ca cei ce
49
Dar însemneaz ă pe lâng ă acestea, c ă de vreme ce furarea de cele Sfinţ
ite are rudenie cu
furtişagul, şi decât ea mai grea, pentru aceasta ş i Episcopul ori Preotul ori Diacon care s- ar
prinde în furare de cele Sfinţite, se cateriseşte dup ă Canonul 10 al Soborului 1 şi 2 ş i de
vreme ce vinovăţia (catosiosiei – furări de afierosiri) este asemenea cu a fură
rii de cele
Sfinţite. Dar însemneaz ă şi aceasta, c ă de vreme ce cel Apostolesc 61 Canon opreş
te a nu se
Preoţi cel ce mai- nainte de Hirotonie se va vădi, c ă a curvit, ori a preacurvit, ori alt pă
cat
oprit despre cei credincioşi a făcut. Iar păcatele ce le pomeneş
te acest Canon sunt oprite,
apoi dar, nu numai c ă sunt caterisitoare de Preoţie, ci tot odat ă sunt şi împiedică
toare de
Preoţie, şi cei ce mai înainte de Preoţie întru acestea s- au vădit, nu se Preoţesc.
36

se catehisesc, dup ă Canoanele 2, 32, 51 ale Marelui Vasilie, nu se împărtăş
esc
îns ă cu precuratele Taine ca nişte nevrednici fiind, şi sub Canon, pân ă când ar
50
găsi de cuviin ţă Arhiereul lor, ori Duhovnicul lor . Şi altul înc ă, c ă cei ce s­au
prins, nu în toate, ci întru singure păcatele acestea, care le pomeneş
te acest
Canon, Preoţiţi adic ă, şi Clericii (iar de cap prinde ş i în altele asemenea
acestora, adic ă în preacurvie, ori în furare de cele sfinţite) se caterisesc numai ş i
nu se afurisesc. Pentru c ă sunt şi alte păcate, în care câţi Preoţiţi ş i Clericii se
vor prinde, şi se caterisesc şi se afurisesc împreun ă . Precum sunt cei ce cu bani
s­au Hirotonisit, ori cu stăpânirea boierilor, dup ă Canonul 29 ş i 30 al
Apostolilor. Şi însemneaz ă, c ă cei ce Preoţiţi, şi Clericii, ce pentru pă
catele mai
sus însemnate se caterisesc adic ă, dar nu se afuriseau, iar dac ă şi dup ă caterisire
iarăşi cădeau întru aceleaşi, ori în alte păcate, atunci şi de la Biserică
desăvârşit se afuriseau, ca cei ce se catehiseau. Pentru aceea ş i Canonul 1 al
Soborului din Neocezareea rânduind, c ă , Preotul de va curvi, ori va preacurvi se
afuriseşte de la Biseric ă, ca mirenii ce se pocă
iesc. Aceasta zic prea bine se
învoieşte cu acest Apostolesc, măcar şi de s­ar înţelege c ă zice pentru Preotul cel
ce de dou ă, sau de trei ori a curvit, sau a precurvit.
SIMFONIE
Ci şi Canonul 8 al acestuia ş din Neocezareea Sobor zice, c ă, s ă cateriseş
te
Preotul care vieţuieşte împreun ă cu muierea sa ceea ce a precurvit. Iar Canonul
21 al Soborului 6 zice, Clericii cei de istov caterisiţi pentru canoniceşti vinovăţ
ii,
dac ă de bunăvoie se vor pocăi, să­şi tund ă părul capului dup ă chipul clericilor.
Iar de nu se vor părăsi de păcat cu voia lor, să­şi ţie pă
rul ca mirenii. Iar
Canonul 17 al marelui Vasilie zice, c ă Presbiterii care s­au jurat s ă nu lucreze
cele al Preoţiei (din oarecare nevoie şi primejdie) a arătat adic ă nu trebuie să
Ierurghiceasc ă, ca s ă nu sminteasc ă arătat adic ă pe cei ce îi ştiu c ă s­au jurat, ci
întru ascuns. Îns ă s ă se pocăiasc ă pentru jurământul ce a fă
cut. Iar Canonul 70
al acestuiaşi rânduieşte: C ă dac ă Diaconul, ori Presbiterul va păcă
tui cu femeie
pân ă la sărutare, va înceta de Preoţie la o vreme dup ă Zonara, iar cu
Dumnezeieştile Taine se va învrednici a se împărtăşi împreun ă cu ceilalţi Preoţ
i
şi Diaconi. Iar de se va vădi c ă a păcătuit ceva mai mult decât să
rutare, se va
caterisi. Iar Canonul 4 al Soborului 6 cateriseş
te pe Episcopul, sau Presbiterul,
sau Diaconul ce se va împreuna cu muiere afierosit ă lui Dumnezeu, adic ă cu
călugări
ţă. Iar Ioan postnicul zice, c ă dac ă cineva mai­nainte de a se Preoţ
i (sau
de a se Hirotoni) a căzut în păcatul malahiei (care ş i curvie îndeosebi se zice de
unii din sfinţi), acesta s ă se certe, apoi s ă se Hirotoneasc ă. Iar de a căzut după
Hirotonie, s ă rămân ă argos un an, şi s ă se canoniseasc ă, cu alte certări, şi aş
a
s ă Ierurghiseasc ă. Iar dac ă dup ă cunoştinţa păcatului, iarăşi va mai că
dea de
50
Ir de ar zice cineva, c ă, Clericii cei caterisiţi îndoit se pedepsesc dac ă nu se vor împărtăş
i,
învaţă- se, c ă nu se pedepsesc îndoit, fiindc ă împreun ă cu caterisirea nu se ş i afurisesc de la
Biserica dup ă acest Canon ( şi aceasta pentru c ă nu li se mai d ă lor Clericia şi Preoţ
ia,
precum zice Vasilie Canon 3) şi nu pentru c ă nu se împărtăşesc. Căci de ar fi aşa, ş i mirenii
urma a se pedepsi îndoit, car nu se cade. Căci când ei păcătuiau de moarte, nu numai c ă se
goneau din Biserica credincioşilor cu cei ce se catehiseau, ci nici se împărtăşeau, dar îns ă nu
se zice c ă se pedepsesc îndoit. Căci depărtarea de Dumnezeiasca împărtăş
ire, nu li se
socotea pedeaps ă. Dar ce zic acestea? Învaţă- se cel ce aceasta pune înainte, cum c ă nu
numai a se depărta se cade Clericii caterisiţi de împărtăşire, ci se cade ş i prin zdrobirea
trupului, şi prin toat ă robia a se depărta şi de îndulcirile, pentru care a pierdut Preoţ
ia,
dup ă Canonul 2 al lui Vasilie. Fiindc ă singur ă depărtarea împărtăş
irii, nu este destul a- i
vindeca de patimi. Însemneaz ă înc ă, c ă nu numai, cei ce dup ă Hirotonie au curvit, ori au
preacurvit, ori alte împiedicătoare păcate au făcut, ci şi cei ce mai înainte de Hirotonie, dacă
dup ă Hirotonie le vor mărturisi acestea, ori se vor vădi, întocmai se caterisesc şi ei, după
Canonul 9 al Soborul 1 pe care citeşte- l.
37

dou ă şi de trei ori întru aceeaşi patim ă, unul ca acesta s ă se cateriseasc ă, şi s ă e
pun ă în rânduial ă de cite ţ (Anagnost).
CANON 26
Dintru cei ce au intrat în Cleros, neînsuraţi, vrând s ă se însoare,
poruncim, numai Anagnoştii (Ceteţii) şi Psalţ
ii. [Sobor 4: 14; Sobor 6: 6;
Cartag: 19, 33; Vasilie: 69]
TÂLCUIRE
Presbiterii, şi Diaconii, ş i Ipodiaconii, mai­nainte de a se Hirotonici, au
voie a­şi lua femeie (prin cununie), şi dup ă nunt ă s ă se Hirotoniseasc ă, iar dacă
dup ă Hirotonie s­ar însoţi cu femeie, se caterisesc de la treapta lor după
Canonul 6 al Soborului 6. Iar Citeţii şi cântăreţii şi Clericii cei mai josiţ
i au voie
a se căsători, şi dup ă ce se vor face Clerici făr ă de păcătuire, şi s ă păşească
înainte şi la mai mare treapt ă. Drept aceea acest Canon, porunceş
te unii ca
aceştia s ă se însoţeasc ă cu femeie, şi nu cu de alt ă credin ţă, dup ă Canonul 14 al
Soborului 4 de toat ă lumea. Iar Canonul 9 al celui din Cartagina rânduieş
te.
Cum c ă Citeţii când vor ajunge la vârsta de 14 ani, s ă fie siliţi ori a se însoţ
i prin
nunt ă, ori s ă mărturiseasc ă înfrânare, adic ă a păzi feciorie. Iar dup ă ce se vor
însoţi s ă nu fie siliţi a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, dup ă Canonul 33
al acestuiaşi. Iar Canonul 69 al marelui Vasilie zice, c ă Citeţul de va că
dea cu
logodnica sa mai­nainte de a se cununa, s ă fie argos un an, apoi s ă se
primeasc ă, iar la mai înalt ă treapt ă îns ă s ă nu se suie. Iar de ar fura nunta fără
de logodn ă, s ă înceteze de slujba sa. Iar Canonul 6 al Soborului al 6­lea anume
pune înainte pe acest Canon 51 .
CANON 27
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, ce va bate pe credincioş
ii
care ar păcătui, ori pe necredincioşii ce ar fi nedreptăţ
it, ori prin unele ca
acestea ar voi a­i înfricoşa, poruncim s ă se cateriseasc ă. C ă nică
ieri Domnul
ne­a învăţat aceasta. Ci dimpotriv ă, el bătut fiind, nu bătea, ocă
rându­se,
nu ocărârea, pătimind, nu îngrozea. [Sobor 1 ş i 2: 9; Anti: 5; Carta: 57, 62,
76, 83, 99, 100, 106, 107; Episto 1 Petru: 2:22]
TÂLCUIRE
Învăţând Domnul pe Ucenicii săi Dumnezeieş
tile sale Porunci, zicea: «Cele
ce zic vou ă Ucenicilor mei, tuturor (creş
tinilor) le zic.» [Marcu 13: 37; Matei 5:
39] Iar una din Poruncile lui este, ca s ă întoarcem obrazul nostru cel stâng, celui
ce ne­ar lovi peste cel drept. Deci dac ă de toţi creştinii trebuie a se pă
zi porunca
aceasta, cu mult mai vârtos de cei Ierosiţi (adic ă sfinţiţi, ori Preoţiţi). Ş i mai ales
de Episcopi, pentru care scria Dumnezeiescul Pavel către Timotei: «Cum că
Episcopul se cade a nu fi bătău ş.» [1 Timotei 3: 3] Pentru aceasta ş i Canonul
acesta, zice: Oricare Episcop, ori Preot, ori Diacon loveşte pe creş
tinii ce îi
greşesc, ori pe necredincioşii ce ar nedreptăţi pe alţii, şi voieşte adic ă , ca cu
lovire cele de acest fel, se fac s ă se team ă de el ceilalţi, poruncim s ă caterisească
unul ca acesta. Pentru c ă Domnul întru nici o parte a Evangheliei ne­a învăţat să
facem aceasta. Iar mai ales cu totul dimpotriv ă cu pilda sa ne­a învăţ
at. Pentru
c ă bătându­se de ostaşi, şi de Iudei, în vreamea patimii, n­a ridicat mâna sa să
­i
51
Iar pentru Hirotesirea i Epanghelma Anaghio tilor, i Psal ilor, vezi Canonul 33 i 75 al
ş ş ş ţ ş
Soborului 6.
38

at ă şi el, prihănindu­se şi ocărându­se, nu ocăra, nici prinănea. Şi pă
timind pe
Cruce, nu îngrozea c ă îi va pedepsi, ci ruga pe Tatăl său ca să­i ierte. Ai că
ruia
Domn următori se cade a fi cei Ierosiţi, mustrând îns ă pe cei ce păcătuiesc ş i
nedreptăţesc, ca şi ceilalţi s ă se team ă. Precum zice Pavel, şi înţelepţ
indu­i,
uneori cu învăţătura şi sfătuirea, iar alteori şi cu Bisericeştile certări, dar nu ş i
izbăvind cu urgie, şi cu mânie, pentru necinstea, s ă zicem, ori pentru greş
eala
ce le­a făcut unii ca aceştia, ori bătându­i şi toiegindu­i. Pe însuş
i acest Canon
şi Canonul 9 al Soborului 1 şi 2 pomenindu­l, zice: Cum c ă nu numai se
caterisesc Ierosiţii acei ce vor lovi însuşi cu mâna lor, ci ş i acei ce vor pune pe
alţii s ă bat ă.
CANON 28
Dac ă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, caterisit dup ă dreptate,
pentru vinovăţii arătate, ar îndră
zni a se atinge de Liturghia (slujba) cea
oarecând încredinţat ă lui, acesta de istov tae­se de la Biseric ă.
TÂLCUIRE
Acest Canon, rânduieşte, c ă dac ă vreun Episcop, ori Preot, ori Diacon s­ar
52
caterisi dup ă dreptate şi dup ă Lege, pentru vinovăţii, arătate şi dovedite ,
Episcopul de Sobor, iar Preotul, ş i Diaconul, ori de Episcopul lor, ori de Soborul
lor, şi apoi dup ă o legiuit ă caterisire ca aceasta, de ar fi îndrăznit a întrebuinţ
a
53
Liturghia cea dat ă lor oarecând (Liturghie aicea înţelege, ş i pe Arthieria
52
Clericii cei dup ă dreptate pentru vinovăţii arătate caterisiţi de Sobor întreg (adic ă de toţ
i
Episcopii din acea Eparhie, şi de Mitropolitul) nu mai pot a face apelaţie, adic ă a se cerceta
judecata lor, la mia mare Bisericeasc ă judecătorie. Fiindc ă unora ca aceştia nu li se mai dă
loc de dezvinovăţire, ori nădejde de întoarcere la starea lor de alt Sobor, dup ă Coanele 4 ş i
15 al Antiohiei. Iar de este aceasta adevărat ă precum şi este, apoi ajutorul apelaţiei nu se dă
la fiecare ce s- ar osândi, precum nu drept zice Valsamon la tâlcuirea Canonul 12 al
Antiohiei, nici toate pricinile pot a se apelarisi la mi înalt jude ţ. Pentru c ă nici hotă
rârea
aleşilor judecători nu se ridic ă la alt ă judecătorie, dup ă Canonul 109 ş i 140 al Cartaginei;
Nici a clericului aceluia ce se va duce de la nemernicia ş i Biserica sa, caterisirea ceea ce s- a
făcut dup ă sfătuirea Episcopului său, dup ă Canonul 3 al Antiohiei, are loc deacia de
dezvinovăţire. Nici aceluia ce lăsând pe Soborul cel mai mare, va alerga la împăratul, după
Canonul 12 al acestuiaşi. Nici a Patriarhului hotă
râre, nici poate a mai întinde judecata sa la
mai mare judecătorie, acela ce cu orice chip s- ar mulţumi şi ar tăcea când se fă
cea
hotărârea judecăţii sale. Deci din acestea zice s ă încheie cum c ă, este neadevă
rat Canonul
acela, pe care împotriva lui Atanasie îl puneau înainte Arienii, iar împotriva lui Hrisostom îl
puneau înainte Teofil al Alexandriei. Care zice aş
a: „Ori care Episcop, ori Presbiter, cu
dreptate, s- au cu nedreptate caterisit, dac ă el de sineşi ar lua iarăş
i Biserica ca mai- nainte
de a se face Sobor, lui nu i se mai d ă loc de desvinovăţire la alt Sobor. C ă este arătat, că
aceste fel de Canon, nu face osebire între cel drept ş i nedrept; ci întocmai îe amândoi
osândeşte în aceeaşi pedeaps ă şi osând ă. Şi pentru aceasta se împotriveşte Dumnezeieş
tii
Scripturi, car nu voieşte s ă se pedepseasc ă dreptul la păgânul [Facere 18]. Se împotriveş
te
înc ă şi canonului 14 al Cardiciei, fiindc ă acesta, c ă cel ce cu nedreptate s- a caterisit, şi mai-
nainte de Sobor s- a întorc la Biserica sa, nu aib ă de aici loc de dezvinovăţ
ire. Iar al
Sardichiei cu mai amar ă numai şi mai amar ă numai şi mai grele cuvinte înţelepţ
ind pe unul
ca acesta, nu zice, c ă s ă nu afle loc de dezvinovăţ
ire la alt Sobor. Drept aceea acest Canon,
fiindc ă s- a făcut de Arieni, şi nu zice drept, s- a stricat de Soborul din Sardichia.
53
Dar s- ar nedumeri cineva, dac ă Hirotonia, Botezul, sfinţirea (Apei), ş i celelalte ce ar fi
îndrăznit cei ce cu dreptate, şi pentru ară
tate vinuiri de Sobor s- au caterisit, de au oare
putere şi fiin ţă, ori de sunt cu totul făr ă putere, şi neînfiinţate, ş i ca cum nici cum
necaterisit? Se vede c ă dup ă oarecare, sunt făr ă putere şi cu totul făr ă fiin ţă, ş i pentru
aceasta este trebuin ţă a se face din început, ca cum nu s- ar fi fă
cut cu totul mai înainte.
Căci, dac ă Hirotoniile, şi alte sfinţite săvârşiri, ce le- ar face afar ă de Enorie vreun Episcop,
sunt făr ă putere, dup ă Canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndră
znite, a
celui cu dreptul şi dup ă lege caterisit sunt făr ă putere şi făr ă fiin ţă? Iar de ar zice cineva că
dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2- a a Epistolieie a 2- a către Timotei ş i 11. A
39

Episcopului, şi pe Ieria Preotului şi Diaconului). Unii ca aceştia zic, afurisească­
se desăvârşit de la Biseric ă. Una adic ă pentru îndrăzneala cea peste măsur ă ş i
obrăznicia lor, iar alta c ă la cei Ierosiţi, dup ă caterisis, alt ă Canonicească
pedeaps ă nu rămâne, decât a se despărţi desăvârşit şi de Biseric ă. Ş i aceasta cu
dreptate. Căci dac ă dup ă Canonul 14 al Soborului din Sardichia cel ce nu se
cateriseşte cu dreptate, ar îndră
zni a lucra cele ale suartei sale, mai­nainte de
alt ă Soborniceasc ă judecat ă trebuie a se înţelepţi cu amare ş i aspre cuvinte.
Dac ă, dup ă cel al 5­lea al Soborului 1 cel ce este scos din adunare, nu după
dreptate, ci dup ă oarecare micşorare de suflet şi prigonire a Episcopului să
u,
nici acestea poate a întrebuinţ
a ceva Ieraticesc lucru mai­nainte de
Soborniceasc ă certare. Cu cât mai vârtos nu poate a lucra ceva de ale Preoţ
iei,
celei către Tessaloniceni 1 şi dup ă 8 a celei către Corinteni 1) „C ă darul nu pe toţ
i
Hirotoniseşte, prin toţi îns ă şi prin însuşi cei nevrednici lucreaz ă; Răspundem, c ă ş i prin
toţi cei necaterisiţi lucreaz ă, dar nu şi prin cei caterisiţi, şi deshirotoniţ
i.” Am zis pentru
lucrurile cele îndrăznite a celui cu dreptate şi pentru arătate păcate caterisit, cum c ă trebuie
de al doilea a se face, ca cum ar fi înfiinţate, şi nu ar fi. Căci de ar fi aş
a, trebuie acest
caterisit, când se desvinovăţea, şi s ă se mai Hirotoneasc ă de al doilea. Ci îns ă, dup ă Canonul
56 al Cartaginei cel ce opreş
te Hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s- a Hirotonisit de al
doilea. Deci avea puterea Preoţii (deş
i pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). Drept
aceea şi lucrările cele de dânsul îndrăznite nu trebuie a le mai îndoi. C ă cela ce cu dreptate
s- a caterisit, şi dinlăuntru de sineşi pentru nevrednicia sa, şi din afar ă de la Sobor, a
pierdut lucrarea Preoţiei. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit, numai din afar ă, ş i nu de la
sineşi s- a lipsit de a lucra. Şi poate a se asemă
na, precum zic oarecare, cela ce cu dreptate
s- a caterisit, ca un meşter, a căruia şi mâinile de sineşi s- a zgârcit, şi nu pot s ă apuce, ş i
uneltele meşteşugului său i le- au luat. Drept aceea, şi mâinile, s ă zicem, de ş- ar miş
ca, în
zadar le mişc ă, şi lucrul cel de dânsele făcut, se pare adic ă a fi, ci cu adevă
rul nu este; atât
pentru ciunţia lor, cât ş i pentru lipsa uneltelor. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit se
aseamăn ă cu meşterul, care mâinile îşi are sănătoase, nu are îns ă şi uneltele meşteş
ugului.
Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi, poate a le lucra şi meşteşugul a- şi lucra. Ş i lucrul lui
este cu adevărat lucru. Iar cel ce este ciunt, adic ă cel cu dreptate caterisit, nici mai- nainte
de a i s ă da, nici dup ă ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, şi a face cu ele vreo isprav ă .
Iar de ar zice cineva c ă nu trebuie a se poftori Hirotoniile ş i Botezurile celui cu dreptul
caterisit, căci Canonul opreşte îndoirile Botezului şi ale Hirotoniilor, învaţă- se c ă opreş
te,
cu adevărat, pe îndoirile Botezurilor celor adevărate, ş i ale Hirotoniilor asemenea, nu pe ale
celor neadevărate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisiţi făcute. Şi marele Vasilie îns ă în
Canonul 3 zice, c ă Diaconulcel odat ă caterisit de ajuns are pe osânda caterisirii. Ş i în scurt
toţi clericii cei ce au păcătuit păcatul cel de moarte din treapta lor se pogoar ă zice în Canon
32 al său, şi nu li se mai d ă lor Clerul şi Preoţia. Iar dac ă nu li se mai d ă, arătat c ă ş i
sfinţitele lucrări care le- ar face, se socotesc ca cum s- ar fi făcut şi de mireni, în locul că
rora
ei s- au aruncat. Iar Manuil Malaxos Notarul la Patriarhul Constantinopolului a poruncit câţ
i
s- au Hirotonisit de Arhierei caterisiţi, de au ştiut caterisirea lor, s ă fie şi ei caterisiţi s ă nu
se Hirotoneasc ă de al doilea. Iar de nu a ştiut, s ă se Hirotoniseasc ă de al doilea de Arhierei
necaterisiţi. Şi Teodor Studitul zice, c ă Preotul caterisit nici un lucru Ieraticesc face, ci este
lumesc (mirean) ca şi mai- nainte, şi Dar al Sfântului Duh nu are pentru c ă s- a luat de la el.
Şi de va da vreunuia Preoţia, acela nu este Preot. Acestea aş
a zicându - se, de mine se
socotesc acestea zise a fi cu îndoial ă, şi ce s ă zic hotărâtor, nu ştiu. Fiindc ă nici acesta de
fa ţă Apostolesc, nici cel 4 al celui din Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amândou ă ,
sfinte lucruri, cutezându - se de către cei ce cu dreptul sunt caterisiţ
i, se socotesc ca cum nu
ar fi, ca şi cele de către eretici, dup ă cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales ş i mai
cu deosebire, pentru c ă văd pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic c ă zice c ă nu are tă
rie
Hirotonia celui hirotonisit nehotă
râtor nu ca una ce nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de
dânsul; ci ca una ce rămâne nelucrătoare, şi nu se pune în lucrare şi în fapt ă, ş i nu pentru
alta, Ci numai pentru necinstea şi ocara celui ce a Hirotonisit. Şi fiindc ă cele asemenea din
cele asemenea se cuvine a se încheia şi a se judeca; Apoi şi cele neîntărite care rânduieş
te
Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se înţelege ş i a se lua precum Soborul 4 le- a
înţeles şi le- a primit, şi nu precum cei mai de sus le- au înţeles şi le- au luat. Vezi îns ă ş i în
tomul 2 al Practicalelor Sinoadelor foaia 993 c ă s- au adunat întreg sobor în Constantinopol
în zilele împăratului Ioann Comnino, ş i al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Care
sobor prihăneşte pe Leontie, pentru c ă a botezat de al doilea pe cel botezat de un Iereu
caterisit pentru vinovăţii arătate, fiindc ă a socotit c ă nu este deplinit botezul cel fă
cut de
Iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie în epistolia cea către Nikita zice, c ă sunt sfinte ş i deplinite
40

cel cu dreptate, pentru vederate păcate caterisit? Şi dac ă marele Vasilie, pe
Grigorie cel ce era numai oprit de el, îl înfricoşeaz ă cum că
­l va osândi cu
anatema, de va îndră
zni a lucra ceva mai­nainte de îndreptarea sa, cum nu se
cuvine desăvârşit a se rupe din Biseric ă, cel cu dreptate şi pentru arătate pă
cate
caterisit, şi dup ă caterisis va îndrăzni a lucra vreo lucrare Preoţeasc ă.
CANON 29
Dac ă vreun Episcop prin bani ar apuca vrednicia aceasta, sau
Presbiterul, sau Diaconu, s ă se cateriseasc ă, şi el ş i cele ce l­a Hirotonisit,
şi desăvârşit taie­se şi de la împărtăşire, ca Simon vră
jitorul de mine
Petru. [Sobor 4: 2; Sobor 6: 22, 23; Sobor 7: 4, 5, 19; Vasilie: 90; Epist. lui
Ghenadie şi a lui Tarasie: Naum 1: 9]
TÂLCUIRE
În Canonul cel 25 al lor a zis Dumnezeieştii Apostoli, c ă nu vei izbândi de
dou ă ori împreun ă. Iar întru acest de fa ţă Canon, cu îndoit ă pedeaps ă pedepsesc
pe cei ce se hirotonisesc cu bani, pentru covârşirea răutăţii, zicând aş
a: Ori care
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, va lua vrednicia Ierosinei cu bani, s ă se
cateriseasc ă, şi cel ce s­a Hirotonisit, şi cel ce l­a Hirotonisit, şi s ă se despartă
desăvârşit de la Biseric ă, şi de la rugăciunea Credincioş
ilor, precum s­a
despărţit şi Simon vrăjitorul de mine Petru. Căci mai greu păcat şi mai ră
u nu
se poate afla, decât a vinde cineva şi a cumpă
ra Darul Duhului Sfânt, cel ce este
cu neputin ţă a se vinde şi a se cumpăra. Pentru aceasta ş i Dumnezeiescul
Tarasie scriind către Adrian Papa Romei, dovedeşte, c ă cei ce Hirotonisesc cu
bani sunt mai păgâni decât pnevmatomahul Machidonie (luptă
torul de Duhul
Sfânt); Fiindc ă acela adic ă, bârf ă, cum c ă Duhul cel Sfânt este rob ş i zidire a lui
Dumnezeu Tatăl, iar cei ce Hirotonisesc cu bani, se vede c ă rob al lor fac pe
Duhul Sfânt, vânzându­l ca pe rob celor ce le dau bani, aşijderea ş i cei ce se
Hirotonisesc ca pe un rob pe el îl cumpăr ă de la cei ce îl vând. Ş i precum Iuda
vânzătorul a vândut pe Fiul lui Dumnezeu, aşa şi ei prin arginţ
i vând pe Duhul
cel Sfânt. Îns ă întru aceeaşi Epistolie a lui Tarasie, se vede c ă Dumnezeiescul
Hrisostom împreun ă Soborul de lâng ă el, a făcut pogorământ ş i a iertat a se
împărtăşi înlăuntru în Altar câţi au dat bani lui Antonin Episcopului, ş i sau
Hirotonisit 54 .
cele îndrăznite de către cei caterisiţi. Îns ă şi aceasta o mărturiseşte şi înţ
eleptul Evghenie
Vulgarul în cercetă
rile cele criticale ale Gramaticii lui Neofit, aducând ajutotor pe Nicolae
Cabasilan.
54
Iar Papa Grigorie scriind cătr ă Riga Carol zice, c ă simoniacii sunt cei mai mari decât toţ
i
ereticii (foaia 323 a Tomului dragostei) şi Ghenadie Sholarul zice, c ă simonia este pricina,
pentru care a căzut creştinii în primejdiile barbarilor celor făr ă de Dumnezeu, c ă este mai
mare decât toate păcatele, şi păgânătate prea grea, şi eres de articul cel întâi al Credinţ
ei
(foaia 207 a aceluiaş
i Tom); Iar Isidor Pilusiotul zice: „Deci tot oricare vinde Ieria ca Caiafa
uciga ş de Hristos s ă afl ă. C ă cele ce în lucrări a încredinţ
a nu poate, acelea cu dogme
păgâneşti le câştig ă .” (Epistolia 300, 15) Pentru acestea toate dar trebuie a se strica atât
hrisovul împăratului Isachie Comnino ce rânduieşte, c ă se cade a lua Arhiereul cel ce
hirotoniseşte de la Iereii cei hirotonisiţi şapte galbeni unul de la cite ţ, trei de la Diacon, ş i
trei de la Presbiter, cât şi Soborniceştile hotărâri ale Patriarhilor Mihail ş i Nicolae care
întăresc pe hrisovul cel mai sus. Fiindc ă arătat s ă împotrivesc Apostoleştilor ş i
Soborniceştilor şi Părinteştilor Canoane. Iar legile politiceş
ti care se împotrivesc Canoanelor
sunt făr ă de tărie. Zice însuşi şi Hrisostom. Vezi faţa 18 la începutul Cărţii, c ă Împăraţ
ii de
multe ori nu cu folos pun legile (Voroava 6 la oborârea chipurilor împărăteşti) las a zice, că
iarăşi şi însăşi politiceştile legi surp ă pe zisul hrisov, c ă Nearaoa 123 a lui Iustinian, ce se
afl ă în Cartea 3 din Vasileca cu titlul 1 Cap 9 legiuieşte s ă se păzeasc ă mai mult decât toate
porunca aceasta, adic ă a nu se hirotonisi cineva cu dare de bani, sau pe alte oarecare lucruri
41

CANON 30
Dac ă vreun Episcop, lumeşti stăpânitori întrebuinţând, prin­trânş
ii ar
câştiga vreo Biseric ă, caterisească­se, şi afuriseasc ă.
Şi toţi părtaş
ii lui
acestea. [Sobor 4: 2; Sobor 7: 3, 5; Laodic: 13]
TÂLCUIRE
Şi canonul acesta, asemenea cu cel de mai sus îndoit pedepseşte pe unul ş i
acelaşi păcat, zicând. Oricare Episcop ar întrebuinţa stăpânitori lumeşti, ş i prin
mijlocirea lor ar lua vreo Episcopie, sau Mitropolie, s ă se cateriseasc ă împreună
şi s ă se despart ă de Biseric ă, asemenea şi Clericii câţi s­ar împărtăş
i cu dânsul,
ori Arhiereii cei ce l­au hirotonisit pe el, veri Presbiteri, veri Diaconi, veri
Ipodiaconi, sau veri Ceteţii, toţi zic, s ă se cateriseasc ă din soarta lor, şi s ă se
afuriseasc ă (adic ă s ă se despart ă de la Biseric ă).
CANON 31
Dac ă vreun Presbiter, defăimând pe Episcopul să
u, va aduna
îndeosebi, şi jerfelnic altul ar înfiinţa, nici o vin ă ş tiind asupra Episcopului
întru buna credin ţă şi întru dreptate, caterisească
­se, ca un iubitor de
începătorie. C ă este tiran, aşijderea înc ă şi ceilalţi Clerici, şi câţi s ă vor uni
cu dânsul. Iar cei lumeşti s ă se afuriseasc ă. Acestea îns ă facă­se dup ă una,
şi a doua, şi a treia rugă
minte a Episcopului. [Sobor 4: 18; Sobor 6: 31,
34; Sobor 1 şi 2: 13, 14, 15; Gangra:6; Antiohia: 5; Cartagina: 10, 11, 62]
TÂLCUIRE
Rânduiala ţine
şi pe cele Cereşti, şi pe cele pământeşti, dup ă Teologul
Grigorie. Deci se cuvine buna rânduial ă, pretutindeni a se păzi ca una ce ţine ş i
păzeşte pe toate, iar mai ales între cei Bisericeşti. Care sunt datori a cunoaş
te
fiecare măsurile sale, şi hotărârile rânduielii sale a nu le trece. Ci Presbiterii, ş i
Diaconii, şi Clericii toţi s ă se supun ă Episcopului lor. Iar Episcopii
Mitropolitului lor. Iar Mitropoliţii, Patriarhului lor. Pentru aceasta ş i
Apostolescul Canonul acesta rânduieşte aşa: Oricare Presbiter ar defă
ima pe
Episcopul său, şi făr ă s ă cunoasc ă c ă greşeşte el arătat sau întru buna Credin ţă ,
sau întru dreptate. Adic ă, făr ă să­l cunoasc ă pe el c ă este ară
tat, sau eretic, sau
nedrept, ar aduna îndeosebi pe creştini, şi zidind alt ă Biserică 55 , ar Liturghisi
şi chipuri, iar de se va face aceasta, atât cei de dau, cât şi cei ce iau, înc ă şi cei ce intră
mijlocitori în dările acestea, singuri se osândesc pe sineşi dup ă Dumnezeieştile Scripturi, ş i
sfinţitele Canoane, caterisindu - se de Ierie ş i de cinstea soartei. Iar banii care se vor da la
hirotonie s ă se dea Bisericii, sau Eparhiei aceleia ai căreia purtare de grij ă a vrut să
cumpere. Iar mijlocitorul, sau apărătorul unor hirotonii ca acestea porunceşte s ă dea
Bisericii aceleia îndoit decât a dat cei ce s- au hirotonisit celor ce i- au hirotonisit.
55
Iar patriarhiceştile stavropighii ale Monastirilor şi Bisericilor care în osebite Mitropolii, ş i
Arhiepiscopii, ş i Episcopii se zidesc, acestea nu sunt alte Jerfelnice, nici cei ce zidesc pe
acestea, se supun certărilor Apostolescului Canonului acestuia, dup ă Valsamon. C ă de
vreme ce toate Mitropoliile şi Arhiepiscopiile s- au împărţit Patriarhilor, şi toţi Mitropoliţ
ii,
şi Arhiepiscopii supuşi fiind ocârmuirii Patriarhilor, dup ă Canonul 6 şi 7 al Soborului 1 ş i
cel 2 şi 3 ale Soborului al 2- lea pomenesc la sfinţ
itele slujbe numele acelora; Pentru aceasta,
dup ă cuprinderea acestor sfinţite Canoane, au dreptate Patriarhii ş i Eparhiile Mitropoliilor
şi al Arhiepiscopiilor cele împărţite lor s ă dea stavropighii, şi s ă se pomeneasc ă numele lor
într- însele. Fiindc ă pricina aicea este despre stavropighie, sub însemnă
m cuvântul cel
deplinit şi desluşit pentru dânsele, precum curat se vede în foaia 235 ş i 236 a
Grecomanescului Ghiur. C ă Singhelul cel ce este într- ânsul al Patriarhului Ghermano
rânduieşte aşa, c ă în singure Mănăstirile acelea, sau în Bisericile acele Catoliceş
ti sau în
casele de rugăciune, se cuvine a se pomeni numele Patriarhului, întru a că
rora temele s- a
42

într­însa osebit, făr ă de voia şi socoteala Episcopului său
56 , unul ca acesta ca un
iubitor de începătorie s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă, ca un tiran cu sil ă ş i
tiraniceşte, caut ă s ă răşluiasc ă cuvenita stăpânire a Episcopului său; Ci ş i
Clericii ceilalţi câţi se vor uni cu dânsul la o nesupunere ca aceasta, s ă se
cateriseasc ă şi ei întocmai, iar cei lumeşti, s ă se afuriseasc ă. Acestea îns ă s ă se
fac ă, dup ă ce Episcopul va îndemna cu dulcea ţă şi cu blândeţ
e de trei ori pe cei
ce s­au despărţit de el, s ă se lase de o pornire ca aceasta, şi ei vor stă
rui în
pizma lor. Iar câţ
i se despart de Episcopul lor mai­nainte de Sinodiceasca
cercetare, pentru c ă el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteal ă ş i
eres, unii ca aceia, nu numai c ă certărilor celor mai de sus nu se supun, ci ş i
cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc. Dup ă Canonul 15 al
celui 1 şi 2 Sobor.
CANON 32
Dac ă vreun Presbiter, sau Diacon, de Episcop se afuriseşte, acesta să
nu se poat ă a se primi de altul, ci numai de cel ce l­a afurisit pe el. Fără
numai dac ă din întâmplare s­ar săvârş
i Episcopul cel ce l­a afurisit. [Apost:
12, 13; Sobor 1: 5; Sofia: 1; Anti: 6; Sardichi: 14; Cartag: 11, 37, 141]
TÂLCUIRE
Şi întru al 12­lea şi al 13­lea Canoane ale lor a zis Dumnezeieş
tii Apostoli,
c ă clericii cei ce sunt neprimiţi şi afurisiţi de către însuş
i Episcopii lor, nu se
cuvine a se primi de alţi Episcopi. Şi întru aceasta îns ă asemenea, însăş
i aceasta
pus Patriarhicescul stavropighion, adic ă în care s- a înfipt Crucea trimis ă de Patriarhul. Ş i
aşa asupra acestei Patriarhiceşti Cruci s- au zidit. C ă în unele ca acestea Arhiereul cel de loc
nici o împărtăşire are, nici sfinţitele slujbe, nici de la întă
rirea Igumenului, nici de la
judecata sufleteştilor greşeli încât nici însuşi cele Canoniceş
ti poate a le cere de la cei ce
sunt într- însele, căci toţi cei sfinţiţi, care în Mănă
stirile cele de aceste fel se numesc
Patriarhiceşti, ş i se supun Patriarhicescului Exarh. Iar unde din început nu s- au pus temelie
Crucea Patriarhiceasc ă, acolo Arhiereul locului stăpâneşte măcar moşie Mănăstireasc ă ,
măcar metoc de ar fi, măcar că- şi lăsau cas ă de rugăciune. Ş i întru acestea se cuvine a se
pomeni numele lui. El se cuvine a întări pe Egumenul cel dintr- însele, a le cerceta ş i a le
judeca pe ele, şi a lua de la dânsele Canoniceştile sale venituri. El trebuie s ă hirotonisească
într- însele, s ă ierte, sau s ă opreasc ă nunţile locuitorilor din ele, şi în scurt să- şi aib ă într-
însele ori ce alt pronomion Episcopesc. Iar câţi oameni au locuit în locul Patriarhiceş
tilor
stavropighii, mai- nainte de a se zidi ele sau şi în urm ă dup ă ce s- au zidit, aceş
tia fiind de
loc s ă fie întru toate supuşi Arhiereului locului. Iar de vor fi străini s ă se supună
Patriarhicescului Exarh, şi iarăşi (foaia 237) Patriarhiceştii Exarhii nu se cuvine să
stăpâneasc ă satele Patriarhiceştilor Mănă
stiri, sau pe norodul cel ce este într- însele, sau
casele de rugăciune câte cu Patriarhiceasc ă Cruce nu s- au întemeiat, ş i nu s- au zidit…
fiindc ă acestea de Episcopul locului se stă
pânesc. Drept aceea din cuvintele acestea se
adun ă (adic ă se înţelege) cum c ă nu se cuvine a se face Patriariceşti stavropighii Mănă
stirile,
sau Bisericile, sau casele de rugăciune, dup ă ce s- au zidit, ci mai- nainte de zidire. Ş i din
acestea, câteva numai dup ă cinstirea, şi pronomion dat Patriarhilor, dar nu ş i toate
Mănăstirile cele ce urmeaz ă a se zidi, sau Bisericile, sau casele de rug ă; Ca s ă nu se cale
Canoanele, care rânduiesc, ca Mănăstirile şi monahii, s ă fie supuşi Arhiereului locului. Ş i
vezi şi Canonul 4 al Soborului a toat ă lumea 4 c ă, dup ă prunca Episcopului ş i Presbiterului
face stavropighii.
56
Zice îns ă Dumnezeiescul Hrisostom (în a 11 voroav ă către Efeseni) cum c ă a zis un om
sfânt, c ă nici sângele muceniciei poate a spăla păcatul osebirii şi a despărţirii Bisericii. Ş i a
dezbina cineva Biserica este răul cel mai cumplit, decât a cădea în eres. Scrie însuş
i Dionisie
al Alexandriei mărturisitorul în Epistolia cea către Navat Episcopul, c ă se cuvine a pă
timi
cineva orişice rău ar fi numai a nu dezbina Biserica, şi c ă este mai slăvit ă mucenicie, ce ar
suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce o ar ră
bda pentru a nu sluji
idolilor. Fiindc ă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, mărturiseş
te pentru folosul
sufletului său, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica mărturiseşte pentru folosul, ş i
unirea a toat ă Biserica.
43

o rânduiesc, cu oarecare adă
ugire zicând: oricare Presbiter, sau Diacon, s­ar
afurisi de Episcopul său, acesta nu este iertat a se primi, ş i a se dezlega de
afurisire, nu numai de Episcop de alt ă Eparhie, ci nici de altul ce ar fi din
aceeaşi Eparhie, şi Mitropolie. Ci s ă se primeasc ă şi s ă se dezlege de afurisire
numai, de însuşi Episcopul acela, ce l­au afurisit. Afar ă numai, de s ă va
întâmpla a muri Episcopul sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce l­au afurisit,
mai­nainte de a lua iertare Presbiterul, sau Diaconul. Căci atunci poate ş i
Episcopul, sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce s­a făcut moştean după
moartea celui ce a afurisit, să­i dezlege de legătur ă, şi nu altul. Îns ă două
lucruri trebuie a însemna cineva la acest Apostolicesc Canon. Unul adic ă, c ă toţ
i
cei ce se vor afurisi de Episcopul lor, sau cu dreptate sau cu nedreptate, trebuie
s ă stea aşa afurisiţi, şi s ă nu îndrăzneasc ă a scăpa de afurisire, pân ă se va face
Bisericeasca certare despre aceasta, dup ă Canonul 14 al Sardichiei ş i cel 37 al
Cartaginei 57 . Afar ă numai de s­ar osândi, mai­nainte de a se judeca, ş i a se
58
chema la Bisericeasca judecătorie
. Şi alta înc ă, c ă dup ă Canonul 121 al
Cartaginei, dac ă Episcopul ar afurisi pe cineva, pentru c ă mai­nainte
mărturisind păcatele sale la dânsul, în urm ă au tăgăduit, se cuvine şi ceilalţ
i
Episcopi a nu se împărtăşi cu cel ce l­a afurisit, în cât ă vreme ş i el nu se va
împărtăşi cu cel de dânsul afurisit pentru o pricin ă ca aceasta. Şi aceasta s ă se
fac ă, pentru ca s ă se păzeasc ă Episcopul a nu prihăni pe nimenea făr ă a putea
s ă dovedeasc ă catigoria (prihana). Iar dup ă Cartea legii lui Fotie titlul ş i capul
9. Şi dup ă scoliastul Valsamon. Dac ă Episcopul, sau Presbiterul ar afurisi pe
cineva (adic ă l­ar despărţi) ori de împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine după
Valsamon şi Vlastar, sau şi de starea cea împreun ă cu cei credincioşi, ş i de
rugăciunea cea în Biseric ă, făr ă de vreo canoniceasc ă şi binecuvântat ă pricin ă ,
afurisirea adic ă aceasta s ă se dezlege de Ierul cel mai mare, iar Episcopul sau
Presbiterul cel ce a afurisit, s ă se afuriseasc ă de către mai marele său, în câtă
vreme va socoti acela c ă este destul ă. Aceasta îns ă s ă se fac ă pentru ca să
pătimeasc ă cu dreptate acela, ceea ce asupra celuilalt cu nedreptate a lucrat.
Drept aceea atât în Tomul 1 al Practicalilor Soboarelor la foaia 11 se scrie că
înc ă trăind cel ce a afurisit, afurisirea se dezleag ă de Sobor, de nu s­ar face cu
dreptate. Cât şi cel al 7­lea al lui Nicolae zice, c ă legătura cea făr ă cuvânt, care
57
Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind
oarecum, c ă cei afurisiţi făr ă dreptate de Episcopul nu au nevoie a pă
zi acest fel de
afurisire. De vreme ce Canonaele acestea din potriv ă rânduiesc. Îns ă din Canonul acesta se
încheie c ă şi Părinţii cei Duhovniceşti nu se cade a dezlega certările celorlalţi de o tagm ă cu
dânşii Părinţi Duhovniceşti, de nu vor fi ele afar ă din Canoane, şi cu totul făr ă cuvânt.
58
Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom fiindc ă se învinovăţea, c ă nu a pă
zit
afurisirea ce o a glăsuit asupra sa Soborul cel de pe lâng ă Teoria, ci nu o a băgat în seam ă ,
mai- nainte de alt ă soborniceasc ă cercetare, s- a dezvinovăţit zicând: C ă , nici ca de cât
înfăţişat la judecat ă. Nici prihănirile pârâşilor săi le- au auzit. Nici vreme cât de puţ
in i s- a
dat pentru a se dezvinovăţi. (Metafrastul în viaţa lui Hrisostom) precum ş i cel 74 Apostolesc
rânduieşte, car şi citeşte- l. Însemneaz ă îns ă, c ă trei feluri de afurisiri sunt. C ă unul
Dumnezeiesc este, despre care pentru Pavel s- a zis, c ă a fost aforesit (adic ă ales) din
pântecele maicii sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani 11). Iar alta vine cuvântat ă ş i
Canoniceasc ă, ceea ce se face dup ă Canoane. Şi a treia cea făr ă cuvânt, şi care se face afară
de Canoane. Deci afurisirea aceea ce se făcea de cei vechi, cuprinde despărţ
ire sau de taine,
sau de Biseric ă, şi de rugăciunea ce cu cei credincioşi, sau de împreun ă adunarea cu clericii
cei de o ceat ă cu dânş
ii, precum am zis în tâlcuirea celui al 10- lea Apostolesc. Iar afurisirea
cea ce acum se face, care cuprinde despărţire de Treimea cea prea Sfânt ă şi de o fiin ţă, ş i
blestem, şi neiertare, şi nedezlegare, pân ă şi dup ă moarte, nu are asemă
nare cu afurisirea
celor vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena Soborului din
Gangra. Pentru acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canoniceş
ti, nu se cade a se
scrie în cărţile de blestem. Tu îns ă vezi rogu- te c ă se conglăsuieşte cu acest Apostolesc ş i
Canonul 1 al Soborului, din sfânta Sofia, rânduind s ă fie ş i de Patriarhul Constantinopolului
afurisiţi, sau caterisiţi sau anatematisiţi, cei ce sunt aşa de Papa Romei.
44

o ar fi făcut un Egumen ce s­a săvârşit din via ţă, asupra altuia, pentru ca să
rămân ă în Egumenie, şi apoi s­ar fi dus, aceast ă legătur ă, zic, este făr ă tărie, ş i
pentru aceasta cel legat, de Arhiereu, se dezleagă 59 . Vezi ş i tâlcuirea celui al 12
Apostolesc.
CANON 33
Nici unul din străini Episcopi, sau Presbiteri, sau Diaconi făr ă sistatica
(sau recomendaţie) s ă se primeasc ă, şi aducându­le înc ă acestea,
cercetează­se;
Şi de vor fi propovăduitori ai bunei credinţe, primească
­se.
Iar de nu, cele spre trebuin ţă lor dându­li­se, la împărtăşire pe ei s ă nu­i
primiţi. C ă multe se fac dup ă amă
gire. [Apost: 12; Sobor 4: 11, 13; Sobor 6:
14; Antioh: 7, 8; Laodi: 41; Cartag: 31, 97]
TÂLCUIRE
În Canonul 12 al lor rânduiesc Sfinţ
ii Apostoli a nu se primi nici un Cleric
străin de alt Episcop făr ă a avea scrisori sistaticale (adic ă recomenduitoare). Ş i
în Canonul acesta înc ă însuşi aceasta o rânduiesc, cu oarecare adă
ugire, zicând:
Nici un străin Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, nu se cuvine a se primi de alţ
i
Episcopi, făr ă a aduce scrisori, Episcopul adic ă ale Mitropolitului să
u, iar
Presbiterul, sau Diaconul ale Episcopului, sau ale Mitropolitului să
u,
recomenduitoare, şi de credinţa, şi de buna via ţă, iar mai ales de neprihă
nitul
său nume. Dar deşi vor aduce cu sineşi recomendaţii ca acestea, iarăş
i
cercetează­se de sunt ortodocşi au ba; Căci poate s ă fi greşind ei întru credin ţă :
şi cel ce a dat lor cărţile cele recomenduitoare, greşeala aceasta nu a ş tiut. Iar
dac ă cercetându­se se vor afla c ă sunt propovăduitori ai Ortodoxiei, ş i ai bunei
cinstiri, atunci s ă se primeasc ă la împărtăşire (îns ă s ă nu se ierte ş i a se
împreun ă număra la vreo Biseric ă din cele de acolo şi a lucra ale Preoţiei făr ă a
avea pe lâng ă cărţile cele recomenduitoare, înc ă şi carte slobozitoare, ş i
arătătoare c ă au voie a lucra oriunde ar merge slujba Preoţiei, dup ă Canonul 17
al Soborului 6). Iar de se vor afla rău credincioşi şi eretici s ă nu v ă cuminecaţ
i
cu dânşii, zice, ci daţi lor, cele trebuincioase şi de nevoie, şi trimiteţi s ă se ducă
de al voi. Căci multe necuviinţe urmeaz ă de la nişte străini ca aceş
tia din
amăgirea, pentru c ă nu se face pentru ei cuviincioasa cercetare. Vezi ş i sub
însemnarea Canonului 12 al Sfinţilor Apostoli.
CANON 34
Episcopii fiecărui neam (naţie) se cuvine a şti (a cunoaş
te) pe cel întâi
întru dânşii şi al socoti pe le ca de cap, ş i nimic ceva de prisos a face. Iar ei
59
Iar câţi cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adic ă ori pentru
Credin ţă ori pentru predaniile Bisericii, ori şi pentru porunca lui Hristos; Aceş
tia se cade a
se bucura, fiindc ă sunt vrednici de fericire, dup ă cuvântul Domnului, ce zice: «Fericiţi veţ
i fi
când v ă vor urî pe voi oamenii, şi v ă vor despărţi pe voi, şi v ă vor ocărî, şi vor lepă
da
numele vostru ca un rău, pentru Fiul Omului.» [Luca 6:22] iar pentru cei ce afurisesc fără
cuvânt şi dup ă patim ă, acestea zice Dionisie Ariopag: la cap 7 a Bisericeştii Ierarhii „Aş
a au
şi Ierarhii afurisitoarele puteri, ca nişte arătători ai Dumnezeieştilor drepturi, nu c ă doar pe
înţeleapta Dumnezeiasca începătorie ca s ă zicem aşa, slujitoreşte urmeaz ă pornirilor celor
făr ă cuvânt. Ci ca cum ei, cu chip prorocitor mişcându - i Duhul începătorul săvârş
irilor, pe
cei judecaţi de Dumnezeu, dup ă dreptate afurisindu - i.” Şi iarăşi: Deci a întrebuinţa ş i
afurisirile, şi toate Ierarhiceştile puteri, în ce chip i- ar miş
ca pe ei Dumnezeiasca
începătorie cea săvârşitoare. Şi acestea tâlcuindu - le Dumnezeiescul Maxim zice, dac ă afară
de socotinţa lui Dumnezeu va afurisi Ierarhul, Dumnezeiasca judecat ă nu- i urmeaz ă lui.
Căci dup ă Dumnezeiasca judecat ă, şi nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.
45

singure acelea fiecare a face câte se cuvin Episcopiei sale ş i satelor celor de
sub dânsa. Dar nici acela făr ă de socoteala tuturor s ă fac ă ceva, c ă aş
a va fi
o unire şi se va slăvi Dumnezeu prin Domnul întru Sfântul Duh: Tatăl ş i
Fiul ş i Sfântul Duh. [Sobor 1: 6, 7; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28;
Sobor 6: 36, 39; Anti: 9]
TÂLCUIRE
Precum când capul boleşte, şi nu propune lucrarea sa sănătoas ă, ş i
celelalte mădulare ale trupului rău se afl ă, sau şi se fac desăvârş
it netrebnice;
Cu un chip ca acesta, şi când cela ce ţine rânduial ă de cap în Biseric ă , nu are
cuvenita sa cinste, şi tot celălalt trup al Bisericii negreşit se va mişca fără
rânduial ă. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieşte: Ca toţ
i Episcopii ai
fiecărei Eparhii trebuie a cunoaşte pe acela, care este întâi între dânşii
60 adică
pe Mitropolitul. Şi să­l socoteasc ă pe el, ca cap al lor, şi făr ă de socoteala lui
nici o lucrare de prisos s ă fac ă: Care nu se cuvine adic ă (necuvenit ă ), în
parohiei Episcopilor lor, ce covârşindu­se pe acestea, priveş
te la starea cea de
obşte a toatei Eparhiei; Precum, de pild ă, sunt întrebă
rile cele despre Dogme,
iconomiile şi îndreptările greşealelor celor obşteşti, stările ş i hirotoniile
Arhiereilor, şi altele asemenea. Ci s ă se adune la Mitropolitul, şi împreun ă cu el
s ă se sfătuiasc ă pentru obşteştile lucruri cele de acest fel, şi ceea ce s­ar ară
ta a
fi mai bine pentru acestea, obşteşte s ă se hotărasc ă. Iar unul fieş
te care din
Episcopi, acelea numai s ă le fac ă îndeosebi, făr ă de socoteala Mitropolitului,
câte se cuvin în hotarele Episcopiei sale, ş i în satele care sunt supuse Episcopiei
sale. Îns ă precum Episcopii nu pot a lucra vreo obşteasc ă lucrarea a
Mitropolitului lor, aşa asemenea ş i Mitropolitul, nu se cuvine a face vreo acest
fel de lucrare obşteasc ă singur şi îndeosebi, făr ă de socotinţ
a tuturor Episcopilor
săi
61 . Căci cu chipul acesta va fi unire, şi dragoste şi între Episcopi, ş i
Mitropoliţi, şi între Clerici şi între cei lumeni. Iar din unirea ş i dragostea aceasta
va slăvi Dumnezeu şi Tatăl, prin Fiul său, ş i Domnul nostru Iisus Hristos, care a
arătat oamenilor Numele Părintelui său, ş i a legiuit dragostea zicând: «Întru
aceasta vor cunoaşte toţi c ă ai miei ucenici sunteţi, de veţ
i avea dragoste întru
voi.» [Ioan 13: 35] şi se va slăvi întru Sfântul său Duh, care prin Darul să
u ne­a
unit pe noi întru o Duhovniceasc ă împreunare. Adic ă , din unirea aceasta, se va
slăvi Sfânta Treime, Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, dup ă Evanghelicescul Glas, ce
zice: «Aşa s ă lumineze lumina voastr ă înaintea oamenilor, ca s ă vad ă faptele
60
Însemneaz ă c ă cel întâi al Episcopilor, se zice dup ă Canonul 6 al Sardichiei, Episcop al
Mitropoliei, şi Exarh al Eparhiei, iar dup ă cel 34 ş i altele ale celui din Cartag: protevon se
zice. Iar dup ă cel 46 al acestuiaşi se numeşte Episcop al scaunului întâi, iar de obşte după
cele mai multe Canoane, se numeşte Mitropolit, iar cel întâi între Mitropoliţi se numeş
te,
sau Exarh al ocârmuirii, dup ă Canoanele 9, 17 ale Soborului 4 ş i 6 ale celui de al doilea sau
Patriarh. Ş i vezi subînsemanarea 2 a Canonului 6 al Soborului 1. Iar Exarh al Iereilor, sau
Iereu Vârfelnic nu se zice, dup ă Canon 46 din Cartagina. Şi fiindc ă, cuvântul ş i rânduiala ce
are Mitropolitul către Episcopi, acestaşi are şi Patriarhul către Mitropoliţi, ş i precum
Mitropolitul este întâi şi cap al Episcopilor, aşa este şi Patriarhul întâi ş i cap al
Mitropoliţilor. Pentru aceasta şi acest Canon Apostolesc nu se înţ
elege mai mult pentru
Episcopi către Mitropoliţul, decât pentru Mitropoliţi că
tre Patriarhul, ci întocmai pentru
amândou ă părţile asemenea.
61
Pentru aceasta şi Ioan Chitru zice, c ă de va sluji Mitropolitul în Episcopia Episcopului să
u,
trebuie a o face aceasta cu socotinţa şi voia Episcopului său. La diptih ă (Pomelnic) s ă se
pomeneasc ă numele Patriarhului, şi nu al Episcopului. Fiind cu necuviin ţă cel mai mare a
pomeni numele celui mai mic: (la Armenopol în Perilipsul Canoanelor supra scris 4)
46

62
voastre cele bune, şi s ă slăveasc ă pe Tatăl vostru cel ce este în Ceruri.» [Matei
5: 16]
CANON 35
Episcopul s ă nu îndrăzneasc ă a face hirotonii afar ă din hotarele sale în
Cetăţile, şi satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de e va vădi c ă au fă
cut
aceasta, făr ă socotinţa celor ce ţin Cetăţile, sau satele acelea, s ă se
cateriseasc ă şi el, ş i aceia pe care i­au hirotonisit. [Sobor 2: 2; Sobor 3: 8;
Sobor 6: 20; Antioh: 13, 22; Sardic: 3, 11, 12]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta pentru unirea şi buna rânduial ă a Episcopilor ş i a
Mitropoliţilor s­au rânduit, zicând: Episcopul nu se cade a îndrăzni afar ă de
hotarele Episcopiei sale s ă fac ă hirotonii, sau alt ă Bisericeasc ă slujb ă s ă lucreze
în oraşele şi satele acelea, ce nu sunt supuse lui. (Ci nici Mitropolitul are voie să
mearg ă în Enoriile Episcopilor lui, şi a săvârş
i hirotonii, sau altceva
Arhireticesc.) Ci atunci numai are voie a lucra cele de acest fel, când va fi poftit
de Arhiereul locurilor acelora. Iar de s­ar vădi c ă au făcut aceasta de sineşi fără
de socotinţa şi voia Arhiereulor, care stăpânesc oraşele şi satele acelea, s ă se
63
cateriseasc ă şi el care peste hotar a hirotonisit, şi aceia pe care i­a hirotonisit .
Pentru c ă cu chipul acesta se văd a fi întru unul şi acelaşi loc totodat ă doi
Episcopi, sau doi Mitropoliţi, care lucru este afar ă de lege, ş i oprit de Canonul 8
al Soborului întâi, şi de cel al 12­lea la Soborului 4. Pentru aceasta ş i Soborul 6
în al 20­lea Canon al său rânduieşte, c ă cel ce va merge în Episcopie străin ă ş i
va învăţa în public de la sineşi, făr ă de voia Arhiereului locului, s ă înceteze de
lucrarea Arhiereasc ă, şi s ă lucreze numai cele ale Presbiterului. Poate nu pentru
alte prav ăţ decât pentru a nu se face aceast ă nerânduial ă, a fi adic ă , întru
aceeaşi Episcopie, totodat ă doi Episopi, unele voind altul, ş i altele altul, care
62
Pentru aceasta şi Episcopii Egiptului înfăţiş
ându- se la Soborul 4 au urmat Apostolescului
acestuia Canon, şi nu au iscălit îndat ă în Epistolia lui Leon, zicând: C ă făr ă de socotinţ
a
celui întâi între ei, adic ă al Episcopului Alexandriei, nu au voie a face vreo lucrare. (Praxis 4
a Soborului 4. Vezi şi Canon 30 a aceluiiaşi Sobor.)
63
Ar putea întreba cineva dac ă Clericii cei Hirotonisiţi de Arhiereul cel de peste hotar, fără
de socotinţa Arhiereului locului, caterisindu - se pot iarăşi a- ş i lua treapta soartei, din care
au căzut, sau nu pot? Se vede c ă pot; precum zic oarecare. Fiindc ă nu pentru vinovăţ
ii
Canoniceşti, nu pentru al loruşi pă
cat din soarta lor s- au scos; Ci pentru pricina celui ce i- a
hirotonisit pe ei afar ă de hotar. Şi mai ales, când nici au ştiut c ă cel ce l- a hirotonisit, fără
de socotinţa Arhiereului locului i- a hirotonisit. Şi de vreme ce pot iarăşi a- ş i lua soarta
treptei, oare cu a doua hirotonie, a Arhiereului locului, ca nişte caterisiţ
i, aceasta o mai iau,
sau cu singur ă înduplicarea şi plinirea a lui? Poate cu singur ă înduplecarea lui; Aceasta
adic ă, pentru c ă este oprit a se face al doilea hirotonisiri, dup ă Canoane. Şi aceasta, ş i
pentru c ă, precum unul de ar răpi o femeie, şi făr ă ştirea Arhiereului şi a născă
torilor ei, ar
pune pe vreun Preot şi iar cununa, de ar afla Arhiereul în urm ă şi născătorii femeii, ş i ar
primi nunta, nu se mai face a doua Cununie. (Drept aceea ş i marele Vasilie în Canonul 22
voieşte ca cu singur ă voia născătorilor s ă aib ă tărie şi întărire căsă
toria cea de acest fel
răpit ă.) Cu un chip ca acesta şi hirotonia celor hirotonisiţ
i de Arhiereul cel de peste hotar,
numai de va primi Arhiereul locului, are tărie ş i putere, ca cum ar fi fost chiar a sa
hirotonie. Căci, precum pricina caterisirii unora ca acestora s- a nă
scut din nevrerea
socotinţei Arhiereului locului, aşa şi întărirea Hirotoniei lor se naşte din voinţa şi socotinţ
a
Arhiereului lor, îns ă este arătat c ă cel ce va mărturisi c ă va păzi feciorie ş i nu se va însura
dac ă hirotonisindu - se de Arhiereu de peste hotar, se va caterisi, nu poate în urm ă a se
însura pentru c ă s- a scos din soarta sa. Fiindc ă nu poate a pune de pricin ă, c ă pricina
soartei a făcut mărturisirea fecioarei; Şi pentru aceasta căzând din soart ă, stric ă ş i cade
totodat ă şi din feciorie.. Pentru c ă era slobod lui mai- nainte a se însura, ş i apoi a se face
cleric. Deci nu pentru clericie a iubit pe feciorie, ca şi pentru căderea din clericie s ă urască
pe feciorie, ce o a iubit pe ea însăşi îndeosebi, pentru aceasta şi a o strica nu poate.
47

acela a îndrăznit a o face. Căci de nu ar fi fost acesta pravăţ
ul acestui Sobor,
pentru ce s ă pogoare pe Episcopul la treapta Presbiterului? De vreme ce
pogorârea aceasta este furare de cele sfinte, dup ă Canonul 29 al Soborului 4. Ş i
dac ă Episcopul cel ce înva ţă peste hotar este nevrednic de Episcopie, nevrednic
trebuie a fi şi de Presbiterie. Iar de este vrednic de Presbiterie, pentru ce s ă nu
fie de Episcopie? Deci arătat este c ă pentru aceasta îl pogoar ă pe acesta în
treapta Presbiteriei, pentru ca s ă rămân ă iarăşi un Episcop întru Episcopie, ş i
nu doi. C ă au păcătuit aşa făr ă mijlocire întru vrednicia Episcopeasc ă, fă
când a
fi doi Episcopi întru aceeaşi Episcopie, pentru care şi se cateriseş
te din aceasta.
Dar nu a păcătuit în vrednicia Presbiterului, de vreme ce, doi şi mulţ
i Presbiteri
nu este oprit a fi întru aceeaşi Episcopie, pentru aceasta nici se cateriseş
te de
Preoţie. (Deşi Zonara şi Valsamon zic, c ă cel ce înva ţă în public făr ă de
socotinţa Episcopului locului, pentru aceasta se pogoar ă în treapta Presbiterului,
pentru ca s ă se smereasc ă, ca unul ce a iubit slava şi s­a înălţat.) Drept aceea ş i
sfinţitul Fotie (Titlul 9 Cap 11) Spre dezlegarea pă
rutei împotriviri a
Canoanelor, celui 29 adic ă al Soborului al 4­lea ş i cel 20 al celui al 6­lea a
propus pe cel 8 al Soborului 1. Îns ă ş i slujba Presbiterului trebuie a o lucra
Episcopul cel de peste hotar, cu voia ş i slobozenia Episcopului celui de loc. Iar
de nu este cu voia aceluia, nici aceasta poate a o lucra, ci petrece ca un lumean
(adic ă ca un mirean) pân ă ce se afl ă întru acel loc străin, dup ă Canoane. Însă
pentru ca s ă încheiem totul Canonului acestui Apostolesc. Zicem aş
a: Episcopul
care săvârşeşte Arhieraticeasca slujb ă în străin ă Eparhie dup ă voia Episcopului
locului, nu săvârşeşte cu puterea şi lucrarea Arhieriei sale. (Că
ci cu chipul
acesta ar fi doi Episcopi întru o Episcopie, ca cum având dou ă osebite puteri ş i
lucrări.) Ci cu Episcopeasca putere, şi lucrare a Episcopului locului. (Pentru că
cu chipul acesta, amândoi Episcopii se socotesc ca un Episcop). Ş i de este
aceasta aşa precum şi este, cel ce a lucra ceva Arhieresc făr ă de voia Episcopului
locului, se cateriseşte, ş i din Episcopeasca sa putere, care neavând, ca unul ce
de peste hotar fiind a lucrat 64 . Înc ă şi din ce străin ă a Episcopului locului, pe
care putea a o avea cu voia şi clobozeniea aceluia: Dar o a furat şi o a însuş
it
luişi.
CANON 36
Dac ă vreunul Hirotonindu - se Episcop, nu ar primi slujba, ş i
purtarea de grij ă a norodului ce s- a încredinţ at lui, acesta trebuie să
fie afurisit, pân ă ce ar primi. Asemenea şi Presbiterul, ş i Diaconul. Iar
dac ă mergând acolo nu ar fi primit, nu din a sa socoteal ă , ci din
răutatea norodului, el adic ă fie Episcop, iar clirosul cetăţ
ii
64
Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom în Voroava a 3- a către Coloseni zice, pân ă ce
ne aflăm în scaunul acesta al Constantinopolului, pân ă ce avem proedria (întâia ş edere),
avem şi vrednicia şederii întâi şi scutirea. Deşi suntem nevrednici.
48

afurisească- se. Căci ai unui norod acest fel de nesupus nu s- au fă
cut
învăţători. [Sobor 6: 37; Anghir: 18; Ant: 17, 18]
TÂLCUIRE
Supuneţi - v ă şi ascultaţi pe mei marii voş
tri [Evrei 13: 17; Cor 7: 24].
Şi întru ceea ce te- ai chemat întru aceasta şi ră
mâi, zice Dumnezeiescul
Apostol. Tot aceasta rânduieşte ş i Canonul acesta zicând. Cel ce se va
hirotonisi prin Dumnezeiasca Ierosăvârşire a rugă
ciunilor, Episcop unei
Eparhii, sau Presbiter, şi Diacon unei Enorii (Parohii), apoi nu primeş
te
aceast ă Dumnezeiasc ă slujb ă, şi purtarea de grij ă a norodului ce i s- au
sortit lui, unul ca acesta s ă se afuriseasc ă, pân ă ce va primi s ă mearg ă . Iar
de ar merge Episcopul la Eparhia sa, iar norodul Eparhiei, pentru
nesupunerea şi răutatea sa, şi nu pentru vreo rea socoteal ă, şi pricină
vrednic ă de prihan ă a Episcopului, nu l- ar primi: El fie Episcop adică
împărtăşească- se de vrednicia, şi slujirea cea cuvenit ă Episcopului, iar
Clericii Eparhiei cei ce nu l- au primit pe el, afurisească
- se. De vreme ce
nu au povăţuit cu învăţătura, şi cu buna lor pild ă , pe nesupusul norod cel
de acest fel 65 .
CANON 37
De dou ă ori pe an facă- se Sinod al Episcopilor, şi cercetează
- se
între dânşii Dogmele bunei Cinstiri de Dumnezeu, şi întâmplă
toarele
Bisericeştile împotriv ă ziceri dezleagă- se, odat ă adic ă , în a patra
săptămân ă a Cinzecimii, (cei dup ă Sfintele Paş
ti), Iar al doilea, în
douăsprezece zile ale lunii lui Octombrie.
TÂLCUIRE
Pentru nedumeririle cele despre Dogme, şi pentru împotriv ă zicerile
cele Bisericeşti, ce are fiecare, şi în scurt a zice, pentru Canoniceş
tile
întrebări, poruncesc Dumnezeieş
tii Apostoli în Canonul acesta, ca de
dou ă ori în an s ă se fac ă local localnic Sinod de Episcopi, cu Mitropolitul
al fiecărei Eparhii, ca s ă cerceteze între sineşi îndoielile ce urmeaz ă în
dogmele bunei cinstiri, şi ca s ă dezlege fiecare împotriv ă zicere
Bisericeasc ă ce s- ar întâmpla a avea cineva către Arhiereul său, adic ă sau
pentru c ă s- au afurisit de dânsul, sau pentru c ă alt ă pedeapsă
Bisericeasc ă a luat de la dânsul cu nedreptate. Şi un Sobor, s ă se fac ă în a
patra săptămân ă dup ă Sfintele Paşti; Iar celălalt s ă se fac ă , în 12 ale lunii
lui Octombrie 66 . Iar ce deosebire are localnicul Sinod de cel a toat ă lumea,
65
Însemneaz ă din Canonul acesta cum se cuvine a fi Clericii, adic ă nu numai ei învăţaţi, ci ş i
în destui a învăţa şi a înţelepţi pe alţii. Căci, iat ă cum, măcar de şi ei nu s- au fă
cut
pricinuitori răului, îns ă fiindc ă n- au povăţuit bine pe norodul lor, s ă afurisesc, ş i cad sub
Canoniceşti certări.
66
Însemneaz ă, c ă şi vremea, şi numărul localnicilor acestora Soboare, dup ă alt chip s- au
iconomisit de Soboarele cele mai din urm ă. Căci o vreme a unuia din aceste dou ă Soboare,
sau mutat pentru folos de Canonul al 5- lea al Soborului 1 a toat ă lumea, spre a se aduna
mai- nainte de Sfântul marele Post; Pentru ca s ă se ridice din mijloc cu judecata Soborului,
toat ă prigonirea şi patima ce ar avea Clericii, şi lumenii între dânşii, şi către Arhiereul lor, ş i
aşa s ă se proaduc ă de dânşii cu curăţenie şi făr ă de patim ă darul postului că
tre Dumnezeu.
Iar numărul acestor localnice Soboare, dup ă pomenitul al 5- lea Canon al Soborului1 şi după
al 19- lea la celui al 4- lea şi al 20- lea al Antiohiei s- a pă
zit neschimbat, spre a se face
aceste adic ă de dou ă ori în an. Iar dup ă al 8- lea al celui al 6- lea ş i al 6- lea al celui al 7- lea
şi al 26- lea şi 60 şi 104 a Cartaginiei. Şi dup ă 20 şi 21 capul al întâiului titlu a cărţ
ii a 3- a
din Vasilicale sau împuţinat, spre a se face odat ă în an Sobor, pentru greutăţile călătoriei, ş i
pentru întâmplări care oprea. Ci şi aceast ă dat ă s- au rânduit de Canon 81 al Soborului din
Cartagina, s ă se fac ă la 21 August; Iar cel 61 al acestuiaşi Sobo zice, c ă în vremea Soborului
49

vezi Prolegomena Sinodului 1, asemenea şi ce osebire are de cel să
tesc,
vezi la Prolegomena Soborului ce s- a fă
cut în vremea lui Chiprian. Iar
Sinod chiar, este dup ă Vlastar, adunare de Arhierei, ce se face, sau pentru
a se da hotărâre pentru buna cinstire de Dumnezeu ( ş i pentru buna
rânduial ă a Bisericii); Sau pentru a se surpa vreo vătămare ci se fă
cuse,
sau urma a se face a bunei cinstiri de Dumnezeu ( ş i a faptei bune), cu
armele blagocestie.
CANON 38
A tuturor Bisericeştilor lucruri, Episcopul aib ă purtare de grij ă ş i
ocârmuiască- le pe ele, fiindu - i Dumnezeu cercetător. Îns ă s ă nu- i fie
lui cu putin ţă a reşlui ceva din ele, sau rudelor sale a dă
rui cele ale lui
Dumnezeu. Iar de ar fi săraci, deie - le ca unor să
raci, dar nu sub
pricinuirea acestora, s ă vând ă cele ale Biericii. [Apost: 41; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 11, 12; Sobor 1 ş i 2: 7; Anghira: 15; Gangr: 7, 8; Antioh: 24,
25; Cartag: 34, 41; Teofil: 1; Chiril: 2]
TÂLCUIRE
Dac ă Episcopului i se încredinţeaz ă sufletele oamenilor, cărora toată
lumea nu le este vrednic ă, cu mult mai vârtos se cuvine a i se încredinţ
a
lucrurile Bisericii. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieş
te, ca
Episcopul s ă aib ă purtare de grij ă pentru toate lucrurile Bisericii, ori a
moşiilor şi a celor nemişcătoare câştiguri, ori a odoarelor ş i a celor
mişcătoare, şi s ă le chiverniseasc ă cu fric ă ş i cu luare aminte, socotind,
c ă, are pe Dumnezeu privitor şi cercetător la chivernisirea acestora. Însă
deşi are purtare de grij ă şi chivernisirea lor, dar nu are şi voie a ş i le
însuşi luişi şi s ă zic ă c ă este al său vreun lucru din acestea, sau să
dăruiasc ă rudelor sale lucrurile cele afierosite lui Dumnezeu. Iar dacă
rudele lui acestea sunt săraci, dăie- le şi lor cele spre trebuin ţă, precum dă
şi celorlalţi săraci. Adic ă miluiască- i pe ei chiar ca pe nişte săraci, ş i nu ca
pe rude. Îns ă miluiască- i pe ei din roduri ş i din producturile cele ce în
fiecare an se adun ă din lucrurile Bisericii, iar nu din pricina lor s ă aibă
voie a vinde vreun lucru din acestea.
Canon 39
Presbiterii, şi Diaconii, făr ă de socotinţ a Episcopului nimic să
săvârş easc ă. C ă el este căruia i s- au încredinţ at norodul Domnului, ş i
de la care s ă se cear ă cuvântul cel pentru sufletele lor. [Sobor 7: 14;
Loadiki: 57; Cartag: 6, 7, 41, 50]
s ă se cerceteze însuşi persoane prin locuţiitorii cei ce sunt de fa ţă în Soborul fieştecă
ri
Eparhii. Porunceşte îns ă Canonul 40 al celui din Laodicea, ca Episcopii s ă mearg ă la Soborul
aceasta pentru ca s ă înveţe, şi s ă se înveţe cele cuviincioase. Iar oricare stă
pânitor ar opri a
nu se face Soborul acesta, s ă se afuriseasc ă dup ă Canonul 6 al Soborului 7. Şi câţ
i
Mitropoliţi s- ar leni la aceasta, sau câţi Episcopi sănătoşi fiind şi slobozi de neapărată
purtare de grij ă, nu s- ar afla de fa ţă la Soboarele acestea, s ă se certe frăţeşte. Iar dac ă unii
nu vor arăta celui mai întâi adic ă Mitropolitului, împiedicarea, pentru care nu au putut a se
înfăţoşa la Sobor, s ă se fac ă neîmpărtăşiţi de către ceilalţi, şi la singur ă Eparhia lor s ă se
împărtăşeasc ă, dup ă Canon, 84, 85 din Cartagina, iar Fotie titilu (l) 30 şi cap 8 rânduieş
te,
ca stăpânitorii cei ce nu vor arăta Împăratului (neurmarea lor), s ă se certe cu prea mari
pedepse. Şi iarăşi la acestaşi titlu şi cap, zice, c ă lâng ă Mitropoliţi, s ă se fac ă Soboare de
Episcopi, iar lâng ă Patriarhi, s ă se fac ă Soboare de Mitropoliţi. Şi cum c ă nu se împotriveş
te
acestui Apostolesc Canon cel, 104 din care vezi la tâlcuirea aceluia.
50

TÂLCUIRE
Apostolescul Canonul acesta rânduieşte, c ă Prebiterii, şi Diaconii fără
de socoteal ă şi voia Episcopului lor, nu pot s ă lucreze nici o slujire
Ieraticeasc ă, atât din acelea ce se cuvin Arhieraticeş
tii vrednicii a
Episcopului, cât şi din acelea, a că
rora putere o au ei, prin Taina
Hirotoniei, iar lucrarea lor a o săvârşi nu pot făr ă de socotinţ
a
Arhiereului. (Acestea îns ă spre pild ă este, adic ă , a nu spovedi, nici ierta pe
cei ce se pocăiesc, dup ă Canonul 6, 7, 8 al Soborului din Cartagina
67
, a
afierosi lui Dumnezeu pe fecioare, dup ă Canonul 6 al acestuiaş
i. A nu
Hirotesi şi atunci Anagnost, sau Monahi; Şi altele asemenea.) Fiindc ă , zice,
c ă Episcopului chiar şi mai cu deosebire, i s- au îndrinţ
at norodul lui
Domnului, şi de la dânsul mai cu deosebire, ca de al un Pă
stor, cu
îndatorire are a i se cere de la Sumnezeu seam ă pentru sufletele turmei
sale.
CANON 40
Fie arătate însuşitele lucruri ale Episcopului (dac ă îns ă ar avea
ale sale), şi arătate cele Chiriaceş ti. Ca s ă aib ă stă
pânire Episcopul
săvârşindu - se, pe ale sale cărora va voi, şi cum va voi, a le lăsa.
Ş i nu
cu pricinuire de Bisericeş
ti lucruri se cade cele ale Episcopului, când
va fi având muiere, şi copii, sau rudenii sau casnici. C ă drept este
înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, ca, nici Biserica să
sufere vreo pagub ă, pentru neştiinţ
a lucrurilor Episcopului, nici
Episcopul sau rudele lui, cu pricinuirea Bisericii, s ă se jefuiasc ă . Sau
şi se cad ă în vorbe oamenii lui, şi moartea lui cu ocări s ă se îmbrace.
[Sobor 4: 22; Sobor 6: 35; Antioh: 24; Cartag: 30, 40, 89]
TÂLCUIRE
Dumnezeieş
tii Apostoli nici un lucru cinstind mai mult decât pe
dreptate, rânduiesc în Canonul lor acesta, c ă se cuvine a fi ară
tate, atât
lucrurile ce are Episcopul ale sale (de s- ar cuveni câtuşi de cât s ă aib ă ale
sale, el care este mort lumii, şi lucrurilor lumii) ori cele ce a câştigat mai-
nainte de a se face Episcop, ori cele ce i- au venit din moş
tenire, sua din
darul rudelor sale. Atât, zic, trebuie a fi ară
tate lucrurile Episcopului, cât
67
Pentru aceea şi Presbiterii, atât cei neînsuraţi cât şi cei însuraţi, prin scrisoare ş i dare de
voie iau de la Arhiereu stăpânire de a lega şi a dezlega. C ă având aceştia înlă
untru în
Ierosini putere cuprinse, de a lega şi a dezlega păcatele, prin slobozenia aceasta ş i Cartea
Arhiereasc ă (Entaltirion) Mai iau şi şi lucrarea acestui Duhovnicesc lucru. Îns ă mulţ
i Arhierei
nu numai prin scrisoare şi prin o singur ă voie, ci înc ă şi prin hirotesie fac pe Duhovniceş
tii
Părinţi, care lucru este mai bun şi mai sigur, şi nici o necuviin ţă naşte. C ă hirotesia (adică
punerea mâinilor) aceasta este împătăşire de Blagoslovenie, dup ă Tarasie, şi dup ă Soborul 7
( şi vezi subînsemnarea Canonului 8 al 1) şi de darul Duhovnicesc dup ă faptele Apostolilor,
«C ă prin punerea mâinilor Apostolilor zice: Se d ă Duhul cel Sfânt.» [nu are trimitere] Ş i cu
drept cuvânt este aceasta, atât dup ă cei ce zic c ă cu putere se cuprinde în Ierosini a lega ş i a
dezlega, cât şi dup ă cei ce zic cele din potriv ă. Din care unul se vede a fi ş i Simeon al
Tesalonicului, c ă zice (răspunsul 11). C ă Presbiterii nu au împreun ă cu Hirotonia ş i puterea
de a lega şi a dezlega, ci singuri Episcopii. Iar dup ă dare de voie, şi porunca Episcopilor ş i
dup ă nevoie, şi ei pot a o lucra. Zice îns ă Canonul 30 al lui Ioan Chitru, c ă Duhovnicii câţ
i
vor lua odat ă voia şi alegerea de la Arhiereu ca s ă mărturiseasc ă, numai este trebuin ţă a o
mai lua şi de la moştenitorul aceluia. C ă cel ce odat ă s- a născut, nu poate de dou ă ori a se
naşte. Căci dup ă alt chip pot aceştia a se lipsi de Darul Duhovniceştii slujbe, făr ă numai de
vor cădea în vreun păcat. C ă atunci se caterisesc şi de Ierosini, ş i de Epanghelma
Duhovniceasc ă. Drept aceia dup ă Canonul acesta Duhovnici trebuie s ă aib ă Ierosinea lor
lucrătoare. Iar câţi nu o lucreaz ă pentru oarecare opritoare a lor pă
cate, nici a spovedi nu se
cuvine. Şi câţi o fac aceasta, afar ă de Canoane fac. Ş i vezi mai pe larg subînsemnarea
Canonul 102 al Soborului 6.
51

ş i lucrurile Bisericii, ale Episcopiei, sau ale Mitropoliei. Pentru care
sfârşit? Pentru ca s ă aib ă Episcopul stăpânire, când va muri, s ă lase
lucrurile sale 68 la aceia care va voi, şi cu orice fel de schip va voi. Îns ă să
le lase la feţe drept slăvitoare, şi nu la ereticeşti
69 , ca s ă nu se piardă
pentru pricina lucrurilor Bisericii, lucrurile Episcopului, care se întâmplă
uneori s ă aib ă muiere ( şi vezi Canon 5 Apostolesc) şi copii, sau rudenii, ş i
slugi sărace, fiindc ă drept este, şi înaintea lui Dumnezeu, ş i înaintea
oamenilor, nici Biserica a se păgubi de lucrurile sale de că
tre rudele sau
poate de că
tre îndatorii Episcopului, nefiind osebite lucrurile lui, ci
mestecate cu cele ale Bisericii, nici Episcopul, sau rudele lui, s ă se
lipseasc ă de lucrurile cele ce se cuvin lor, fiind mestecate cu lucrurile
Bisericii. Nici este drept ca, rudele şi moştenitorii Episcopului s ă cad ă în
ispite, şi în multe vorbe şi judeţ
uri, pentru a osebi lucrurile lui de cele ale
Bisericii, şi din pricina tuturor acestora, s ă se juleasc ă pomenirea
mortului Episcop, în loc de a se ferici. Deci pentru ca s ă lipseasc ă toate
gâlcevile acestea, se cuvine Episcopul a avea izvod curat de toate lucrurile
sale, şi dup ă izvodul acesta să- şi fac ă testament (adic ă diat ă)
70 la moartea
sa, şi s ă lase, precum am zis, averea sa la cei ce va voi. (Îns ă cei ce vor
moşteni pe Episcop, se cuvine a plăti şi datorie de va avea.) Iar dac ă ş i
Episcopul sau şi oricare alt Cleric, sau şi Diaconi ţă, ar muri făr ă a face
testament de lucrurile sale, şi făr ă a avea moştenitori legiuiţ
i, lucrurile
acestora, le moşteneşte Biserica aceea la care ei au fost Hirotonisiţi, după
legiuirea lui Fotie, Titlul 10 Cap 5, rânduirea 3 a Titlului 2 din Nearale.
CANON 41
Poruncim ca Episcopul s ă aib ă stă
pânire peste lucrurile Bisericii,
c ă dac ă sufletele cele scumpe ale oamenilor lui i s- au încredinţ
at,
apoi cu cât mai mult trebuie de a porunci pentru bani, încât dup ă a lui
stăpânire toate s ă se ocârmuiasc ă, şi celor ce au trebuin ţă prin
Presbiteri şi Diaconi s ă li se dea cu frica lui Dumnezeu şi cu toată
evlavia. S ă se împărtăşeasc ă îns ă ş i el din cel trebuincioase (de ar
avea trebuin ţă) la trebuinţ ele sale cel de nevoie, şi la ale fraţ
ilor celor
din străini, ca nici într- un chip ei s ă fie lipsiţi. C ă legea lui Dumnezeu
a rânduit, ca cei ce stau înaintea Altarului (jertfelnicului) de la
Jertfelnic s ă se hrăneasc ă. Fiindc ă nici Ostaşul cândva se lipseş
te de
simbria sa, purtând arme asupra potrivnicilor. [Apost: 38; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 12; Antioh: 24, 25; Teofil: 10, 11; Chiril: 2]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta asemenea cu cel al 38- lea d ă Episcopului toată
stăpânirea asupra Bisericeştilor lucruri, zicând: Poruncim ca Episcopul să
aib ă stăpânire peste lucrurile Bisericii. Căci, dac ă încredinţă
m lui sufletele
cele scumpe ale oamenilor, cărora toat ă lumea nu este vrednic ă, mult ne-
68
Am zis c ă cele ce au câştigat mai- nainte de a se face Episcop s ă fie arătate, şi s ă le lase
unde va voi, pentru c ă dup ă Canonul 40 al Cartaginei dac ă Episcopii, ş i Clericii mai- nainte
fiind săraci, în urm ă au câştigat în Episcopie sau în Cliros lucruri mişcă
toare, sau
nemişcătoare, se cade s ă le lase Bisericii căreia îi slujesc (ci şi din lucrurile ce le vor câş
tiga,
din darul cuiva, sau din clironomia rudeasc ă, trebuie s ă afieroseasc ă Bisericii lor ceea ce
bine vor voi).
69
Fiindc ă Canonul 89 din Cartagina, rânduieşte ca şi dup ă moartea sa s ă se anatematisească
Episcopul, care va lăsa moştenitori luişi elini, sau eretici, dar şi Canonul 4 al acestuiaş
i
opreşte pe Episcopi şi pe Clerici de a dărui lucrurile lor la eretici, măcar ş i rudenii ale lor de
ar fi aceştia.
70 Închipuirea Testamentului vezi- o la sfâr ş itul c ă r ţ ii.
52

am lipsi, adic ă, nu trebuie a le porunci, c ă toţi banii ş i lucrurile Bisericii,
trebuie a se ocârmui dup ă stăpânirea lui, şi a se împărţi la cei scăpătaţi, ş i
săraci, cu frica lui Dumnezeu, şi cu toat ă evlavia, prin Presbiteri ş i
Diaconi 71 . Şi pentru ce s ă se ocârmuiasc ă acestea, şi s ă se împart ă prin
aceştia? Pentru ca s ă se păzeasc ă pe sineş
i Episcopul, mai presus de tot
prepusul, şi prihana, ca cum c ă singur el le mănânc ă, şi ră
u le
iconomiseş
te. De vreme ce se cuvine bine a se îngriji, nu numai înaintea
lui Dumnezeu, ci şi înaintea oamenilor, precum ş i Parimiastul mai- nainte
a zis, şi Apotolul Pavel în urm ă, şi s ă se păzeasc ă pe sineşi făr ă poticnire
înaintea tuturor, şi neprihănit întru toate, îns ă zice, ş i Episcopul trebuie
s ă primeasc ă din lucrurile Bisericii cheltuielile, atât pentru trebuinţ
ele
sale cele de nevoie (de nu are ale sale adic ă, ci este sărac) cât ş i pentru
trebuinţele tuturor fraţilor celor străini care ar veni la dânsul. Încât, după
nici un chip, nici el, nici străinii s ă se lipseasc ă de cele de nevoie. Pentru
c ă şi legea lui Dumnezeu porunceşte de la Altar s ă se hrăneasc ă; adic ă ,
din jertfele cel ce se proaduc la Jertfelnic, Iereii cei ce stau înaintea
Jertfelnicului şi jertfesc
72
. Şi nici un osta ş cândva ridic ă arme asupra
vrăşmaşilor; Adic ă nu merge la război, cu a sa cheltuial ă. Vezi îns ă, că
Canonul zice, cum c ă Arhiereul se cuvine a cheltui din venitul Bisericii
numai în trebuinţele lor cele de nevoie, ş i nu în cele de prisos, petreceri,
şi desfătări. Şi cum c ă se cuvine a fi iubitor de străini, şi iubitor de să
raci,
precum porunceşte fericitul Pavel lui Tit şi lui Timotei s ă fie Arhierei. (1
Timotei 3: 2; Tit 1: 8).
CANON 42
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cu tavle ză
bovindu - se,
sau cu beţ ii, ori înceteze, ori caterisească
- se. [Apost: 43, 54; Sobor 6:
9, 50; Sobor 7: 22; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]
TÂLCUIRE
Cei Ierosiţi se cuvine a fi înainte tuturor pild ă vie ş i închipuire a
toat ă buna rânduial ă, şi a faptei bune, şi îndemnarea către toat ă facerea
de bine. Dar de vreme ce unii dintr - înşii se abat din calea cea dreapt ă a
faptei bune, şi se îndeletnicesc la jucarea cu sorţi, adic ă în tavle (pe lângă
care se înţeleg şi cărţile, şi alte jocuri), înc ă şi în beţii ş i în bancheturi.
Pentru aceasta Apostolescul Canonul acesta rânduieş
te, ca oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon s ă îndeletniceş
te întru aceste necinstite
lucruri, sau s ă înceteze despre ele, sau s ă se cateriseasc ă de Ierosini.
CANON 43
71
Pentru aceasta şi Iustin Filosoful şi Mucenicul, în a sa a doua Apolighie (ră
spundere)
pentru creştini, zice acestea: „Cei avuţi şi voind, ficare dup ă bun ă voinţa sa, ceea ce voieş
te
d ă.” Şi ceea ce se adun ă se învistiereşte la proestos (stătătorul înainte). Şi acesta împarte ş i
orfanilor, şi văduvelor, şi celor lipsiţi pentru boal ă, sau pentru alt ă pricin ă, ş i celor ce sunt
în legături, şi străinilor celor ce sunt nemerniciţi, ş i în scurt tuturor celor ce sunt în nevoie
li se face purtător de grij ă.
72
C ă dup ă Teodorit, care tâlcuieşte: Stih 6, 7 al Cap 3 al Cărţii celei Leviticeş
ti, din Vitele
cele ce se jertfeau (afar ă numai de arderile de tot), alte mădulări adic ă se proaduceau la
jertfelnic precum rărunchii cei doi cu prapurul; seul care era asupra pântecelui, ş i asupra
coapselor, şi urechile maiului. Iar celelalte cărnuri se dădeau Preoţilor pentru ca s ă le
mănânce (Foaia 971 a Tomului 1 al celor opt Cărţi).
53

Ipodiaconul, sau Citeţ ul, sau Cântăreţ ul, cele asemenea fă
când,
ori înceteze ori afurisească - se. Aşijderea ş i mireanul. [Apost: 42, 54;
Sobor 6: 9, 50; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta rânduieşte, ca oricare Ipodiacon, sau Cite ţ , sau
Cântăre ţ, face cele asemenea, care opreşte Canonul de mai sus 42, adică
care şi joac ă în tavle, sau în cărţi, sau altele asemenea, şi se zăboveş
te în
beţii, şi în bancheturi, sau s ă înceteze despre niş
te fapte acest fel de
necinste. Ori neîncetând, s ă se afuriseasc ă. Aşijderea ş i mirenii cei ce se
zăbovesc întru acesteaşi, sau s ă înceteze despre ele, sau s ă se osebească
din adunarea celor credincioşi.
CANON 44
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, camăt ă cerând de la cei
ce se îndatoresc de la el, ori înceteze, ori caterisească
- se. [Sobor 1: 17;
Sobor 6: 10; Laodic: 4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14]
TÂLCUIRE
De a împrumuta cineva argintul său cu dobând ă, este oprit ş i de
legea cea veche. C ă zice Dumnezeu în a doua lege (Cap 23) nu vei
cămătări fratelui tău argintul cu camăt ă, şi camăt ă de pe mâncări, ş i
camăt ă de pe tot lucrul. Şi David lăudând pe cel drept, pe lâng ă celelalte
ale lui fapte bune, şi pe aceasta o adaug ă, zicând: «Argintul să
u nu l- a dat
în camăt ă.» [Psalm 14: 6] şi dac ă aceasta a fost oprit ă la Iudei, cu mult
mai vârtos este acum oprit ă la noi creştinii
73
. C ă zice: «C ă mai mare decât
73
Pentru aceasta şi Nearaoa lui Leon porunceşte, c ă, deşi Împăraţ
ii cei mai- nainte de noi
dobânda pentru împietrirea inimii, şi cruzimea împrumutătorilor, noi îns ă am judecat cu
dreptul, s ă lipseasc ă desăvârşit din petrecerea creştinilor o fapt ă ca aceasta, ca o
necuviincioas ă vieţii lor, şi oprit ă de Dumnezeieştile Legi. Pentru aceasta blândeţea noastră
porunceşte, a nu avea cineva voie, cu totul, nici întru o pricin ă a lua dobând ă , ca nu cumva
vrând s ă păzim legea omeneasc ă, s ă călcăm Legea lui Dumnezeu. Ci oricât ă dobând ă ar lua
vreun împrumutător, s ă se socoteasc ă în capetele datoriei (Armenonul Cartea 3 Titlul 7). Iar
deşi Sholion al Titlului 2 al Capului 1 al legiuirii lui Fotie zice, c ă Nearaoa 131 a lui
Iustinian, ce este în Cartea a 5- a Titlul 3 Cap 9 hotărăşte, c ă, de va lă
sa cineva prin
Testamentul său Dar spre bine cinstitoare pricini (Adic ă spre sloboziri de robiri
întâmplându - se, spre zidiri de sfinte Biserici; Spre chivernisiri şi hrane de săraci, ş i de
orfani ne vrâsnici), poruncim în vreme de şase luni dup ă ce s- ar ară
ta Testamentul cel de
acest fel, s ă se dea dăruirea aceasta şi pomana la feţele cărora s- au lăsat. Iar dac ă Epitropii
şi Iconomii testamentului mortului, ar prelungi vremea peste acelea şase luni, ş i nu vor da
pomana aceasta, s ă o dea de aici înainte cu dobând ă, şi cu toat ă legiuita creş
tere de la
vremea, care a murit cel ce o a lăsat. Dac ă Nearaoa aceasta, zic, rânduieşte aşa, ş i Fotie
însuşi aceasta zice, Titlul 9 Cap 27. Iar Sholiastul Valsamon zice, c ă se cuvine s ă mulţ
umim
Patriarhului Fotie, pentru c ă bine a tâlcuit, c ă se cuvine Episcopii şi Clericii s ă ceară
dobând ă. Aceasta nici ca decât trebuie s ă tulbure pe cel ce citeşte. Pentru c ă Fotie va adică
s ă cear ă Clericii dobânzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri, care ei ale lor
împrumuteaz ă. Pentru c ă aceasta este fapt ă potrivnic ă Sfintelor Canoane, şi Evangheliei, ş i
Dumnezeieştii Legi. Ci precum este cu totul arătat din însăşi cuvintele Nearalei, dobândă
înţelege, c ă trebuie s ă cear ă, pentru cele sufleteşti cile las ă cei ce mor la feţe nevoiaş
e,
pentru sufleteasca lor mântuire, iar iconimii morţilor le ţin ca s ă le mănânce ei, ş i
prelungesc vremea dării lor. Drept aceea nu se reazeme cămătarnicii şi lingă
torii de dobânzi
pe cuvintele acestea ale lui Valsamon, c ă aceste cu adevărat toiag de trestie, dup ă Proorocul,
sau mai bine a zice, trestie de sineşi sfărâmat ă, şi nimic îi ajut ă, ci mai vârtos la pă
mânt îi
arunc ă, şi îi oboar ă în prăpastia cea de suflet pierzătoare. Căci, dac ă noi creş
tinii avem
porunc ă Evangheliceasc ă când împrumutăm, s ă nu nădăjduim c ă vom lua nici însăş
i
capetele: «Împrumutaţi nimica nădăjduind.» [Luca 6: 35] Ş i Sirah zice: «De vei împrumuta,
fii ca cum ai pierdut.» [Sirah 8: 15] cum vom fi iertaţi, dac ă luăm şi dobânzi?
54

Biserica este aici.» [Matei 12: 6] C ă dac ă de toţi creş
tinii este oprit a se
face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei Ierosiţi, ş i despre Clerici,
care se cuvine a fi chip şi pild ă a tot binele? Şi mai ales nevoitorii, ş i
postnicii, cei răstigniţi lumii. Pustnic şi cămă
tarnic, este lucru nepilduit
întru adevăr, şi neprimit la auzul omenesc. Pentru aceasta dar ş i
apostolescul Canonul acesta rânduieş
te, ca oricare Episcop, sau Presbiter,
sau Diacon, împrumutând banii săi, cere de la datornicii săi dobând ă , sau
s ă înceteze de la acest rău câştig sau s ă se cateriseasc ă , Asemenea de aici
s ă cuvine şi Monahului să- şi primeasc ă potrivitele lor certări, adică
afurisire, şi ne împărtăşire, cu statornic ă făgăduin ţă, c ă de acum înainte
se vor depărta de arătata, şi vrednica de osândire călcare de legea aceasta.
CANON 45
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, împreun ă cu ereticii
rugându - se, numai s ă se afuriseasc ă ; Iar de au dat lor voie, ca unor
Clerici a lucra ceva, s ă se cateriseasc ă . [Apostol: 65; Sobor 3: 2, 4;
Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon numai împreun ă s- ar ruga, dar nu şi împreun ă ar Liturghisi, cu
ereticii, s ă se afuriseasc ă. C ă, cel ce împreun ă se roag ă cu afurisiţ
ii
(precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreun ă a se afurisi şi el, după
Canonul 10 al acestoraşi Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora să
lucreze vreo slujire, ca Clericii, s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă oricare Cleric va
siliturghisi (împreunăliturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceş
tia
sunt şi ereticii, dup ă Canonul 2 şi 4 al Soborului 3) împreun ă se
cateriseşte şi el, dup ă al 11- lea al Apostolilor. C ă se cuvine pe eretici să
- i
urâm şi s ă ne întoarcem feţele despre ei, dar nu cândva şi s ă ne rugă
m
împreun ă cu ei, sau s ă iertăm lor a lucra vreo slujire Bisericeasc ă , ori ca
nişte Clerici, ori ca nişte Ierei.
CANON 46
„Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertf ă , a
se caterisi poruncim. C ă ce conglă
suire este lui Hristos cu veliar? Sau
ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7;
Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15]
TÂLCUIRE
Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici, ş i slujirile lor a
le urî. Iar mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţ
i
de către Episcopi şi Presbiteri, doar cumva vor înţelege ş i se vor întoarce,
din rătăcirea lor. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieşte, c ă , oricare
Episcop, sau Presbiter, ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor
74
74
Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a stătut Episcop al Carhidonului, ş i
tot Soborul cel dimprejurul său, cel de optzeci ş i patru de Episcopi, ce s- au adunat în
Carhidon, urmând Apostolescului acestuia Canon car leapăd ă botezul ereticilor de obş
te,
înc ă şi Apostolescului Canon 68 celui ce zice, c ă cei de eretici botezaţi sau hirotonisiţ
i, este
cu neputin ţă, a fi ori creştini, ori Clerici. Urmând ei zic, Canoanelor acestora, au aş
ezat
Canon prin care leapăd ă botezul ereticilor, şi al Shismaticilor împreun ă . Dovedindu - o
aceasta, şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostoleasc ă : «Un
Domn, o Credin ţă, un Botez» [Efeseni 4]. C ă dac ă, zic ei, una este Catoliceasca Biseric ă, ş i
55

sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii. Unul ca acesta, poruncim ca să
se cateriseasc ă. Fiindc ă ce conglă
suire are Hristos cu diavolul? Sau ce
parte are credinciosul cu cel necredincios? Că
ci cei ce primesc cele de
către eretici, sau şi ei au aceeaşi socoteli al acelora, sau cel puţ
in nu au
osârdie spre a- i scoate pe dânşii din cacodoxia lor. C ă cei ce bine voiesc
(adic ă se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a- i mustra pe ei ca să
lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit.
CANON 47
unul este Botezul cel adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor, ş i al Shismaticilor,
de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în Biserica cea Catoliceasc ă ci s- au rupt dintr- însa prin
eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al shismaticilor, şi este adevărat ş i cel al
drept slăvitoarei şi al Catoliceştii Biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strig ă , ci
dou ă. Care este prea cu necuviin ţă. Adaug ă îns ă ei şi aceasta, c ă socoteala aceasta, de a nu
primi botezul ereticilor, ne este nou ă şi proaspăt ă a lor, ci veche, ş i de cei mai dinainte ai
lor cercat ă. Canonul acestui Sobor şi Sfântul a toat ă lumea al 6- lea Sobor (cu Canonul al
doilea) l- au pecetluit. Şi de unde mai- nainte era canon de localnic ş i particularnic Sobor,
acum este Canon de a toat ă lumea Sobor, ca unul ce de acesta s- a pecetluit. Într- un glas cu
sfântul Chiprian şi cu Soborul cel de lâng ă el, şi Firmilian cel ce a stă
tut Exarh al Soborului
celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul său Canon, îl numeşte al să
u, ca pe unul ce
era Episcop al Chesariei), strig ă şi leapăd ă botezul ereticilor. C ă scriind că
tre sfântul
Chiprian, zice acestea, dar cine, măcar de ar fi ajuns şi la vârful săvârşirii şi al înţ
elepciunii,
poate a se întări, şi a crede, c ă singur ă suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi,
este destul ă spre iertarea păcatelor, şi spre sfinţenia Botezului, de nu este adic ă drept
slăvitori, şi acela ce boteaz ă? Citeşte toat ă Epistolia acestuia, care se afl ă în cartea cea
pentru cei ce au Patriarheisit în Ierusalim (Cartea 1, Cap 16, paragraf 4) de nevoie fiind la
aceast ă pricin ă. S ă uneşte la aceast ă socoteal ă şi marele Vasilie, pe ale că
rui Canoane
aşijderea le- a pecetluit cel al 6- lea Sobor a toat ă lumea (în Canonul 2) c ă adă
ugând în
întâiul său Canon a zice, care botezuri sunt primite, şi care neprimite, în dou ă le împarte pe
acestea, zicând: C ă, botezul ereticilor: Adic ă al celor cu totul despărţiţi de Biseric ă, ş i care
dup ă însăşi Credinţa sunt osebiţi de cei drept slăvitori, şi a cărora osebire priveş
te dea
dreptul la Credinţa cea întru Dumnezeu, s- au părut bine cuvântat ă pricin ă celor din început
cu totul a se lepăda. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adic ă a fi de cuviin ţă de că
tre
Soborul cel de lâng ă Chiprian, şi Firmilian al nostru, s ă se lepede şi acesta; fiindcă
shismaticii cei ce se numesc curaţi zic, şi înfrânaţi, şi de sac purtători, ş i Idroparastatii
(adic ă cei ce săvârşesc Liturghia numai cu ap ă), şi alţii, sau despărţit la început de Biseric ă ,
şi despărţindu - se numai aveau în sineşi Darului Duhului Sfânt, fiindc ă darea acestuia se
tăiase. Pentru aceea ca nişte mireni făcându - se, nici dar Duhovnicesc aveau, nici stă
pânire
de a boteza, sau a hirotonisi; Şi dup ă urmare cei ce se botezau de dânş
ii, ca de mireni
botezându - se, au poruncit s ă se boteze cu adevăratul Botez al Bisericii cei Catoliceş
ti; dar
îns ă fiindc ă s- au socotit de cuviin ţă de către oarecare Părinţi ai Aisiei, s ă fie primit Botezul
schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Îns ă însemneaz ă, c ă Botezul
Schismaticilor, care în întâiul său Canon îl primeşte marele Vasilie, în cel 47 al să
u îl
leapăd ă, zicând, noi cu un cuvânt, pe cei curaţi, şi înfrânatici, şi de sac purtători, pe toţ
i îi
Botezăm. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este ş i
la Romani, cuvântul nostru îns ă s ă aib ă putere de a strica adic ă pe Botezul acestora. Drept
aceea dac ă pe Botezul schismaticilor îl stric ă marele Vasilie, pentru c ă le lipseau săvârş
itul
Dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine s ă boteze pe eretici. Iar în Canonul
al 20 al său hotărâtor zice, c ă pe eretici nu- i primeşte Biserica, făr ă a- i boteza. Aceastaş
i
socotin ţă o are şi marele Atanasie, ş i pe ale acestuia cuvinte le- a pecetluit Soborul al 6- lea
c ă zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăş
i
plinirea Tainei, a Botezului zic. Căci, dac ă deplinirea prin Botez se d ă în Numele Tatălui, ş i
al Fiului, iar Arienii nu zic tat ă adevărat, fiindc ă tăgăduiesc pe întocmai fiinţa cea dintr-
însul, tăgăduiesc îns ă şi pe Adevăratul Fiu, şi pe altul din nou plăsmuindu - l cu nă
lucirea lor
zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se d ă de dânş
ii,
nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi se vede adic ă dup ă masc ă, c ă este Botez, dar cu
adevărul nici un ajutor are către credin ţă, şi către buna cinstire. C ă nu cel ce zice Doamne,
acela d ă şi pe adevăratul Botez, ci cel ce zice şi cheam ă Numelui, şi care are şi Credinţă
dreapt ă. Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor s ă Boteze chiar numai,
56

Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez dup ă adevă
r, de- l
va boteza din început, sau pe cel spurcat de că
tre cei necinstitori de
Dumnezeu, de nu îl va boteza, s ă se cateriseasc ă. Ca unul ce- ş i bate
joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu osebeş
te pe Ierei de
că
tre minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid:
1]
TÂLCUIRE
Un Botez este Predanisit nou ă Dreptslăvitorilor Creş
tini atât de
Domnul nostru, cât şi de Dumnezeieştii Apostoli, şi sfinţii Părinţi. Fiindcă
una au stătut şi Crucea şi Moartea Domnului, întru a că
rora închipuire se
ci mai întâi le- a zis s ă înveţe pe cei ce vor s ă se Boteze, şi aşa să
- i Boteze în Numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca s ă se fac ă Credinţa dreapt ă din învăţătur ă ,
şi cu dreapt ă Credin ţă s ă se adauge săvârşirea Botezului. Pentru aceasta ş i multe alte
eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindc ă nu le cuget ă acestea drept, nici
Credinţa o au sănătoas ă, şi nefolositor au şi pe botezul cel dat de dânşii, fiind lipsiţ
i de
buna Cinstire. Drept aceea urmeaz ă, c ă cel ce se stropeşte de dânşii, mai mult se spurc ă cu
păgânătatea, decât se izbăveşte de ea. Deci şi cei ce cuget ă cele al Arienilor, măcar de ş i
citesc cele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la Botez, îns ă ameţ
esc pe cei ce iau Botez de
la dânşii, fiindc ă sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilalţi eretici. Dar ş i Teologul
Grigorie întru un glas, cu sfinţii cei mai- nainte ziş
i, zice în cuvântul cel la sfântul Botez,
către Arieni, sau şi către macedonieni întinzându - se, care se Catehiseau.” Iar de şchiopă
tezi
înc ă, şi nu primeşti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului, caut ă pe altul s ă te boteze,
sau mai bine zice, s ă te înece în apa Botezului, fiindc ă eu nu am voie a despărţ
i
Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, de Dumnezeirea Tatălui, ş i a te face mort, în vreme ce se
cuvine a doua oar ă a te naşte prin Botez. Încât nici darul Botezului să- l aib ă , nici pe
nădejdea care se naşte prin Botez, perzând în puţinele silaviri ale celui de o fiin ţă ş i de
asemenea fiin ţă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din
aceasta, şi pe sineţi te lipseşti de deplinirea cea prin Botez. Zice înc ă ş i Dumnezeiescul
Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te amăgeasc ă pe tine o ascultă
torule
adunările ereticilor, c ă au Botez dar nu luminare. Şi se boteaz ă cu trupul, iar cu sufletul nu
se lumineaz ă.” Ci şi sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic dă
sfinţ
enie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul
celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.” Acestea aş
a zicându - se, cu dreptate s- ar
nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toat ă lumea Sobor al 2- lea şi al 7- lea canon a său, încă
şi cel al 6 a toat ă lumea Sobor în canonul 95 al său, nu a lepă
dat botezul tuturor ereticilor,
dup ă Apostoleştile canoanele acestea şi dup ă Soborul cel de lâng ă sfântul Ciprian, şi după
toţi ceilalţi mari de Dumnezeu înţelepţiţi Părinţi mai sus pomeniţi, ale că
rora conscripturi,
însuşi acest al 6- lea a toat ă lumea Sobor, precum am zis, în al 2- lea canon al să
u, l- a
pecetluit, ci al altor eretici le- au primit botezul, iar al altora nu? Pentru ca s ă se fac ă dar
lesne de înţeles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuin ţă a şti cineva mai- nainte, că
dou ă feluri de chivernisire, şi de îndreptare, se pă
zesc în Biserica lui Hristos. Un fel se
numeşte scumpătatea, iar celălalt, se numeşte iconomie şi pogoră
mânt. Cu care
chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul.
Deci sfinţii Apostoli în Canoanele lor cel mai- nainte zice, şi toţi pomeniţii sfinţ
i, au
întrebuinţat scumpătatea, şi pentru aceasta desăvârşit leapăd ă botezul ereticilor; Iar
Soborele acestea dou ă de toat ă lumea, au întrebuinţat iconomia, şi botezul Arienilor ş i al
Macedonenilor l- au primit, şi al altora; Iar pe al Evnomianilor, şi al altora înc ă , nu l- au
primit. Pentru c ă, mai ales în vremea Soborului al 2- lea Arienii ş i Macedonenii erau în
putere, şi nu numai c ă erau mulţi întru mulţime, ci aveau şi mari puteri lâng ă împăraţi, ş i pe
lâng ă stăpânitori, se aflau şi la senat. Drept aceea, întâi pentru ca să- i trag ă la dreapta
slăvire, şi să- i îndepărteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca s ă nu se întâmple mai mult să
- i
sălbăticeasc ă asupra Bisericii, şi asupra creştinilor, şi răul mai rău s ă se fac ă , au iconomisit
lucrul aşa, Dumnezeieştii Părinţi aceia iconomisindu - şi cuvintele lor cu judecat ă [Psalm
111: 5]. Şi s- au pogorât a primi botezul lor. Iar cum c ă, acestea nu le zicem de la sine- ne, ş i
cu cuvinte goale, mărturii sunt la aceasta la aceşti doi mari Părinţi, Vasilie zic, ş i Grigorie.
C ă marele Vasilie, temându - se de împărăteştile şi dregătoreştile puteri, ale luptă
torilor
Duhului, şi îngrijindu - se ca nu cumva s ă năvăleasc ă , asupra Bisericii Chesariei, care atunci
era Finix singur înfiinţat al ortodoxiei, au întrebuinţat iconomia, şi pân ă la destul ă vreme nu
nume arătat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. Iar marele Grigorie vrând a arăta puterile ş i
sălbăticia Arienilor, şi Macedonienilor, în însuşi recomenduitorul cuvânt ce îl face că
tre cei
57

face Botezul. Pentru aceasta Apostolescul Canonul acesta rânduieşte, c ă ,
oricare Episcop, sau Presbiter, ar boteza de al doilea din început ş i de
iznoav ă, ca pe un desăvârşit nebotezat, pe cel ce cu adevă
rat sau botezat
dup ă aşezământul Domnului, şi al Apostolilor, şi al Dumnezeieş
tilor
Părinţi, făr ă de schimbare, adic ă, precum se boteaz ă Dreptslă
vitorii
Creştini, unul ca acesta s ă se cateriseasc ă . De vreme ce cu acest al doilea
de nou botez, a doua oar ă răstigneşte şi pilduieş
te pe Fiul lui Dumnezeu;
Care lucru, zice Pavel, c ă este cu neputin ţă. Şi îndoieş
te Moartea
Domnului, pe care moarte mai mult nu- l stăpâneşte, dup ă acestaş
i
Pavel 75 . Aşijderea ş i oricare Episcop, sau Presbiter nu ar boteza cu Botezul
Catoliceştii şi Dreptslăvitoarei Biserici pe cel spurcat, adic ă pe cel botezat
150 Episcopi ai acestui 2 a toat ă lumea Sobor, zice, pentru dânşii acestea: „Cu adevă
rat fiare
cumplite au căzut asupra Bisericii, care nici dup ă însemnearea noastr ă cruţ
ându - ne, ci
neruşinându - se a fi decât vremea mai puternici. Unde arat ă, c ă şi cu toate c ă împă
ratul era
drept slăvitor, şi cu toate c ă drept slăvirea s- a înfăţişat, şi Sobor de toat ă lumea asupra lor
s- a făcut, îns ă ei înc ă erau grei şi sălbatici asupra dreptei slăviri, ş i mai puternici decât
creştinii. Au zis îns ă şi mai sus marele Vasilie, c ă, Botezul celor curaţi (adic ă al Navatianilor)
pe care l- au primit şi al 2- lea şi al 6- lea Sobor (l- au primit pentru iconomia celor mulţ
i)
căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu Soborul al 6- lea ne s- ar fi împotrivit ş i
luişi, şi Soborului al 2- lea de toat ă lumea, primind el Botezul oarecăror eretici, ş i canoanele
lui Vasilie pecetluindu - se (adic ă întărindu - se), care în canonul 1 şi în cel 47 desăvârş
it
stric ă botezul ereticilor? Au doar ă nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce s ă nu
fac ă osebire, şi s ă zic ă, c ă pecetluieşte pe toate celelalte canoane ale lui, afar ă numai de cel
1 şi 47? Arătat este dar, c ă, au lăsat s ă înţelegem noi, c ă marele Vasilie întrebuinţează
scumpătatea, iar el, şi cel al 2 a toat ă lumea u întrebuinţat iconoia, şi aş
a nu se vede vreo
împotriv ă zicere, sau împotriv ă întredânşii, ş i cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea
mai întâi şi pe Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretici l- a prinit, ş i
al altora nu. Îns ă pe lâng ă cuvântul iconomiei au stătut şi a doua pricin ă , pentru care a
făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al că
ror Botez le- au primit Soboarele acestea,
păzeau neschimbat felul, şi materia Botezului ortodocşilor, şi se Botezau dup ă forma
Catoliceştii Biserici; Iar ereticii aceia, al cărora Botez nu l- au primit, au schimbat săvârş
irea
Botezului şi o au stricat, adic ă chipul felului, s ă zicem aşa, chiemarea, sau întrebuinţ
area
materiei, adic ă a afundărilor şi a ieşirilor din ap ă. Şi cum c ă aceasta a stă
tut pricina, martori
vrednici de credin ţă sunt, mai întâi însuşi cuvintele canonului al 7 al Soborului 2. C ă pentru
ce alta, Botezul Evnomianilor, şi al Savelianilor nu l- au primit, iar pe al Arienilor ş i al
Macedonenilor l- au primit, de vreme ce de o potriv ă, şi Evnomianii, şi Arienii, ş i
Macedonenii sunt cu totul cumpliţi eretici? (Fiindc ă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra
Dumnezeirii a unuia născut Fiului Tatălui, zicându - l pe el zidire a Tatălui, ş i slujitor
precum se vede în cuvântul al 2- lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Ş i asemenea
ca Macedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându - l pe el c ă este al treilea cu firea
dup ă Tată
l, precum se vede aceasta în cuvântul al 3- lea al marelui Vasilie cel asupra lui
Evnomie.) Şi savelianii, şi arianii, sunt întocmai dup ă eresuri, precum zice Teologul
Grigorie.” Întocmai este spre păgânătate, şi savelianeşte a împreuna, şi arieneşte a despărţ
i,
cea întâi adic ă cu faţa, iar cea a doua, cu firile. Şi iarăşi, c ă răul în amândou ă este de- o
potriv ă, măcar de şi se afl ă în cele potrivnice. Ş i socoteala lui Savelie introduce Iudaismul,
dup ă sfinţitul Fotie, iar cea a lui Arie, bag ă pe Elinismu? Pentru ce dar cei ce sunt
deopotriv ă dup ă eresuri, nu s- au primit deopotriv ă de către Sobor? Arătat este, c ă Arienii,
şi Macedonieni se botezau făr ă schimbare, ca şi dreptslăvitorii, în trei afundări, ş i în trei
scoateri, şi în trei chemări ale Sfintei Treimi, făr ă a schimba nici felul chemă
rilor nici
materia apei. (C ă măcar deşi arianul Ualie a pus lege ca botezul s ă se fac ă întru o afundare,
precum zice Dositei la Dodecavivlion foaia 86 îns ă legea aceasta nu s- a ascultat, nici s- a
întărit, ci a rămas nelucrătoare la Arieni. Fiindc ă nici pomenire de aceasta cât de puţ
in
canonul nu face, întru cele ce pomeneş
te botezul ereticilor, nici Zonara, sau Valsamon, sau
Aristin, sau Anonimul (cel nenumit) Tâlcuitorii Canoanelor o zic aceasta. Şi mă
car de au
schimbat arianii şi chemările botezului dup ă Chedrino, şi dup ă acestaş
i Dositei, zicând în
Numele Tatălui celui mai mare, şi al Fiului celui mai mic, şi al Sfântului Duh celui ş i mai
mic; Dar nu au făcut schimbarea aceasta înaintea Soborului al 2- lea ci în urm ă , precum
acestaş
i Dositei zice.) Iar evnomianii schimbând chipul materiei botezului, numai într- o
afundare se botezau; Precum însăşi cuvintele ce le are Canonul arat ă anume: „C ă pe
evnomiani, zice, care întru o afundare se boteaz ă şi cel: Precum ş i savelianii chipul materiei
botezului, adic ă pe cele trei chemări stricându - le, învăţa, c ă Tatăl, şi Fiul, ş i Duhul sunt o
58

de către necinstitorii de Dumnezeu, adic ă de eretici, s ă se cateriseasc ă .
Fiindc ă batjocoreşte Crucea, şi Moartea Domnului, rău şi cu greşeală
socotind, c ă spurcatul şi pângă
ritul botezul ereticilor, este în închipuirea
Crucii şi a Morţii Domnului, care nu este, şi pentru aceasta îl primeş
te pe
el, şi îl are asemenea cu Botezul drept slăvitorilor. Şi pe lâng ă acestea,
fiindc ă nu osebeşte pe adevăraţii Iereii Dreptslăvitorilor, din mincinoş
ii
Iereii ereticilor. Ce deopotriv ă pe amândoi ca pe nişte adevăraţ
i îi
primeşte. C ă nici urâtul botez al ereticilor face creştini adevăraţ
i pe cei ce
întru dânsul se boteaz ă, nici hirotonia lor face adevăraţ
i Ierei pe cei ce se
hirotonicesc de dânşii, dup ă Apostolescul Canon 68. Îns ă însemneaz ă c ă ,
precum am zis, întru închipuirea Crucii şi a Morţ
ii Domnului se face
fa ţă. Iar cum c ă se boteza dup ă chipul botezului Bisericii ereticii aceia al că
rora botez
Soborul l- a primit, martor este şi Zonara tâlcuitorului Canoanelor. C ă citind Canonul al 7-
lea al Soborului 2 acestea zice anume.” Nu se boteaz ă dar de al doilea aceştia, că
ci despre
sfântul Botez la nimic se osebesc de noi, ci întocmai se boteaz ă. Şi cum c ă dimpotriv ă , nu
dup ă forma Botezului Bisericii, se botezau ereticii aceia, al că
rora botez nu l- au primit,
martor este iarăşi acestaşi Zonara zicând: „Aceştia dar, şi toţi ceilalţ
i eretici a se boteza
sfinţii Părinţi au legiuit. C ă ori nu s- au norocit de Dumnezeiescul Botez, sau norocindu - se,
nu drept nici dup ă chipul dreptslăvitoarei Biserici, s- au norocit de el. Deci pentru c ă ereticii
aceea păzeau chipul Apostolescului Botez, Canoanele acelor dou ă Soboare, i- au primit ca
botezaţi. Şi nu numai pentru aceasta, ci şi pentru iconomie, precum am zis. C ă de le- ar fi
lipsit iconomia, negreşit nu ar fi stătut împotriva Apostoleş
tilor Canoane, care poruncesc
dimpotriv ă, adic ă s ă nu primim botezul ereticilor. Toat ă Teoria, care pân ă acum o am fă
cut
aici, nu este aici de prisos, mai ales este şi prea de nevoie, de obşte adic ă pentru toată
vremea, iar mai ales pentru ziua de astăzi, pentru gâlceava cea mare, ş i prigonirea cea
mult ă, ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai între noi, şi Latini, ci şi între noi, ş i
între cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmând celor zise fiindc ă locul Apostolescului Canon
o cere, zicem, c ă botezul Latinilor este minciunonumit botez. Şi pentru aceasta, nici după
cuvântul amărunţimei este primit, nici dup ă cuvântul iconomiei. Nu este primit după
cuvântul amărunţimei, întâi pentru c ă sunt eretici. Şi cum c ă Latinii sunt eretici nici o
trebuin ţă este acum s ă arătăm, vreo dovad ă. C ă însuşi aceasta, c ă avem atâta ur ă, ş i atât
întoarcere, iat ă atâtea veacuri, despre dânşii, este arătat ă dovad ă, c ă ca pre niş
te eretici îi
urâm, adic ă precum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptă
tori de Duh.
Dar de ar pofti cineva a înţelege şi din Cărţi eresurile lor, acestea le va afla toate, în Cărţ
ile
preasfântului Patriarh al Ierusalimului chir Dositei biciul papistaşilor, cu prea înţ
eleptele lor
surpări. Îns ă în destul ă ştiin ţă poate s ă ia şi din cărticica înţeleptului Miniat cea numită
piatra smintelii. Ajung ă îns ă câte despre dânş
ii sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25
cea în Florenţia) de fa ţă a zis aşa: Noi pentru nimic ă alta ne- am dezbinat de Latini, decât
pentru c ă sunt, nu numai shismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine mă
car a ne
uni cu dânşii. Înc ă şi marele Eclesiarh Silvestru zicea: „Osebirea Latinilor, este eres, şi aş
a o
au avut cei mai- nainte de noi. Deci mărturisit fiind, c ă Latinii sunt prea vechi eretici, mai
întâi îndat ă din aceasta sunt nebotezaţi, dup ă marele Vasilie de mai sus şi dup ă Chiprian ş i
Firmilian sfinţiţii cei mai- nainte de el; Pentru c ă mireni făcându- se ei, fiindc ă s- au rupt din
dreptslăvitoarea Biseric ă, numai au cu sineş
i pe Darul Sfântului Duh, prin care
dreptslăvitorii Ierei săvârşesc Tainele. Aceasta este o dovad ă, care este atât de mare ş i ne
împotriv ă zis ă, cât sunt mari, şi cărora nu li se poate zice împotriv ă, ş i Canoanele marelui
Vasilie, şi ale Ieromartirului Ciprian, fiindc ă au luat, şi mai ales au întă
rire de la Sfântul a
toat ă lumea al 6- lea Sobor. Al doilea Latinii sunt nebotezaţi, pentru c ă nu pă
zesc cele trei
afundări la cel ce se botează , precum din început au primit de la sfinţ
ii Apostoli
dreptslăvitoarea Biseric ă . Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând Apostolescul Botez,
întrebuinţau turnare, adic ă puţin ă ap ă pe creştetul copilului turnând. Care înc ă ş i acum pe
la oarecare locuri se lucreaz ă. Iar cei mai mulţi cu o legătur ă de peri de porc, de trei ori
arunc ă puţine picături de ap ă pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, precum au vestit
nou ă de acolo întorcându - se la noi oarecine, c ă puţin bumbac (care fieştecine poate şti câtă
ap ă au ridicat bumbacul) zice, împlântându - l în ap ă, ung cu acela pe copil, şi aşa îl boteaz ă .
Deci, nebotezaţi sunt Latinii, pentru c ă nu fac cele trei afundări şi scoateri, după
Apostoleasca predanisire. Pentru aceste trei afundări, cât sunt de nevoie şi de neapă
rate,
spre deplinirea botezului, nu zicem. Cel ce pofteşte, ceteasc ă, ci dup ă toat ă nevoia cetească
Cartea prea mult învăţatului, şi prea înţeleptului Evstratie Arghentios. Ci ş i noi la
Apostolescul Canonul al 50- lea vom zice, cât ă trebuin ţă de acum cere. Iar dac ă oarecare
dintre însuşi Latinii şi dintre cei ce cuget ă Latineşte, ar propune cele trei chemă
ri ale Sfintei
59

sfântul Botez. C ă zice Pavel: «Câţ
i în Hristos ne- am Botezat, întru
Moartea lui ne- am botezat. Şi împreun ă cu dânsul dar ne- am îngropat
prin Botez întru moarte» [Romani 6: 3] şi, împreun ă sădiţi ne- am fă
cut,
cu asemănarea Morţii lui. Dar şi Crucea Botez s- a numit de că
tre Domnul,
dup ă Hrisostom, care zice: «Botezul, cu care Eu m ă Botez, v ă veţ
i boteza.»
[Matei 20: 22, 23] Şi iarăşi «cu Botez am a m ă boteza, şi cum mă
strâmtorez, pân ă ce se va sfârşi!» [Luca 12: 50]
CANON 48
Treimi, nu trebuie a se face s ă au uitat cele ce au auzit mai sus de la sfinţitul Firmilian, ş i de
la marele Atanasie; Cum c ă sunt adic ă nelucrătoare Dumnezeieş
tile numele acelea din gura
ereticilor scoţându - se. Pentru c ă de nu ar fi aceasta, negreşit ar trebui s ă credem, c ă ş i
băborniţile fac minuni, fiindc ă descânt ă cu Dumnezeieştile nume; Deci când Latinii, ş i ca
nişte eretici Botez nu pot da, pentru c ă au pierdut Darul cel începător desăvârşiri, ş i pe
lâng ă aceasta, au răsturnat şi Apostolescul Botezul acelor trei afundă
ri. Deci, zic, cei ce
primesc stropirea Latinilor, socoteasc ă ce au s ă răspund ă, la stă
pânirea acestui Apostolesc
Canon, înc ă şi la a celui dup ă acesta adic ă al 47- lea! Ştiu ce propun nenumiţii apără
tori ai
Latinescului minciunobotez. C ă propun c ă obişnuia Biserica noastr ă a- i primi cu ungerea
sfântului Mir pe cei ce din Latini se întorceau. Şi c ă s afl ă şi oarecare rânduial ă tipărit ă , care
arat ă în ce chip să- i primim. Şi către acestea chiar şi cu dreptate ră
spundem acestea. Cum
c ă ajunge c ă mărturiseşti, c ă cu Mir îi primeau; apoi, eretici sunt. C ă pentru ce cu Mir dacă
nu ereau eretici? Deci eretici fiind mărturisite, nu este de crezut, c ă dreptslăvitoarea ş i
Apostoleasca Biseric ă, ar fi vrut cu dinadinsul s ă strice Apostoleştile şi Soborniceş
tile
Canoanele acestea, ca mai sus le- am însemnat. Ci precum se vede, şi precum de cuviinţă
este a crede, c ă oarecare mare iconomie au vrut s ă întrebuinţ
eze pentru Latini Biserica,
având şi pild ă pravăţului său pe acel mare şi sfânt al doilea de toat ă lumea Sobor. C ă au
iconomisit Soborul al 2- lea precum am zis, şi a primit botezul Arianilor, ş i al
Macedonienilor, cu pravăţul şi cu nădejdea întoarcerii acelora şi a cunoştinţei, pentru ca să
nu se fac ă fiar ă mai sălbatic ă asupra Bisericii, fiindc ă era mulţime prea mult ă, ş i puternici
întru lucrările cele din afar ă. Şi au nimerit pravăţul acesta şi nădejdea. Pentru c ă cu
iconomia aceasta şi mai blânzi s- au făcut aceia către cei dreptslăvitori, şi atâţ
ia s- au întors
la buna cinstire, încât, în puţin, ori desăvârşit au lipsit, ori prea puţini au rămas. Deci ş i cei
mai- nainte de noi asemenea au iconomisit, şi au primit botezul Latinilor, mai ales după
chipul cel al doilea. Pentru c ă Papismosul atunci era îndricul său, ş i toate puterile
împăraţilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împărăţia noastr ă îş
i da duhul. Drept aceea
de nevoie era, c ă de nu s- ar fi fă
cut iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele
apuseneşti asupra celor răsăriteneşti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenumărate răutăţ
i
le- ar fi făcut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindc ă au pus asupra
noastr ă Dumnezeiasc ă pronie, acest fel de păzitori care şi însăşi trufaş
ilor acelora
desăvârşit le- au smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastr ă poate turbarea
Papismosului, ce mai trebuie iconomie? C ă iconomia are măsuri şi hotare, şi nu este veşnică
şi nehotărât ă. Pentru aceasta şi Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva dup ă iconomie,
nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (Tâlcuirea la
cap 5 stih 11 că
tre Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea
către Atanasie, nici (socoteala) cea străin ă primindu - o, nici pe a noastr ă stricându - o, care
cu adevărat ar fi rea iconomie. Aşa zic şi eu. Cu adevă
rat rea iconomie este aceasta, când
printr- însa, nici pe Latini putem ai întaorce, şi noi călcăm scumpătatea sfinţ
itelor Canoane,
şi primim minciunobotezul ereticilor.” C ă a iconomisi se cuvine unde nu se face că
lcare de
lege, zice Dumnezeiescul Hrisostom. Iar cum c ă cu iconomie s- au fă
cut închipuirea aceea,
dintru aceasta este arătat, c ă pân ă atunci răsă
ritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau.
Precum o mărturiseşte aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei; Care s- a fă
cut la
anul de la Hristos 1215 c ă zice acesta în Canonul 4 c ă răsă
ritenii nu Liturghiseau, acolo,
unde mai- nainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi făcut mai- nainte ap ă sfânt ă , spre
curăţire. Şi apoi zice, c ă Răsă
ritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Biserica
Răsăritului, adic ă ca pe unii ce nu aveau botez sfânt ş i Apostolesc. Dodecavivlion a lui
Dositei foaia 8, 24. Deci, când pân ă atunci, dup ă mărturia a însuşi vrăjmaşilor, Răsă
ritenii îi
botezau, arătat este, c ă în urm ă pentru mare iconomie au întrebuinţ
at chipul Mirului,
fiindc ă nu folosea slăbiciunii cei mai de pe urm ă a neamului nostru, s ă aţâţ
e mai mult
mânia Papismosului, şi cu aceasta înc ă, fiindc ă atunci surpaser ă şi stricaser ă toate cele ră
u
60

Dac ă vreun mirean pe a sa muiere lepă
dându - o pe alta va lua,
sau pe cea de altul lepădat ă, s ă se afurisească 76 . [Sobor 6: 87; Anghira:
20; Cartag: 113; Vasilie: 9, 21, 35, 77]
TÂLCUIRE
Fiindc ă şi Domnul a poruncit în Evanghelie, c ă oricare îşi va lă
sa
muierea sa, făr ă cuvânt de curvie, o face pe ea s ă precurveasc ă [Matei 5:
32; 19: 7]. Şi oricare va lua pe cea lăsat ă, preacurveşte. Pentru aceasta ş i
Dumnezeieş
tii Apostoli urmând rânduirii Domnului, zic întru acest Canon
al lor: oricare mirean îşi va despărţi muierea sa făr ă cuvânt de curvie,
adic ă de preacurvie (c ă Evanghelistul în loc de preacurvie aici, curvie a
făcute în Florenţa, şi mult ă Latineasc ă mânie era pentru acestea. Drept aceea, şi dup ă ce au
trecut iconomia trebuie să- şi aib ă locul lor amărunţimea şi Apostoleştile Canoane.
75 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 19 al Soborului 1 sau ş i al ţ ii
asemenea cugetători cu Valsamon, cum c ă se cuvine a se boteza a doua oar ă aceia, care
fiind mai- nainte botezaţi dup ă dreapta Credin ţă, s- au făcut apoi eretici, şi dup ă aceasta
iarăşi s- au întors la dreptslăvitoarea Credin ţă. Aducând spre mă
rturie pe Apostolescul
Canonul acesta, şi pe cel 19 al Soborului 1 ce zice: C ă cei ce s- au fă
cut Pavliani când vor
năzui la Soborniceasca Biseric ă se cade de iznoav ă a se Boteza. Nu zic aceş
tea drept pentru
trei pricini. 1. pentru c ă, cu acest de al doilea Botez care ei îl vor, dou ă Botezuri băg ă în
Catoliceasca Biseric ă: Carea în Simbolul Credinţei un Botez mărturiseş
te, luând prlejul
mărturisirii acesteia de la Pavel care zice, «un Domn, o Credin ţă, un Botez» [Efeseni 4: 5]. Ş i
cât dup ă aceştea a doua oar ă răstignesc pe Fiul lui Dumnezeu cu a doua Botezare, ş i
Răstignire şi Moartea lui o îndoiesc, care lucru este prea păgânesc. «C ă, zice, de bun ă voie
păcătuind noi, numai rămâne jertf ă pentru păcate. Adic ă Crucea, ş i Botezul închipuitorul
Crucii, dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava 20 către Evrei) c ă cu o jertf ă , zice, a
deplinit întru veşnicie pe cei ce se sfinţesc, şi, cu neputin ţă este cei ce odat ă s- au luminat,
apoi au căzut (adic ă în Iudaism, şi de obşte în eres, dup ă Hrisostom) iarăşi prin pocăin ţă a
se înnoi, a doua oar ă răstignind loruşi pe Fiul lui Dumnezeu. 2. C ă Apostolescul Canonul
acesta, pe care spre mărturia socotelii lor îl aduc, nu zice pentru dreptslăvitorii cei mai-
nainte Botezaţi, ci pe cei ce din naştere sunt eretici, şi de dânşii spurcaţ
i, apoi venind la
dreapta slăvire. Drept aceea şi nu zice de al doilea să- i Boteză
m, ca pe unii ce mai- nainte
au fost Botezaţi, ci să- i Botezăm (c ă de nu va Boteza zice) ca pe unii ce niciodat ă ar fi fost
Botezaţi dup ă dreapta slăvire. Iar Canonul 19 al Soborului 1 zicând de iznoav ă s ă se Boteze
cei ce s- au făcut Pavliani, Pavlianiţi numeşte pe cei ce din naş
tere au eresul lui Pavel
Samosateului, şi nu pe cei ce în urm ă s- au făcut aşa (deşi ceva de acest fel se vede că
însemneaz ă zicerea Pavlianicesc) fiindc ă Soborul 6 în Canonul 95 al lui, aducându - ş i aminte
de însuşi Canonul acesta al Soborului 1 la zicerea, pe cei ce s- au fă
cut Pavliani o au
schimbat întru zicerea, Pavlianişti, asemenea adic ă cu, Donatisti, ş i Montanisti, care nume
arat ă mai mult eresul cel din naştere, şi nu pe cel în urm ă făcut. Precum şi însuş
i Valsamon
acesta, dar şi Zonara, dup ă înţelegerea aceasta tâlcuieş
te Canonul, precum vom vedea în
tâlcuirea aceluia, iar deşi Canonul acesta a întrebuinţat zicerea lui Anavantizo, care arat ă c ă ,
a doua oar ă Botez, ci o a întrebuinţat nu chiar, ci cu rea întrebuinţare. Pomenind adică
Botezul nostru către ereticului Pavel. Precum şi marele Vasilie în Canonul 47 aceast ă zicere
o au întreuinţat a Anavaptismosului. Nu c ă doar era adevă
rat Botez acela, ci precum ereticii
aceia îl numeau. Precum şi Pavel Apostolul a zis dumnezei din ş i domni pe Dumnezeii
elinilor; Nu c ă doar erau adevăraţi Dumnezei, ci precum aceea îi numeau. Şi al 3- lea c ă de ar
fi fost iertat a e Boteza iarăşi creştinii cei ce se fac eretici, sau c ă se leapăd ă de Credin ţă ,
pentru ce însuşi Soborul 1 în Canonul 11 şi 12 al său rânduieşte, c ă cei ce s- au lepă
dat de
Credin ţă în vremea goanei, s ă fac ă atâţia ani ascultând (din afar ă de Biseric ă rugile) şi atâţ
ia
ani căzând (înaintea uşilor Bisericii şi cerând iertare de la cei ce ieşeau din Biseric ă în
vremea ce ar fi fost cu putin ţă să- i boteze a doua oar ă, şi aşa, şi pe dânşii să- i curăţească
de lepădare, şi Soborul s ă scape de atâtea osteneli şi griji ale sufleteştii îndreptă
riii
acestora?” Pentru acestea dar pricini, ne este iertat a boteza cineva a doua oar ă pe cel cu
adevărat Botezat, dup ă acest Apostolicesc Canon 47 şi dup ă cel 57 al Cartaginei deş
i de
eretici s- au spurcat. Fiindc ă rămâne Botezul cel dintâi. C ă Darurile lui Dumnezeu sunt
necăite. Pentru aceasta şi Canonul 35 al Soborului din Cartagina nu iart ă a se Boteza de al
doilea Clericii cei caterisiţi pentru vinovăţii, şi aşa iarăşi s ă se ridice la treapta Ierosirii. Ci se
curăţeşte cineva de spurcăciunea eresului, cu anatematisirea aceluiaşi eres cu pocăinţă
vrednic ă de cuvânt, şi rânduiala curăţitoarelor rugă
ciuni al Patriarhului Metodie, pe care
Biserica le citeşte asupra celor ce s- au lepădat de Credin ţă, şi în sfârş
it cu Pecetea Sfântului
61

înţeles. Ş i vezi despre aceasta Canonul al 4- lea al sfântului Grigorie Nisis)
şi va lua pe alta slobod ă de nunt ă, s ă se afuriseasc ă, aşijderea s ă se
afuriseasc ă, şi dac ă, dup ă ce se va despărţi de muierea sa făr ă de cuvânt
de curvie, va lua pe alt ă muiere despărţit ă fiind şi aceea de bărbatul să
u,
făr ă cuvânt de curvie, adic ă de preacurvie. Acestea îns ă ce le- am zis
pentru bărbat, trebuie a se înţelege şi pentru muierea aceea, ce- şi va lă
sa
pe bărbatul său, făr ă cuvânt de curvie, ş i va lua pe altul. Iar oricare
bărbat, sau muiere, despărţindu - se făr ă pricin ă binecuvântat ă, ş i se vor
căsători al doilea ca nişte preacurvari se cuvine a se canonisi ş apte ani cu
neîmpărtăşirea, dup ă Canonul 87 al Soborului 6, Canon 20 al celui din
Anghira şi 77 şi 37 al marelui Vasilie. Citeşte ş i Canonul 113 al celui din
Mir. Iar dup ă cuviincioasa cercare, şi dup ă Canonul rânduit de Duhovnicescul părinte, ş i cu
Trupul şi Sângele Domnului „C ă Sângele lui Hristos zice, ne curăţeşte pe noi de tot pă
catul.
Iar copiii Agarenilor care se boteaz ă cu Botezul nostru, nu cu socoteala binecinstitoare, ci
pentru ca s ă nu se fac ă trupurilor lor bolnăvicioase sau puturoase. Soborniceş
te s- a
hotărât, în vremea Patriarhului Luca a se boteza al doilea, de ar voi s ă vin ă la Credinţ
a
noastr ă. Fiindc ă la botezul lor, nu au fost unit ă credinţa păgânilor născă
torilor lor.
Asemenea se cade a se boteza şi cei ce ar fi botezaţi de ne Ierosit, formăluit îns ă cu
minciun ă, c ă este Iereu. Pe lâng ă aceştia ş i aceia ce s- ar fi botezat de om lumesc în vreme
de primejdie, de nu ar muri ci ar trăi dup ă aceasta. Fiindc ă dup ă Apostolescul acest 47
singuri Episcopii, şi Presbiterii au voie a boteza, şi nu lumenii. Dup ă 1 Canon al lui Vasilie,
ce zice, pe cei de către lumeni botezaţi îi botezăm. C ă ceea ce se face în vreme de primejdie,
şi dup ă întâmplare, nu este lege în Biseric ă, dup ă al 17 al celui 1 şi al 2- lea. Acestuiaş
i zice
şi Valsamon şi Vlastar. Se cade îns ă s ă adăugăm şi aceasta într- aceast ă subînsemnare, că
dup ă al 80- lea al Cartaginei 84 al Soborului 6 se cade a se Boteza ş i copii aceia care nici
însuşi ştiu de s- au botezat, pentru nevrâsnicia lor, nici alţii martori se afl ă adeverind, c ă s-
au Botezat. Vezi ş i subînsemnarea celui 24 al Postnicului, pentru pruncul cel în primejdie
Botezat nu de Iereu, c ă adic ă de va trăi, s ă se Boteze de Iereu. Fiindc ă ş i Dionisie al
Alexandriei pe un Iudeu botezat de un mirean în vreme de boal ă ce îngrozea moartea, l- a
botezat pe le din început dup ă ce s- a însănătoşit. Precum se istoriseş
te în tomul 11 foaia
188 al Vizantidei. Adăugăm îns ă aicea c ă dac ă lumeanul poate a- i boteza în vreme de
primejdie, poate dup ă urmare şi a- i mirui, şi a- i împărtăşi ( ş i vezi subînsemnarea
Canonului 58 al Soborului 6) este îns ă socotin ţă unora, c ă pruncii de mireni în primejdii
botezaţi, se cade a se pomeni de vor muri împreun ă cu cei Dreptslă
vitori ca unii ce sunt
întru nădejde de a dobândi Dumnezeiasca Mil ă. Iar cei nu în primejdii botezaţi de mireni ş i
Neierosit ci făţărnicit Iereu, aceştia murind s ă nu se pomeneasc ă, c ă nebotezaţ
i sunt.
Însemneaz ă îns ă c ă pe Latini nu- i zic ă c ă a doua oar ă îi Botezăm, ci c ă îi Botezăm. Fiindcă
botezul lor minţeşte numele său. Şi cu totul nu este botez, ci o singur ă goal ă stropire.”
76
Scumpătatea adic ă, şi hotărârea Domnului întocmai vrea ca nici bărbatul să- şi despartă
pe muierea sa, nici muierea pe bărbatul său. C ă întocmai Domnul şi pentru bărbat, ş i pentru
muiere a zis: «Oricare ş- ar lăsa pe muirea sa, şi va lua pe altul, preacurveş
te» [Marcu 10:
11]; făr ă s ă adauge afar ă de cuvânt de curvie, sau la bă
rbat numai, sau la muiere numai. Ci a
lăsat aceasta s ă o înţelegem noi cu neosebire la amândoi. Iar obiceiul Bisericii, bă
rbatului
adic ă îi d ă stăpânire a se despărţ
i de muierea sa, aflându - o curvind, sau preacurvind; Iar
muierea s ă nu se despart ă de bărbatul său măcar de l- ar gă
si curvind, sau preacurvind. Iar
de s- ar despărţi pentru cuvântul curviei sau la precurviei, şi el neră
bdând s- ar însura cu a
doua muiere, muierea cea dintâi ce s- a despărţit de el, are păcatul despărţ
irii acesteia, iar
bărbatul este vrednic de iertare, pentru c ă s- a însurat a doua oar ă, ş i muierea lui cea a doua
nu se osândeşte de preacurv ă. Acest obicei, ce a încăput în Biseric ă din Romaiceasca ş i
Politiceasca lege, nu- l primeşte Teologul Grigorie; c ă zice (în Cuvântul cel al zicerea
Evangheliei, când a sfârşit Iisus cuvintele acestea) „Pe cei mai mulţi şi de obş
te mireni
oameni îi văd greşit înţelegând pentru întreaga înţelepciune. Ş i legea ce o au despre aceasta
pe muiere o pedepseşte, de va curvi, iar bărbatului îi d ă voie s ă curveasc ă? Ş i muierea de va
vicleni patul bărbatului, se judec ă de preacurv ă, iar bă
rbatul având muierea sa, de va curvi
cu alte muieri, este nevinovat? Eu nu primesc legiuirea aceasta, nu laud obiceiul; Bărbaţ
i au
fost cei ce au făcut legea aceasta, ş i pentru aceasta numai împotriva femeilor au legiuit.
Fiindc ă însuşi ei legiuitorii ai poiticeştii legi acesteia, taţilor adic ă au legiuit a fi fiii supuş
i,
iar partea cea mai slab ă, adic ă pe maic ă femeie neputincioas ă fiind o au lăsat făr ă purtarea
de grij ă, ne legiuind a fi fiii şi acesteia supuşi. Iar Dumnezeunu a legiuit aş
a; Ci zice,
«cinsteşte pe tatăl tău şi pe maica ta, care este Porunc ă întâia întru făgăduinţe, ca să- ţ i fie
ţie bine» [Matei 15: 4; Marcu 7: 10; A doua Lege, 5: 16 Ieşire; 10: 12 Eclisias] ş i cel ce
62

Cartagina care hotărăşte, c ă dac ă bărbatul şi muierea se vor despărţi fără
de curvie, ori trebuie s ă rămân ă văduvind, ori s ă se împace, şi s ă se
uneasc ă, precum aceasta o zice şi Apostolul Pavel în cea 1 că
tre Corinteni
Cap. 7 stih 11.
CANON 49
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter dup ă rânduirea Domnului nu
ar Boteza în Tatăl, şi în Fiul, şi în Sfântul Duh. Ci în trei făr ă de
început sau în trei fii, sau în trei mângâietori, s ă se cateriseasc ă .
[Matei 28: 19]
grăieşte rău asupra tatălui său sau asupra maicii sale, cu moarte s ă se omoare. Deopotrivă
şi către tatăl şi către maic ă, şi ascultarea o a cinstit; Şi ocara o a pedepsit. Ş i blagoslovenia
tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul maicii dezrădăcineaz ă temeliile. Vedeţ
i potrivire
de legiuiri? Unul este făcătorul şi al bărbatului şi al muierii. Un pă
mânt sunt amândoi. O
Lege amândoura, o înviere. Întocmai şi din bărbat şi din femeie ne- am născut. Ş i cu o
datorie sunt datori fii către amândoi născătorii. Cum dar tu legiuitor bărbat ceri întreagă
înţelepciune de la femeie, şi tu nu o păzeş
ti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum având trup
asemenea cu al femeii, nu legiuieşti asemenea? Iar de socoteş
ti relele cele din vremea
călcării de Porunc ă, a Păcătuit Eva? Dar a păcătuit şi Adam; Pe amândoi i- a amăgit ş arpele,
şi nici femeia s- a aflat mai neputincioas ă întru a se amăgi, nici bă
rbatul mai tare spre a nu
se amăgi. Iar de socoteşti bunătăţile cele din a doua facere, s ă ştii c ă Hristos pe amândoi i- a
mântuit cu Pătimirile sale, s- a făcut trup pentru bărbat? Dar ş i pentru femeie. A murit
pentru bărbat, dar şi femeia cu Moartea lui se mântuieşte. Poate socoteşti c ă a cinstit pe
bărbat pentru c ă s- a născut din sămânţa lui David? Ci şi din Fecioar ă Nă
scându- se a cinstit
pe femeie. Vor fi zice, amândoi un trup, şi trupul cel unul dar trebuie s ă aib ă asemă
nare. Iar
Pavel şi bărbatului îi legiuieşte întreaga înţ
elepciune; Cu care chip? «Taina aceasta, zice,
mare este, iar eu zic de Hristos, şi de Biseric ă.» [Efeseni 5: 32] Bine este femeia a se ruş
ina
de Hristos, prin ruşinarea care arat ă către bărbatul său; Bine este şi bă
rbatul a nu necinsti
Biserica lui Hristos, prin necinstea ce face muierii sale, curvind cu alta. Asemenea îns ă ş i
Hrisostom însăşi aceasta o mărturiseşte întru a cincia Voroav ă a cei 1 că
tre Tesaloniceni:
Rogu- m ă, zice, s ă ne păzim de păcatul acesta. Pentru c ă precum noi bărbaţ
i pedepsim pe
muierile noastre, când îşi vând cinstea lor la alţii; Aşa ş i pe noi ne pedepsesc, de nu legile
Romanilor, ci Dumnezeu, când vindem cinstea muierilor noastre, curvind cu altele. Fiindcă
şi aceasta, adic ă păcatul bărbaţilor cu alta, preacurvie este. C ă preacurvie este nu numai a
preacurvi cu altul muierea cea măritat ă, ci şi bă
rbatul cel însurat preacurvind cu alta. Ia
aminte cu deamăruntul la aceasta ce- ţi zic: Nu este precurvie aceasta numai a păcă
tui
bărbaţii cei însuraţi cu străin ă muiere măritat ă, ci şi aceasta a păcătui muiere nemăritat ă, ş i
aceasta întocmai este precurvie. Pentru c ă, deşi muierea aceea cu care ar păcă
tui nu este
legat ă cu bărbat, dar cel ce păcătuieşte este legat cu muiere. Şi pentru aceasta ai că
lcat
legea, şi ai nedreptăţit pe însuşi trupul tău. C ă pentru ce tu pedepseşti pe muierea ta, mă
car
şi cu bărbat slobod de ar curvi? Negreşit pentru c ă este preacurvie, măcar ş i cel ce a curvit
cu dânsa, nu are muiere, ci pentru c ă muierea ta este legat ă cu bărbat (cu tine adic ă). Deci ş i
tu, fiindc ă eşti legat cu muierea când vei curvi cu muiere slobod ă , asemenea preacurvie este
şi curvia ta aceasta. Cel ce va lăsa, zice Domnul, pe muierea sa, făr ă cuvânt de curvie o face
pe ea s ă preacurveasc ă. Şi cel ce ia pe cea lăsat ă, preacurveşte. Şi de este aceasta aş
a, au nu
preacurveşte cu mult mai vârtos cel ce având muierea sa, păcătuieşte cu muiere slobod ă ?
Cu adevărat fiecăruia este arătat. Şi nu numai Grigorie, şi Hrisostom, ci şi însuş
i Vasilie nu
sufer ă a urma obiceiul acesta, care surp ă Porunca cea predanisit ă de Dumnezeu, atât întru
alte părţi, cât şi întru a douăsprezecea hotărâre a Iticalelor sale; Zice îns ă şi în canonul să
u
35 c ă, când va lăsa muierea pe bărbatul său, se cuvine s ă cercetăm pentru ce pricin ă l- a
lăsat, şi de se va vedea c ă muierea făr ă cuvânt şi făr ă pricin ă l- a lăsat, bărbatul s ă fie
vrednic de iertare, iar muierea de canon de certare, ca una ce s- a făcut pricin ă ră
ului. Iar
pricin ă bine cuvântat ă de despărţire între bărbat ş i între muiere alta vreuna nu este, decât
curvia, sau preacurvia bărbatului şi a muierii. Ci ş i Nearaoa 117 a lui Iustinian ce este în
Cartea 28 a Vasilicalelor titlul 7 rânduieşte, c ă de are bărbatul alt ă muiere, ori în cetatea ce
se afl ă, ori în casa sa, şi păcătuieşte cu dânsa, iar muierea lui cea legiuit ă i- ar zice
depărtez ă de aceia, şi el nu voieşte a se depărta, se d ă voie a se dezlega nunta pentru
râvnirea muierii lui celei legiuite. Din care râvnirea aceasta, unele femei mănânc ă otrav ă ş i
se omoar ă, altele îşi pierd minţile, altele se arunc ă în pră
pastie, altele alte preanecuvioase
fac. Precum pilde ca acestea urmeaz ă în toate zilele mai în fiecare cetate şi ostrov ş i sat.
63

TÂLCUIRE
Când a trimis Domnul pe Ucenicii săi la propovă
duirea Evangheliei,
le- au zis: „Megând învăţaţ
i pe toate neamurile, Botezându - i pe ei, în
Numele Tatălui, şi al Fiului, ş i al Sfântului Duh. Deci Apostolescul acesta
Canon rânduieşte, c ă oricare Episcop, sau Presbiter nu va Boteza cu
chipul acesta, dup ă porunca aceasta a Domnului, ci în trei făr ă de început,
şi în trei fii, şi în trei mângâietori, s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă oarecare
eretici, hulind pe Sfânta Treime, cu un chip ca aceasta se boteza. Iar
Biserica celor Drepslăvitori, un făr ă de început au luat a zice pe Tată
l,
pentru c ă este făr ă de cauz ă şi nenăscut. Măcar deşi Fiul făr ă de început
Pentru c ă, precum mânia bărbatului este plin ă de râvn ă pentru muierea lui care a
preacurvit, precum zice Solomon [Pilde 6: 34] şi nu va cruţa în ziua judecăţ
ii. Nu va schimba
vrajba cu nici o plat ă de izbă
vire, nici se va dezlega mânia lui pentru multe daruri. Cu
asemenea chip (ca s ă nu zic şi mai mult) plin ă de râvn ă este şi mânia, adic ă inima muierii
întru bărbatul său care curveşte. Îns ă însemneaz ă c ă, măcar deş
i Domnul a iertat a se
despărţi bărbaţii de muierile lor pentru cuvântul curviei, adic ă al precurviei; Arhiereii însă
nu se cuvine a le da voie de a se şi însoţi ei cu alte feţe. Ci să- i lase aşa osebiţ
i îi
îndelungat ă vreme, pân ă ce partea cea vinovat ă se va căi, şi va cădea smerindu - se că
tre
partea nevinovat ă, şi va făgădui de aici înainte să- i păzeasc ă cinstea, şi aşa iarăşi s ă se
uneasc ă. Pentru c ă şi Domnul n- a iertat a se despărţi aşa prost pentru singur ă preacurvia;
ci chiar şi dup ă întâiul cuvânt pentru râvna, care urmeaz ă din o preacurvie ca aceasta, ş i
pentru uciderea ce poate urma din râvna aceasta. Iar dup ă al doilea cuvânt, ş i pentru
amestecarea şi stricarea neamurilor care urmeaz ă din aceast ă preacurvie, precum zice
Teologul Grigorie. Drept aceea dup ă zisa lui Zonara în tâlcuirea Canonului 9 ş i 11 ale
marelui Vasilie, nu este silit bărbatul, dac ă nu voieşte, spre a o avea pe preacurv ă muierea
sa, ci de va voi, făr ă a greşi o are pe ea, şi împreun ă locuieşte cu ea. Şi ce zic făr ă a greş
i!
Lăudat şi preaînţelept este bărbatul acela, care înşi va primi iarăşi pe muierea sa, şi dup ă ce
a curvit (îns ă cu făgăduin ţă a nu mai greşi) pentru dou ă pricini. Mai întâi pentru dragostea
şi milostivirea ce arat ă către trupul său, zic adic ă către muierea sa. Urmând însuş
i
Stăpânului a toate Dumnezeu, care şi preacurv ă fiind mai- nainte firea omeneasc ă, ş i
curvind cu idolii, a primit a o face mireas ă a sa, prin întrupeasca iconomie, ş i a o mântui
prin pocăin ţă şi prin unirea cea cu sine. Şi precum însuşire este a unui bărbat înţ
elept ca
rănindu- se vreun mădular, s ă nu- l taie de la sine, ci s ă se sileasc ă a- l vindeca; Aş
a de
înţelept bărbat însuşire este, ca greşind mădularul său, adic ă muierea, s ă nu o despart ă , ci
mai vârtos s ă se sileasc ă a o îndrepta prin pocăin ţă şi întoarcere. Şi al doilea, pentru că
necurăţia cea de acest fel urmat ă între bărbat şi între muiere, dup ă depă
rtarea lui
Dumnezeu, şi din pricina păcatelor celor mai dinainte a urmat. ( Şi cercetează-
ş i fiecare
fiinţa sa, şi va găsi cuvântul nostru adevărat.) Drept aceea amândou ă părţ
ile se cuvine a
suferi unul pe altul, şi nu a se despărţi. C ă dac ă Apostolul zice bă
rbatul credincios se
cuvine a locui împreun ă cu necredincioasa femeie, şi altminteri, femeia credincioas ă , cu
bărbatul necredincios, pentru nădejdea mântuirii amândoura, «C ă ce ştii, bă
rbate, de vei
mântui pe femeie, şi ce ştii femeie, de- ţi vei mântui bă
rbatul?» [1 Corinteni 7, 16]. Cu cât
mai vârtos se cuvine împreun ă a locui, şi a nu se despărţi unul de altul, măcar ş i curvie de
ar urma, de vreme ce nu- i desparte nici păgânătatea cea rea decât toate păcatele? Ş i acestea
ce am zis pentru bărbat, se înţeleg asemenea ş i pentru femeie. Iar de zice Parimiastul
«Bărbatul ce- şi ţine pe muiere preacurv ă este făr ă de minte ş i necredincios»[Pilde 18, 23];
Zicerea aceasta este a asprimii şi a nemilostivirii legii celei vechi, şi nu a blândeţii ş i a
bunătăţii Legii celei bune a Evangheliei. Iar mai vârtos şi însuş
i Scriptura cea veche, cu gura
Proorocului Maleahi zice «Pe femeia tinereţii tale s ă nu o lepezi, ci dac ă urându - o o vei
depărta, păgânătatea va acoperi gândurile tale, zice Domnul a tot Ţ iitorul» [Maleahi 2: 15,
16]. Iar dac ă pân ă în sfârşit, nu este chip, nici vreo meşteş
ugire, a se uni de aici înainte
bărbatul şi femeia, partea cea nevinovat ă de mare nevoie poate a doua oar ă a se căsă
tori,
dar nu cândva şi partea aceea ce a curvit, şi s- a făcut pricinuitoare acestei despărţiri. C ă în
loc de cântările şi lumeştile nunţi a doua, se cade mai mult a se tângui ş i a plânge pentru
păcatul său, şi în întunericul întristării, şi a văduvei celei vii a se afla, c ă pe care Dumnezeu
i- a împreunat ea i- a despărţit. Ce zic? Şi pagub ă din averile sale se cade s ă sufere partea
aceea, care s- a făcut pricin ă despărţirii, precum legile împărăteşti poruncesc, după
Hrisostom (cuvânt la zicere, femeia s- a legat cu lege şi celelalte). Iar a nu se căsă
tori a doua
oar ă partea ce a preacurvit dintre amândou ă, se încheie din Nearaua 48 a lui Leon. Că
porunceşte aceasta, c ă bărbatul muierii celei ce a precurvit, s ă ia zestre ei, iar pe preacurva
64

se zice dup ă Hronicescul început, precum Teologhiseş
te Teologul
Grigorie. Aşişderea şi Duhul cel Sfânt, dar nu şi dup ă cauz ă şi după
firescul început. C ă aceasta însuşire a singur Tatălui este. Ş i un Fiu pentru
negrăita Naştere. Ş i un Mângâietor, pe Duhul cel Sfânt pentru purcederea
sa cea mai presus de cuvânt din singur Tatăl. Însemneaz ă îns ă c ă toate
Canoanele Apostolilor care pomenesc despre Botez, numai de Episcop ş i
Presbiteri fac pomenire, fiindc ă numai lor le este iertat a Boteza, nu ş i
Diaconilor, şi altor oarecărora Clerici.
CANON 50
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter nu va săvârşi trei afundă
ri ale
unei Taine, ci o afundare, care se d ă întru Moartea Domnului, s ă se
cateriseasc ă. C ă nu a zis Domnul întru Moartea mea botezaţ
i. «Ci
mergând, învăţaţ
i pe toate neamurile, botezându - i pe ei în Numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh» [Matei 28: 19]. [Sobor 2: 7]
TÂLCUIRE
s ă se bage în mănăstire, şi s ă fie silit ă şi nevrând a se călugă
ri. Iar câte lucruri are mai multe
decât zestrea sa, s ă le împart ă copii săi şi mănăstirea sa. Sau de nu va fi având copii, s ă le ia
născătorii şi rudele sale. Iar Neara 117 a lui Iustinian porunceşte c ă dac ă bă
rbatul muierii
celei ce pentru preacurvie se păzeşte în mănă
stire, va muri în vremea a doi ani, mai- nainte
de a o lua iar, ea s ă se călugăreasc ă ( şi s ă nu se căsătoreasc ă a doua oar ă adic ă). Iar cum că
este iertat a- şi lua bărbatul iarăş
i pe muierea sa ce a preacurvit, sunt martori, despre o
parte Armenpolul (Cartea a 6- ea titlul 2) iar despre alt ă parte Sfinţ
itul Fotie (Cap 2 titlul 1)
zicând: Nearaoa 134 a lui Iustinian (pus ă în cartea 28 a Vasilicalelor, dup ă Valsamon)
rânduieşte, c ă, poate bărbatul a lua iarăş
i pe muierea sa ce a precurvit în vremea a doi ani,
dup ă ce a preacurvit, şi s- a osândit a se băga în mănăstire pentru preacurvie, ş i a locui
împreun ă cu ea are toat ă stăpânirea şi voia, făr ă a se teme cât de puţ
in de vreo primejdie
pentru aceasta, şi făr ă a se vătăma nunta de făcutul păcat de despărţire. Aceasta ş i marele
Vasilie sfătuind îndeamn ă s ă se milostiveasc ă bărbatul dac ă se va pocăi ş i se va îndrepta
muierea sa, şi s ă o ia iarăşi, ca pe un mădular al său. Dar şi Canonul 93 al Soborului 6 iart ă ,
de va voi Ostaşul să- şi ia iarăşi pe femeia sa, mă
car de ar fi luat- o altul, pentru îndelungata
lui înstrăinare. Asemenea şi Canonul 8 al celui din Neocezareea se vede c ă iart ă pe Preotul,
de va voi, a vieţui împreun ă cu muierea sa ce ar fi păcătuit, îns ă s ă se cateriseasc ă .
Însemneaz ă îns ă, c ă nu poate fieştecine a porni pâr ă pentru preacurvie, ci numai cinci feţ
e
rânduite, şi acestea s ă fie prea de aproape ale muierii. Adic ă tat ă, frate, unchi de pe tat ă, ş i
unchi de pe maic ă; Iar mai cu deosebire şi mai mult decât toţi bărbatul ei. Îns ă pân ă nu se
dezleag ă nunta, altcineva nu se iart ă a porni acest fel de pâr ă, decât singur bă
rbatul muierii,
prin cinci martori, mărturisind ei în frica lui Dumnezeu, c ă, o a văzut făţi ş preacurvind. Ş i
se porneşte pâra cea pentru preacurvie în curgere de cinci ani, şi nu în mai mulţ
i.
Armenopul Cartea 1 Titlul 3. Pe lâng ă toate acesta îns ă se cuvine a se şti de toţi, c ă legile
politiceşti şi împărăteşti niciodat ă iart ă bărbaţilor a- şi omorî muierile, chiar de le- ar ş i
prinde preacurvind. Pentru aceasta prea rău fac cei ce omoar ă , sau pe femeile lor, sau pe
surori, şi pe fete şi pe rudenii, pentru c ă au curvit sau au preacurvit. Deci fiindc ă din toate
acestea ce am zis se înţelege c ă, nu se cuvine a se despărţi bă
rbatul de femeie, sau femeia
de bărbat, pentru aceasta este de nevoie a suferi o parte pe alta, dup ă Teologul Grigorie. Ş i
atât femeia se cade a suferi pe bărbat, măcar de o ocăreşte, măcar de o bate, mă
car de
cheltuieşte zestrea ei, sau altceva de- i face, cât şi bărbatul pe femeie, măcar deş
i se
îndrăceşte, dup ă Canonul 4 al lui Timotei, măcar alte metehne de ar pătimi, şi neputin ţă de
ar avea, dup ă Hrisostom (în cuvântul la zicerea: muierea s- a legat cu lege şi celelalte) mă
car
deşi legile împărăteşti şi cele dinafar ă, pentru multe pricini iart ă a se despărţi bă
rbatul de
muiere şi muierea de bărbat, dar Hrisostom (în acelaşi) împotrivindu - se lor, zice, c ă nu are
a ne judeca Dumnezeu dup ă legile acestea, ci dup ă legile cele ce însuş
i le- a legiuit despre
nunt ă. „O singur ă pricin ă binecuvântat ă despărţire este cea rânduit ă de legi, dup ă împăraţ
ii
Leon şi Constantin, când o parte când o parte vrăjmăşuieşte viaţ
a celeilalte. (Titlul 13 din
alegerea legilor) se despart înc ă dup ă dreptul cuvânt, când o fa ţă este drept slă
vitoare, iar
cealalt ă ereticeasc ă, dup ă Canonul 72 al Soborului 6. Când sunt rudenii din sânge, sau din
cuscrie, dup ă cel 54 al aceluiaşi; sau din botez dup ă cel 53 al aceluiaşi. Şi când stă
pânul lor
(adic ă de sunt robi) n- ar voi a se învoi la nunta lor, dup ă cel 40, 41 ş i 42 ale marelui Vasilie.
Iar forma cărţii de despărţire vezi- o la sfârşitul cărţii.
65

Trei sunt prea de nevoie, şi cu adevărat cu totul neapă
rate la Taina
sfântului Botez. Ap ă sfinţit ă; Afundare în ap ă şi scoaterea întreite; ş i
chiemarea a câtetrele Ipostasurile cele mai presus de Dumnezei. În
Canonul 49 cel mai de sus Dumnezeieş
tii Apostoli despre cele trei
chemări au poruncit şi au învăţat, care nume s ă zicem, şi cu ce rânduial ă .
Iar întru acest al 8- lea rânduiesc dup ă urmare despre cele trei afundări ş i
scoateri din ap ă. De vreme ce, precum am zis, sunt de nevoie
77
dup ă cele
ce chiar se zic de nevoie, şi întăritoare ale adevăratului ş i
dreptslăvitorului botez. Şi făr ă de acestea, nu numai nu se săvârşeş
te
botezul, ci cu totul nici poate a se numi botez. Căci dac ă, vaptizo va să
zic ă afund, din cele trei pogorâri în ap ă, adic ă din cele trei afundă
ri, sau
77
Dogm ă căreia nu i se poate zice împotriv ă a dreptslăvitoarei noastre credinţe este, că
moartea lui Iisus Hristos a stă
tut un mijloc de nevoie pentru mântuirea a tot neamului
omenesc, şi pentru împăcarea omului cu Dumnezeu. Pentru c ă făr ă de aceasta cu neputinţă
era a se împăca omul cu Dumnezeu, ci ar fi fost de nevoie s ă rămân ă în veacuri vrăjma ş al
lui ne împăcat. Şi aceasta înseamnându - o Pavel zicea: «Vrăjmaşi fiind noi, ne- am împă
cat
cu Dumnezeu prin moartea Fiului său» [Romani 5: 10]. Drept aceea ş i pentru a se lucra
totdeauna pomenirea negrăitei acesteia faceri de bine a lui Dumnezeu către om, ş i pentru a
se lucra de aici înainte totdeauna mântuirea oamenilor prin moartea acestuia, atât însuş
i cel
ce cu Trupul a suferit moartea aceasta, şi Începătorul mântuirii noastre Domnul, cât ş i
Dumnezeieştii săi Ucenici, şi toţi purtătorii de Dumnezeu Părinţi au rânduit, ca de nevoie ş i
neapărat la toat ă Taina s ă se fac ă închipuirea morţii lui, şi la toat ă sfinţita lucrare ş i
sfinţenia Bisericii noastre; Dar dup ă mai deosebitul tip, închipuirea stăpâneştii morţ
i, la
Taina Botezului se lucreaz ă, prin cele trei afundări ce întru dânsa se săvârşesc. Am zis după
deosebitul tip, fiindc ă la toate celelalte, dinafar ă de om se face închipuirea stăpâneş
tii
morţi; Iar la sfântul Botez, însuşi omul întru sineşi lucreaz ă pe moartea Domnului. Adică
însuşi cel ce se Boteaz ă cu închipuire moare, şi împreun ă se îngroap ă cu Iisus în apa
Botezului. Şi martor la aceasta este însuşi Apostolul Pavel zicând: «Câţ
i în Hristos ne- am
Botezat, întru moartea lui ne- am Botezat, aşadar împreun ă ne- am îngropat cu dânsul prin
Botez întru moarte.» [Romani 6: 4] Deci pentru ca s ă se fac ă întru noi asemănarea morţ
ii lui
Hristos; Şi a îngropării sale celei de trei zile, de nevoie se cuvine s ă se fac ă cele trei
afundări. Iar alminteri este cu neputin ţă. Şi ascult ă cât este conglăsuit ă cu Dumnezeiasca
Scriptur ă, şi cu Canoanele Apostolilor, şi predanisirea Părinţ
ilor cea despre nevoia cea
neapărat ă a afundărilor, c ă acolo şi Sfântul Dionisie Areopagitul învăţă
torul tainelor
Contemporanul (cel de o vreme) cu sfinţii Apostoli cu obişnuita sa preaslăvit ă gră
ire acestea
le Teologhiseşte. Deci are cel ce cu sfinţenie se Boteaz ă, pe Simboliceasca învăţătur ă ce
Tainic îl povăţuieşte, ca cu cele trei afundări în ap ă, pe Domneasca începă
toare moarte a
îngropării celei de trei zile şi de trei nopţi a lui Hristos Dătătoruluide via ţă s ă o urmeze; Ş i
iarăşi, osebit într- acea de tot acoperire ce prin ap ă s- a luat spre închipuirea morţii; Ş i a
îngropării celui pururea vecuitor; Şi aiurea, de trei ori pe (Catehumeni) adic ă , Ierarhul îl
boteaz ă împreun ă cu cele trei afundări şi scoateri, glăsuind asupra celui ce se boteaz ă pe
întreitul Ipostas al Dumnezeieş
tii fericiri. A sfântului Chiril Ierusalimleanului, în cuvintele
cele Catehisitoare. A sfântului Atanasie celui mul pătimitor la tâlcuirea Apostoleş
tii ziceri;
Împreun ă sădiţii ne- am făcut cu asemănarea morţii lui (Hristos adic ă ). A sfântului Grigorie
Nissis în cel Catehiticesc. A lui Hrisostom (în voroava 24 la Ioan) unde zice: „Care este
cuvântul Botezului? Dumnezeieştii închipuiri se săvârşesc întru el, mormânt, şi omorâre, ş i
înviere, şi via ţă. Şi toate acestea împreun ă se fac. Că
ci, ca într- un mormânt aflându - se
capetele noastre în ap ă, omul cel vechi se îngroap ă, ş i afundându - se jos se ascunde tot de
odat ă. Apoi iarăşi ieşind noi, cel nou se ridic ă iarăşi.” Şi iarăşi (în voroava 40 la cea 1 că
tre
Corinteni) şi a ne boteza şi a ne afunda, apoi iarăşi a ieşi din ap ă . Este închipuirea pogorârii
lui în iad, şi ieşirii de acolo. Pentru aceasta şi mormânt pe botez îl numeş
te Pavel, zicând:
«Împreun ă ne- am îngropat cu el prin Botez» Şi iarăş
i ceea ce este mitra la prunc, aceea este
Credinciosului apa. C ă în ap ă se plăsmuieşte şi se închipuieşte. Ş i Ioan Damaschin, prin cele
trei afundări, botezul însemneaz ă pe cele trei zile ale îngropă
rii Domnului.” Dar ce aduc
spre mărturie pe Părinţii noştri cei vechi către întărirea neapărării afundă
rilor celor întru
botez? Citeasc ă cela ce voieşte pe înţeleptul bărbat Corderie Teologul Latinilor, ş i- l va
vedea pe el în cuvântul lui cel despre Botez, cum surp ă pe socoteala cea rea a lui Toma
Achinatul, care slăveşte c ă ar fi lucru adiafor, de a se face botezul ori în trei afundă
ri, ori
nu; Şi cum hotărăşte a se păzi cu neschimbare cele trei afundări în trei ieşiri, după
rânduiala botezului al răsăriteneştii noastre Biserici. Dar şi însuş
i numele Colimvitrilor
(adic ă scăldătorilor) întru care se botezau, şi se scăldau cei ce se botezau, singur prin sineş
i
66

Vaptismata (βαπτ σµαταadic ă afundă ri ) şi Vaptisma adic ă botez se
numeşte, şi nu de la altceva. Dar s ă vedem ş i ce anume rânduiesc
Apostolii. Oricare Episcop, sau Presbiter întru o Tain ă a Botezului, nu va
săvârşi trei afundări, ci o singur ă afundare numai, care s- ar face ca ş i
când întru Moartea Domnului, s ă se cateriseasc ă . (Vezi Apostolescul
aceasta Canon ce profeticeşte surp ă pe Evnomie, care el întâi a nă
scocit
pe o afundare în Botez, dar poate şi alţi eretici o fă
ceau aceasta în vremea
sfinţilor Apostoli.) Fiindc ă nu a zis Domnul nou ă Apostolilor săi, când ne-
a trimis la propovăduire, întru moartea mea botezaţ
i. Nu; ci ne- a zis:
„Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându - i pe ei în Numele Tată
lui,
şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Adic ă botezaţii pe ei în trei afundări ş i
scoateri, şi la fiecare afundare, un fiecare nume al sfintei Treimi să
- l
ziceţi. Căci cu o afundare şi scoatere, nici Moartea de trei zile şi trei nopţ
i
a Mântuitorului cu înţelegere se arat ă, nici taina şi cunoştinţ
a de
Dumnezeu a sfintei Treimi cu deplinire se descoper ă. Drept aceea ş i
Botezul cel de acest fel, ca unul ce este pustiu şi de Teologie ş i de
întrupeasca iconomie, este prea păgânesc şi prea răuslă
vitor. Iar cu acele
trei afundări şi scoateri, şi Credinţ
a cea întru sfânta Treime luminat se
vesteşte, şi Moartea cea de trei zile şi trei nopţi, şi Îngroparea, ş i Învierea
Mântuitorului totodat ă se închipuieşte. Şi dup ă urmare, prin acestea
Botezul nostru ţine împreun ă întru sine pe cele mai întâi dou ă Dogme ale
Dreptslăvitoarei Credinţei noastre, a Teologiei zic, a Treimii celei de Viaţă
făcătoare, şi a întrupeştii Iconomii a lui Dumnezeu Cuvântului.
poate a dovedi nevoia afundărilor, făr ă de multe alte dovezi. Se afl ă scris ă ş i în Lexiconul
Franţiscului Pivatu, c ă sfântul Oton prin trei afundări Boteza, temându - se, îns ă , zice ca nu
cumva Latinii stricând Apostoleştile legiuiri cele rânduite asupra Botezului, să- ş i
pricinuiasc ă loruşi ocar ă au poruncit să- şi fac ă Colimvitre din marmur ă, şi să- ş i
statorniceasc ă în lăuntru în Biserici, mai- nainte fiind decât faţa pă
mântului ca un cot,
pentru ca s ă poat ă într- însele cu lesnire afunda pruncii botezându - se. Drept aceea ş i în
Biserica sfântului Marcu din Veneţia şi pân ă astăzi se afl ă o Colimvitr ă ca aceasta spre
ruşinarea Papistilor. Înc ă şi Papa Pelaghie întru un glas cu acesta hotărăşte: C ă, neapă
rat
trebuie ca cele trei afundă
ri la sfântul Botez. Deci din toate aceste zise ce încheiere
urmeaz ă? Aceasta adic ă. De vreme ce cele trei afundări şi ieş
irile sunt de nevoie întru Botez,
pentru a se închipui prin ele Moartea cea de trei zile şi de trei nopţi şi Îngroparea, ş i
Învierea Mântuitorului, cu care se d ă de la Dumnezeu oamenilor mântuirea, şi lă
sarea
păcatelor, şi împăcarea cu Dumnezeu; Apoi dar stropirea apusenilor lipsit ă fiind de
afundări şi de scoateri, prin urmare este lipsit ă şi de închipuirea morţii celei de trei zile ş i
de trei nopţi şi a Îngropării, şi a Învierii Domnului. Iar dac ă de acestea, arătat este ş i
mărturisit, c ă este lipsit ă şi de tot Darul, şi sfinţenia, şi lăsarea pă
catelor. Iar de se
împotrivesc Latinii zicând, c ă stropirea lor prin cele trei chemă
ri ale Sfintei Treimi este
dătătoare de sfinţenie şi de Dar, învaţă- se, c ă Botezul nu se săvârşeş
te prin singure
chemările cele ale Sfintei Treimi, ci are trebuin ţă neapărat de închipuirea Morţii, ş i a
Îngropării, şi a Învierii Domnului. C ă nici singur ă Credinţa cea în Treime mântuieş
te pe cel
ce se Boteaz ă, ci împreun ă cu dânsa de nevoie este şi credinţ
a cea întru Moartea lui Hristos,
şi aşa prin amândou ă întru aceasta în mântuire şi în fericire. C ă zice marele Vasilie: În trei
afundări, şi în trei chemări, Taina Botezului se săvârşeşte, ca şi chipul Morţii (lui) s ă se
închipuiasc ă şi cu predanisirea cunoştinţei de Dumnezeu s ă ne lumină
m la suflet cei ce ne
Botezăm. Însemneaz ă îns ă, c ă, precum zicem c ă botezul apusenilor este ereticesc ş i
neprimit, pentru cele ce s- au zis, aşa se cade şi noi dreptslăvitorii s ă luă
m aminte bine la al
nostru a nu se face în ligheanuri şi în covăţele întru care abia se afund ă parte din picioarele
copiilor ce se boteaz ă. Pentru aceasta, de vreme ce mustrăm pe apuseni c ă au stricat
Apostolescul Botez, apoi se cade şi noi Dreptslăvitorii s ă luă
m aminte bine la al nostru, a nu
se face în ligheanuri şi în scafe, în care abia s ă se afunde o părticic ă din picioarele pruncilor
ce se boteaz ă; Las a zice, c ă de multe ori sunt crăpate şi scafele acelea, ori se răstoarn ă ş i se
vars ă sfânta ap ă. Pentru aceasta se cuvine, de vreme ce mustrăm pe Latini s ă pă
zim pe al
nostru Botez neprimejduit şi neprihănit. Şi dup ă aceasta precum ş i pentru toate celelalte
purtare de grij ă şi datorie st ă asupra Păstorilor sufletelor (adic ă a Arhiereilor, ş i a Iereilor)
noi îns ă, facem lucrul Pândarului, şi strigăm dând ştire. Iar ei iee (s ă ia) aminte de datoriile
loruşi, ca unii ce au a da şi cuvânt.
67

CANON 51
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter sau Diacon sau oricare din
catalogul cel Ieraticesc de nunt ă, şi de cărnuri, ş i de vin, nu pentru
nevoin ţ ă ci pentru urâciune s- ar depărta, uitând, c ă sunt bune foarte,
şi c ă bărbat şi femeie a fă
cut Dumnezeu pe om, ci hulind ar cleveti pe
făptur ă, ori îndreptează- se, ori caterisească- se, şi de la Biserică
leapădă- se, aşişderea ş i mireanul. [Aposto: 50; Sobor 6: 13; Ang: 14;
Gan: 1, 9, 14, 21; Vasilie: 86]
TÂLCUIRE
De vreme ce toate sunt curate celor curaţi cu ştiinţa, şi toat ă zidirea
lui Dumnezeu este bun ă,
şi nimic este de lepă
dat primindu - se cu
mulţumire, precum osebit zice Pavel: Şi nici una este spurcat ă , sau
necurat ă dup ă a sa fire ş i estime [Tit 1: 15; 1 Timotei 4:4; Romani 14: 14].
Pentru aceasta şi Dumnezeieştii Apostoli în Canonul lor acesta Obşteş
te
hotărăsc, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau mă
car de ar fi
catalogul Iereilor, sau al Clericilor, uitând c ă toate câte a fă
cut Dumnezeu
sunt bune foarte [Facere 1]. Şi c ă Dumnezeu a făcut pe om bărbat ş i
femeie, s- ar depărta de nunt ă, şi de mâncarea cărnii, şi de bă
utura
vinului, nu pentru nevoinţa,
şi înfrânarea trupului
78
, ci pentru c ă se
78
Atât din Canonul acest Apostolesc, cât şi din cel 14 al Soborului din Anghira, urmeaz ă cu
înţelegere dreapt ă şi prea adevărat ă, c ă oarecare, şi Episcopi, şi Presbiteri, ş i Diaconi, care
nefiind monahi, şi în vremea de atunci şi acum, din voia lor nu mâncau carne, nici mănânc ă .
Nu pentru îngreţoşare sau pentru alt ă oarecare ereticeasc ă rea socoteal ă. Nicidecum (că
aceast ă însuşire este a Elinilor, care slăveau c ă dobitoacele cele necuvântă
toare au suflet
cuvântător, pentru aceasta nici îndrăzneau a le junghia precum zice Plutarh. Ş i a
Marchianiştilor, şi de Obşte a Maniheilor, dup ă Epifanie. Şi Engratiştilor, dup ă Vasilie. Ş i a
Bogomililor dup ă Valsamon), ci pentru înfrânare precum zice Canonul acesta, ş i pentru
nevoinţa trupului. Am zis c ă Episcopii şi Presbiterii şi Diaconii cei ce nu erau monahi, că
aveau voie a se înfrâna despre carne sau a o mânca. Iar dup ă ce s- au obiş
nuit în Biserica lui
Hristos, acest preafolositor obicei, a nu se face Episcopi mai- nainte de a se face monahi
(care se adevereaz ă din cuvintele ce au zis Mitropolitul Cheasariei, ş i cel al Halchidonului
către ţiitorul locului a lui Papa Ioan, în Soborul ce s- a fă
cut în vremea Patriarhului Fotie,
zicând aşa: „ Şi la Răsărit dac ă cineva nu se face monah: Episcop, sau Patriarh nu se face. Ş i
iarăşi în vremea Arhieriei acestuia (lui Fotie adic ă) mulţi monahi s- au ales şi Clerici, ş i
Simeon al Tesalonicului (Cap 266) zice, c ă Biserica pe cei mai mulţi din cei ce urmeaz ă a se
face Episcopi mai întâi făcându - i monahi aşa îi aşeaz ă Episcopi, vezi ş i subînsemnarea
Apostolescului Canon 80. Dup ă ce obiceiul acesta, zic, a stăpânit, nici aceş
tia se cuvine a
mânca carne (zice pururea pomenitul Dositei al Ierusalimului în Dodecavivlion foaia 779
adic ă, Patriarhul către Patriarhi, şi Arhiereul către Arhiereim, nu eu) şi câţi dezleag ă afară
de cuviin ţă fac, fiindc ă pricinuiesc mare sminteal ă creştinilor celor proşti şi tuturor înc ă .
Pentru aceasta şi Chedrino prihănea pe Episcopul lui Constantin Copronim, adic ă pe
Patriarhul lui, c ă din monah s- a făcut încununat adic ă Cleric şi mânca carne.” Iar dacă
Arhiereii dup ă Arhiereul ş i Patriarhul acesta Dositei, nu se cuvine a mânca carne, cu cât mai
vârtos moanhii? Care pentru trei pricini mai ales se cuvine a se părăsi de mâncarea că
rnii:
Întâi pentru c ă scoposul şi sfârşitul monahiceştii făgăduinţe este întreaga înţ
elepciune,
fecioria şi înfrânarea şi smerirea trupului. Iar mâncarea cărnii prea îngrăşă
toare fiind mai
mult decât toate mâncările, dup ă urmare se împotriveşte întregii înţelepciuni ş i fecioriei,
adic ă se împotriveşte scoposului şi sfârşitului acesteia, fiindc ă zădărăşte pe trup, şi ridică
război de necuviincioase pofte împotriva sufletului. Şi dac ă monahii dup ă marele Vasilie se
cuvine a întrebuinţa nu dieta cea gras ă, ci pe cea puţin hrănitoare, şi dac ă nici mâncă
rile
cele mai dulci nu se cuvine a le mânca, fiindc ă acestea arat ă iubire de îndulcire, după
acestaşi sfânt (vezi mai pe larg la Canon 71 al acestuiaşi), Cum dar ar fi cu cuviin ţă să
mănânce carne, care este mai îngrăşătoare decât toate mâncările, şi mai hrănitoare, ş i mai
îndulcitoare? Al doilea nu se cuvine monahii a mânca carne, pentru c ă calc ă acest prea
vechi obicei al monahilor, zic pe depărtarea de mâncarea cărnii. Iar cum c ă obiceiul cel ca
acesta este prea vechi şi folositor, şi mai- nainte de anii împărătesei Teofanei, arătat este ş i
68

îngreţăluieşte de acestea, şi cu chipul acesta huleşte şi cleveteş
te pe
făptura lui Dumnezeu, c ă este necurat ă şi rea, unul ca acesta, zic, ori să
se îndrepteze şi s ă se înveţe a nu le îngreţălui, şi a nu- ş i întoarce despre
acestea, socotind, c ă nici nunta şi împreunarea cu muierea cea dup ă lege
este vătămătoare, nici cărnurile, nici vinul, ci întrebuinţ
area cea rea a
acestora. Pentru c ă de ar fi fost rele şi vătămătoare, nu s- ar fi fă
cut de
Dumnezeu, care din fire este bun. Iar de nu se va îndrepta, s ă se
cateriseasc ă, şi îndat ă s ă se despart ă şi de la Biseric ă. Aşişderea înc ă ş i
oricare mirean s- ar îngreţălui de acestea, s ă se afuriseasc ă.
CANON 52
din mărturia ce am zis mai sus: C ă Copronim a fost cu 150 ani mai- nainte de Teofana,
povesteşte înc ă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în întâiul cuvânt către Teodor cel că
zut) cu un
monah în pustietăţi aflându - se, ruga pe cel ce şede împreun ă cu el s ă mearg ă să- i aducă
carne ca s ă mănânce; Iar de nu ar merge (pentru necuviincioasa şi oprita cererea lui adic ă ) îl
îngrozea c ă se va pogorî singur în târg. Şi aiurea acestaşi, povestind obiceiurile Mănă
stirilor
de atunci zice: Acolo toate sunt curate de jumări (adic ă de putoarea fripturii de carne) ş i de
sângiuri (Tomul 4, Voroava 14 la 1 către Timotei foaia 307), Istoriseşte ş i Nichifor Grigoras
în Romana Istorie c ă, femeia lui Ioan Glicheul s- a făcut Monahie; şi cere ca şi bărbatul ei să
se fac ă Monah; iar împăratul foarte iubindu - l îl oprea; mai ales c ă pă
timind de revmaticali
la încheieturile trupului dup ă vremi, era de nevoie a mânca carne dup ă sfatul doftorilor, iar
de s- ar fi făcut Monah, aceasta nu i- ar fi mai fost legiuit ă şi lăudat ă fapta. Înc ă ş i
Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului, arătat zice c ă mâncarea cărnii este oprit ă de al
Monahi. (Cuvântul 1 din cele mai de pe urm ă pentru cei ce sfinţenie se liniş
tesc). Iar
împărtul Nichifor Votaniat făcându- se Monah, dup ă ce a pierdut împărăţ
ia, întrebat fiind
de oarecine, de sufer ă cu mărime de suflet monahiceasca via ţă? A răspuns aşa: „Singură
depărtarea de mâncarea cărnii m ă amărăşte, iar pentru celelalte puţin ă grij ă am (Meletie al
Atenei în Bisericeasca Istorie Tom al 2 foaia 414), viaţa înc ă a lui Ioan al scării zicând că
sfântul mânca toate care făr ă prihan ă se potriveau epanghelmei, aceasta adevereşte. Vezi ş i
la Everghetinos: foaia 425. Dar ce aduc mărturii de la oameni? Când însuş
i Doamna
Născătoare de Dumnezeu a mărturisit, cât de veche şi folositoare de suflet este depă
rtarea
de mâncarea cărnii, poruncind prin facerea de minuni către preasfântul acela Dositei, încă
copil fiind, pe lâng ă altele, şi s ă nu mănânce carne, precum aceasta o povesteşte înţ
eleptul
av ă Dorotei, îns ă pecete acestor zise fie Canonul, 34 al sfântului Nichifor mă
rturisitorului.
Ce zice arătat acestea „Dac ă vreun Monah va lepăda sfântul chip va mânca carne, ş i va lua
muiere, unul ca acela de nu se va pocăi, trebuie s ă se anatematiseasc ă , ori cu sila
îmbrăcându - se în chipul monahicesc s ă se închid ă înlăuntru în monastire. Scrie înc ă ş i
Teofilact al Bulgariei împotriva monahilor Latini, prihănindu - i c ă mânca zama cărnii, ş i
dup ă urmare leapăd ă mâncarea cărnii de la Monahi ca una ce se face nu dup ă cuviin ţă . Zice
înc ă şi sfântul Meletie mărturisitorul în Alfavitarul său, c ă toţi adic ă şi mirenii ş i Monahii
sunt datori a pă
zi Poruncile lui Dumnezeu; Iar Monahii mai cu osebire trebuie a avea
feciorie, fugirea de lume, şi lepădare de mâncarea cărnii, zicând aşa: „Toţ
i suntem datori a
păzi Poruncile Ziditorului. Singur ă aceasta mai cu osebire se adaug ă Monahilor; Acestaş
i pot
numai s ă o produc ă Stăpânului; Fecioria adic ă, fugirea de lucrurile lumeşti, depă
rtare de
mâncarea cărnii, şi strâmtorarea şi necazul. Iar al treilea şi mai pe urm ă nu se cade Monahii
a mânca carne de nu atât pentru împiedicare către pravăţul şi sfârşitul monahiceştii vieţ
i,
deşi nu c ă este împotriva predanisirii celei vechi a Bisericii şi a Părinţilor, ci mă
car pentru
sminteala ce pricinuieşte în inimile celor mulţi. Monahii mănânc ă carne. Aceasta este o
propunere care din singur auzul se face împiedicare multora. Că
ci atât Apostolul Pavel
despre o parte zice, nu voi mânca carne în veac ca s ă nu smintesc pe fratele meu; şi iarăş
i:
Bine este a nu mânca carene şi a nu bea vin, nici a face aceea întru care fratele tă
u se
poticneşte, sau se sminteşte, sau slăveşte. Când ş i Avva Pimen despre alta: Aflându - se
oarecând la o mas ă ce avea bucate de carne n- a venit s ă mănânce, zicând, c ă aceasta o face
spre a nu pricinui sminteal ă creştinilor celor de acolo. Iar de pun înainte Monahii noş
tri cei
ce mănânc ă carne, pentru a scăpa de mustrarea ştiinţei lor, c ă ş i marele Vasilie zice
(aşezământ 26) c ă s- au iertat de către părinţ
i a se pune în buruieni s- au în legume o
bucăţic ă de slănin ă, şi c ă şi Pahomie hrănea porci în mănăstire, ş i Simeon noul Teolog
hrănea porumbi. Învaţă- se unii ca aceştia, c ă pricinuitoarele acestea cuvinte, asemenea le
propun şi monahii Latinilor. Îns ă marele Vasilie, zicând c ă s- a iertat aceasta de că
tre
părinţii cei de pe lâng ă marea neagr ă nevoitori, a fost de nevoie pentru c ă în părţ
ile acelea
untdelemn nu se afla, şi pentru c ă urma boal ă între fraţi din mâncarea cea cu totul neuns ă ,
69

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, pe cel ce se întoarce de la
păcat nu îl primeş te, ci îl leapăd ă, s ă se cateriseasc ă. C ă mâhneş
te pe
Hristos, Cel ce a zis: «Bucurie se face în Cer pentru un păcă
tos ce se
pocăieş
te» [Matei 18: 12;Luca 15, 7]. [Cart: 53, 72]
TÂLCUIRE
Zice Domnul «Pe cel ce vine către mine, nu- l voi scoate afar ă » [Ioan
6, 37]. Pentru aceasta şi Dumnezeieş
tii Apostoli, în Canonul acesta
rânduiesc: „C ă oricare Episcop, sau Presbiter, nu- l primeş
te pe cel ce se
întoarce de la păcat şi se pocăieşte, ci îl leapăd ă, şi îl goneş
te pe le de la
sine, ca Navat acela, îngreţeluindu - se de dânsul, oarecum, şi întorcându -
şi faţa sa pentru păcatele lui, s ă se cateriseasc ă. Pentru c ă cu aceasta ce
face mâhneşte pe Hristos, care a zis, «Bucurie se face în Cer, adică
Îngerilor celor ce sunt în Cer, pentru un păcătos care se pocăieş
te de
păcatele sale cele mai dinainte» [Luca 15, 7]. Şi de vreme ce însuş
i Domnul
iarăşi a zis, «N- am venit s ă chem pe cei drepţi ci pe cei păcătoş
i la
pocăin ţă» [Matei 9, 13]; Arătat este, c ă cel ce nu primeşte pe cei păcătoş
i,
al doilea şi pentru c ă atât de puţin se pune încât nici o îndulcire pricinuia, c ă nici cât de
puţin se prăjea, dup ă cuvântul sfântului. C ă acea puţin ă parte într- atâta mulţime de ap ă ,
sau de s- ar fi întâmplat în legume de mâncare fiind aruncat ă nu este prihă
nire de
desfătare, ci înfrânare de nevoitori cu adevărat. (pag 50 verso) Şi al patrulea c ă deş
i o zice
aceasta marele Vasilie. Cu aceasta nu iart ă mâncarea cărnii ci înc ă din împotriv ă cu totul
leapăd ă dieta cea gras ă, precum am zis, şi mâncările cele drese, ş i mai dulci, iubire de
dezmierdare le numeşte. Laud ă îns ă pe mâncarea ceea ce are puţin ă hran ă, şi mâncă
rile cele
mai proaste, şi mai lesne dobândite, precum este untdelemnul (sau uleiul) şi vinul, ş i
legumele şi cele de asemenea. Iar către zisa sântului Pahomie, ş i a sfântului Simeon trebuie
a zice, c ă acestea le hrănea mai întâi pentru străini, ş i al doilea pentru monahii cei bolnavi;
dup ă Dositei. Precum şi băi aveau prin Mănăstiri pentru bolnavi. Ci ş i acum de se
bolnăveşte vreun monah în primejdii de moarte şi va lua porunc ă de la doctor s ă mă
nânce
carne, nu se osândeşte mâncând, c ă o întrebuinţeaz ă ca pe o doctorie, ş i nu spre îndulcirea
şi lăcomia pântecelui. Iar de va zice cineva c ă Soborul cel din Gangra în Canonul al 2- lea al
său anatematiseşte pe cel ce osândeşte pe cel ce mănânc ă carne; Se ştie c ă acestaş
i Sobor se
dezvinovăţeşte iarăşi prin Canonul 21 al său, c ă aceasta o au zis nu pentru cei ce nu
mănânc ă carne, nu pentru nevoin ţă şi înfrânare, ci pentru mândrie, sau ş i pentru
îngreţoşare; şi adaug ă zicând „Noi şi înfrânarea ceea ce se face cu cucernicie ş i cu cinstire
de Dumnezeu o primim. Iar fiindc ă oarecare eretici numiţi engratevte (adic ă înfrânaţ
i) care
se îngreţoşau de cărnuri şi nu la mâncau, ne pun înainte aceasta, c ă pentru ce nu mâncă
m
şi noi carnea tuturor dobitoacelor, răspunde marele Vasilie către dânşii zicând: Canon 86 că
dup ă socoteal ă, la noi toate cărnurile ca nişte buruieni ş i ierburi se socotesc, precum a zis
Dumnezeu; «Ca nişte buruieni sau ierburi v- am dat vou ă pe toate» [Facere 9, 3]. Iar după
desluşirea folosirii, precum nu mâncăm de obş
te toate ierburile, ci numai cele
nevătămătoare şi folositoare. Aşa nici toate cărnurile mâncăm, ci numai cele nevătămă
toare
şi trebnice, la sănătatea trupului. Pentru c ă buruian ă este şi cucuta, şi mătră
guna. Carne
este şi cea a vulturului, şi cea a câinelui, ci precum nu mănânc ă vreun înţelept cucuta ş i
mătrăguna fiind otrăvitoare şi aducătoare de moarte; Aş
a asemenea nu va mânca cineva
carne de câine sau de vultur (sau de altele ca acestea) fiindc ă sunt şi vătămă
toare la
sănătate şi netihnite la gust. Afar ă numai de s- ar afla o mare nevoie şi foamete. C ă atunci,
şi câine, şi vultur de ar mânca, nu păcătuieşte. Fiindc ă acestea nu sunt oprite de Scriptura
nou ă. C ă Apostolii, la Fapte (Cap 15, 29) au oprit numai a nu mânca cineva cele jertfite
idolilor, şi sângele, ş i sugrumat, iar în Canonul 63 asemenea a oprit a nu mânca cineva cele
prinse de fiar ă, mortăciune şi sânge. Iar de ar sta cineva împotriv ă zicând: C ă câinele, ş i
vulturul în scriptura veche se numesc necurate. Răspundem: C ă nu pentru c ă sunt greţ
oase
şi urâcioase se numesc aşa, c ă nimic este spurcat şi necurat în firea sa. Ci se numesc aş
a
pentru trei pricini: Întâi şi mai de temei pricin ă este, precum mai sus a tâlcuit marele
Vasilie, c ă toate cele necurate sunt vătămătoare sănătăţii trupului, înc ă şi doctorii înşiş
i
aceasta o adevereaz ă. A doua, pentru c ă aşa se socotesc de cei mai mulţi oameni, după
Procopie. Şi a treia, pentru a nu se închina lor iudeii ca unor dumnezei, dup ă Teodorit.
Drept aceea iubind Dumnezeu sănătatea trupului nostru, şi vrând a ne face s ă nu le
mâncăm, le- au numit necurate, ca şi de la însuşi numele s ă le urâm şi s ă ne ferim de ele.
70

se împotriveşte şi face împotriva lui Hristos. Iar cel ce se împotriveş
te lui
Hristos, nu este ucenic al lui. Iar nefiind ucenic al lui, nici vrednic este a
avea Preoţie. Căci cum poate a o avea, ş i a fi primit lui Hristos? Cel ce s- a
făcut pe sineşi potrivnic lui Hristos, şi se împotriveşte Voii lui?”
CANON 53
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de
sărbătoare nu se împărtăşeşte din cărnuri şi din vin, îngreţ oş
ându - se,
şi nu pentru înfrânare, s ă se cateriseasc ă. Ca unul ce- şi are vătămată
ştiinţa, şi s- a făcut pricinuitor multora de sminteal ă . [Apostol: 51;
Angirei: 14; Gangra: 1, 9, 14, 18; Vasilie: 86]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta asemenea cu cel al 18- lea rânduieşte c ă oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de sărbători, nu mănânc ă carne,
nici bea vin, nu pentru nevoin ţă şi înfrânare
79
. Ci pentru c ă se
îngreţăluiesc de ele, s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă este vătămat cu ştiinţ
a,
adic ă nesimţitor. Şi fiindc ă se face pricinuitor de sminteal ă la mulţ
i
oameni, care adunându - se la sărbă
tori, aveau obicei a face dragoste,
adic ă mese Obşteşti, şi a mânca toţi împreun ă . Pe care mese Pavel le
numeşte Domneasc ă cin ă, adic ă Obşteasc ă, în Epistola cea 1 că
tre
Corinteni, Cap 11: 21.
CANON 54
Dac ă vreun Cleric se va vădi mâncând în cârcium ă, s ă se
afuriseasc ă, afar ă numai dac ă în călătorie gă
zduind pentru nevoie în
vreo cas ă de oaspeţ
i. [Apostol: 42, 43; Sobor 6: 9; Sobor 7: 22;
Laodicea: 24; Carta: 47, 69]
TÂLCUIRE
Cei sortiţi lui Dumnezeu se cuvine a fi mirenilor pild ă de viaţă
vrednic ă de cinstire, ca nu din pricina lor s ă se huleasc ă numele lui
Dumnezeu. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieşte, c ă oricare Cleric
s- ar afla c ă mănânc ă în cârcium ă s ă se afuriseasc ă. Pentru c ă intrând
aceştia în cârcium ă, ce alt ă se arat ă, decât c ă au via ţă necinstit ă, şi s ă sunt
stricaţi, nu numai dup ă pofta mâncărilor şi a băuturilor, ci ş i întru
celelalte moraluri, căci adunându - se în cârciumi necinstiţi bărbaţi, ş i
femei necinstite, negreşit cel ce se întâlneşte cu unii ca aceş
tia nu va
rămâne ne împărtăşit de răutatea acelora. Fiindc ă dup ă Pavel «Stric ă pe
obiceiurile cele bune, vorbele cele rele» [1 Corinteni 15: 33]. Afar ă numai
79
Din Canonul acesta se înţelege, c ă nu se caterisesc Episcopii, şi Presbiterii, ş i Diaconii,
care nu din îngreţoşare, ci pentru adevărata nevoin ţă şi înfrânare, sau cu totul nu mănâncă
carne, nici bea vin, sau la o vreme şi pe zile hotărâte, de n- ar voi s ă mănânce, şi s ă bea, ş i în
zile de sărbători. Dar înc ă şi ceilalţi, care de unele ca acestea (sau ş i de alte oarecare
mâncări) se feresc, ori monahi, ori lumeni, pentru nevoin ţă ş i înfrânare nu se osândesc de
Canonul acesta ca nişte călcători, dup ă socoteala împreun ă amânduror tâlcuitorilor
Dumnezeieştilor Canoane, a lui Zonara zic, şi a lui Valsamon, de s- ar feri de acestea, ş i în
zile de sărbători. Căci, nici se îngreţoşeaz ă de dânsele, precum zice Canonul, nici în
celelalte zile mâncându - le, în singure sărbătorile se depărteaz ă de ele. Ci întocmai ş i întru
acelea, şi întru acestea se feresc pentru singur ă înfrânare. Îns ă pentru ca s ă fie ferirea ş i
postul unora ca acestora nesmintitor cu totul la cei mulţi, mai bine este unii ca aceştia ş i în
zilele sărbătorilor, deosebi şi singuri să- şi mănânce pâinea lor. Înc ă se înţelege după
urmarea aceasta şi înainte.
71

dac ă Clericul aflându - se în călătorie, şi ne găsind alt ă cas ă spre a gă
zdui,
ar intra în hanuri de nevoie pentru a se odihni. Vezi ş i la tâlcuirea 42
Apostolescului Canon.
CANON 55
Dac ă vreun Cleric ar ocărî pe Episcopul, s ă se cateriseasc ă. «Că
pe mai marele norodului tău nu- l vei grăi de rău» [Ieş
ire 22: 28]. [Sf.
Sofia: 3]
TÂLCUIRE
Episcopul şi Arhiereul, întru închipuirea Domnului fiind, şi cap simţ
it
al trupului Bisericii socotindu - se, se cuvine a dobândi mai mult ă cinste
decât ceilalţi Ierosiţi (adic ă sfinţiţi). Pentru aceasta ş i Canonul acesta
rânduieşte, c ă oricare Cleric ar ocărî pe Episcopul, s ă se caterisească 80 ,
fiind scris în lege. «Nu vei grăi de rău pe înainte stătătorul norodului tă
u
şi pe stăpânitorul, ori pe cel din lăuntru adic ă ş i Duhovnicesc, ori pe cel
dinafar ă şi trupesc. C ă pentru aceasta ş i Arhiereu se zice Episcopul, ca un
stăpânitor şi începător al Iereilor, şi Ierarh, ca un mai mare şi începă
tor al
celor Sfinţite, dup ă Dumnezeiescul Maxim, ş i Areopagitul Dionisie. Iar
Canonul 3 al Soborului din sfânta Sofia zice: oricare ar îndră
zni a lovi, sau
a închide pe Episcopul, şi făr ă pricin ă, sau şi cu pricin ă scornit ă ş i
mincinoas ă, unul ca acesta s ă se anatematiseasc ă.
CANON 56
Dac ă vreun Cleric va ocărî pe Presbiter, sau pe Diacon, s ă se
afuriseasc ă.
TÂLCUIRE
Presbiterii, ş i Diaconii, având loc de mâini, prin care Episcopul
chiverniseşte Biserica, se cuvine ş i ei a dobândi cuviincioasa cinste, nu
îns ă şi atâta cât ă se cade a o dobândi Arhiereul. Pentru aceasta ş i Canonul
acesta rânduieşte, c ă oricare Cleric ar ocărî pe Presbiter, sau pe Diacon, să
se afuriseasc ă numai (care acesta este mai puţin ă pedeaps ă) şi nu s ă se
cateriseasc ă, ca cel ce va ocă
rî pe Arhiereul (care este mai mare
80
Fiind îns ă c ă şi Fotie în titlul 9 Cap 36 zice, c ă Cartea 9 a condicei titlul 7 aşeză
mântului 1
rânduieşte c ă cel ce ocăreşte pe împăratul nu se pedepseşte, nici pătimeşte ceva ră
u.
Pentru, ori din deşertăciunea lui l- a ocărât, şi se cuvine a se trece cu vederea ca unui deş
ert
ce din necunoştin ţă face, şi se cade a se milui; Sau c ă i s- a făcut nedreptate ş i trebuie a se
ierta. Aşa şi cel ce ocăreşte pe Arhiereul, dup ă asemă
nare nu se cade a se pedepsi, ori ca un
deşert, ori ca un făr ă de minte şi bârfitor, ori ca unul ce s- ar fi nedreptăţ
it. De vreme ce
dac ă împăratul fiind persoan ă dinafar ă, se opreşte de lege a pedepsi pe unii ca aceştia ce l-
ar ocărî, cu cât mai vârtos Arhiereul fiind persoan ă dinlăuntru şi Duhovniceasc ă, şi urmă
tor
chiar al prea Blândului şi nepomenitorului de rău Hristos? Afar ă numai dac ă cel ce l- a
ocărât este statornic cu mintea, şi obraznic şi seme ţ, însuşi aceasta trebuie a se înţelege, ş i
pentru cei ce ocăresc pe Presbiter, şi pe Diacon. Iar legile cele iubitoare de bun ă cinstire lui
Dumnezeu ale împăraţilor poruncesc, c ă, oricare ar intra în Biseric ă când se săvârş
esc
Tainele, sau alte sfinte Slujbe, şi ar ocărî pe Episcopul, sau ar opri s ă nu se săvârşească
acestea, s ă se certe cu pedeaps ă de cap. Însuşi aceasta s ă se păzeasc ă ş i când se fac Litanii,
şi Rugi, şi se afl ă acolo Episcopi şi Clerici, adic ă de cap, cel ce ar tulbura Litania ş i Ruga. Din
Canonul acesta încheie înc ă şi cel ce va ocărî pe trupescul său pă
rinte, sau pe
Duhovnicescul său bătrân, se cuvine a se certa. «C ă cel ce grăieşte de rău, zice, pe tatăl să
u
sau pe mama sa (oricare ar fi, ori Cleric, ori mirean, ori monah) cu moarte s ă se sfârşeasc ă »
[Leviticon 20: 9; Matei 15: 4], îns ă moartea acestora este lipsirea Dumnezeieştii împărtăş
iri,
care la cei înţelepţi se socoteşte moarte adevărat ă dup ă Canonul, 55 al marelui Vasilie.
72

pedeaps ă). Căci, precum capul este mai presus decât mâinile ş i celelalte
mădulare ale trupului, iar mâinile sunt mai josite decât capul; Aş
a prin
urmare şi cei ce necinstesc capul, de mai mare pedeaps ă au trebuin ţă ,
îns ă cei ce necinstesc mâinile mai puţin ă pedeaps ă trebuieşte.
CANON 57
Dac ă vreun Cleric pe ochion, sau pe surd, sau pe orb, sau pe cel
rănit la picioare îl va batjocori, s ă se afuriseasc ă. Aşişderea ş i
mireanul.
TÂLCUIRE
Cei ce- şi au mădularele trupului vătămate ş i urâcioase, se cuvine mai
ales a se milui, a se ajuta, şi de mâini a se duce de către cei ce- ş i au
mădularele întregi şi sănătoase, iar nu a se lua în râs ş i a se batjocori.
Pentru aceasta Canonul acesta rânduieşte, c ă oricare Cleric va batjocori
pe surd sau pe ochion, sau pe orb, sau pe cel ce este rănit ş i urâcios la
picioare, s ă se afuriseac ă. Asemenea înc ă ş i mireanul de va face aceasta,
s ă se afuriseasc ă. Căci, au doar ă nu este destul ă certarea ş i pedeapsa ce o
d ă lor Dumnezeu pentru judecăţile, ce singur el le ştie, ş i pentru aceasta
şi oamenii luând Judecata lui Dumnezeu, adaug ă ticăloş
iilor acestora,
pedeaps ă peste pedeaps ă, cu batjocurile şi cu luă
rile în râs ale lor? Vai de
netemerea de Dumnezeu şi de marea mândrie! Nu, pentru Domnul, nu, să
nu îndrăzniţi, fraţ
ii mei, de acum înainte, sau a batjocori, sau a fugi de
grozavii cei asemenea, ca de foc şi de spurcăciune. Obiş
nuind a zice
parimia acea făr ă cuvânt şi prea nebuneasc ă: Fugiţi de cei însemnaţ
i. Ci
mai vârtos înlesniţii şi ajutaţii cu toate chipurile, ce puteţi. Ca ş i de la
Domnul s ă v ă miluiţi, arătându - v ă către cei împreun ă cu noi robi
milostivi şi înduraţi. Pentru aceasta şi Dumnezeu porunceşte nici să
prihăneasc ă cineva pe surd pentru c ă nu aude, nici s ă pun ă piedică
înaintea picioarelor orbului, pentru c ă nu vede. «Nu vei grăi de ră
u asupra
orbului, şi înaintea orbului nu vei adăuga poticnire; Ş i te vei teme de
Domnul Dumnezeul tău» [Levit 19: 14]
CANON 58
Episcopul sau Presbiterul nepurtând grij ă de Cler, sau de popor,
şi neînvăţ ându - i pe ei bunăcinstire de Dumnezeu, s ă se afuriseasc ă ,
iar stăruind în nepurtare de grij ă şi lenevire, s ă se cateriseasc ă .
[Sobor 4: 25; Sobor 6: 19, 80; Sobor 1 ş i 2: 16; Sar: 11, 12; Cartag: 79,
82, 86, 131, 132, 133; Nisis: 6; Pet: 10]
TÂLCUIRE
Datorie neapărat ă este Episcopului a învăţ
a în toate zilele pe norodul
cel supus lui bine cinstitoare Dogme, şi a- l îndrepta pe el că
tre dreapta
Credin ţă şi îmbunătăţita petrecere. C ă zice Dumnezeu prin Proorocul
Iezechiel către proestoş
ii noroadelor: «Fiul omului, pândar te- am pus pe
tine casei lui Israil, şi casei lui Iuda. De nu vei desluşi, nici vei gră
i, va
muri cel făr ă de lege întru fărădelegea sa, ş i sângele lui din mâna ta îl voi
cere» [Iezechiel 3, 17]. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieş
te:
„Oricare Episcop, sau Presbiter (c ă învăţători trebuie a fi şi Presbiterii)
81
81
Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom zice: „Nu este mult ă osebire între Presbiteri ş i
între Episcopi. C ă şi ei au primit învăţătoria şi purtarea de grij ă a Bisericii…” C ă cu singură
73

nu va purta de grij ă de Clericii săi, şi de tot norodul celălalt, ş i nu- i va
învăţa pe ei Dogmele şi faptele bunei cinstiri de Dumnezeu, s ă se
afuriseasc ă pân ă se va îndrepta. Iar de va stărui în nepurtare de grij ă ş i în
lenevirea sa, s ă se cateriseasc ă desăvârş
it, ca un nevrednic de Episcopie,
şi de Presbiterie
82
.
CANON 59
Dac ă vreun Episcop sau Presbiter, vreunul din Clerici să
rac fiind,
nu îi va da cele trebuincioase, s ă se afuriseasc ă. Iar ă stăruind, s ă se
cateriseasc ă, ca unul ce a ucis pe fratele său. [Apostolic: 4, 41]
TÂLCUIRE
Lucrurile şi veniturile Bisericilor se numesc sărăceşti, pentru c ă se
cuvine a se împărţi la săraci. Şi dac ă se cade a se împărţi la alţi săraci ş i
lipsiţi, de către proestoş
ii Bisericilor, cu cât mai vârtos se cade a se
împărţi acestea la Clericii cei supuşi lor, săraci fiind şi trebuin ţă având?
Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieşte c ă oricare Episcop sau
Presbiter nu d ă cele trebuincioase spre via ţă din veniturile Episcopiei sau
ale Enoriei (c ă aveau ş i Enoriile Presbiterilor venituri, despre care vezi la
sub însemnarea Canonului 4 al Soborului al 4- lea). Clericului acelei
Episcopii care are trebuin ţă, sau al Enoriei, s ă se afuriseasc ă, pân ă ce va
începe a da. Iar de va stărui întru nemilostivirea sa, s ă se cateriseasc ă ,
desăvârşit. Pentru c ă, cât despre voinţa sa s- a făcut uciga ş fratelui să
u.
C ă cel ce nu are cele întăritoare vieţii sale, negreş
it moare. Iar cel ce are,
şi nu d ă celui ce nu are şi se primejduieşte, negreşit uciga ş al aceluia este.
Iar deşi acela cu lucru nu a murit, Dumnezeiasca Pronie dând lui prin alţ
i
iubitori de săraci cele îndestule spre via ţă, îns ă cel ce are ş i nu i- a dat,
uciga ş se judec ă pentru nemilostivirea, şi cruzimea sa. Citeş
te
hirotonia îi covârşesc, şi pentru singur ă aceasta se socotesc c ă întrec pe Presbiteri.”
(Voroava 11 la cea 1 către Timotei la început.)
82
Pentru aceasta şi deosebi Pavel în cea 1 către Timotei 3, 2 zice: C ă Episcopul se cade a fi
învăţător. Şi către Tit 1, 9 ca s ă se ţin ă de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca s ă poat ă a
îndemna pe ceilalţi la sănătoasa învăţătur ă, şi a mustra pe cei ce gră
iesc împotriva ei. Atâta
mare şi neapărat ă este datoria Arhiereilor, ce o au către norodul cel încredinţ
at lor. Drept
aceea deşi alt ă nu îi îndeamn ă spre a nu se lenevi, ci a fi treji, măcar îndeamnă
- i numele de
Episcop cel au, care însemneaz ă pândar. Cei ce sunt la pând ă, se cade a priveghia ş i a vidé,
nu a se lenevi, şi a dormita. C ă pentru aceasta şi înlăuntru în Altar sfinţitul Sinod (adică
scaunul cel împreun ă cu ale conslujitorilor săi), sau aşezat, ca Arhiereul suindu - se ş i
şezând într- însul mai sus decât ceilalţi s ă vad ă de sus, ca din pă
tulul pândirii pe norodul
cel supus lui, şi mai cu scumpătate să- l cerceteze pe el. Iar Presbiterii împreun ă stând ş i
împreun ă şezând cu el de aici se îndeamn ă ca şi ei s ă cerceteze şi s ă îndrepteze pe norod,
ca unii ce sunt daţi Arhiereului împreun ă ostenitori, precum zice Zonara. Însăşi această
înţelegere o arat ă şi scunulul Arhiereului cel ce st ă în Biseric ă (strana Arhiereasc ă ) mai înalt
decât celelalte şi pând ă preaînalt ă pentru aceasta numindu - se, şi sfinţita înălţ
ime a
scaunului, dup ă Diaconul Ignatie (în viaţa Patriarhului Nichifor). Iar dac ă Episcopul ş i
Presbiterii sunt neînvăţaţi şi nu au putere de a învăţa, trebuie cu unire s ă cheme de la alte
locuri învăţători şi sfinţiţi propovăduitori, dând lor cele spre îndestularea vieţii ş i cinstea
cea cuviincioas ă, s ă aşeze şcoli în Eparhiile lor, şi prin acelea să- şi împlineasc ă datoria
învăţăturii, ci ei sunt datori norodului. Iar într- alt chip, stă
pânirea Canoanelor se cade
totdeauna a avea tărie. Şi Nearaua pururea pomenitului împă
rat Alexie Comnino a rânduit
fiecărui dascăl al marii Biserici porţie de hran ă şi simbrie; şi s ă aib ă cinste de asta îndată
dup ă împărăteştii boieri şi pe lâng ă Patriarhul, ca unii ce ţin locul aceluia. Înc ă ş i Pavel a zis:
«Cei ce se ostenesc în cuvânt şi întru învăţături de îndoit ă cinste s ă se învredniceasc ă » [2
Timotei 5: 17]. Scriu şi Apostolii şi în aşeză
mintele lor (Cartea a 7- a cap 10) acestea „pe cel
ce grăieşte ţie cuvântul lui Dumnezeu îl vei slăvi, aducându - ţi aminte de el ziua ş i noaptea.
Şi îl vei cinsti nu ca pe pricinuitorul naşterii, ci ca pe cel ce s- a făcut ţ ie pricinuitor de a fi
bine. C ă unde este învăţătur ă despre Dumnezeu, acolo Dumnezeu de fa ţă este”.
74

Apostolescul Canon 4 înc ă şi cel 41 ce rânduieşte, ca din lucrurile ş i
veniturile Bisericilor, trebuie Episcopii s ă chiverniseasc ă trebuinţ
ele, atât
pe ale sale, cât şi pe cele ale fraţilor celor străini întâmplându - se; iar dacă
trebuinţele stră
inilor se cuvine ale chivernisi, cu cât mai mult pe al
Clericilor supuşilor săi?
CANON 60
Dac ă cineva cărţ
ile necinstitorilor de Dumnezeu cele
minciunosuprascrise, ca pe nişte sfinte în adunare (Biseric ă ) le- ar citi,
spre vătămarea norodului, şi a Clerului, s ă se cateriseasc ă . [Sobor 6: 2,
63; Sobor 7: 9; Laodiceea: 51]
TÂLCUIRE
Din cărţi, unele adic ă, de eretici, ş i de necinstitori de Dumnezeu fiind
alcătuite în numele sfinţilor cu minciun ă s- au suprascris, spre amă
girea
şi rătăcirea celor mai proşti; precum este Evanghelia ceea ce se numeş
te a
lui Toma, fiind scrie cu adevă
rat de Manihei, iar deasupra scrise cu
numele Apostolului Toma: Apocalipsurile cele numite ale lui Avraam,
Isaac, Iacov, şi ale de Dumnezeu Născătoarei. Bârfele lui Hrisomal (pă
r de
aur), pe care ereticul Pamfil le- a scris deasupra Teologhiceştii voroave. Ş i
alte nenumărate ca acestea, de care face pomenire sfântul Meletie
83
Mărturisitorul, prin stihuri politiceşti, în cea de dânsul numită
Alfavitalfavit ă. Iar altele dreptslăvitoari şi sfinţi, sau notevsit (adic ă s- au
stricat) de eretici în urm ă; Precum s- au notevsit de cei răi slă
vitori,
aşezămintele Apostolilor cele prin Clement, pentru aceasta ş i s- au
lepădat, precum zice aceasta Ecumenicul Sobor al 6- lea în Canonul, al 2-
lea al său. Şi cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, şi ale lui Ieremia, ş i ale lui
Enoh, înc ă şi ale altor Prooroci, şi Patriarhi
84
. Pentru aceasta ş i Canonul
83
Care pe lâng ă cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam, a lui Lameh. Rugă
ciunea lui
Iosif celui frumos; Apocalipsis a lui Moisi, şi Diata; Psalmii lui Eldad ş i a lui Solomon;
Stră
ine ziceri lui Isaia; Apocalipsis a lui Sofonie. Cartea a treia a lui Esdra; Apoclipsis a de
Dumnezeu Născătoarei, şi a lui Petru, şi a lui Pavel; Epistolia lui Varnava; Încungiură
rile
Apostolilor; Carete lui Matei şi a lui Varnava. Învăţă
tura lui Climent; Faptele lui Pavel;
Învăţătura lui Ignatie şi a lui Policarp, Cărţile Ucenicilor lui Simon, a lui Dima şi Cleov ş i
Nicolai. Iar cărţile ereticilor Manihei sunt a şéptea Evanghlie; Dragostea ce în ş apte cuvinte;
Lucrarea rugăciunilor; Pragmatia Urieşilor; Evanghelia lui Filipp; Cele copilăreş
ti ale lui
Hristos; Ş i Faptele lui Andrei. Iar sfântul Nichifor în Canoanele 3, 4 ale sale (care sunt în
Tomul al 2- lea al adunării Canoanelor foaia 918) zice: c ă nu sse cuvine s ă primim
Aposcalipsa lui Pavel, şi altele ca acestea. C ă spurcate ş i necurate sunt. Nici Apocalipsul lui
Esdra, şi a lui Zosima; şi cele dou ă Mucenii al sfântului Gheorghie; şi ale sfinţ
ilor Mucenici
Chiric şi Iulita). Însemneaz ă îns ă c ă înţelepciunea lui Solomon se citeşte în Biseric ă în auzul
norodului împreun ă cu cărţile cele canonisite ale scripturii, pentru c ă Carte canoniceasc ă se
numeşte de Canonul 30 al Soborului din Cartagina. Înc ă ş i Atanasie în Epistolia sa cea
prăznuitoare pe aceasta o număr ă împreun ă cu cărţ
ile cele ce se citesc. Iar de o numesc
oarecare apocrifa (ascuns ă) rău zic, c ă se mustr ă de acestaş
i epistolie a lui Atanasie.
Însemneaz ă pe lâng ă acestea, c ă scriitorul Cărţii cei Soborniceşti scrie, c ă sfântul Sobor a
toat ă lumea cel 1 prin minune a cunoscut Cărţile cele întestăluite şi canoniceşti, ş i pe cele
ascunse şi mincinoase ale ereticilor, c ă punându - le pe toate împreun ă sub sfânta Mas ă, ş i
rugându - se Domnului, o minune! Pe cărţile cel canoniceş
ti le- au aflat deasupra sfintei
Mese, iar pe cele ascunse sub dânsa.
84
Am zis, c ă s- a notevisit cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, şi Ieremia, şi Enoh, înc ă ş i ale
altor Patriarhi, pentru c ă pân ă în vremurile sfinţilor Apostoli, erau nenotevisite ş i curate.
Pentru care Pavel, din cele ascunse ale lui Ilie, a luat zicerea ceea ce o scrie în Capul al
doilea, aceea întâi că
tre Corinteni, care zice: „Ci precum este scris, cele ce Ochiul nu le- a
văzut, şi urechia nu le- a auzit, şi pe inim ă de om nu s- au suit, care au gă
tit Dumnezeu
celor ce- l iubesc pe el. Precum aceasta o mărturiseş
te mai întâi, Grigorie oarecare ce a
stătut Arhidiacon Patriarhului Tarasie, a înţeleptului Fotie; Şi al 2- lea însuşi înţ
eleptul Fotie,
75

acesta Apostolesc rânduieşte. C ă oricare le- ar întrebuinţ
a acestea în
auzul de obşte, şi ar pune s ă se citeasc ă în Biseric ă ca nişte sfinte, cărţ
ile
necistitorilor de Dumnezeu şi rău slă
vitorilor, cele minciunosuprascrise,
pentru ca s ă vatăme sufleteşte pe norodul cel de obşte, şi pe Clerici, s ă se
cateriseasc ă. Căci cărţile cele de acest fel se cuvine s ă se osândeasc ă , sau
cel mai puţin, s ă se ascund ă, dar nu s ă se citeasc ă în Biseric ă.
CANON 61
De se va face vreo prihă
nire asupra unui credincios, de curvie,
sau de preacurvie, sau de alt ă oarecare fapt ă oprit ă, şi se va vădi, să
nu se înainteze în Cler. [Sobor 2: 6; Cartag: 59, 138]
TÂLCUIRE
Cel ce se va prinde în curvie, sau în preacurvie, sau într - altă
necuviin ţă ca aceasta, nu numai Cleric fiind şi Ierosit (adic ă sfinţ
it cu
hirotonia), dup ă 25 al Apostolilor, ci şi mirean fiind, se opreş
te de a se
face, nu numai Ierosit (adic ă Diacon sau Presbiter sau Arhiereu), ci nici
Cleric prost, Cite ţ adic ă, sau Cântăre ţ, sau uşéri, ş i nici ca cum din cei ce
se numesc afar ă de Altar. Precum Canonul acesta rânduieşte, zicând aş
a:
De s- ar face vreo prihănire de către cineva împotriva vreunui creş
tin, cum
c ă adic ă a curvit, sau a preacurvit, sau vreun alt păcat a fă
cut, oprit de
sfinţitele Canoane. Creştinul acela de se va dovedi cu adevărat, c ă a fă
cut
păcatul acela, pentru care se prihăneşte, s ă nu se înainteze în Cler, adică
s ă nu se Hirotoniseasc ă Cleric al Bisericii. „Se cuvine îns ă mai întâi a se
cerceta feţele prihănitorilor, şi a zicătorilor împotriv ă , de nu sunt robi,
sau iertaţi din robie, s ă nu fie opriţi de legile cele politiceş
ti despre a
pârî”, dup ă Canonul 138 din Cartagina: „S ă nu fie prihăniţi şi de alţii că
toţi aceştia nu sunt primiţi a da pâr ă nici asupra unei oarecare feţ
e, de nu
vor dovedi mai întâi c ă sunt nevinovaţi de prihă
nirile acelea, cu care au
fost prihăniţi, dup ă Armenopolul Cartea 1 titlul 2 şi dup ă Canonul 6 al
Soborului 2 a toat ă lumea. Deci de vor fi slobozi pârâş
ii de cele mai de
sus, şi vor dovedi adevărat ă prihă
nirea cea împotriva Candidatului
aceluia, unul ca acesta nu se face Cleric. Iar de nu vor putea în vreme de
trei luni a o dovedi adevărat ă, ei s ă se afuriseasc ă (adic ă s ă se opreasc ă )
pentru totdeauna de împărtăşirea pe Curatelor Taine de că
tre Arhiereul
cel ce are se hirotoniseasc ă pe Cleric, ca nişte clevetitori şi neadevăraţ
i
pârâşi. Iar Clericulcel cu nedreptate clevetit şi pârât s ă se Hirotoniseasc ă ,
ca unul ce s- a arătat curat şi nevinovat de prihan ă; precum porunceş
te
întâiul aşeză
mânt al titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 1 Cap 8). Pentru
aceasta aceeaşi Neara hotărăşte, c ă alegerile Episcopilor, ş i ale Clericilor,
se a se face înaintea tot norodului Bisericii, pentru ca s ă aib ă slobozenie
cel ce va voi a zice. Asemenea ş i Soborul din Cartagina în Canonul 59
însăşi aceasta zice, hotărând c ă, dac ă se va naşte vreo împotriv ă zicere de
în întrebările cele ce se numesc Amfilohia, de la Grigorie luându - o aceasta. C ă nică
ieri în
Cărţile sfintei Scripturi cele ce se găsesc, zicerea aceasta a lui Pavel aşa anume nu se afl ă .
Iar din cele ascunse ale lui Ieremia a luat, zicerea aceea ce o pomeneş
te în Capul 5 a celei
către Efeseni, care zice. „Pentru aceasta zice: Deşteaptă- te cel ce dormi, şi te scoal ă din
morţi, şi va lumina ţie Hristos.” Precum şi aceasta o adevereaz ă însuşi Grigorie, ş i pe
desluşitorul Fotie. Iar Apostolul Iuda în Soborniceasca sa Epistolie, aduce o întreag ă parte
din cele ascunse ale lui Enoh. Adic ă: „ Şi a proorocit de aceştia şi Enoh cel al ş aptelea de la
Adam, zicând: Iat ă au venit Domnul întru întunericile sfinţilor săi Îngeri, ca s ă fac ă Judecată
împotriva tuturor, şi s ă mustre pe toţi necredincioşii, de toate faptele păgânătăţ
ii lor, cu
care a făcut făr ă de lege, şi de toate cuvintele lor cele aspre, care a gră
it împotriva lui
păcătoşii cei necredincioşi; Şi celelalte. Au fost ascunse îns ă şi ale altor Patriarhi.
76

prihănire şi de vinovăţie despre oarecare, când se fac psifii ş i alegerile
Arhiereilor, s ă se cerceteze cei ce zic împotriv ă, şi dup ă ce se va ară
ta
Ipopsifiul curat înaintea feţei a tot norodului de prihă
nirile cele aduse
asuprăi, atunci s ă se Hirotoniseasc ă Episcopul. Arătat îns ă este c ă aceasta
ce o zice Soborul pentru Episcopi, se înţelege întocmai ş i pentru Clerici.
Despre care vezi sub însemnarea Canon 2, 30 al Apostolilor, ş i 5, 13
Laodiceea.
CANON 62
Dac ă vreun Cleric pentru frica omeneasc ă (adic ă de fric ă de
Iereu, sau de Elin, sau de eretic), s- ar lepă
da, de Numele lui Hristos
adic ă, lepădat s ă fie. Iar dac ă de numele de Cleric, caterisească
- se.
Pocăindu - se, ca un mirean primească
- se. [Sobor 1: 10; Ang:1, 2, 9, 12;
Petru 10, 14; Epist: 10 At; Vasilie: 45; Teo: 2]
TÂLCUIRE
Canonul acesta porunceşte, c ă oricare Cleric pentru frica
oameneştilor munci, a Iudeilor adic ă , sau a Elinilor, sau a Ereticilor, s- ar
lepăda de Numele lui Hristos, unul ca acesta, dup ă ce se va că
i, nu numai
s ă se cateriseasc ă de Clericie, înc ă s ă se lepede şi din adunare, şi s ă stea
în rânduiala celor ce se pocăiesc. Iar dac ă pentru frica omeneasc ă s- ar
lepăda de numele Clerului său. Adic ă, cum c ă este cutare Cleric, sau Citeţ
adic ă, sau Cântăre ţ, sau altceva. S ă se cateriseasc ă numai de Clericatul
său. C ă cu dreptate este a se lipsi, de ceea ce s- a lepădat, şi nu a voit să
zic ă c ă o are. Iar dup ă ce unul ca acesta se va pocăi, s ă se primeasc ă la
împărtăşirea cea cu Credincioşii ca un norodnic, adic ă, s ă se roage
împreun ă cu cei Credincioşi
85 .
CANON 63
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din
catalogul Clericesc, va mânca carne întru sângele sufletului să
u, sau
de fiar ă prins, sau mortăciune, s ă se cateriseasc ă. C ă aceasta legea o a
85
„Însemneaz ă îns ă, c ă dup ă Hrisostom (voroava trei la Anna Proorociţ
a) nu este un chip de
lepădare numai, ci multe ş i osebite. Pe care Pavel însemnându - le zice: «Pe Dumnezeu îl
mărturisesc c ă îl ştiu, iar cu faptele îl tăgăduiesc» [Tit 1, 16] şi iarăşi, «dac ă cineva de ai să
i,
şi mai ales de casnici nu poart ă grij ă, de Credin ţă s- a lepădat, şi este mai ră
u decât un
necredincios.» [1 Timotei 5, 8] şi iarăşi, «fugiţi de lă
comia de averi, care este slujire de idoli.
Pentru c ă aceasta şi Canonul 45 al marelui Vasilie zice, c ă, oricare creş
tin cu faptele sale
ocărăşte pe Hristos, nimic se foloseşte din singur numele Creştinismului.” Vezi ş i Canonul
11 al Soborului 1 îns ă înfricoşat ă cu adevărat este Istoria, care se pomeneşte în viaţ
a
marelui Paisie; C ă acesta avea un ucenic, că
tre care un evreu oarecând a zis acestea: Hristos,
căruia voi v ă închinaţi, ne este acela, care are s ă vie, ci altul. Către care cuvinte, a ră
spuns
acela cu prostime numai aceasta, poate aşa este adevărul. Şi îndat ă , o minune! A pierdut
Darul sfântului Botez. Drept aceea pentru înfricoşata Istoria aceasta, oprească-
şi creş
tinii
limba lor şi s ă nu zic ă glasurile acestea lepădătoare: de nu voi veni de hac cutăruia s ă nu
mor creştin, şi altele asemenea. Pentru c ă m ă tem, ca nu dintru aceasta să- şi piard ă ş i ei
Darul sfântului Botez. Şi s ă nu poat ă a- l mai dobândi ca cel zic mai sus făr ă de mare
pocăin ţă şi îndreptare. C ă atât de delicat lucru este credinţa, încât poate a se lepă
da de
dânsa şi cel ce ar călca o singur ă silab ă, sau ar face o singur ă ameninţ
are împotriva
Credinţei. Pentru aceasta ş i Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cu
osârdie alegea mai bine a pătimi, care pătimiri înduplec ă şi pe cel preaviteaz, ş i acestea
poate pentru o silab ă, sau pentru ameninţare, decât rău a se mântui prin lepădare. Că
Numele Dumnezeu în scurt este scris. Pe care îl vând, şi pe altul nu este cu putin ţă a- l lua
(La voroava capului 10 de la Matei). Iar Dumnezeiescul Hrisostom zice: Mai rău pă
cat decât
lepădarea de Credin ţă nu este (cuvântul pentru pocăin ţă).
77

oprit. Iar de ar fi mirean, s ă se afuriseasc ă . [Sobor 6: 67; Gang: 2;
Faptele Apostolilor 20: 18, 19]
TÂLCUIRE
Fiindc ă Dumnezeu dând legea cea pentru mâncă
ruri lui Noe, i- a zis,
ca nişte buruieni şi ierburi le- am dat vou ă pe toate. Făr ă numai carne cu
sângele sufletului nu veţ
i mânca. Pentru aceasta în Canonul acesta
Dumnezeieştii Apostoli rânduiesc, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon, sau măcar oricine ar fi din catalogul Iereilor ş i al Clericilor, ar
mânca carne cu sânge, care este sufletul dobitoacului, adic ă sugrumat,
dup ă Hrisostom, sau ar mânca prins de fiar ă, adic ă dobitoc prins ş i
omorât de lup, s ă zicem, sau de urs, sau de altceva de acest fel, sau ş i de
pasăre. Sar ar mânca mortăciune, adic ă mort de sineş
i. Clericul cel ce va
mânca zic cele de acest fel, s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă ş i Legea le- a oprit a
nu se mânca; atât cea dat ă lui Noe, precum am zis, cât şi cea dat ă lui
Moise în capul 17 a celei Leviticeş
ti. Iar de va fi mirean cele ce le- ar
mânca s ă se afurisească 86 .
CANON 64
Dac ă vreun Cleric s- ar afla postind în ziua Duminicii, sau
Sâmbăta? Afar ă de una numai, s ă se cateriseasc ă . Iar de va fi mirean
s ă se afuriseasc ă . [Sobor 6: 55, 56; Gangra: 18; Laod: 29; Petru 15;
Teofil 1]
TÂLCUIRE
Alt lucru este Postul, altul dezlegarea postului, ş i altul stricarea
postului. Şi postul chiar este desăvârşita nemâncare, sau ş i a mânca
cineva o dat ă în zi, întru al nouălea ceas, cu mâncare uscat ă, adic ă numai
de pâine şi ap ă . Iar dezlegarea postului este, a mânca cineva mai- nainte
de al nouă
lea ceas, ori smochine, ori stafide, sau altceva de acest fel. Sau
şi a mânca afar ă de pâine, şi de ap ă, şi alte oare care feluri de mâncă
ruri
proaste: precum de pild ă, legumi, vin, sau unt de lemn, sau raci, scoici, ş i
alte de acest fel. Iar stricarea postului este când mănânc ă cineva din toate
de mâncare, şi carne adic ă, şi peşte, şi lapte, şi brânz ă, ş i celelalte. Deci în
Canonul acesta rânduiesc Dumnezeieştii Apostoli, c ă oricare Cleric, s- ar
86
Pentru aceasta cei ce ucid cu puşca, şi îndat ă nu le taie grumazul, pentru a se scurge tot
sângele, tare păcătuiesc, ca unii ce mănânc ă carne cu sângele sufletului, şi calc ă Canonul
acesta Apostolesc. C ă ce se osebesc, rogu- v ă, dobitoacele cele prinse de fiar ă, sau păsă
rile
cele lovite de vulturi, pe care opreşte Canonul, despre cele ce se omoar ă cu plum ă ? Mai
nimic. Pentru c ă, precum totdeauna întru acelea rămâne sângele, aşa asemenea ş i întru
acestea. Deci se cuvine îndat ă ce vânătorii omoar ă vânatul, să- l junghie pentru ca s ă se
verse tot sângele său. Precum aceasta Dumnezeu o porunceşte, zicând: « Ş i omul, om din fiii
lui Israil au din nemernicii, care se afl ă întru voi, care va vâna vânat de fiar ă, au pasă
re, care
se mănânc ă, va vărsa sângele ei, şi- l va acoperi cu pământ.» [Levit 17: 13] De aici ş i Ioan
Chitrul zice, c ă de va că
dea în vreun vas vreo vietate din cele ce se zic necurate, de va fi
neputred ă, şi de curând căzut ă, s ă nu se lepede lucrul cel de hran ă ce va fi în vas, ci dup ă ce
se va sfinţi s ă fie spre întrebuinţare şi hran ă. Afar ă numai de se îngreţeluieş
te a mânca
stăpânul lucrului sau de şi se vatăm ă sănă
tatea lui din aceea. Iar de ar fi putrezit vietatea,
s ă se lepede ceea ce ar fi în vas, nu numai pentru c ă vatăm ă sănătatea hrana aceştia, ci ş i
pentru ca s ă nu se par ă c ă mănânc ă sugrumat şi mortăciune, ş i sângele dobitocului, cel ce o
mănânc ă aceea. Pentru aceasta şi Nearaua aceasta 58 a lui Leon înţeleptului rânduieşte, că
cei ce vând, sau mănânc ă orice fel de mâncare, care ar avea sânge, s ă se bat ă, şi s ă se tund ă ,
şi s ă se osândeasc ă cu izgonire pentru totdeauna, şi averile lor s ă se risipeasc ă. Iar câţ
i
stăpânitori, şi judecători nu vor pedepsi pe unii ca aceştia, s ă se păgubeasc ă de zece litre de
aur.
78

afla postind în ziua Duminicii sau a Sâmbetei, cu deplinit ă nemâncare,
sau şi cu mâncare uscat ă întru al nouălea ceas, afar ă de o singură
Sâmbăt ă: adic ă de Sâmbă
ta cea mare, întru care se afla Trupul Domnului
în mormânt. Şi întru care şi toţi Dreptslăvitorii postim, dup ă Glasul
Domnului ce a zis: «Iar vor veni zile când se va lua de la dânşii Mirele, ş i
atunci vor posti.» [Matei 9, 15] (Vezi ş i însemnearea Canonului 29 al
Soborului 6) Un Cleric ca acesta, zic, s ă se cateriseasc ă . Iar de va fi mirean
unul ca acesta s ă se afuriseasc ă. Căci sâmbăta nu o postim, chiar ş i în
fiin ţă, pentru c ă este zi de odihn ă , întru care s- a odihnit Dumnezeu
despre lucrurile zidirii sale, dup ă aşezământurile sfinţ
ilor Apostoli
(Cartea 5 Cap 14) şi dup ă al doilea cuvânt, pentru c ă Marchioniţ
ii posteau
sâmbăta, împotrivindu - se cinstei Ziditorului a toate, dup ă sfântul
Epifanie la eresul împotriva lui Marchion. Zice înc ă ş i Margunius în
tâlcuirea Canonului 11 al Soborului din Anghira, c ă posteau în ziua
Sâmbetei, şi ereticii cei ce se numeau Coudiani, ş i Apolinariani, spre
izbăvirea celor adormiţi. Deci pe lâng ă pricina ce chiar şi din lă
untru,
pentru care nu postim Sâmbă
ta, care este precum am zis, odihna
Ziditorului a toate, şi pentru aceasta înc ă nu postim, ca s ă nu se
socoteasc ă c ă ne unim cu ereticii cei pomeniţ
i. Iar Duminica nu postim,
pentru Învierea Domnului nostru şi bucuria cea a toat ă lumea. C ă sâmbă
ta
aduce pomenirea zidirii ş i a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce este
sfârşitul şi pecetea ei. Iar Duminica poart ă chipul zidirii ş i a facerii celei
de a doua ca un început al ei, iar mai vârtos ca un început ş i al celei dintâi
zidiri.
S ă se ştie îns ă, c ă nu sunt călcă
tori ai Canonului acestuia, cei ce
pentru adevărat ă nevoin ţă cu cinstire de Dumnezeu, postesc zece zile de
rând, sau şi 15, postind prin urmare în cursul acestor zile sâmbetele ş i
Duminicile, cuprinse într - însele, precum Zonara ş i Valsamon, într - un glas
zic, atât în tâlcuirea Canonului 53 cât şi întru acestui Apostolesc. Îns ă ş i
aceştia, întru aceste zile, şi mai ales Duminica, se cuvine a nu posti toată
ziua, ci s ă dezlege postul, mai- nainte de al nouă
lea ceas, cu oarecare
mâncare proast ă, iar nu stricătoare de post. Latinii îns ă nu pot a se
îndrepta c ă postesc sâmbăta pentru nevoin ţă. Pentru c ă precum scrie
Platin, Papa Inochentie a surpat postul Miercurei, ş i în locul acestuia a
introadus postul sâmbetei. Deci cum postul sâmbetei poate pentru
nevoin ţă a se posti de către Latini, care răul cu rău vindec ă, ş i cu
nelegiuitul post al sâmbetei stric ă pe legiuitul post al Miercurei?
CANON 65
Dac ă vreun Cleric, sau mirean va intra în Sinagoga Iudeilor, sau a
Ereticilor, spre a se ruga, s ă se şi cateriseasc ă, şi s ă se afuriseasc ă .
[Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]
TÂLCUIRE
Mare păcat socoteşte Canonul acestea a intra vreun creş
tin în
Sinagoga Iudeilor, sau a Ereticilor, pentru ca s ă se roage. C ă ce parte este
credinciosului cu cel necredincios [2 Corinteni 6: 15] dup ă Dumnezeiescul
Apostol? Căci, dac ă însuşi Iudeii intrând în Sinagogile lor şi jertfe fă
când,
făr ă de lege fac, fiind opriţi afar ă de Ierusalim a aduce jertf ă, dup ă lege?
(Precum o mărturiseşte aceasta Dumnezeiescul Iustin în Dialogul cel că
tre
Trifon. Sozomen în Bisericeasca Istorie Cartea 5 Cap 21 ş i Hrisostom în
Cuvântul al 2- lea împotriva Iudeilor). Cu cât mai vârtos face făr ă de lege
79

creştinul acela ce se roag ă împreun ă cu răstignitorii lui Hristos? Dar ş i
Biserica şi adunarea ereticilor, ca una ce împotriv ă de Dreptslă
vitorii
cuget ă, nu se cuvine a se cinsti, ci mai vârtos a se lepă
da. Pentru aceasta
şi Canonul acesta rânduieşte, c ă , oricare Cleric, sau mirean ar intra în
Sinagoga Iudeilor, sau a ereticilor pentru rug ă , Clericul, ca unul ce foarte
a păcătuit, s ă se cateriseasc ă împreun ă şi s ă se afuriseasc ă , iar mireanul,
numai s ă se afuriseasc ă, fiindc ă, ca un mirean mai puţin a păcă
tuit de cât
Clericul, făcând - o aceasta, c ă a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sau
mai drept, precum alţii tâlcuiesc, Clericul cel ce ar intra în Sinagoga s ă se
roage, s ă se cateriseasc ă, iar mireanul s ă se afuriseasc ă.
CANON 66
Dac ă vreun Cleric în vreo gâlceav ă lovind, şi dintr- o lovitură
omorând, s ă se cateriseasc ă pentru sumeţ ia lui. Iar de va fi mirean să
se afuriseasc ă . [Sobor 6: 91; Ang: 21, 22, 23; Atana: Epistolie; Vasilie 2,
8, 11, 13, 33, 43, 52, 54, 56, 57; Grigorie Nissis: 5]
TÂLCUIRE
În Canonul lor 27 Dumnezeieş
tii Apostoli caterisesc pe Clericii cei ce
bat sau pe Credincioşii ce au păcătuit, sau pe necredincioş
ii ce au
nedreptăţ
it, precum am zis în tâlcuirea aceluia. Iar în Canonul acesta
rânduiesc c ă, dac ă vreun Cleric în vreme de gâlceav ă , ar lovi pe cineva cu
o singur ă grea lovire, şi din singur ă aceea l- ar omorî, unul ca acesta s ă se
caterisească 87 ; Măcar c ă nu a lovit cu o singur ă grea lovire; măcar c ă nu a
voit să- l omoare, ci pentru c ă s- a biruit de mânie, şi s- a arătat sume ţ ş i
obraznic, ridicând mâna ş i lovind, care lucru este oprit Clericilor. (Las a
zice pentru păcatul cel mare şi de moarte al uciderii ce a fă
cut.) Iar de va
fi mirean cel ce a făcut ucidere ca aceasta, s ă se despart ă de cuminecarea
tainelor, şi de la adunarea şi Biserica Credincioşilor.
CANON 67
Dac ă cineva pe vreo fecioar ă nelogodit ă silind - o ar avea- o, s ă se
afuriseasc ă; şi s ă nu fie lui slobod a lua pe alta, ci pe aceea s ă o ţ ie, pe
care o a ales, măcar sărac ă de ar fi. [Vasilie: 22, 23, 25, 26, 6]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă oricare cu sila ar strica pe vreo
fecioar ă, care nu este logodit ă cu altul, şi o are pe ea în casa sa, s ă se
afuriseasc ă pentru aceasta silnic ă stricare. Şi s ă nu aib ă voie a- şi lua altă
muiere, ci pe aceea însăşi, pe care singur el o a ales, şi măcar de ar fi ş i de
neam prost şi sărac ă.
CANON 68
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua
hirotonie de la oarecine, s ă se cateriseasc ă şi el ş i cel ce l- a
hirotonisit. Făr ă numai de ar dovedi, c ă de la eretici are hirotonia. Că
cei ce de al unii ca aceştia sunt botezaţ i, sau hirotonisiţ
i, nici
87
Însemneaz ă c ă deşi acesta se cateriseşte numai, ş i nu se desparte de ruga celor
credincioşi şi de Biseric ă, nu se iart ă îns ă şi a se împărtăşi cu Dumnezeiş
tile Taine,
împreun ă cu cei credincioşi, pân ă la vremea, ceea ce ar găsi de cuviin ţă Arhiereul, sau
Duhovnicescul lui părinte, precum am zis în tâlcuirea Apostolescului Canon 25.
80

credincioş i, nici Clerici este cu putin ţă a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1: 8;
Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]
TÂLCUIRE
A se hirotonisi cineva de dou ă ori în deosebite chipuri poate a se
socoti. Sau pentru c ă cel hirotonisit a defă
imat pe cel ce mai întâi l- a
hirotonisit, sau pentru c ă socoteşte c ă va lua mai mult dar de la cel ce l-
ar hirotonisi de al doilea, având mai mult ă credin ţă că
tre acela. Sau
pentru alta oarecare pricin ă de aceste fel. Pentru aceasta Canonul acesta
rânduieşte, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, ar primi a doua
hirotonie 88 de la oarecine, s ă se cateriseasc ă şi el, ş i cel ce l- a hirotonisit.
Afar ă numai de se va dovedi c ă are Hirotonia de la eretici. Pentru c ă cei
de eretici botezaţi, sau Hirotonisiţi, nici măcar creş
tini pot a fi cu acest
ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare, nici Ierei ş i Clerici, cu
aceast ă ereticeasc ă hirotonie. Pentru aceasta făr ă primejdie unii ca aceş
tia
şi se boteaz ă de Ierei Dreptslăvitori, şi se hirotonisesc de Dreptslă
vitorii
Arhierei; drept aceea prin urmare şi marele Vasilie scriind că
tre
Nicopoliteni, zice: Eu nu voi număra împreun ă cândva cu adevăraţii Preoţ
i
ai lui Hristos, pe acela ce s- a hirotonisit şi a luat purtarea de grij ă a
norodului din spurcatele mâinile ereticilor, spre spurcarea
Dreptslăvitoarei Biserici.
CANON 69
88
Pentru ce pricin ă din cele 7 Taine, numai dou ă nu se repetuiesc , Botezul ş i
hirotonia Ieriei? Scolasticii zic pentru c ă acestea las ă şi întipăresc haractir neş
ters. Care
haractir dup ă dânşii (în partea 4 a Teologiei, precum st ă la Nicolae vulgarul în catihisis) este
o fiin ţă practic ă ce se afl ă în suflet şi putere mai presus de fire. Aceast ă socotin ţă a
scolasticilor o au urmat mai toţi Teologii cei noi ai noştri, ş i mai ales Coresie. Iar mie mi se
pare c ă pentru aceasta numai aceste nu se repet ă într- una şi aceeaşi via ţă a celor ce le
primesc acestea, pentru c ă se fac în chipul Morţii Domnului, care odat ă fă
cându- se, nu se
mai repet ă. C ă cei ce se boteaz ă întru Moartea Domnului se boteaz ă, dup ă Pavel şi după
Canonul 47 Apostolesc. Iar Iereii că
zând din Ierie, pentru aceasta nu se Hirotonisesc al
doilea, fiindc ă închipuiesc pe Iereul cel întâi şi mare, care a intrat deodat ă întru cele sfinte,
veşnic ă izbăvire aflând, dup ă Pavel; şi rămâne întru veşnicie necăzut ă avându- şi Preoţ
ia.
Aceasta dup ă socoteala mea este pricina de nu se Hirotoniseşte a doua oar ă Preotul, că
necăzut ă este Preoţia întru Hristos. Drept aceea ş i închipuirea lui, se cade a sta totdeauna
întru curăţenia ceea ce se cere la Preoţie, pentru a se păzi bine asemă
narea, întru arhetipon
(întâiul chip) şi întru Iereul ce- i poart ă chipul lui, şi alta înc ă, pentru c ă Iereul chiar stă
întru a Ierosi adic ă, întru a jertfi Jertfa cea de Tain ă, care este Jertfa cea făr ă de sânge, prin
care se vesteşte Moartea Domnului cea una, dup ă Pavel. C ă de ar fi cuvânt îndestulat pentru
c ă nu se repet ă Tainele acestea haractirul cel aflat de scolastici; pentru ce Mirul se
poftoreşte, cu toate c ă Pecete se numeşte, şi pecetluirea şi haractir închipuieş
te în suflet?
C ă zice Evanghelistul Ioan « Şi voi darul ce aţi luat de la el întru voi ră
mâne» [1 Ioan 2: 27].
Şi Pavel, cel ce v- a pecetluit pe voi, zice, ş i- a dat arvuna Duhului în inimile voastre [2
Corinteni 1: 22]. Dar şi David, us al Domnului pe Saul îl numeşte, nu numai dup ă ce l- a
defăimat Dumnezeu, ci şi dup ă moarte [2 Împărăţ
ia 1: 14]. Drept aceea pentru cuvântul
acesta, adic ă pentru singuratica Moartea Domnului, şi un singur Diacon, ş i un singur
Presbiter, şi un Arhiereu numai se cade a se hirotonisi întru o Liturghie, şi nu doi sau mulţ
i,
dup ă Simeon al Tesalonicului (răspunsul 39). Şi dup ă Iov în sintagmation a lui Hrisant, iar
câţi nu se vor hirotonisi singuraticeşte aceştia ce sunt, nu ştie zice acestaş
i Simeon, ca unii
ce nu- s hirotoniţi dup ă predania Bisericii. Măcar c ă citeţi şi Ipodiaconi se hirotonisesc mulţ
i
la una şi aceeaşi Liturghie, ca nişte mădulare mai nedeplinite decât Preoţia, ş i ca unii ce se
hirotetisesc afar ă de Altar, dup ă acestaşi Iov. Pentru cuvântul acesta, adic ă pentru a nu se
poftori Moartea cea unatic ă a lui Hristos, au rânduit ş i Soborul cel în cetatea Antisiodor
localnic în vremea lui Iraclie împăratul la anul 613 adunat. A nu se face dou ă Liturghii întru
o zi pe una şi aceeaşi mas ă. Care şi aceasta o calc ă Papistaşii.
81

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau Ipodiacon, sau
Cite ţ, sau Cântăre ţ, sfântul marele Post nu- l posteş
te, sau Miercurea,
sau Vinerea, s ă se cateriseasc ă. Făr ă numai de s- ar opri pentru boală
trupeasc ă. Iar de a fi mirean, s ă se afuriseasc ă . [Sobor 6: 29, 89;
Loadiceea: 49, 51, 52; Petru: 15; Dioni: 1; Timot: 8, 10]
TÂLCUIRE
Tuturor împreun ă, şi celor Bisericeşti, şi celor lumeşti, le porunceş
te
Canonul acesta s ă posteasc ă întocmai ş i asemenea, atât Postul cel mare,
cât şi toate Miercurile, ş i Vinerile, zicând acestea anume. Oricare Episcop,
sau Presbiter, sau Diacon, sau Cite ţ, sau Cântăre ţ, nu posteş
te sfântul
marele Post, sau fiecare Miercuri, şi Vineri, s ă se cateriseasc ă. Afară
numai de nu poate a posti pentru vreo boal ă trupeasc ă . Iar de este mirean
cel ce nu le posteşte acestea, s ă se afuriseasc ă. C ă sfântul marele Post îl
postim, dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (în Cuvântul le cei ce posteau
primele Paşti) ce zice nu pentru Paşti, nu pentru Cruce, ci pentru pă
catele
noastre… Fiindc ă Paştile nu sunt pricin ă de post ş i de plâns, ci de veselie
şi de bucurie. Drept aceea nu se cuvine s ă zicem c ă plângem pentru
Cruce. C ă nu plângem pentru aceea, s ă nu fie! Ci pentru pă
catele noastre.
Postim îns ă marele Post, dup ă urmarea Domnului, care a postit în munte
40 de zile. Iar cele dou ă zile ale săptămânii le postim, Miercurea adic ă ,
căci întru aceast ă zi, s- a fă
cut sfatul pentru vânzarea Domnului nostru.
Iar Vinerea, căci întru aceast ă zi a pă
timit cu Trupul moartea cea pentru
mântuirea noastr ă , precum Iromartirul Petru zice în al 15- lea Canon al
său.
Şi Dumnezeiescul Ieronim
89
. „Fiind îns ă Canonul 50 al celui din
Laodiceea porunceşte ca bucate uscate s ă mâncă
m în tot sfântul marele
Post precum ş i Dumnezeiescul Epifanie la eresul 75 zice în postul cel de
patruzeci de zile, (fie) mâncare uscat ă şi curăţ
ie. Iar Apostolescul acesta
Canon, în cuvântul postului împreun ă a numărat Miercurea ş i Vinerea cu
postul ce de patruzeci de zile. Deci şi postul fiecărei Miercuri ş i Vineri cu
mâncare uscat ă se cade a se face asemenea cu postul cel de patruzeci de
zile.” Iar mâncarea uscat ă este, a mânca cineva odat ă în zi dup ă al
nouălea ceas făr ă untdelemn ş i vin, precum am mai zis în tâlcuirea celui
64 Apostolesc. Pentru aceasta şi Valsamon opreş
te nici raci, nici cele de
89
Se osebesc Miercurile şi Vinerile Luminatei săptămâni, şi a săptămânii celei după
cincizecime, întru care stricăm cele ale săptă
mânii celei Luminate pentru bucuria Învierii
Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale săptămânii celei dup ă cincizecime, pentru
bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi dup ă aceasta s ă se arate c ă Sfântul Duh este de o
fiin ţă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât acela, precum zice Chitrul în Canonul 25 al să
u.
Iar stricarea postului Miercurilor sau a Vinerilor ce o facem, când se întâmpl ă Praznicile
Naşterii lui Hristos şi ale Dumnezeieştilor Arătări, se vede c ă o vindec ă postul cel ce a
apucat mai- nainte al ajunului, care este rânduit în Tipic a se face totdeauna la praznicele
acestea, pentru aceast ă pricin ă socotesc, iar stricarea postului ce se face Miercurile ş i
Vinerile în cele douăsprezece zile dup ă Naşterea Domnului, şi înainte de lăsatul de carne, ş i
în săptămâna mâncării de brânz ă , nici de o parte poate a se vindeca. Iar pricina ce o aduc
oarecare la aceasta c ă adic ă Armenii postesc în acele 12 zile pentru câinele arţ
ivurie, iar în
săptămâna cea înainte de lăsatul de carne, Ninivitenii, iar în săptămâna brânzei Tetradiţ
ii.
Pricina aceasta, zic, este cu totul neputincioas ă şi rece. Fiindc ă noi Dreptslă
vitorii nu ne
osebim de cei răi slăvitori şi de eretici cu mâncările, ci cu dogmele Credinţ
ei. Pentru aceasta
ş i Pavel zicea, Legea poruncilor, cu dogmele stricându - o. Pentru aceasta, atât Valsamon, cât
şi Ioan al Chitrului care zic c ă s ă dezlegăm Miercurile şi Vinerile acestea, pentru c ă postesc
întru ele ereticii cei mai sus arătaţi, nu zic ne hotărât ca toţi Dreptslăvitorii s ă dezlege, ci
numai aceea ce împreun ă locuiesc şi împreun ă petrec cu pomeniţii eretici. C ă Valsamon în
al 52- lea răspuns ce face către Marcu al Alexandriei zice acestea: „Îns ă ş i aceasta se va face
când cineva petrece împreun ă cu Tetradiţii sau cu Armenii. Iar Ioan în ră
spunsul 27 ce face
către Cabasila al Dirahiei, asemenea zice; şi mai ales de neam întâmpla a petrece împreună
(cu nişte eretici ca aceştia adic ă); nu îns ă cu pricinuirea aceasta s ă facem bucurie pântecelui.
82

acest fel a se mânca Miercurea şi Vinerea şi în Postul cel mare. Împreună
mărturiseşte cu adevărul acesta ş i Dumnezeiescul Epifanie zicând: „Postul
Miercurea şi Vinerea, pân ă în ceasul al nouălea fie. Ci ş i Filostorgul
(Cartea 10 a Bisericeştii Istorii) zice postul Miercurei ş i al Vinerei nu se
îngrădeşte numai în nemâncare de carne, ci se canoniseş
te acesta întru a
nu gusta cineva hran ă pân ă seara. Pentru aceasta ş i fericitul Benedict în
Canonul său 41 rânduieşte Monahilor celor supuşi lui s ă postească
Miercurea şi Vinerea pân ă în ceasul al nouălea.” Zice înc ă şi purtă
torul de
Dumnezeu Ignatie în Epistolia sa cea către Filipeni „Postul cel mare să
nu- l defăimaţi, c ă cuprinde urmarea petrecerii Domnului.” După
săptămâna Patimii, ne treceţi cu vederea Miercurea ş i Vinerea postind,
săracilor dând ce aveţi de prisos. Nu s ă amăgeasc ă dar unii zicând, că
Postul Miercurei şi al Vienerei nu este legiuire Apostoleasc ă. C ă iată
Apostolii în Canoanele lor îl număr ă pe acesta cu postul marelui Post. Iar
în aşezămintele lor cu postul Săptămânii celei mari. Că
ci scris într- însele
„Se cade a posti săptămâna cea mare, şi Miercurea şi Vinerea
90
. Dar ce am
zis că- l legiuiesc pe ele Apostolii? Însuş
i Mântuitorul Hristos pe postul
acestor dou ă zile l- a fost legiuit. Şi cum c ă aceasta este adevărat ă, ascultă
pe însuşi sfinţii Apostoli, ce zic în aşezămintele lor (Cartea 5 cap 14) ne-
au poruncit nou ă însuşi s ă postim Miercurea şi Vinerea. Vezi, c ă însuş
i
Domnul este puitor de Lege al postului acestor dou ă zile? Îns ă de vreme
ce precum s- a dovedit, asemenea este Potul cel mare cu postul Miercurei
şi Vinerei, prin urmare asemenea este şi dezlegare acestor dou ă posturi la
cei bolnavi. „Drept aceea, precum Timotei în Canonul 8 şi 10 al lui, iartă
pe muierea cea lehus ă, ca în Postul cel mare s ă bea vin, şi s ă mă
nânce
îndestul ă hran ă, încât s ă se poat ă ţine, iar ă pe cel tare uscat de vreo
covârşitoare boal ă îl iart ă a mânca unt de lemn în Postul cel mare. Întru
asemenea chip se cade a se ierta s ă mănânce numai unt de lemn, şi s ă bea
vin Miercurea şi Vinerea cel ce s- a uscat de o mare boal ă . Asemenea zice
şi Dumnezeiescul Ieronim, c ă întru aceste dou ă zile nu trebuie a se
dezlega postul făr ă de mare nevoie. Aceastaşi zice şi sfinţitul Augustin
91
.
90
Iar de este întocmai Postul Miercurei şi al Vinerei cu sfântul Postul cel mare, arătat este că
precum întru acela nunţi nu se fac, dup ă Canonul 52 al Soborului din Laodiceea, aş
a nu se
cade a se face nici Miercurea nici Vinerea. Şi de este aceasta, arătat c ă nici cei dup ă lege
căsătoriţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o Miercuri ş i Vineri pentru
cucernicirea şi cinstirea Postului, precum nici în sfântul marele Post. C ă necuviincios lucru
este, despre o parte a nu strica Posturile acestea cu mâncă
ri, iar despre alta a le strica, cu
trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi Proorocul Ioil însemnând, c ă în vremea Postului să
cade a se înfrâna despre împreunare cei căsătoriţi, zice: „Sfinţiţi Postul, propovăduiţ
i
vindecarea… Ies ă mirele din aşternutul său, şi mireasa din că
mara sa” (Cap 2). Iar
Dumnezeiescul Pavel arătat zice, c ă cei căsătoriţi dup ă lege, întru o unire se cade a se
depărta de trupeasca împreunare, pentru a se zăbovi în Post, şi în rugă
ciuni. [1 Corinteni 7:
5] adic ă s ă se depărteze şi când este precum am zis Post, şi când se roag ă şi se gă
tesc a se
cumineca cu Dumnezeieştile Taine. Şi Sâmbăta şi Duminica, dup ă Canonul 13 al lui Timotei,
şi în toate Sărbătorile. Dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde
aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice. C ă dac ă cei de curând însoţiţ
i, care
înc ă pofta le este înfocat ă, şi tinereţea zburdatic ă , nu se cade a se împreuna în vreme de
Post şi de rug ă, cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţ
i, care nu au
atâta sil ă trupeasc ă, se cuvine a nu se împreuna. Acestaşi sfânt Părinte povesteşte ş i cum
posteau creştinii cei vechi sfântul marele Post, zicând: Sunt unii întrecându - se între sineş
i,
unii adic ă dou ă zile întregi petrec făr ă mâncare; iar alţii nu numai de vin, ş i de unt de lemn,
ci întrebuinţarea tuturor bucatelor o leapăd ă de la masa lor, mâncând numai pâine ş i bând
ap ă, petrec tot Postul.
91
De aici se cunoaşte cât sunt vrednici de osând ă aceea, ce au umplut Ceasloavele cele din
nou tipărite de dezlegări la vin şi la unt de lemn, puse nu numai la sfinţii cei mari ci ş i la cei
mici, şi în scurt a zice la cei făr ă doxologii, sau (slavocântare) care acestea nu le au vechile
scrise cu mâna, şi tipărite Ceasloave care se afl ă. Pentru aceasta cei ce s- au înştiinţ
at de
83

Îns ă, fiindc ă iubitorii de trup vrând a strica Postul cel mare, ş i Miercurea
şi Vinerea, ori punând pricin ă c ă sunt bolnavi făr ă a fi, sau ş i fiind
bolnavi, zic, c ă nu este îndestul numai untul de lemn şi vinul spre a întă
ri
slăbiciunea lor, pentru pricinuirile acestea, este trebuin ţă a se întreba
vreun Doftor iscusit, şi temă
tor de Dumnezeu, ce mâncare poate fi
îndestul ă spre întărirea slăbiciunii, şi aşa dup ă rânduirea Doftorului, să
sloboaz ă Arhiereul, sau Duhovnicul, pe bolnav s ă dezlege postul, şi s ă nu
se încredinţeze în singure pricinuirile bolnavilor, ş i mai ales când bolnavii
cei de acest fel s- ar întâmpla a fi din cei ce se zic de bun neam.
CANON 70
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din
catalogul Clericilor, va posti împreun ă cu Iudeii, sau va pră
znui cu
dânşii, sau ar primi de la dânşii ospăţ
urile praznicului, precum azime,
sau ceva de acest fel, s ă se cateriseasc ă, iar de va fi mirean, s ă se
afuriseasc ă . [Apsotolic: 7, 65, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 29, 37, 38;
Car: 60, 81, 117]
TÂLCUIRE
Dac ă cel ce numai se roag ă împreun ă cu cei afurisiţi, se afuriseş
te,
sau cu cei caterisiţi numai, împreun ă se cateriseş
te. Cu mult mai vârtos
cel ce posteşte şi serbeaz ă împreun ă cu Iudeii ucigaş
ii lui Hristos, Cleric
fiind se cateriseşte, iar mirean se afuriseşte? Pentru aceasta ş i Canonul
acesta rânduieşte, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau
oricare fiind din catalogul Clericilor, posteşte cu Iudeii, sau serbeaz ă cu
dânşii Paştile, sau alte sărbători, sau primeşte de la dânşii daruri de ospăţ
ale sărbătorii lor, precum sunt azimile
92
(pe care ei la zilele pască
i lor le
aceasta îndreptează- se; şi urmeze mai bine celor vechi, decât celor noi. Iar pentru ca să
deplinim cuvântul cel pentru Posturi, adăugăm aici şi aceasta, c ă , cele trei Posturi, al
Naşterii Mântuitorului, al sfinţilor Apostoli, şi al lui August, le întăresc înc ă, ş i Simeon al
Tesalonicului (în răspunsul 54) şi aşezămintele cele din început, şi obşteş
tile Tipice ale
Ierosolimiţilor şi ale Studiţilor, şi în scurt toate osebitele Tipice ale împărăteştilor Mănă
stiri
din sfântul munte. Ci şi însuşi aceasta c ă Postul cel dinaintea Sfintelor Paşti se numeş
te
mare, arat ă, c ă sunt şi alte Posturi, acesta îns ă covârşeş
te, precum aceasta descoperit o
încheie Simeon al Tesalonicului (în răspunsul 56). Deci în Posturile Naşterii Domnului, ş i al
sfinţilor Apostoli, Marţea şi Joia, se face dezlegare la unt de lemn şi la vin, nu şi la peş
te,
dup ă Tipice; iar Lunea, Miercurea, şi Vinerea postim de unt de lemn şi de vin, ş i întru
acestea de se va întâmpla Alliluia, adic ă sfânt neslavocuvântat se face la al 9- lea ceas o
mâncare şi uscat ă mâncarea; iar de se va întâmpla sfânt slavocuvântat se face de dou ă ori
mâncare.
92
Însemneaz ă, din Canonul acesta c ă întocmai se cade a se certa şi cei ce mănâncă
spurcatele corbanuri ale Agarenilor; ş i mai ales cele ale baeramurilor lor celor urâte de
Dumnezeu. Şi câte altele obişnuiesc a face la sataniceştile ş i de Dumnezeu urâtele sunéte
(adic ă tăiere împrejur) ale copiilor lor. De aici se vede c ă sunt vrednici de osând ă Latinii,
care au chenotomisit Taina Dumnezeieştii Euharistii, şi au introdus Iudaiceştile azime. Că
ci
azimile sunt chenotomie (adic ă nou ă scornire) este arătat c ă de la Hristos, pân ă la 1053 cu
pâine dospit ă Liturgisea Biserica Apusenilor. C ă întru acest an Leon al nouălea s- a fă
cut
întâi aflător al azimilor. C ă preamincinoase s- au dovedit propunerea cea de la Latini, că
Domnul ar fi săvârşit Cina cea de Tain ă cu pâine nedospit ă 1 dup ă ce s- a aflat
Pâinea dospit ă, de Domnul dat ă. C ă povesteşte Nicolae Idruntul în cea asupra azimelor, că
ci
când au luat Franghii Constantinopolul, au găsit în împără
tescul schevofiláchiul, cinstitele
Lemne cununa de spini, sandalii Mântuitorului, şi un cui. Au găsit îns ă ş i în oarecare vas de
aur împodobit cu pietre scumpe şi cu mărgă
ritare, Pâine: din care a dat Domnul Apostolilor.
Pentru aceea şi suprascrie acest fel ave: „Aici se afl ă Dumnezeiasca Pâinie, pe care Hristos o
a împărţit Ucenicilor săi în vremea Cinei, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu.” Ş i
fiindc ă era dospit ă, sau sfătuit Apusenii cei ce o au aflat s ă o ascund ă , Episcopul
Alvestaniei, şi Ipopsifiul Vitleemului care o aflaser ă. Dar n- au putut cu bunăvoinţ
a lui
84

mănânc ă, şi la toat ă sărbătoarea lor, şi la toat ă jertfa azimele proaduce),
sau altceva ca acestea, primind s ă se cateriseasc ă. Iar de va fi mirean s ă se
afuriseasc ă. Căci măcar deşi cei ce primesc unele ca acestea, şi împreună
postesc şi împreun ă prăznuiesc, nu sunt de o cugetare cu Iudeii (c ă de ar
fi fost unii ca aceştia, s- ar cuvenit nu a se caterisi, sau a se afurisi, ci ş i
anatemei a se da dup ă Canonul 29 al Soborului din Loadiceea). Dar însă
dau prilej de sminteal ă, şi prepus c ă cinstesc slujbele Iudeilor, care lucru
este străin de Dreptslăvitori. Las a zice, c ă şi se spurc ă unii ca aceş
tia cu
împreun ă petrecerea ucigaşilor de Hristos. Că
tre care zice Dumnezeu,
Postul şi nelucrarea şi sărbătorile voastre le urăşte sufletul meu.
CANON 71
Dac ă vreun creştin ar aduce unde de lemn la Altarul pă
gânilor,
sau în Sinagoga Iudeilor, în sărbătorile lor, sau lumânări ar aprinde, să
se afuriseasc ă . [Apost: 7, 65, 70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38;
Cart: 59, 82, 123]
TÂLCUIRE
C ă din aceasta ce face se arat ă, c ă cugeteaz ă de adevă
rate
mincinoasele slujbele acelora, şi tainele lor cele spurcate.
CANON 72
Dac ă vreun Cleric, sau mirean ar lua din sfânta Biseric ă cear ă sau
untdelemn, s ă se afuriseasc ă; şi pe lâng ă cele ce a luat încincit să
adaug ă. [Apost: 73; Sobor 1 şi 2: 10; Nis: 8]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte c ă , oricare Cleric, sau mirean ar lua din
Biseric ă, cear ă sau untdelemn, şi le- ar întrebuinţa în treburi nesfinţite ş i
obşteşti, s ă se afuriseasc ă. Şi dup ă ce le va întoarce la aceeaşi Biserică
întregi, precum le- a luat, să- i dea lâng ă acestea, ş i o a cincia parte din
preţul acelora, iar Aristin a tâlcuit încincit. Încât dup ă dânsul Canonul
zice, ca s ă întoarc ă cele ce au jefuit cele sfinţite cear ă sau untul de lemn
ce le- a luat, şi înc ă de cinci ori pe atâta. Înc ă ş i Iosif Egipteanul cel ce a
tălmăcit canoanele Arăbeşte încincit a tălmăcit. Totuş
i tâlcuirea cea mai
dinainte mai bun ă este c ă se potriveşte cu cincimea ş i zeciuiala rodurilor,
ce d ă Evreii Preoţilor, care se afl ă în multe părţi ale sfintei Scripturi, ş i nu
înseamn ă încincit, sau înzecit, ci la cinci, sau la zece una.
CANON 73
Vas de aur, sau de argint, sfinţ
indu - se, sau prostire, nimenea să
nu le mai sfeteriseasc ă (reşluiasc ă) spre a sa întrebuinţ are. C ă lucru
făr ă de lege este. Iar de se va vădi cineva, s ă se certe cu afurisanie.
[Apost: 75; Sobor 1 şi 2: 10; Nis: 8]
Dumnezeu. ( Şi mărturiseşte aceast ă Istorie de adevărat ă şi Gheorghie al Cherchirei aflându -
se la anul 1146) şi al s- a dovedit, dup ă cel întâi Ioan al Ierusalimului, ş i apoi de la dânsul
luând prilej Evstratie Arghent, a scris asupra azimelor, şi cu cuvinte din scriptur ă ş i
neîmpotrivite a dovedit c ă Domnul nu a mâncat Paş
tile cele ale legii în vremea când s- a dat
la Patim ă, şi prin urmare, nici a săvârşit Cina cea de Tain ă cu azime. Citeşte ş i pe Dositei
cartea 8, cap 12.
85

TÂLCUIRE
Şi acest Canon asemenea cu cel mai de sus opreşte obş
teasca
întrebuinţare a celor sfinţite, rânduind ca nimenea s ă nu ia, nici să
întrebuinţeze spre a sa slujb ă vase de aur sau de argint, sau poale ş i
veşminte, care sunt sfinţite şi lui Dumnezeu afierosite
93
. Pentru c ă luarea
aceasta, şi întrebuinţarea este urât ă lui Dumnezeu şi afar ă de lege. Iar de
s- ar vădi cineva c ă o face aceasta, s ă se afuriseasc ă. Iar care pedeaps ă iau
de la Dumnezeu cei ce spurc ă lucrurile cele afierosite lui, ş i le
întrebuinţeaz ă spre obşteasca întrebuinţare, mai mult decât toţi au ară
tat
Baltasar Împăratul. Care fiindc ă a spurcat vasele cele de aur ş i de argint,
pe care le- au jefuit Nabucodonosor tată
l lui din Biserica lui Dumnezeu
cea din Ierusalim, făcând s ă bea cu ele vin atât el, cât şi cei mari ş i
ţiitoarele, dalcaucii lui. Întru aceeaşi noapte când a fă
cut aceasta, s- au
omorât, şi împărăţia lui s- a împărţit la Mezi şi la Perşi. Iar Papa Ş tefan,
dup ă Platin, zice, c ă sfinţitele îmbrăcăminţ
i, nici Preotul poate a le
întrebuinţa în trebuin ţă din afar ă. Citeşte ş i tâlcuirea celui mai de sus
Canon 72.
CANON 74
Episcopul de s- ar prihăni pentru oarece, de că
tre oameni
vrednici de credin ţă, nevoie este a se chema el de că
tre Episcopi,
măcar de ar întâmpina, şi ar mărturisi, sau se va vădi, hotărască
- se
certarea. Iar dac ă chemat fiind nu va asculta, s ă se cheme ş i a doua
oar ă, trimiţ ându - se la el doi Episcopi. Iar dac ă şi aşa nu va asculta, să
se cheme şi a treia oar ă, iarăşi doi Episcopi trimiţându - se că
tre
dânsul, şi dac ă şi aşa defăimând nu va întâmpina, Sinodul hotărască
asupra lui cele socotite, ca s ă nu socoteasc ă fugind de judecat ă că
câştig ă . [Sobor 2: 6; Sobor 4: 9, 17, 21; Anti: 14, 15; Sar: 4; Cart: 8, 12,
16, 27, 96, 105, 131, 137, 138, 139; Teo: 9]
TÂLCUIRE
Pâra cea asupra Episcopului, pe care o arat ă Canonul acesta nu este
pricin ă băneasc ă, adic ă pentru însuşi lucrul al cuiva şi prihan ă a sa cum
c ă s- a nedreptăţit adic ă de Episcopul, ori s- a pă
gubit, precum nu bine a
tâlcuit Valsamon. Ci pentru pricin ă Bisericeasc ă, care poate a clă
ti treapta
lui. Şi de unde este arătat? De la oamenii cei vrednici de credin ţă , pe care
ca pârâşi îi introduce Canonul. Căci, cei ce pâră
sc asupra Episcopului
93
Înseamn ă îns ă c ă dup ă răspunsul al 7- lea al lui Ioan chitrul, care se afl ă în manuscrise,
uneltele cele ce au slujit la înoirea sfinţitelor Vase celor stricate, nici ne lucră
toare se cade a
rămâne, nici în mare pentru aceasta a se arunca, fiindc ă n- au luat îndat ă şi sfinţ
enia pentru
c ă s- au atins de cele sfinţite. Dar nici locul, unde le topesc meşterii se cade a se să
pa, sau a
se acoperi cu alt ă materie ca şi când s ă nu se calce. Pentru c ă precum mâinile noastre care
prind, când cele sfinte, când spurcă
ciunile trupului nostru, nu le avem ca sfinte nici ca
spurcate. Aşa se cade s ă socotim şi uneltele acestea. Făr ă numai ce s- ar afierosi în ştiinţ
a
tuturor Dumnezeieştilor Biserici atunci ca sfinţite se socotesc. Iar de vom zice, c ă acestea
au luat sfinţenie, îns ă lucrătoarea putere a focului şterge sfinţenia aceasta. Pentru aceasta ş i
împărăteştile legi poruncesc c ă Vasele cele din argint şi de aur ale Bisericilor, mai întâi s ă se
topeasc ă, şi apoi s ă se dea spre răscumpărarea robilor. Nici sfinţitele Veş
minte de se vor
spăla nu se spurc ă. C ă dup ă primul Canon al lui Nichifor, dac ă Antimisul ce dup ă neştiinţă
s- ar spăla, nu- şi leapăd ă sfinţenia, nici se spurc ă, cu cât mai vârtos celelalte Veş
minte
spălându - se nu se spurc ă; se vede îns ă din aceasta ce zice Nichifor, dup ă neştiin ţă: Cum că
nu se cuvine oricum a se spăla Antimisele, şi
Acoperămintelor sfintelor Potire. Iar de se vor strica desăvârşit, atât acestea, cât ş i toate
celelalte Ieraticeşti Veşminte, şi poale, sfătuiesc unii, c ă se cuvine a se arde în foc (care ş i
mai bine este) sau s ă se arunce în adâncul mării, sau s ă se îngroape în loc necălcat.
86

pentru pricin ă de bani, şi prihăniri ale sale, nu se cerceteaz ă ori
Dreptslăvitori sunt, ori răuslăvitori, ori prihăniţi, ori neprihăniţi, adică
vrednici de credin ţă; ci orice fel ar fi unii ca aceştia, se primesc la pâr ă .
Dup ă Canonul al 6- lea al Soborului 2 şi dup ă al 8- lea ş i 27 al celui din
Cartagina. Iar cei ce- l pârăsc pe el pentru Bisericeş
ti pricini, se cuvine a fi
şi Dreptslăvitori, şi neprihăniţi, adic ă vrednici de credin ţă, c ă întru alt fel
nu se primesc la pâr ă dup ă acesteaşi Canoane. Pentru aceasta ş i Zonara se
vede conglăsuind cu hotă
rârea cea de aceste fel a Canoanelor. Deci zice
Canonul, dac ă vreun Episcop s- ar pârî de oameni vrednici de credin ţă, ş i
neprihăniţi pentru vreo Bisericeasc ă vin ă , este nevoie a se chema de
Episcopi la judecat ă. Şi de va veni, şi va mărturisi însuşi de sineşi, c ă este
adevărat ă pâra cea de acest fel, sau, tăgă
duind el, de se va dovedi prin
mustrări ne împotriv ă zice, de către pârâşi; atunci s ă se hotăreasc ă de
Episcopi datornica certare cea asupra lui. Iar de se va chema ş i nu va
asculta s ă vie la judecat ă, s ă se trimit ă către el doi Episcopi, şi să
- l cheme
şi de- al doilea; iar de nu va asculta iarăşi, s ă se trimit ă iarăş
i doi Episcopi
la el, şi să- l cheme şi de al treilea. Şi dac ă şi de a treia oar ă va defăima ş i
nu va merge, de aceea dar Sinodul Episcopilor şi nefiind el de fa ţă ,
hotărasc ă asupra lui, certările cele ce i se vor părea drepte ş i legiuite. Ca
s ă nu socoteasc ă c ă cu aceasta câştig ă şi se foloseşte, fugind de judecat ă ,
şi prelungind vremea.
CANON 75
La mărturia cea împotriva Episcopului, eretic s ă nu se primeasc ă ,
dar nici credincios unul numai, c ă pe gura a doi, sau a trei martori, va
sta tot graiul. [Sobor 1: 2; Cart: 40; Teo: 9; a 2- a lege 17, 6]
TÂLCUIRE
Nu numai cei ce pâră
sc pe Episcopul nu se cuvine a fi eretici, precum
am zis mai sus, ci nici cei ce mă
rturisesc împotriva lui. Dar nici unul
mărturisind împotriva Episcopului, este primit. Fiindc ă este scris în legea
cea veche: pe gura a doi martori, sau a trei, va sta, ş i se va adeveri tot
cuvântul şi prihănirea ce va fi cu îndoială 94 .
94
„Însemneaz ă c ă, dac ă mulţimea martorilor nu va fi vrednic ă de crezare, se cuvine a se
cerceta chipul şi voinţa lor, dup ă Apostoleştile aşezăminte, Cartea 2 cap 49 c ă de multe ori
se poate, şi doi şi trei şi mulţi martori a se uni la rău, şi a mărturisi minciun ă . Precum
minciuni au mărturisit asupra Susanei, asupra lui Navute, asupra lui Ştefan, ş i asupra
Domnului. Pentru c ă vrednici de credin ţă, zice titlul 1 al cărţii 21 din cele împărăteş
ti (Fotie
titlul 9 cap 2) se cuvine a fi martorii. Şi vrednici de credin ţă fiind, de prisos se vede a fi de a
se mai jura. C ă jurându - se cad în prepus c ă nu ar fi vrednici de credin ţă; de la chipul ş i
fapta lor cea bun ă, şi pentru aceasta vor s ă adevereze şi s ă încredinţeze mă
rturia lor cu
jurământuri, pentru aceasta dup ă Armenopul ş i lege este unde zice a nu jura martorii
(Cartea 1 titlul 1) zicând îns ă legea s ă fie martorii vrednici de credin ţă, arătat este că
opreşte a nu mărturisi oameni pe jos târâtori, desfrânaţi, neînsemnaţi, necunoscuţ
i,
luptători cu fiar ă, măscărici, jucăuşi, sau care s- au osândit în judecătoria public ă, c ă au
clevetit pe cineva, sau c ă au preacurvit, sau c ă au furat, sau c ă alta oarecare nelegiuire au
făcut, şi nu s- au desvinovăţit dup ă aceasta de osând ă, sau c ă s- au pus în lan ţ ş i în
închisoare pentru necuviinţele cele zise şi răutăţi. Cel ce ar fi mă
rturisit mai întâi spre
prihănirea cuiva, nu mărturiseşte iarăşi spre ajutorul lui. La pricini de vinovăţ
ii se cade a nu
se crede numai glasurile martorilor, nefiind de fa ţă adic ă, ci s ă fie de fa ţă însuş
i în
persoan ă, şi s ă fie siliţi a descoperi, şi păcatul, şi anul, şi luna, şi locul, întru care s- a fă
cut
păcatul, şi s ă nu fie siliţi îns ă a mărturisi şi ziua ş i ceasul. Iar de nu le vor putea dovedi
acestea, s ă se izgoneasc ă din hotarul acela. Boierii şi preoţii făr ă voia lor nu se trag să
mărturiseasc ă, ci cu voia. Iar Arhiereii şi de sineşi de vor voi a mărturisi, s ă nu se cheme
spre a mărturisi, ci s ă se întrebe numai în cas ă. Iar ereticul ş i necredinciosul împotriva
Dreptslăvitorului nu mărturisesc dup ă Armenopul Cartea 1 titlul 6 şi dup ă Cartea 1 a
87

CANON 76
Cum c ă nu se cuvine Episcopul fă
când har fratelui, sau fiului, sau
rudeniei a hirotonisi în dregătoria Episcopiei pe cine voieşte, că
moştenitori a face Episcopiei, nu este drept, dă
ruind cele ale lui
Dumnezeu pentru patima omeneasc ă. C ă nu este dator a pune Biserica
lui Dumnezeu sub moştenitori. Iar de va face cineva aceasta făr ă tă
rie
rămâie hirotonia, şi el ceartă- se cu afurisirea. [Ant: 23; Cart 40]
TÂLCUIRE
Arhiereasca stăpânire cu adevărat Har ş i Dar a Sfântului Duh. Cum
dar poate cineva aceasta a o dă
rui altuia ca un drept clironomicesc?
Pentru aceasta şi Apostolescul acesta Canon rânduieşte, c ă nu se cuvine
Episcopul a face har, şi a hirotonisi Diadoh în dregă
toria Episcopiei pe
cine ar voi din fraţii, sau fiii, sau rudeniile lui. Pentru c ă nu este drept a
face cineva moştenitori, a Episcopiei, şi a Arhieriei (precum face adic ă ş i a
celorlalte lucruri lumeşti), şi a dă
rui Darurile lui Dumnezeu, precum este
Arhiereasca stăpânire, pentru patima omeneasc ă, adic ă pentru legătura ş i
iubirea rudeasc ă. Dar nici se cuvine a supune cineva sub moş
tenire pe
Biserica lui Dumnezeu, făcând- o s ă se numeasc ă Pă
rintesc drept. Iar de o
ar face aceasta vreunul din Episcopi, ş i ar Hirotonisi Diadoh Episcopiei pe
vreo rud ă a sa, nelucrătoarea fie hirotonia celui aş
a hirotonisit, iar cel ce
l- a hirotonisit, s ă se afuriseasc ă. C ă de Sinod trebuie a se face Episcopii.
C ă dac ă dup ă Canonul 40 al Sinodului din Cartagina Episcopii nu au
stăpânire a lăsa rudelor lor, sau altora cărora ar voi, lucrurile ce după
Episcopie le- au câştigat, în cuvânt de moştenire (făr ă numai câte au
câştigat din moştenirea rudelor lor, sau în dar ce s- ar fi fă
cut chiar lor de
la oarecare). Cum pot s ă lase rudelor lor, sau altora că
rora ar voi, ca o
moştenire, pe însăşi Episcopia?
CANON 77
Dac ă cineva va fi vătămat la ochi, sau ră
nit la picior, dar ar fi
vrednic de Episcopie, s ă se fac ă. C ă nu meteahna trupului pe el
spurc ă, ci spurcăciunea sufletului. [Sobor 6: 33]
TÂLCUIRE
Legea cea veche poruncea s ă nu aib ă vreo prihan ă în trup cei ce vor a
se face Presbiteri, ci s ă fie întregi la toate mădularele şi neprihăniţi: «Că
tot omul în care este prihan ă nu se va apropia: omul cel orb, sau cel
şchiop, sau cel cu nasul tăiat, sau cel cu urechea tăiat ă. Sau omul, a că
rui
mân ă este rupt ă, sau piciorul rupt, sau ghebos, sau cu ochii urduroş
i, sau
codicii titlul 5 aşezământ 21 a cărţii celei de lege a lui Fotie titlul 9 cap 2. Iar credincioş
ii
unul asupra altuia mărturisesc. Iar Aşezământul Apostolilor Cartea 2 Cap 8 zic s ă nu
rămân ă nepedepsit martorul relelor; adic ă cel nedrept şi mincinos. Precum ş i Parimiastul
aceastaşi o zice, de la care şi Apostolii s- au împrumutat. Iar Hrisostom (în cuvântul c ă trei
robii au introdus păcatul) zice întru pâra celui ce a ocărât, sau a bătut pe tatăl să
u, ajunge
făr ă alt ă dovad ă mărturia a singur tatălui său. Şi dup ă dreptate, pentru c ă niciodat ă tatăl s-
ar face pârâşi fiului său, care şi banii şi averile, de multe ori şi însuşi viaţa voieş
te a o da
pentru fiul său, dac ă ocara ce a făcut asuprăşi fiul nu ar fi fost adevărat ă şi covârş
itoare. Iar
Neara 123 a lui Iustinian, şi cea 76 a înţeleptului Leon rânduiesc, c ă Presbiterii ş i Diaconii
de vor mărturisi minciun ă în pricin ă de bani şi din afar ă, făr ă a jura, s ă se argosasc ă trei
ani, şi s ă se închid ă în mănăstire. Iar de vor şi jura, s ă se cateriseasc ă de Preoţ
ie. Iar în
pricin ă de vinovăţie şi Bisericeasc ă de vor mărturisi minciun ă s ă se cateriseasc ă, şi s ă se
închid ă în mănăstire.
88

cu albea ţă, sau omul întru care este râie sălbatic ă , sau pecingine, sau cu
un bo ş.» [Levitic 21: 18- 20] Ci şi dac ă dup ă Preoţ
ie ar fi dobândit în trup
vreo meteahn ă de acest fel, înceteze de a Ierurghisi (adic ă de a lucra cele
sfinţite). Iar Legea cea nou ă a Darului Evangheliei, metehne de acest fel, ş i
ciuntiri ale trupului, nu le socoteşte ca opritoare de preoţ
ie. Ci mai vârtos
cere de la dânşii a- şi avea sufletul curat de toat ă spurcă
ciunea. Pentru
aceasta şi Canonul acesta zice, dac ă cineva îşi are ochiul vătămat, adică
de este cu un ochi, sau încruciş
at, sau scurt la vedere, sau are stricat
piciorul, adic ă de este şchiop, sau de are vreo alt ă ciuntire şi vătă
mare de
acest fel la trup, care nu opreşte spre a se lucra lucrările cele sfinţite; ş i
de este vrednic cel ce le are acestea a se face Episcop, s ă se fac ă . De
vreme ce ciuntirea trupului nu- l face pe el nevrednic, ci spurcă
ciunea
sufletului cea din păcat.
CANON 78
Iar surd fiind şi orb, s ă nu se fac ă Episcop, nu ca un spurcat, ci ca
s ă nu se împiedice cele Bisericeşti.
TÂLCUIRE
C ă cel ce nu vede, sau nu aude, cum poate a Ierurghisi? Sau a prinde
cele sfinte, sau a citi, sau a auzi cuvintele cele ce se glă
suiesc de norod?
Însemneaz ă îns ă c ă cel ce a asurzit dup ă Preoţ
ie, sau a orbit, nu se cade a
se caterisi de dânsa. C ă fapt ă nemilostiv ă este una ca aceasta. Că
politiceasc ă lege în cartea 8 titlul 1 cap 1 Tema 4 zice: c ă cel orb ş i a
judeca poate, şi nu se scoate din Singlit. Alt ă stăpânire îns ă nu ia, ci
rămâne în ceea ce a avut mai- nainte de patimă 95 .
CANON 79
De are cineva demon, Cleric s ă nu se fac ă. Dar nici împreun ă cu
cei Credincioş i s ă se roage. Iar curăţindu - se s ă se primeasc ă. Ş i de va
fi vrednic s ă se fac ă. [Sobor 6: 60; Tim: 2, 3, 15]
TÂLCUIRE
Fiecare îndrăcit ca un necurat se judec ă. Fiindc ă d ă presupus că
pentru mârşăvia vieţii sale, s- a dat slobozenie diavolului şi a intrat într -
însul. „Cum dar unul ca acesta se va înainta în Cler?” De vreme ce vasul
lui putred mir nu i se încredinţeaz ă, dup ă Teologul Grigorie
96
.
95
Pentru aceasta şi Valsamon la întrebarea şi răspunsul 23 că
tre Marcu al Alexandriei,
împreunând aceste dou ă Canoane Apostoleşti, cel 77 zic şi acest 78 zice: Neoprit să
Ierurghiseasc ă cel ce are oarecare neputin ţă şi meteahn ă trupeasc ă. Iar dac ă din pricina
neputinţei se opresc lucrările preoţiei, încetez neputinciosul de sfinţ
ita lucrare, nu se
înstrăineaz ă îns ă şi de dregătorie, ci mai vârtos unul ca acesta va afla milostivire, ş i va
dobândi cinstea cea mai dinainte, va avea îns ă şi cele spre îndestularea vieţii ş i celelalte,
dup ă obiceiul de mai- nainte.
96
Însemneaz ă îns ă c ă cei ce se îndră
cesc ori totdeauna ori în vremi, de se primejduiesc spre
moarte, neapărat trebuie a se împărtăşi cu chipul ce va socoti Preotul. Căci, dac ă cei ce se
afl ă în păcate de moarte şi se pocăiesc, în vremea morţii se iart ă de că
tre milostivirea
Bisericii, dup ă Canonul al 5- lea al sfântului Grigorie Nissis, şi dup ă ale altora, a se împărtăş
i
cu Sfintele Taine, pentru a nu se lipsi de un acest fel de ajutor în călă
toria lui, cu cât mai
vârtos cei ce se îndrăcesc se cade a se împărtăşi, care de multe ori şi făr ă a cădea în pă
cate
de moarte, pentru necuprinse judecăţ
ile lui Dumnezeu, se slobod a se munci de diavolul?
Aşişderea şi dac ă cei îndrăciţi în vreme când pătimesc, se vor arunca în prăpă
stii, sau cu alt
chin se vor omorî, se cade a li se cânta şi a se pomeni şi de preoţi a se îngropa, pentru c ă nu
au fost în mintea lor, ci afar ă de minte şi de diavolul purtaţi; dup ă Canonul 14 al lui
89

CANON 80
Cel ce din viaţ a păgâneasc ă a venit (către noi), ş i s- a botezat, sau
din petrecere mârşav ă, nu este drept îndat ă a se prohirisi Episcop. Că
nedrept lucru este, cel ce înc ă n- a arătat cercare, a fi altora învăţă
tori,
făr ă numai de se va face aceasta dup ă Dumnezeiesc Har. [Soborul 1: 2;
Sobor 1 şi 2: 17; Neo: 12; Sard: 10; Lao: 3; Chiril: 4]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă nu este drept a se face Episcop îndat ă ,
acela ce ori din păgâni şi necredincioşi va veni la binecinstitoarea credinţă
şi se va boteza, ori de la via ţă mârşav ă şi înrăutăţit ă ar veni la pocăin ţă ,
precum este în a comedianţilor, şi a măscăricilor, şi a celorlalţ
i de acest
fel 97 c ă nedrept lucru şi greşit a se face, învăţător al celorlalţ
i, care este
Episcopul, cel ce înc ă nu a dat ispit ă şi dovad ă, de este sănătos după
credin ţă, şi neprihănit dup ă via ţă. C ă ispitirea aceasta are trebuin ţă de
vreme, şi în puţin ă vreme nu se poate da. Făr ă numai atunci se poate
prohirisi, de se va face descoperire pentru dânsul din Dumnezeiesc Har,
precum s- a fă
cut Apostolului Anania pentru Pavel, când a zis Domnul
către dânsul în vedenie: «Mergi, c ă Vas de alegere îmi este acesta, de a
purta Numele meu înaintea neamurilor, şi a împăraţilor, ş i a fiilor lui
Israil.» 98 [Fapte 9: 15]
CANON 81
Am zis, cum c ă nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune
pe sineşi în ocârmuiri publice, ci s ă se îndeletniceasc ă la trebuinţ
ele
Bisericeşti. Deci ori s ă se supun ă a nu o face acesta, ori s ă se
Timotei. „Pe lâng ă acestea dac ă cel îndrăcit nu se va curăţ
i de demon (nebotezat fiind) nu
poate a se boteza; iar în primejdie de moartea fiind, dup ă Canonul al 2- lea al lui Timotei să
se boteze. Şi dac ă în vremea morţii se boteaz ă, iat ă dar c ă în vremea morţii se şi iart ă a se
împărtăşi. Şi de se îndrăceşte muierea atâta, încât şi cu lanţuri a se lega, nu poate bă
rbatul a
o despărţi; preacurvie mijlocind la aceasta dup ă Canonul 15 al lui Timotei. Se cuvine îns ă să
ştim c ă, dup ă marele Grigorie al Tesalonicului (Duminica 4 a Sfântului mare Post) în două
chipuri demonii ispitesc pe oameni ori dup ă lucrare, nevăzut adic ă şi dinafar ă; dup ă care
chipuri pe toţi oamenii îi supăr ă cu năvălirile gândurilor şi ale patimilor.” Ori dup ă fiin ţă ,
adic ă arătat şi din lăuntru, precum la cei ce se îndrăcesc. C ă dup ă fiin ţă în oarecare chip
intrând într- înşii demonii şi alcătuirea trupului prefăcându - o, şi mai ales creierii, ş i pe
aceştia stăpânindu - i, îi fac pe ticăloşii afar ă din sine. Pentru aceasta ş i despre Iuda este
scris, c ă a intrat într- însul satana, stăpânindu - l pe el, dinafar ă oarecum mai- nainte fiind, ş i
prin cugetări lovindu- l.
97
Ci şi ofiţeri nu se cuvine a se face clerici, ca s ă nu urmeze ocar ă şi prihan ă Bisericii lui
Dumnezeu dup ă Cartea 3 a Vasilicalelor titlul 10 Cap 27.
98
Precum s- a fă
cut la sfântul Ambrozie Episcopul Mediolanului, pentru care scrie Teodorit
în cartea a patra Cap 6 al Bisericeştii Istorii zicând: „Acestea aflându - le împă
ratul a
poruncit ca îndat ă s ă se înveţe credinţa, şi s ă se boteze, şi s ă Hirotoniseasc ă bă
rbatul acel
vrednic de laud ă… C ă a socotit a fi Dumnezeiasc ă alegere încredinţ
ându - se din
conglăsuirea celor ce din potriv ă cugeta (adic ă a necredincioşilor), înc ă ş i Socrat scrie
pentru dânsul în Cartea a 4- a cap 30 a Bisericeştii Istorii, c ă împă
ratul mirându - se de
unirea norodului la un cuget, şi cunoscând ceea ce s- a făcut lucru al lui Dumnezeu, a ară
tat
Episcopilor s ă slujeasc ă lui Dumnezeu celui ce porunceşte să- l Hirotoniseasc ă. Ş i Sozomen
în cartea a şasea capul 24 a înţeles pentru unirea Bisericii celei din Mediolan c ă Dumnezeu
îl încununeaz ă cu acestea (c ă alegerea norodului este descoperire Dumnezeiasc ă). Scrie încă
acestaşi Sozomen şi pentru Patriarhul Nectarie al Constantinopolului, cum c ă fiind încă
îmbrăcat cu podoaba Sfântului Botez, s- a vestit cu obşteasc ă alegere a soborului, Episcop al
Constantinopolului, în loc de Ighemon al cetăţii Samosatelor. Şi a adaug ă c ă nu s- a
întâmplat acestea făr ă descoperire Dumnezeiasc ă. Cartea 7 cap 8 a Bisericeştii Istorii.
90

cateriseasc ă. C ă nimenea poate a sluji la doi Domni, după
Dumnezeiasca porunc ă . [Apost: 6, 83; Sobor 4: 3, 7; Sobor 7: 10; Sobor
1 şi 2: 11; Cart 18]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta asemenea cu cel al 6- lea opreşte pe cei Ierosiţ
i a
nu se împletici în lucruri lumeşti, zicând: Am zis (dup ă Canonul 6 al
nostru adic ă), cum c ă nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorî
pe sineşi în politiceşti şi lumeşti purtări de grij ă şi ocârmuiri, ci s ă se
îndeletniceasc ă în slujbele, şi trebuinţele Bisericii. Deci ori s ă se înduplece
a nu o face aceasta de acum înainte; sau de nu de se va îndupleca, s ă se
cateriseasc ă. «Pentru c ă nimenea poate a sluji la doi Domni, şi a plă
cea
amândoura, dup ă cuvântul Domnului.» [Matei 6: 24; Luca 16: 13]
CANON 82
Slugile în cler a se prohirisi făr ă de socotinţ a stăpânilor, nu dă
m
voie, pentru mâhnirea stăpânilor celor ce- i au. C ă una ca aceasta face
răsturnare caselor. Iar dac ă cândva s- ar arăta sluga vrednic ă spre
hirotonie de treapt ă, precum s- a arătat şi Onisim al nostru, ş i- l vor
ierta stăpânii, şi- l vor slobozi, şi- l vor scoate din cas ă, facă
- se. [Sobor
4: 4; Sobor 6: 85; Gan: 3; Cartagina: 73, 90; Vasilie 40, 41, 42; Epistolia
către Filimon]
TÂLCUIRE
Nu se cade a face cineva cele ce se fac altora, pricin ă de sminteal ă ş i
de scârb ă. Iar pricin ă de sminteal ă şi de scârb ă se face, a hirotonisi cineva
rob făr ă de socoteala stăpânului său. Pentru aceasta ş i Canonul acesta
opreşte acest lucru, zicând: Nu iertăm a se înainta robi la Cler, ş i la
Preoţie, făr ă de socoteala stăpânilor lor, pentru ca s ă nu scârbim pe însuş
i
stăpânii lor. Pentru c ă lucrul acesta case întregi răstoarn ă. (C ă poate robul
acel sortit s ă fi fost, sau chivernisitor casei stăpânului său, sau s ă fi fost
Epistat al dughenei lui, sau bani ai stăpânului său s ă fi avut în mâinile
sale, şi pentru toate acestea hirotonia lui ar fi pricinuit scârb ă stă
pânului
său. Iar dac ă robul s- ar arăta vrednic de hirotonie, precum s- a arătat ş i
Onisim al nostru, trebuie Episcopul s ă împărtăşeasc ă lucrul stă
pânului
lui, şi dac ă acela va primi şi se va învoi, ş i prin gura a doi sau a trei
martori îl va slobozi pe el dup ă Canonul 85 al Soborului al 6- lea ş i- l va
trimite pe el din casa sa spre semnul deplinitei slobozenii, atunci
hirotonisească- se. Aşa a făcut şi Pavel, nu a voit s ă ţin ă pe Onisim robul,
cu toate c ă l- a găsit pe el îndemânatic în slujba propovă
duirii, ci l- a
trimis către Filimon stăpânul lui. Dar nici în mănă
stiri se cade a se primi
robii spre a se face monahi, făr ă de socotinţa stăpânului lor, după
Canonul 4 al soborului al 4- lea. Şi roag ă înc ă şi care făr ă voia stă
pânului
său s- ar mărit, curveşte, dup ă Canonul 40 şi 42 al lui Vasilie. Pentru că
dup ă acesta, tocmelile şi făgăduinţele celor ce sunt supuşi sub stă
pâni
nici o încredinţare au. Şi dup ă Canonul 41 al acestuiaş
i, nunta care s- ar
face făr ă de voia stăpânului, a văduvei muieri, se dezleag ă, dac ă acela nu
voieşte. Pentru aceasta ş i Soborul cel din Gangra cu Canonul 3
anatematiseşte pe acela, ci pentru pricinuirea Dumnezeieş
tii cinstiri
înva ţă pe rob s ă defaime pe stăpânul său, şi s ă se depă
rteze de la slujba
91

lui. Iar dup ă Canonul 73 al Soborului din Cartagina, slobozirile robilor se
cade a se propovădui în Biserică 99 .
CANON 83
Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste zăbovindu - se ş i
vrând amândou ă a le ţinea, Romana, ş i Ieraticeasca ocârmuire,
caterisească- se. C ă cele ale Chesarului, Chesarului, ş i cele lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu. [Sobor 7, 10; Sobor 1 ş i 2: 11; Cartagina:
18]
TÂLCUIRE
Şi între alte Canoane Dumnezeieştii Apostoli opresc pe cei Ierosiţ
i de
a ocârmui lucruri mireneşti, şi de a primi lumeşti purtări de grij ă, dar ş i
întru acesta asemenea o fac aceasta zicând: oricare Episcop, sau Presbiter,
sau Diacon, se îndeletniceşte la oaste; adic ă, nu în întrebuinţ
area armelor
şi a războaielor, ci în orcârmuirea lucrurilor ostăşeş
ti. Precum, la
împărţirea merinzilor ostaşilor, la primirea hranelor lor, ş i la alte
chivernisiri ca acestea. Deci oricare, zice, se îndeletnicesc la unele ca
acestea, şi va s ă le aib ă amândou ă, şi stăpânirea împărăteasc ă roman ă, ş i
ocârmuirea Ieraticeasc ă şi Bisericeasc ă, precum am zice, şi stă
pânirea din
afar ă şi stăpânirea din lăuntru
100
, unul ca acesta, de nu va înceta din
99
Însemneaz ă c ă supuşi dup ă legi, se zice de patru feluri. Sau dup ă noroc, precum robii
către stăpâni. Sau dup ă fire, precum fiii către părinţi. Sau dup ă nunt ă, precum femeia că
tre
bărbat, şi dimpotriv ă către femeie; sau dup ă scrisoare, precum soldaţii că
tre Voievozi
(adaug unii şi a cincia supunere, Duhovniceasc ă alcătuire, care au ascultătorii către Stareţ
ii
lor). Deci despre supunerea muierii către bărbat, şi a bărbatului că
tre muiere, vezi
subînsemnarea Canonului 48 al Soborului 6, iar despre supunerea fiilor către părinţ
i vezi
subînsemnarea 27 al Soborului al 4- lea ş i subînsemnarea Canonului 42 al celui din
Cartagina. Şi Canonu 38 al lui Vasilie. Iar despre supunerea robilor către stă
pâni (în parte
îns ă şi despre supunerea ostaşilor către Voievozi) vorbim aici. Deci Nearaoa înţ
elptului Leon
cea 9, 10 şi 11 rânduiesc, c ă robul cel ce dup ă neştiinţa stăpânului să
u se va face Cleric, sau
Monah, sau Episcop, de a fost fugar de la el, pân ă în trei ani s ă se caute de către stă
pânul
său, şi aflându - se s ă se întoarc ă iarăşi şi s ă fie rob. Iar de ar fi fost arătat lui, şi s- a fă
cut
Cleric, sau Monah, rânduieşte s ă se cear ă numai pân ă la un an. Iar Fotie Titlul 1 Cap 36 zice,
c ă dup ă aşezământul 36 al titlului al 3- lea al Cărţii 1 a Codicei: robul nici dup ă socotinţ
a
stăpânului se face Cleric, de nu se va slobozi mai- nainte, iar aşeză
mântul al 2- lea al titlului
din Nearale legiuieşte, c ă de au ştiut stăpânul când robul se face Cleric, ş i nu a zis
împotriv ă, se slobozeşte. Şi Mihail înc ă Ataliotul în Sinopsul (adic ă în adunare) Titlul 3 zice,
c ă se sloboade robul, dac ă ştia stăpânul său când se Hirotonisea, şi a tăcut. Acelaş
i
aşezământ zice, c ă Episcopia, şi pe robi îi sloboade din supunerea stăpânilor lor; ş i pe
ostaşi din a Voievozilor lor, dac ă adic ă se va face cu voia înaltei stăpâniri. Însemneaz ă însă
pe lâng ă acestea, c ă legea zice c ă, de se întreab ă cineva, şi nu zice împotriv ă ci tace, ş i ar fi
lucru despre care se întreab ă spre folosul său, se socoteş
te în loc de înduplecare, iar de este
spre paguba sa, se ia în loc de tăgad ă. Îns ă cel ce a ştiut Hirotonia robului său, ş i nu a zis
împotriv ă, cu toate c ă este spre paguba sa lucrul, se ia îns ă în loc de c ă s- a învoit, ş i aceasta
este osebit ă pentru slobozenia celui ce s- a făcut cleric. Aş
a se scrie în scolia lui Valsamon
cea la Titlul 1 Cap 36 în Pravila lui Fotie. Înc ă dup ă Armenopul Cartea 1 Titlul 18 se
sloboade robul de va muri stăpânul său, făr ă a face diat ă. Cel ce se cumpăr ă de la ră
zboaie
de este avut, să- şi deie preţul său, şi s ă se răscumpere. Iar de este sărac, s ă slujeasc ă trei
sau cinci ani pe cel ce l- a cumpărat, şi aşa s ă se sloboade. Se sloboade şi acela ce cu ş tirea
stăpânului său s- a făcut osta ş, sau monah, sau cleric. Iar robii cei ce vor lăsa nevoinţ
a
Cinului dup ă ce s- au făcut monahi, şi vor veni la alt ă petrecere, s ă se fac ă iarăşi robi, după
Cartea a 4- a Titlul 1 Cap 11 Tema 13, însemneaz ă îns ă pe lâng ă aceste, c ă de dou ă feluri
sunt robii. Unii se nasc robi, câţi s- au născut din robi, iar alţii se fac, câţi se robesc de oş
tiri.
Iar cei ce slujesc cu plat ă la stăpâni, nu sunt robi, ci slugi năimite.
100
În dou ă se împarte stăpânirea şi începătoria. Alta este lumeasc ă, pe care o a încredinţ
at
Dumnezeu împăraţilor, şi stăpânitorilor. Iar alta Duhovniceasc ă, care o a încredinţ
at
Dumnezeu Arhiereilor şi sufleteştilor Iconomi. Îns ă una alteia este potrivnic ă. C ă una este
92

aceste, s ă se cateriseasc ă. Pentru c ă lucrurile şi stăpânirile Chesarului, ş i
ale împăratului, Chesarului se cuvine a se da. Adic ă, la oameni din afar ă ş i
împărăteşti. Iar lucrurile şi stă
pânirile lui Dumnezeu, asemenea lui
Dumnezeu se cuvine a se da. Adic ă la oameni Dumnezeieşti ş i
Duhovniceşti, precum sunt Episcopii, şi Presbiterii, şi Diaconii.
CANON 84
De va ocărî cineva pe împăratul; sau pe stăpânitorul fără
dreptate, s ă ia pedeaps ă. Şi de va fi Cleric adic ă, s ă se cateriseasc ă , iar
de va fi mirean, s ă se afuriseasc ă.
Mosaiceasca Lege zice, «pe mai marele norodului tău nu- l vei gră
i de
rău» [Ieşirea 22: 28], iar corifeul (vârfelnicul) Petru cu deosebire, cinsteş
te
pe împăratul [1 Petru 2: 17]. Iar Pavel porunceşte s ă ne rugă
m pentru
împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt cu covârşire, măcar şi necredincioş
i de
ar fi [1 Timotei 2: 2]. Iar aici Apostoli de obşte zic. Iar ocar ă la împăraţ
i se
socotesc mustrările cele mai aspre. Oprind îns ă Canonul pe cel ce
ocăreşte pe împăratul făr ă dreptate, dup ă ceea ce se tace a lăsat să
înţelegem din deosebire, c ă, de vor fi împăraţii sau stăpânitorii pă
gâni,
sau vor păcătui, se iart ă a- i mustra pe ei aici, că
rora li se cuvine a mustra
nişte feţe ca acestea. Dar îns ă nici cel ce a ocă
rât, se cuvine a se pedepsi
îndată 101 . Vezi subînsemnarea 55 Apostolesc.
CANON 85
pământeasc ă, iar alta cereasc ă. Una poart ă sabie şi omoar ă; iar cealalt ă cu blândeţe iart ă ş i
îmbiaz ă. Pentru aceasta şi Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele împărăţiei, ş i altele hotarele
Presbiteriei, Împăratul are încredinţate acestea de aici, iar eu cele Cereş
ti.” (Eu când zic, pe
Preotul zic.) Împăratului trupul i s- a încredinţat, iar Preotului sufletul. Împăratul rămăşiţ
uri
de bani iart ă, iar Presbiterul datorii de păcate. Acela sileş
te, acesta mângâie. Acela pe arme
simţitoare, acesta arme duhovniceşti. (Cuvânt 4 la Ozia Tom: al 5- lea foaia 149). Aceastaş
i
necuviin ţă urmeaz ă dac ă sau împăratul va îndră
zni a intra în Sfântul Altar, sau Arhiereul a
împărăţi şi a încinge sabie. Precum o a păţit aceasta Uriaşul cel cu dou ă coarne al Romei,
Papa zic. Carele pe lâng ă aceasta c ă este din lăuntru şi dup ă Duh Arhiereu, va s ă fie din
afar ă, şi dup ă trup împărat. Se blagosloveasc ă şi s ă omoare, s ă ţie cârja cea păstoreasc ă ş i
sabia cea ucigătoare. Amestecare neamestecat ă, şi grozăvie străin ă! Vad ă dar însuşi c ă se
afl ă călcător al Apostolescului acestuia Canon, ş i caterisirii se supune vrând a le avea pe
amândou ă; şi stăpânirea Romaniceasc ă; şi ocârmuirea Ieraticeasc ă. Că
tre aceasta
preatrebnice sunt cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, că
tre Constantin zice. (La Atanasie în
Epistolia cea către cei ce pretutindenea se nevoiesc la viaţa monahiceasc ă) „ Ţ ie Dumnezeu
ţi- a încredinţat împărăţia, nou ă ne- a încredinţat cele ale Bisericii. Şi precum cel ce ar ră
pi
stăpânirea ta, se împotriveşte lui Dumnezeu cel ce o a rânduit; aşa teme- te ş i tu ca nu
cumva trăgând la sineţi cele ale Bisericii, s ă te faci vinovat unei mari vinovăţii. C ă scris este
daţi înapoi cele al Chesarului, Chesarului; ş i cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Deci nici
nou ă ne este ierta a stăpâni pe pământ (ce ar avea a zice că
tre acestea Papa cel ce cu
amândou ă chipurile stăpâneşte?), Nici tu o împărate ai stăpânire a tămâia.
101
Pentru a se îmblânzi împăraţii şi stăpânitorii, şi a fi iubitori de oameni către ocă
râtorii
lor, ieie pild ă de la marele Constantin, şi de la marele Teodosie. C ă Constantin, fiindcă
oarecare a împroşcat chipul lui cu pietre, şi îl îndemnau prietenii să- i pedepseasc ă . El
pipăindu-
şi faţa, şi zâmbindu - se a zis aceste vrednice de pomenire: „Nică
ieri pe fruntea
mea văz c ă s- au făcut ran ă, ci sănătos îmi este capul, şi toat ă faţ
a. (Hrisostom în Cuvântul
20 la Andriante tom al 6- lea) iar Teodosi cu toate c ă Antiohienii i- au oborât Icoana, ş i alte
necuviinţe i- au făcut. Dup ă ce a mers îns ă Flavian al Antiohiei, ş i l- a rugat, atât s- a
îmblânzit, încât a zis către dânsul: Şi ce lucru mare ş i de mirarea este de vom ierta celor ce
ne- au ocărât, oameni şi ei fiind, când Stăpânul lumii rug ă pe Părintele său pentru cei ce l-
au răstignit pe el zicând, iartă- le lor, c ă nu ştiu ce fac. (Hrisostom întru acelaşi, foaia 602.)
93

Fie vou ă tuturor Clericilor şi mirenilor Cărţ
i vrednice de cinstire
şi sfinte: ale Testamentului celui vechi adic ă , ale lui Moise cinci,
Facerea, Ieşirea, cea Leviticeasc ă , Numeri, a doua Lege. A lui Isus Navi
una, a Judecătorilor una. A lui Ruth una. A Împăraţ
ilor patru.
Paralipomena din Cartea zilelor dou ă. Esdra dou ă . Estera una, a
Macabeilor trei; a lui Iov una; Psaltirea una. A lui Solomon trei,
Pildele, Eclesiastul, şi Cântarea Cântă
rilor; a Proorocilor
două
sprezece: Una a lui Isaia; una lui Ieremia; una a lui Iezechiil; una
a lui Daniil. Din afar ă îns ă mai adaugă- se vou ă a învăţa tinerii voş
tri,
înţ elepciunea a mult învăţatului Sirah. Iar ale noastre, adic ă ale Noului
Testament, Evanghelii patru, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca, ş i a
lui Ioan. Patrusprezece Epistolii ale lui Pavel. Dou ă Epistolii ale lui
Petru. Ale lui Ioan trei. A lui Iacov una. A lui Iuda una. Ale lui Clement
dou ă Epistolii. Şi aşezământurile cel prin mine Clement în opt cărţ
i
proglăsuite către voi Episcopii (care nu trebuie a se publica către toţ
i
pentru cele într- însele tainice) şi faptele noastre al Apostolilor
102
.
[Sobor 6: 2; Laodiceea: 51, 60; Cartagina: 32, 54; Atanasie: 39]
TÂLCUIRE
Dup ă ce au învăţat Apostolii şi au legiuit prin sfinţ
itele lor Canoane
în ce chip se cuvine atât Clericii, cât şi de obşte toţi mirenii creş
tini în a
vieţui în lume; în sfârşit înva ţă, şi care cărţi se cade a le citi. Şi Cărţ
ile
adic ă cele ne Canonisite şi minciunosuprascrise au învăţ
at în Canonul lor
al 60- lea s ă nu le citim. Iar cele Canonisite ş i sfinte prin Canonul acesta
ne înva ţă pe noi s ă le citim, pe care le şi număr ă, precum aici se vă
d.
Pomeneşte îns ă Cărţile acestea ş i Soborul cel din Laodiceea în Canonul 60
şi cel din Cartagina în Canonul 32 dar şi marele Atanasie în pră
znuitoarea
sa Epistolie a 39. Şi Grigorie Teologul în stihurile sale, ş i Amfilohie al
Iconiei prin Iamviceş
ti stihuri. Deci marele Atanasie în pomenita Epistolie
în dou ă desparte toate Cărţile vechii Scripturi: în cele Canonisite, ş i în
cele ce sunt de citit. Şi Canonisite adic ă învechei Scripturi zice c ă sunt
douăzeci şi dou ă de Cărţi, dup ă numărul Literelor Evreiceş
ti (precum
aceasta o zice şi Teologul Grigorie, ş i Dumnezeiescul Ioan Damaschin)
care sunt acestea: 1. Facerea, 2. Ieş
irea, 3. Leviticul, 4. Numeri, 5. A doua
lege, 6. Isus a lui Navi, 7. Judecătorii, 8. Ruth, 9. Cea întâi ş i a doua a
Împăraţilor împreun ă (care şi Samuil se numesc de Evrei. Iar cea a 3- a ş i
4- a a împăraţilor: 1 şi 2 a împăraţilor se numesc), 10. Cea a treia ş i a
patra a Împăraţilor, 11. Întâia şi a doua împreun ă Paralipomenon (adic ă a
rămăşiţelor), 12. a lui Esdra întâi şi a doua împrun ă , 13. Psalmii, 14.
Paremiile (adic ă Pildele), 15. Eclesiastul, 16. Cântarea Cântă
rilor, 17. Iov,
102
Însemneaz ă îns ă c ă în multe cărţi manuscrise şi tipărite, ş i mai ales în Sinopsul lui Alexie
Arestin, se văd ş i alte Canoane suprascrise, unele în numele lui Petru, iar altele în numele
lui Pavel, care nu se cade a le primi, ci a le lepăda ca neadevărate, ş i minciunosuprascrise,
căci şi sfântul de toat ă lumea al 6- lea Sobor în Canonul 2 pe singure aceste 85 le primeş
te,
ca adevărate Canoane al Apostolilor. Iar pe celelalte minciunoscrise le socoteşte. Însă
fiindc ă Grigorie Episcopul Pisinuntei a zis în sfântul al 7- lea Sobor, c ă adunarea Apostolilor
ceea ce s- a făcut în Antiohia (din nou ă Canonane ale sale, care se afl ă în Biblioteca
Chesariei Palestinei ce se făcuse de Mucenicul Pamfil, precum însemneaz ă Apusenii) în
Canonul său al 8- lea au rânduit a nu se mai amă
gi întru idoli cei ce se mântuiesc, ci
împotriv ă s ă închipuiasc ă Dumnezeu bărbătescul ş i preacuratul Chip al lui Hristos. Pe acest
Canon al Apostolilor, zic, îl primim, şi pentru c ă Soborul al 7- lea l- au primit, şi pentru că
se conglăsuieşte, cu vechile Istorii. Fiindc ă ş i femeia ceea ce i- a fost curs sânge
vindecându - se de Mântuitorul a afierosit stâlp în Paneáda precum istoriseş
te Eusebie cartea
7 cap 8 pe care l- a sfărâmat Iulian, precum zice Sozomen Cartea 3, Cap 1 ş i Nichifor Cartea
10, cap 30 (la Dositei în Dodecavivlion foaia 18) vezi şi la Prolegomena Apostoleş
tilor
acestora Canoane.
94

18. Proorocii cei mici dousprezece care se numesc o Carte, 19. Isaia, 20.
Ieremia împreun ă şi Plângerile, şi Baruh, ş i Epistolia, 21. Iezechiel, 22.
Daniil. Iar cărţ
i ce se citesc de cei ce de curând se Catehisesc sunt acestea:
Înţelepciunea lui Solomon, care şi preaîmbunătăţit ă (virtoase) se zice
dup ă Evsebie (Cartea 11, Cap 7 despre Evangheliceasca pregă
tire)
înţelepciune lui Sirah, care şi aceasta pe preaîmbunătăţit ă se zice după
Gheorghe Singhelul. (Însemneaz ă îns ă c ă Sirah la Apuseni se numeş
te
Bisericesc) Estir, Iudit, şi Tovias. Dar însemneaz ă c ă ş i Cartea Estirei una
fiind, cu cărţile cele Canonisite împreun ă se număr ă, precum ş i Canonul
acesta Apsotolesc între cele Canonisite pe aceasta o număr ă, ş i Soborul
cel din Laodiceea, şi cel din Cartagina. Ci şi înţelpciunea lui Solomon, ş i
Iudith, şi Tobit, împreun ă se număr ă cu cărţ
ile cele canonisite de Soborul
cel din Cartagina. Canoniceşti cărţi îns ă se socotesc de Canonul acesta
Apostolesc, şi Cărţile cele trei ale Macabeilor
103
. Iar Cărţi Canoniceş
ti ale
Scripturii celei noi sunt acestea: Evangheliile cele 4, Faptele Apostolilor,
Cele şapte Soborniceşti Epistolii, adic ă a lui Iacov una, a lui Petru dou ă ,
ale lui Ioan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, ş i Apocalipsa.
Despre care măcar c ă zice Dumnezeiescul Amfilohie în stihurile cele
Iamviceşti, c ă mulţi cu adevărat o judec ă a fi cu adevă
r a lui Ioan
(Evanghelistului), iar cei mai mulţi o judec ă ca o neadevărat ă. Înc ă ca o
Carte Canonisit ă pe aceasta o primeş
te Soborul cel din Cartagina Canon
30. Şi marele Atanasie în mai- nainte zisa Epistolie cea 39. Ş i
Dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, tainic ă privire pe aceasta numindu -
o, ş i scoliastul sfântului Dionisie Dumnezeiescul Maxim, la multe locuri
din scoliile sale de aceasta pomeneşte.
Ş i Dumneezeiescul Ieronim
zicând - o pe aceast ă Cartea cea mai înalt ă a lumii. Iar de ş i Teologul
Grigorie aceasta nu o numeşte în stihurile sale; ci întru alcătuitorul să
u
103
Însemneaz ă c ă alţii număr ă pe Daniil cu Iezechiel o carte, şi aşa împlinesc pe 22 numă
r a
Evraicescului Alfavit. Iar Sinodul din Laodiceea, număr ă pe Ruth cu Judecătorii o carte, ş i
aşa împlineşte pe al 22- lea număr. Care este şi mai bun, fiind încredinţat de Sinod. Aş
a
dar ă nedrept este şi greşit şirul şi rânduiala şi cunoscut ă de toţi şi tipărit ă, în care se află
cărţile vechiului Testament, pentru multe pricini. Întâi pentru c ă are despărţit în două
cartea lui Estir, aş
ezând o parte cu cele canonizate, iar pe alta cu cele apocrife, în vreme ce
Apostolescul acesta Canon, o carte lămurit o numeşte, şi al 60- lea a celui din Laodiceea ş i
al 30- lea din Cartagina, şi marele Atanasie şi Amfilohie, aşişderea o carte o număr ă . Al
doilea fiindc ă şi a lui Ezdra cel 2 cărţi în dou ă deosebite părţi le aşeaz ă, pe una adic ă în cele
canonizate, iar pe alta în cele apocrife, în vreme pe acestea dou ă cărţi ca una le număr ă ş i
aceste Apostolesc Canon, şi Sinodul din Laodiceea, şi din Cartagina, şi marele Atanasie, ş i
Teologul Grigorie, şi sfântul Amfilohie. Al treilea fiindc ă pe Baruh, ş i pe Epistolia lui Ieremia
le despărţeşte de Profeticeasca carte a lui Ieremia, şi le număr ă cu cele apocrife, în vreme ce
Sinodul din Laodiceea şi marele Atanasie o carte le număr ă pe tustrele acestea (pentru ce
Sinodul din Laodiceea, scrie în numă
r multoratec Epistoliile lui Ieremia, în vreme ce una
numai se afl ă, precum şi Atanasie Epistolie în număr singuratic o numeşte? M ă mir!). Al
patrulea c ă pe acele trei cărţi ale Macabeilor între cele apocrife le număr ă pe care
Apstolescul acesta Canon le numeşte Canonice. Al cincilea fiindc ă pe Cartea lui Neemia o
număr ă între cele Canonizate, despre care nicicum se face pomenire, nici de că
tre
Apostolescul acesta Canon, nici de către Sinodul din Laodiceea, nici de că
tre cel din
Cartagina, nici de către marele Atanasie, sau de Grigorie şi de Amfilohie. Al şaselea ş i
fiindc ă în oarecare ediţii numeşte apocrife pe cărţ
ile cele ne Canonizate, în vreme ce
nicicum se cuvine cu acest nume s ă se numeasc ă , precum zice marele Atanasie în Epistolia
mai sus zis ă. Fiindc ă numele, de apocrife, li s- au pus de că
tre eretici, spre a putea cu
aceasta a scrie ce voiesc, şi s ă înşele pe cei simpli cum c ă ar fi cărţi apocrife ş i vechi de ale
Sfinţilor, dar bine este pe cărţile necanonizate a Vechiului Testament s ă se numească
Anaghinoscomene (cele ce se citesc), şi nu apocrife, îns ă Anaginoscomene acestea trebuie să
se numeasc ă: Neemia, Cântarea celor 3 Tineri, Vil şi balaurul, ş i Susana. Cu toate despre
cărţ
ile acestea nici o pomenire se face, nici în Apostolescul Canon, nici în Sinodul Laodiceei,
nici a celui din Cartagina, nici de către marele Atanasie, nici de că
tre Dumnezeiescul
Grigorie, nici de către Amfilohie.
95

cuvânt, cel face către cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2- lea ară
tat o
pomeneşte aceasta, zicând: M ă înduplec a crede c ă alţi (Îngeri) pe altă
Biseric ă o apăr ă precum Ioan m ă înva ţă prin Apocalipsis, (adic ă prin
descoperirea ce i s- a făcut). Dar ş i Origen avea tâlcuire la Apocalipsis.
Pomeneşte de aceasta şi Chiril al Alexandriei (foaia 669 a celor cinci Cărţ
i)
şi Clement Stromateul (foaia 856 a acelor cinci Cărţ
i) o primesc pe aceasta
ş i Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian, Lactandius, Sevir,
Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Chesareei. Şi însuş
i cel a
toat ă lumea al doilea Sinod, înaintea căruia Teologul Grigorie a glă
suit
cuvântul cel alcătuitor care pomeneş
te despre Apocalipsis. Meliton al
Sardelor, Teofil al Antiohiei, şi alţii. Iar cele dou ă epistolii ale lui Clement,
pe care le pomeneşte Apostolescul acesta Canon sunt trimese că
tre
Corinteni, ca din partea Bisericii celei din Roma, şi tipă
rite în adunarea
Tomului întâi al Practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2- a ne adevărată
se judec ă de către Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar aşeză
mânturile
Apostolilor, care şi învăţătur ă a Apostolilor se numesc, de că
tre marele
Atanasie, şi de către Canonul al 2- lea al Sinodului 6 s- au lepădat de că
tre
al 2- lea Canon al celui a toat ă lumea al 6- lea Sinod, adic ă, fiindc ă s- a
notevsit (adic ă s- au reformăluit) de că
tre eretici. Dar de vreme ce nu toate
s- au notevsit, ci la oarecare părţi, pentru aceasta mulţi din Părinţi, ş i mai
înainte de Sinodul al 6- lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă
şi sfinţitul Maxim, au întrebuinţat ziceri dintr - însele. Şi Teologul adic ă în
cuvântul cel despre Paşti: „Asupra străjei mele voi sta, cu oaie aligoriceş
te
pe Hristos pentru înbrăcămintea nestrică
ciunii.” Care zicere o a luat din
aşezământurile acestea, dup ă Nichita. Iar Dumnezeiscul Maxim perioade
(adic ă cuprinderi) întregi întrebuinţeaz ă din aşeză
mânturile acestea la
scoliile lui Dionisie. Şi ce zic pe unii? Însuşi cel a toat ă lumea Sinod al 5-
lea aduce mărturie din aceste aşezământuri în Epistolia lui Iustinian; c ă se
cuvine pentru cei ce s- au săvârş
it a se da milostenie. Foaia 392 a Tomului
al 2- lea al adunării Sinoadelor. Dar şi dup ă cel al şaselea a toat ă lumea
Sinod din aşezământuri a întrebuinţat mă
rturie Sinodul cel din sfânta
Sofia. Şi Mihail înc ă Chirulariul ş i Patriarhul Constantinopolului, cu
Sinodul cel împreun ă cu el. Care se afla în via ţă în anul 1053 a adus
mărturie împotriva tunderii bărbilor, care se afl ă în Cartea întâia a
Apostoliceştilor aşezământuri în capul al 3- lea zicând aşa: „Nu v ă veţ
i
smulge bărbile voastre; c ă frumseţea Ziditorul Dumnezeu o a făcut s ă fie
pentru femei, iar pentru bărbaţi cu dreptul a judecat a fi nepotrivit ă.”
Ş i
vezi la foaia 978 în Tomul al 2- lea al Sinodicalilor. Şi acum precum se află
tipărite, mi se pare c ă nu au nici un neadevăr şi necuviin ţă . Iar Pimen
(adic ă Păstorul) de care Carte pomeneş
te marele Atanasie în Epistolia cea
de multe ori zis ă, este o carte care nu se afl ă vremile noastre. Poate s ă fi
fost îns ă una ca aceasta, precum este şi cuvântul ce face Ioan al scă
rii
către Păstorul. Şi în scurt a zice, era Cartea aceasta, învăţând pe Pă
storul
Oilor celor Cuvântătoare, cu ce chip s ă păstoreasc ă pe acestea spre
păşunea cea mântuitoare, şi cum s ă le păzeasc ă nevătă
mate de unghiile
lupilor celor gândiţi a demonilor, zic, şi a oamenilor celor rău slă
vitori.
Ne- au vestit îns ă unii c ă Păstorul acesta se afl ă o Carte preaveche întru
mănăstire a Eladei, facerea a lui Cuart, unuia din Apostolii cei ş aptezeci.
Pe Păstorul îl pomeneşte ş i sfântul Maxim în scoliile Dumnezeiescului
Dionisie. Şi este mărimea ei pe cât este a Psaltirii. Însemneaz ă c ă Canonul
54 al Cartaginei pe lâng ă Cărţile Scripturii celei vechi şi a celei nou ă ,
porunceşte a se citi şi vieţ
ile Mucenicilor, care cuprind muceniile lor, în
zilele Praznicilor lor.
96

PROLEGOMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL ÎNTÂIUL SINOD
Sfântul şi întâiul Ecumenic
104
Sinod (A toat ă lumea Sobor). S- au
adunat în Niceea Vitiniei, în timpul marelui Conastantin, la anul de la
Hristos: 325. Iar bărbaţ
ii cei mai întâi întru acesta au fost, Alexandru al
Constantinopolului, Viton şi Vichentie, Presbiterii împreun ă cu Cuviosul
Episcop al Cudruvei sau Cudruvei din Ispania, tustrei împreun ă ţ inând
locul lui Silvestru (Papa) al Romei, ş i al lui Iulie; Alexandru (Patriarhul) al
Alexandriei, împreun ă luptă
tori având pe marele Atanasie, aflându - se
104
Patru oarecare însuş
iri haractirisitoare ale Sinoadelor celor Ecumenice
găsesc c ă se afl ă semănate pe la mulţi, ş i mai ales la Dositei (în Dodicavivlion foaia 1018).
Din care, cele trei sunt departe şi obşteşti, ş i oarecare Sinoade locale, iar cea una mai de
luat aminte este, şi pentru c ă s ă zic aşa, fiinţelnicia, şi întăritoarea, ş i prea osebita deosebire
a tuturor Sinoadelor celor Ecumenice; şi mai întâi însuş
imea tuturor celor Ecumenice este, a
se aduna prin porunci, nu ale Papei, sau ale cutărui Patriarh, ci prin poruncile împărăteş
ti.
Aceasta şi la localnicul Sinod cel în Sardica a urmat, care s- a adunat de Constantin ş i
Costant, şi în Antiohia, şi acela cu porunca lui Constantin a fost adunat, deşi pentru altă
socoteal ă a înnoirilor Bisericii celei din Antiohia (Dositei Dodecavivlion foaia 133). Al doilea:
a se face întrebare despre Credin ţă, şi prin urmare a se aşterne hotărâre, ş i hotar Dogmatic,
la fieştecare din cele Ecumenice Sinoade (Dositei foaia 633 în Dodecavivlion). Dar ş i aceasta
a urmat la oarecare localnice, precum la cel din Cartagina, care împotriva eresului lui
Pelaghie şi a lui Chelestin făcând cercetare au aş
ezat hotare Dogmatice. Al treilea a fi toate
Dogmele cele aşezate de dânşii, şi Canoanele, Ortodoxe, binecinstitoare, ş i unite, cu
Dumnezeieştile Scripturi, sau cu Sinoadele cele Ecumenice de mai înainte, pentru aceasta ş i
mult vestit ă este socoteala sfântului Maxim, cea zis ă la o pricin ă ca aceasta: „Pe Sinoadele
cele făcute, Credinţa binecinstitoare le întăreşte, şi iarăşi, dreptăţimea Dogmelor judec ă pe
Sinoade, dar, şi aceast ă însuşire, este obşteasc ă şi la cele mai multe localnice Sinoade, afară
de oarecare. Iar a patra şi cea mai de pe urm ă este, a conglăsui, ş i a primi cele rânduite de
Sinoadele cele Ecumenice, şi cele Canonisite de toţi Patriarhii şi Arhiereii cei Dreptslă
vitori
ai Catoliceştii Biserici, sau prin însăşi înfăţoşarea lor, sau prin ai lor locţitori, sau şi aceş
tia
nefiind, prin scrisorile lor. Aceast ă conglăsuire a Patriarhilor ş i a Arhiereilor lumeni, este
precum am zis, întăritorul, şi desluşitorul haractir, al Sinoadelor celor Ecumenice. Întă
ritor
adic ă, pentru c ă le întăreşte pe ele, şi le face a fi, dup ă numele ce poart ă , Sinoade
Ecumenice. Iar desluşitori, pentru c ă nici la un alt localnic Sinod socotindu - se, deosebeş
te
pe singure cele Ecumenice, despre cele localnice. Drept aceea pe Sinodul cel ce s- a fă
cut în
Vlaherna în vremea lui Copronim, numit de către luptă
torii de Icoane Sinod Ecumenic, atât
sfântul Ghermano, şi Damaschin şi noul Ştefan, şi alţii mulţi cât ş i cel al 7- lea Ecumenic
Sinod, în a şasea practic ă a lui l- a mustrat zicând: c ă făr ă de conglăsuirea tuturor celorlalţ
i
Patriarhi, Sinod Ecumenic, nici se face, nici se zice. C ă Epifanie din partea Sinodului al 7- lea
a zis: cum dar mare şi Ecumenic ar putea fi acela pe care nici l- au primit, ş i la care nici s- au
conglăsuit întâi şeză
torii ai celorlalte Biserici, ci anatemei pe acestea l- au dat? (Dositei 634,
a Dodecavivlion) mai cu aceste mustrări a mustrat ş i sfântul Maxim, pe minciuno- sinod a
lui Pirr Monotelitului (adic ă al celui ce dogmatisea o singur ă voie întru Hristos Domnul).
Pentru c ă pe acesta îl numea Pir Sinod Ecumenic. Am zis c ă conglăsuirea, ş i primirea
tuturor Patriarhilor, întăreşte pe Sinoadele cele Ecumenice, şi nu numai singur ă fiinţ
a lor de
fa ţă, sau cea prin ai loruşi locţiitori. Pentru c ă întru toate cele 7 Ecumenice Sinoade, nici un
Pap ă a fost de fa ţă în persoan ă. Iar întru cel al doilea, sau ş i în cel al 5- lea Ecumenic Sinod,
nici împersoan ă, nici prin locţiitori, au fost de fa ţă Damas, ş i Vighilie Papii, dar aceste
Ecumenice Sinoade, iarăşi au rămas Ecumenice, pentru c ă aceştiaş
i Papi, s- au unit la cele
hotărâte de către acelea, şi prin scrisorile lor şi prin Iscălituri le- au primit pe ele, şi cum că
singur ă înfăţoşarea sa cea în persoan ă, sau cea prin ai loruşi locţiitori nu întăreş
te pe
Sinoadele cele Ecumenice, ci mai vârtos unirea şi conglăsuirea; au arătat cele dou ă Sinoade
cel din Sardica, şi cel din Florenţa. C ă cel din Sardica, cu toate c ă s- a numit la începutul să
u
Ecumenic Sinod (vezi la 1 Cuvântare a lui). Şi au fost de fa ţă la acesta toţ
i Patriarhii, unii în
persoan ă, iar alţii prin locţiitori. Fiind îns ă, c ă s- au despărţit ş i nu s- au unit la cele de
acesta hotărâte Patriarhii şi Arhiereii Răsăritului, acest la început numit Ecumenic Sinod, s-
a făcut localnic la isprava şi sfârşitul lui. Asemenea şi cel din Florenţa, de ş i Ecumenic s- a
numit, fiind îns ă c ă locţiitorii Patriarhului Antiohiei, şi Episcopilor Răsăritului şi mai întâi, ş i
al însuş
i Patriarhului Alexandriei Marcu, zic, prea sfântul acel al Efesului, nu s- au unit cu
97

atunci Diacon. Evtatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului. Pafnutie, ş i
Spiridon, Iacov şi Maxim, bărbaţi împodobiţi cu Apostoleşti Daruri, ş i cu
Muceniceşti pătimiri, şi alţii mulţi, fiind la număr dup ă tradiţ
ia cea de
obşte, şi de toţi mărturisit ă a Bisericii 318 pe lâng ă care îns ă, au fost ş i
alt ă mulţime de Clerici, de Presbiteri, şi de Diaconi, ş i s- au adunat acest
Sinod împotriva lui Arie, care hulea, c ă Fiul ş i Cuvântul lui Dumnezeu, nu
este de o fiin ţă cu Tatăl, şi prin urmare nu este Dumnezeu adevă
rat, ci
zidire, şi făptură 105 , şi trei ani şi jumătate ţinând acest Sinod (măcar deş
i
Ghelasie la Fotie citirea 256 în şase ani şi jumă
tate zice) a predat
Dumnezeiescul şi Sfinţitul Simbolul Dreptslăvitoarei noastre Credinţ
e, cel
de Obşte cunoscut de către toţi. Întru care pe Fiul ş i Cuvântul lui
dânsul, cel Ecumenic dar s- a schimbat în localnic. Şi ce zic localnic? Ş i în minciuno- numit
s- a schimbat dup ă dreptate, pentru c ă nu avea nici pe a treia însuş
ire a Sinoadelor celor
Ecumenice. C ă hotărârea cea de dânşii aşezat ă nu a fost unit ă cu Dumnezeiasca Scriptur ă ,
şi cu celelalte Sinoade. Vezi c ă neunirea oarecărora Patriarhi, ş i pe cele Ecumenice le face
localnice? Şi dimpotriv ă unirea tuturor Patriarhilor lumii, ş i pe cele localnice le face
Ecumenice, şi le schimb ă în Catoliceşti. Fiindc ă localnicele Sinoade ş i Canoanele lor cele de
Ecumenicele Sinoade, şi mai ales de cel al 6- lea Ecumenic, fiind primite, Ecumenică
stăpânire, adic ă: şi axioma (vrednicie) peste tot cuprinză
toare iau. Deci din aceste zise cu
lesnire poate a se închipui orismosul (definiţ
ia) Sinodului celui Ecumenic întru acest chip:
„Ecumenic Sinod este cel adunat prin împărăteasc ă porunc ă, cel ce aşeaz ă hotă
râre
Dogmaticeasc ă despre Credin ţă, cel binecinstitor, şi dreptslăvitor, ş i unit cu Sfintele
Scripturi, sau cele Ecumenice de mai- nainte, pe care Sinod unirea tuturor Patriarhilor ş i
Arhiereilor Catoliceştei Biserici l- au primit, sau prin înfăţoşarea a însuş
i persoanelor, sau
prin locţiitori, sau şi aceştia nefiind, prin scrisorile şi iscă
liturile lor. Deci tot Sinodul
Ecumenic care are aceste haracterisitoare însuşiri, acesta este sfânta ş i Catoliceasca
Biseric ă, întru care în Simbolul Credinţei mărturisim c ă credem.” De aici cu alte patru
însuşiri dup ă Teologi se înavuţeşte aceasta: 1. a fi pururea vie şi nelipsit ă. C ă zice: « Ş i alt
Mângâietor voi da vou ă, ca s ă rămân ă cu voi veac» [Ioan 14, 16]. Şi, «iat ă eu cu voi sunt în
toate zilele pân ă la sfârşitul veacului» [Matei 28, 20]. 2. a fi negreşitoare, ş i nesmintitoare.
C ă Biserica a cărei fa ţă o ţine Sinodul Ecumenic, «stâlp şi întărire a Adevărului» dup ă Pavel
[1 Timotei 3: 15] şi c ă ceea ce se socoteşte de Sinoadele Ecumenice, aceea ş i de Sfântul
Duhul Adevărului este socotit. C ă acela zice c ă va învăţa pe voi toate, şi v ă va aduce aminte
de toate. Care lucru mai vârtos la Ecumenicele Sinoade se arat ă adevărat. C ă dac ă Canonul
al 8- lea al făcă
torului de minuni Grigorie zice, despre Sinodul localnic cel în Agchira
adunat. C ă pân ă când se va socoti ceva obşteşte de către sfinţii cei împreun ă adunaţi, ş i mai
întâi decât dânşii de către Sfântul Duh, cu cât mai vârtos se socoteşte aceasta c ă este
adevărat ă, zicându - se pentru Sinoadele Ecumenice! La care însuşi Duhul Sfânt stă
ruind
asupră- le, le lumineaz ă pe ele, şi nu le las ă a se rătăci la hotărârile lor! C ă însufl ă dreptatea
sa Dumnezeu în nenumăraţii Ierei cei ce se adun ă la Sinod, dup ă Epistolia cea că
tre Celestin
a Sinodului celui din Cartagina. 3. de a avea vrednicie prea înalt ă, şi preaputernic ă , nu
numai întru a întinde dreptăţile şi adevărurile cu sfătuire, ci ş i întru a sili spre supunere pe
cei ce se împotrivesc, punând asupră- le Bisericeştile certări cele cuviincioase lor, ş i
judecând, şi aspru cercetând şi pe Papi, şi pe Patriarhi, şi pe toţi cei ce se afl ă în toate
părţile lumii, Arhierei şi clerici şi mireni. 4. a pune hotar, şi mă
rginire la fiecare cerere ce se
iveşte, şi la pricin ă şi obşteasc ă, şi particularnic ă, şi a dezlega toat ă gâlceava, ş i prigonirea
ereticilor şi a schismaticilor. C ă Catoliceasc ă , zice Chiril al Ierusalimului (în Cateheza 18) se
numeşte Biserica, c ă de Obşte peste tot înva ţă, făr ă lipsire, şi făr ă osebire toate Dogmele
cele ce se întind spre cunoştinţa oamenilor şi despre cele văzute, şi despre cele nevă
zute.
Drept aceea şi de către toţi, nu Dumnezeiasca Scriptur ă , ci Ecumenicul Sinod se
propovăduieşte, c ă este cel mai de pe urm ă Judecător al Bisericeştilor pricini, dup ă Canonul
al 6- lea al Sinodului al 2- lea al căruia judecător socoteala şi hotă
rârea nu se supune
apelaţiei altui mai mare jude ţ. C ă dac ă Apelarisirea este o jeluire despre oricare jude ţ că
tre
altul mai mare, dup ă cartea a 9- a a Vasilicalelor, titlul 1 hotărârea cea cu îndoial ă a
Episcopilor, se supune la apelarisirea judeţului celui mai mare a Mitropoliţ
ilor; iar a
Mitropoliţilor la a Exarhului, sau a Patriarhului ocârmuirii; ş i a Patriarhului la Sinodul
Ecumenic, şi aici de aici toat ă apelarisirea se mărgineşte, şi se sfârşeşte nefiind alt jude ţ mai
mare decât Sinodul Ecumenic. Iar deşi Judecătoria Patriarhilor nu se supune apelaţiei, după
Vasilicale, şi dup ă Iustinian, şi dup ă Leon înţeleptul. Aceasta îns ă, se înţelege, pentru c ă alt
Patriarh nu poate a se face judecător asupra hotărârii altui Patriarh, ş i nu pentru Sinodul
Ecumenic, care cerceteaz ă şi judec ă toate cele judecate de către toţi Patriarhii, şi Papii, ca ş i
98

Dumnezeu, l- au propovăduit Dumnezeu adevărat, de o Fiin ţă cu Tată
l,
adic ă având aceeaşi fiin ţă şi fire întocmai cu Tatăl, şi prin urmare aceeaş
i
Slav ă, şi Stăpânire, şi Domnie, şi pururea vecuire, ş i toate celelalte lui
Dumnezeu cuviincioase însuşiri ale Dumnezeieş
tii firi. Care Simbol este
anume aşa: „Credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul Făcă
torul
tuturor celor văzute, şi al celor nevăzute.
Ş i întru Unul Domnul Iisus
Hristos Fiul lui Dumnezeu, cel născut din Tatăl, Unulnăscut, adic ă , din
fiinţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumin ă din Lumin ă , Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de o Fiinţă 106 cu Tată
l,
prin care toate s- au făcut, cele din Ceriu, şi cele de pe pă
mânt. Care
pentru oamenii, şi pentru a noastr ă mântuire s- au pogorât, ş i s- au
cum nu s- ar fi judecat cândva. fiindc ă hotărârea Eparhului, măcar deşi apelaţ
iei nu se
supune: fiindc ă nu se mai atinge de că
tre altcineva, cu toate acestea nedumeririle care
Eparhul nu poate a le hotărî, le cerceteaz ă şi le hotărăşte însuşi Împă
ratul. Drept aceea,
dreptul ce are monarhul întru cele politiceşti, acelaşi drept îl are ş i Sinodul Ecumenic în
Biseric ă (Dositei în Dodecavivlion foaia 309 şi 384). Am zis îns ă c ă judecă
torul cel mai de pe
urm ă în Biseric ă nu este Sfânta Scriptur ă , precum aceasta o zic Luterocalvinii. Ci Sinodul
Ecumenic, fiindc ă Dumnezeiasca Scriptur ă la multe părţi ne luminat vorbind, ş i fiecare din
ereticii către al său eres strâmbând noima Scripturilor cea ne luminat ă, de nevoie trebuieş
te
tâlcuirea pentru a tâlcui adevărata noima scripturii, care nu este altul, făr ă numai
Ecumenicul Sinod. Înc ă şi alta, pentru c ă pe lâng ă cel adevărate, şi Catoliceşti (Soborniceş
ti)
cărţi al Scripturii, fiindc ă au îndrăznit ereticii a le suprascrie (în titulat ă) ca pe niş
te
canoniceşti, şi pe cele neadevărate, şi ereticeşti cărţ
i ale lor, pentru aceasta Sinodul
Ecumenic alege pe cele adevărate, şi leapăd ă pe cele neadevărate, ş i ascunse, precum
Sinodul al 6- lea a făcut pentru Apostoleştile aşezământuri, şi cel întâi însuşi ( ş i vezi la
subînsemnarea Apostolescului Canon 60). Pentru care şi sfinţitul Augustin aceasta ştiindu-
o luminat a socotit (Epistolia 154) zicând: Nu a ş fi crezut în Evanghelie, de nu m- ar
încredinţa vrednicia de credin ţă a Bisericii. Drept aceea din toate cele zise se încheie, că
nimenea poate a se împotrivi Sinoadelor celor Ecumenice, rămânând binecinstitor ş i
dreptslăvitor; ci de Obşte şi făr ă osebire fiecare este dator a se supune lor. C ă cel ce se
împotriveşte lor, se împotriveşte Duhului celui Sfânt, celui ce grăieş
te prin Sinoadele cele
Ecumenice, şi se face eretic şi anatematesit, fiindc ă ş i Papa Dialogul (Cap 1, Epis. 24)
anatematiseşte pe cei ce nu se supun Sinoadelor Ecumenice. Şi însăş
i Sinoadele acestea pe
cei ce nu se supun loruşi îi anatematisesc. Ce zic eretic? Ca un păgân ş i necinstitor de
Dumnezeu se socoteşte cel ce nu ascult ă de Biseric ă, a cărei fa ţă poart ă Sinodul cel
Ecumenic. C ă zice Domnul, « şi de nu va asculta de Biseric ă, să- ţi fie ţie ca un păgân ş i
vame ş» [Matei 18: 17]. Fiindc ă hotărârea şi judecata cea mai de pe urm ă şi mai desăvârşit ă a
Bisericii este Sinodul cel Ecumenic, dup ă Augustin (Epistolia 162). Ş i aceasta este ceea ce
însuşi Dumnezeu a poruncit a se păzi ş i în Sinodul Presbiterilor Legii vechi. Iar de va fi,
zice: vreun grai în judecat ă, care s ă nu- l poţi lesne dezlega, între sânge şi sânge, ş i între
judecat ă şi judecat ă… Şi vei merge la Presbiterii şi Leviţii, ş i la judecatorul, care va fi în
zilele acelea şi ei cercetându vor spune ţie judecata… Nu te vei abate din cuvântul, care- ţ i
vor spune ţie, în dreapta sau în stânga. Şi omul care se va sumeţi ca s ă nu asculte de
Presbiterul, sau de judecătorul, va muri omul acela, şi vei scoate pe cele ră
u din Israel (A
doua Lege, 17: 2, 8]. Se cuvine îns ă pe lâng ă cele zise s ă adăugăm şi aceasta, c ă cu adevă
rat
şi mai cu deosebire singure şapte Sinoade Ecumenice s- au numit, pentru c ă toate acestea
dup ă Legile Sinoadelor celor Ecumenice s- au adunat; şi pentru c ă ceea ce a fost de nevoie
spre cunoştin
ţă, întru dânsele s- au rânduit. Drept aceea toate întrebă
rile câte se nasc din
cele rânduite de acele şapte, cu lesnire se desleag ă (Dositei în Dodecavivlion foaia 633). Iar
dup ă cel al şaptelea Sinod, cu toate c ă altele s- au numit Ecumenice precum cel 1 şi 2 ş i cel
adunat în Biserica Sfintei Sofii; îns ă cu rea întrebuinţare s- au numit aşa, pentru c ă nici unul
dintru acestea s- au adunat dup ă legile Sinoadelor Ecumenice. Ş i pentru aceea nu au putut a
se împreun ă număra cu cele şapte Ecumenice, nici numărul lor al adaoge. C ă cel ce de Latini
s- au numit al 8- lea Ecumenic, adic ă: cel ce s- a făcut împotriva lui Fotie, în urm ă de că
tre
cel ce s- a făcut pentru Fotie s- a surpat, şi cu totul nici a se numi Sinod s- a osândit. Ş i
măcar c ă toate acele ş apte Ecumenice Sinoade pentru cuvântul de a fi Ecumenice Sinoade,
sunt de o cinste şi întocmai. Îns ă acest întâi Sinod, şi pentru vechime, şi pentru sfinţ
enie, a
stătut, şi st ă, pururea pilda cea mai întâi închipuit ă, şi ştiinţa cea mai întâi începă
toare a
tuturor Sinoadelor celor Ecumenice, şi acestuia a urmat de aici înainte ş i Sinoadele cele
dup ă dânsul, şi întru proclamaţiile (poruncile) lor, şi întru şederile lor, şi întru hotă
rârile
lor, şi pe acesta Dialogul Pap ă cap al tuturor Sinoadelor l- au numit, şi un cuvânt se afl ă în
99

întrupat şi om s- au făcut. Au pătimit, au înviat a treia zi, ş i s- au suit la
Ceruri, şi şade dea Dreapta Tatălui. Şi iarăşi va s ă vie s ă judece viii ş i
morţii. Şi întru Sfântul Duh. Iar pe cei ce zic, c ă era oare cândva, când nu
era, şi c ă mai- nainte de a se naşte nu era, şi c ă din cele ce nu era s- au
făcut! Sau c ă din alt Ipostas (fa ţă) zic, c ă este, sau din alt ă fiin ţă , Fiul lui
Dumnezeu, sau c ă este schimbăcios şi prefăcăcios, pe aceş
tia îi
anatematiseşte Totalnica (Catoliceasca), şi Apostoleasca Biserică 107 . Pe
acest Simbol îns ă, Teodor al Ierusalimului l- a numit dreapt ă mă
rturisire a
Credinţei. Iar Damas al Romei, zid împotrivitor armelor diavolului. Ş i de
Obşte de către toat ă Biserica se numeş
te Prapor (au semn) haractirisitori,
şi Steagul Dreptslăvitorilor. Prin care aceştia ca nişte adevăraţi ostaş
i ai
gura tuturor, adic ă: Stăpâneasc ă cele rânduite în Sinodul din Niceea. Mult au ostenit Sinodul
cel adunat în Cartagina şi în practicalele sale, şi în Canoanele sale, ş i în Epistoliile sale, cele
către Bonifatie, şi către Chelestin, pentru ca s ă nu primeasc ă alte Canoane, făr ă numai pe
acestea adevărate Canoane al Sinodului din Niceea. Şi marele Atanasie, ş i Dumnezeiscul
Ioan Hrisostomul, tare striga s ă nu stăpâneasc ă alte Canoane, făr ă numai Canoanele
Sinodului din Niceea.
105
C ă Arie Presbiter fiind al Alexandriei, şi vrând s ă scape de urâciunea ceea ce se ridicase
de către dreptslăvitorii creştini, asupra lui Pavel Samosateului, care Dogmatisea, c ă Fiul ş i
Cuvântul lui Dumnezeu om gol s- a Născut din Fecioar ă, zicea el adic ă, cum c ă a fost acesta
mai înainte de Naşterea cea dup ă trup, nu îns ă ca Dumnezeu, ci ca una din Zidiri ş i din
făpturi în vreme făcut de la Tatăl. Iar în câte părţi s- a despărţ
it eresul lui Arie, vezi la sub
însemnarea Canonului întâi al Sinodului al 2- lea Ecumenic.
106
Însemneaz ă c ă Cuvântul de o Fiin ţă, şi mai înainte de 1 Sinod se întrebuinţ
a între cei
binecinstitori; iar fiindc ă dup ă Dumnezeiescul Ilarie, savelianii şi cei de pe lâng ă Pavel
Samosatul, l- au întrebuinţat pe acesta ca s ă surpe Treimea Ipostasurilor celor
Dumnezeieşte începătoare, pentru aceasta Părinţii cei 180 adunaţ
i în Antiohia în anul 272
împotriva lui Pavel Samosatul, pe acest cuvânt l- au lepădat; dup ă nume numai (măcar că
dup ă înţelegere şi dup ă însemnare îl mărturisea) pentru ca s ă nu deie apucare ereticilor, ş i
mai ales pentru c ă Pavel cu vicleşug meşteşugind, trei fiinţ
e din glasul OMOUSIULUI (de
Ofiin ţă) zicea c ă sunt. Una adic ă cea mai întâi era a Tatălui, iar a 2- a a Fiului, ş i a 3- ea a
Sfântului Duh, şi c ă din aceea aceste se propun ca nişte părţ
i, precum zice Atanasie,
(împotriva eresului Arienesc) iar Sinodul din Niceea, Ecumenic fiind, pentru vrednicia sa, nu
numai dup ă înţelegere, ci şi dup ă nume au poruncit a se propovă
dui (vezi la Dodecavivlion
a lui Dositei, foaia 1031). DE O FIIN ŢĂ (OMOUSION) iar nu de asemenea fiin ţă (OMIUSION)
precum ziceau vicleneşte Arienii cei pe jumătate (Imiarianisti), pe Fiul ş i Cuvântul lui
Dumnezeu Sinodul acesta l- a propovăduit. C ă de ÎMPREUN Ă sau pe de ACEEAŞ
I, despre
FIIN ŢĂ se zice, dup ă Aristotel şi în Logic ă. Iar de Asemenea se zice la felurime, şi de obş
te
la cele întâmplătoare fiinţei, şi nu la fiinţei, şi la fire. Şi iarăşi, DE O FIIN ŢĂ l- au zis pe el, ş i
nu DE O ÎMPREUNĂFIIN ŢĂ (SINUSION), precum însemneaz ă Dumnezeiescul Epifanie în
Anghirot; c ă DEOÎMPREUNĂFIIN ŢĂ însemneaz ă unire făr ă de oarecare deosebire (precum o
zice Savelie). Iar DE O FIIN ŢĂ, însemneaz ă pe unirea cea cu deosebire, ş i pe sporirea a unui
Ipostas despre celălalt.
107
Însemneaz ă c ă Simbolul acesta al celui din Niceea, nu numai c ă este puţ
in schimbat în
oarecare de acest cunoscut nou ă tuturor, şi în toate zilele rostit, ci şi aceasta: „A că
ruia
împărăţie nu va fi sfârşit”, nu cuprinde nici Teologia Sfântului Duh, şi celelalte articole până
la sfârşit. C ă Sinodul al 2- lea pe acestea le- au plinit, ş i l- au adus în rânduiala aceasta
neschimbat ă , întru care acum îl rostim. Drept aceea la al 4- lea Sinod praxis 5 foaia 1515 a
adunării Sinoadelor Tomul 2 unde se afl ă Simbolul Sinodului din Niceea cu aceasta, a că
ruia
Împărăţie nu va fi sfârşit, negreşit greşeal ă este a tipografiei. Fiindc ă oriunde se afl ă aiurea,
făr ă de acest cuvânt se afl ă, precum în Simbolul al însuş
i Sinodului acestui din Niceea (la
foaia 283 a Tomului 1 al adună
rii Sinoadelor) în praxis 18 al Sinodului al 6- lea (foaia 650) a
Tomului 2 al Sinoadelor) în Practicalele Sinodului din Cartagina, la Socrat Cartea 1 Cap 7 ş i
pretutindenea. Şi fiindc ă acest cuvânt cel al 2- lea Ecumenic l- au adaos, vezi ş i în prologul
aceluia. Însemneaz ă înc ă c ă Simbolul acel din Niceea, în alte Codice se afl ă cuprinzând
aceasta, şi au şezut dea dreapta Tatălui, iar întru altele nu. Şi aceasta o însemnă
m aicea, ca
un lucru vrednic de ştiin
ţă, c ă Simbolul Credinţ
ei se zicea în Biserica cea din început numai
în Vinerea cea mare, când Episcopul catihisea pe cei ce se gă
teau a se boteza în noaptea
Sâmbetei cei mari când a doua zi strălucea ziua cea purtătoare de lumin ă , precum
istoriseşte Teodor Anagnost în Cartea a 2- a a Bisericeş
tii Istorii, apoi s- au rânduit de
Timotei al Constantinopului s ă se zic ă la fiecare Liturghie, în anul 515; în vrea lui Anastasie
100

lui Hristos, se deosebesc de vrăşmaşii lui Hristos, ş i de cei ce se
făţărnicesc cu Numele lui Hristos, în vremea ce sunt fraţi mincinoşi şi ră
u
slăvitori. C ă şi ostaşii prin semne (adic ă prin steaguri) desluşesc ş i
deosebesc pe ostaşii despre cei potrivnici. Drept aceea ş i de la metafora
ostăşeştilor Simboluri s- au numit, şi Simbolul Credinţ
ei. Au paradosit
acest sfânt Sinod şi rânduiala pentru Paşti, pe care acum o ţ ine
nestrămutat ă Tatalnica (Catoliceasca) Răsăritean ă Biseric ă . Despre care
(vezi pe al 7- lea Apostolesc Canon, ş i pe cel întâi al Sinodului din
Antiohia) dar înc ă şi pe acestea de fa ţă douăzeci sfinţ
ite Canoane le- au
aşezat. Care nehotărât sunt întărite de cel întâi Canon al Sinodului al 4-
lea, iar hotărât de al doilea al Sinodului al 6- lea şi de cel 1 al celui al 7-
lea, însemneaz ă îns ă c ă Practicalele acestui întâi Sinod acum nu se află
nici elineşte, nici Latineş
te, ci singure acelea, câte Evsevie al Pamfiliei,
Rufin, Socrat, Sozomen, Teodorit, şi Ieronim, şi alţ
ii. Iar mai cu deosebire,
ş i mai ales Ghelasie Chisicheanul, care se afla în vremea lui Zinon
împăratul la anul 476. Care în urm ă ş i Episcop al Chesariei Palistinei s- a
făcut (vezi la Tomul 1 foaia 151 a adună
rii Sinoadelor) acestea singure
zice, se afl ă câte cei mai de sus, ş i Ghelasie acesta le- a scris. Iar
conscrierea (alcătuirea) lui Ghelasie, practic ă o numeş
te Nichita Honiatul,
iar Fotie mai mult Istoriceasc ă, decât Practiceasc ă, o pomeneşte însă
aceasta ş i Ioan Chiparisianul. (Vezi la Dositei foaia 108 din
Dodecavivlion).
CELE 20 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI
SINOD TÂLCUITE
CANON 1
Ş I ECUMENICULUI ÎNTÂI
Dac ă cineva învoial ă de către doftori s- a hirurghisit, sau de că
tre
barbari s- a tăiat, acesta rămâie în clir (soart ă). Iar dac ă vreunul
sănătos fiind s- a tăiat pe sineş i, acesta în clir (soart ă ) cercetându - se,
se cuvine a înceta. Ş i de acum înainte nici unul dintru cei de acest fel
nu trebuieşte a se înainta; precum aceasta este prea arătat ă, c ă s- a zis
pentru cei ce întrebuinţ eaz ă lucrul, şi care îndrăznesc pe sineş
i a se
tăia. Aşa, dac ă careva de către barbari, sau de stă
pâni s- au scopit, iar
altmintrelea s- ar afla vrednici, pe unii ca aceş tia îi primeş
te în cliros
(soart ă) Canonul. [Apost: 21, 22, 23; Sobor 1 şi 2: 8]
TÂLCUIRE
Câteva Canoane ale Apostolilor rânduiesc despre scopire, fiind îns ă ,
c ă precum se vede, au fost ră
mas întru nelucrare, pentru aceasta, au
urmat trebuinţa de a rândui despre aceasta şi Canonul acesta. Care ş i
zice: Cel ce pentru patim ă, şi pentru boal ă s- au scopit de că
tre doctori,
sau ş i de barbari în vremea goanei, acesta Cleric fiind se lucreze cele ale
soartei sale. Iar cel ce sănătos fiind, s- a scopit pe sineşi, acesta ş i cleric
fiind se cade a înceta din lucrările Clericeşti (soartei). Ş i din cei de acest
fel, câţi sunt mireni, de astă
zi înainte, nici unul se cuvine a se face Cleric.
Precum îns ă aceasta o zicem pentru cei ce înadins, şi de voie îndră
znesc a
se scopi pe sineşi, de asemeni iarăşi zicem, c ă dac ă oarecare s- a scopit de
barbari, sau de stăpânii lor, adic ă făr ă de voie şi tiraniceşte, ş i ar fi
împăratului, precum acestaşi Teodor zice. Iar apoi în anul 545 Iustin împă
ratul întâi a
rânduit, şi în ce vreme a Liturghiei s ă se rosteasc ă acesta în toate Bisericile răsăritului, adică
mai- nainte de Dumnezeiasca Rugăciune, Tatăl nostru.
101

vrednici, unii ca aceştia se primesc de către Canonul (ori de acesta adic ă ,
ori de cel 21 Apostolesc). Spre a se face Clerici. Citeşte ş i tâlcuirea a celui
21 Apostolesc.
CANON 2
Fiindc ă multe, sau de nevoie, sau altmintrele nevoiţ
i fiind
oamenii, s- au făcut afar ă de Canonul cel Bisericesc. Încât oameni din
via ţă păgâneasc ă viind acum la Credin ţă, şi în puţin ă vreme
catehisindu - se, îndat ă la Baia cea Duhovniceasc ă se aduceau, ş i
îndat ă ce se botezau se aduceau la Episcopie, sau la Presbiterie. Bine
s- a socotit a fi de acum înainte, ca nimic de acest fel a se face; fiindcă
şi timp trebuie celui ce se catehiseş te, şi dup ă botez mai multă
cercare. C ă lămurit ă este Apostoleasca scriptur ă ce zice, nu de curând
sădit (neofit), ca nu mândrindu - se s ă cad ă în osând ă ş i în cursa
diavolului [1 Timotei 3: 6]. Iar dac ă, dup ă ce a trecut timp s- ar afla
vreo greaşal ă sufleteasc ă pentru faţa aceea, şi s- ar vădi de că
tre doi,
sau trei martori, unul ca acesta înceteze de la Cliros. Iar cel ce ar face
afar ă de acestea, ca împotriva marelui Sinod obră
znicindu - se, acesta
se va primejdui despre Cler. [Apostolesc: 80; Sinod 1 ş i 2: 17;
Sardichia: 10; Laodiceea: 3; Chiril: 4]
TÂLCUIRE
Ceea ce rânduieşte Canonul 80 al sfinţilor Apostoli, ş i Canonul
acesta rânduieşte; c ă zice, fiindc ă în timpurile trecute au urmat a se face
multe lucruri, afar ă de Bisericescul Canon (adic ă de acesta 80 al
Apostolilor), sau de nevoie, sau din alt ă pricin ă pornindu - se oarecare.
Încât, a- i boteza ei îndat ă pe aceea care cu puţ
in timp mai înainte de la
păgâneasca, şi necredincioasa via ţă au venit la Dreptslăvitoarea Credin ţă ,
şi în puţin ă vreme s- au învăţat taina bunei cinstiri, şi împreun ă cu
botezul a- i înainta pe ei şi la Episcopie, sau la Presbiterie; adic ă a- i
Hirotonisi pe ei Presbiteri şi Episcopi. Fiind, zic, c ă aceste aşa afar ă de
lege se făceau, s- a socotit de cuviin ţă de acum înainte a nu se face. Că
ci
cel ce se catehiseşte, şi mai- nainte de a se boteza are trebuin ţă de
îndestul ă vreme
108
pentru a se catehisi, şi a se învăţ
at bine toate dogmele
Credinţei, şi dup ă ce se va boteza, iarăşi are trebuin ţă de mult ă ispitire.
C ă zice Apostolul Pavel către Timotei, nu pe cel de curând sădit (să- l
Hirotoneşti) adic ă pe cel de curând catehisit, şi din nou să
dit în via lui
108
Vremea catehisirii nu se rânduieşte de toţi una şi aceeaşi, c ă din Apostoleş
tile
aşezământuri, un an se rânduieşte a se catehisi cei ce vin la Dreptslăvitoare Credin ţă . Doi
de Canonul 42 al localnicului Sinod, celui adunat în Iliviria Ispanioleasca ceteate, puţ
in mai
înainte de Ecumenicul întâiul Sinod. Şi de Nearaoa 144 a lui Iustinian înc ă doi ani se
rânduieşte pentru Samaritenii cei ce vin la Credin ţă. Ş i din Canonul 25 al localnicului Sinod
cel adunat în Ahati în anul 506 opt luni s- au rânduit pentru Iudeii cei ce se întorc la
credin ţă. Iar Canonul 8 al Sinodului al 7- lea voieşte s ă nu primim pe evreii cei ce cu
făţărnicie cred. Ci numai pe cei ce cu adevărat cred, şi mustr ă pe cele ale evreilor; unii
socotesc c ă numai într- atâtea zile se face catehisire, câte are Postul cel mare; luându- o
aceasta din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea şi din Epistolia lui Ieronim cea că
tre
Pammahie, şi din întâia catihisire a lui Chiril Patriarhul Ierusalimului. Dar îns ă din acestea
alta nu se încheie, făr ă numai c ă în Postul cel mare se face partea cea mai de pe urm ă, ş i
mai cu deamăruntul a catehisirii, pentru c ă atuncea se boteaz ă catehumenii (adic ă cei ce se
învăţa buna Credin ţă) în noapte Sâmbetei celei şi a zilei celei Luminat. Uneori îns ă se scurta
vremea Catehisirii pentru împrejură
ri de nevoie. Pentru aceasta Catehumenii cei ce se
primejduiesc de moarte, se boteaz ă mai- nainte de vremea hotărât ă a Catehisirii, după
Canonul 12 al celui din Neocezareea; dup ă cel 47 din Laodiceea; dup ă 52 din Cartagina.
Dup ă al 5- lea a lui Vasilie, şi dup ă al 5- lea al lui Chiril.
102

Hristos, ca nu înălţându - se, s ă caz ă în însuşi păcatul, ş i în cursa cea
asemenea în care a căzut diavolul, adic ă în mândrie. Iar dac ă trecând
vreme s- a afla la cel ce cu vreme în destul ă şi cu cercare, ş i s- a catehisit,
şi s- a botezat, şi s- a Hirotonisit, s- ar afla zic vreun păcat sufletesc
109
ş i
s- ar vădi pentru acela de doi, sau trei martori, unul ca acesta, s ă înceteze
de a lucra cele ale Ieriei. Iar care va voi a face afar ă de acestea, acesta ca
unul ce se obrăzniceş
te împotriva marelui Sinodului acestuia se va
primejdui, şi la Ierie, adic ă se va caterisi. Vezi ş i tâlcuirea Canonului, 80
Apostolesc.
CANON 3
A oprit desăvârş
it marele Sinod, nici Episcopului, nici
Presbiterului, nici Diaconului, nici mă
car vreunuia din cei ce sunt din
Cler, a- i fi cu putin ţă s ă aib ă împreun ă lăcuitoare muiere; afar ă numai
decât maic ă, sau sor ă, sau mătu
şă, sau de singure feţ
ele acele cu care
ar putea scă
pa de tot prepusul. [Sobor 6: 6; Sobor 7: 22, 23; Anghira:
19; Cartagina: 45; Vasilie: 88]
TÂLCUIRE
Cei Ierosiţi (adic ă sfinţiţi), ş i Clericii nu se cuvine a pricinui vreo
pricin ă de prepus, şi de sminteal ă poporului, pentru aceasta ş i Canonul
acesta rânduieşte, c ă, marele Sinodul acesta, cel întâi adic ă, desăvârş
it a
oprit, a nu avea stăpânire ş i voie, nici Episcopul, nici Presbiterul, nici
Diaconul, nici altcineva din Clerici s ă aib ă muiere străin ă în casa sa, ş i a
locui împreun ă cu dânsa, afar ă numai maic ă, sau sor ă, sau mătu şă , sau
singure feţele acelea care nu dau prepus.
CANON 4
Episcopul mai vârtos se cuvine a se aşeza adic ă de către toţ
i cei
ce sunt în Eparhie; iar de ar fi cu greu una ca aceasta, sau pentru
nevoia ce sileşte, sau pentru depărtarea căii. Făr ă sminteal ă trei
109
Păcat sufletesc, Zonara zice pe tot păcatul cel ce se naş
te din abaterea acelor trei puteri
ale sufletului, din puterea cea cuvântătoare zic, din puterea mâniitoare ş i poftitoare. Iar
Valsamon zice: tot păcatul ce pricinuieşte vătămare sufletului, ori din trupeasc ă poft ă are
începutul, ori din sufleteasc ă. Iar alţii păcat sufletesc au zis, pe cel ce se face din sufleteş
tile
patimi, adic ă din trufie, din neascultare, şi din altele. Îns ă chiar pă
cat sufletesc, despre care
zice aicea Canonul, este trufia, şi înălţarea şi mândria, c ă singur ă patima aceasta se
potriveşte Duhovniceştei, şi nematerialnicei firei sufletului. Şi aceasta este osânda ş i cursa
în care a căzut diavolul. Dup ă zicerea Apostolului care o aduce aicea Canonul, şi după
tâlcuirea ce- i face Dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea şi sfinţ
itul Avgustin (Cartea 3
despre Cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici beţ
iv, nici altceva de acest fel, dar
este mândru şi zavistnic. Deci de a cădea Episcopul în patima mândriei şi o va ară
ta pe ea
prin cuvinte şi fapte, şi se va vădi de doi, sau trei martori, s ă înceteze de la Cliros. (Adic ă de
lucrarea soartei sale.) Poate pentru ca s ă se smereasc ă, şi să- şi măsoare cugetarea sa, şi aş
a
iarăşi s ă primeasc ă lucrarea Ieriei. Iar dac ă se va mândri şi mai mult, şi nu va voi a înceta, să
se cateriseasc ă şi desăvârşit de treapta sa. Iar cum c ă ară
tata mândrie, este caterisitoare;
arătat este şi de la Navatiani, care pentru aceasta s- au lepădat de la Biseric ă, pentru c ă din
mândria şi trufia lor, se numeau pe sineşi curaţi, şi pe cei ce în vremea goanei s- au lepă
dat
şi în urm ă s- au pocăit, nu- i primeau, şi cu cei căsătoriţi a doua oar ă nu se împărtăş
eau,
unii îns ă au zis c ă păcat sufletesc înţelege Canonul aici pe socoteala cea răuslăvitoare ş i
păgâneasc ă. Dar de ar fi fost aceasta, s- ar fi cuvenit cel ce o are aceasta, nu numai să
înceteze ci şi straşnic s ă se cateriseasc ă, şi de la Biseric ă s ă se lepede. Deci fiindc ă pă
cat de
moarte este mândria, iar cei ce fac păcatul cel de moarte, cad din treapta lor, dup ă Canonul
32 al marelui Vasilie; pentru aceasta şi Canonul acesta pe cel ce a că
zut în acest fel de
păcat, îl pedepsesc cu încetarea Ieriei.
103

împreunându - se, împreun - alegători făcându - se ş i cei ce nu sunt de
fa ţă, şi împreună- nvoindu - se prin scrisori, atuncea s ă se facă
Hirotonia. Iar tăria celor ce se fac, s ă se dea Mitropolitului în fiecare
Eparhie. [Apostol: 1; Sobor 7: 3; Antiohia: 19, Sardichia: 6; Laodiceea:
12; Cartagina: 12, 58, 59]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă Episcopul se cuvine mai ales a se
Hirotonisi de toţi Episcopii Eparhiei. Iar de este cu greu a se aduna toţ
i,
sau pentru nevoia ce sileşte, sau pentru lungimea călătoriei, negreş
it trei
Episcopi s ă se adune, iar cei ce nu sunt de fa ţă s ă se fac ă împreună-
hotărâtori prin scrisori la Hirotonie, şi atuncea s ă se Hirotoniseasc ă . Iar
tăria şi pecetluirea tuturor celor ce se fac; adic ă tă
ria alegerii acesteia ce
se face acum de către toţi Episcopii, ş i rânduirea unuia din cei trei ce s- au
ales (c ă trei dup ă Bisericeasca închipuire se aleg) rânduirea zic a unuia
spre a primi vestirea Hirotoniei, s ă rămân ă şi s ă se aduc ă , ca la un
Chiriarh la Mitropolitul fiecărei Eparhii. Dar fiindc ă tâlcuitorii, adică
Zonara şi Valsamon, tălmăcesc pe a ase aşeza în loc de a se alege, iar alţ
ii
în loc de a se Hirotonisi. Aceasta se cuvine s ă o ştim, c ă mai întâi ş i chiar
a se aşeza, însemneaz ă pe a se face. Şi aşezi este în loc de fac, sau ară
t.
Deci şi aici mai întâi şi cuprinzător, acest se cuvine a se aş
eza
însemneaz ă, c ă se cade a se face, a se arăta, a se prohirisi de către toţ
i.
Am zis cuprinzător, şi mai întâi, c ă aceast ă arătarea are rânduial ă sfinţit ă ,
adic ă mai întâi s ă se aleag ă, şi apoi s ă se Hirotoniseasc ă. Şi aş
a cu
deplinătate înţelegem, c ă s- a aşezat, adic ă s- a fă
cut Episcop. Încât a se
aşeza are pe amândou ă însemnările, precum şi a se face; c ă însemneaz ă ş i
a se alege, însemneaz ă şi a se Hirotoni. Una de către toţi, iar alta de că
tre
trei, şi dup ă Canonul acesta, şi dup ă cel întâi Apostolesc mai aceasta este
şi tălmăcirea Sinodului al 7- lea celui a toat ă lumea întru al 3- lea al să
u
Canon. C ă şi când trei singuri Hirotonisesc, mai întâi de către toţ
i se
alege, împreun - alegători toţi făcându - se prin scrisori..
CANON 5
Despre cei ce se fac achinoniţ i (neîmpărtăşiţ
i), ori din cei din
Cler, ori din cei din tagma (rânduiala) mireneasc ă, de că
tre Episcopii
fiecărei Eparhii, s ă se ţie socotinţ a, dup ă Canonul ce zice, pe cei de
către alţii lepădaţ i, de alţii s ă nu se primeasc ă. Îns ă s ă se cerceteze nu
cumva din micş
orarea de suflet, sau din vreo filonichie (prigonire),
sau din vreo de astfel de necuviin ţ ă a Episcopului, s- au lepă
dat din
adunare. Deci ca aceasta se ia cuviincioasa cercetare, s- a socotit că
este bine în fiecare an, la fiecare Eparhie de dou ă ori în an, s ă se facă
Sinoade. Ca de Obşte toţ
i Episcopii Eparhiei adunându - se la un loc,
întrebările cele de acest fel s ă se cerceteze, şi aşa cei ce cu dovad ă au
greşit Episcopului, cu cuvânt achinoniţ i (scoşi de la împărtăş
ire) de
către toţi se vor socoti a fi, pân ă când obş
timea Episcopilor va socoti
pentru dânşii a face o hotă
râre mai iubitoare de oameni. Iar Sinoadele
s ă se fac ă, unul adic ă, mai înainte de Postul mare; C ă toat ă micş
orarea
de suflet stricându - se, darul curat s ă se aduc ă lui Dumnezeu. Iar cel
al doilea, pe la timpul toamnei. [Apostol: 12, 13, 32, 37, Sobor 4: 19;
Sobor 6: 8; Antiohia: 6, 20; Sardichia: 20, 10 ; Cartagina: 26, 37,
104, 116, 141]
104

TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte acestea, pentru Clericii şi mirenii care s-
au aforisit de către Episcopii fiecărei Eparhii, s ă ţie, şi s ă rămâie adevărată
socotinţa ceea ce este legiuit ă , precum Canonul (cel 32 al Apostolilor
adic ă sau şi cel al 12- lea) acel vechi rânduieşte, c ă adic ă s ă nu se
primeasc ă la împărtăşire de către alţi Episcopi, cei de către alţ
i Episcopi
aforisiţi. Îns ă s ă se fac ă cercetare nu cumva aceşti afurisiţ
i s- au aforisit
pentru vreo împuţinare de suflet, sau prigonire, sau alt ă oarecare
împătimire a Episcopului. Drept aceea pentru ca s ă ia lucrul acesta
cuviincioasa cercetare, şi celelalte cercă
ri de acest fel, s- a socotit de
cuviin ţă a se face Sinoade localnice de dou ă ori pe ani în fiecare Eparhie,
şi s ă se adune toţi Episcopii de Obşte, s ă cerceteze. Şi aşa dup ă ce se va
face cercetarea cea de acest fel, cei ce arătat au greşit Episcopului, ş i cu
drept chip s- au aforisit de El, s ă rămân ă aforesiţi, dup ă cuvântul urmă
rii
şi al dreptăţii, şi de către toţi ceilalţi Episcopi, pân ă când se va pă
rea de
cuviin ţă obştimii Episcopilor ca s ă dea o mai iubitoare de oameni hotă
râre
pentru aceşti aforesiţi (adic ă opriţi de împărtăşire). C ă dac ă cel ce a
aforesit pe ei, s ă zicem, s- ar împietri, şi dup ă trecere de timp n- ar voi să-
i dezlege de aforisire, sau şi de va muri, este slobod Sinodului dup ă ce va
cunoaşte de ajuns pe timpul certării, să
- i dezlege pe ei de aceasta. Iar
Sinoadele acestea s ă se fac ă , unul mai- nainte de marele Post, ca
dezlegându - se toat ă micşorarea de suflet, şi greş
eala, care ori Arhiereul o
a făcut către cler, şi către popor, sau din potriv ă clerul şi poporul, că
tre
Arhiereul, s ă se proaduc ă lui Dumnezeu curat, şi neprihă
nit darul
Postului. Iar cel al doilea s ă se fac ă în timpul toamnei. Citeşte ş i pe al 32,
şi 33 Apostolesc.
CANON 6
Obiceiurile cele din început ţie- se, cele în Egipt şi în Libia, ş i în
Pentapoli, ca Episcopul cel ce este în Alexandria s ă aib ă stă
pânire
peste toate acestea; fiindc ă ş i Episcopului ce este în Roma aceasta
este obiş nuit ă. Aşişderea îns ă şi în Antiohia, şi în celelalte Eparhii să
se păzeasc ă întâietatea (presvia) Bisericilor. Şi de Obş
te aceea fie
arătat ă, c ă, dac ă cineva făr ă de socotinţ
a Mitropolitului s- ar face
Episcop, unul ca acesta marele Sinod a hotă
rât a nu se cuveni a fi
Episcop. Îns ă dac ă cu obşteasca alegere a tuturor binecuvântat ă fiind,
şi dup ă Canonul Bisericesc, doi sau trei, pentru a loruş
i prigonire ar
grăi împotriv ă, ţie- se hotărârea celor mai mulţ
i. [Apostol: 34; Sobor 2:
2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19; Cartagina: 13]
TÂLCUIRE 110
110
Pricina pentru care s- a dat de Sinod Canonul acesta, este aceasta. Era obiceiul la
Episcopii Egiptului, şi al Libie, şi al Pentapolei a avea mai întâi pe al Alexandriei, şi făr ă de
socotinţa aceluia a nu face vreun lucru Bisericesc; precum zice Epifanie, c ă această
stăpânire întrebuinţându - o şi sfinţ
itul Mucenicul Petru Episcopul Alexandriei, a caterisit pe
Melitie Episcopul Licopolei în Tivanda, precum mărturiseş
te marele Atansie în a doua sa
Apologie, şi însemneaz ă înc ă acestaşi sfânt, c ă mai- nainte de Petru, fiindc ă în Pentapoli a
Libiei de sus, câţiva Episcopi au primit socotinţa lui Savelie, şi atâta tă
rie au luat
mincinoasele dogmele aceluia încât abia se propovă
duia în Biserici Fiul lui Dumnezeu.
Aceasta aflându - o Dionisie al Alexandriei, a trimis la ei soli ca să- i întoarc ă la adevă
rata
Dogm ă a Bisericii; din acestea dar se arat ă, c ă Episcopul Alexandriei, ş i mai înainte de acest
Sinod avea Patriarhiceştile pronomii din învechit obicei (care mai vârtos au stă
pânit de la
cel 34 Apostolesc, ce zice, c ă Episcopii fiecărui neam, se cuvine s ă cunoasc ă pe unul mai
întâi, şi altele) avea stăpânirea nu numai a ocârmui cele Bisericeşti ale Eparhiilor de acolo, ş i
105

Canonul acesta rânduieşte, ca s ă se păzeasc ă vechile obiceiuri ale
celor trei Patriarhi, al celui al Alexandriei chiar şi dup ă întâiul cuvânt; iar
al Antiohiei, dup ă al doilea cuvânt, iar al Romei pe scurt şi cuprinză
tor
(iar pentru al Ierusalimului cu osebire zice Sinodul acesta în al 7- lea
Canon al său, ş i pentru al Constantinopolului zice Sinodul al 2- lea întru
al treilea Canon); încât, Patriarhul (pe care Episcop îl numeş
te aici, nefiind
înc ă obiceiul a se numi cineva cu nume de Patriarh)
111
al Alexandriei, să
aib ă stăpânire peste Episcopii, şi Mitropoliţii Egiptului, şi ai Libie, ş i ai
Pentapolei. Precum şi Patriarhul Romei acestaşi obicei ţinea
112
a avea
stăpânire şi şederea mai sus decât toţi Apusenii, şi Mitropoliţi. Aşiş
derea
înc ă şi Patriarhul Antiohiei a avea stăpânirea peste Episcopii, ş i
Mitropoliţii Siriei, şi ai Chilisiriei (Covăţ
iteisiriei), ai amânduror
chilichiilor, ai Mesopotamie, ş i ai tuturor celorlalte supusei lui ocârmuiri.
Şi nu numai Pronomiile Patriarhilor acestora porunceş
te Canonul acesta a
se păzi. Ci înc ă şi pronomiile celorlalte Eparhii, ş i a Bisericilor celor supus
Mitropoliţilor. Atât celor ce sunt Patriarhi, cât ş i celor ce nu sunt supuse
Patrirhilor, şi atuncea şi acum adic ă, celor neatârnaţ
i, precum al Asiei, al
ale ocârmuirilor, ci şi caterisi Episcopi, şi Mitropoliţi, ai Climei aceleia. Şi fiindc ă zisul
Melitie cel caterisit de al Alexandriei, se apucase de a silnici obiceiul cel de acest fel, ş i a
îndrăzni s ă Hirotoniseasc ă alţ
i Episcopi în ocârmuirea Alexandriei, pentru aceasta Sinodul
acesta 1 în Niceea au reînnoit prin acest Canon obiceiul cel din început.
111
C ă nume de Patriarh mai întâi a început în vremile lui Teodosie celui mic. Patriarhii mai
întâi zicându- se cu osebire, Episcopi ai Apostoleş
tilor scaune. Acest Teodosie mai întâi a
numit pe al Romei Patriarh, şi pe Dumnezeiscul Hrisostom, precum aceasta o arat ă Socrat
în Cartea 7 cap 31, s- a zis îns ă numele acesta şi în Sinodul Halchidon, ş i mai ales de
Iustinian s- au numit Patriarhi, Patriarhii. Şi însemneaz ă dou ă oarecare, numele acestea, sau
pe Episcopii cei ce s- au făcut Efori, şi Exarhi în oarecare Eparhii, şi ocârmuiri de că
tre
Obştesc Sinod, precum au făcut aceasta cel al 2- lea a toat ă lumea Sinod, dup ă Socrat Cartea
5 Cap 8, dintre care unul a fost, şi Grigorie Nissis, supus celui al Chesariei. Ş i s- au numit
aceştia cu acest nume Patriarhi nu de la covârşirea scaunelor, ci de Sinodiceasca hotă
râre.
Ca s ă aib ă mai mult ă tărie spre sădire şi spre desrădăcinare, fiindc ă întocmai era cu ceilalţ
i
Patriarhi. Pentru aceasta şi Grigorie Nissis scriind că
tre Flavian al Antiohiei, asupra lui
Chesarias cel defăimase pe el zicea: de s- ar judeca dup ă vrednicia Preoţiei, întocmai ş i
deopotriv ă de către Sinod, şi un pronomion amânduror nou ă s- ar fi fă
cut, iar mai ales
îngrijirea îndreptării celor obşteşti, întru a fi întocmai. Sau însemneaz ă chiar pe Episcopii
cei ce au cinstea cea întâi în Biseric ă, de la covârşirea scaunelor acelora, ş i de la întâia
dregătorie nu Personal ă fiind ca acelora; ci cuvenit ă scaunelor acelora, dup ă moş
tenire.
Care cinci au fost: cel al Romei, al Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei, ş i cel al
Ierusalimului. Şi fiindc ă cel 1 a lepădat frâul, a ră
mas 1 cel al Constantinopolului; sau adaos
şi al cincilea cel al Moscovei cei mari; dar şi acesta acum nu este. Iar deş
i Petru al Antiohiei
scriind către cel al Achiliei a zis, c ă singur el cu deosebire se zicea Patriarh, cu care s- a unit
şi Valsamon, totuşi nu căutăm ce zic Episcopii pentru sineşi, ci ceea ce pentru dânş
ii zice
Catoliceasca Biseric ă. A numit îns ă Dionisie, şi Timotei Eluros (Motocul) Patriarh ş i pe cel al
Efesului, dar o a stricat aceasta Sinodul al 4- lea. A numit ş i Teodor Istoricul Patriarh pe al
Tesalonicului; totuşi aşa l- a zis, ori dup ă cuvântul Exarhilor, precum a făcut Sinodul al 2-
lea. Cum am zis, ori precum alţ
ii zic, pentru multele Episcopii ce avea, mai la patruzeci.
(Dositei, Dodecavivlio).
112
Nu tâlcuiesc drept pe Canonul acesta cei ce năvă
lesc de la Biserica Romei. De unde Papa
Filix pricindu- se cu Acachie al Constantinopolului, stricând Canonul a zis, c ă Episcopul
Pimen în fiecare Sinod are tăria, precum Canonul (acesta adic ă ) al Sinodului din Niceea
voieşte. Şi mai înainte de acesta şi Pashasinus locţiitorul lui Leon, pe dos a zis acestuiaş
i
Canon în sinodul al 4- lea. Noi îns ă din însăşi graiurile Canonului aflăm adevărata înţ
elegere
a Sinodului acestuia. Deci zicem c ă de vreme ce Melitie a răsturnat dreptăţ
ile Episcopului
Alexandriei, precum am zis, a dat pricin ă Sinodului acestuia s ă pun ă Canonul acesta, şi să
rânduiasc ă nu vreun lucru nou, ci numai s ă întăreasc ă rânduielile ş i obiceiurile, care din
veci se păstrau, nu numai la Patriarhi, ci şi la Mitropoliţi, ş i nu numai întru Hirotonii, pe
care le abătea Melitie, ci şi întru toat ă alt ă dreptate, ce se cuvine Patriarhilor, ş i
Mitropoliţilor dup ă Bisericile cele supuse lor. Adic ă a avea stă
pânire fiecare Patriarh peste
Eparhiile cele supuse lui. Şi dar şi ocârmuirea Episcopului Pimen este îngrădit ă, ca ş i a
celorlalţi Patriarhi.
106

Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, şi al celorlalte (măcar c ă alţ
ii
zic c ă alte Eparhii numeşte Canonul aici, c ă cuprinzător numeş
te pe
ocârmuirile cele supuse celorlalţi doi Patriarhi, al Constantinopolului, ş i al
Ierusalimului, şi c ă Mitropoliţi numeş
te numai pe Patriarhi. Dar tâlcuirea
cea dintâi este mai bun ă, şi vezi la Dositei în Dodecavivlion foaia 117 ş i
123). Încât nici un lucru ce atârn ă de Bisericeasca ocârmuire s ă nu se facă
făr ă de socotinţa acestora. Şi fiindc ă cea mai mare treab ă ş i mai de
căpetenie din toate cele Bisericeş
ti sunt Hirotoniile, pentru aceasta prin
urmare adaoge Canonul, c ă oricare s- ar face Episcop, făr ă de socotinţ
a
Mitropolitului său, au hotărât marele Sinodul acesta, ca unul ca acesta să
nu fie Episcop. (Căci deşi mulţ
imea Episcopilor ar fi ales pe Episcopul,
întărirea îns ă a alegerii se cuvenea a se face de Mitropolitul, ş i pe care
acela l- ar fi ales, se cuvenea a se face Episcop; ş i vezi subînsemnarea
Canonului al 4- lea al acestui 1 Sinod). Îns ă dac ă de Obşte toţ
i vor alege pe
cineva de Episcop dup ă Canoanele Bisericeş
ti, iar doi, sau trei ar zice
împotriv ă, nu dup ă dreptul cuvânt şi cu dreptate, ci cu prigonire, ş i în
pizm ă, hotărârea celor mai mulţi s ă biruiasc ă; precum şi Canonul al 19-
lea al Sinodului din Antiohia rânduieş
te. Iar Canonul al 12 al Sinodului
din Cartagina zice, c ă dac ă dintre alegătorii, care au şi iscălit, în urm ă s-
ar împotrivi vreunul însăşi mărturiei sale şi iscăliturii, acela însuş
i pe sine
se va lipsi de cinstea Episcopului. Citeşte şi tâlcuirea la cel Apostolesc 34.
CANON 7
Fiindc ă obicei, şi tradiţie (predanie) veche, s- a apucat a se ţ inea,
ca Episcopul Eliei s ă se cinsteasc ă, aibă- şi urmarea cinstei, păzindu -
se dregă
toria sa cu Mitropolia. [Apostol: 34; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8;
Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19]
TÂLCUIRE
Dou ă tâlcuiri primeşte Canonul acesta. C ă Valsamon ş i Anonimul
(nenumitul) tâlcuitorul al Canoanelor, cu care împreun ă se unesc şi câţ
iva
Papişti şi Calvini, tâlcuiesc, c ă de vreme ce veche tradiţie au apucat, ş i
obicei, a se cinsti Episcopul Eliei, adic ă al Ierusalimului
113
, pentru c ă întru
dânsul s- a întrupat, şi a pătimit Domnul şi Mântuitoare Propovă
duire
dintr - însul a ieşi prin Sfinţii Apostoli a toat ă lumea, să- şi aib ă cinstea
potrivit ă cu cea dintâi, şi în anii cei din urm ă, îns ă singur ă cinstea făr ă de
stăpânire, şi făr ă de dregătorie. Pentru c ă stăpânirea şi dregă
toria se
cuvine a păzi Mitropolia Palestinei, zic adic ă a Chesariei
114
care se
numeşte a lui Straton, că
reia precum zice, se supunea Ierusalimul. Precum
adic ă şi Canonul 12 al Sinodului din Halchidon rânduieşte, c ă Cetăţ
ile
113
Însemneaz ă c ă dup ă Iosip despre Iudeea Cartea 7, Cap 18 Ierusalimul s- a numit, pentru
c ă Melchisedec întâiul zidind cetatea, a zidit şi Biseric ă , din aceasta Cetatea au numit- o
Ierusalim. Şi numele Ierusalimului este tot evreiesc, însemnând vedenia de pace, după
sfinţii Părinţi. Şi Ierusalim mai întâi numindu - se, în urm ă Elia Capitolia s- a numit, după
Dion Istoric. Elia de al Adrian care se poreclea Elius, care să
pându - se mai înainte
Ierusalimul, şi cu boi arându - se, şi semănându - se dup ă Istoricul Evsevie, şi abea de pe faţ
a
pământului cunoscându - se, dup ă Teologul Grigorie, Elia s- a poreclit, dup ă Teodorit ş i
Evsebie. Iar Capitolie, pentru c ă în locul Bisericii lui Dumnezeu, au zidit capiş
tea lui Dia
celui ce se cinstea în capitolia Romei, acestaşi Adrian, dup ă însuşi Dion Istoricul.
114
Chesaria s- a numit, pentru c ă Evsebie, Irod o a zidit aceasta în numele lui Augus
Chesariul. Care mai întâi se numea turnul lui Straton. Întru care şi Statui ale Chesarului ş i
ale Romei se aflau dup ă Iosip Iudeul cartea 15 cap 13. Îns ă trei Chesarii erau în Asia, una
Mitropolia aceasta a Palestinei, a doua cea a Capadociei (care ş i maza Chesarului se numea,
dup ă Sozomen, cartea 5 cap 4, înc ă şi mazaca). Şi a treia cea a lui Filip.
107

câtre prin împărăteş
ti scrisori au luat nume de Mitropolie, Episcopii acei
(Mitropolii) dobândească- şi singur ă cinstea, iar dreptăţile sale s ă se
păzeasc ă Mitropoliei celei dup ă adevă
r. Cu care chip Marchian a cinstit pe
Healchidona, şi Valentinian pe Niceea, dup ă practicaoa 12 a Sinodului 4.
Iar Zonara şi alţii vor c ă , precum Canonul cel mai de sus a dat protia celui
al Alexandria, ş i celui al Antiohiei, sau mai bine zice le- au înoit, ca pe
unele din nou schimbate. (C ă protia celui al Romei nu s- a înoit. Fiindcă
era precum am zis întreag ă, şi nestrămutat ă) întracest chip ş i Canonul
acesta a mai hotărât cinstea celui al Ierusalimului. Adic ă precum acela a
întărit acelora, nu numai pronomii, şi cinstea Patriarhiceasc ă, ci ş i
rânduiala cinstei acesteia, dup ă care, cel al Romei este întâi, iar al
Alexandriei al doilea, şi al Antiohiei al treilea, aşa ş i Canonul acesta a
întărit Patriarhului Ierusalimului, nu numai cinstea Patriarhicesc ă, ci ş i
rânduiala cinstei. Pentru aceasta nu a zis ă aibă- şi cinstea, ci aibă- ş i
urmarea cinstei. Adic ă s ă fie cu rânduiala cinstei al 4- lea dup ă cei trei. Iar
a se păzi prednicia sa cu Mitropolia, însemneaz ă c ă cinstea aceasta
Patriarhiceasc ă, nu este Personal ă, şi particular ă, ci afierosit ă Mitropoliei
Ierusalimului. Încât s ă treac ă la toţi moştenitorii Scaunului celui după
vremi, şi nu numai la acesta, şi la acela. Iar cum c ă Ierusalimul a fost
Mitropolie, martori sunt, atât Iosip zicând: despre Iudeea în Cartea 7
Cetate mare, şi Mitropolie a tot neamul Iudeilor. Cât ş i Filon, Mitropolie
nu a unei Ţări a Iudeii, ci şi a celor mai multe. C ă Apostolescul scaun al
Ierusalimului, nu numai c ă este cel mai întâi decât toat ă lumea, ci ş i
Patriarhicesc Pronomion a avut din început, şi are. Întâi, pentru c ă a avut
Eparhii supuse luişi,
şi ocârmuire Patriarhului cuvenit ă . Drept aceea
proestoşii Bisericilor cei de loc, ş i nu cel al Chesariei, au Hirotonisit pe
Dion al Ierusalimului, dup ă ce s- a dus Narchis. Iar arătându - se iarăş
i
Narchis, iarăşi de fraţi se cheam ă, dup ă Evsebie, ş i nu de fratele, sau de al
Chesariei. Iar Narchis a făcut Sinod cu 14 Episcopi pentru Paş
ti mai
înainte de Sinodul 1. Al doilea, pentru c ă Patriarhul Ierusalimului în
Sinodul 1 El întâi a iscălit, iar Evsebie al Chesariei al 5- lea. Ş i peste a zice,
c ă Mitropoliţii se schimb ă adic ă, întru iscălituri, şi în ş ederile Sinoadelor,
şi cuvântările către Împăraţi, alteori mai întâi, şi alte ori mai în urm ă . Iar
cel al Ierusalimului, totdeauna întâiul între Părinţii Sinodului, ş i de- a
pururea împreun ă cu Patriarhii se număr ă, şi cu Mitropoliţii niciodat ă. Ş i
citeşte de Dositei în Dodecavivlon cartea 2 cap 4. Iar de am şi da că
Ierusalimul ar fi fost supus Chesariei, dintru aceasta ce iese? C ă precum
Vizantia mai întâi era supus Iracliei, iar apoi dup ă ce Vizantia s- a fă
cut
Patriarhie, Iraclia s- a supus ei. Întru acest chip, de am ş i ierta (care nu
este) c ă se supunea Ierusalimul Chesariei, dup ă ce Ierusalimul s- a cinstit
a fi Patriarhie, Chesaria a rămas cu dregă
toria sa, a fi Mitropolie a
Palestinei, şi mai plecat ă îns ă decât Ierusalimul. Fiindc ă ea, este numai
Mitropolie, ia Ierusalimul Patriarhie.
CANON 8
Pentru cei ce se numeau pe sineşi curaţi cândva, iar venind că
tre
Catoliceasca, şi Apostoleasca Biseric ă, au socotit Sfântul, ş i marele
Sinod, ca hirotesindu - se ei, apoi aşa s ă rămân ă în Cler. Îns ă mai întâi
de toate, aceasta se cuvine a o mărturisi ei în scris, c ă se vor învoi, ş i
vor urma dogmelor Catoliceştei, şi Apostoleş tei Biserici. Adic ă ş i cu
cei însoţ iţ i prin a doua nunt ă a se împărtăşi, ş i cu cei ce în vreme de
goan ă au căzut; pentru care şi timp s- a rânduit, şi vreme s- a hotă
rât;
108

ca ei s ă urmeze întru toate dogmele Catoliceş
tei Biserici. Deci ori
unde s- ar afla, ori prin sate, ori prin cetăţ
i numai ei singuri
Hirotonisiţ i, cei aflaţi în Cler, vor fi întru aceeaşi schim ă (Chip). Iar
(unde) ar fi Episcop al Catoliceştii Biserici, ş i ar veni oarecare, este
arătat cum c ă Episcopul Bisericii va avea dregă
toria Episcopului, iar
cel ce se numeşte Episcop de către cei ce se zic curaţi, c ă aveau
cinstea Presbiterului. Afar ă de nu cumva i s- ar pă
rea Episcopului
(însuş i) al împărtăş
i de cinstea numelui. [Sobor 7: 14; Anghira: 13;
Neocesareea: 14; Antiohia: 8, 10] Şi dac ă aceasta nu îi va plă
cea lui, va
socoti un loc, ori de horepiscop, ori de Presbiter, pentru cel ce se
socoteş te negreşit a fi în Cler. Ca s ă nu fie doi Episcopi în cetate.
[Apostol: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina:
66; Vasilie: 1, 57; Teologul: 12]
TÂLCUIRE
Curaţi se zic navatianii (aşa pe sineşi numindu - se dup ă mândria
cugetului, precum scrie Evsevie Cartea 6, Cap 43) [Sard: 6; Laodiceea 57;
Vasilie: 89] Iar Navat a fost Presbiter al Bisericii Romanilor, carele nu
primea pe aceea, ce în vremea goanei s- a fost lepădat (de Credinţ
a lui
Hristos) iar apoi s- au căit. Ci nici cu cei însoţiţi prin a doua nunt ă se
împărtăşea. Şi dup ă Botez zicea, c ă nu se mai poate milui cel ce a
păcătuit, dup ă Epifanie la eres 59, şi dup ă Avgustin eres 38. Deci acesta
măcar c ă în dogmele Credinţei nu a greş
it, nici era eretic, ci numai
schismatic, dup ă 1 Canon al marelui Vasilie. Pentru ura de fraţi a sa însă
şi nemilostivirea socotelii, ş i mândria sa, s- a anatematisit, de Sinodul cel
ce s- a făcut în Roma în vremea lui Papa Cornelie, dup ă Evsevie, ş i de
Sinoadele ce s- au făcut în Cartagina, în vremea lui Ciprian, ş i în Antiohia
şi în Italia împotriva lui. De la acesta s- a numit Novatiani ş i cei ce au
urmat relei socotelei lui. Aceasta aş
a fiind cunoscute, zice Canonul acesta,
c ă dac ă Navatianii cei de acest fel, vor veni la Catoliceasca Biseric ă , s- a
socotit de cuviin ţă s ă se hirotetisească 115 şi aşa s ă se primeasc ă, şi să
rămâie în soarta lor, cei ce erau adic ă şi în chip Clerici (aş
a prin hirotesie
au primit pe Donatişti şi Canonul 66 al Sinodului din Cartagina) însă
trebuie s ă mărturiseasc ă în scris, c ă au s ă păzeasc ă toate dogmele
Catoliceştii Biserici. Cum c ă vor primi c ă de a doua nunt ă, ş i pe cei ce de
115
Hirotesia aici nu este hirotonie, precum poate a prepune cineva, ci este a se pune mâna
preoţilor pe capetele ereticilor celor ca aceştia, şi aşa s ă se primeasc ă ca pocăindu- se. Că
aşa prin hirotesie ( şi nu prin hirotonie). Şi Canonul 49 al celui din Cartagina. Voieş
te a se
primi cei ce se pocăiesc. Şi c ă este adevărat cuvântul meu, mărturiseşte ş i Sinodul al 7- lea.
C ă citindu - se Canonul acesta la întâia Prax ă a acestuiaşi, ş i întrebându - se, cum se cade a se
înţ
elege zicerea hirotetisindu - se, a zis preasfântul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aici
hirotesia, şi nu spre hirotonie. Drept aceea din Canonul acesta trebuie a se învăţa părinţ
ii
cei Duhovniceşti, să- şi pun ă mâinile pe capetele celor ce se pocă
iesc, când le citesc
Rugăciunea cea iertătoare, precum o zice aceasta ş i Canonul 35 al celui din Cartagina
anume. C ă de nevoie este hirotesia aceasta la Taina pocăinţei. Ş i auzi ce zic Apostolii în
Aşezământurile lor. (Cartea 2 şi Cap 18) „Primeşte pe cel ce a păcătuit, când se va tângui, ş i
punându - ţi mâna pe capul lui, lasă- l apoi s ă rămân ă în turm ă.” Şi iarăşi (la acelaş
i Cap 43)
„Precum primeşti pe cel necredincios, dup ă ce îl vei Boteza, aşa şi pe cel păcătos, dup ă ce îl
vei hirotetisi ca pe un curat îl vei aşeza la păşunea cea Duhovniceasc ă. Ş i hirotesia i se face
lui în locul Botezului. Fiindc ă prin punerea mâinilor se d ă Duhul cel Sfânt celor ce credeau.
Obişnuirea hirotesiei aceştia îns ă, în Darul acest nou, a apucat a se ţine de al legea veche, că
aşa şi Arhiereul prin punerea mâinii primea Jertfele arderilor de tot, şi ale mântuirii, ş i cel
pentru păcat. Şi vezi Capetele 1 şi 3 şi 4 ale Cărţii Leviţilor. Însemneaz ă îns ă, c ă cu iconomie
au primit Sinodul pe aceste pe Navatiani, precum însemneaz ă marele Vasilie în Canonul 1.
Vezi, ş i tâlcuirea Canonului al 7- lea al Sinodului 3 unde Canonul 39 al Sinodului din Iliviria
zice c ă prin Hirotesie s ă se primeasc ă ereticii.
109

sil ă s- au lepădat de Hristos, şi cum c ă îi vor iconomisi pe ei, după
rânduitele vremi, şi dup ă Canonul pocăinţei celor ce s- au lepă
dat de
Hristos; şi aşa, oriunde s- ar afla, ori în cetăţi, ori în sate, s ă rămân ă în
Cler, şi în treapta în care s- a aflat fiecare Hirotonisit. Adic ă Episcopul să
rămân ă Episcop; Presbiterul, Presbiter; şi Diaconul, Diacon; s ă rămână
îns ă Episcopul, acolo unde Episcop Dreptslăvitor al Catoliceş
tii Biserici nu
este. Iar dac ă la aceeaşi Biseric ă se afl ă şi Dreptslă
vitorul Episcop, acesta
să- şi aib ă dregătoria, şi toat ă lucrarea, ş i numele de Episcop. Iar
Novatianul cel ce mai- nainte a fost Episcop, s ă aib ă pe singur ă cinstea
Presbiterului; afar ă numai de va voi Dreptslăvitorul Episcop, s ă aib ă ş i
acela cinste, şi numele gol de Episcop
116
îns ă nu şi s ă lucreze vreo sfinţită
slujb ă ca Episcop, pentru ca s ă nu urmeze necuviinţ
a aceasta, a fi doi
Episcopi întru una şi aceeaş
i cetate (despre care vezi Canon 35 Apostolesc
şi pe cel al 16 al celui 1 şi al 2- lea Sinod
117
iar de nu va voi nici aceasta, se
cuvine a ierta s ă aib ă loc de Episcop
118
sau de Presbiter, pentru ca
împreun ă s ă se numere şi el cu ceilalţi Ierosiţi, şi Clerici, şi s ă nu se arate
cu totul căzut din Cler.
CANON 9
Dac ă oarecare făr ă cercetare s- a proadus Presbiteri, sau
cercetându - se ş - au mărturisit păcatele lor
119
. Şi mă
rturisindu - se ei,
afar ă de Canon pornindu - se oamenii, asupra unora ca acestora ş - au
pus mâna, pe aceştia Canonul nu- i primeşte. C ă pe neprihă
nirea o
apăr ă Catoliceasca Biseric ă . [Apostol: 25, 61; Neocesareea: 9, 10;
Teofil: 3, 5, 6]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă, cei ce vor s ă se Ieroseasc ă , se cuvine a
fi curaţi de păcate care opresc Ierosirea (adic ă sfinţirea), ş i se cuvine a se
cerceta viaţa, şi petrecerea lor. Iar dac ă oarecare s- au fă
cut Presbiteri,
făr ă a se cerceta, sau şi cercetându - se şi- au mărturisit pă
catele lor, fiind
opritoare de Presbiterie, iar Arhiereii cei ce i- au cercetat, pornindu - se
116
Precum şi pe Melitie cercetându - se l- au osândit Sinodul 1 s ă petreac ă în Lico, gol nume
de Episcop având, şi de aici înainte nici în cetate, nici în vreun sat s ă hirotoniseasc ă .
Sozomen în Bisericeasca Istorie, cartea 10, Cap 14 şi Socrat cartea 10 cap 9.
117
Scrie Sozomen, în Cartea a 4- a Cap 14 povestind despre Felix, ş i despre Liverie Episcopii
Romei, zice. Aceasta Dumnezeu iconomisind s ă moar ă Felix, şi s ă ră
mâie singur Liverie,
pentru a nu se necinsti scaunul lui Petru, de doi povăţ
uitori chivernisindu - se, care este
semn de prigonire, şi străin de Bisericescul Canon. Iar Epifanie la eresul 68 zice: Nici odată
Alexandria a avut doi Episcopi. Şi Cornelie al Romei, scriind că
tre Fanie al Antiohiei,
prihăneşte pe Mavdat c ă cerea s ă se fac ă, care s- a şi făcut Episcop al Romei, însuş
i Cornelie
acesta fiind într- însa legiuit Episcop; şi zice, deci cum nu cunoştea, c ă într- o Biseric ă un
Episcop se cuvine a fi, şi nu doi?
118
Fiindc ă nu este slobod a se face Episcop în sat, sau într- un timp mic, în care ş i un singur
Presbiter este destul, pentru a nu se defăima numele Episcopului, dup ă Canonul 6 al
Sinodului din Sardichia, pentru aceasta, în nişte oraşe mici ca acestea, şi în sate, se fă
cea cei
ce se numea horepiscopi. Deci horepiscopul dup ă Canonul al Antiohiei, se fă
cea de
Episcopul cetăţii aceleia, la care supus, şi însuşi şi satul lui. Zice dar Canonul acesta, c ă unul
ca acesta se hirotoniseasc ă Citeţi, Ipodiaconi, şi (Eforchistis) adic ă Catehisitori. Dar s ă se
Cateriseasc ă de va îndrăzni făr ă voia Episcopului celui din Cetate a hirotonisi Presbiter sau
Diacon, măcar de ar avea şi Hirotesie de Episcop. Iar Canonul 8 al acestuiaşi Sinod, iart ă a
da neprihăniţi Horepiscopi Cărţi paşnice, adic ă slobozitoare celor ce ar cere. Aşişderea încă
şi Canonul 13 al Celui din Anghira, rânduieşte c ă făr ă scrisorile adevăratului Episcop s ă nu
hirotoniseasc ă Horepiscopii, Presbiteri, sau Diaconi, nici în locul lor, nici întru alt ă cetate.
119
Iaon Antiohianul în adunarea Canoanelor, în loc de „păcatele lor” are „Cele greş
ite de
dânşii” care este şi mai drept.
110

afar ă din Canoane, au Hirotonisit pe ei Presbiteri. Aceş
tia, zic, care cu
nevrednicie presbiterit, neprimiţi sunt de a lucra Preoţeşte. C ă vă
dindu - se
de către alţii, s- au însuşi mărturisindu - şi pă
catele cele opritoare de
preoţie, ce au făcut mai- nainte de Hirotonie, se caterisesc dup ă Valsamon
şi Zonara. Sau înceteze despre a lucra Preoţeşte, dup ă anonimul
(nenumitul) tâlcuitor al Canoanelor. Dar adaoge ş i pricina Canonul,
pentru care cei ce au căzut în păcate nu sunt primiţi la Preoţie. Fiindcă
zice, c ă Catoliceasca Biseric ă apăr ă, şi voieşte a fi Presbiterii neprihăniţ
i
întru păcate, precum porunceşte Pavel, a fi ş i Episcopul, zicând: «Se
cuvine Episcopul a fi neprihănit» [1 Timoti 3: 2] adic ă nu numai
neînvinovăţit, ci şi cu totul neprihănit, şi ne catigorit
120
.
CANON 10
Câţi dintre cei ce au căzut s- au prohirisit (adic ă s- au Hirotonisit)
prin neştiin
ţă, sau şi mai- nainte ş tiind cei ce i- au prohirisit, aceasta
nu face sminteal ă Canonului Bisericesc, că
ci cunoscându - se se
caterisesc. [Apostol: 62; Anghira: 1, 3, 12; Petru: 10]
TÂLCUIRE
Câţi au căzut
121
, adic ă s- au lepă
dat de Domnul nostru Iisus Hristos,
apoi s- au pocăit, nu se face Presbiteri. Căci cum este cu putin ţă a se face
Presbiter cel ce dup ă Canoane este oprit a se împărtăşi cu Dumnezeieş
tile
Taine pân ă la moartea sa? Pentru aceasta şi Canonul acesta zice, c ă , acei
câţi dintre cei ce s- au lepădat (de Hristos) s- au Hirotonisit, ori pentru că
Arhiereul cel ce i- a Hirotonisit nu ştia lepădarea; sau pentru c ă ş tia dar
n- a băgat sam ă, sau au socotit c ă Hirotonia poate ca şi Botezul să
- i
120
Însemnăm îns ă aici o socoteal ă Catoliceasc ă şi Obşteasc ă, c ă toţi cei ce afar ă de Canoane,
şi cu nevrednicie s- au Hirotonit, mai- nainte de a se caterisi de Sinod, cu adevă
rat sunt
Presbiteri. Fiindc ă precum zice Dumnezeiescul Hrisostom: „Pe toţ
i Dumnezeu nu- i
Hirotoneşte, îns ă prin toţi el lucreaz ă; deş
i ei ar fi nevrednici, pentru a se mântui norodul”
(Voroava 2 către Timotei la cea 2). Şi iarăşi: „Fiindc ă şi prin cei nevrednici Darul lucreaz ă nu
pentru dânşii, ci pentru cei ce vor s ă se foloseasc ă.” (Voroava 11 la cea 1 că
tre Tesaloniceni)
Şi Iarăşi: „Acum dar şi prin cei nevrednici a obişnuit a lucra Dumnezeu. Ş i nimic Darul
botezului de al viaţa Presbiterului se vatăm ă”. (Voroava 8 la cea 1 către Corinteni) Dar ş i în
Voroava a 3- a la cea către Coloseni prin multe o dovedeşte. Întru care ş i acestea le zice:
„Darul lui Dumnezeu care şi întru cei nevrednici lucreaz ă, nu pentru noi, ci pentru voi.” Ş i
iarăşi, „nu pe mine m ă defaim ă, ci Presbiteria. De m ă vei vedea gol de aceasta, atuncea
defaimă- m ă. Atuncea nici eu voi suferi a porunci. Pân ă îns ă şedem în Tronul acesta, până
când vom avea şederea întâi, avem stăpânirea şi tăria, deş
i nevrednici suntem.” Iar Simeon
al Tesalonicului (în răspunsul al 13- lea) zice, „prin hirotonie lucreaz ă darul întru dânş
ii, ori
Arhierei de sunt, ori Ierei, pentru mântuirea celor ce vin, şi câte Taine vor săvârş
i, sunt cu
adevărat Taine. Vai îns ă (adaoge acestaşi iarăş
i) unora ca acestora. Care ori mai- nainte de
Hirotonie au greşit, ori dup ă Hirotonie, c ă nevrednici sunt de Preoţie. Şi de vor a se pocăi, ş i
a se mântui, înceteze desăvârşit de la preasfintele lucrări al Preoţiei. Fiindc ă nimic alt ă îi va
ajuta spre pocăin
ţă, de nu mai- nainte se vor părăsi de Preoţie.” Vezi şi mă
rturia lui
Hrisostom pentru paretisire la forma canoniceştii paretisiri la sfârşitul cărţii.
121
Însemneaz ă, c ă în vremea goanelor câţi rămâneau statornici în Credinţ
a lui Hristos, în de
Obşte se numeau stătători. Care se împărţeau în dou ă, în Mărturisitori, şi Mucenici. Ş i
Mărturisitori se ziceau, cei ce luau feluri de chinuri pentru mă
rturisirea lui Hristos, în nu se
omorau. Iar Mucenici, cei ce mureau în temniţe şi în munci. Iar câţi dimpotriv ă nu stă
ruiau
în Credinţa lui Hristos, se numeau căzuţi, sau greşiţi, sau călcă
tori, spre deosebirea de cei
stătători. Care se despărţeau în patru rânduieli. Cei întâi se numeau cei ce jertfiser ă , pentru
c ă au jertfit idolilor, sau au mâncat jertf ă idoleasc ă. Cei al doilea care au tămâiat, pentru că
au tămâiat idolii. Cei al treilea libelatici, pentru c ă da libel, adic ă în scris mărturisea, c ă nu
sunt creştini. Sau şi cumpăra acest fel de mărturie de la Eparhul c ă au jertfit. Ş i cei al
patrulea, vânzători, care temându - se de gonaci vindeau sfinţitele Cărţi al creş
tinilor spre a
se arde. (Adolf Labiul din Bisericeasca Istorie cartea 2 cap 3).
111

curăţeasc ă, precum tâlcuieşte Valsamon. Aceasta zic, a se Hirotonisi adică
prin neştiin ţă, sau în ştiin ţă, nu aduce vreo sminteal ă sau împiedicare
Bisericescului Canon, încât a nu- i opri despre a lucra Preoţ
ia, nu. Pentru
c ă dup ă ce se vor, c ă întru acest chip s- au Hirotonisit, se caterisesc. Câţ
i
îns ă mai- nainte de Botez au jertfit idolilor, aceş
tia botezându - se, se
Preoţesc, ca unii ce se spal ă de păcat dup ă Canonul 12 din Anghira. Iar
câţi pentru Hristos s- au muncit, şi s- au închis, şi de sil ă ş i nevoie au
primit în mâini Tămâie, sau în gur ă mâncări de jertf ă, aceştia, dacă
cealalt ă via ţă a lor este bun ă, se prohirisesc Clerici, dup ă Canon 3 al
acestuiaşi. Însemneaz ă îns ă, c ă nu numai cei ce mai- nainte de Hirotonie
s- au lepădat (de Credin ţă) apoi Hirotonisindu - se se caterisesc, ci şi câţ
i
dup ă Hirotonie s- au lepădat, şi citeşte Canonul 62 Apostolesc.
CANON 11
Pentru cei ce au călcat (Credinţ a) făr ă de sil ă, sau făr ă de luarea
averilor, sau făr ă primejdie, sau ceva de acest fel, care s- au fă
cut sub
stăpânirea lui Lichinie. Au socotit Sinodul, deş
i au fost nevrednici de
iubire de oameni, îns ă s ă se milostiveasc ă spre ei. Deci câţ
i cu
adevărat se vor căi, trei ani vor face ca nişte credincioş
i între cei
ascultători, şi şapte ani vor cădea jos. Iar doi ani făr ă proaducere se
vor împărtăşi cu poporul de rugă
ciuni. [Anghira: 6; Petru: 2; Vasilie:
73, 81; Grigorie Nissis: 2]
TÂLCUIRE
Alte Canoane pentru cei ce de multa sil ă, ş i de mare nevoie se
lepădau de Credin ţă vorbesc, iar Canonul acesta vorbeş
te pentru cei ce
făr ă de nevoie se leapăd ă, zicând: Cei ce au călcat Credinţ
a cea în Hristos
făr ă de oarecare nevoie, sau primejdie, s- au lipsirea averilor lor. Care au
fost cei ce erau în vremile Tiranului Lichinie. Aceştia zic, măcar c ă erau în
vremile nevrednici de iubirea de oameni, ş i de sincatavasis
(conpogoremânt), s- au părut îns ă Sinodului s ă arate mil ă spre dânş
ii. Deci
câţi cu adevărat, şi din inim ă, dar nu cu făţărnicie, şi cu minciun ă , se
căiesc pentru păcatul ce au făcut. Aceş
tia trei ani vor face între
ascultători. Adic ă vor sta în Pridvor înaintea Sfintelor şi Împărăteş
tilor
Porţi ale Bisericii, pentru ca s ă asculte Dumnezeieştile Scripturi, pân ă ce
va zice Diaconul câţi sunteţi catisihindu - v ă ieşiţi, dup ă aceasta s ă ias ă . Iar
doi ani vor cădea jos, adic ă vor intra în Biseric ă, ş i vor sta în partea cea
din urm ă a Amvonului; s ă ias ă îns ă şi aceştia împreun ă cu cei ce se
catihisesc, când zice Diaconul, câţi sunteţi catihisindu - v ă ieşiţ
i. Iar doi
ani se vor împărtăşi întru Rugăciuni împreun ă cu norodul. Adic ă vor sta
împreun ă cu cei credincioşi s ă se roage, şi s ă nu ias ă cu cei ce se
catihisesc, făr ă îns ă a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine, pân ă ce se
vor sfârşi acei doi ani.
CANON 12
Iar cei ce vor fi chemaţ i de Har, şi pornirea cea întâi arătând, ş i
brâiele lepădând, iar dup ă acestea, la a loruşi borâtur ă se vor
întoarce, ca câinii, încât unii şi arginţi a da, ş i cu beneficii spre a
isprăvi, ca iarăşi s ă se ostăşasc ă. Aceştia, zece ani s ă cad ă, după
vremea de trei ani a ascultă
rii. Peste toate acestea, se cuvine a cerceta
buna voin ţă a lor, şi felul căinţ ei. Căci câţi cu fric ă, şi cu lacrimi, ş i cu
112

ăbdare, şi cu faceri de bine, îşi vor arăta întoarcere cu lucrul ş i nu cu
chipul, aceştia plinind vremea hotărât ă a ascultării, dup ă cuviin ţă se
vor împărtăşi de Rugăciuni, împreun ă cu a fi slobod Episcopului, a
socoti şi ceva mai iubitor de oameni pentru dânşii. Iar câţ
i cu
nebăgare de seam ă au adus, şi au socotit c ă le ajunge lor spre
întoarcere, chipul întrării în Biseric ă, numai decât plineasc ă vremea.
[Petru: 9, 11; Sinod: 6, 102; Anghira: 2, 5, 7; Laodiceea: 1, 2; Vasilie: 2,
3, 74, 84; Nissis: 4, 5, 7, 8]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta pentru ostaşii creştini, se vede c ă vorbeş
te, care se
afla în anii lui Lichinie, şi rânduieşte aşa: câţi ostaşi creştini, chemându -
se, şi împuternicindu - se de Dumnezeiescul Har, au ară
tat mai întâi vitejie
şi pornirea spre mucenie, şi brâiele le- au aruncat, semne fiind a ostăş
iei
lor; iar dup ă aceasta s- au întors ca câinii la borâtura loruşi. Adic ă s- au
căit, şi s- au lepădat de credin ţă. Încât unii dintr - înşii şi bani au dat, ş i cu
beneficii, adic ă cu feluri de daruri, au dobândit iarăşi ostăş
ia cea dintâi,
aceştia zic, dup ă ce vor face trei ani în locul ascultătorilor, s ă fac ă, ş i zece
ani înc ă în locul celor ce cad. Adic ă, s ă intre în Biseric ă, şi s ă iasă
împreun ă cu cei ce se catehisesc. Îns ă peste toate acestea Arhiereul, ş i
Duhovnicescul Părinte, se cuvine s ă cerceteze voinţa unora ca acestora, ş i
felul, şi aşezarea căinţei lor
122
. Căci, câţ
i cu frica lui Dumnezeu se
pocăiesc, şi cu umilin ţă fac pe Dumnezeu milostiv, şi rabd ă chinuiri, ş i fac
faceri de bine, milostenii adic ă, şi alte bunătăţi. Ş i în scurt a zice, se
pocăiesc cu adevărat şi curat, şi nu cu făţărnicie, şi numai întru ară
tare.
Aceştia, zic, dup ă ce vor împlini acei trei ani cu ascultătorii, după
dreptate roagă- se împreun ă cu cei credincioşi, şi din Biseric ă s ă nu ias ă .
Şi pe lâng ă conpogorământul acesta, este slobod Arhiereului a ară
ta
pentru dânşii înc ă mai mult ă iubire de oameni, şi milostivire. Iar câţ
i cu
nebăgare de seam ă şi cu lenevire se pocăiesc, şi socotesc c ă este îndestul
spre pocăin ţă a intra în Biseric ă dup ă arătare împreun ă cu cei ce cad, şi să
ias ă iarăşi cu cei ce se catehisesc. Aceştia zic, plineasc ă, ş i acei trei ani ai
ascultării, şi acei zece ani întregi ai căderii.
123
122
Pentru aceasta Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul 2 pentru Preoţ
iei) zice aceste: „Nu se
cade dup ă măsura păcatelor s ă pune Păstorul şi certările. Ci s ă socoteasc ă, ş i proeresul
păcătoşilor, nu cumva vrând a cârpi, pe cea rupt ă, mai rău s ă o rup ă, şi silindu- se să
îndrepteze pe cel căzut, mai mult să- l oboare. C ă cei neputincioşi dup ă proeresis (adică
dup ă mai- nainte alegere şi voinţa) de se vor certa câte puţin puţ
in, vor putea, de nu
desăvârşit, dar măcar în parte a se izbăvi de păcate şi de patimi; iar dac ă deodat ă de va da
cineva toate cuviincioasele certări şi canonisiri, îi va lipsi şi de cea puţin ă îndrepare, ce o
putea lua. Şi iarăşi: Mult ă înţelepciune trebuie s ă aib ă păstorul, şi mii de Ochi, ca s ă vadă
din toate părţile deprinderea sufletului. Pentru c ă precum unii, neputând suferi asprimea
Canonului, se fac tari în cerbice, şi sărind cad în deznădăjduire. Aşa iarăşi dimpotriv ă , sunt
unii care pentru c ă nu au luat Canon potrivit păcatelor lor, se lenevesc, şi mai răi se fac, ş i
se îndeamn ă a păcă
tui mai mult. Pentru aceasta în vreamea Patriarhului Luca, un Episcop
canonisind prea prea în puţin ă vreme pe un osta ş, ce făcuse ucidere de bun ă voie, ş i
dându- i în scris nevinovăţirea lui, s- a învinovăţit de Sinod pentru pogoră
mântul acesta
covârşitor, ce a făcut; iar Episcopul, a adus spre mă
rturie Canonul acesta al Sinodului
acestuia. Îns ă a auzit de la Sinodul acela, c ă Arhiereilor s- a dat voie s ă adaoge, sau să
împuţineze certările Canoanelor, nu îns ă şi s ă fac ă covâşitoare şi necercetat ă conpogorâre.
Apoi pe ucigaşul osta ş Sinodul l- a supus certă
rilor Canoanelor, iar pe Episcopul l- au
pedepsit cu oprirea Arhieriei întru atât a rânduit ă vreme.
123
Însemneaz ă c ă în Canonul acesta se păzesc acele dou ă ce marele Vasilie în Canonul al 3-
lea al său le pomeneşte. „Adic ă obiceiul, şi forma, scumpătatea, şi mă
rginirea. Obiceiul
adic ă, şi forma, sunt acei trei ani ai ascultării, şi cei zece ai căderii. Iar scumpătatea ş i
mărginirea sunt lacrimile, şi suferirea relei pătimiri, facerile de bine, şi de Obşte pocăinţ
a
cea adevărat ă şi curat ă. Şi la cei ce au primit scumpătatea, s- a făcut pogoră
mânt a împlini
113

CANON 13
Iar pentru cei ce călătoresc (din via ţă) vechea ş i canoniceasca
lege se va păzi şi acum, încât, de se călătoreş
te vreunul, de merindele
cele mai de urm ă şi prea de nevoie, s ă nu se lipseasc ă. Iar dac ă cel
deznădăjduit, şi poate s- a împărtăşit, va rămâne iarăş
i între cei vii,
fie împreun ă cu cei ce se împărtăşesc de singur ă rugă
ciunea. Iar de
Obşte, şi pentru oricare ar călători din (via ţă ), cerându - se a se
împărtăşi de Euharístie, Episcopul cu cercetare împărtăşească
- l din
Prosforá (Proaducere).
TÂLCUIRE
Dup ă ce Dumnezeieştii Părinţi aceştia rânduit despre certare, ş i cu ce
chip, şi în cât ă vreme se cuvine a fi neîmpărtăşiţi cei ce s- au lepă
dat de
Hristos, în Canonul acesta rânduiesc, căci câţi dintre unii ca aceş
tia, se
primejduiesc s ă moar ă, la aceştia s ă se păzeasc ă şi Canoniceasc ă Lege.
(Care se socoteş
te a fi Canonul 6 al Sinodului din Anghira, mai vechi fiind
decât acest 1 Sinod Ecumenic). Încât, oricare se va deznădă
jdui spre
moarte, s ă nu se lipseasc ă de cea de săvârşit, şi mai de pe urm ă, ş i prea
de nevoie Merind ă pentru călătoria aceea şi înstră
inarea, care este
împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine
124
. Îns ă dac ă acesta ce s- a hotă
rât de
moarte, şi s- a împărtăşit cu Sfintele Taine, se va însănătoşi iarăş
i, acesta
s ă stea numai cu cei Credincioşi, şi s ă se roage împreun ă, nu îns ă şi s ă se
împărtăşeasc ă. Iar Valsamon zice, c ă unul ca acesta, pentru care vorbeş
te
Canonul acesta, fiindc ă se afl ă în locul celor ce împreun ă stau, pentru
aceasta şi întru acelaşi iarăşi i se porunceşte a ră
mâne. Iar de a fost în
locul ascultătorilor, iarăşi întru acela a rămâne. Şi în de Obş
te, în Canonul
acela în care se afl ă fiecare când se primejduia mai- nainte de împărtăş
ire,
se cade a se întoarce iarăşi la acela dup ă împărtăşire. Şi pentru ca să
zicem cu Canon cuprinzător şi obştesc, fieştecărui om (creştin) adic ă ce
se primejduieşte spre moarte, şi cere a se împărtăş
i cu Dumnezeiasca
numai cei trei ani ai căderii. Iar la cei ce aceasta nu au primit, nici un pogoră
mânt li s- au
făcut, ci li s- a poruncit s ă păzeasc ă toţi anii.” Pentru aceasta ş i Dumnezeiescul Hrisostom
în voroava 14 la cea a doua către Corinteni zice, „Eu nu cer mulţ
imea anilor, ci îndreptare
sufletului. Aceasta dar arat ă, de s- au umilit cei ce au păcătuit, de ş- au schimbat viaţa, ş i
iat ă s- au fă
cut tot. Iar încât aceasta nu este din prelungirea canonisirii nici un folos se
naşte. Căci şi la ranele cel trupeşti, nu căută
m de s- au legat de multe ori, ci de le- au folosit
legătura. Deci de le- au folosit în puţin ă vreme, nu se mai lege; iar de nu, legi- s ă înc ă ş i mai
mult de zece ani. Şi pân ă atuncea nu se dezlege, pân ă ce se va folosi rănitul prin legătur ă.
124
Scrie îns ă şi Dionisie al Alexandriei lui Favie trimiţând „C ă un credincios bă
trân ce se
numea Serapion, a fost jertfit idolilor, bolnăvindu - se greu şi trei zile făr ă glas fiind, întru a
patra zi puţin împuternicindu - se, a chiemat pe nepotul său, şi a zis s ă vin ă un Iereu. A
mers copilul la Presbiterul; şi era vreme de noapte. Sau întâmplat îns ă de a fost Presbiterul
bolnav, încât nu a putut s ă mearg ă. Şi fiindc ă eu (zice Dionisie) am fost dat poruncă
Presbiterilor, ca s ă ierte a se împărtăşi cei ce se primejduiesc la moarte, mai ales dacă
aceasta rugându - se o cer, pentru ca s ă moar ă şi s ă se duc ă din viaţa aceasta cu bună
nădejde. Presbiterul dar a dat copilului o părticic ă din prea Sfânta pâine, şi i- a zic c ă s ă o
ude, şi s ă o toarne în gura bătrânului, şi aşa făcând copilul, şi acela puţin înghiţind, îndată
şi- a dat duhul.” (Evsevie în Bisericeasca Istorie Cartea a 6- a cap 44). Înc ă ş i Ilie Mitropolitul
Critului, scriind către oarecare Dionisie Monah zice: „C ă dac ă cineva înc ă de puţin răsufl ă, ş i
desăvârşit nu a murit, îns ă este întru nesimţire, şi nici a lua, nici a mânca poate, sau şi într-
alt chip, scuip ă ceea ce- i pun în gur ă , de este zic cineva aceste fel, se cuvine Presbiterul cu
luare aminte, s ă pecetluiasc ă buzele lui şi limba lui cu atingerea ş i turnarea
Dumnezeieştilor Taine”.
114

Euharistie, Episcopul sau şi Duhovnicescul Părinte, cu cercare, să
- l
împărtăşeasc ă pe el cu Dumnezeieştile Taine.
CANON 14
Pentru cei ce se catihisesc şi au căzut, au socotit sfântul ş i marele
Sinod, ca, trei ani ei s ă fie ascultători numai, dup ă aceasta s ă se roage
cu cei ce se catehisesc. [Neocesareea: 5; Laodiceea: 19; Vasilie: 20;
Timotei: 6; Chiril:5]
TÂLCUIRE
Catehumeni se numesc de la Catihó, care se tâlcuieşte, înv ăţ prin
cuvânt pe cei începători la Credin ţă. Fiindc ă se catehiseau aceştia, ş i se
învăţau Dogmele Dreptslăvitoarei Credinţe. Îns ă se împărţea în două
rânduieli. Şi rânduiala cea întâi era mai îndeplinit ă, ş i numea a celor ce
pleac ă genunchile, care primesc Credinţ
a, iar numai Botezul îl mai
întârziau. Pentru aceea intra şi în Biseric ă, pân ă la rugă
ciunea celor ce se
catehisesc, dup ă Canonul 19 al Sinodului din Laodiceea, care rugă
ciune în
tain ă zicându - se, şi vremea ei mâna Preotului punându - se asupra lor, îş
i
pleca genunchile. Iar când se striha, câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, ieş
eau din
Biseric ă. Iar cea a doua rânduial ă era mai nedeplinit ă, ş i se numea a
ascultătorilor. Care în Pridvor stând către împărăteştile uş
i, ascultau
Dumnezeieştile Scripturi, şi dup ă ascultarea Dumnezeieş
tii Evanghelii
ieşeau, dup ă Vlastar, şi dup ă scoliastul lui Armenopul la perilipsul
canoanelor (partea 5 suprascrierea 3) care amândou ă rânduieli luminat se
văd şi în închipuirea Bisericii care o am închipuit la sfârşitul cărţ
ii. Iar
Cardinalul Bona (Cartea 1 despre lucrările Liturghiei) şi alţ
ii oarecare, pe
lâng ă aceste dou ă rânduieli, număr ă şi alte dou ă, de la Părinţ
ii Apuseni
aceste adunându - le. Şi acestea se numeau, una a celor pricepă
tori (pentru
c ă cerea Botezul) şi alta a celor aleşi. Care aşa se ziceau, dup ă ce se
înscriau în catalogul celor ce abia aveau a se boteza. Pe care îi numeş
te
Capul al 7- lea al cărţii a 8- a a Apostoleştilor aşezământuri luminaţi, ş i
Chiril în Catehisirile sal. Iar ă Botezaţi Capul al 8- lea al aceleiaşi cărţ
i a
aşezământurilor. Pe aceştia îi pomeneşte
ş i Canonul al 6- lea al lui
Timotei. Acestea aşa fiind zise, zice Canonul acesta: Câţ
i catehumeni fiind
din rânduiala cea întâi şi mai deplinit ă, s- au lepădat de Credin ţă , s- a
părut a fi cuviincios sfântului şi marelui Sinodului acestuia, trei ani să
stea în cea a doua, şi mai nedeplinit ă rânduial ă a celor ce se catehisesc, a
celor ce ascult ă în Pridvor, şi dup ă acei trei ani s ă se roage împreun ă cu
cea întâi, şi mai deplinit ă rânduial ă a celor ce se catehisesc în lă
untru în
Biseric ă. Cu dreptate îns ă s- ar nedumeri cineva, pentru ce Sinoadele aş
a
ceart ă pe cei ce se catehisesc, când păcă
tuiesc, iar marele Vasilie în
Canonul 20 al său zice: „ şi de Obşte cele ce se face în via ţă de cel ce ş i
catehiseşte nu se aduc la dare de seam ă .” Spre dezlegarea zicerii acesteia
împotriv ă arătat ă, dup ă Zonara, c ă nu a zis marele Vasilie s ă nu se certe
catehumenii, greşind mai înainte de Botez. C ă atuncea ar fi potrivnic
Sinodiceştilor Canoane. Ci c ă pă
catele catehumenilor nu se aduc dare de
seam ă, adic ă la munc ă dup ă ce s- au botezat ei. Fiindc ă s- au iertat prin
sfântul Botez, nu numai de câte, catehumeni fiind, au făcut, ci înc ă, ş i de
cele ce au făcut mai- nainte de a se face catehumeni. Adic ă întru
necredin ţă fiind. Se ceart ă îns ă catehumenii, pentru c ă şi ei, deş
i cu lucrul
nu în lăuntru Bisericii, nici cu lucrarea, mădulări ale Bisericii, îns ă cu
pofta, şi cu îndurarea sufletului, şi cu puterea sunt în Biseric ă. Căci după
115

Teologul (în cuvântul cel de sfântul Botez) sunt aceştia înaintea uş
ilor
bunei cinstiri; şi s- au zămislit în Credin ţă, măcar de nu s- au născut încă
prin Botez. Fiindc ă nici sunt deznădăjduiţi de toat ă nă
dejdea mântuirii,
dac ă de nevoie vor muri nebotezaţi) precum aceasta se arat ă din cuvântul
cel asupra îngropării, ce face Dumnezeiescul Ambrosie către împă
ratul
Valentinian, ce a murit înc ă catehisinduse. Deci Sinoadele pentru aceasta
ceart ă pe cei ce se catehisesc, ca pe cei ce sunt acum ai lor, şi Credinţ
a o
au primit, şi creştini se numesc. Ş i câte Legea le zice lor, ca unora ce sunt
în Lege le grăieşte dup ă Apostolescul Cuvânt. [ Romani 3, 19]
CANON 15
Pentru multa tulburare şi gâlcevile ce s- au fă
cut, s- a socotit
desăvârşit a se ridica din mijloc obiceiul, cel ce afar ă de Apostolescul
Canon s- a aflat în oarecare părţ
i. Încât din cetatea în cetate, a nu se
muta, nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac ă cineva după
hotărârea sfântului ş i marelui Sinod, s- ar apuca a face ceva de acest
fel, s- au s- ar da pe sineşi vreunei lucrări de acest fel, negreş
it se
strica lucrarea, şi se va aş
eza la Biserica, la care Episcopul, sau
Presbiterul, sau Diaconul s- a Hirotonisit. [Apstol: 14, 15; Sobor: 4, 6;
Antioh: 3, 21; Sardichia: 1, 16; Cartag: 57]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte acestea, s- a socotit de cuviin ţă a se ră
dica
din mijloc cu desăvârşire obiceiul, care în oarecare părţi s- a izvodit afară
de aşezământul şi legiuirea Apostolescului Canon (celui 14 adic ă, dar ş i
celui al 15- lea). Pentru multele tulburări, ş i gâlcevile cele între unii cu
alţii ce călcarea aceasta s- au urmat. C ă adic ă a nu trece dintru o cetate
întru alta nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac ă cineva în urma
Canonului acestuia al acestui sfânt Sinod, s- ar apuca a face una ca
aceasta ş i s- ar muta dintru o cetate întru alta. Mutarea aceasta ce o va
face, negreşit se va surpa, ş i Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul se
va aşeza la Biserica aceea, la care s- a hirotonisit. Fiindc ă nu numai
Episcopul, ci şi Presbiterii, ş i Diaconii, se cuvine a se hirotonisi la Biserica
rânduit ă, şi nu slobod, dup ă al 6- lea Canon al Sinodului 4 şi dup ă al 14 ş i
15 Apostolesc.
CANON 16
Câţ
i aruncându - se în primejdie, nici frica lui Dumnezeu înaintea
Ochilor având, nici Bisericescul Canon ş tiind, se vor duce de la
Biserica lor Presbiteri, sau Diaconi, sau oricare, se cercetează
[cuprind] în Canon; aceştia nicidecum trebuie a fi primiţi la altă
Biseric ă, ci toat ă sila trebuie a li se face, ca s ă se întoarc ă la a loruş
i
Parohie. Sau, stăruind [nătângindu - se], se cuvine a fi achinoniţ
i
(neîmpărtăşiţi). Iar de ar îndrăzni vreunul a ră
pi locul ce se cuvine
altuia, ş i va hirotonisi în Biserica sa, neînvoindu - se Episcopului de la
care a fugit cel ce se cerceteaz ă în Canon, făr ă tărie fie Hirotonia.
TÂLCUIRE
Canonul cel mai de sus rânduieşte ca iarăşi s ă se aşeze Presbiterii, ş i
Diaconii la Biserica aceea întru care s- au Hirotonisit, iar acesta ş i agrie
(adic ă nelucrare) pune asupra unora ca acestora, de nu se vor îndupleca a
116

se întoarce, zicând: Câţi Presbiteri, sau Diaconi, sau cei împreună
număraţi în Canon, şi în Cler
125
, nici de Dumnezeu temându - se, nici
Canonul Bisericii cunoscându - le (cel al 15- lea Apostolesc adic ă )
aruncându - se în primejdie se vor duce de la Biserica aceea la care s- au
hirotonisit; aceştia, zic, nicidecum se cuvine a se primi la alta (făr ă de
scrisori adic ă recomanduitoare şi slobozitoare), ci trebuie a fi siliţi s ă se
întoarc ă la Bisericile lor. Iar de vor stă
rui în pisma lor, trebuie a fi
neîmpărtăşiţi. Nu îns ă de Taine, nu de mirenii şi Credincioş
ii cei din
Biseric ă (Căci dup ă chipul acesta ar fi împotrivnic Canonul acesta celui al
15- lea Apostolesc, care pe unii ca aceştia de la împărtăş
irea cea cu
mirenii în Biseric ă nu- i scoate) ci de cei de o tagm ă cu dânş
ii
Simpresbiteri şi Sindiaconi. Adic ă a nu Siliturghisi cu cei Ierosiţi, ş i a
rămânea argoşi (nelucrători). Iar de ar îndrăzni vreun Episcopi a ră
pi cu
vicleşug pe străin Cleric al altui Episcop, ş i al Hirotonisi pe el (poate în
mai mare treapt ă) în Biserica sa, făr ă a voi Episcopul Clericului, de la care
a fugit, fie făr ă de tărie Hirotonia cea de acest fel. Citeşte ş i pe 15
Apostolesc.
CANON 17
Fiindc ă mulţ i din cei certaţi (adic ă cuprinşi) în Canon, pe lă
comia
de averi, şi urâtul câş
tig vânând, au uitat Dumnezeiasca scrisoare ce
zice: „Argintul său nu l- a dat în camăt ă” [Psalm 14, 5]. Ş i
împrumutând, sute cer înapoi. Au îndreptat (au judecat cu dreptul)
sfântul şi marele Sinod, ca de se va afla cineva dup ă hotă
rârea aceasta
luând dobânzi, din întrebuinţ are, sau într- alt chip întrebuinţ
ând
lucrul, sau în jumătate de dobând ă cerând, sau mă
car altceva
izvodind pentru urâtul câştig, se va caterisi de Cliros şi stră
in de
Canon va fi. [Apostol: 44; Sobor 5: 10; Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20;
Vasilie: 14]
TÂLCUIRE
Multe Canoane opresc dobânzile banilor. Dar ş i acesta, aceasta o
rânduieşte, zicând: fiindc ă mulţi Canonici, adic ă Clerici, iubind lă
comia de
averi şi urâtul câş
tig, au uitat Psalmicescul cuvânt al lui David, cel ce zice,
argintul n- a dat în camăt ă, dreptul adic ă, cel ce voieşte a lă
cui în Muntele
cel sfânt al Domnului, adic ă în Cereasca Împărăţ
ie. Ci împrumutând cel de
la datornicii lor se ia sute, adic ă zece lei la sut ă (care era dobânda cea mai
grea decât celelalte). Fiind zic, c ă o fac aceasta Clericii, au judecat cu
dreptul sfântul şi marele Sinodul acesta, c ă dac ă în urma Canonului
acestuia, s- ar afla vreun Cleric s ă ia dobând ă, sau ca o negoţ
itorie
oarecare întrebuinţând lucrul, sau şi dup ă alt chip (voind adic ă a nu se
arăta c ă el ia dobând ă) d ă banii săi la cei ce au trebuin ţă, îns ă se învoieş
te
cu dânşii s ă ia şi el parte din dobând ă, şi din câştigul banilor, numindu -
se pe sineşi, nu împrumutător, ci părta ş). Deci ori care s- ar afla c ă face
aceasta, sau c ă cere jumătate de dobând ă , sau vreun alt lucru asemene
izvodeşte pentru urâtul câştig. Unul ca acesta se va caterisi din Cler, ş i se
va înstrăina din Canoniceasca rânduial ă. Citeşte la 44 Apostolesc.
125
Canonici, şi în Canon cercetaţi, cu osebire se numesc Clericii, fiindc ă viaţa şi mintea, ş i
cuvântul lor, se povăţuieşte, şi se îndrepteaz ă dup ă Sfinţitele Canoane, cele Apostoleş
ti zic,
Sinodiceşti, şi Părinteşti. Canonici pe lâng ă aceştia se zic ş i Monahii, precum aceasta se vede
în multe Canoane, dar înc ă şi Monahiile, pentru aceastaşi pricin ă Canonece se numesc;
fiindc ă mirenii, necanonisit, şi oarecum cu slobozenie petrec.
117

CANON 18
Au venit la sfântul şi marele Sinod ( ştiin
ţă), c ă în oarecare locuri,
şi cetăţ
i, Presbiterilor, Euharístia Diaconii o dau. Care nici Canonul,
nici obiceiul au predanisit, ca cei ce stă
pânire nu au prosforá
(proaduce), celor ce prosforeaz ă se le dea Trupul lui Hristos. Ş i aceia
s- a făcut cunoscut, c ă acum unii din Diaconi ş i mai înainte de
Episcop, se ating de Euharístie. Deci acestea toate rădicese, şi ră
mâie
Diaconii întru măsurile lor, ştiind ei, c ă , a Episcopului sunt slujitori,
iar decât Presbiterii mai mici. Şi s ă ia dup ă rânduial ă Euharístia după
Presbiterul, ori Episcopul dându - le lor, ori Presbiterul. [Laodiceea 20;
Sobor 6: 7] Dar nici a şedea între Presbiteri s ă fie iertat Diaconilor. Că
afar ă de Canon, şi afar ă de rânduial ă este cel ce făcea; iar dac ă unul
nu ar voi a se supune, şi dup ă hotă
rârile acestea, înceteze de
Diaconie.
TÂLCUIRE
Pretutindene se cuvine a se păzi buna rânduial ă , iar mai ales între cei
sfinţiţi, (adic ă Hirotonisiţi) pentru aceasta şi Canonul acesta îndreptează
un lucru ce făr ă de rânduial ă se făcea. C ă zice, au venit la auzul sfântului,
şi marelui Sinodului acestuia, c ă în oarecare locuri, şi cetăţ
i, Diaconii dau
Dumnezeiasca împărtăş
ire Presbiterului, care aceasta nici vreun Canon în
scris, nici obicei nescris o a predanisit. A da adic ă Trupul lui Hristos
Preoţilor celor ce- l Ierurghisesc pe el, Diaconii cei ce nu stă
pânire a- l
Ierurghisi (adic ă cu sfinţenie a- l lucra). Pe lâng ă acestea înc ă şi aceasta s-
a vestit, c ă unii din Diaconi se împărtăş
esc înainte de Presbiteri. Deci
toate nerânduielile acestea s ă se ridice din mijloc, şi Diaconii s ă ră
mâie în
hotarele lor, adic ă nici Euharístia s ă o dea preoţ
ilor, nici mai- nainte de
Preoţi s ă se împărtăşeasc ă. Ştiind c ă a Episcopului sunt slujitori, precum
şi însuşi numele acesta însemneaz ă: c ă Diacon va s ă zic ă slujitori. Iar
decât Preoţii sunt mai josiţi ş i mai mici, «Iar cel mai mic de cel mai mare
se Binecuvinteaz ă» [Evrei 7, 7]. Precum zice Apostolul, ş i nu pe dos.
Primeasc ă dar dup ă rânduial ă Dumnezeiasca Euharístie dup ă ce se vor
împărtăş
i Presbiterii, dându - o aceasta lor, sau Episcopul, sau (de nu va fi
de fa ţă Episcopul) Presbiterul. Dar nici voie este Diaconilor a ş edea între
Presbiteri, fiindc ă aceasta este făr ă rânduial ă şi afar ă de Canon. C ă arat ă ,
c ă Diaconii ar fi de o cinste cu Presbiterii, care lucru nu este. Iar dac ă ş i în
urma Canonului acestuia nu ar voi careva din Diaconi a se supune,
înceteze de Diaconia sa.
CANON 19
Pentru cei ce s- au făcut urmă
tori lui Pavel (Samosatelui), apoi au
năzuit la Catoliceasca Biseric ă, sau pus hotărâre a doua oar ă a se
boteza ei negreş it. Iar dac ă unii în timpul trecut, s- ar fi rânduit în
Cler, de s- ar arăta neprihăniţi şi nemânjiţ i dup ă ce de al doilea se vor
boteza Hirotonisească - se de Episcopul Catoliceştii Biserici. Iar dacă
certare i- ar afla pe ei neharnici, se cuvine a se caterisi ei. Aşiş
derea
înc ă şi pentru Diaconiţ e, şi de Obşte pentru toţi cei cercetaţ
i
[număraţi] în Canon, aceastaşi închipuire se va păzi. Am pomenit însă
pentru Diaconiţ e care se număr ă în Schim ă; fiindc ă nici vreo hirotesie
oarecare au, negreşit între mireni s ă se numere ele. [Apostol: 47;
118

Sobor 1: 2; Sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [Sobor 4: 15;
Sobor 5: 14, 40; Vasilie: 44; Cartagina 5, 51, 135]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte pentru cei ce s- au nă
scut în eresul lui
Pavel Samosateului, iar dup ă aceasta au năzuit la Catoliceasca Biseric ă ,
zicând c ă, Canon şi tip s- au dat ca negreşit a doua oar ă s ă se boteze
ereticii cei de acest fel (vezi îns ă c ă cu rea întrebuinţare numeş
te Sinodul
Botez pe Botezul Pavlianíştilor, şi ală
turându - l pe el cu Botezul nostru, nu
cu însuşi acela al lor, au întrebuinţat graiul acesta, adic ă a doua oar ă s ă se
boteze; şi vezi Prolegomena Sinodului din Calcedon, fiindc ă nu se botează
ei întocmai ca şi cei Dreptslăvitori). Iar dac ă unii dintr - înş
ii s- au
Hirotonisit Clerici mai- nainte de Drepslăvitorul Botez, neş
tiind Arhiereii
ce i- ar fi Hirotonisit, c ă sunt eretici, sau c ă au Hirotonisiţ
i în Clerul
Pavlianiştilor. Aceştia zic dup ă ce a doua oar ă se vor Boteza în
Dreptslăvitorul Botez, de se va vedea viaţa lor neprihănit ă, şi nemânjit ă ,
s ă se Hirotoniseasc ă de Episcopul Catoliceştii şi Dreptslă
vitoarei Biserici,
fiindc ă întâia Hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socoteş
te
Hirotonie. Căci cum este cu putin ţă cel ce nu este Botezat după
Dreptslăvitoarea Credin ţă, a lua venirea Sfântului Duh, şi Darul ş i
Hirotonie? Iar cercetându - se de se vor afla nevrednici de Preoţ
ie, se
cuvine a se caterisi, adic ă a se scoate din Cler. C ă cu rea întrebuinţare s-
au luat aici caterisirea de scoatere. Fiindc ă se cateriseş
te chiar, cel ce s- a
ridicat mai- nainte la înălţimea Ierosirii şi a Clirosului. Iar aceş
tia ce nici
ca cum au luat Hirotonia, din care înălţime se vor caterisi? Cu adevă
rat
nici din una. Sau poate c ă zice, a se caterisi din Preoţia ş i Clirosul
Pavlianiştilor. C ă precum Botez au numit pe cel dup ă a lor rânduială
făcut, aşa au numit şi Cler pe cel al lor, şi prin urmare caterisis; precum ş i
Canonul al 8- le al celui din Laodiceea Cler numeş
te pe cel al
Montaniştilor.
Şi aceasta ce am zis pentru bărbaţi, trebuie a se păzi fără
schimbare, şi la femei. Adic ă dac ă unele din femeile Pavlianiş
tilor se vor fi
Hirotonisit de Episcop Dreptslăvitor Diaconiţe, neş
tiind eresul lor, sau de
vor fi şi fost Hirotonisite în ceata Diaconiţelor cea a Pavlianiş
tilor,
acestea, zic, s ă se Boteze a doua oar ă, şi de se vor ară
tat vrednice de
Diaconie dup ă Botez, Hirotonisească- se Diaconiţe ( şi vezi ş i Canoanele 46
şi 47 Apostolesc, şi pe al 7- lea al Sinodului al 2- lea). Iar ceea ce adaugă
Canonul, zicând: Am pomenit de Diaconiţe care se număr ă în shim ă ,
fiindc ă nici au vreo hirotesie, negreşit între mireni s ă se numere ele;
măcar c ă este cu anevoie de înţeles. Îns ă înţelegerea este aceasta, c ă , am
pomenit îns ă osebit pentru Diaconiţe, care la Pavlianiş
ti avea shima
aceasta, adic ă slujba Diaconiţelor, c ă şi acestea, precum şi ceilalţ
i Clerici
ai lor, ca nişte mireni se cuvine a se socoti. Pentru c ă , precum acia nu
aveau vreo hirotonie, lipsiţi fiind de Dumnezeiescul Dar, aşa
ş i
Diaconiţele cele ce erau la dânşii, numai shima (adic ă chipul) Diaconiţ
elor
aveau, iar hirotesie adevărat ă, şi de Dar dătătoare nu aveau. încât, ca niş
te
mirence se cade a se cunoaşte şi ele dup ă botez, precum era şi mai-
nainte.
CANON 20
Fiindc ă sunt unii care Duminica pleac ă genunchile ş i în zilele
Cincizecimii. Pentru a se păzi toate întru toat ă parichia (parohia) sau
119

socotit de sfântul Sinod, stând, Rugă
ciunile a se da lui Dumnezeu.
[Sobor 6: 90; Petru: 15]
TÂLCUIRE
Obiceiurile cele de Apostoli, şi de Părinţ
i predanisite, se cuvine de
Obşte a se păzi toate, de toate Bisericile, ş i unele de unele numai. Pentru
aceasta şi Canonul acesta rânduieşte c ă, de vreme ce oarecare creş
tini
pleac ă genunchile (adic ă îngenunchind) şi în ziua Duminicii, ş i în zilele
cele dup ă Paşti pân ă la Cincizecime (adic ă pân ă la Duminica Pogorârii
Sfântului Duh). Care lucru este afar ă de Canoane, ş i necuviincios. Deci
spre a se păzi toate Apostoleştile şi Părinteş
tiile Predanii, întru toate
Dreptslăvitoarele Biserici a toat ă lumea; dintre care una este, ş i a nu pleca
genunchile în ziua Duminicii, şi întru toat ă Cincizecimea. A socotit de
cuviin ţă Sfântul Sinodul acesta, ca să- şi dea toţi creştinii rugă
ciunile lor
lui Dumnezeu, în zilele acestea, nu îngenunchiaţi, ci stând şi drepţ
i. Iar
Marele Vasilie, în capul 27 din cele pentru Sfântul Duh care este Canon al
91- lea s ă nu plecăm genunchile Dumineca şi în Cincizecime, ci ş i
cuvântul, şi pricinile le adaug ă pentru care aceasta nu facem. Că
Duminica zice, stând drepţi ne rugăm
126 nu numai c ă întru dânsa
126
Pentru aceasta şi marele Vasilie (Cuvintele sunt ale lui Vlástar) alcă
tuind foarte bine mai
mult decât toţi curăţitoarele Rugă
ciuni, „Care se citesc în ziua a cincizecea întru care
Sfântul Duh peste Ucenicii Domnului s- au pogorât, şi cu chip de rob ş i cu plecarea
genunchilor au sfătuit pe norod s ă le asculte, pentru ca s ă mărturiseasc ă cu chipul acesta
fireasca Stăpânie a Sfântului Duh, şi s ă arate, şi dup ă aceata c ă Duhul cel Sfânt este de o
Fiin ţă cu Fiul, căruia tot genunchiul se pleac ă, dup ă Apostolul. Acestea, zic, fă
cându - le, nu
au judecat a fi de cuviin ţă s ă se citeasc ă în ceasul al treilea al zilei întru care au venit
Sfântul Duh peste Sfinţii Apostoli. Pentru c ă nu era de cuviin ţă, El care era tăinuitor ş i
învăţător al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh, ş i strice vechile Pronomii ale Duminicii,
care mari Taine şi socoteli cuprind, pe care însuşi mai- nainte le- au întărit, zic adic ă a nu
pleca genunchii Duminica. Pentru aceasta, ca s ă nu se fac ă aceast ă necuviin ţă , au rânduit a
se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii, când şi Duminica şi Cincizecimea se sfârşeş
te.
Pentru aceasta cei ce citesc Rugăciunile acestea dimineaţa, rău, şi cu greşeal ă, şi afar ă de
Canoane fac. Iar de s- ar nedumeri cineva, pentru ce Apostolul Pavel a plecat genunche,
rugându - se în zilele Cincizecimi? C ă în capul 20 al Faptelor este scris, c ă Pavel trecând prin
Efes, fiindc ă se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. Şi dup ă aceasta adauge,
acestea zicând: (Pavel adic ă) plecându - şi genunchele sale împreun ă cu toţi ei s- au rugat. Ş i
iarăşi în următorul cap 21 scrie însuşi Luca: c ă mergând din Tir plecând genunchele pe
malul mării ne- au rugat.” Dezlegarea este gata, c ă starea Bisericii atunci înc ă era ne
canonisit ă, şi oarecum era în pruncie, fiindc ă înc ă atuncea se punea Temeliile cele mai de
Căpetenie, şi nu luase săvârşirea, nici toat ă amărunţimea. Însemneaz ă îns ă, c ă Canonul
acesta nu zice pentru plecarile de genunchi, cele ce la noi mai în de Obş
te metanii mari
(Care pentru sărutarea Sfintelor Icoane se fac, şi mai ales înaintea înfricoş
atelor Taine, nu le
opreşte Canonul atât al 10- lea al sfântului Nichifor, nici Duminica, nici întru toată
cincizecimea, cât şi sfinţitele cântări ce zic, când, înaintea ta că
dem celui ce te- ai sculat din
Mormânt. Şi când, Veniţi s ă ne închinăm şi s ă cădem, înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. Ş i
altele multe ca acestea. Am zis c ă plecările de genunchi, cele ce se fac pentru să
rutarea
Icoanelor nu se opresc. Fiindc ă pe cele ce se fac din obicei şi acesta le opreşte, în acestaş
i
Canon zicând aşa: Trebuie pentru sărutarea celor Sfinte a pleca genunchele ş i Duminica, nu
îns ă a face îngenuncherile cele din obicei. Precum în multe manuscrise Códice s- au scris.
Iar Dumnezeiescul Isaía acestea le opreşte, c ă scriind către Teódora îi zice: C ă de va face
îngenuncheri Duminic ă, şi în Cincizecime, unui pre greu Canon se supune. Ş i sfântul Cálist
şi Ignátie Xantópul, asemene le opresc, zicând, dup ă oarecare Tainice, şi negră
ite cuvinte.
Dar şi Tipícele pe metaniile cele mari le ridic ă din mijloc şi Duminica, şi Sâmbetele, ş i în
toat ă Cincizecimea, şi cuvântul este, pentru c ă în aceste fel de căderi se cuprinde, ş i
îngenuncherea cea oprit ă de Canoane). Nu zice, zic, Canonul pentru îngenuncherile cele de
acest fel, ci pentru îngenuncherea, dup ă care pe genunchi stând ne rugă
m, precum face în
seara sfintei Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Drept aceea de aici se încheie, c ă a ne ruga
în îngenunchiaţi, nu este obicei Latinesc şi păgânesc; ci Bisericesc, ş i Evanghelicesc.
Evanghelicesc, pentru c ă şi Domnul aşa s- a rugat; «C ă plecându - ş i Genunchile se ruga»
[Luca 22: 41]. Iar Apostolesc obicei, pentru c ă şi Pavel cu osebire aş
a se ruga, precum am zis
120

împreun ă cu Hristos ne- am sculat, ş i suntem datori a asculta cele de sus
şi Cereşti, dar şi pentru c ă ziua Duminicii se vede oarecum a fi asemă
nare
şi închipuire a viitorului veac, întru care adic ă toţi se vor afla sculaţ
i.
Pentru care şi începă
toare fiind aceasta a zilelor, nu s- au numit de Moise
întâia, ci una. Care şi a opta este, însemnând pe cea cu adevă
rat a opta ce
are a fi dup ă sfârşitul veacului acestuia al şaptelea. Şi în toată
cincizecimea împreun ă stând drepţi ne rugăm, pentru c ă aceasta este
aducătoare aminte de Învierea ceea ce se nădăjduieş
te în veacul cel viitor,
ca prin chipul cel drept s ă mutăm mintea noastr ă de la veacul de acum la
cel viitor. Unit cu marele Vasilie zice ş i Dumnezeiescul Iustín în
întrebarea 115 hotărâtor, c ă în Duminic ă genunchi nu se pleac ă , fiind
semnul Învierii, prin care cu Darul lui Hristos ne- am slobozie de păcat ş i
din moarte. Iar în cincizecime nu plecăm genunchele, fiindc ă aceasta este
de o putere cu ziua Duminicii, dup ă cuvântul Învierii; şi c ă obiceiul acesta
a luat început din vremile Apostolilor, precum zice fericitul Irinéu
mucenicul, care şi Episcop Lucdúnelor a stă
tut, în cuvântul cel pentru
Paşti. Înc ă împreun ă mărturiseşte şi Dumnezeiescul Epifánie, că
îngenunchere nu se face în toat ă Cincizecimea. Acestea zic, şi sfinţ
itul
Augustín în Epistolía cea către Ianuárie, ş i Ironím împotriva
Luchiferiánilor, şi Dumnezeiescul Ambrósie şi Tertulián. Ci ş i Canonul 1
al lui Teófil hotărăşte a se cinsti fiecare Duminic ă, şi a se prăznui. Fiindcă
ea întâia este ca început de via ţă, şi a opta, ca o covârş
itoare Iudaicescului
Sabatism, adic ă în a zilei a şaptea. Însemneaz ă c ă Canonul 56 al Sinodului
din Cartagina zice, c ă între cele ce s- au cercat ş i s- au ispitit în Niceea era
scris, s ă Liturghisesc ă Prebíterii postiţi; îns ă în Canoanele acestea ale
Sinodului din Niceea nicăieri una ca aceasta se afl ă.
PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL DOILEA SINOD
Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al doilea Sinod [Sobor], s- a
făcut în vremea marelui Teodosie, în anul 381, care ş i 1 se zice al
Sinoadelor celor Ecumenice ce s- au făcut în Constantinópol. Iar Părinţ
ii
cei mai însemnaţ
i întru dânsul au fost, Nectárie al Constantinopolului,
Timotéi al Alexandríei, Melétie al Antiohíei, Chiríl al Ierusalímului,
Grigórie Teológul, şi Grigórie Níssis, şi alţi mulţi Episcopi de la Răsă
rit,
fiind la număr 150. Iar de la Apus nici unul au fost de fa ţă la acesta, nici
împersoan ă Pápa Dámas, nici locoţ
iitor al lui, dar nici Epistolíe
Sinodiceasc ă se vede a lui la aceste Sinod
127
. În urm ă îns ă s- au unit, ş i
mai sus. Şi iarăşi, «Pentru acesta plec genunchile mele, zice, către Tată
l Domnului nostru
Iisus Hristos» [Efeseni 3:14]. Şi mai ales Iacov Fratele Domnului, a că
ruia, precum scrie
Metafrastul şi alţii, i s- au umflat genunchile ca ale cămilei, de desele îngenuncheri. Ş i în de
Obşte Apostolii în Aşezământurile lor zic (Cartea 8, Cap 9 şi 15): C ă Credincioş
ii plecând
genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei, şi în sfârş
it este Bisericesc; pentru
c ă Sinodul al 6- lea în Canonul al 90- lea zice, c ă în seara Duminicii plecând genunchele
aducem lui Dumnezeu rugăciune. Şi marele Vasilie (în cuvânt; al că
ruia început este „Omul
dup ă chipul…”) scrie, c ă pentru aceasta în 7 Stări s- a împărţit vremea rugă
ciunii, pentru ca
s ă se fac ă oarecare odihn ă la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rugăciuni. Îns ă nu se
cade cineva totdeauna îngenuchiat a se ruga, ci şi stând, şi dup ă Canonul acesta şi după
Evanghelia, ce zice: «Când staţi rugându - v ă…» [Marcu 11: 25]
127
Este vrednic ă de însemnat aceasta ce a urmat la Sinodul acesta, fiind surpă
toare
pă rutului Privilegiu al Papilor de acum al Romei, adic ă cum c ă Papii cu de la sine stă
pânire
adun ă Sinoadele cel Ecumenice . C ă iat ă la acest de fa ţă Ecumenic, nu numai nu l- au adunat
Papa Dámas, dar nici însuşi în persoan ă nu a fost, nici prin locoţiitori, nici prin Sinodicească
obişnuit ă Epistolíe, şi cu toate acestea, ca adevărat Ecumenic, toţi apusenii, ş i atunci
împreun ă l- au mărturisit, şi acum împreun ă mărturisesc.
121

împreun ă au hotărât la cele hotărâte de Sinod, şi Dámas, şi toată
Apuseana Biseric ă, şi pân ă acum de Ecumenic Sindo îl primeşte ş i- l
mărturiseşte pe el. S- au adunat îns ă acest Sinod mai întâi asupra lui
Machedónie, care hulea, c ă Duhul cel Sfânt este zidire a Fiului, iar prin
urmare şi asupra lui Apolinárie, şi Evnomiánilor, adic ă a Evdoxiánilor ş i a
Saveliánilor, şi a Marchiliánilor, şi a Fotiniánilor
128
, ş i în scurt toate
erésurile le- au anatematisít, cele ce s- au făcut în timpul stă
pânirii lui
Constántie, a lui Iulian, şi a lui Válent împăraţ
ilor celor dinaintea
Sinodului acestuia. Îndreptând Doxologia, şi închină
ciunea Prea Sfintei
Treimi ce s- a fost schimbat de Ariéni 129 , au înnoit Dogma Sindului celui
din Nicéea ca pe o cu totul adevărat Ortodox ă (Dreptslă
vitoare). Drept
aceea, pentru ca s ă se arate c ă aceluiaşi soleş
te cu Sinodul din Nicéea, al
Símbol Credinţei osebit nu a făcut, ci pe al aceluia puţin schimbându - l, ş i
adăugându - l cu aceasta: „A căruia Împărăţie nu- i va fi sfârş
it”, pentru
eresul Hiliástului (miaşului)
130
Apolinárie, şi pe aceasta: „ Ş i întru Duhul
Sfânt; articului 8, mai pe larg arătându - l şi celelalte 4 articule pân ă la
sfârşit împlinindu - le întru acest chip neschimbat l- a fă
cut, precum de
către toţi Dreptslăvitorii acum se citeşte, şi precum în Sinodul acesta al 2-
lea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adunării Sinoadelor) ş i întru a 5- a
Práctic ă a acestuiaşi. (Foaia 155 a aceluiaşi tom. Îns ă deşi adăugirile ş i
schimbările acestea, care acest al doilea sinod au fă
cut în Símbolul celui
din Niceea, cu toate acestea, şi Sinoadele cel din urm ă , ca pe un Símbol,
pe cel a celui dintâi, ş i pe cel al celui al doilea Sinod le- au primit. Iar
pentru ce adăugirile acestea le- au fă
cut acesta, vezi la suptînsemnarea
Canonului al şaptelea al Sinodului al 3- lea. Şi pe lâng ă toate acestea, ş i pe
aceste 7 Canoane le- au aşezat, care privesc spre întărirea
ş i buna
rânduiala Bisericii, întărite fiind ne hotă
rât de Canonul 1 al Sinodului al
4- lea iar hotărâtor de cel al 2- lea al celui al 6- lea ş i de cel întâi al celui al
128
Despre fiecare din aceştia vezi la subînsemnarea întâiului al acestui Sinod.
129
C ă Ariénii, dar şi Imiariénii (jumătate Ariénii) şi Pnevmatomáhii (luptă
torii Duhului) au
schimbat vechea şi obişnuita în Biseric ă Slavocuvântarea Prea Sfintei Treimi. C ă în loc de,
Slav ă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, ziceau, Slav ă Tată
lui prin Fiul întru Duhul Sfânt, ca
cu osebirea prepoziţiilor, s ă fac ă rău cinstitorii osebirea fiinţei, rânduielii, ş i cinstei
Dumnezeieştilor Începătoarelor Feţe ale Treimii celei Deofiin ţă ş i de o Cinste. Pentru
aceasta şi Leóntie al Antiohíei, cel ce s- a scopit pe sineşi, văzând pe cei Dreptslăvitori că
pun la Fiul pe Şi, conjuncţie (legătoare) iar de Ariéni, pe Prin, şi c ă la Sfântul Duh, cu tă
cere
le treceau şi pe una şi alta, glăsuind numai sfârşitul, adic ă, ş i în vecii vecilor. În tomul întâi
al Sinoadelor faţa 247. Iar n vremea împă
ratului Anastásie Dicópul (închizând în Africa
Bisericile Dreptslăvitorilor Trasmúndul mai marele Arienilor Vandáli), şi c ă 120 de Episcopi
izgonind în Óstrovul Sardíniei, un Arian anume Várvar (iar dup ă alţii, várvarul ce vrea s ă se
Boteze au auzit c ă), vrând a Boteza pe oarecine au zis, se Boteaz ă cutare, în Numele Tată
lui
prin Fiul, întru Duhul Sfânt; şi o minune! Îndat ă desăvârş
it s- a uscat Colimvítra. (Dosítei
foaia 446 din Dodecávivlion).
130
Mulţi amăgindu - se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei, unde zice, c ă s- a închis ş i s- a
legat satana o mie de ani, şi cum c ă Drepţii ş i cei au parte la învierea cea dintâi, au
împărăţit cu Hristos o mie de ani, au nălucit aceştia, c ă dup ă ce se va face a doua Venire, ş i
Obşteasca Judecat ă, au s ă împărăţeasc ă Drepţii aici pe pământ împreun ă cu Hristos o mie
de ani, şi dup ă aceasta s ă se suie în Ceruri. Pentru aceasta şi miéşi unii ca aceş
tia s- au
numit. Şi dou ă cete de miéşi au stătut. C ă unii din ei ziceau, c ă întru acea mie de ani au să
dobândeasc ă toat ă îndulcirea, şi trupeasca dezmierdare, aceştia erau cei de pe lâng ă Kirínth
ucenicul lui Símon vrăjitorului în veacul 1 şi Marchianíştii în veacul 2. Iar alţii ziceau c ă nu
vor dobândi îndulciri pătimaşe, ci mai ales gânditoare, ş i cuviincioase la oamenii
cuvântători, al cărora începă
tori au fost Papías al Ierapóliei (Evsévie în Bisericeasca Istorie
cartea 3 cap 34) şi alţii. De unde şi Apolinárie acest fel de miéşi au stă
tut din ceata cea întâi,
precum de marele Vasílie se arat ă (în Epistolía 232) şi de Teologul (cuvânt 51) ş i de Ieroním
(cartea 18 la Iasaía). Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos în Símbolul
Sinodului din Nicéea, Sinodul acesta acest cuvânt, împrumutându - se cu acesta, din ceea ce
a zis, Arhanghelul Gavriil către Fecioar ă: „ Şi Împărăţiei lui nu va fi sfârşit”.
122

7- lea (vezi pe Dosítei faţa 222 la Dodecávivlion).
CELE 7 CANOANE ALE SFÂNTULUI
SINOD TÂLCUITE
CANON 1
Ş I ECUMENICULUI AL DOILEA
Au hotărât sfinţ ii Părinţi cei adunaţ
i în Constantinópol a nu se
strica Credinţ a Părinţ
ilor celor trei sute optsprezece, ce s- au fost
adunat în Nicéea Vitíniei, ci a rămânea aceea domnitoare, ş i a se
anatematicí toate eresurile, şi cu deosebire cel al Evnomiánilor, adică
al Evdoxiánilor, şi cel al Imiariéniloe [jumă
tate Ariéni], sau al
Pnevmatomáhilor [luptătorilor Duhului]. Şi cel al Saveliánilor, ş i cel al
Marcheliánilor, şi cel al Fotiniánilor, ş i cel al Apolinariánilor. [Sobor 2:
1; Sobor 6: 2; Cartagina 5]
TÂLCUIRE
Acest întâi Canon al acestui Sinod Dogmatiseşte, c ă aceşti 150 sfinţ
i
Părinţi, ce s- au adunat în Constantinopol, au hotărât c ă Dreptslă
vitoarea
Credin ţă, adic ă Símbolul Credinţei al celor trei sute optsprezece Părinţ
i ce
s- au adunat în Niceea Viténiei, s ă nu se strămute, ci s ă ră
mâie statornic,
şi neschimbat. Iar tot eresul s ă se anatematiseásc ă. Şi mai cu deosebire să
se anatematiseásc ă eresul Evnomiánilor
131
, adic ă a celor ce se numesc
Evdoxiáni, eresul Imiariénilor (jumătatearieni)
132
, adic ă a Pnevmatomáhilor
(luptătorilor Duhului). Eresul următorilor lui Savélie
133
. Eresul urmă
torilor
131
Însemneaz ă c ă următorii lui Arie dup ă Sinodul 1 din Niceea, în trei rânduieli s- au
împărţit, dup ă Epifánie eres 73, 74 şi alţii se numeau neasemănaţi, pentru c ă ziceau pe Fiul
neasemănat întru toate cu Tatăl, al cărora începător a stă
tut atât Evnómie al Galátiei care a
fost şi Episcop al Chizícului, şi care Boteza pe cei ce veneau la reaslăvirea lui întru o singură
afundare, cu picioarele fiind în sus, şi cu capul în jos. Bârfea îns ă c ă munc ă şi gheen ă cu
adevărat nu este, ci numai pentru fric ă s- au îngrozit, şi împreun ă cu el Aétiul. Îns ă se
numeau Evnomiéni, şi Evdoxiéni, de la Evdóxiul asemenea cugetă
tori lui Evnómie, celui ce a
stătut şi Patriarh al Constantinopolului, ş i pe Evnómie l- au Hirotonisit Episcop al
Chizícului.
132
Iar alţii se numeau jumătate Arieni. Fiindc ă în jumătate se împărtăş
eau din eresul lui
Arie. Care pe fiul îl ziceau c ă este întru toate asemenea, şi de o fiin ţă cu Tatăl, zicerea însă
OMOUSIOS (adic ă Deofiin ţă) nu voiau a o primi, ca pe o mai înalt ă, şi cu toate c ă aceasta era
întrebuinţare, şi la Părinţii cei din început ş i mai- nainte de întâiul Sinod (vezi la
Prolegómena Sinodului 1); iar începă
tor al acestora a fost, Vasílie cel din Anghíra. Din
partida aceasta a jumătatearienilor fiind Machedonie, a ridicat război ş i asupra Dumnezeirii
Sfântului Duh, pe care şi acesta al 2- lea Sinod l- a osândit, de la care şi urmă
torii lui,
luptători de Duhul Sfânt s- au numit. Aceşti ai treilea, nici Deofiin ţă ziceau pe Fiul, nici nu
deofiin ţă, prin mijlocul Arienilor, şi a jumătate Arienilor umblând.
133
Savélie cel din Lídia, ş i din Ptolemaída a Pentápolei fiind Episcop, primind eresul lui Noít,
Smirnéanului, adic ă, dup ă Teódor, şi Epifánie, iar dup ă Augustin, Efisánului, atâta mult l- au
semănat, încât cei ce îl bărfeau nu se mai numeau Noitiáni, ci Saveliáni de la dânsul. Ş i zicea
el c ă Tatăl, şi Fiul, şi Sfântul Duh sunt trei numiri ale uneia şi aceleiaşi feţe, şi c ă după
osebirile lucrărilor, când se numeşte Tat ă, şi când Fiu, şi când Duh.
123

lui Markélie 134 . Eresul ucenicilor lui Fotinó 135 .
Apolinárie 136 .
Ş i eresul ucenicilor lui
CANON 2
Episcopii cei de peste ocârmuiri, pe Bisericile cel afar ă de
hotarele lor s ă nu le bântuiasc ă, nici s ă tulbure Bisericile. Ci după
Canoane, Episcopul Alexandríei, numai pe cele din Egipt
iconomiseasc ă. Iar Episcopii Răsăritului, pe singur Răsăritul să
- l
ocârmuiasc ă. Pă
zindu - se Protíile [Presvia] Bisericii Antiohiánilor, cele
în Canoanele celui din Niceea. şi Episcopii ocârmuirii Asiaticeş
ti, cele
ale Asiei numai s ă le ocârmuiasc ă. Şi cei ponticeş
ti, pe singure cele
ponticeş ti, şi cei ai celei Trakiceşti, numai pe cele ale Trekiei s ă le
iconomiseasc ă. Iar nechemaţ i Episcopi peste ocârmuire, s ă nu
năvăleasc ă la Hirotonie, sau la alte oarecare Iconomii Bisericeş
ti.
Păzindu - se îns ă Canonul cel mai- nainte scris pentru ocârmuiri, bine
arătat este c ă cele ale fiecă
rei Epárhii Sinodul Epárhiei le va ocârmui,
dup ă cele hotă
râte în Niceea. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce sunt
între neamurile cele bárbare, trebuie a se iconomisi dup ă obiceiul
Părinţilor ce au apucat a ţ inea. [Apostol: 34, 35; Sinod 1: 6, 7; Sinod 3:
8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 20, 30, 39; Antiohia: 9; Sard: 3, 11, 12]
TÂLCUIRE
De vreme ce precum mărturiseş
te Socrát Cartea 5, cap 5, a lucra
peste hotare mai- nainte se fă
cea cu ne luare aminte pentru goanele (ce
suferea Biserica) care lucru, precum zice Teodorít, dup ă multa râvn ă îl
făceau şi fericitul Evsévie al Samosátelor. Pentru aceasta pace arătându -
se în Catoliceasca Biseric ă, s- au aş
ezat Canonul acesta, care nici pentru
singuri Mitropoliţii cei ne atârnaţi pomeneş
te, precum au tâlcuit
Valsamón, nici pentru singuri Patriarhii. Ci pentru amândou ă părţ
ile
împreun ă dup ă Dosítei (foaia 233 pentru cei ce au Patriarhit în Ierusalim)
ca fiecare dintre dânşii s ă iconomiseasc ă cele ce s- ar întâmpla în Eparhia
şi ocârmuirea sa, şi s ă nu năvăleasc ă în străin ă, şi s ă tulbure dreptăţ
ile
Bisericilor. Ci dup ă Canoane (cel al 6- lea adic ă, ş i al 7- lea al Sinodului
întâi, şi cu mult mai vârtos cele 34 şi 35 Apostoleşti) cel al Alexandríei să
134
Markél era din Anghíra, a îmbrăţoşat îns ă eresul lui Savélie. Ş i nu numai om gol zicea pe
Hristos; ci şi bârfea c ă dup ă a doua judecat ă are a se lepăda Trupul Domnului, ş i a se duce
întru nefiin ţă (dup ă Evsévie în Bisericeasca Istorie cartea 3 şi c ă prin urmare împărăţ
ia lui
va avea sfârşit).
135
Fotinós cel ce se trăgea din Sírmion, ce a stătut Episcop Sirmíului aceleaş
i cugeta
împreun ă cu Pavel Samosatéul, c ă nici pe Sfânta Treime o mă
rturisea, pe Dumnezeu,
numindu - l numai Duh Făcă
tor al totului, iar pe Cuvântul numai rostitor, ca pe oarecare
organ mihanic , nici pe Hristos îl zicea Dumnezeu, ci om gol, care pe cuvântul
lui Dumnezeu, acel rostitor, l- au primit, şi şi- au luat estimea din Maria. (Dup ă Sozomen
Bisericeasca Istorie Cartea 4 cap 6). Despre aceasta vezi şi Canonul 7 al Laodíkiei.
136
Apolinárie cel ce a fost Episcop în Laodíkia Sírie. Primind eresul lui Arie celui ce pe lângă
altele zicea, şi c ă Cuvântul era în Trupul lui Hristos în loc de suflet. Şi dup ă Atanásie, ş i
dup ă Epifánie. C ă zicea, c ă Cuvântul a luat trup făr ă de suflet. Şi alt ă dat ă ruş
inându - se de
necunoştinţa sa, zicea, c ă a luat suflet, făr ă de minte îns ă, şi necuvântător, despărţind, după
platonicéştii filosofi, pe suflet, de minte. Care zicea, c ă nu se cuvine s ă ne închină
m unui
om purtător de Dumnezeu. Către care întorcând dimpotriv ă Teológul Grigorie zicea: c ă se
cuvine s ă ne închinăm nu unui trup purtător de Dumnezeu, ci lui Dumnezeu purtă
torului
de om. Grigorie în Epistolía a 2- a către Clindónie. Tot el înc ă bârfea înc ă c ă ş i Carnea
Hristos a avut- o din veac, rău înţelegând zicerea aceasta, „al doilea Om din Cer”, şi c ă prin
urmare nu ar fi luat trup de carne din Fecioar ă, precum mărturiseş
te marele Vasílie întru o
Epistolíe a sa.
124

iconomiseasc ă pe singure Enóriile (paróhiile) cele din Egipt ( ş i anume
pomeneşte pe al Alexandríei Sinodul, pentru c ă Episcopul Alexandríei,
împreun ă cu cei de pe lâng ă el, au lucrat, ş i s- au Hirotonisit Máxim
Kínicul în Constantinopol, şi s- a lepă
dat marele Grigorie, de la
ocârmuirea, şi Enória sa). Iar Mitropoliţii Răsăritului, cele ale Răsă
ritului;
păzindu - se Pronómiile celui al Antiohíei, dup ă Canonul celui din Niceea
(al 6- lea adic ă) şi Mitropoliţii Asiei, şi ai Pontului, şi ai Trakiei, să
iconomiseasc ă numai Epárhiile cele cuvenite lor. (Acestea îns ă s- au
rânduit în urm ă s ă se Hirotoniseasc ă de cel al Constantinopolului, după
Canonul 28 al Sinodului 4.) Porunceşte îns ă pe lâng ă acestea, c ă ş i
Patriarhii împreun ă şi Mitropoliţii, s ă nu sar ă peste ocârmuirile, ş i
Epárhiile lor pentru ca s ă Hirotoniseasc ă, sau alte Bisericeşti iconomii să
săvârşeasc ă între ale celorlalte Enórii, făr ă a fi chemaţi. Şi cum c ă , ale
fiecărei Epárhii a Mitropoliţilor Bisericeş
tile pricini, ori alegerile, ori
Hirotoniile, ori certările, ori dezlegările, ş i celelalte de acest fel, le va
iconomisi Sinodul Epárhiei. Iar a fiecă
reia ocârmuire a Patriarhului,
Sinodul ocârmuirii va ocârmui iconomiile cele de acest fel, precum a
hotărât Sinodul cel din Niceea (în Canonul 6), c ă asemenea sunt cei ce au
zis cel din Niceea, nici un Episcop s ă se fac ă făr ă socotinţ
a Mitropolitului,
cu aceasta ce zice şi acesta, c ă cele ale fiecă
rei Epárhii, Sinodul Epárhiei (a
Mitropolitului adic ă ) le va ocârmui. Iar Bisericile lui Dumnezeu cele ce se
afl ă între neamurile bárbare, la care, sau nici atâţia mulţi Episcopi se afl ă ,
încât ar fi destui spre împlinire de Sinod, ori ar fi nevoie a merge acolo
vreun Episcop ales pentru a întări pe creştini în Credin ţă . Aceste Biserici,
zic, se cuvine a se iconomisi dup ă obiceiul Părinţ
ilor cel ce a apucat a se
ţine. Adic ă se cuvine Episcopii cei cu apropiere de loc, ş i mai vrednici de
cuvânt s ă mearg ă la dânsele, pentru ca s ă plineasc ă lipsurile Sinodului
celui de loc. Care, deşi este afar ă de Canoane lucrul, îns ă pentru nevoie l-
a iertat Sinodul. Citeşte 34 şi 35 ale Apostolilor, şi 6 al celui 1.
CANON 3
Episcopul îns ă al Constantinopolului, s ă aib ă pronómiile (presvía)
cinstei, dup ă Episcopul Romei, pentru c ă ea este nou ă Rom ă.
TÂLCUIRE
Canonul cel mai de sus de Obşte pentru Patriarhi ( ş i mai ales pentru
al Alexandríei, şi al Antiohíei) şi pentru Mitropoliţ
i a rânduit, iar acesta cu
deosebire pentru al Constantinopolului rânduieşte, şi zice, c ă Patriarhul
Constantinopolului s ă aib ă pronómiile cinstei dup ă Papa ş i Patriarhul
Romei. Fiindc ă Constantinopolul este şi se numeşte Roma nou ă . Iar
prepoziţia, Dup ă, nu aici urma vremii, precum zic unii împreun ă cu
Aristín, dar nici pogorâre şi micş
orare, precum nu drept a tâlcuit Zonara
(fiindc ă cel al Alexandríei este dup ă cel al Constantinopolului, iar dup ă al
Alexandríei, al Antiohíei, şi dup ă al Antiohíei, al Ierualimului, după
Canonul 36 al Sinodului 6, vor fi patru feluri de pogorâri de cínsti. Ş i prin
urmare cinci osebite cínsti, una decât alta mai nalt ă . Care lucru împotrivit
la toat ă Catoliceasca Biseric ă, şi singur primit Latinilor şi Latino-
cugetătorilor), ci însemneaz ă potrivire în cinste, şi în rânduial ă. Dup ă care
unul este întâiul, iar altul al doilea. Potrivire în cinste adic ă, pentru că
Părinţii cei din Calcedón, prin Canonul 28 zic, c ă aceş
ti 150 Episcopi
pronómiile cele de o potriv ă ale celui al Romei cei vechi, le- au dat celui al
Romei cea nou ă. Şi cei adunaţi în Trúlla prin Canonul 36 zic, de o potrivă
125

pronómii cu cel al Romei s ă dobândeasc ă cel al Constantinopolului. Iar în
rânduial ă, pentru c ă şi aceia, şi aceştia în Canoanele lor al doilea dup ă cel
al Romei zic, pe al Constantinopolului. Nu al doilea cu cinstea, ci al doilea
cu orânduiala cinstei. Căci dup ă firea lucrurilor, cu neputin ţă este a se
afla dou ă oarecare întocmai fiind şi întâi ş i al doilea zicându - se între
sine, făr ă de rânduial ă. Pentru aceasta şi Iustinian în Neara 130 ce se află
în Cartea 5 din Vasilicále Titlul 3. Pe cel al Romei, îl zice întâi, iar pe al
Constantinopolului c ă are a doua rânduial ă dup ă cel al Romei. Însă
însemneaz ă c ă, fiindc ă Zonara tâlcuind Canonul, adaug ă legiuirea aceasta
a lui Iustinian, este arătat c ă micşorarea ş i pogorârea ce o au zis mai sus a
celui al Constantinopolului, către cel al Romei, o au zis numai după
rânduiala cinstei, şi nu chiar dup ă cinste. Dup ă care şi întru iscălituri, ş i
întru şederi, şi întru pomenirile numelor lor, unul este întâi, iar celă
lalt
este al doilea. Unii îns ă zic, c ă Canonul numai cinstea o d ă celui
Constantinopolului, iar în urm ă trebuinţa ceea ce silea i- au dat lui ş i
stăpânire de a Hirotonisi pe Mitropoliţii cei din Asia şi din Pont, ş i din
Trakia. Iar Sinodul cel din Calcedón în Epistolia cea către Léon zice, c ă din
vechi obicei, avea el acest fel de stăpânire de a Hirotonisi; ş i nu numai l- a
adeverit Canonul 28 al acestui al 4- lea Sinod. Citeşte şi cel 28 al 4.
CANON 4
Despre Máxim chínicul, şi despre nerânduiala lui făcut ă în
Constantinopol, încât nici Máxim Episcop sau a se face, sau a fi, nici
cei de dânsul Hirotoniţ i în orice treapt ă de Cler. Toţi desfă
cându - se,
şi cei de pe lâng ă dânsul, şi cei de dânsul s- au făcut.
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte c ă Máxim acesta
137
cu totul s ă nu se
socoteasc ă c ă s- a făcut, sau c ă este Episcop. nici cei de dânsul Hirotoniţ
i
în oricare treapt ă, cu totul s ă nu se socoteasc ă c ă s- au Hirotonit. Fiindcă
toate s- au desfăcut, atât cea a lui afar ă de hotar ă, şi afar ă de Canoane
făcut ă de Egipteni hirotonie, cât şi hirotoniile cele de dânsul fă
cute de
dânsul altora.
CANON 5
Precum Tomul Apusenilor, am primit ş i pe cei din Antiohia care
mărturisesc o Dumnezeire, a Tatălui, şi a Fiului, ş i a Sfântului Duh.
[Sinod 2: 1; Sinod 6: 1, 2; Cartagina: 1]
TÂLCUIRE
Canonul acesta osebit este şi particular, c ă zice, c ă precum am primit
tomul Apusenilor, adic ă hotărârea ceea ce adevereaz ă pe Sfântul Símbolul
137
Máxim acesta a fost Egiptean, cu rânduiala filosof kínic (cânesc ),
împrietenindu - se cu Teologul Grigorie în Constantinopol, s- a catehisit de dânsul ş i s- a
botezat, şi dar s- a numărat în Cler făcându - se apărător cuvântului Deofiin ţă. Îns ă în urmă
vrăşmăşuind scaunul Constantinopolului, a trimis bani către Petru al Alexandríei, ş i acela a
trimis pe oarecare şi l- au Hirotonit Episcop al Constantinopolului în casa oarecă
rui fluierar,
dup ă Grigorie ucenicul Teologului, care i- a scris viaţa. Iar Teodorít, şi Sozómen zic, că
venind în Vizántia Episcopii Egipteni împreun ă cu Timotéi al Alexandríei, au furat
Hirotonia, şi au aşezat pe Máxim Episcop al Cosntantinopolului. Văzând îns ă Sinodul
necuviinţa, pe dânsul l- au caterisit, şi hirotoniile cele de el făcute le- au stricat. Şi fiindcă
Máxim acesta s- a arătat c ă cuget ă cele ale lui Apolinárie, s- a anatematisit înc ă de că
tre
Sinod.
126

Părinţilor celor din Niceea, şi anatematiseşte pe toţi cei ce cuget ă din
potriv ă, pe care Símbol l- au aşezat Apusenii Părinţ
i cei ce s- au adunat în
Sardíki 138 . Aşa asemenea am primit şi hotărârea Credinţ
ei celor ce în
Antiohía s- au adunat 139 . Care mărturisesc o Dumnezeire a Tatălui, ş i a
Fiului, şi a Sfântului Duh, potrivit adic ă cu Părinţ
ii cei ce s- au adunat în
Niceea.
CANON 6
De oarece mulţ i Bisericeasca bunarânduial ă voind a o tulbura ş i a
o răsturna, cu vrăjmăşeasc ă plăcere, ş i cu clevetiri, pricini oarecare
plăsmuiesc, asupra Dreptslă
vitorilor Episcopi celor ce iconomise sc
Bisericile, nimic alta, făr ă numai a mânji numele Iereilor, ş i tuturor
popoarelor celor paş
nice apucându - se a face. Pentru aceasta au
plăcut Sfântului Sinod al Episcopilor celor ce împreun ă au venit în
Constantinopol, ca nu făr ă cercetare s ă se apropie prihă
nitorii, nici
tuturor a se da voie s ă aduc ă prihă
nirile asupra celor ce iconomisesc
Bisericile, nici îns ă pe toţi a- i opri. Ci dac ă cineva, a sa oarecare pâr ă ,
adic ă însuşitoare ar aduce asupra Episcopului, c ă s- a asuprit, sau
altceva afar ă de dreptate de dânsul a pătimit. Pentru nişte prihă
niri ca
acestea a nu se cerceta, nici faţa prihănitorului, nici religia. C ă trebuie
cu tot chipul, şi ştiinţa Episcopului a fi slobod ă, şi cel ce zice c ă s- a
nedreptăţit, ori de care Religie de ar fi, să- ş i afle drepturile. Iar de ar
fi Bisericeasc ă pâra ceea ce se aduce Episcopului, atunci trebuie a se
cerceta feţ ele pârâtorilor pârâtorilor. C ă mai întâi ereticilor s ă nu le
fie slobod a face pâri asupra Dreptslă
vitorilor Episcopi pentru lucruri
Bisericeşti. Eretici îns ă zicem pe cei de demult lepădaţ i de la Biseric ă ,
şi pe cei mai în urm ă de noi anatematisiţ i. Iar pe lâng ă aceştia, ş i pe
cei ce se fac a mărturisi credinţ a cea sănătoas ă, dar s- au rupt ş i
împotriva Canoniceş tilor noştri Episcopi împreun ă se adun ă . Iar apoi
138
Pricina pentru care s- a făcut Tomul acesta, ca în scurt s ă zicem este aceasta. Fiindc ă au
aflat Constántie şi Cónsta Împăraţii, c ă cei de pe lâng ă Evsévie tulbur ă Biserica, şi cum c ă au
caterisit pe marele Atanásie, şi pe Pavel al Constantinopolului, au poruncit s ă se adune
Sinod în Cetatea Sardíkie cea Iliricéasc ă, atât de Apuseni Părinţi, cât şi de Răsă
riten. Deci
Răsăritenii mergând la Sinod din Filipúpoli au scris Apusenilor s ă nu pue împreun ă s ă şadă
în Sinod pe Atanasie şi pe Pavel ca pe nişte caterisiţi; c ă aceştia erau vrăşmaş
i Cuvântului
Deofiin ţă. Iar Apusenii au scris dimpotriv ă, acestora, c ă nu- i cunosc pe ei caterisiţ
i, sau
greşiţi. Acestea auzindu - le Răsăritenii, s- au dus de la Sinod, ş i s- au întors în Filipúpoli. Iar
Apusenii singuri rămânând, au săvârşit Sinodul; desvinovâţind pe Atanásie ş i pe Pavel,
adeverind îns ă şi Credinţa cea din Sinodul Niceeii, nimic adăugând sau scă
zând. Deci
aceast ă arătare şi adeverire a Credinţei, o numeş
te Canonul acesta, Tom al singuri
Apusenilor, nu şi al Răsăritenilor, fiindc ă ei s- au dus.
139
Socrat în Cartea 2 cap 10 povesteşte c ă cei de pe lâng ă Evsévie al Nicomidiei, în Sinodul
Antiohíei, cel adunat în vremea lui Constantin, nici cât de puţin nu au prihănit Credinţ
a cea
din Niceea, ci dup ă alt ă ţesătur ă şi grăire au alcătuit hotărârea Credinţei, în care se vă
d cum
c ă mărturisesc o Dumnezeire a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Care Credin ţă acolo la
Socrat st ă. Deci aceast ă hotărâre a Credinţei, zice Canonul acesta, c ă o a primit Sinodul;
(măcar c ă cu vicleşug aceasta s- a alcătuit mai întâi de Evseviáni ca câte puţin puţin, s ă tragă
pe cei mulţi la socoteala Ariánilor, precum la acelaşi loc zice însuşi Socrat) care hotărâre ş i
Tom, şi Teodorít Cartea 5, Cap 9 o numeşte. C ă în Epistolía cea Sinodiceasc ă , ce Sinodul
acest al Doilea o trimite Romanilor, pomeneşte de aceasta, zicând aş
a: „Deci cele ale
Credinţei care de noi făr ă de sfial ă se propovăduieş
te ca în cuprindere sun acest fel; despre
şi mai pe larg se pot povăţui sufletele cu Tomul cel din Antiohia care s- a fă
cut de Sinodul
cel adunat acolo poftind a se bine noroci; şi cu cel ce în anul trecut s- a alcă
tuit de Sinodul
Ecumenic cel în Constantinopol adunat, în care credinţa mai pe larg o am mă
rturisit. Deci
precum Canoanele cele 25 a celui din Antiohía s- au primit, aşa şi hotărârea Credinţ
ei de
mai sus a aceluiaşi dreapt ă fiind, (deşi cu vicleşug făcut adic ă) de Sinodul acesta al 2- lea s-
au învrednicit primirii.
127

şi cei care ar fi osândiţ i de Biseric ă , pentru oarecare pricini, sau
achinóniţ i (lepădaţi de la împărtăş
ire) sau din Cler, ori din mireneasca
rânduial ă, nici acestora s ă le fie slobod a prihă
ni pe Episcop, mai
înainte de a se dezbrăca de vinovăţ ia lor cea dintâi. Aşişderea ş i cei
ce sunt sub prihănire mai veche; s ă nu fie prihăniţ
i mai înainte la
prihă
nirea Episcopilor, sau altor Clerici, mai întâi de a se dovedi pe
sineşi nevinovaţ i de vinovăţ iile cele puse asupra lor. Îns ă dacă
oarecare nici eretici fiind, nici achinóniţ i (neîmpărtăşiţi), nici osândiţ
i,
nici mai- nainte prihăniţi pentru oarecare greşale, ar zice c ă au
oarecare Bisericeasc ă pâr ă asupra Episcopului; aceştia porunceş
te
sfântul Sinod, mai întâi a- şi înfăţ oş
a pârile înaintea tuturor
Episcopilor Epárhiei, şi înaintea acelora s ă vădeasc ă vinovăţ
iile
Episcopului celui ce ar fi în oarecare pricini. Iar de s- ar întâmpla a nu
putea Eparhióţ
ii spre îndreptarea pârilor celor ce s- ar aduce asupra
Episcopului, atunci ei s ă vin ă la un mai mare Sinod al Episcopilor
ocârmuirii aceleia, care împreun ă se vor chema pentru prihana
aceasta, şi s ă nu înfăţ oş eze mai întâi pâra, pân ă ce ei nu vor da în
scris c ă se vor certa cu întocmai primejdie însuşi, dac ă se vor dovedi
întru rânduiala lucrurilor c ă clevetesc pe pârâtul Episcop. Iar dacă
cineva defăimând acestea ce s- au socotit dup ă cele mai sus ară
tate, ar
îndrăzni, ori împărăteştile auzuri a le tulbura, sau judecă
toriile
boierilor lumeş ti, sau Sinodul Ecumenic a tulbura, pe toţ
i Episcopii
ocârmuirii necinstindu - i, unul ca acesta nicidecum întru prihănire să
fie primit, ca unul ce a ocărât Canoanele, ş i Bisericeasca
bunarânduial ă o au vătă
mat. [Apsotolesc: 74; Sinod 4: 9, 17, 21;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 36, 96, 105, 134, 137, 138, 139;
Anghira: 12, 14, 15]
TÂLCUIRE
Acestea zice Canonul acesta. De vreme ce mulţ
i, vrând a tulbura
buna rânduial ă a Bisericii clevetesc vrăjmăşeşte pe Dreptslă
vitorii
Episcopi, neisprăvind alta din aceasta, făr ă numai s ă nu întine numele
celor Preoţiţi, şi s ă tulbure popoarele. Pentru aceasta au socotit de
cuviin ţă Sinodul acesta, ca nici toţi prihănitorii Episcopilor s ă se
primeasc ă, nici iarăşi toţi s ă nu se primeasc ă. Ci dac ă prihă
nirile vor fi
particulare, numai pagub ă de bani purtând, adic ă de va prihă
ni cineva pe
Episcopul, c ă l- a nedreptăţit, sau c ă la asuprit, luându - i toate lucrurile
mişcătoare, sau nemişcătoare, la acestea nu trebuie a se cerceta faţ
a
pârâtorului, nici Religia lui, ci ori de ce Religie ar fi el, se cuvine a se primi
şi a- şi lua dreptul său. Iar de vor fi pârile învinovăţitoare care pot adică
să- l pogoare din treapta sa. În ce fel este furarea celor Sfinte, Sfinţ
ita
lucrare cea afar ă de hotare, ş i altele. La acestea se cuvine a se cerceta
pârâşii, mai întâi adic ă a nu fi eretici, greş
ind din Dogme, atât cei ce din
vechime s- au anatematisit de Biseric ă, cât şi cei din nou acum de că
tre
noi. Iar al 2- lea a nu fi schismatici 140 . Adic ă despărţiţi de Biseric ă , pentru
oarecare obiceiuri vindecătoare, dup ă Canonul 1 al marelui Vasilie, ş i
împotriva Canoanelor, adic ă a celor Drepslăvitori, şi dup ă Canoane fiind
Epsicopii Catoliceşti, ei împreun ă se adun ă în deosebi. Al treilea, a nu fi
ori desăvârşit rupţi de la Biseric ă pentru oarecare greş
ale ale lor, ori
140
Pentru aceasta şi marele Atanasie, în dezvinovăţitorul răspunsul său că
tre monarhul zice
acestea. Melitiani sunt pârâşii, cu totul nu se cuvine a se crede. C ă schismatici, şi vrăjmaş
i ai
Bisericii s- au făcut, nu acum, ci de la fericitul Petru, cel ce şi Mucenic s- a fă
cut. Iar pentru
ce eretici pe schismatici, şi osebit adunaţ
i i- au numit Canonul. Vezi a doua subînsemnare a
întâiului Canon al marelui Vasilie.
128

vremelniceşte despărţiţi de Clerici, sau de mireni. Dar ş i acei ce atunci au
apucat, a se pârî de către alţii, nu sunt primiţ
i la pâra Episcopului, sau
altor Clerici mai- nainte de a se dezvinovăţi pe sineşi, de vinovăţ
iile cele
ce s- au adus asupra lor. Îns ă dac ă cei ce pâră
sc pe Episcopul întru aceste
Bisericeşti, şi învinovăţitoare prihă
ni, vor fi slobozi de toate metehnele
cele mai sus înşirate, porunceşte Sfântul Sinod, c ă aceştia, mai întâi să
înfăţişeze vinovăţ
iile pârâtului Episcop înainte Sinodului a tuturor
Episcopilor Epárhiei aceleia. Iar dac ă Sinodul Epárhiei nu poate îndrepta
acest fel de pricin ă a vinovaţilor, atunci pârâşii s ă apelariseasc ă judecata
la Sinodul cel mai mare al Episcopilor ocârmuirii 141 ; şi acolo s ă ia sfârş
it
pricina. Îns ă fiindc ă în Cartea 60 din Vasilicale, titlul 26 cap 6 s- a scris,
c ă oricare s- ar arăta vânzător, şi mincinos în pârile ce va face la vinovăţ
ie
de pedeaps ă, s ă ia pedeapsa aceea ce o ar fi luat pârâtul. Pentru aceasta
urmând Canonul acesta politiceştii legii acesteia adaoge, c ă, cel ce pârăş
te
s ă nu înceap ă pârile, de nu va da mai întâi în scris făgăduin ţă, c ă va primi
întocmai osânda, ce o ar fi primit Episcopul fiind pârât cu dreptul, ş i cu
adevărul, de se va dovedi c ă cu nedreptate ş i cu clevetire l- a pârât. Iar cel
ce va defăima acestea, şi necinstind pe toţ
i Episcopii ocârmuirii, ar
îndrăzni a apelarisi judecata sa la Împăratul
142
, sau la judeţ
uri de boieri
lumeşti, sau s ă fac ă Sinod Ecumenic
143
, unul ca acesta cu totul s ă nu fie
141
Numele ocârumuirii multe însemnări are, cât în lucrurile cele Bisericeşti. 1. Că
însemneaz ă pe Episcopia şi lăcuirea fiecărui Episcop, dup ă Canonul 62 al Sinodului din
Cartagina; 2. Pe Epárhia Mitropolitului dup ă Canonul 28 al Sinodului al 4- lea; 3. Epárhiile
multor Mitropoliţi care se afl ă întru o ocârmuire dup ă Canonul acesta al 6- lea al Sinodului
al 2- lea; 4. Enoría fiecă
rui Patriarh, precum se zice în multele locuri ale Practicalelor
Sinoadelor, precum în cele ale Sinodului din Efés. „Sântul Sinod al Răsăritenei ocârmuiri.” Ş i
5. „Enoríile a doi sau a trei Patriarhi împreun ă” Precum s- a zis întru cel al 7- lea. Ioan, ş i
Toma locoţiitorii ai Răsăritenei ocârmuiri, la al Antiohíei adic ă, ş i al Ierusalimului. Acestea
aşa zicându- se, Sinodul ocârmuirii dup ă 1 şi 2 însemnare niciodat ă se zice. Iar dup ă cea a
4- a şi 5- a mai ales se zice. Şi din vechi, şi pân ă acum se lucra, şi se lucreaz ă. Iar dup ă cea a
3- a se lucra din vechime dup ă Canonul acesta al Sinodului, şi dup ă 9 ş i 28 al Sinodului 4,
iar dup ă Sinodul au încetat de a se lucra Sinodul cel de acest fel. Pentru aceasta ş i Iustinian
prin aşezământul 29 al titlului al 4- lea a Cărţ
ii întâi (la Fotie titlul 9 cap 6) nicicum
pomeneşte de acestea întru cele ce zice despre pricinile Episcopilor, şi ale Clericilor. C ă zice
„ori singur Mitropolitul, ori cu Sinodul său va judeca pe Episcopul, sau pe Clericul (adic ă ,
dac ă Sinodul Eparhiei va judeca). Patriarhul cel al cârmuirii acelea cerceteaz ă, ş i întru cele
judecate de el rămân, ca cum ar fi judecat el din început. C ă nici se mai apelarisesc
hotă
rârile Patriarhilor. Iar ceea ce zice aici Canonul, Sinodul ocârmuirei, Exárh al ocârmuirii
au numit Canonul 9 ş i 28 al Sinodului al 4- lea altul fiind decât Patriarhul, precum la
tâlcuirea Canoanelor acelora vom zice. Şi pentru ca s ă zicem mai ară
tat: Sinod al ocârmuirii
era Adunarea Mitropoliţilor ai unei ocârmuiri, împreun ă cu întâiul ş i Exárhul lor, care
fiindc ă acum nu se lucreaz ă, Sinodul fiecărui Patriarh, judec ă toate Bisericeş
tile pricini ale
Mitropoliţilor ocârmuirii celei supus lui. Fiindc ă acesta mai mare s- a fă
cut decât Sinodul
ocârmuirii, dup ă ce Patriarhii au luat desăvârşit stă
pânire în Sinodul 4 de a Hirotonisi pe
Mitropoliţii lor. Adăugând îns ă Sinodul în Canonul acesta, s ă nu caute cineva Sinod
Ecumenic dup ă judecata Sinodului ocârmuirii. Au dat nou ă s ă înţelegem, dup ă ceea ce se
tace, c ă Sinodul Ecumenic este judecătorul cel mai de pe urm ă al tuturor pricinilor
Bisericeşti, şi la el se suie toat ă apelarisirea. Despre care vezi în procuvântarea celui 1
Ecumenic în a treia subînsemnare.
142
Iar deşi zice Valsamon c ă împăratul toate le poate, şi pentru aceasta poate a da, ş i
dinafar ă judecători, ca s ă judece pe Episcopul şi pe fiecare Cleric, poate îns ă dup ă luarea
aminte a Legii, a schimba judecătoria Bisericeasc ă în politiceasc ă. Zicem c ă, adevă
rat poate
cele iertate şi drepte, nu îns ă şi cele neiertate, şi nedrepte. Fiindc ă dup ă Hrisostom (Cuvânt
c ă trei chipuri de robii au introdus păcatul) legile sunt începătoare şi stăpânitoare ş i a
însuşi stăpânitorilor. C ă asupra singur dreptului nu este pus ă lege, dup ă Apostolul; ş i
citeşte tâlcuirea Canonului 9 al Sinodului 4 c ă şi înşişi Împăraţii rânduiesc, ca Bisericeş
tile
pricini s ă nu se judece de stăpânitori lumeşti.
143
Iar dac ă Pavel al Constantinopolului şi Atanasie împreun ă cu Papa Iulie au cerut de la
Constant, ş i de la Constantie a se face Sinodul Ecumenic care s- a numit cel din Sardíchia, ca
s ă cerceteze cele pentru ei, şi Hrisostom, şi Inochentie, au cerut de la Arcádie ş i de la
129

primit la pâr ă, fiindc ă a ocărât sfinţitele Canoane, ş i Bisericeasca buna
rânduial ă o au stricat.
CANON 7
Pe cei ce din eretici se adaog la ortodoxie (Dreapt ă slăvire), ş i al
partea celor ce se mântuiesc îi primim, dup ă supus urmare, ş i obicei.
Pe Arieni adic ă, şi pe Machedonieni, şi pe Savatieni, ş i pe Navatieni,
pe cei ce se zic pe sineş i curaţi,
şi mai buni
144
, ş i pe cei
Patrusprezecelnici, adic ă Tetradiţi (Mercurieni), şi pe Apolinaríş
ti îi
primim dându - şi Libéle (adic ă mărturisirea Credinţ ei), ş i
Anatematisind pe tot eresul, care nu cuget ă, precum cuget ă sfânta
Catoliceasca şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu. Ş i pecetluindu - i
mai- nainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, şi pe nări, şi pe gur ă, ş i
pe urechi, ş i Pecetluindu - i pe ei, zicem: Pecetea Darului Sfântului
Duh. Pe Evnomiani care se boteaz ă întru o afundare, şi pe Montaniş
ti,
cei ce aici se zice fríghi, şi pe Saveliani, care înva ţă, c ă Tatăl ş i Fiul
este o fa ţă (Yopatoríe), şi alte oarecare cumplite fac, ş i pe celelalte
eresuri toate, (fiindc ă aici sunt mulţi, mai ales cei ce năvălesc din ţ ara
Galatenilor). Pe toţi cei ce din aceştia vor voi a se adă
uga la ortodoxie,
ca pe Éllini îi primim. Şi în ziua cea dintâi îi facem creş
tini. Iar întru a
doua Catehumeni, iar întru a treia îi jură
m, cu însuflare de trei ori în
fa ţă, şi în urechi, şi aşa îi Catihisim, şi îi facem s ă zăboveasc ă în
Biseric ă îndestul, şi s ă asculte Scripturile. Şi atunci îi boteză
m.
[Apostolesc: 46, 47, 68; Sinod 1: 8, 19; Sinod 6: 95; Laodiceea: 7, 8;
Cartagina: 66; Vasilie: 1, 5, 47]
TÂLCUIRE
Canonul acesta orânduieşte cu ce chip se cuvine s ă primim pe cei ce
din eresuri vin la Ortodóxa Credin ţă, ş i la partea celor ce se mântuiesc.
Zicând, c ă pe Arieni, şi Machidonieni, ş i Navatieni, despre care am zis în
Canonul întâi al Sinodului acestuia. Şi pe Savatieni
145
ş i pe
Onórie a se face Sinod Ecumenic, pentru ca s ă cerceteze cele pentru Hrisostom. Deşi sfinţ
ii
aceştia zic, au cerut Sinod Ecumenic, nu se supun certării Canonului acestuia, una adic ă ,
pentru c ă Papi şi Patriarhi ai lumii fiind alt ă judecat ă decât ei mai înalt ă nu aveau, afară
decât Sinodul Ecumenic, şi alta înc ă pentru c ă aceasta a cerut de nevoie, fiindc ă cei ce
localnic vrea s ă judece pe Atanasie şi pe Pavel, erau vrăjmaşi arătaţi ş i evseviani, asemenea
şi cei vreau s ă judece pe Hrisostom.
144
În Epistolía, care de la Constantinopol s- a trimis, că
tre Martirie al Antiohíei, ce cuprinde
anume Canonul acesta tot, care Sinod, prin acea scrisoare hotărăş
te a se primi ereticii,
scriind aşa: Pe cei ce se zice pe sineşi curaţi şi mai curaţ
i; iar aristerús sau stângaci, întru
altele se afl ă arístus mai buni.
145
Savátie dup ă Socrat Cartea 5: 21 din Iudei Creştinându - se de că
tre Marhchian Episcopul
Navatianilor ce în Constantinopol s- a Hirotonisit Presbíter. Urma îns ă şi dup ă creş
tinism
iudaiceştile obiceiuri, prăznuind cu Iudeii şi Paştile, şi altele. Dar înc ă dup ă obiceiul
Iudeilor, serbând şi Sâmbăta ( şi pentru aceasta poate aşa s- a poreclit) dup ă Valsamón. Ş i cei
ce i- au urmat lui Savatiani s- a numit. Care erau şi Navatiani. Se numesc îns ă Navatianii
aceştia, aristerí (adic ă stângaci) ori dup ă stricarea vorbei, în loc áristi (mai buni), ş i mai
curaţi decât toţi, c ă pe cei de a doua nunt ă, şi pe cei ce au fost că
zut în vremea goanei nu- i
primeau, şi de necurăţia lor se fereau. Ori pentru c ă se îngreţoşau de mâna stâng ă, ş i cu
dânsa nu voiau a primi orice fel de lucru, dup ă Valsamón. Ci vrednic de nedumerire este,
pentru ce pe Navatianii aceştia Sinodul 1, prin Canonul 8, i- au primit cu singură
mă
rturisirea. Iar acest al doilea prin pecetluirea Sfântului Mir. Dezlegând nedumerirea
aceasta răspundem c ă, chiar, şi dup ă întâiul Cuvânt aceast ă iconomie, au fă
cut Sinodul 1
pentru pogorământ ca s ă nu leneveasc ă pe Navatiani despre a se întoarce că
tre dreapta
slăvire, c ă Dreptslăvitorii îi miruiesc pe ei ca pe nişte nemiruiţi. Iar dup ă al 2- lea Cuvânt
acest al doilea Sinod i- a primit pe ei prin pecetluirea Sfântului Mir. Fiindc ă dup ă Teodorít
130

Patrusprezeceri, adic ă Tetradiţi
146
şi Apolinarişti, îi primim, dup ă ce vor
da Libéle, adic ă Mărturisire în scris, în care s ă anatematiseasc ă ş i pe al lor
eres, înc ă şi pe tot alt eres care nu cuget ă, precum cuget ă sfânta
Catoliceasca, şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu, (precum ş i Sinodul
întâi cel Ecumenic o au cerut aceasta în scris de la Navatieni cu deosebire
în Canonul 8) ale că
rora mai întâi pecetluim cu Sfântul Mir fruntea, ochii,
nările, gura, ş i urechile la fiecare pecetluire zicând: „Pecetea Darului
Sfântului Duh”. Pe toţi aceştia îns ă aş
a îi primim, nebotezându - i a doua
oar ă, fiindc ă dup ă Zonará, întru Sfântul Botez cu nimic se deosebesc de
noi, ci întocmai cu Dreptslăvitorii se boteaz ă, pe Arieni îns ă,
ş i
Machedonieni, arătat fiind eretici, i- a primit Canonul făr ă al doilea botez
iconomiceşte, dup ă întâiul cuvânt pentru multa mulţ
ime a ereticilor celor
de acest fel ce aflau întru acea vreme. Iar dup ă al 2- lea cuvânt, ş i pentru
c ă întocmai ca noi se Botezau. Pe Evnomieni îns ă , care întru o adunare se
boteaz ă, şi Montanişti, care aici în Constantinopol, se numesc Frighi
147
. Ş i
pe Saveliani, care zic c ă o fa ţă este Tatăl, şi Fiul, şi alte rele fac, ş i pe toate
celelalte eresuri al ereticilor, (dintre care mulţi se afl ă aicea, ş i mai ales
câţi se trag din Ţara Galátilor). Pe aceştia, zic, pe toţ
i, ca pe Éllini îi
primim. Adic ă ca pe unii cu totul nebotezaţi. (Pentru c ă aceş
tia, ori cu
totul nu s- au botezat, ori de s- au botezat, îns ă nu drept, ş i precum se
boteaz ă Dreptslăvitorii. Pentru aceasta nici se socotesc botezaţi) ş i în ziua
dintâi, îi facem pe ei creştini, adic ă îi facem s ă primeasc ă toate Dogmele
Creştinilor, afar ă din Pridvorul Bisericii, puindu - ş i Preotul mâna peste ei,
dup ă Canonul 39 al localnicului Sinod din Ilivíria, care este Ţar ă a
Ispaniei 148 . Iar a doua zi îi facem catihúmeni, adic ă îi numără
m în
rânduiala catihúmenilor. Iar a treia zi le citim obişnuitele lepădă
ri (de
sataná) însuflând de trei ori în fa ţă şi în urechile lor, şi aş
a îi catihisím pe
ei (adic ă îi învăţăm) în parte cele ale Credinţei, şi îi facem s ă ră
mâie în
Biseric ă mult timp
149
şi s ă asculte Dumnezeieştile Scripturi, ş i atuncea îi
botezăm pe ei
150
.
Navatianii nu se ungeau cu Sfântul Mir. Care despre dânşii zice aşa: Şi celor ce se botează
de ei, nu le aduc pe Sfânta ungere, pentru aceasta dar ş i pe cei ce din eresul acesta se
împreuneaz ă cu Trupul Bisericii îi unge au poruncit prea- lăudaţii Părinţi, adic ă Părinţ
ii
acestui al 2- lea Sinod, şi cei ai Sinodului din Laodíkia prin Canonul 1.
146
Patrusprezeceni sau mercurieni, pentru c ă precum Paştile nu sunt Duminic ă , ci ori în ce
zi s- ar fi întâmplat luna de 14 zile, postind, şi priveghind.
147
Montanós a fost în veacul 2, s- a arătat dup ă Evsévie Cartea 5 cap 15 a istoriei în Misía
Fríghei (Pentru aceasta ş i Fríghi de la dânsul se numeau) minciuno- prorocind de diávolul
povăţuit, mângâietor pe sineşi numindu - se, şi Apostoleş
tilor predanii împotrivindu - se.
având îns ă dou ă muieri următoare lui, Priscíla şi Maximíla, proorociţ
e pe ele le numea.
Învăţa s ă se despart ă nunţile. S ă se depărteze de mâncări oamenii, pentru îngreţoş
are.
Aceasta, şi cei de dânsul învăţaţi, Praznicul Paştilor îl răsucea. Întru o fa ţă pe Sfânta Treime
amesteca. Şi sânge de prunc împuns de dânşii, cu făin ă mestecându - l, şi pâine fă
când cu
dânsa liturghiseau, şi cu aceea se împărtăşeau. Montaniştii aceştia, ş i Pepuzieni se numeau,
pentru c ă lăudau cu covârşire, un sat al Fríghiei numit pépuza, pe care îl numeau ş i
Ierusalim.
148
C ă aşa ş i Canonul 8 al Sinodului întâi prin punerea mâinilor, au primit pe Navatiani, iar
Sinodul în Ilivíria acesta s- a adunat, puţin mai- nainte de Sinodul 1. Dar şi toţi ereticii ş i
schismaticii, întorcându - se la Catoliceasca Biseric ă , prin Hirotesie (punerea mâinilor) se
cade a se primi.
149
Cât timp îns ă se cere pentru Catihisire vezi subînsemnarea Canonului al doilea al
Sinodului întâi.
150
Canonul acesta, făr ă apărare, şi dup ă toat ă nevoia boteaz ă ş i pe Latini, ca pe unii ce se
boteaz ă nici întru o afundare. C ă dac ă pe cei ce întru afundare, cu cât mai vârtos pe cei nici
întru una botezaţi? S- au zis pentru aceştia îndestul ş i cu dovedire, în tâlcuirea
Apostolescului Canon 46.
131

SIMFONIÉ
„Dup ă Canonul acesta neschimbat voieş
te a se iconomisi Navatienii,
şi Patrusprezecerii întorcându - se către Ortodoxie, ş i Canonul 7 al
Sinodului din Laodíkia, cu anatematisirea eresului adic ă, ş i cu pecetea
Sfântului Mir. Iar Fríghii întorcându - se porunceşte Canonul 1 al aceluiaş
i
Sinod s ă se boteze. Dar ş i Canonul 45 al Sinodului 6 nu este alta, decât, o
repetuire (poftorire) a Canonului acestuia. Adăugând c ă Manihéii,
Valentiniani, şi Marchioniş
tii se cade a se boteza întorcându - se la
Dreaptaslăvire. Iar Evtihienii, şi Dioscoriţii, şi Sevirianii s ă se primească
prin anatematisirea eresurilor lor, ca şi Navatianii adic ă, şi ceilalţ
i. Iar
Canonul 19 al Sinodului 1 voieşte ca negreşit s ă se boteze Pavlianiş
tii
precum şi Canonul 95 al Sinodului 6 aceasta mărturiseş
te. Iar cel 43 al
marelui Vasilie zice s ă se boteze întorcându - se Engratiţii (înfrânaţii), ş i
sacoforii (purtătorii de sac), şi apotactiţii (lepădaţ
ii). (Pentru care vezi
Canonul 95 al Sinodului 6.) Iar cel al 5- lea al acestuiaşi zice, s ă primim pe
ereticii cei ce la sfârşitul vieţii se pocăiesc nu îns ă judecat ă , ci cu cercare,
citeşte şi pe 46 şi 47 Apostolesc.
PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL TREILEA SINOD
Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al treilea Sinod [Sobor], s- a
adunat în Efésul cel din Asia în Biserica cea mare a Cetăţ
ii, care se
numeşte Maria de Dumnezeu Născătoarea
151
în timpul împărăţ
iei lui
Teodósie celui mic, în anul de la Hristos 431. Fiind la mulţ
ime peste 200
de Părinţi. Iar povăţuitor întru el era vestitul între Părinţ
i Chiril al
Alexandríei, care plinea mai- nainte ş i locul lui Chelestin al Romei, mai
sus şezând în locul aceluia, în urm ă îns ă s- a trimis de al Apus locţ
iitori al
Patriarhului Romei, Arcádie, şi Proéct Episcopii, ş i Filip Presbíterul.
Iuvenálie al Ierusalimului, şi Mémnon al Efésului. S- au adunat însă
împotriva lui Nestorie, care se tră
gea din Germanichia Cetatea cea în
Antiohía, dup ă Teodorít, şi prin Dumnezeiasca depă
rtare s- a fost suit în
scaunul Constantinopolului. Căci, sorbind tică
losul din apele cele tulbure,
şi ereticeşti ale lui Diodór, şi Teódor, al Mopsúestiei, s- au fă
cut
răucugetători despre Taina Întrupeştei Iconomii. C ă pe unul Hristos, în
dou ă feţe, şi Ipostasuri îl împărţ
eau, Om gol închipuind deosebit Ipostas,
făr ă de cuvântul ce l- a primit, şi Dumnezeu făr ă partea cea goal ă de
adăugirea omenirii. Precum am zice pe Unul Fiu, în doi fii îl împărţeau, ş i
altul ziceau c ă este Fiul lui Dumnezeu, ş i altul Fiul Fecioarei. Pentru
aceasta şi pe Sfânta Fecioara şi cea dup ă trup Maic ă a lui, nu voia a o
numi de Dumnezeu Născă
toare. Deci Sfântul Sinodul acesta, pentru
151
Aceasta o zice Epistolia lui Chiril către Clerul Alexandrénilor şi práxis 1 a acestui Sinod.
132

acestea pe acesta anatematisindu - l 152 osebit hotar de Credinţă 153 au fă
cut,
întru care pe Hristos l- au Dogmatisit Unul dup ă Ipostas (Fa ţă) desăvâş
it
Dumnezeu pe acestaşi, şi Om desărvârşit pe acestaşi, nu altul, ş i altul, ci
un Fiu, pe acestaşi, de sus adic ă din Tatăl făr ă Maic ă, iar jos din Maică
făr ă Tat ă, iar pe pururea Fecioara Maica lui, chiar, şi cu adevă
rat de
Dumnezeu Născătoare a se numi au predanisit, ca una ce chiar, ş i cu
adevărat pe Dumnezeu Cuvântul cu Trup l- a Născut
154
că
ci când Exárhul
Sinodului acestuia sfântul Chiril al Alexandríei acestea le- a propovă
duit
în acest Sinod: „Nu om îndumnezeit propovă
duim, ci Dumnezeu întrupat
mărturisim, pe Roaba sa o a făcut Maic ă, cel dup ă Fiin ţă făr ă de Maic ă, ş i
dup ă Iconomie pe pământ făr ă de Tat ă”. Iar în Epistolía cea că
tre
Nestórie, pe care osebita sa hotărâre o a fă
cut acest al 3- lea Sinod
(precum zice Dosítei şi precum se arat ă din Practicalele Sinodului al 4- lea
152
Dup ă ce s- au anatematisit răucinstitorul Nestórie de Sinodul acesta, neliniş
tindu - se, ci
iarăşi propovăduind eresul său, mai întâi dup ă Teofán s- a izgonit în Tas. Apoi în Oásul
Arabiei cu împreun ă lucrarea lui Ioan al Antiohíei. Iar acolo aflându- se urâtul de
Dumnezeu, l- a ajuns mânia lui Dumnezeu. C ă dup ă Evágrie i- a putrezit limba, şi după
Chédrinul şi Nichifor (Cartea 14 a Istoriei sale) şi tot trupul. Iar în Tivaída de sus înfricoşată
şi dureroas ă moarte a luat, precum povesteş
te sfântul Ghermanó, Patriarhul
Constantinopolului, unde scrie pentru Sfintele Sinoade. C ă în timpul lui Marchian
împăratului prin ajutorul oarecă
rora prieteni ai lui, s- a învrednicit a lua scrisori Nestórie
prin care se chema de la izgonire. Deci luându- le aceste scrisori, şi întrând în ieş
itoare,
pân ă a nu şedea zicea, precum au auzit oarecare stând dinafar ă, „Te- am ară
tat pe tine
Marie, c ă om ai Născut.” Şi o minune! Îndat ă cu hula aceasta, Îngerul Domnului l- a lovit, ş i
s- au vărsat toate măruntaiele lui, în vasul necurăţiei sale, şi ş - a dat sufletul. Întârziind dar
el a ieşi; fiindc ă împărătescul boier ce fu trimis, cu scrisorile se grăbea, slugile lui au bă
tut
în u şă. Iar el nerăspunzând, au scos uşa, şi întrând slugile împreun ă cu boierul, l- au aflat
mort pe vasul său, întru care erau toate măruntaiele lui vărsate. Atunci cei ce auziser ă hula,
au spus boierului, şi toţi au cunoscut c ă pentru singur ă aceasta a luat acel fel de moarte,
întocmai cu al lui Arie. Pentru aceasta a zis Isaía „Vai de vărsă
torul acesta, nu vor plânge
pentru el. Şi celelalte.
153
Zic unii c ă de vreme ce s- au rânduit de Sinodul acesta a se numi Născă
toare de
Dumnezeu Preasfânta Fecioar ă, precum şi cu adevă
rat este, au voit Sfântul Chiril a o scrie
aceasta şi în Símbolul Sinoadelor cel 1 ş i 2 Ecumenice, dar pentru evlavia Símbolului s- au
lăsat. Şi făcând numai osebit ă hotărâre Părinţii, întru aceea au dogmatisit- o aceasta, că
pentru unirea lui Dumnezeu Cuvântul cea dup ă Ipostas, adic ă Ipostasul cel unul al lui
Hristos, ca pe o arătat ă dovad ă de Símbol, nu au voit a o adaoge într- însul; C ă mă
rturisind
Părinţii în Símbol pe Fiul lui Dumnezeu, c ă s- a Născut din Tatăl, şi s- a pogorât ş i Om s- a
făcut, arătat este c ă pe unul şi acestaşi Hristos, dup ă Ipostas îl mărturisesc, c ă Dumnezeu
este, şi Om acestaşi.
154
Însemneaz ă c ă precum zicerea Deofiin ţă era obişnuit ă Părinţilor, ş i mai- nainte de 1
Sinod. Ci el o au întărit aceasta, şi în toat ă lumea o au predat - o.
Aşa şi pe Sfânta Fecioara Maria, de Dumnezeu Născătoare o au numit, şi alţi Părinţi, mai-
nainte de acest al 3- lea Sinod. Ci Sinodul acesta, pe aceasta preadulce numire a Fecioare
întărindu- o, ca pe o hotărâre dogmatic ă în toat ă lumea o au predat. „C ă cel mai întâi Origen
a numit de Dumnezeu Născătoare pe Fecioara, tâlcuind stih 33 Cap 22 al legii a 2- a, dar ş i
Socrat (Cartea 7 a Istoriei sale cap 32) zice c ă acestaş
i Origen tâlcuind Epistolía lui Pavel cea
către Romani pe larg au scris, în ce chip Născătoarea de Dumnezeu se zice Fecioar ă . Iar
Chiril al Alexandríei scriind către Nestórie zice, c ă şi marele Atanasie Născă
toare de
Dumnezeu pe ea o numea, şi o mărturisea, şi Amón Episcopul Andrianúpolei, precum ş i
Alexandru al Alexandríei, scriind că
tre Alexandru al Constantinopolului (cel de pe vremea 1
Sinod adic ă) de Dumnezeu Născătoare o au zis pe Preasfânta Fecioara. Ş i marele Vasilie în
cuvântul cel la Naşterea Mântuitorului zice, pentru c ă nu primeş
te, auzul iubitorilor de
Hristos, c ă Născătoarea de Dumnezeu nu a încetat cândva a fi Fecioar ă, socotesc c ă sunt
îndestule mărturiile aceluia; şi Grigorie Teologul în 1 Epistolíe că
tre Clidónie zice: oricine pe
Maria nu o socoteşte de Dumnezeu Născătoare, făr ă Dumnezeu este. Ş i în cuvântul cel 1
pentru Fiul, către Éllini întinzându - se, zice; c ă unde ai cunoscut întru cele ale tale Fecioară
de Dumnezeu Născătoare? Şi Evsévie la viaţa lui Constantin Cartea… cap 43 ş i Socrát Cartea
7 cap 32. Pentru aceasta Împărăteasa cea Preacinstitoare de Dumnezeu (Eléna adic ă )
Naşterea de Dumnezeu Născătoarei (adic ă Vifleémul) cu monumente minunate o a
împodobit. Şi alţii mulţi.
133

faţa 16 a tomului 6 al Sinodicalelor) al cărei început este aş
a: „Bârfesc
precum am aflat”. Acestea le zice acestaşi Chiril. „A se întrupa, ş i a se
face om, însemneaz ă pe Cuvântul cel din Dumnezeu, c ă nu firea
Cuvântului prefăcându - se s- a făcut carne, dar nici c ă întru tot omul s- a
schimbat, în cel din suflet şi din trup. Ci aceea mai vârtos, c ă carne
însuflteţit ă cu suflet cuvântător unindu - şi Cuvântul luişi dup ă Ipostas, cu
negrăit şi neînţeles chip s- a făcut Om, şi a stă
tu Fiu Omului. Nu numai
dup ă voie, sau dup ă bunavoin ţă, dar nici numai ca în adăogirea feţei, ş i
c ă, osebite sunt firile cele ce ţin către adevărata unire, c ă unul este dintru
amândou ă Hristos ş i Fiu. Nu ca cum s- ar fi stricat osebirea firilor pentru
unire, ci mai vârtos ne- a făcut nou ă pe Unul Domnul, şi Hristos, ş i Fiu,
prin negrăita, şi nepriceputa Lucrare către unirea, a Dumnezeirii ş i a
Omenirii… Şi iarăşi dac ă dup ă unirea cea dup ă Ipostas, sau ca de un
neajuns, sau ca de un neîncuviinţat ne- am lepăda, că
dem întru a zice doi
fii… Şi iarăşi, aceasta soleşte pretutindeni cuvântul scumpătăţ
itei
Credinţe. Aşa vom afla pe sfinţii Părinţi c ă au cugetat. Aş
a au cutezat pe
Sfânta Fecioar ă a o zice de Dumnezeu Născătoare, nu c ă doar firea
Cuvântului, adic ă Dumnezeirea lui, a luat început de a fi din Sfânta
Fecioar ă. Ci c ă Născându - se dintr - însa Sfântul Trup, şi însufleţ
indu - se
loghiceşte, cu care şi unindu - se Cuvântul dup ă Ipostas, se zice c ă s- a
născut dup ă Carne”. (Aceasta st ă ş i în tomul 1 al Sinodicalelor, foaia 436.)
Şi Próclu Episcopul Chizícului cel de atuncea în Biserica cea mare, ş ezând
Eresiarhul Nestórie, aşa a serbat. „Împreun ă ne- au chemat pe noi aici
Sfânta, şi de Dumnezeu Născă
toarea Fecioara Maria, neîntinata Vistierie a
Fecioriei. Raiul cel cuvântător al lui Adam celui Aldoilea. Că
mara unirii
amânduror firilor. Prăznuirea mântuitoarei împăcări,
ş i celelalte.” Iar
dup ă ce au rânduit (acest al 3- lea Sfânt Sinod) c ă, alt Símbol afar ă de
acela ce l- au dat întâiul, şi al doilea Ecumenice Sinoade, s ă nu cuteze
cineva a scrie, sau măcar a adăuga ceva, sau a scă
dea dintr - însul, pe cei
ce vor călca porunca aceasta i- au anatematisit. Şi au întă
rit Sinodul
acesta, şi osândirea lui Pelághie şi a lui Kelestín, pe are o au luat ei mai-
nainte de la multe localnice Sinoade, ş i mai ales de al cel din Cartaghén.
Iar pe lâng ă toate acestea, şi pe acest 8 Canoane, şi aceast ă Epistolíe că
tre
Pamfília le- au alcătuit, întru al 7- lea şi cea mia de pe urm ă a sa Práx ă , de
nevoie fiind spre buna rânduial ă, şi starea Bisericii, pe care nehotărât le-
au întărit Canonul 1 al Sinodului al 4- lea, iar anume şi hotă
râtor Canonul
al doilea al Sinodului al 6- lea şi cel întâi al Sinodului al 7- lea.
CELE 8 CANOANE AL SFÂNTULUI
SINOD TÂLCUITE
CANON 1
Ş I ECUMENICULUI AL TREILEA
Fiindc ă se cuvine s ă ştie şi cei ce lipsesc de la Sfântul Sinod, ş i
care rămân prin ţar ă sau în cetate, pentru oarecare pricină
Bisericeasc ă, sau trupeasc ă, cele ce pentru dânş
ii s- au închipuit,
facem cunoscut sfinţ eniei şi dragostei voastre, c ă dac ă vreun
Mitropolit de Epárhie, apostatisindu - se sau despărţ
indu - se de Sfântul
şi Ecumenicul Sinod, va trece că
tre adunarea apostasiei (revoltei), sau
dup ă aceasta s- ar adă
uga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Chelestin au
cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidecum poate lucra împotriva
Episcopului Epárhiei, fiindc ă este nelucrător, şi scos de că
tre Sinod,
de acum înainte de la toat ă Bisericeasca împărtăşire. Ci înc ă ş i se va
134

supune întru totul Episcopilor Epárhiei, şi Mitropoliţ
ilor de prin
prejur care cuget ă cele ale Ortodoxiei, ş i din treapta Episcopiei se va
scoate.
TÂLCUIRE
Canonul acesta înştiinţeaz ă pe cei ce nu s- au aflat în Sinod, de
caterisirea lui Ioan al Anitohíei, a lui Teodorít Episcopul Chírului, a lui Íva
Episcopul Edései, şi a celor împreun ă cu aceştia 30 Episcopi
155
, zicând:
fiindc ă Episcopii cei ce nu s- au înfăţoş
at la sfântul Sinodul acesta pentru
vreo pricin ă a lor Bisericeasc ă, sau trupeasc ă, trebuie s ă ş tie cele ce s- au
făcut pentru aceşti zişi. Facem cunoscut dragostei voastre, c ă oricare
Mitropolit s- a despărţit de Sfântul şi Ecumenicul Sinodul acesta, ş i s- au
unit cu adunarea apostasiei (revoltei), a lui Nestórie adic ă, şi a lui Ioan, ş i
a celor împreun ă cu dânsul. Sau mai în urm ă se va uni. Sau au cugetat
ereticeştile dogme ale lui Chelestín
156
. Acesta nici o putere are a face ceva
rău asupra Episcopilor, sau ş i asupra mirenilor, asupra celor
Dreptslăvitori. Fiindc ă s- au făcut lepă
dat de la Sinodul acesta despre
toat ă Bisericeasca împărtăşire, şi Sfinţita lucrare, şi fiindc ă are a se face
de aici înainte cu totul lepădat din treapta Episcopiei, înc ă şi dintre însuş
i
Drepslăvitorii Episcopi, şi Mitropoliţii cei ce sunt prin prejur.
CANON 2
155
Pricina pentru care s- au caterisit aceştia, a fost aceasta. Dup ă ce Sinodul acesta a osândit
pe rău- cinstitorul Nestorie, şi l- a caterisit, dup ă trei zile a venit ş i acest Ioan al Antiohíei
împreun ă cu Teodorít, cu Íva şi cu 30 de Episcopi, care ori c ă scârbindu - se, pentru c ă nu au
îngăduit venirea lor Sinodul. (Ori şi pentru c ă au avut prieteşug cu Nestórie) au prihă
nit
caterisirea lui Nestorie, ca pe o nebinecuvântat ă, ş i întâi pricinuitor ca cum a caterisirii
acestei făr ă cuvânt au numit pe Dumnezeiescul Chiríl ş i pe Mémnon al Efésului ca când ei
ar fi fost îndreptători în Sinod. Şi atâta prigonire s- a făcut între Ioan şi Chiríl, ş i între cei de
lâng ă ei, încât, despre o parte cei de pe lâng ă Ioan au caterisit pe cei de lâng ă sfântul Chiríl.
Iar despre alta, cei pe lâng ă sfântul Chiríl, au caterisit pe cei de pe lâng ă Ioan. Dar ş i
Teodorít douăsprezece Capete a scris împotriva a două
sprezece anatematisiri, pe care
Dumnezeiescul Chiríl împotriva lui Nestórie le- a alcătuit. Şi Íva înc ă , a scris o Epistolíe
pentru Nestórie, care împreun ă cu cele două
sprezece Capete ale lui Teodorít, ca o rea
cinstitoare s- a lepădat de către Sinodul al 4- lea şi de către cel al 5- lea. În urm ă îns ă cu
împreună- lucrarea Împăratului, iarăşi s- au unit şi Ioan şi Teodorít cu sfântul Chiril. Ş i Ioan
adic ă, dup ă ce iarăşi s- a descoperit eresul lui Nestórie, s- a făcut pricinuitor (dup ă Zonará ş i
Evágrie Cartea 1 Cap 7) a se izgonie Nestorie din Mănă
stirea cea din Antiohía unde mai întâi
se afla, în Óas, ce turceşte se zice Iprím. Iar Teodorít la Sinodul al 4- lea ară
tat au
anatematisit pe Nestórie şi eresul lui. Pe care eres îl număra împreun ă cu eresurile în Cartea
cea despre bârfiturile ereticilor, şi în caterisirea lui Nestórie a iscălit împreun ă cu cel al
Antiohíei la Sinodul al 3- lea.
156
Chelestin următor învăţătorului său Pelághie, unit cu Nestórie s- au făcut în eres, după
sfinţitul Fótie la citirea 54 fiindc ă acela hulea întru Fiul lui Dumnezeu. Iar Chelestín întru
Duhul cel Sfânt, precum scria Chiríl către Teodísie. „C ă Nestórie zice, c ă , de vreme ce
Hristos este de firea noastr ă, iar Dumnezeu voieşte toţi a se mântui, şi dup ă voinţ
a sa
fiecare poate a- şi îndreptat greş
eala sa, pentru aceasta, nu Cuvântul lui Dumnezeu este cel
ce s- a Născut, ci Omul cel ce s- a Născut din Maria, pentru vrednicia fiereştei voinţ
ei sale,
avea pe cuvântul lui Dumnezeu următor luişi, cu singura vrednicia, şi cu aceeaş
i numire
împărtăşindu- se de Dumnezeire. Iar Chelestín zicea, c ă nu Dumnezeu adic ă Duhul cel Sfânt
împarte fiecăruia precum voieş
te cele spre buna cinstire (de Dumnezeu) spre mântuire; ci
firea omului care pentru păcat este căzut ă din fericire, aceasta dup ă vrednicia voinţei, adică
proeresul, ori cheam ă, ori împinge de la sine pe Duhul cel Sfânt. Ş i mai- nainte de Darul,
stăpânirea de sineşi a omului povăţuieşte. Drept aceea voinţa omului îndestul ă spre
împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Relele dogme ale lui Chelestín acestuia, l- au
anatematisit şi acest al 3- lea Sinod şi mai înainte de acesta cel din Cartagina, împreun ă cu
cele ale lui Pelaghie.
135

Iar dac ă oarecare Episcopi Eparhioţ
i s- au lipsit de Sfântul Sinod,
şi s- au unit cu apostasia (revolta), ori s- ar ispiti a se uni, ori ş i
iscălind în caterisirea lui Nestórie, s- au întors că
tre adunarea
apostasiei. Aceştia cu totul dup ă socotinţ a Sfântului Sinod, străini să
fie de Preoţie, şi căzuţ i din treapt ă.
TÂLCUIRE
Şi acest Canon, asemene cu cel dintâi zice, c ă dac ă niscaiva Episcopi
din Eparhia Antiohíei, nu s- au aflat fa ţă în Sinod. Ci ori s- au unit cu
apostasia (revolta) acestui al Antiohíei, sau în urm ă s- ar uni, sau şi după
ce au iscălit, şi au adeverit caterisirea lui Nestórie, iarăş
i s- au întors la
apostaticeasca lui adunare. Aceştia zic, s- a socotit de cuviin ţă de că
tre
Sfântul Sinod, s ă fie străini de Preoţie, şi lepădaţi din treapta Episcopiei.
CANON 3
Iar dac ă oarecare din Clericii ce se afl ă în fiecare cetate, sau sat,
de către Nestórie, şi de cei ce sunt împreun ă cu el, de Preoţ
ie s- au
oprit pentru c ă cuget ă drept, i- am îndreptuit şi pe aceştia a- ş i lua
iarăşi treapta lor. Şi în de Obşte Clericilor celor ce împreun ă cuget ă cu
Ortodoxul ş i Ecumenicul Sinodul acesta, le poruncim ca Episcopilor
celor ce au apostat (revoltat), sau s- au depărtat, nici decât s ă se
supuie, sub nici un fel de chip.
TÂLCUIRE
De vreme de Patriarh al Constantinopolului fiind Nestórie, a aforesit,
şi a caterisit pe Clericii aceia ce nu erau de o cugetare cu el, dar ş i
Episcopii cei de o socoteal ă cu el printr - alte ţări aceastaşi o au fă
cut.
Pentru aceasta Canonul acesta a judecat cu dreptul ca aceşti caterisiţi să-
şi dobândeasc ă iarăşi treapta lor. Şi totaliceş
te zicând au poruncit ca
dup ă nici un chip s ă fie supuşi apostaţ
ilor Episcopi, Clericii aceia ce sunt
de o cugetare cu Dreptslăvitorul şi Ecumenicul Sinodul acesta.
CANON 4
Iar dac ă vreunul din Clerici ar apostá (revolta) şi ar îndră
zni ori
îndeosebi, ori în public a cugeta cele ale lui Nestórie, sau ale lui
Chelestín, şi aceştia de Sfântul Sinod, s- au îndreptuit a fi caterisiţ
i.
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta deopotriv ă cu cel mai de sus cuprinde pentru
Clericii aceia, de ar apostá, ş i ori îndeosebi, ori în auzul poporului, ar
îndrăzni a cugeta, sau a învăţa dogma lui Nestórie, ş i a lui Chelestín celui
de o cugetare cu el, zicând, c ă s- a judecat drept de Sfântul Sinod, c ă unii
ca aceştia s ă fie caterisiţi din treapta lor.
CANON 5
Câţi pentru fapte necuviincioase de că
tre Sfântul Sinod, sau de
Episcopii lor s- au osândit, şi pentru acestea Nestórie, dup ă toat ă a sa
nebăgare de seam ă, şi cei ce cuget ă ale sale făr ă canonisire s- au
ispitit, sau s- ar ispiti a le da împărtăşirea, sau treapt ă . Am îndreptuit
136

s ă rămâie şi aceştia nefolosiţ i, şi întru nimic a fi mai puţ
in decât cei
caterisiţ
i.
TÂLCUIRE
Acest Canon rânduieşte, c ă Clericii câţi pentru oarecare pă
cate, ce
aduc asupra aforisirii, s- au catérisis, s- au aforesit, veri s- au
caterisit de Sfântul Sinodul acesta, sau de însuş
i Episcopii lor. Iar
Nestórie, şi cei de o socoteal ă cu el, făr ă a face vreo osebire între oprit, ş i
neoprit, ori au îndră
znit de a le da iertare de aforisire, ori lucrare de
preoţie, ori şi dup ă aceasta de vor îndrăzni, aceş
tia, zic, am judecat drept
ca s ă rămâie nefolosiţi de aceast ă iertare afar ă de Canoane, şi s ă fie iarăş
i
caterisiţi ca şi mai înainte.
CANON 6
Aşişderea
şi care ar voi cu orice chip a stră
muta cele ce s- au
lucrat în Sfântul Sinod cel din Efés, pentru fiecare; Sfântul Sinod a
hotărât, de ar fi Episcopi, sau Clerici, desăvârşit s ă cad ă din treapta
lor. Iar de ar fi mireni, s ă fie neîmpărtăşiţi.
TÂLCUIRE
Canoanele cele mai de sus mai particulare sunt, iar acesta în de
Obşte rânduieşte, căci, câţi ar îndrăzni a stră
muta cu orice chip cele
lucrate pentru fiecare pricin ă în Sinodul cel din Efés; aceş
tia, de ar fi
Episcopi, sau Clerici, s ă se cateriseasc ă, iar de ar fi lumeni s ă se
aforiseasc ă.
CANON 7
Acestea citindu - se, a hotărât Sfântul Sinod, alt ă Credinţă
nimănuia a- i fi slobod s ă aduc ă sau s ă scrie, sau s ă alcătuiasc ă, afară
de cea hotărât ă de sfinţ ii Părinţi, cei adunaţ
i în cetatea Neceenilor,
împreun ă cu Sfântul Duh; iar pe cei ce îndrăznesc, ori a alcătui altă
credin ţ ă , ori a propune, ori a o proaduce celor ce voiesc a se întoarce
la cunoş tinţ a adevă
rului, sau din ellinísm, sau din Iudaísm, sau din
orice fel de erés. Aceştia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, străini s ă fie,
Episcopii de Episcopie, şi Clericii de Clericat, iar de ar fi lumeni, s ă se
anatematiseasc ă. Şi dup ă asemenea chip, de s- ar vă
di oarecare, ori
Episcopi, o ri Clerici, ori mirensa scriere de că
tre Harísie Prebíterul,
despre Înomenirea Unuia născut Fiului lui Dumnezeu, adică
spurcatele şi răzvrătitele dogmele lui Nestorie, car s- au ş i supus (unii
ca aceştia), supuie - se hotărârii Sfântului acestuia ş i Ecumenicului
Sinod. Încât, adic ă, Episcopul s ă se înstrăineze de Episcopie, şi s ă fie
caterisit. Iar Clericul asemenea s ă cad ă din Cler. Iar mirean de ar fi
cineva, şi acesta s ă se anatematiseasc ă. Precum s- a zis.
TÂLCUIRE
Fiindc ă întru acest Sfânt şi Ecumenic Sinod s- au citit ş i Símbolul
Sfântului şi Ecumenicului Sinodului întâi celui din Niceea, ş i símbolul lui
Nestórie celui de o cugetarea cu Iudeii, întru care se cuprindeau
spurcatele lui dogme, care s- au adus în Sinod de Harísie Presbiterul
Filadélfiei; pentru acest ă pricin ă, dup ă citirea acestora, Sfântul Sinodul
acesta a aşezat acest Canon, hotărând, c ă nu este iertat vreunuia a alcă
tui,
137

sau a scrie, sau a înfăţoşa la cei ce se întorc către Ortodoxie, alt ă credin ţă ,
adic ă alt símbol de credinţă 157 , afar ă de Simbolul Credinţei cel hotă
rât de
Părinţii cei adunaţ
i în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iar
cei ce vor îndrăzni, ori a alcătui alt símbol de credin ţă , ori al propune pe
acela în arătare, ori al şi înfăţoşa Elinilor, şi Iudeilor, ş i ereticilor, celor ce
se întorc la cunoştinţăa Adevărului. Unii ca aceştia, de vor fi Episcopi ş i
Clerici, s ă fie lepădaţi din Episcopie şi din Clericat, iar de vor fi mireni, să
se anatematiseasc ă. Asemenea înc ă şi câţi se vor vădi c ă cuget ă întru
sineşi ori înva ţă pe alţii spurcatele, şi ereticeş
tile dogme ale lui Nestórie
despre Înomenirea Unuia nă
scut Fiului lui Dumnezeu, care se cuprind în
alcătuirea cea de dânsul alcătuit ă, şi adus ă în Sinodul acesta de Harísie
157
Pricina pentru care Sinodul a anatematisit pe cei ce ar îndrăzni a alcă
tui alt Símbol al
Credinţei, este aceasta. Sfântul Marcu al Efésului, în a 5- a Prax ă a Sinodului din Florenţ
a
zice, c ă, peste treizeci de Símboale ar fi alcătuit eréticii împotriva Cuvântului: „Deofiin ţă ”.
De la care au luat prilej şi Nestórie răucinstitorul, de a alcătuit al său símbol, ş i al preda
celor ce veneau la Dreptslăvitoarea Credin ţă, Elinilor adic ă, Iudeilor, ş i ereticilor, precum se
arat ă aceasta în Canonul acesta. Deci acest al 3- lea Sinod, mai înainte vă
zând, nu cumva,
din slobozenia aceasta de a se scrie Símboale, s ă urmeze vreo nou ă scornire (kenotomíe)
întru Dreaptaslăvire, au oprit de a se scrie de aici înainte alt Símbol al Credinţei, afar ă de cel
al întâiului, şi a celui al doilea Sinod împreun ă (căci ca unul acestea se socotesc) ş i de a se
preda în Obşte. Îns ă nu au oprit de a se scrie alt ă Credin ţă, adic ă de Obş
te a vreunui eretic.
C ă aceasta şi mai înainte de Sinodul al 3- lea era oprit ă pururea, nu numai de Sinoade, ş i de
Episcopi, ci şi fiecare Dreptslăvitor creştin. Ci alta afar ă de Credinţa Părinţ
ilor celor din
Niceea, măcar de ar fi aceasta şi Dreptslăvitoare, nici au oprit pe eretici despre aceasta. Că
ci
câte Legea şi Sinodul le zice, celor ce sunt în Lege le zice. Îns ă Dreptslăvitorilor creştini, ş i
nu cutăruia sau cutăruia, ci de Obşte tuturor împreun ă, atât Sinoadelor, cât ş i în scurt
fiecăruia de Obşte: „C ă nimănui a- i fi cu putin ţă aceasta”, şi celelalte. Iar zicând nimă
nui, va
s ă zic ă peste tot, şi general ă hotărâre este. Şi vezi tălmă
cirea Sinodului acestuia cea pentru
Símbol, ce o face Dumnezeiescul Chiril în Epistolía cea către Acachie. C ă Sinodul îngrijindu -
se pentru scurtimea, nu au zis hotărâtor nimănui a- i fi slobod s ă alcătuiasc ă alt ă ară
tare a
Credinţei; ci ceea ce Sinodul a lăsat a o zice în Sinodul acesta al său, aceasta Exárhul să
u,
adic ă Dumnezeiescul Chiril, ca însuşi Sinodul în Epistolía cea că
tre Episcopul Melitinei
luminat o arat ă zicând „Sfântul ş i Ecumenicul Sinodul, cel adunat în cetatea Efésului, mai
înainte au socotit lucru de nevoie de a nu trebui Bisericii lui Dumnezeu a face alt ă alcă
tuire
a Credinţei, afar ă de ceea ce este, pe care Părinţii cei de trei ori fericiţi grăind o au hotă
rât.
Care va s ă zic ă c ă nu numai nu se cade a alcătui cineva alt Símbo Dreptslăvitor, afar ă de cel
al Sinodului din Niceea, dar nici măcar pe însuşi acest Símbol Dreptslă
vitor este iertat al
aduce cu alt fel de grăire. Precum şi Dumnezeiescul Marcu al Efésului, ş i Visaríon al Niceei
în Sinodul ce s- a făcut în Florenţa prea- vitejeş
te aceasta o au dovedit. Dar ce zic cu alt fel
de grăire? Nu este iertat a schimba ceva din sfântul Símbol, nu numai o zicere, ci nici mă
car
o singur ă silab ă. Şi c ă aceasta este adevărat ă, martor este iarăşi însuş
i Dumnezeiescul Chiril
acesta. Iar când zic Chiril, pe însuşi al 3- lea Sinod Ecumenic îl zic. C ă acela a fost Exárh al
Sinodului, şi mai ales Sinodul este care grăieşte prin gura lui. C ă scriind acesta în cea că
tre
Ioan al Antiohíei, acestea zice: „Dup ă nici un chip suferim a se clăti de că
tre oarecare
Credinţa cea hotărât ă, adic ă Símbolul Credinţei, al sfinţilor Părinţilor noştri celor adunaţ
i în
Niceea dup ă vremi alcătuit. Nici însuşi nou ă dă
m voie, sau altora, ori zicere a schimba din
cele puse acolo, sau o silab ă a o trece.” Şi dac ă nici o silab ă a o schimba cineva nu este
iertat, cu mult mai vârtos nici a adăogi ceva întru el, nici a scă
dea. Pentru aceasta Papa
Agatón în timpul Sinodului al 6- lea scriind către împăraţii Romani zicea: „Una şi mai aleasă
pentru totdeauna a avea ne rugăm şi credem, ca nimic afar ă de cele canoniceşti hotărâte, să
se împuţineze, nici s ă se schimbe, nici s ă se adaoge, şi acestea cu graiurile şi cu înţ
elegerile
neschimbate s ă se păzeasc ă.” Iar Sinodul al 7- lea zice: „Noi legiuirile Părinţilor le pă
zim, noi
pe cei ce au adaos, sau scad din Biseric ă îi anatematisim.” Dar nu cumva altele au zis ş i
altele au făcut cu lucrul? Nu. Ci şi cu lucrul şi în fapt ă au adeverit cuvintele acelea, făr ă a
adăogi sau a scădea în Obş
tescul Símbol toate Sinoadele cele Ecumenice de la cel al 3- lea
încoace. Şi măcar c ă au avut nevoie s ă o fac ă aceasta. C ă sinodul al 3- lea deş
i a avut nevoie
s ă adaoge în Símbol aceste prea de nevoie ziceri, atât pentru cea desăvârş
it stingere a
eresului lui Nestorie, cât şi pentru adeverirea Dreptslăvitoarei cugetări, pe unirea cea după
Ipostas, zic, şi pe zicerea de Dumnezeu Născătoarei, şi cu toate acestea nu au îndră
znit cât
de puţin a schimba Sfinţitul Símbol, ci osebit ă hotărâre din afar ă făcând, au pus într- însa ş i
zicerile acestea, şi câte pentru acelea. Iar Sinodul al 4- lea şi nevoie având a adă
uga în
138

Presbíterul, şi aceştia zic, de vor fi Episcopi, şi Clerici, s ă fie caterisiţi, ş i
din Episcopie şi din Clericat lepădaţi. Iar de vor fi mireni, s ă se
anatematiseasc ă, precum mai- nainte am zis.
CANON 8
Lucru din nou scornit (Kenotomít), afar ă de Bisericeş
tile legiuiri,
şi de Canoanele Sfinţilor Apostoli. Ş i care de slobozenia tuturor se
atinge ne- au vestit preiubitorul de Dumnezeu Sinepiscopul Righín, ş i
cei împreun ă cu dânsul prea iubitori de Dumnezeu Episcopi ai
Eparhiei Chiprienilor Zínon, şi Evágrie. Drept aceea fiindc ă obşteş
tile
Obştescul Símbol pe amândou ă firile Cuvântului celui ce s- a Înomenit, pentru eresul celor
ce dogmatiseau o singur ă fire întru Hristos, aceasta îns ă nu o au făcut. Asemenea ş i cel al
5- lea pe veşnicia muncii; şi cel a 6- lea pe cele 2 lucrări (ale Dumnezeu - omului Iisus). Ş i cel
al 7- lea pe închinarea sfintelor Icoane, au fost silite (acestea Sfintele Sinoade) a le adă
ogi în
Sfântul Símbol; pentru ereticii cei ce cuget ă cele dimpotriv ă. Îns ă nu au îndră
znit a o face
acesta, şi nekenotomisit (neînnoit) au păzit pe Obştescul Símbolul Credinţei. Şi măcar că
aceste glasuri nu erau adăogire a Símbolului dup ă Credin ţă, ci tălmă
cirea celor pe scurt
cuprinse în Sfântul Símbol, şi adăogire numai dup ă ziceri. Pentru ce? Negreşit evlavisind ş i
cinstirea Símbolului Părinţilor din Niceea, şi hotă
rârea Sinodului al 3- lea, care supune
anatemei pe toat ă adăogirea în Símbol, ori pe cea dup ă Credin ţă, ori pe cea dup ă ziceri
adic ă. Pe însăşi aceast ă cinstire a Símbolului Părinţilor celor din Niceea. Şi pe această
hotărâre a Símbolului al 3- lea dup ă urmarea sfinţitelor Sinoade, se cuvenea a o respectui ş i
Biserica Apusenilor, şi a nu adăogi în Símbol nelegiuitat adăogire, cea, şi din Fiul. Care ş i
singur ă a fost îndestul ă s ă dezbine pe Apuseni de Răsăriteni, s ă întărâte între dânşii ră
zboi
prea sălbatic, şi s ă pricinuiasc ă relele cele vrednice de lacrimi. Şi mai pe urm ă de toate, câte
Istoriile şi Cărţile noastre în scris. Dar zic Apusenii, c ă precum Sinodul al 2- lea nu a greş
it
adăugând în Símbolul celui întâi, aşa nici Biserica Apusenilor a greşit iertând adă
ogirea
aceasta. Dar se cuvine a zice c ă asemănarea aceasta este cu totul neasemănat ă, c ă cel al 2-
lea Ecumenic, aceeaşi vrednicie a celui 1 Ecumenic avându - o au adaos, dup ă cuvântul cel
chiar şi prea de căpetenie, pentru c ă nu era oprit de alt Sinod Ecumenic de mai- nainte de a
adaoge cineva în Símbol ( şi măcare c ă Sinodul cel ce s- a fă
cut în Sardíchia mai- nainte de cel
al doilea, au oprit afar ă de Credinţa cea din Niceea s ă nu alcătuiasc ă cineva alta, cu toate că
acesta şi pentru c ă au fost particular şi local, şi pentru c ă aceasta o au zis pentru Arienii cei
ce înva ţă alt ă Credin ţă împotriva zicerii, Deofiin ţă, şi nu pentru Dreptslă
vitorul Sinod
Ecumenic, nu era volnic a se face învăţător celui al 2- lea Ecumenic, care purta faţa a toată
Biserica. C ă pururea localul şi particularul Sinod, urmeaz ă celui Ecumenic, iar nu cel
Ecumenic celui localnic). Iar dup ă al doilea cuvânt, şi pentru c ă adăogirile acele ce au fă
cut
cel al 2- lea în Símbolul celui dintâi erau adăogiri numai dup ă ziceri, nu îns ă şi după
Credin ţă, şi tălmăcire mai vârtos celor în scurt cuprinse. Şi de unde este ară
tat aceasta? De
la Sinoadele cele ce au primit ca pe unul pe al celui întâi ş i al celui al doilea Símbol,
numindu - l Símbol numai al celui din Niceea, nu îns ă ş i al celui din Constantinopol al 2- lea
pentru c ă se cuprinde întru al celui dintâi Sinod tălmăcirea celui al doilea. C ă ş i acest al
treilea Sinod în Canonul acesta a hotărât a nu fi iertat nimănui a alcătui alt ă Credin ţă afară
de cea hotărât ă de Sfinţii Părinţi cei adunaţi în cetatea Niceenilor, ş i sfântul Chiril al
acestuiaşi zice în Epistolia cea către cel al Antiohíei, dar şi Ioan al Constantinopolului, ş i
Vighílie al Romei scriind că
tre Evtíhie al Constantinopolului, unul îl zic (pe Símbolul) acesta.
Şi în cea a cincia adunare a cei în Florenţa, aşa este scris: „Al celui întâi ş i al 2- lea sunt
arătările Credinţei acestea”, adic ă Símboalele, iar mai vârtos Símbolul. Iar cum c ă mai mult
au descoperit decât au adaos Părinţ
ii Sinodului al 2- lea în Símbolul celui dintâi, anume
mărturisesc mulţi. C ă şi cel Ecumenic al 6- lea în idíct scrie c ă Părinţ
ii cei 150 cu însuflarea
prea Sfântului Duh au povăţuit Símbolul cel ce mare ş i vrednic de cinstire se zice, cele
pentru Sfântul Duh adeverindu - le, c ă este Dumnezeu prin care mai însemnat au descoperit.
Şi Iustinian în Nearaoa cea către Epifánie al Constantinopolului zice: „Pentru c ă cu mă
rturii
din Scripturi pe aceastaşi învăţătur ă (adic ă Símbolul celor din Niceea) sfinţii Părinţ
i cei 150
zişi, descoperindu - o o au arătat. Dar şi Teologul Grigorie în cea că
tre Clidónie, zice: „Noi
nimic am preţuit mai mult vreodinioar ă decât Credinţa cea din Niceea. Ai că
reia îi suntem,
cu ajutorul lui Dumnezeu, şi vom fi, mai îndreptând, cele cu lips ă zise a Credinţ
ei aceia de
Părinţii acia pentru Sfântul Duh.” Îns ă măcar deşi adă
ogirile acestea ale celui al 2- lea Sinod
sunt chiar desvăliri, adic ă tălmăciri, precum s- au dovedit, cu toate acestea prea fără
delege
ar fi făcut a adaoge el în Símbol, şi tălmă
cirile acestea, de ar fi apucat mai- nainte vreun
139

patimi de mai mare vindecare au trebuin ţ ă, ca unele ce ş i mai mare
vătămare aduc, şi mai vârtos, dac ă nici vreun obicei vechi a urmat, ca
Episcopul Cetăţii Antiohénilor, s ă fac ă Hirotoniile cel în Kípru,
precum prin Libéle (scrisori), şi prin însuşi glasurile lor, au învăţ
at
bine cinstitorii bărbaţ
i, cei ce au avut întrarea în Sfântul Sinod vor
avea nebântuirea, şi ne silnicia proiestoş
ii Sfintelor Biserici, celor din
Kípru, dup ă Canoanele Cuvioşilor Părinţi, şi dup ă vechiul obicei,
înşişi ei făcând Hirotoniile Preacuvioşilor Episcopi. Aceastaşi îns ă se
va păzi şi la celelalte ocârmuiri, ş i la Bisericile cele pretutindenea.
Încât nimeni din iubitorii de Dumnezeu Episcopi, alt ă Eparhie care n-
a fost mai înainte şi din început sub acelaşi, adic ă sub cei mai- nainte
de el, s ă puie mâna pe ea. Ci şi de au apucat cineva, ş i de altul de s- a
făcut silit fiind, aceasta s ă o dea înapoi, ca nu Canoanele Părinţilor să
se calce nici măcar cu chip de sfinţ it ă lucrare, ca s ă nu încapă
mândria stăpânirii lumeş ti, nici s ă lăsăm slobozenia câte puţ
in
pierzându - o, pe care o au dăruit nou ă cu Sângele să
u Domnul nostru
Iisus Hristos, slobozitorul tuturor oamenilor. Deci au socotit Sfântul ş i
Ecumenicul Sinod a se păzi pentru fiecare Epárhie, curate ş i nesilite
dreptăţile cele cuvenite ei din început, şi dup ă vechiul obicei ce s- a
apucat, fiecare Mitropolit având voie la cele întocmai cu cele lucrate,
Sinod Ecumenicşi ar fi oprit pe adă
ogire orice fel ar fi în Símbol cu anatematisire, precum
au oprit- o acest al 3- lea Ecumenic. Drept aceea din urmare prea fărădelege ş i sub anatema
este adăogirea în Símbol cea a apusenilor, nu numai pentru c ă este adăogire potrivnică
dup ă Credin ţă, pricinuitor de pricin ă făcând pe Fiul, şi dou ă începă
torii întroducând în
Dumnezeire, şi mulţime de alte necuviinţe. Dar şi pentru c ă, de am şi zice, precum ei zic, că
au fost tălmăcire, şi adăogire numai dup ă ziceri, cu toate acestea, nici într- un chip se
cuvenea a se adăogi în Símbol, pentru hotărârile atât al acestuia al 3- lea cât ş i ale celor de
aici înainte Ecumenice Sinoade, care poruncesc a se păzi cu totul neschimbat obş
tescul
Símbol, şi care pe toat ă adăogirea ce s- ar face întru el, o supun anátemei. Ci înc ă ş i Petru al
Antiohíe, răul relelor au zis pe adăogire, pentru care rău este c ă se cânt ă împreun ă cu
Símbolul în Biserica Romanilor ş i neîdreptându - se, pentru aceasta zic, Sérghie al
Constantinopolului au scos din pomenire pe Papa Sérghie al 4- lea şi de atunci s- au fă
cut
ruperea cea mare între noi, şi între Apuseni, dar ce zic pe ai noştri? Şi însuş
i Ioan Papa al
Romei, fiind fa ţă prin locoţiitorii săi Petru şi Pavel ş i Evghénie în Sinodul cel ce s- a adunat
în timpul împărăţiei lui Vasilie Machedon, în anul 879 care şi hotă
rârea acelui Sinod o au
primit, care zice. „Dac ă cineva afar ă de sfinţitul Símbolul acesta ar îndră
zni altul a scrie,
sau a adăogi, sau a scoate, sau hotărâre a numi sau adăogire, şi împuţ
inare întru cel dat
nou ă a o face aceasta, osândit fie, şi de toat ă creştineasca mărturisire străin. C ă a împuţ
ina,
sau a adăogi, arat ă nedeplinit ă pe cea din început şi pân ă astăzi urmat ă a noastră
mărturisire întru Sfânta TREIME.” Şi însuşi Papa zic, aceast ă hotă
râre primindu - o, au
osândit pe adăogirea cea în Símbol, zicând: „Iarăşi mai arătăm cuvioşiei tale, c ă despre
articolul acesta, pentru care s- au întâmplat smintelile în Bisericile lui Dumnezeu, s ă aibă
deplin ă încredinţare întru noi, c ă nu numai, nu o zicem aceasta, c ă Duhul din Fiul se
purcede; ci şi pe cei ce mai întâi au îndrăznit cu a lor ieşiri din minţ
i a o face aceasta,
călcători ai Dumnezeieştilor Cuvinte îi judecăm, şi prefăcători ai Teologiei Stă
pânului
Hristos, şi a Părinţilor, car Sinodiceşte adunându - se, au predat sfântul Símbol, şi împreună
cu Iúda pe ei îi rânduim.” Ci c ă ş i mai- nainte de Ioan acesta, Sinodul al 3- lea cel adunat în
Tolít, în vremea lui Ricárd împăratul Ispaniei, în anul 589 a poruncit s ă se citeasc ă în
Ispania şi în Galia sfântul Símbol făr ă de adăogire, întocmai precum Iustin împăratul mai-
nainte a rânduit aceasta, s ă se citeasc ă mai- nainte de Dumnezeiasca Rugăciune „Tată
l
nostru”, în toate Bisericile Răsăritului în anul 545. Ş i Léon al Romei cel al 3- lea la începutul
veacului al IX- lea (Sinod făcându - se în Achiísgran, ş i în care Ioan Monahul Ierosolimitul
vitejeşte luptându - se împotriva în Símbol); întrebat de marele Carol, ce socoteş
te despre
aceasta, nu numai adăogirea o a lepădat, ci şi pe tot sfântul Símbol, făr ă de aceasta, o a
săpat în 2- u ă table de argint, întru una în limba Elineasc ă, iar în cealalt ă în limba
Latineasc ă, pe care le- a aşezat la mormintele sfinţilor Apostoli Petru ş i Pavel, anatemei
supuind pe cei ce ar îndrăzni s ă adaoge, sau s ă scad ă dintru acesta, dup ă Cardinalul
Barónie, şi Iisuítul Petávie. Vezi şi la Sinodul cel din Florenţa de la cea a treia pân ă la cea a
şaptesprezecea adunare, unde pe aceasta prea rea adăogire vitejeşte elinii noş
tri o au
lepădat, iar latinii făr ă de glas au rămas.
140

a primi spre a sa întărire. Iar dac ă cineva ar arăta un chip luptă
tor
celor acum hotărâte, făr ă tărie acesta a fi s- a socotit de tot sfântul ş i
Ecumenicul Sinod. [Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 6: 20; Antiohía: 13,
22; Sard: 3, 11, 12] [Apostol: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 20; Sinod 6: 36,
39; Antiohía: 9]
TÂLCUIRE
De vreme ce Kíprul dup ă ocârmuirea cea dinafar ă, era supusă
Dukului Antiohíei, care şi trimitea Voievod oş
tenesc într - însul.
De aici Episcopul Antiohíei urmând politicescului şi celui din afar ă chip,
şi legii acesteia, au voit s ă arate supuse luişi Epárhia aceasta, şi după
ocârmuirea cea din lăuntru, şi Bisericeasc ă , Hirotonind pe Episcopii cei
din Kipru afar ă de hotarele sale, şi neurmând dup ă vechiul obicei. Lucru
ce este afar ă de Apostoleş
tile Canoane de cel 34, 35. Deci primind Sinodul
pe Righín Arhiepiscopul Constantiei, care din vechi se numea Salamína,
iar acum Amohóstos, şi Episcopii cei împreun ă cu el Zínon al Kirínei, ş i pe
Evágrie al Solónului, care şi prin scrisori, ş i prin viul glas, spuind acestea:
Legiuieşte prin Canonul acesta, c ă, dup ă Canoane, şi dup ă vechiul obicei
Mitropoliţii Kíprului s ă Hirotoniseasc ă însuşi de sineş
i pe Episcopii cei din
Kípru, şi despre altul s ă rămâie nesupăraţi, şi ne siliţi. Făcând îns ă Canon
generalnic, şi Catolicesc, Părinţii Sinodului acestuia, adaog, c ă însăş
i
aceasta s ă se păzeasc ă şi la celelalte ocârmuiri ş i Epárhii pretutindenea.
Încât s ă nu reşluiasc ă, şi săşi însuşeasc ă nici un Episcop alt ă Epárhie, ce
din început şi din vechime nu a fost supuse, ori stă
pânirii sale, ori
Procátohilor lui. Iar dac ă vreunul cu sila îşi va însuşi aceasta, s ă o dea
înapoi, ca s ă nu calce Canoanele Părinţilor, ş i ca nu Arhiereii propunând
poate ca un acoperământ sfinţita Lucrare, sub acesta pe ascuns s ă ia
deşarta slav ă de lumeasc ă stăpânire şi de aicea robindu - se nedreptăţii, să
piarz ă câte puţin puţ
in slobozenia, pe care slobozitorul tuturor oamenilor
Iisus Hristos cu sângele său o a dăruit nou ă. Deci s- a socotit de cuviinţă
de către sfântul acesta şi Ecumenicul Sinod, s ă rămâie curate, ş i ne silite,
dreptele Pronómii, care din început ş i din învechit obicei, au dobândit
fiecare Epárhie. Şi fiecare Mitropolit s ă aib ă voie a lua copie întocmai de
pe Canonul acesta spre întărirea, ş i adeverirea Pronómiilor Mitropoliei
sale. Iar de ar arăta cineva tip (form ă), sau lege politiceasc, ş i
împărăteasc ă, potrivnic ă Canonului acestuia, au socotit de cuviin ţă tot
Sinodul acesta, ca politiceasca legea aceasta s ă rămâie făr ă tărie ş i
nelucrătoare.
EPISTOLÍA ACESTUIAŞI SFÂNT Ş I ECUMENIC AL TREILEA SINOD,
CĂTRE SFINŢ
ITUL SINOD CEL DIN PAMFILIA PENTRU EVSTATIE CEL
FĂCUT LOR MITROPOLIT
Fiindc ă de Dumnezeu însuflata Scriptur ă [Pilde 25: 29; Sirah 32:
29] zice: „Toate cu sfat s ă faci, mai vârtos celor ce au primit soarta
sfinţ itei dregătorii se cade cu toat ă scumpă
tatea a face cercetare
pentru cele ce se cuvine s ă fac ă. Pentru c ă cei ce voiesc a petrece
viaţ a aşa fel urmeaz ă aceea adic ă, c ă ei aflându - se în buna nă
dejde
despre cele ale lor, ca de un norocos vânt se poart ă dup ă pornirea
dorinţ ei lor, cuvântul acesta mult adevăr- asemă
nare are. Iar uneori se
întâmpl ă, c ă întristarea ce iute şi nesuferit ă împovă
rând, pe minte,
cumplit o tulbur ă, mutându - o de la vânarea celor trebuincioase, ş i
înduplecându - o la cele nepotrivite fiinţ
ei sale, ca cum ar vedea ceva
141

folositor. Ceva de acest fel am văzut c ă au pătimit preacucernicul ş i
prea- iubitorul de Dumnezeu Evstátie. C ă s- a Hirotonit Canoniceş
te,
precum se mărturiseş te. Tulburat îns ă fiind, precum zice, de că
tre
oarecare şi în neaşteaptate împrejurări încă
pând, apoi din foarte
multa neiscusin ţ ă obosind de a mai sta asupra purtărilor de grijă
celor ce veneau asupra sa, şi putând a opri ocă
rile cele ce i se
aduceau asuprăşi, a adus, nu ştim în ce chip, carte de paretisire; Că
trebuia ca unul ce odat ă i se încredinţ
ase Ieraticeasca purtarea de
grij ă, de aceasta s ă se ţie cu vitejie Duhovniceasc ă, şi a se gă
ti a
suferi de bun ă voie ostenelile şi sudorile cele cu plat ă. Fiindc ă după
ce odat ă s- au arătat pe sineşi a fi obosit, acesta pă
timindu - o mai mult
din ne iscusire, decât din lenevire şi trândăvire, a voastr ă cinstire de
Dumnezeu de nevoie au Hirotonit pe preacucernicul ş i prea iubitorul
de Dumnezeu, pe fratele nostru şi Sinepiscopul Teódor, purtă
torul de
grij ă al Bisericii. C ă nu era de cuviin ţă a văduvi Biserica, ş i turmele
Mântuitorului a petrece făr ă purtător de grij ă. Îns ă fiindc ă a că
tre noi
plângând, nu despre cetate, nici despre Biseric ă prigonind pe zisul
cinstitorul de Dumnezeu Episcopul Teódor, şi cerând adic ă cinste de
Episcop, şi numire; ne- a durut inima pe toţi pentru bătrân, şi obşteş
ti
socotind noi a fi lacrimile lui, ne- am silit a afla, de a suferit zisul
caterisire legiuit ă, adic ă, ori de s- au adus asupra lui de că
tre oarecare
ce au bârfit împotriva cinstei lui, oarecare mustră
ri de fapte
necuviincioase. Şi dar am aflat c ă nimic de aceste s- au lucrat, s- au
făcut îns ă mai vârtos de către zisul în loc de învinovăţ
ire paretisire.
Drept aceea nici pe a ta cinstire de Dumnezeu o am prihănit că
ci ai
Hirotonisit dup ă trebuin ţă în locul lui pe pomenitul cucernicul
Episcopul Teódor.” Fiind dar c ă pentru neiscusirea bă
rbatului, nu
urmeaz ă mult a ne filonichisí (disputá), trebuia îns ă mai vârtos a ne fi
mil ă de bătrân, fiind depărtat aşa într- atâţia ani ş i din cetatea Cetatea
ceea ce l- a născut pe dânsul afar ă,
şi din părinteştile locuinţ
i, am
îndreptuit şi am hotărât făr ă de toat ă zicerea împotriv ă s ă aib ă, ş i
numele Episcopiei, şi cinstea şi împărtăşirea. Aşa îns ă, încât nici să
Hirotoniseasc ă, nici vreo Biseric ă apucând s ă Ierurghiseasc ă cu de la
sine stăpânire. Ci dac ă împreun ă s- ar lua, adic ă dându - se voie, de s-
ar întâmpla, de către vreun frate, şi Sinepiscop, dup ă aş
ezare
sufleteasc ă şi dragostea cea întru Hristos. Iar de veţ
i voi ceva mai bun
pentru el, ori acum, ori în viitorime, şi aceasta va plă
cea sfântului
Sinod. [Sobor 1 şi 2: 16; Petru: 10; Chiríl: 2, 3]
TÂLCUIREA EPISTOLIEI
Acest Eustátie pentru care zice Epistolía aceasta au fost Episcop al
Pamfíliei, care este Epárhie a Atáliei. Căzând îns ă în griji, ş i în pricini ale
Episcopiei, şi obosind pentru micşorare de suflet ş i neiscusirea ce avea în
lucrările Episcopiei, şi în ispite, a făcut în scris parétisis (adic ă lepă
dare
de Episcopie). Deci în locul lui Sinodul cel de acolo a Hirotonit pe altul.
Acesta dar mai în urm ă a venit la sfântul acesta ş i Ecumenicul Sinod, cu
lacrimi cerând, nu Episcopia de care s- a paretisit, ci s ă aib ă cinstea, ş i
numele Episcopului. Iar Sinodul jelindu - l, şi durere simţ
ind pentru
dânsul, mai ales pentru bătrâneţile şi lacrimile lui, şi pentru înstră
inarea
de patria sa, şi de părinteasca sa cas ă. Iar mai ales, ş i mai cu deadinsul,
pentru c ă, nu pentru vreo oarecare ră
utate caterisindu - se s- a paretisit,
nu pentru lenevirea şi trândăvirea sa (pentru c ă de ar fi urmat acestea, nu
l- ar fi miluit cândva pe el Sinodul, nici mă
car nume gol de Episcop i- ar fi
142

dat) ci fiindc ă pentru micşorarea de suflet a lui, şi pentru neiscusinţ
a
întru lucrări, au hotărât s ă aib ă şi numele de Episcop; adic ă a se zice
Episcop. Şi cinstea, adic ă a şedea împreun ă cu Episcopii. Şi împărtăş
irea,
adic ă a se împărtăşi împreun ă, şi a Liturghisi împreun ă, ş i a Hirotonisi
împreun ă cu Episcopii, nu îns ă însuşi de sineşi, ci cu voia ş i porunca
Episcopului celui de loc. Zice îns ă pe lâng ă acestea Episcopilor Pamfiliei
Sinodul, cum c ă orice alt ă vor socoti mai bun, şi mai presus, ca s ă dea lui
Evstátie, ori acum, ori mai în urm ă, aceasta va plăcea şi Sinodului. Ş i
aceasta nu este alta, precum tâlcuieş
te anonimul (nenumitul) tâlcuitor,
decât, al pune pe el Episcop vreunei Epárhii lipsite de Episcop 158 .
PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL PATRULEA SINOD
Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al patrulea Sinod [Sobor], s- a
adunat în Halkidón, cetate vestit ă a Vetíniei, în timpul Împă
ratului
Marchián şi Pulhériei la anul 451 dup ă Hristos. Iar Părinţ
ii întru el au fost
la număr şase sute treizeci, din care cei mai însemnaţi, şi mai covârş
itori
au fost, Anatólie al Constantinopolului, Pashasín, ş i Lukínsie Episcopul,
împreun ă cu Bonifátie, şi cu Vasílie Presbíterii, cu care au fost ş i Iulian
Episcopul, ţiind aceş
tia locul presfântului Léon al Romei. Máxim al
Antiohíei, Iuvenálie al Ierusalimului. Care au osândit ş i anátemei au dat
pe nenorocitul, Evtíhie Arhimandrítul, şi pe Dioscór apără
torul acestuia,
care dup ă sfântul Chiril s- au fost făcut Episcop al Alexandríei. C ă aceş
tia
158
Mulţi din Epistolía aceasta, fac socoteal ă, c ă se d ă voie Arhiereilor a se paretisi de
Epárhiile lor, dar a- şi ţine cinstea, şi lucrarea Arhieriei. Se rătăcesc îns ă unii ca aceştia; că
mai ales cu totul dimpotriv ă se înţelege, dup ă Zonará, şi Valsamón, şi Vlástar. Şi 1 se arată
din cuvintele ei, c ă nu se cuvin a se face paretisiri. C ă zice: „Trebuie Evstátie, fiindc ă odat ă i
s- au încredinţat purtarea de grij ă a Episcopiei s ă o ţie cu Duhovniceasc ă vitejie, s ă se lupte
împotriva ostenelilor, şi de voie s ă sufere sudorile cele cu plat ă pentru Episcopie.” Aceasta
însăşi se arat ă şi din dişenţarea ce a avut Sinodul, când a vă
zut paretisírea lui Evstátie cea
în scris. Pentru c ă dac ă ar fi fost obiceiul ş i voie a se face aceasta, cum s- ar fi nedumerit
Sinodul de aceasta, ca cum s- ar fi făcut lucru nou şi străin? C ă zice: „Nu ştim, ş i cu chip, au
dat carte paretisíre.” Iar aceasta o adevereaz ă şi Chiríl Exárhul Sinodului acestuia (a că
ruia
se înţelege c ă este alcătuirea Epistolíei acesteia). Zicând în Canonul să
u al 3- lea „Nu este
plăcut lucrul acesta Canoanelor Bisericii, a da adic ă Arhiereii paretisiri în scris. Că
ci de sunt
vrednici a Ierughisi, rămâie întru aceasta şi nu se paretiseasc ă , iar de nu sunt vrednici, nu
ias ă din Episcopie cu paretisírea, ci ca nişte osândiţi, pentru lucrurile cu care s- au prihă
nit
cu multe strigări. Însăşi aceasta se încheie şi din Canonul al 16- lea al Sinodului celui 1 ş i al
2- lea. Pentru c ă dac ă acel Canon cateriseşte pe cel ce va lă
sa Epárhia mai mult decât 6 luni
numai, şi porunceşte a se Hirotoni alt Episcop în locul lui. Cu cât mai vârtos opreş
te pe
acela ce s- ar paretisí de Epárhia sa desăvârşit? Iar deşi zice Canonul acestea s ă nu se
Hirotoniseasc ă altul în locul Episcopului celui viu, dac ă el cu voie nu se va paretisí de
Episcopie. Îns ă se cuvine a se înţelege c ă pentru oarecare pricin ă opritoare, ş i ascunse se
paretiséşte. Dar şi aceasta, mai jos acestaşi Canon ca cum îndreptându - o, zice, c ă s ă se
Hirotoniseasc ă altul, dup ă ce se va cerceta pricina celui viu, şi se va face caterisirea lui. Ci ş i
marele Atanasie în Epistolía cea că
tre Dracóntie scrie. Episcopul mai înainte de a se pune
Episcop viaz ă pentru sineşi, iar dup ă ce se pune, „nu mai viaz ă pentru sineş
i, ci pentru
creştinii aceia, pentru care s- a pus Episcop”. Iar de propun pe Teologul Grigorie c ă s- a
paretisít, precum aceasta o zice şi Valsámon, învaţă- se c ă nu s- a paretisit de a sa Episcopie.
Care era Sásima, ci de străin ă, adic ă de Nazianz, precum el însuşi îi încredinţeaz ă. Că
scriind că
tre Grigorie Níssis, zice: „Nu Nazianzului, ci Sasímilor ne- am propus, (Episcop
adic ă). Deşi pentru puţin ă vreme cucernicindu - se Părintelui (Tatălui nostru), şi celor ce ne-
au rugat, ca străin am primit purtarea de grij ă.” Iar către Filágrie scriind zice acestea: „ Ş i de
este lucru de primejdie pe precum scrii, a- şi lăsa cineva Biserica sa, care Biseric ă zici? De
zici pe a noastr ă adic ă Sásima, şi eu însuşi aceasta o zic, şi drept ziceţi. Iar de am lă
sat pe
cea străin ă, şi care nu s- a propovăduit în numele nostru, adic ă pe Nazianz, nevinovaţ
i
suntem. Iar de ne oprim pentru aceasta, pentru c ă câtăva vreme am purtat grij ă pentru ea,
şi mulţi alţii se vor opri, câţi la o vreme au purtat grij ă de străine Epárhii.”
143

căzând în rătăcirea cea împotriva lui Nestórie, împreun ă au că
zut în
asemenea pierzare a aceluia. Pentru c ă acela în dou ă Feţe, şi în două
Ipostasuri împărţea pe Unul Hristos. Iar aceştia pe cele dou ă Firi ale lui
Hristos Dumnezeirea adic ă şi Omenirea, din care se alcătuieşte ş i întru
care se cunoaşte, şi se închin ă, cu sumeţ
ie întru o Fire le amesteca,
necunoscând nebunii, c ă din aceast ă păgâneasc ă cugetare, se încheie a nu
fi Hristos din aceeaşi fire a Tatălui, şi din aceeaşi fire a oamenilor, ş i din
alte oarecare. Drept aceea Sfântul Sinodul acesta urmând Símbolului celui
întâi din Niceea şi celui al doilea din Constantinopol, ş i Epistolíei
sfântului Kiríl al Alexandríei, adic ă hotă
rârei celui al treilea din Efés. Dar
îns ă şi Epistolía preasfântului Léon al Romei, Símbolul cel de Obş
te al
celui dintâi din Niceea, ş i al celui al doilea Sinod din Constantinopol l- au
lăsat nejignit, anatematisind pe acei ce ar îndrăzni a adaoge, sau a scă
dea
dintr - însul. Şi au făcut a sa hotărâre a Orotodoxei Credinţ
e, având acestea
anume (în Praxa 5): „Urmând dar noi Dumnezeieştilor Părinţi, pe Unul ş i
acestaşi Fiu pe Domnul Iisus Hristos al mărturisi, cu un glas toţi învăţă
m,
c ă desăvârşit este acestaşi întru Dumnezeire, şi desăvârşit acestaş
i întru
Omenire. Dumnezeu cu adevărat, şi Om cu adevărat acestaşi, din suflet ş i
din trup. Deofiin ţă cu Tatăl dup ă Dumnezeire, şi Deofiin ţă acestaş
i cu noi
dup ă Omenire. Întru toate asemenea cu noi, făr ă de pă
cat. Mai- nainte de
veacuri din Tatăl Născut, dup ă Dumnezeire, iar în zilele cele mai de pe
urm ă, acestaşi pentru noi, şi pentru mântuirea noastr ă din Maria Fecioara
de Dumnezeu Născătoarea, dup ă Omenire, pe Unul şi acestaş
i Hristos,
Fiu, Domn, Unulnăscut, din dou ă Firi făr ă amesteacare, făr ă schimbare,
făr ă împărţire, făr ă despărţire cunoscându - se. nică
ieri osebirea Firilor
stricându - se pentru Unire, ci mai vârtos păzindu - se însuş
irea
Amândurora Firilor, şi întru o Fa ţă, ş i întru un Ipostas aflându - se. Nu în
dou ă Feţe împărţindu - se, sau despărţindu - se, ci Unul şi acestaş
i este Fiu,
şi Unulnă
scut Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos. Precum din
început Proorocii pentru El, şi însuşi Domnul Iisus Hristos ne- au învăţ
at
şi Símbolel Părinţilor ni l- au predat. Au surpat îns ă Sinodul acestaş
i pe
lotreasca adunare ceea ce în Efés mai- nainte s- au fost adunat, în anul
448, întru care Dioscór a fost întâi şezător, pe Evtíhie apă
rându - l, iar
locoţiitorii Episcopului Romei, nu se ascultau; ş i sfântul Flavián al
Constantinopolului lovindu - se cu piciorul, şi cu multe lovituri rănindu -
se, s- a săvârş
it. În Sinodul acesta (Praxa 8) Fericitul Teodorít zicând:
„Anátema lui Nestórie, şi celui ce nu zice de Dumnezeu Născă
toare pe
Sfânta Fecioara Maria, şi celui ce împarte pe Fiul cel Unulnăscut. Ci ş i pe
Evtíhie anatematisindu - l, şi toate eresurile, şi iscălind în cele hotă
râte de
Sinod s- au îndreptat, şi au şezut la locul său în Sinod, şi Epárhia sa iarăş
i
şi- au luat.” Iar pe lâng ă toate acestea, au aşezat ş i aceste treizeci de
Canoane ce se afl ă în a sa 15- a Prax ă. Întărite adic ă şi adeverite anume ş i
hotărâtor, de Canonul 2 al Sinodului 6 iar nehotă
râtor de cel întâi al
Sinodului 7 care sunt de nevoie pentru buna împodobire ş i starea
Bisericii. Iar Practicalele Sinodului acestuia în trei Tomuri se despart: Ş i
Tomul cel întâi, cuprinde osebite Epistolíi, ş i pe cele în Constantinopol în
timpul lui Flavián, ş i cele în Efés, de lotreasca adunare lucrate. Iar Tomul
2 cuprinde cele şaisprezece Praxe ale acestuiaşi Sinod din Halchidón. Ş i
Tomul 3 cuprinde osebite Epistolíi ale Sinodului şi al Împăraţilor, ş i alte
câteva, câte dup ă dânsul s- au făcut, care privesc către dânsul (adic ă că
tre
Sinodul acesta) vezi la Dosítei, faţa 331 pân ă la 397 ş i al 2- lea Tom al
Sinodicalelor.
144

CELE 30 DE CANOANE AL SFÂNTULUI
PATRULEA SINOD TÂLCUITE
Ş I ECUMENICULUI AL
CANON 1
Canoanele cele aşezate de sfinţ ii Părinţi în fiecare Sinod până
acum, am îndreptuit a se ţinea. [Sinod 6: 2; Siond 7:1]
TÂLCUIRE
Canonul acesta judec ă c ă este cu dreptul a stăpâni, adic ă a- ş i avea
tăria, şi puterea, toate Canoanele, care din început şi pân ă acum s- au dat
de Sfinţii Părinţi, care Canoane trebnicesc, ori spre scumpă
tatea
Dogmelor, ori şi spre Bisericeasca buna rânduial ă, în fiecare Sinod ş i
Ecumenic şi localnic.
CANON 2
Dac ă vreun Episcop pentru bani ar face Hirotonie, ş i la vânzare
ar deduce pe Darul cel nevândut, ş i ar Hirotoni pe bani Episcop, sau
Horepiscop, sau Presbiteri, sau Diaconi, ori pe altul oarecare din cei
număraţ
i în Cler, ori ar provivasí [înainta] pentru bani Iconom, sau
Écdic (avocat), sau Paramonar, sau ori pe cine din Canon pentru al să
u
mârşav câştig, cel ce s- ar vădi c ă a făcut aceasta, s ă se primejduiască
despre treapta sa. Şi cel Hirotonisit nimic s ă se foloseasc ă din
Hirotonia cea din nego ţ , sau din provivasire [înaintare]. Ci s ă fie
străin de vrednicia sau de purtarea de grij ă , ce au dobândit pentru
bani. Iar dac ă cineva s- ar arăta şi mijlocind pentru nişte aşa urâte ş i
nelegiuit luări, şi acesta, de ar fi Cleric s ă cad ă din treapta sa, iar de
va fi mirean sau Monah, s ă se anatematiseasc ă . [Apostol: 29, 30, Sinod
6: 22, 23; Sinod 7: 3, 4, 5, 19; Vasilie 91; Laodiceea 12; Epistolía lui
Ghenádie şi Tarásie]
TÂLCUIRE
Episcopii adic ă, şi Prebíterii, şi Diaconii se Hirotonisesc, după
Zonará, iar Citeţii, şi Psalţii, şi Egumenii, şi Hirotesesc, ş i se pecetluiesc,
iar alţii se înainteaz ă numai făr ă pecete, precum Iconomii
159
şi Écdichii, ş i
Paramonárii şi Prosmonárii (adic ă stă
ruitorii). Deci oricare Episcop,
(rânduieşte Canonul acesta) pe toţi aceştia, şi pe ceilalţ
i Clerici, i- ar face
cu bani, şi pentru mârşavul său câş
tig ar vinde pe nevândutul Darul
Duhului, acesta vădindu - se, s ă se cateriseasc ă din treapta Arhieriei. Dar
şi acela ce cu chipul s- ar Hirotonisi, s ă nu se foloseasc ă de hirotonia, sau
înaintarea aceasta neguţătoreasc ă, ci s ă fie lepădat, şi din Preoţia, ş i din
Offícia ce a luat. Iar de s- ar face cineva mijlocitor la aceste mârş
ave
câştiguri. De va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă ; iar de va fi Monah, sau
mirean, s ă se anatematiseasc ă.
CANON 3
159
Iconomii adic ă, se face pentru ca s ă iconomiseasc ă lucrurile Bisericii dup ă socoteala
Episcopului, precum zice Canonul 10 al lui Teofil, 26 al Sinodului 4, ş i cel 11 al Sinodului 7.
Iar Ecdichii (adic ă avocaţii) se face pentru a ajutat pe cei ce se nedreptăţeau, şi să
izbăveasc ă pe cei ce se tiraniseau de oarecare, şi s ă apere pe cei ori pentru ce bântuire ş i
asuprire năzuiesc la Biseric ă. De dou ă feluri era avocaţii, Biserici dup ă Canonul acesta, ş i
dinafar ă şi împărăteşti, dup ă Canonu l 83 şi 107 al celui din Cartagina. Şi se zice aceş
tia,
dup ă Valsamon, defensori adic ă apărători, şi Bisericeşti avocaţi, dup ă Iustinian.
145

Au venit la Sfântul Sinod (înştiinţare), c ă oarecare din cei
număraţi în Cler, pentru mârşav câştig se fac năimiţi stră
inelor averi,
şi lucreaz ă lucruri lumeş
ti, lenevindu - se despre Liturghia lui
Dumnezeu, şi alergând prin casele lumenilor, şi primind asuprăş
i
încredinţ ări de averi pentru iubirea de argint. Deci au hotă
rât Sfântul
ş i marele Sinod, ca nimeni de acum înainte, nici Episcop, nici Cleric,
nici Monah, s ă poat ă moşii să- şi închirieze, sau a se băga pe sineş
i în
lumeş ti ocârmuiri de lucruri. Afar ă numai dac ă de Legi s- ar chema, la
neapărat ă epitropie a celor nevârstnici, sau Episcopul Cetăţ
ii i- ar
rândui s ă poarte grij ă de lucruri Bisericeş
ti, sau de orfani, sau de
văduve făr ă de purtări de grij ă, şi de feţ e ce mai ales au trebuin ţă de
Bisericescul ajutor, pentru frica lui Dumnezeu. Iar dac ă cineva s- ar
apuca de aici înainte a călca cele hotă
râte, unul ca acesta supuie - se
certărilor Bisericeş ti. [Apostol: 6, 81, 83; Sinod 4: 7; Sinod 1 ş i 2: 11;
Cartagina: 18; Sinod 7: 10]
TÂLCUIRE
Canonul acest rânduieşte, fiindc ă au venit la auzul Sinodului că
oarecare Clerici, pentru mârşavul câştig îşi închiriaz ă moşii străine, ş i se
împleticesc pe sineşi în lucruri lumeşti pentru câş
tig, lenevindu - se despre
slujbele Preoţiei.
Şi întrând în casele celor lumeşti, şi moş
iile lor pentru
iubire de argint le iau asuprăşi. Pentru aceasta au hotă
rât sfântul acesta
Sinod, de aici înainte, nici un Episcop, sau Cleric, sau Monah, s ă nu ia în
chirie moşii, şi s ă nu se bage pe sineşi în ocârmuiri de lucruri lumeş
ti.
Afar ă numai de va fi chemat de Legi spre a se face Epitrop de copii
nevârstnici, curátor (nevârstnici sunt pân ă la 14 ani), sau purtă
tori de
grij ă a afilícilor (de la 14 pân ă la 25) şi afar ă numai, dac ă Episcopul cetăţ
ii
l- ar îndemna pe el s ă poarte grij ă de lucrurile Bisericii, sau de orfani, ş i
de văduve ce nu ar avea purtători de grij ă, şi de alte feţ
e care mai ales au
trebuin ţă de Bisericescul ajutor, şi apărare. Nu pentru vreun câştig, ş i
dobând ă, ci mai vârtos pentru frica lui Dumnezeu. Iar dac ă cineva de aici
înainte ar îndrăzni a le călca acestea, unul ca acesta s ă se fac ă vinovat
Bisericeştilor certări.
Şi care sunt acestea? Cele ce Apostoleş
tile Canoane
le rânduiesc: Adic ă căderea lor cea din Cler.
CANON 4
Cei ce cu adevărat, şi din curăţenie petrec via ţă Monahiceasc ă ,
învrednicească - se de cinste cuviincioas ă. Iar fiindc ă oarecare,
Monahicescul Chip întrebuinţ ându - l cu făţărnicie, şi Bisericile, ş i
politiceştile lucruri le tulbur ă, înconjurând cu nebăgare de seam ă prin
cetăţi, ci înc ă şi Monastiri meşteş ugesc a- ş i face. Sau socotit dar
nimeni nicăieri a zidi, nici Mănăstire a alcătui, sau Cas ă de rugă
ciune
făr ă de voia Episcopului cetăţ
ii. Iar Monahii cei ce petrec prin fiecare
cetate şi sat, s ă se supuie Episcopului, şi s ă îmbrăţişeze liniştea, şi să
ia aminte de singur ă ajunarea, şi de Rugă
ciune, în locurile acelea
stăruind în care de lume s- au lepădat,
şi nici Bisericeş
tile, nici
lumeştile lucruri, a le supăra, sau a se împărtăşi, părăsind Mănă
stirile
lor. Făr ă numai de li s- ar da voie cândva pentru trebuin ţă de nevoie
de către Episcopul cetăţii. Şi nici pe un rob s ă primeasc ă în Mănă
stire
pentru a se face Monah făr ă de voia stă
pânului lui. Iar pe cel ce ar
călca hotărârea noastr ă aceasta, am poruncit s ă fie neîmpărtăş
it,
146

pentru a nu se huli Numele lui Dumnezeu. Episcopul cetăţii însă
trebuie a face trebuincioas ă purtarea de grij ă pentru Mănă
stiri. [Sinod
4: 24, Sinod 7: 17, 21; Sinod 1 ş i 2: 1] [Apostol: 82; Vasilie: 40, 42;
Cartagina: 73, 90; Sinod 6: 85; Gangra: 3]
TÂLCUIRE
Acestea rânduieşte Canonul acesta. C ă cei ce cu adevărat şi făr ă vreo
făţărnicie petrec Monahiceasca via ţă, s ă se învredniceasc ă de cuviincioasa
cinste. Dar fiindc ă unii întrebuinţeaz ă Monahiceasca Schim ă spre ară
tare,
şi spre amăgire ca s ă se cinsteasc ă, şi tulbur ă Bisericeştile, şi politiceş
tile
lucruri, voind a le ocârmui, şi înconjur ă cu nebăgare de seam ă prin cetăţ
i,
şi se apuc ă să- şi zideasc ă Mănăstiri loruş
i. Pentru aceasta au socotit de
cuviin ţă Sinodul, ca nici un Monah, nici prin sate, nici prin cetăţ
i, nici în
pustie, sau în vreo alt ă parte s ă zideasc ă şi s ă alcătuiasc ă Mănă
stire, sau
cas ă de rugăciune făr ă de voia Episcopului celui de loc. Iar Monahii cei ce
se fac în fiecare cetate, sau sat, s ă se supun ă Episcopului locului, şi s ă se
linişteasc ă în singur ă Rugăciunea, şi în Post zăbovindu - se, şi ră
mânând în
Mănăstirile acelea unde şi- au tuns părul capului, făr ă a le lăsa pe ele ş i
făr ă a se încâlci pe sineşi în trebi Bisericeşti, şi politiceşti; afar ă numai
dac ă de nevoie, şi de trebuin ţă s- a rândui de Episcopul la aceasta,
judecându - l el a fi iscusiţi. Pe lâng ă acestea îns ă s- au socotit de cuviin ţă ,
a nu se primi vreun rob în Mănăstire ca s ă se tund ă Monah făr ă de voia
stăpânului lui. Ca nu văzând oamenii ş i pe Monahi încâlcindu - se în
lucruri lumeşti, şi stăpânii mâhnindu - se pentru robii lor, s ă hulească
tagma Monahiceasc ă, şi din aceasta se huleşte printr - înş
ii Numele lui
Dumnezeu. Deci oricare ar călca Canonul acesta, s ă se aforiseasc ă. Însă
precum Monahii se cuvine a se ză
bovi în lucrurile cele cuviincioase
Monahilor; aşa şi Episcopul trebuie a avea cuviincioas ă purtare de grijă
pentru Mănăstirile lor, apărându - i, şi miluindu - i în trebuinţ
ele cele de
nevoie, ori dintru ale sale, ori din sărăceştii bani ai Bisericii, după
Canonul 41 Apostolesc, şi 25 al Antiohíei, pentru dou ă pricini, întâi,
pentru ca s ă rămâie ei liniştiţi, şi nerăspândiţi, şi al 2- lea ca să
dobândeasc ă şi el din aceasta folos sufletesc.
CANON 5
Pentru Episcopii, sau Clericii, ce se mut ă din cetate în cetate, s- a
socotit ca , Canoanele cele despre aceştia aşezate de către sfinţ
ii
Părinţi, să- şi aib ă tă
ria. [Apostol: 14, 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 6: 17;
Antiohia: 3, 16, 21; Sardichia: 1, 2, 15, 16, 19; Cartagina: 57, 63, 90]
TÂLUCUIRE
Canonul acest rânduieşte s ă aib ă tă
rie Canoanele acelea ce s- au
aşezat de Sfinţii Părinţi, care opresc mutările Episcopilor ş i ale Clericilor,
de la o cetate la alta, şi de la o Epárhie la alt ă Epárhie.
CANON 6
Nimeni cu neatârnare s ă se Hirotoniseasc ă , nici Presbiter, nici
Diacon, nici oricare din cei din tagma Bisericeasc ă, decât osebit s ă se
numeasc ă cel ce hirotoniseş te sau pentru Biserica Cetăţ
ii, sau
Miceniceasc ă, sau pentru Mănă
stire. Iar cei ce Hirotonisesc cu
neatârnare, a hotărât sfântul Sinod ca acest fel de Hirotesie s ă fie fără
147

tărie, şi nicăiurea s ă poat ă lucra spre ocara celui ce i- a Hirotonisit.
[Neocesáreea 13]
TÂLCUIRE
Vrând Sfântul Sinodul acesta cu lesnire a opri mutările celor sfinţiţ
i
cu Hirotonie ce se face din loc în loc afar ă de Canoane, a că
rora începutul
şi rădăcina este c ă se Hirotonesc neatârnat şi nehotărât. Rânduieş
te prin
acest Canon al să
u, a nu se Hirotonisi de aici înainte cu aceste fle de chip,
nici Preot, nici Diacon, nici altul oarecare Bisericesc. Făr ă numai hotă
râtor
pentru Biseric ă cetăţeneasc ă, sau săteasc ă, sau Mănsăstireasc ă , sau
Muceniceasc ă, zicând în glas Arhiereul la Rugă
ciunea Hirotoniei:
„Dumnezeiescul Dar prohiriseş
te pe cutare Presbíter, sau Diacon, a
cutărei Biserici, sau Mănăstire, anume.” Adic ă întocmai precum în glas se
zice şi numele Epárhiei la Hirotonia fiecărui Episcop. Iar câţi nehotă
râtor
se vor Hirotonisi, au poruncit Sfântul Sinod s ă fie făr ă tă
rie Hirotonia lor.
Şi nici într - un loc s ă poat ă a o lucra. Pentru ca s ă se necinsteasc ă din
aceast ă lucrare Arhiereul cel ce o au dat afar ă de Canoane, ca din aceasta
s ă se înţelepţeasc ă, şi alt ă dat ă s ă nu fac ă aceasta. Iar tu cititorule
suspin ă rogu- te! Fiindc ă în ziua de astă
zi nici la o Hirotonie de Diacon,
sau de Presbíter se zice în glas numele Bisericii, sau al Mănă
stirii osebit,
precum Canonul acesta porunceşte. Care lucru se vede c ă pe lângă
celelalte şi acesta este întăritor al Hirotoniei, deşi călcă
torii acestuia
nicicum o socotesc.
CANON 7
Cei ce odat ă în Cler s- au rânduit, şi Monahi, am hotă
rât, ca nici la
oaste, nici la dregătorie lumeasc ă s ă vie. Sau aceasta îndră
znindu - o,
şi necăindu - se ca s ă se întoarc ă la aceasta, care pentru Dumnezeu
mai- nainte o au ales, s ă se anatematiseasc ă . [Apostol: 6, 81, 83; Sinod
4: 3, 6; Sinod 1 şi 2: 11; Cartagina: 18; Sinod 3: 1]
TÂLCUIRE
Porunceşte Canonul acesta ca Clericii şi Monahii, nici ostaşi s ă se
fac ă, nici lumeşti dregătorii s ă ia asuprăşi, iar cei ce îndrăznesc acestea, ş i
nu se căiesc s ă se întoarc ă iarăşi la rânduiala cea mai dinainte a vieţ
ii,
care pentru Dumnezeu o au fost ales, s ă se anatematiseasc ă . Pentru ce
îns ă Canonul 83 al Apostolilor îi cateriseşte numai pe aceştia, iar acesta ş i
anatematiseşte? Ori c ă acela zice, dup ă Zonará, şi dup ă ceilalţ
i tâlcuitori,
pentru acei ce, purtând chipul Clerului, vin la unele ca acestea. Iar acesta
zice pentru cei ce leapăd ă şi chipul Clericului, şi al rânduielii Monahiceş
ti,
şi iau asuprăşi unele ca acestea. Dar poate pentru c ă aceste zice pentru
aceia, ce, dup ă ce odat ă îndră
znesc a face unele ca acestea, nu mai vor a
se pocăi, şi a se întoarce la viaţ
a cea dintâi (care cel Apostolesc nu zice),
pentru aceasta ca pe unii ce nu se pocă
iesc, mai tare i- au pedepsit pe
aceştia.
CANON 8
Clericii (caselor) sărăceşti, şi ai Mănăstirilor, ş i ai celor
Muceniceş ti, s ă rămân ă sub stă
pânirea Episcopilor celor ce sunt în
fiecare cetate, dup ă predarea sfinţ ilor Părinţi, şi nu cu obrăznicie să
se desfrâueze, împotriva Episcopului lor. Iar cei ce vor îndră
zni a
148

ăsturna acest fel de întipuire, ori în ce chip, ş i nu se vor supune
Episcopului lor. De vor fi Clerici, să- i supune certă
rilor Canoanelor,
iar de vor fi Monahi, sau mireni, s ă fie ackinóniţ i (neîmpărtăşiţi).
TÂLCUIRE
Rânduirea Canonului acestuia este aceasta. C ă, Clericii, şi cei Ierosiţ
i
care se afl ă la casele cele hrănitoare de săraci, adic ă la orfanotrofii: la
Girocomii (hrănitorii de bătrâni), şi nosocomii (spital), şi al Mănăstiri, ş i în
Bisericile Mucenicilor, trebuie a ră
mâne totdeauna supunându - se
Episcopilor fiecărei cetăţi, dup ă predarea sfinţilor Părinţi, şi a nu să
ri cu
obrăznicie din stăpânirea Episcopului lor. Iar câţi vor îndră
zni cu orice
chip a călca Canonul acesta, şi a nu se supune Episcopului lor, aceş
tia, de
vor fi Ierosiţi şi Clerici, s ă fie supuşi certă
rilor Canoanelor, celor ce le- ar
afla de cuviin ţă, însuşi Episcopul acel de loc. Iar de vor fi Monahi, ş i
mireni s ă se afuriseasc ă. Pentru ce îns ă mai sus zicând Canonul, Clerici ş i
Monahi, jos zice, şi mireni? Pentru ca s ă arate pe mirenii aceia, în a că
rora
rázim, şi apărare, răzmându - se Clericii, şi Monahii, se obră
znicesc asupra
Arhiereului, şi nu i se supun
160
.
CANON 9
Dac ă vreun Cleric are judecat ă cu Cleric, s ă nu lase pe Episcopul
său, şi s ă alerge la judeţ uri lumeş
ti. Ci mai întâi cerceteze - se pricina
de Episcopul său. Sau cu voia Episcopului să
u, de acei ce ar voi
amândou ă părţile, s ă se fac ă judecat ă. Iar de ar face cineva afar ă de
acestea, s ă se supuie Canoniceş tilor certări. Iar dac ă vreun Cleric ar
avea judecat ă cu al său cu alt Episcop, s ă se judece de Sinodul
Epárhiei. Iar dac ă vreun Episcop cu Mitropolitul al aceleiaş
i Epárhii,
sau Cleric s- ar gâlcevi, năzuiasc ă , ori la Exarhul ocârmuirii, ori la
scaunul împărăteştei cetăţi a Constantinopolului, şi la acela s ă se
judece. [Apost: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4: 17, 21; Antiohia: 14, 15;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 37, 96, 105, 115, 118, 134, 137,
138, 139]
TÂLCUIRE
Când un Cleric va avea judecat ă cu alt Cleric, rânduieş
te Canonul
acesta s ă nu lase pe Episcopul său, şi să- şi caute judecat ă la judeţ
uri
lumeşti. Ci mai înainte s ă o caute al Episcopului său, sau şi cu socotinţa ş i
voia Episcopului său, s ă se cerceteze judecata de judecători aleş
i, cu care
s- ar mulţumi amândou ă părţile, pârâşul adic ă, ş i pârâtul. Iar oricare
Cleric ar face într - alt chip, s ă se supuie de către Episcopi Canoniceş
tilor
certări. Iar când Clericul ar avea judecat ă cu însuşi Episcopul său, să
caute judecata la Sinodul Epárhiei. Iar când Episcopul iarăş
i, sau Clericul,
ar avea judecat ă cu Mitropolitul, mearg ă la Exárhul ocârmuirii
161
, sau la
160
Pentru aceasta şi în Praxa 11 a Sinodului, ce s- a făcut în timpul împă
ratului Vasilie
Makidón, preadrept despre aceasta este scris: „Nu este iertat nici unui mirean, orice fel ar fi,
ori cuvânt s ă porneasc ă pentru pricini Bisericeşti, ori s ă stea împotriva unei întregi Biserici,
sau unui Sinod Ecumenic. Pentru c ă a urmări ş i a cerceta cineva unele ca acestea, acesta este
lucru al Patriarhilor, şi al Iereilor, şi al învăţătorilor, că
rora de la Dumnezeu li s- a dat Putere
a dezlega şi a lega. C ă adic ă mireanul, de ar fi şi plin de toate înţelepciunea, şi evlavia, însă
tot mirean este, şi Oaie, dar nu şi păstor. Iar Arhiereul, de ar arăta şi toat ă neevlavia, dar
îns ă Păstor este, pân ă ce se afl ă în locul Arhiereilor. Drept aceea nu se cuvine Oile a se
purta împotriva Păstorilor lor
161
Precum albinele fagurul, aşa osebite ş i feluri de socoteli au înconjurat partea aceasta a
Canonului acestuia. C ă ai noştri împotrivindu - se începătoriei Papei, ş i vrând a cinsti pe
149

scaunul Împărăteştei cetăţi a Constantinopolului, şi la acela cercetează
- se
judecata.
CANON 10
S ă nu fie iertat unui Cleric a se număra totodat ă ş i Bisericile a
dou ă cetăţi, şi în aceea pentru care din început s- a hirotonosit, ş i în
aceea ce a alergat, ca la o mai mare oarecum, pentru pofta slavei
deşarte. Iar cei ce o ar face aceasta, s ă se aş
eze la Biserica lor, la care
din început s- au hirotonisit, şi acolo numai s ă Liturghiseasc ă. Însă
dac ă vreunul s- a mutat acum de la o Biseric ă la alta, cu nimic de
Patriarhii Constantinopolului, s- au abătut la covârş
iri. De unde Macárie al Anchírei Exárhi ai
ocârmuirii înţelege pe ceilalţi Patriarhi, iar Patriarhului Constantinopolului îi d ă apelarisirea
cea peste tot, şi pe acesta îl vá s ă fie cel întâi, şi mai înalt judecător peste toţ
i Patriarhii. Au
urmat îns ă împreun ă cu Macárie şi Alexía în Istorie, ş i Nicolae al Metónei scriind împotriva
începătoriei Pape. Iar Papiştii iarăşi, vrând a întări Monarhía Papei urmeaz ă acestor ai
noştri, şi primesc a fi peste toţi judecător al Constantinopolului, cu socoteal ă pentru ca să
arate, c ă de este al Constantinopolului asupra tuturor judecător, fiindc ă ala Romei este mai
întâi şi de cât al Constantinopolului dup ă Canoane. Al Romei este dar şi judecă
torul cel mai
de pe urm ă şi Obştesc al tuturor Patriarhilor, înc ă şi asupra însăşi Constantinopolului, şi că
la el se ridic ă apelaţia a tuspatru Patriarhilor lumii. Iar ă aceşti Papiş
ti sunt apostatul
Visaríon, Viníul, şi Belarmín. Şi Papa Nicolae, înc ă scriind împotriva lui Fótie că
tre Mihail
împăratul zice, c ă Exárh al ocârmuirii Canonul va s ă înţeleag ă pe Pápa Romei. Şi c ă , al
ocârmuirii ce zice în număr singuratic se înţ
elege în loc de al ocârmuirilor multoratic,
precum zice şi Dumnezeiasca Scriptur ă de multe ori întrebuinţeaz ă pe cel singuratic în loc
de multoratic, precum aceea: Şi se ridic ă izvor din pământ, în loc de izvoare. Şi c ă Canonul
zice la Exárhul ocârmuirii s ă se judece, adic ă la Papa Romei mai întâi ş i chiar, cel ce ar
judecat ă cu Mitropolit, iar dup ă iertare ş i al 2- lea cuvânt, la cel al Constantinopolului. Dar
aceştia toţi departe de adevăr s- au rătăcit. Căci cum c ă al Constantinopolului nu are
stăpânire a lucra în ocârmuirile şi hotarele celorlalţ
i Patriarhi, nici s- a dat lui de Canonul
acesta apelarisirea a toatei Biserici (Care apelarisire este ridicare judecăţ
ii de la oricare
jude ţ la alt jude ţ mai mare, dup ă cartea 9 a Vasilicalelor titlul 1) arătat este: Întâi pentru că
în a 4- a Práx ă a Sinodului acestuia din Calcedon, Anatólie al Constantinopolului fiindc ă a
fost lucrat afar ă de hotare, luând Tírul de Fótie Episcopul său, ş i dândul lui Evsévie al
Virítului, oborând din şi aforisind pe Fótie, s- au înfruntat şi de la boieri, şi de că
tre tot
Sinodul pentru aceasta. Şi măcar c ă multe pricinuiri au pus, cu toate acestea, câte au lucrat
acolo s- au stricat de Sinod, şi Fótie s- a îndreptat, şi Episcopiile Tírului ş - au luat. Pentru
aceasta şi Isaac al Efésului zicea către Mihail Paleologul, c ă Patriarhul Constantinopolului
nu- şi întinde stăpânirea peste Patriarhiile răsăritului. (Pahiméri Cartea 6 Cap 1). Al doilea că
legile politiceşti şi împărăteşti nu hotărăsc c ă numai judecata şi hotă
rârea Patriarhului
Constantinopolului nu primeşte apelaţie, ci nehotărât în a fiecăruia Patriarh, ş i a
Patriarhilor în număr multoratic. C ă zice Iustinian în Nearaoa 123, Patriarhul ocârmuirii
aceleia hotărasc ă, care ar fi unite cu Legile şi Canoanele Bisericeş
ti, nici o parte nu va putea
zice împotriva hotărârii lui. Şi înţ
eleptul Léon la titlul 1 al Epistolíei Legilor sale, zice
judecătoria Patriarhului apelaţiei nu se supune, nici de altul se mai cerceteaz ă, începă
tor
fiind al celor Bisericeşti. C ă de la dânsul sunt toate judecătoriile, şi la dânsul se sfârşesc. Ş i
Iustinian iarăşi cartea 3 cap 2 al adunării celei Bisericeş
ti, potrivitul Patriarh a cerceta
hotărârea, ne având trebuin ţă de apelaţie, şi cartea 1 titlul 4 al Bisericescului aşeză
mânt: Nu
se apelarisesc hotărârile Patriarhilor. Şi iarăşi cartea 1 titlul 4 cap 29. Iar asupra hotă
rârilor
Patriarhilor, s- au legiuit de împăraţii cei mai- nainte de noi a nu se face apelaţie. Deci dacă
dup ă împăraţii aceştia, care se unesc cu sfinţitele Canoane, hotă
rârile tuturor Patriarhilor,
nu primeau apelarisire, adic ă nu se ridic ă la alt ă Patriarhiceasc ă judecă
torie, cum
Constantinopoléos poate acestea a le mai cerceta? Ş i de ar fi avut scop Canonul acesta, al
Sinodului 4 şi cel al 17- lea al acestuiaşi, ca al Constantinopolului s ă aib ă apelarisirea
celorlalţi Patriarhi, cum ar fi legiuit împăraţii cu totul dimpotriv ă, când ei ştiau c ă de nu se
unesc Legile cele politiceşti cu Canoanele, rămân făr ă tărie? Şi al treile, c ă de vom zice după
papiştii de mai sus c ă cel al Constantinopolului judec ă pe Patriarhi, şi de- al doilea le judecă
judecăţile lor, fiindc ă Canonul nu face osebire şi al căruia şi al căruia Patriarh, aş
adar va
judeca acestaşi, şi va judeca şi va cerceta şi pe cel al Romei, şi aş
a cel al Constantinopolului
ar fi şi cel mai întâi şi cel mai de urm ă şi Obştesc judecător al tuturor Patriarhilor ş i al Papei
însuşi. Şi dar cu izvodirile ce caut ă s ă întăreasc ă ei Monarhiceasca dregă
torie a Papei, cu
150

lucrurile Bisericii cei mai dinainte s ă se împărtăşeasc ă, adic ă de la cea
muceniceasc ă ce a fost sub dânsa, sau din casa să
racilor, sau a
primitorilor de străini. Iar pe cei ce îndrăznesc dup ă hotă
rârea
marelui, ş i Ecumenicului Sinodului acestuia, a face ceva din cele acum
oprite, a hotărât Sfântul Sinod, s ă cad ă din treapta lor. [Apostol: 15;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 20: Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3;
Cartagina: 63, 98; Sardíchia: 15, 16, 19]
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta, c ă nu este iertat un Cleric a se numă
ra
totodat ă în Bisericile a dou ă Cetăţi (sau şi a uneiaşi Cetăţi dup ă al 15- lea
Canon al Sinodului 7) întru una la care de la început s- a Hirotonisit, iar la
alta la în urm ă s- a mutat, ca la una ce este mai mare, pentru slava
deşart ă, şi pentru urâtul câştig. Iar câţi dup ă Canonul acesta fac această
necuviin ţă, s ă se întoarc ă la Biserica cea mai dinainte pentru care s- a
Hirotonisit. Şi acolo numai s ă lucreze cele ale Clericatului. Iar de au
apucat cineva pân ă acum a se mutat de la o Biseric ă la alta, ră
mânând în
mutare, s ă nu mai dobândeasc ă vreo Pénsie din lucrurile Bisericii mai
dinainte, din cele primitoare de străini zic, hrănitoare de săraci,
ş i
Muceniceşti Biserici. Iar câţ
i în urma Canonului acestuia al marelui Sinod
vor îndrăzni a face ceva din acestea, aceştia s ă se cateriseasc ă . Iar
Nearaoa 16 ce se afl ă în titlul al 3- lea al cărţii 3 a Vasilicalelor rânduieş
te,
c ă de va muri vreun Cleric al vreunei Biserici, s ă nu se Hirotonisească
îndat ă acolo altul, ci de se vor afla la alte Biserici mai mulţ
i Clerici, peste
cei rânduiţi, s ă ia din aceia, şi s ă plineasc ă numă
rul Clericului celui lipsit,
pân ă ce vor ajunge Clericii la câtimea cea din început rânduit ă Bisericii
noastre.
CANON 11
Toţi săracii, şi care au trebuin ţă de ajutor, cu cercetare, ş i cu
Epistolíi, adic ă nu numite singure păciuitoarea Bisericeşti am hotă
rât
s ă umble, şi nu cu recomendaţ ii. Pentru c ă Epistolíile
recomenduitoare se cuvin a se da singur feţ
elor ce sunt în ipólipsis.
însăşi acestea oboar ă şi o prăpăstuiesc. Şi al 4- lea, c ă nu are voie cineva, nici Mitropolit
Patriarh, a lucra ceva peste hotarul Bisericii, făr ă numai în cele supuse lui, dup ă Canoanele
sfinţ
ilor Apostoli, 34, 35; al Sinodului 1 Canoanele 6, 7; al Sinodului 2 Canoanele 3, 8; al
Sinodului 6 Canoanele 20, 36, 39; a celui din Sardíchia 3, 11, 12; al celui din Antiohía 9, ş i
altele; şi cum dar Canonul acesta ş i celelalte ar fi orânduit împotriva acestora tuturor? Al
cincilea c ă dac ă cel al Constantinopolului ar fi luat un privilegiu ca acesta, cum Patriarhii
Constantinopolului de multe ori având pricini cu Papii, nu au zis c ă au aceste privilegiu, ci
c ă numai cinste deopotriv ă; sau cum nici un creş
tin altul în pricinile cele de acest fel ale lor
nu a zis cândva c ă al Constantinopolului este mai mare decât al Romei? Viu dar este
domnul, viu! Adevărata tălmăcire a Canonului este aceasta. Exárh al ocârmuirii, după
Valsamón, nu este Mitropolitul Epárhiei, (Fiindc ă ocârmuirea cuprinde multe Epárhii ş i
Mitropolii). Ci Mitropolitul ocârmuirii. Nici Patriarhul. C ă ceea ce zice Canonul 6 al Sinodului
2 Ecumenic, c ă de ar necinsti cineva pe toţi Episcopii ocârmuirii, împreun ă ş i pe Exárhul
ocârmuirii, care zice Canonul acesta. Iar Sinodul ocârmuirii şi Exárhul ocârmuirii altă
rânduial ă au, osebit ă de ceea ce are fiecare Patriarh împreun ă cu Epsicopii cei supuş
i lui.
Deci Exárh al ocârmuirii, este Mitropolitul ocârmuirii, cel ce are oarecare pronómii, mai
presus de ceilalţi Mitropoliţi ai ocârmuirii. Îns ă acum pronómiul acesta al Exárhilor nu
lucreaz ă. C ă deşi se zic oarecare Mitropoliţi, Exárhi. Nu au îns ă supuşi loruşi, ş i pe
Mitropoliţii cei din ocârmuire. Se vede dar, dup ă însuşi Valsamón, c ă alţ
ii oarecare au fost
în vremurile acelea Exárhi ai ocârmuirilor, (dintre care dup ă Zonará, a fost cel Chesáriei
Capadóchiei. Cel al Efésului, cel al Tesalonícului, ş i cel al Coríntului, care purtau polistávrii
în Biserica lor. Adic ă Felóniul mu multe Cruci). Îns ă acest, pronómion a rămas nelucră
tor,
sau îndat ă, sau puţin în urma Sinodului acestuia al 4- lea.
151

[Apostol: 12, 33; Sinod 4: 13; Sinod 6: 17; Antiohía: 7, 8, 11;
Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8; Cartagina: 31, 97, 116]
TÂLCUIRE
Toţi săracii, şi cei ce au trebuin ţă de ajutor, hotărăş
te Canonul
acesta, mai întâi s ă se cerceteze, dac ă cu adevărat au trebuin ţă de ajutor,
şi aşa s ă ia de la Episcopi mici scrisori, care se numesc paşnice, pentru că
pricinuiesc pace celor ce pătimeau de mânia, şi de nedreapta socoteal ă a
stăpânitorilor, şi a celor puternici. (Aceste scrisori îns ă se numeau ş i
apolitiké, slobozitoare). Dar s ă nu ia, şi recomenduitoare. Pentru că
recomendaţiile mai de multe ori se cuvine a se da feţelor acelora, al că
ror
nume s- au fost defă
imat mai- nainte, iar prin recomenduitaorele scrisori
se recomenduieşte
şi se dezvinivoţeşte
162
, citeşte tâlcuirea ş i
subînsemnarea Canonului 12 Apostolesc.
CANON 12
Au venit la noi ( ştiin
ţă), c ă oarecare afar ă de Bisericeş
tile legiuiri
năzuind la stăpâniri, prin Pragmátice pe o Epárhie au tăiat- o în dou ă ,
încât din aceasta sunt doi Mitropoliţ i întru aceeaş
i Epárhie. Deci a
hotărât Sfântul Sinod, de aici înainte nimic de acest fel a se îndră
zni
de vreun Episcop. Fiindc ă cel ce se va apuca a face una ca aceasta
cade din treapta sa. Iar câte cetăţi acum prin scrisori împărăteş
ti, care
cu nume de Mitropolie s- au cinstit, singur ă cinstea dobândeasc - o, ş i
Episcopul cel ce ocârmuieşte Biserica ei, îns ă păzindu - se însuş
itele
dreptăţi ale Mitropoliei celei adevă
rate.[Sinod 1: 8] [Apostol: 34; Sinod
1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 36, 39]
TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare Episcopi iubitori de începătorie, nă
zuind la
împăraţi, prin porunci împărăteşti (c ă acestea sunt Pragmáticele
[negoţiaţiile] ce le zice aicea Canonul) cereau s ă se cinsteasc ă cu nume de
Mitropolie Episcopiile lor, şi pe o Epárhie şi Mitropolie împărţeau în dou ă .
Încât din aceasta urmau a fi întru una şi aceeaş
i Mitropolie, doi
Mitropoliţi (care lucru este afar ă de Sinodiceştile Canoane, ş i mai ales de
cel al 8- lea Canon al Sinodului întâi). Şi s ă se prigoneasc ă între sineş
i din
pricina aceasta Episcopii Epárhiei aceleia. Pentru aceasta au hotă
rât
sfântul Sinodul acesta, ca de aici înainte nici un Episcop s ă îndrăznească
aceasta. Iar oarecare, numai de s- ar apuca de una ca aceasta, deş
i nu o ar
isprăvi, s ă se cateriseasc ă. Iar câte cetăţi ş i Episcopii, au apucat de s- au
cinstit prin împărăteşti scrisori cu nume de Mitropolie, s ă aib ă numai
cinstea cea din numele acela, şi ele, şi Episcopii cei ce le au. Dreptăţ
ile
162
S- a întâmplat s ă aflu la un loc c ă Epistolíoarele date la săraci au fost în astfel de form ă ,
şi cu astfel de cuvinte scrise.
Pa
Gri
ri
pa
go
e
Cum se fac acum acestea, caut ă la
sfârşitul cărţii.
152

îns ă, şi stăpânirea lucrurilor Mitropoliei, s ă se păzeasc ă Mitropoliei celei
ce cu adevărat, şi din început se zice, şi este Mitropolie, făr ă a putea cel
nou ce cu singur ă cinstea s ă zice Mitropolit, a sfeterisí (a- şi însuş
i) ceva
din acestea. Iar dreptul chiar a adevă
ratei Mitropolii, este a hirotonisi
Mitropolitul ei pe Episcopul Mitropoliei celei din nou cinstite, după
Canonul 6 al Sinodului întâi, care zice, c ă nu este Episcop cel ce nu se
face cu socotinţa Mitropolitului.
CANON 13
Clericii străini, şi Anagnóşti în alt ă cetate, făr ă de scrisori
recomenduitoare ale Episcopului lor s ă nu liturghiseasc ă . [Apsotol:
12, 15]
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta, c ă străini Clerici şi Anagnóştii, s ă nu
poat ă a lucra ceva al Clericatului lor în alt ă Epárhie, făr ă s ă aib ă scrisori
recomenduitoare, de Hirotonia, şi de Ortodoxia, şi de cealalt ă vieţ
uire a
lor. Ca nişte mireni îns ă s ă se împărtăşeasc ă acolo.
CANON 14
Fiindc ă în oarecare Epárhii s- au iertat Anagnóş tilor şi Psalţ
ilor a
se însura, au hotărât Sfântul Sinod a nu fi iertat vreunul din aceş
tia a
lua muiere de alt ă religie. Iar cei ce acum dintr- o însoţ
ire ca aceasta
au făcut copii, de au apucat a boteza pe cei născuţ i dintr- înş
ii de
către eretici, să- i aduc ă pe ei la împărtăşirea Catoliceş
tii Biserici. Iar
de n- au apucat a- i boteza, s ă nu poat ă a- i boteza de eretici, înc ă nici
a- i împreuna prin nunta cu faţa ereticeasc ă, sau evreiasc ă , sau
elineasc ă. Făr ă numai când ar făgădui c ă se va muta la Ortodoxa
Credin ţă faţa ceea ce s- a împreunat cu cel Ortodox. Iar dac ă cineva ar
călca hotărârea aceasta a Sfântului Sinod, s ă se supuie Canoniceş
tii
certă
ri. [Apostol: 26; Sinod 6: 6, 72; Laodiceea: 10, 31; Cartagina: 19,
29, 33]
TÂLCUIRE
Măcar c ă Canonul 26 al Apostolilor porunceşte c ă Anagnóştii ş i
Cântăreţii sup ă Hitotesíe, de vor voi pot s ă se însoare, cu toate acestea
din Canonul acesta se vede, c ă acest lucru nu era pretutindenea iertat, ( ş i
mai ales în Africa dup ă al său Canon 19), porunceş
te dar Sfântul Sinodul
acesta, c ă în locurile acelea unde se iart ă aceasta, s ă nu fie slobod vreunui
Cite ţ şi Cântăre ţ a lua muiere de străin ă religie. Iar câţi au ajuns a naş
te
copii din acest fel de nelegiuit ă nunt ă, să- i aduc ă la Catoliceasca Biseric ă ,
şi de i- au botezat cu botezul ereticilor, dac ă botezul acel ereticesc, cu
care s- au botezat, nu era deosebit de cel al Ortodoxiei, dup ă materie ş i
fel, ci ar putea fi primit de Catoliceasca Biseric ă, să- i ung ă cu sfântul Mir,
numai precum zice Zonará. (Mai drept îns ă este, ş i mai sigur a se boteza.
Fiindc ă botezul tuturor ereticilor este întinăciune, şi nu botez, după
tâlcuirea Canoanelor 46, 47, 68 Apostoleşti.) Iar dac ă botezul acela n- ar fi
primit, din nou să- i boteze. Şi dac ă înc ă nu i- au botezat, s ă nu- i mai
boteze în botezul cel ereticesc, nici să- i împreuneze prin nunt ă cu faţă
ereticeasc ă adic ă, sau cu Iudeu, sau cu Elin, adic ă cu necredincios, ş i
slujitor de idoli. Iar dac ă poate şi ereticul va făgă
dui a se face Ortodox,
153

facă- se mai întâi dup ă făgăduinţa sa, şi atuncea s ă se săvârşeasc ă nunta.
Iar cel ce le- ar călca acestea, s ă fie supus Canoniceştilor certă
ri, celor mai
de sus adic ă Apostoleşti.
CANON 15
Diaconiţ e femei s ă nu se hirotoniseasc ă mai- nainte de patruzeci
de ani, şi aceasta cu amărunţ it ă cercetare; iar dac ă, dup ă ce au primit
Hirotesia, şi au rămas câtăva vreme în slujb ă, se va da pe sineşi nunţ
ii
ocărând Darul lui Dumnezeu, una ca aceasta anatematisească
- se
împreun ă cu cel ce s- a împreunat cu ea. [Sinod 1: 19; Sinod 6: 14, 40;
Vasilie: 44]
TÂLCUIRE
Pentru în lesnicioasa amăgire
şi lesnicioasa că
derea a femeilor,
porunceşte Canonul acesta, s ă nu se Hirotoniseasc ă Diaconi ţă mai tânără
de patruzeci de ani de vârst ă. Şi de atâţia fiind înc ă, s ă nu se
Hirotoniseasc ă fieştecum, ci cu scumpătăţite ispitiri a vieţii ş i petrecerii
ei. Iar dac ă cu un chip ca acesta Hirotonisindu - se, şi câtă
va vreme
Diaconind, în urm ă ar defăima Darul lui Dumnezeu, şi s- ar mă
rita, una ca
aceasta s ă se anatematiseasc ă împreun ă cu cel ce o a luat pe ea muiere.
Iar Armenópolul zice (cartea 6, titlul 3) c ă cei ce vor curvi cu Diaconi ţă, ş i
cu Călugări ţă, s ă li se taie nasurile împreun ă şi a celor cu care au curvit.
CANON 16
Fecioara care s- a afierosit pe sine stă
pânului Dumnezeu,
aşişderea înc ă şi Monahii s ă nu fie iertat a se căsă
tori. Iar de se vor
afla făcând aceasta, s ă fie neîmpărtăşiţi. Am hotărât îns ă ca s ă aibă
stăpânia iubirii de oameni pentru aceş
tia, Episcopul locului. [Sinod 4:
7; Sinod 6: 44; Cartagina: 19; Vasilie: 6, 18, 19, 20, 60]
TÂLCUIRE
Din vechi, unele femei în chip mirenesc fiind, se afieroseau pe sineş
i
lui Dumnezeu, precum aceasta se arat ă din Canonul, 45 al Sinodului 6 ş i
mărturisea s ă fecioreasc ă, stăpâne fiind cugetărilor sale, şi dup ă ce mai
mult ă vreme se ispitea de rămân în mărturisirea lor, se numă
rau
împreun ă cu celelalte fecioare. (C ă fecioar ă una ca aceasta se numeş
te,
dup ă Canonul 18 al marelui Vasilie). Dar şi chipul cel negru îl îmbră
ca,
dup ă Canonul 45 al Sinodului 6. Pentru aceasta ş i Canonul acesta
rânduieşte, c ă fecioarele acestea, dar şi Monahii înc ă , care, ori cu chip
tăcut, primesc necăsătoria, ori şi întrebându - se mărturisesc să
fecioreasc ă dup ă Canonul 19 al marelui Vasilie; aceş
tia, zic, nu este iertat
a se căsători, şi a- şi călca făgăduinţele şi mărturisirile ce au dat că
tre
Dumnezeu. Căci, dac ă tocmelile ce fac oamenii între sineşi le adeverează
Numele lui Dumnezeu luându - se în mijloc, precum zice Teologul
Grigorie, cât de mare este primejdia a se afla aceştia călcă
tori tocmelilor
acelora, ce dea dreptul le- au făcut către Dumnezeu? Şi dac ă dup ă marele
Vasilie (aschitecesc aşezământ 21) Monahul, ca unul ce ş i- a adus trupul
său ca pe un rod şi l- a afierosit lui Dumnezeu, nu îl mai stăpâneş
te pe el
ca pe o afierosire Dumnezeiasc ă , nici este drept a- l avea spre
întrebuinţarea ş i slujirea rudelor sale, cu cât mai vârtos nu poate a- l avea
spre întrebuinţarea trupeştei împreunări? Iar de s- ar afla unii fă
cându - o
154

aceasta, s ă se aforiseasc ă, îns ă stăpânirea s ă o aib ă Episcopul locului, de a
arăta iubire de oameni asupra acestora, şi ori a uşura certările lor, ori ş i a
scurta vremea certărilor, nu îns ă rămâind neînsoţirea, ci dup ă ce se vor
despărţi cei împreunaţi unul de altul. C ă curvie, ori mai bine a zice
preacurvie este, nu nunt ă ceea ce s- a făcut, dup ă marele Vasilie în
Canonul 6 şi 18 al său.
CANON 17
Parikíele (Paróhiile) cele ţărăneşti de prin fieş
tecare Epárhie, sau
cele de prin sate, s ă rămân ă nestrămutate la Episcopii cei ce le ţ in pe
ele, şi mai ales dac ă făr ă sil ă în timp de treizeci de ani pe ele ţinându -
le le- au iconomisit. Iar dac ă în curgerea acelor treizeci de ani s- a
făcut vreo gâlceav ă, sau s- ar face pentru acestea, s ă fie iertat celor ce
zic c ă s- au nedreptăţit, a porni judecat ă întru acestea la Sinodul
Epárhiei. Iar de s- ar nedreptăţi cineva de Mitropolitul să
u, la Exárhul
ocârmuirii, sau la scaunul Constantinopolului s ă se judece, precum s-
a zis mai- nainte. Iar dac ă vreo cetate s- a înnoit, de împără
teasca
stăpânire, sau iarăşi s- ar înnoi, politiceştilor şi publicilor forme, să
urmeze şi rânduiala Bisericeş
tilor Parikíi. [Apostol: 74; Sinod 1: 6;
Sinod 4: 9, 21; Antiohia: 14, 15; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36,
87, 96, 105, 115, 118, 128, 129, 130, 137, 138, 139; Sinod 6: 25, 38]
TÂLCUIRE
Parikíile (nemernicíel) cele ţărăneşti sunt enórii mici, care se afl ă ş i
pe la margini şi la locuri depărtate, şi se locuiau de puţ
ini oameni,
numindu - se cotúnuri. Iar nemernicíi săteş
ti, sunt paróhii, care se
apropiau de ţarini şi de sate, şi aveau mai mulţ
i locuitori. Deci aceste
nemernicii (paróhii) ale fieştecărei Eparhii, porunceşte Canonul acesta, să
rămâie nereşluite, şi nezmulte de la Episcopii cei ce le ţin pe ele, ş i mai
ales de le- au avut pe ele în stă
pânirea lor în curgere de treizeci de ani, cu
bun ă credin ţă, şi făr ă sil ă, adic ă, făr ă a sili pe cineva, şi a le ră
pi cu
nedreapt ă pricin ă. Iar dac ă în timpul celor 30 de ani, s- au fă
cut vreo
pricire pentru acestea, sau dup ă Canonul acesta s- ar face, este voie celor
ce zic c ă se nedreptăţesc pentru ele, a- şi că
uta pricina lor, la Sinodul
Epárhiei. Iar dac ă cineva, s- ar nedreptăţ
i pentru acestea de Mitropolitul
său, să-
şi caute judecata sa la Exárhul ş i cel mai întâi al ocârmuirii. (Al
căruia lucru s- a făcut nelucrător dup ă aceste al patrulea Sinod, precum
am zis la subînsemnarea Canonului 9 al acestuiaş
i Sinod) sau la cel al
Constantinopolului, precum s- a zis mai- nainte. Iar dac ă pân ă acum s- a
zidit vreo Cetate prin împărăteasca stă
pânire, sau de acum înainte are a
se zidi, atuncea nu va că
uta a o supune pe aceasta Episcopul cel ce se
megieşeşte, ca pe o paróhie a sa. Fiindc ă rânduila paróhiilor acelei
Biserici, are a urma legilor şi poruncilor politiceş
ti, ce le- ar rândui
împăratul pentru acea din nou zidit ă cetate, şi nu din potrivă 163 .
CANON 18
163
Au iertat Sinodul împăratului, ca s ă rânduiasc ă pentru paóhii (enórii) la singure cetăţ
ile
cele de dânsul zidite, şi nu de obşte la toate, precum socoteşte Balsamón. Pentru c ă după
Canonul 12 al aceluiaşi Sinod, Mitropoliile cele ce prin scrisorile împărăteş
ti s- au cinstit,
numai cinstea o dobândesc, şi ele, şi Episcopul lor. Iar dreptăţile ş i pronómiile neschimbate
se păzesc Mitropoliei celei ce a fost mai- nainte, şi care dup ă adevăr este Mitropolie.
155

Vinovăţ ia congiuráţ iei, sau a fatríei, şi de legile cele din afar ă cu
totul este oprit ă . Dar cu mult mai vârtos în Biserica lui Dumnezeu se
cuvine a se opri de a se face aceasta. Deci dac ă oricare Cleric, sau
Monahi s- ar afla, ori congiuraţ
i, ori fac fatríi, ori închegând
meşteş ugiri asupra Episcopilor, sau Clericilor celor împreun ă cu ei, cu
totul s ă cad ă din treapta lor. [Apostol: 31; Sinod 6: 34; Cartagina: 10,
62; Gangra: 6; Antiohía: 5; Sinod 1 şi 2: 3, 14, 15]
TÂLCUIRE
Congiurare este, când se leag ă oarecare între sine cu jură
mânturi. Iar
fatria, când împreun ă se leag ă cu unire şi hotărâre, ca s ă nu lase nimic
din cele ce s- au sfătuit împotriva cuiva, pân ă ce le vor ispră
vi. Congiurare
au făcut iudeii aceia, precum istoriseşte Sfinţ
itul Lucá la Fapte, care
împreun ă s- a jurat împotriva lui Pavel, anatematisindu - se pe sineş
i nici
s ă mănânce, nici s ă bea, pân ă ce vor omorî pe Pavel. [Fapte 23, 21] Deci
zice Canonul acesta, c ă vinovăţia conjurării şi a fatriei, şi de însăş
i legile
cele dinafar ă, atât ale Élinilor, cât şi ale Ortodocşilor împăraţ
i, care pe
cele mai multe legi de la Elini le- au luat; este cu totul oprit ă . Cu mult mai
vârtos dar se cuvine, a se opri de a nu se face aceasta în Biserica lui
Dumnezeu. Deci de se vor afla oarecare Clerici sau Monahi a se
împreunăjura, şi a fatriasí, sau alte oarcare lucrări aspre ş i rele a înforma,
(c ă aceasta însemneaz ă, zicerea închegând. Dup ă ceea ce zice, s- a
închegat ca laptele inima lor, adic ă s- a învârtoş
at ca brânza) împotriva
Episcopilor lor, şi a Clericilor celor împreun ă cu ei, unii ca aceştia s ă se
cateriseasc ă.
CANON 19
A venit la auzul nostru, c ă în Epárhii canonisitele Sinoade de
Episcopi nu se fac, şi din aceasta multe din lucrurile cele Bisericeş
ti,
car au trebuin ţ ă de îndreptare rămân întru negrijire. Deci a hotă
rât
sfântul Sinod, dup ă Canoanele Sfinţilor Părinţi de dou ă ori pe an s ă se
adune la un loc Episcopii în fiecare Eparhie, ori unde ar socoti
Episcopul Mitropoliei, şi s ă îndrepteze toate cele ce s- ar ivi. Iar
Episcopii care nu ar fi împreun ă, aflându - se prin cetăţile lor, ş i mai
ales întru sănătate petrecând, şi slobozi fiind de toat ă neapărata ş i de
nevoie îndeletnicire, frăţeşte s ă se mustre. [Apostol: 37; Sinod 1: 5;
Sinod 6: 8; Sinod 7: 6; Antiohia: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]
CANON 20
Clericii ce se afl ă la o Biseric ă, precum am hotărât acum, s ă nu fie
iertat a se rândui la Biserica altei cetăţi, ci s ă fie mulţ umiţ
i de aceea
întru care din început s- au învrednicit a Liturghisi; afar ă de aceea,
care pierzându - şi patria lor, de nevoie au trecut la alt ă Biseric ă . Iar
dac ă vreun Episcop dup ă hotă
rârea aceasta, ar primi vreun Cleric
cuvenit altui Episcop, au socotit (Sinodul) neîmpărtăş
it a fi cel ce a
primit şi cel ce s- a primit, pân ă ce clericul cel mutat s- ar întoarce la
Biserica ta. [Apostol: 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 10, 23; Sinod 6:
17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina: 63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]
TÂLCUIRE
156

Clericii (precum s- a zis în Canonul 8) ce se afl ă la o Biseric ă , nu au
voie a se muta la Biserica altei cetăţi, ci s ă ră
mâie la aceea pentru care din
început s- au Hirotonisit. Afar ă de aceea numai, care fugind din patria lor
pentru vreo nevoie, de năvălirea poate a barbarilor, s- au mutat la altă
Biseric ă. (Care şi aceştia dup ă ducerea barbarilor trebuie a se întoarce la
Biserica lor, dup ă Canonul 28 al Sinodului al 6- lea) iar oricare Episcop,
dup ă Canonul acesta, va primi Cleric al altui Episcop, s ă se aforiseasc ă ş i
cel primit şi primitorul de împărtăşirea Sinepiscopilor lui, ş i Clericul de a
Clericilor, pân ă ce străinul Cleric se va întoarce la Biserica sa.
CANON 21
Clericii, sau mirenii prihă
nind pe Episcop sau pe Clerici, simplu
şi necercetat, s ă nu se primeasc ă spre prihă
nire, de nu se va cerceta
mai înainte ipólipsul lor. [Apostol: 74; Sinod 2: 6; Cartagina : 8, 27,
137, 138, 139]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte ca Clericii aceia şi mirenii, ce prihă
nesc
(adic ă pârăsc) pe Episcopi, şi pe Clerici, nu pentru vreo pricin ă de bani ş i
osebit ă a lor, ci de Bisericeasc ă şi învinovăţitoare, s ă nu se primeasc ă pâra
lor simplu ş i necercetat, de nu mai- nainte se va cerceta petrecerea lor, de
este neprihănit ă şi neocărât ă.
CANON 22
Nu fie iertat Clericilor dup ă moartea Episcopului lor, a ră
pi
lucrurile cele cuvenite lui. Precum ş i de vechile Canoane s- a oprit. Iar
cei ce fac una ca aceasta, s ă se primejduiasc ă din treptele lor.
[Apostol: 40; Antiohia: 24; Sinod 6: 35; Cartagina: 30, 89]
TÂLCUIRE
Nu se cade, zice Canonul acesta, ca Clericii, dup ă moartea
Episcopului lor, să- i răpeasc ă lucrurile lui, precum ş i vechile Canoane
aceasta o opresc (cel Apostolesc 40 ş i al Antiohíei 24), iar cei ce fac
aceasta, s ă se primejduiasc ă a- şi pierde treapta şi dregătoria lor.
CANON 23
A venit la auzul Sfântului Sinod, c ă oarecare Clerici ş i Monahi,
nimica fiindu - le încredinţ at de Episcopul lor, uneori înc ă ş i
neîmpărtăşiţi făcuţi fiind de dânsul, mergând la împără
teasca cetate
în Constantinopol, petrec mult într- însa, făcând tulburări,
ş i
tulburând Bisericeasca stare, răsturnând
ş i casele unora. Deci a
hotărât Sfântul Sinod ca mai întâi unora ca acestora s ă li se aducă
aminte, prin avocatul prea Sfintei Biserici a Constantinopolului,
pentru a ieşi din împărăteasca cetate. Iar dac ă întru aceleaş
i lucruri ar
stărui neruşinându - se, şi făr ă de voia lor prin acelaşi avocat s ă se
scoat ă, şi s ă se întoarc ă la locurile lor. [Apostol: 15; Sinod 1: 15, 16;
Sinod 4: 5, 10, 20; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina:
63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]
TÂLCUIRE
157

Înştiinţându - se Sinodul acesta, c ă unii Clerici ş i Monahi, neavând
încredinţat ă lor vreo Bisericeasc ă ocârmuire, nejudecându - i vrednici spre
aceasta Episcopul lor, iar câte odat ă opriţi de împărtăşire fiind ei de că
tre
Episcopul, merg în Constantinopol, ş i mult timp petrecând într- însul
tulbur ă starea Bisericii, şi răzvrătesc casele, ori ale creş
tinilor celor ce- i
primesc, sau ale Clericilor celor ce le urmeaz ă lor. Pentru aceasta
porunceşte prin acest Canon al său, mai întâi s ă li se vesteasc ă prin
avocatul Bisericii s ă se duc ă cu pace din Constantinopol. Iar de stă
ruiesc
într- aceste lucruri cu neruşinare, s ă se izgoneasc ă şi făr ă a voi prin însuş
i
avocatul, şi s ă se duc ă la locurile lor. Iar care sunt avocaţ
ii, vezi la
subînsemnarea Canonului al 2- lea al acestuiaşi Sinod.
CANON 24
Mănăstirile cele odat ă consfinţ ite dup ă socoteala Episcopului, să
rămâie pentru de- a pururea Mănăstiri.
Ş i lucrurile cele ce se cuvin lor
s ă se păzeasc ă, şi s ă nu se mai fac ă acestea lăcaşuri lumeş
ti. Iar cei ar
ierta a se face aceasta, s ă se supun ă certă
rilor celor din Canoane.
[Sinod 4: 4; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 şi 2: 1; Chiríl: 2]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte ca Mănăstirile câte au apucat odat ă a se
Catierotí (Consfinţi), cu socoteala ş i voia Episcopului locului, (precum mai
înainte am zis la Canon 4 al acestui Sinod), acestea trebuie s ă ră
mâie
totdeauna Mănăstiri, şi de acum înainte s ă nu se fac ă Obşteşti şi lumeş
ti
locaşuri. Asemenea şi câte lucruri au mişcătoare şi nemişcă
toare, trebuie
a se păzi nerăpite şi neîmpuţinate. Iar câţi, deşi înşiş
i ei nu le vor face
lumeşti locaşuri, nici vor lua din lucrurile lor, ci vor da voie altora s ă facă
aceasta, aceştia s ă se fac ă vinovaţi certărilor Canoanelor. Ş i care sunt
certă
rile acestea? Acelea ce Sinodul al 7- lea le cuprinde în al 13- lea
Canon al său, pe Clerici adic ă caterisindu - i, iar pe Monahi, ş i mirenii aceia
aforisindu - i, care au răpit Mănăstirile şi Episcopiile, şi le- au fă
cut
Obşteşti locaşuri, şi nu vor a le întoarce înapoi, pentru a se face iarăş
i
sfinţite, precum au fost şi mai- nainte.
SIMFONIE
Iar Canonu 44 al Sinodului al 6- lea nu porunceş
te numai a nu se face
Mănăstirile Obşteşti şi lumeşti lăcaşuri, ci ş i a nu se da de cineva acestea
la oameni lumeşti pentru a le apăra adic ă şi a le ocârmui. Ci ş i Canonul 12
al Sinodului al 7- lea opreşte de a înstră
ina vreun Egumen averile
Mănăstiri. Iar cel al 19- lea al acestuia nu iart ă a lua vreun Monah lucrurile
ce au dat Mănăstirii sale, dac ă de sine se va duce din ea. Dar ş i cel al 2- lea
al lui Chiríl voieşte s ă rămâie nereşluite Odoarele ş i averile de la Bisericile
ce le au pe ele 164 .
164
Zice îns ă şi cartea 11 din împărăteştile Aşezământuri Titlu 8 Aşeză
mântul 51 (la Fótie
Titlu 2 Cap 1) „Cele sfinţite au drept Dumnezeiesc, şi nu se stă
pânesc de cineva. Iar lucru
sfinţit este acela ce s- a afierosit în public.” Şi iarăşi Aşezământul al 10- lea Titlu 1 „sfinţ
it
lucru este cel ce cu dreptate şi prin Preoţi s- au afierosit lui Dumnezeu, precum Biserici ş i
Vase, iar acela ce- l face cineva sfinţit cu de la sine putere, nu este sfinţ
it. Deci lucrului celui
de acest fel sfinţit, şi Biserica de va cădea, locul rămâne sfinţit. Şi nu poate cineva, după
Armenopul, Cartea… Titlul 11, să- l stăpâneasc ă. C ă cel ce odat ă s- a făcut sfinţ
it, nu
înceteaz ă cândva de a nu fi sfinţit. Ci deşi Aşezământul 36 Cartea 11 Titlul 7 zice c ă cele
sfinţite când se vor robi de barbari, înceteaz ă de a fi sfinţite, precum ş i cel slobod, când se
robeşte, înceteaz ă de a fi slobod, iar dup ă ce scăpat din robie iarăşi se face sfinţ
ite, aceasta,
zic, se înţelege c ă înceteaz ă de a fi sfinţite dup ă lucrare, nu îns ă şi dup ă putere; C ă după
158

CANON 25
Fiindc ă oarecare din Mitropoliţ
i, precum despre aceasta ne- am
înştiiţat, se lenevesc despre păstoriile cele încredinţ ate lor, ş i întârzie
Hirotoniile Episcopilor. S- a socotit de că
tre sfântul Sinod în curgerea
a trei luni s ă se fac ă Hirotoniile Episcopilor, de nu cândva poate
neapărat ă nevoie ar face a se prelungi timpul întârzierii. Iar dacă
(cineva) nu o va face aceasta, s ă se supun ă Bisericeştilor certări. Însă
venitul Bisericii celei văduvite, s ă se păzeasc ă întreg de iconomul
acestei Biserici. [Apostol: 58; Sinod 6: 19; Sinod 1 ş i 2: 16; Sardichia:
11, 12; Cartagina: 79, 82, 86, 131, 132, 133; Petru: 10]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, ca Mitropoliţii s ă nu se leneveasc ă despre
păstoriile lor, şi s ă întârzie Hirotoniile Episcopilor celor supuş
i lor, ci
dup ă moartea Episcopului celui ce s- a săvârşit, s ă Hirotoniseasc ă alt
Episcop la văduvita Episcopie, în vreme de trei luni. Afar ă numai, dacă
vreo neapărat ă nevoie va sili a se prelungi mai mult vremea întârzierii.
(Poate ori de barbari s- a robit Episcopia aceea, ori alt vreun ră
u i s- a
întâmplat, ş i pentru aceasta nu poate cineva a merge acolo.) Iar care
Mitropolit se va lenevi la aceasta, s ă se fac ă vinovat certărilor Canoniceş
ti.
Rodurile îns ă, şi veniturile lucrurilor Episcopiei aceleia, trebuie s ă le
păzeasc ă iconomul acestora, întregi şi nereşluite, pân ă se vor încredinţ
a
celui ce are a se Hirotonisi.
putere, de- a pururea sunt sfinţite, şi mai ales vasele cel Sfinţite şi mişcate. Care şi robindu-
se de multe ori îşi arat ă puterea sfinţeniei lor ceea ce este întru ele, ş i cu lucrarea. Precum o
au ară
tat, atât Sicriul lui Dumnezeu, când s- a robit de cei de alt neam, oborând pe idolii lor,
şi de şoareci umplând locurile lor, şi pe dânşii rănindu - i la şezut. [1 Împăraţi 5: 9] cât ş i
Vasele cele sfinţ
ite care s- au robit de Babilonieni din Biserica Ierusalimului, omorând pe
Valtasár, pentru c ă le- au întrebuinţat ca pe nişte Obşteşti, şi nesfinţ
ite. [Daniil 5: 30] Cu
toate acestea, ceea ce zice marele Vasilie, este pe cât adevărat, pe atâta mai înfricoşat. Că
zice, c ă ceea ce se va afierosi în Numele lui Dumnezeu, pân ă atunci are cinste ca un lucru
Sfânt, pân ă ce se păzeşte voia lui Dumnezeu într- însul; pentru aceasta şi Casa aceea, ş i
Biserica cea din Ierusalim, s- a lăsat pustii de Dumnezeiescul Dar, dup ă Cuvântul Domnului:
«Iat ă casa voastr ă se las ă pustie». Pentru c ă nu se păzea voia lui Dumnezeu într- însa, adică
Preoţii cei ce slujeau într- însa nu păzeau voia lui Dumnezeu. Cele sfinţ
ite nu poate cineva a
le stăpâni, măcar deşi mulţi ani le- ar fi luat rodurile, dup ă Titlul 6 al aşeză
mântului 10.
Cele sfinţite nu putem a le avea ca pe ale noastre. Dup ă aşeză
mântul 23 Cartea 6, Titlul 1.
Dac ă în mijlocul a dou ă locuri obşteşti şi nesfinţite, se afl ă loc sfinţ
it, nu se poate face
trecere prin locul cel sfinţit la cel nesfinţit. Dup ă aşezământul 14 al Titlului 1. Se opreş
te a
zidi cineva în loc sfinţit, dup ă a 4- a Instituţie adic ă întroducerea legilor Titlul 15 Nimeni nu
poate a vinde, sau a schimba, sau a dărui, sau amanet a pune Mănă
stirea, unde s- a
întemeiat jertfelnic, şi unde s- au făcut Sfânta Liturghie, şi nevoin ţă monahiceasc ă. Şi de s-
ar face una ca aceasta, nu are tărie, şi cel ce a vândut va pierde şi preţul ce a luat, ş i
Mănăstirea, ori şi lucrul Mănăstirii ce l- au vândut. Şi cel ce a cumpărat înc ă asemenea, va
pierde şi preţul ce a dat, şi lucrul ce a cumpărat. Şi preţul acesta se va da la Mănă
stirile cele
de loc, şi la Biserica cea de loc. Dup ă aşeză
mântul 1 al titlului al 2- lea din Nearale (la Fótie
Titlul 11 Cap 1) Iar aşeză
mântul al 2- lea al Titlului al doilea din Nearale. (Fótie Titlul 10
Cap 1 şi Armenúpol Cartea 3 Titlu 4) Poruncesc c ă iconomii şi epitropii, şi ceilalţ
i
chivernisitori ai Bisericilor şi ai Sfintelor Lăcaşuri, şi Hartulárii, şi Părinţii şi fii acestora, să
nu dea cumva lucru bisericesc ca să- l sădeasc ă, sau să- l orânduiasc ă, sau şi amanet să
- l
puie ei, ca s ă ia bani pentru acestea. Pentru c ă cei ce le- ar lua, şi banii vor pierde, ş i
cheltuiala ce vor face pentru a le lucra, şi cei ce le vor da, vor pierde împreun ă cu preţ
ul ce
l- au luat, înc ă şi suma cât au cheltuit cei ce le- au lucrat, şi banii aceş
tia se vor da
Dumnezeiescului Lăca ş, al căruia a fost lucrul. Căci şi Biseica căzând locul nu se nesfinţeş
te
nici se vinde.
159

CANON 26
Fiindc ă în oarecare Biserici, precum ne- am înştiinţ at, făr ă de
iconomi, Episcopii întrebuinţ eaz ă Bisericeş
tile lucruri, s- a socotit ca
toat ă Biserica ce are Episcop, s ă aib ă şi Iconom din Clericatul să
u, care
s ă iconomiseasc ă cel Bisericeşti, dup ă socotinţ a Episcopului său. Ca să
nu fie făr ă martori iconomia Bisericii, şi din aceasta s ă se răsipească
lucrurile aceşteiaşi Biserici, şi s ă se pricinuiasc ă defăimare Preoţ
iei.
Iar de nu o va face aceasta, s ă fie supus Dumnezeieş
tilor Canoane.
[Apostol: 38, 41; Sinod 7: 11, 12; Antiohía: 24, 25; Sinod 1 ş i 2: 7;
Cartagina: 34, 41; Gangra: 7; Anghira: 15; Teologul: 10; Chiril: 2]
TÂLCUIRE
Fiindc ă zice Canonul acesta, c ă ne- am înştiinţat, c ă în câteva Epárhii,
făr ă de Iconomi Episcopii ocârmuiesc lucrurile Bisericii de sineşi, ş i
precum înşişi voiesc. Pentru aceasta s- a socotit de cuviin ţă , ca Episcopul
al fiecărei Biserici s ă aib ă Iconom, nu din casnicii să
i, slugi sau rudenii. Ci
din Clericii săi, iconomisind lucrurile Bisericii, dup ă socotinţ
a Episcopului
său. Ca s ă nu fie făr ă martor, unde, şi cum, ş i când, se cheltuiesc
veniturile Bisericii, şi din acestea s ă dea Arhiereul prepus poporului ş i
pricin ă de a- l prihăni, c ă rău le risipeş
te pe acestea. Iar Arhiereul care va
face afar ă de Canonul acesta, s ă fie vinovat certărilor Dumnezeieş
tilor
Canoane. Ş i precum Arhiereul se cuvine a avea Iconom asupra lucrurilor
Bisericii, aşa ş i Egumenul se cuvine a avea Iconom asupra lucrurilor
Mănăstirii
165
.
CANONUL 27
Cei ce răpesc cu nume de căsătorie, sau cei ce împreun ă lucreaz ă ,
sau împreun ă se sfătuiesc cu cei ce le răpesc, a hotă
rât sfântul Sinod,
de ar fi Clerici s ă cad ă din treapta lor. Iar de ar fi mireni s ă se
anatematiseasc ă. [Sinod 6: 92; Anghira: 11; Vasilie: 22, 30, 38, 42, 53]
TÂLCUIRE
Canonul acesta mai aspru ceart ă pe cei ce ră
pesc femei pentru a le
lua în împărtăşire de nunt ă , decât celelalte Canoane care pomenesc
despre răpirea femeilor. Căci nu numai pe cei ce le răpesc, ci ş i pe cei ce
lucru au ajutat, şi cu sfătuire la acest fel de ră
pire, de vor fi Clerici, îi
cateriseşte, iar de vor fi mireni, s ă se anatematisească 166 ş i cu dreptate.
165
Însemneaz ă c ă Iconomul în tot anul trebuie a da socoteal ă Episcopului (sau ş i
Igumenului) despre iconomia lucrurilor Bisericii, sau ale Mănă
stirii. Iar de se va întâmpla a
muri mai înainte de a da socoteal ă, s ă o dea clironómii lui, dup ă aşeză
mântul 42 al titlului 3
din Nearale (la Fótie Titlu 10 Cap 1) iar Maláx în Istoria Patriarhilor zice, c ă marele Iconom
al averilor, se cade a fi Ierodiacon (sau Presbíter), şi când Liturghiseşte Arhiereul st ă în
parte Sfintei Mese purtând stiharul său. Şi ţiind în mâini sfinţita Repíd ă ; aduce la Arhiereu
pe cel ce are a se Hirotonisi. Cerceteaz ă veniturile şi cheltuielile, ş i toate socotelile averilor
Bisericii, ţiind condica şi scriindu - le. De 4 ori pe an le înfăţoşeaz ă Arhiereului; cerceteaz ă ş i
poart ă grij ă de lucrurile Bisericii ce văduveşte, pân ă ce i se face ei Arhiereu, şi la judecăţ
i
st ă dea dreapta Arhiereului. Iar Zonará în Istoria lui Isákie Comninó zice: C ă marele Iconom,
şi skevofílaxul, atunci se rânduia de împăratul. Şi Comninó acesta a rânduit s ă se
prohirisásc ă amândoi de Patriarhul.
166
Aspru pedepseşte Sinodul, dar asemenea şi politiceştile legi pe răpirile Nunţ
ilor, pentru
c ă este lucru necinstit pricinuitor de răsturnare a case întregi, de ucideri, de tulburări, ş i în
scurt de multe rele. Şi măcar, de am zice, c ă născătorii, sau stăpânii femeilor ră
pite, mai în
urm ă s- ar îndupleca a primi nunţile, îns ă de sil ă şi făr ă voia lor se înduplec ă , pentru
necinstele şi stricările, ci mai de multe ori urmeaz ă mai înainte de nunt ă, ale fiicelor, ş i ale
160

Pentru c ă cel ce le răpeşte, poate a pune de pricin ă că- l îndeamnă
necuviincioasa iubire de muieri, iar cei ce împreun ă lucreaz ă, şi împreună
ajut ă, nici de o pricin ă de acest fel se îndeamn ă, către această
necuviincioas ă fapt ă, făr ă numai de răutatea socotelii lor.
CANON 28
Pretutindeni hotărârilor Sfinţilor Părinţi urmând, ş i pe Canonul
cel de curând citit al celor 150 prea de Dumnezeu iubitorilor Episcopi,
care s- au adunat în zilele fericitului întru pomenire marelui Teodosie,
a celui ce s- a făcut împărat împărăteştei cetăţ
i a lui Constantin Romei
nove, cunoscându - l; acesteaşi şi noi poruncim şi hotă
râm pentru
Presvía (privilegiile) Preasfintei Biserici, a acestui Constantinopol
Romei nove. Fiindc ă scaunul Romei celei mai vechi, pentru că
împărăţ ea cetatea aceea, Părinţii dup ă cuviin ţă i- au dat Presvía
înaintirii; şi cu acestaşi chip pornindu - se ş i preaiubitorii de
Dumnezeu Episcopii cei 150 cele de o potriv ă Presvíi le- au dat ş i
preasfântului scaun al Romei celei nove, cu drept cuvânt judecând, că
cetatea, ceea ce s- a cinstit cu împărăţie şi cu singlit, s ă dobândească
şi Presvíele cele de o potriv ă cu împără
teasca cetate Roma cea veche,
şi întru lucrurile cele Bisericeş ti, ca aceea s ă se măreasc ă, a doua după
aceea fiind. Şi ca pe şinguri Mitropoliţ ii Ponticeş tei, şi Asianeş tei, ş i a
Trachiceştei ocârmuiri, dar înc ă şi Episcopii, cei ce sunt barbariceş
tile
locuri ale ocârmuirilor mai înainte zise, s ă se Hirotoniseasc ă de la
mai- nainte zisul preasfântul scaun al preasfintei Biserici celei din
Constantinopol. Adic ă fiecare Mitropolit al ocârmuirilor celor mai
înainte zise, împreun ă cu Episcopii Epárhiei Hirotonisind pe Episcopii
Epárhiei, precum înva ţă Dumnezeieş tile Canoane. Iar Mitropoliţ
ii
ziselor ocârmuiri, s ă se hirotoniseasc ă , precum s- a zis, de
Arhiepiscopul Constantinopolului, alegerile într- un glas fă
cându - se
mai- nainte, dup ă obicei, ş i la dânsul aducându - se. [Apostol: 34; Sinod
2: 3; Sinod 6: 36]
TÂLCUIRE
Fiindc ă la acest al 4- lea Sinod s- a citit Canonul al 3- lea al Sinodului
al 2- lea care rânduieşte s ă aib ă Arhiepiscopul Constantinopolului
privilegiile înaintirei cinstei dup ă Arhiepiscopul Romei, fiindc ă aceasta
este noua Rom ă; pentru aceasta şi Părinţ
ii Sinodului acestuia, prin acest al
lor Canon, înnoiesc şi adevereaz ă pe pomenitul Canon, şi acesteaş
i le
pomenesc, şi le hotărăsc pentru privilegiile acestuiaş
i Constantinopol
Roma nou ă. Căci, zic ei, precum scaunului Romei celei vechi, pentru c ă se
afl ă într - însa împărăţie, cu drept cuvânt au dat Părinţ
ii Pronómii, a se
zice adic ă întâiu cu rânduiala, între ceilalţi Patriarhi. Într- acestaş
i chip cu
aceastaşi ţintire s- au pornit întocmai ş i cei 150 de prea iubitori de
Dumnezeu Episcopi ai Sinodului al 2- lea, ş i au dat Pronómiile cinstei cele
întocmai şi neschimbate, şi preasfântului scaun al Romei noi, adic ă al
slujnicilor lor care se răpesc. Şi pentru c ă alţii în urm ă nu le voiesc pe ele. Am zis îns ă c ă cu
adevărat pentru cuvântul acesta, Canonul acesta şi politiceştile legi straş
nic pedepsesc pe
cei ce răpesc femei. Pentru c ă de ar fi fost pentru supunere sub stăpân, iat ă c ă ş i marele
Vasilie dup ă Canonul său 22 nunţile fetelor celor ce sunt sub stăpânire făcute din ră
pire, va,
s ă rămâie întărite cu învoirea părinţilor lor, precum s- a zis mai sus; iar politiceş
tile legi pe
nunţile cele din răpire le desleag ă, măcar deşi părinţii celor răpite se vor îndupleca în urmă
a le primi, precum am zis.
161

Constantinopolului 167 , judecând a fi de cuviin ţă, fiindc ă cetatea aceasta,
s- a cinstit cu împărăţie, şi cu Singlít, asemenea ca ş i Roma, se cuvine a
dobândi întocmai cu Roma cea veche şi pronómiile cele asemenea, şi s ă se
măreasc ă şi aceasta ca aceea, în lucrurile cele Bisericeşti; cu singură
osebirea aceasta, c ă Roma cea mai veche s ă fie întâi cu rânduiala, iar
Roma cea nou ă, s ă fie a doua cu rânduiala. Pe lâng ă acestea poruncim ş i
hotărâm, ca s ă se Hirotoniseasc ă de la Sfântul Scaun al
Constantinopolului cel mai sus zis, singuri Mitropoliţii (nu adic ă ş i
Episcopii cei supuşi Mitropoliţilor. C ă fiecare din ei se Hirotoniseş
te de
Mitropolitul său şi de Episcopii Epárhiei, precum zice Dumnezeieş
tile
Canoane. Şi mai ales cel al 6- lea al Sinodului 1.) Ş i nu numai a se
167
Pricinile cele mai de căpetenie, pentru care s- au dat Canonul acesta, sunt 5, trei adică
departe (de ceea ce se numeşte de noi), iar dou ă de nevoie şi de luat aminte. 1. Fiindcă
Canonul 34 Apostolesc porunceşte, ca Episcopii fiecă
rui neam, se cade a avea pe unul întâi,
şi al socoti de Cap; şi fiindc ă Canoanele 6 ş i 7 ale Sinodului 1 au supus pe toate ocârmuirile
la Episcopul Romei, iar pe altele la al Alexandríei, pe altele la al Antiohíei, ş i pe altele la al
Ierusalimului, trebuia prin urmare şi ocârmuirile Asiei ale Pontului (adic ă ale Mării Negre), ş i
ale Traciei cele neatârnate; s ă aib ă întâi şi cap pe al Constantinopolului şi s ă se supun ă lui,
şi de el s ă se Hirotoniseasc ă. Pentru c ă era învecinat, şi mai ales pentru c ă acest fel de
obicei a urmat din început. C ă pe mulţi Mitropoliţi din aceş
tia Patriarhii Constantinopolului
au Hirotonisit. Căci Hrisostom, a Hirotonisit pe Iraclíd al Efésului, şi ducându - se la Efés ş i
întorcându - se la Constantinopol 13 Episcopi a caterisit. Şi cel al Agchírei, ş i Mémnon al
Efésului (cel ce la Sinodul al 3- lea vitejeşte a stă
tut) de cel al Constantinopolului s- a
Hirotonisit. Drept aceea şi adevărat se vede c ă este ceea ce am zis mai sus ca o dezlegare la
nedumerirea în subînsemnarea Canonului 9. Şi se vede dar c ă pe Mitropoliţ
ii ocârmuirilor
acestora îi supune judecăţii Patriarhului Constantinopolului, 2. Fiindc ă şi Sinodul 2 în al 3-
lea Canon al său, a dat pronómii de cinste Patriarhului Constantinopolului, urma înc ă a i se
da şi pronómiile stăpânirii. 3. C ă se cuvenea a lua pronómii de stă
pânire Patriarhul
Constantinopolului, pentru c ă veneau osebiţi Patriarhi şi Arhierei spre a se jelui împă
ratului
la nevoile lor, şi trebuia întâi a se întâlni cu dânsul, aflându- l pe el împreun ă lucrător ş i
ajutător, şi printr - însul s ă se înfăţoşeze la împă
ratul, precum Iustinián vechi obicei
adeverind, o au rânduit aceasta. Pentru aceasta în Práxa 16 a Sinodului 4 Nunéhi al
Laodiceei a zic, când locoţiitorii Papei de la Roma se nemulţ
umeau de privilegiile
Patriarhului Constantinopolului. „Slava Patriarhului Constantinopolului, slav ă a noastră
este; fiindc ă şi purtările de grij ă ale noastre asupra sa le primeşte. 4. Se cădea s ă ia
pronómiile stă
pânirii Patrirhului Constantinopolului asupra celor mai de sus trei ocârmuiri.
Pentru c ă precum se vede în Práxa 13 a Sinodului 4 mult ă sminteal ă a urmat în Efés pentru
nelegiuitele hirotonii ale lui Stefan şi ale lui Vasian, înc ă şi în Asia, şi în Pont, ş i în Tracia
asemenea a urmat, unde, murind Episcopii, se întâmpla la alegeri ş i la hirotonii multe
tulburări, făr ă de ocârmuitori fiind ei, dup ă Epistolía cea că
tre Leon a acestuia al 4- lea
Sinod. Şi între Evnómie al Nicomídiei, şi între Anastasie al Niceei, multe gâlcevi s- au fă
cut
pentru Episcopia Vasilinúpolei. 5. Cea de pe urm ă, pentru c ă ră
ucinstitorul de Dumnezeu
Discor în tâlhă
rescul Sinod cel din Efés, a rânduit pe Flavián al Constantinopolului, nu întâi,
ci al cincilea afar ă de Canoane, de care lucru s- a mâhnit şi Leon al Romei, şi locoţ
iitorii lui,
în acest al 4- lea Sinod, pentru care l- au ş i înfruntat pe el. Deci pentru toate pricinele
acestea Sinodul prin acest Canon înnoind pe cel al 3- lea al Sinodului al 2- lea a dat
Patriarhului Constantinopolului ş i pronomiile cinstei de asemenea cu a celui al Romei, care
va s ă zic ă Patriarhiceasc ă dregători, şi pronómiile cele de o potriv ă ale stă
pânirii asemenea
cu cel al Romei, care sunt cele ale celor trei pomenite ocârmuiri ale Mitropoliţ
ilor. Nu numai
din obicei, ci şi prin Canon întărite Hirotonii fiind împrejurul scaunului Constantinopol. Că
precum cel al Romei are pronómiile cinstei şi ale stăpânirei, adic ă dregă
torie
Patriarhiceasc ă, şi a stăpâni hotarele Apusului, aşa şi cel al Constantninopolului aceleaş
i
pronómii le are, adic ă Patriarhiceasca dregătorie, şi a fi începător peste mai sus numiţ
ii
Mitropoliţi, fiind ei din Hotarele lui. Şi acestea sunt Bisericeştile lucruri, ce le pomeneş
te aici
Canonul, întru care precum cel al Romei se măreşte, aşa şi cel al Constatntinopolului, fără
vreo deosebire, afar ă numai de aceasta: c ă cel al Romei este întâi cu rânduiala, iar cel al
Constantinopolului al doilea cu rânduiala. Ş i aceste pronómii ale celui al
Constantinopolului, nu numai Părinţii Sinodului acestuia le- au întărit ş i le- au pecetluit, ci
şi tot Senatul boierilor împărăteşti, deşi deputaţii Papei, care măcar c ă mai- nainte au
prihănit pe Dioscór văzând c ă se lăţesc hotarele celui al Constantinopolului, mai au leş
inat
împotrivindu - se la acestea; drept aceea arătat minţesc papolatrii, zicând: c ă protíile ş i
162

Hirotonisi Mitropoliţii pomenitelor ocârmuiri, ci şi Episcopii cei ce se află
în barbariceş
tile locuri, care sunt învecinate cu aceste zise ocârmuiri,
precum cei ce se zic Aláni, se afl ă şi se hotărăsc cu ocârmuirea Mă
rii
Negre. Iar Ruşii, cu cea a Traciei. Înc ă pomeniţii Mitropoliţi s ă nu se
Hirotoniseasc ă de cel al Constantinopolului, precum însuşi va voi ş i va
hotărî, ci alegerile s ă le fac ă Sinodul cel de sub dânşii şi s ă le aduc ă, după
obicei la Patriarhul Constantinopolului, şi el s ă Hirotoniseasc ă pe aceea,
pentru care s- ar uni cei ce i- au ales, ori toţi, ori cei mai mulţi
168 .
CANONUL 29
Pe Episcop a- l aduce în treapta Presbíterului este Ierosilíe. Iar
dac ă pe aceia vreo pricin ă dreapt ă îi depărteaz ă din lucrarea
Episcopiei, nici loc de Presbíter a ţinea le este iertat. Iar dac ă afar ă de
vreo vinovăţ ie s- au scos din dregătorie, că
tre vrednicia Episcopiei
iarăşi se vor întoarce.
TÂLCUIRE
Într - a patra Práx ă a Sinodului acestuia al 4- lea este scris (foia 150
tom 2 al adunării Sinoadelor) c ă Fótie Episcopul Tirului, a jeluit
împăratului Marchián, c ă Evstátie Episcopul Virítului (sau dup ă alţ
ii
Evsévie al Tírului; dar cea mai dintâi este şi mai adevărat ă ) a rupt de la Tir
câteva Episcopii, Vívlon, zic, Vótri, şi Trípoli, Ortosiáda, Arcáda, ş i
Antárandul, şi pe Episcopii cei de sub dânsul Hirotonisiţ
i stricându - i, în
treapt ă de Presbíteri i- au pogorât. Deci aceast ă pricin ă o au înfăţoş
at la
Sinod Singlítul boierilor, la care pricin ă atât locoţiitorii Papei, cât ş i
Patriarhul Constantinopolului, şi tot Sinodul ră
spunzând, au dat Canonul
acesta, zicând, c ă este Ierosilíe (adic ă jefuire de cele sfinte) a pogorî
cineva pe Episcop în treapta şi în locul Presbíterului. Căci, dac ă pentru
vreo oarecare vinovăţie se cateriseşte, şi din lucră
rile Arhieriei se scoate
cineva, unul ca acesta, nici Preot poate fi, nici a lucra lucrurile Preotului.
Iar dac ă şi făr ă a avea vreo opritoare vinovăţ
ie s- a scos din Arhierie,
aceasta ca unul ce cu nedreptate a căzut din dregă
toria ce avea, va primi
iarăşi, dup ă tot cuvântul dreptăţii, locul său, şi va fi iarăş
i Episcop. Iar
Zonará zice, c ă, a se pogorî cu nedreptate Episcopul în treapt ă de
Presbíter, este mai mare decât jefuirea de cele sfinte. Fiindc ă nu jefuieş
te
şi fur ă ceva sfinţit, ci mai mare decât sfinţit. Pentru c ă prin chemarea
Arhiereului, cu venirea Sfântului Duh şi Bisericile, şi cele sfinţ
ite, se
catierosesc şi se sfinţesc; şi cu adevărat mai mare este cel ce sfinţeş
te
pronómiile lui, şi a se mări întru lucrurile cele Bisericeşti, îi mărturisesc lui însuş
it
pronómion de stăpânire întru toat ă Biserica; adic ă Monarhiceasca şi nepăcă
tuitoarea
dregătorie. C ă de ar fi arătat acestea una ca aceasta, trebuia s ă o aib ă aceasta ş i cel al
Constantinopolului. Fiindc ă Patrirhul Constantinopolului, dup ă Canoane, este de o măsură
întocmai şi neschimbat ă a cinstei şi a stăpânirei, şi a mă
rirei cu ale Pape Romei. Ci dar de
nu a luat Patriarhul Constantinopolului aceasta cândva din Canoane, apoi dar nici al Romei.
Şi nici privilegiile Patrirhului Romei, sunt cele ce se zice de Papiş
ti, ale legiuirii marele
Constantin date către Silvéstru Episcopul Romei precum ei zic, ca s ă umble adic ă cu
semnele împărăteştei măriri imitând pe Împăratul. S ă aib ă pe capul său în loc de cunun ă , ca
un fel de piele prea strălucit ă. A purta Omofór împărătesc, şi Hlamid ă Porfir ă; ş i
îmbrăcăminte roşie; calul împodobit cu podoab ă şi cu toate semnele împărăteşti; ş i
împăratul să- l ţie de frâu ca vizitiul, şi s ă se măreasc ă Clerul Bisericii lui, ca ş i singlitul, atât
la îmbrăcăminte, şi la încălţăminte, cât şi la călărime.
168
Însemneaz ă c ă Sinodul acesta al 4- lea în práxa 15 a sa a aş
ezat aceste 30 Canoane. Dar
nu ştiu cum nici acest 28, nici cel 29 şi cel 30 nu se afl ă, nici în adunarea Canoanelor făcută
de Ioan al Antiohíei, nici în Nomocánonul lui Ioan al Constantinopolului celui din Scolastici,
nici în Arabiceasca tălmăcire a lui Iosif Egipteanului. Iar în celelalte în toate se afl ă.
163

decât cele ce se sfinţesc. Pentru ce îns ă Canonul acesta opreşte această
fapt ă, iar cel al 20- lea al Sinodului 6 în locul Presbiterului pogoar ă , pe
Episcopul cel ce înva ţă peste hotare făr ă de voia Episcopului celui de loc?
Vezi deslegarea nedumeririi acesteia la Apostolescul Canon 35.
CANON 30
Fiindc ă preacucernicii Episcopi ai Egiptului, nu ca luptându - se cu
Catoliceasca Credin ţă, a iscă
li în Epistolía preacuviosului Arhiepiscop
Leon, de ast ă dat ă s- au oprit, ci zicând c ă obicei este în Egipteneasca
ocârmuire, afar ă de socotinţ a ş i închipuirea Arhiepiscopului nimic de
acest fel a face, şi se roag ă a li se învoi lor pân ă la Hirotonia
Episcopului celui ce are a fi al marei cetăţi Alexandrénilor; de cuviinţă
s- au socotit de către noi şi cu iubire de oameni a li se da îngă
duire
sau ca dup ă asemenea chip s ă rămâie în împărăteasca cetate, pân ă s-
ar Hirotonisi Arhiepiscopul marii cetăţi a Alexandrénilor. Aşa s ă dea
chezéş i c ă nu vor ieşi din cetatea aceasta, pân ă ce cetatea
Alexandrénilor va primi Episcop. [Apostol: 20, 34]
TÂLCUIRE
Este scris în a 4- a Práx ă a Sinodului acestuia, c ă dup ă caterisirea lui
Dioscór al Alexandríei, zece (sau 13 dup ă alţii) Episcopi ai acestuiaş
i
Alexandréan, pe Evtíhie, şi pe Dioscór acesta, au anatematisit, ş i dogmele
lor, nu se înduplec ă îns ă a iscă
li în Epistolía sfântului Léon al Romei, pe
care o au trimis către sfântul Flavián al Constantinopolului, (care ş i stâlp
al Ortodoxiei s- a numit, precum am zis) pentru c ă cuprindea toată
Ortodoxa cugetare a Credinţei. Nu pentru c ă se lupt ă împotriva
Dreptslăvitoarelor Dogme celor cuprinse într - însa, ci pentru c ă ziceau,
cum c ă, au fost obicei la ocârmuirea Alexandríei, ca făr ă de socoteala ş i
voia Arhiepiscopului lor, s ă nu fac ă nimic de acest fel Episcopii lui. Însă
Arhiereii Sinodului, ş i acestea zicându - le ei nu- i credeau, ci îi prepunea
c ă ar fi de străin ă socoteal ă, şi căutau să- i cateriseasc ă. Iar boierii ş i
Singlítul, socotind oarece pentru dânş
ii cu iubire de oameni, au propus
Sinodului, s ă nu se cateriseasc ă, ci s ă li se dea termen s ă rămâie aş
a,
necaterisiţi adic ă, în împărăteasca cetate, pân ă ce se va Hirotonisi alt
Arhiepiscop al Alexandríei. (C ă s- a fost caterisit, precum am zis, mai
înainte Dioscór al Alexandríei) la socoteala boierilor, şi Sinodul împreună
urmând, a hotărât s ă rămâie aşa, şi s ă dea chizéşi, c ă , nu vor fugi din
Constantinopol, pân ă ce se va Hirotonisí Episcop Alexandríei, care a
stătut Apolinárie (pe care l- a moş
tenit Protérie) cel ce s- a Hirotonisit
dup ă Dioscor. (foaia 241 a Tomului 2 al adunării Sinoadelor.)
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL CINCILEA SINOD
Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al cincilea Sinod [Sobor], (care
se număr ă al doilea din cele ce s- au făcut în Constantinopol), s- a fă
cut în
anul 553 în timpul Împă
ratului Iustinian întâi, care se în 8 Práxe în limba
latineasc ă, dup ă Dosítei, Cartea 5 Cap 16 din Dodecávivlion. Iar în cea
Elineasc ă, în cinci Práxe, dup ă Tomul 2 al Sinodicalelor, foaia 261 ş i s- au
adunat la dânsul Părinţi în număr 165 între care mai mult stră
lucea Miná
la început, apoi dup ă moştenire Evtíhie, care au stă
tut Patriarhi ai
Constantinopolului. Vighílie al Romei, aflându - se în Constantinopol, nu
îns ă şi de fa ţă în Sinod, nici însuşi în persoan ă, nici prin locoţ
iitori
164

(precum au urmat şi la cel al 2- lea Ecumenic Sinod) întărind îns ă Sinodul
în urm ă prin în scris ă ară
tare. Apolinárie al Alexandriei, Dómnos al
Antiohíei. Didím şi Evágrie împlinind locul lui Evstóhie al Ierusalimului. Ş i
au anatematisit Sinodul Conscrierile lui Diodór al Tarsúpolei, ş i ale lui
Teódor al Mopsustíei, dar şi pe însuşi Teódor acesta, şi pe Diodór, după
Fótie, Codica 18 şi dup ă Práxa Sinodului al 7- lea. Precum se arat ă ş i la
foaia 14 a Tomului 1 al Catalogului celui despre tâlcuitorii care mai întâi
cugetând dogmele lui Nestórie, le- au lăsat acestea în scris, şi după
moarte (mai ales Teódor al Mopsustíei, care fiind învăţă
tor al lui Nestórie,
zicea c ă altul este Dumnezeu Cuvântul, şi altul Hristos supă
rându - se de
patimile sufletului, şi de pofta Trupului) au anatematisit ş i cele conscrise
de Fericitul Teodorit asupra celor 12 capete ale sfântului Chiríl 169 , ş i
Epistolía ceea ce se zice a lui Íva Episcopul Edései către Marín Pérsul
170
au
anatematisit şi pe însuşi Origén, şi pe Didím, şi pe Evágrie, ş i dogmele lor
cele urâte; care bârfea, c ă, sufletele sunt mai- nainte de trupuri
171
. Şi că
sufletele intr ă dup ă moartea unui trup într - alt trup; şi c ă munca are
sfârşit. C ă de demonii au s ă ia dregă
toria cea dintâi a Îngerescului har,
care au avut; c ă sufletele au s ă învieze goale, făr ă de trupuri; şi că
Cereştile trupuri au suflete; înc ă şi alte rele socoteli. Au anatematisit ş i pe
Ántim Trapezntíul, care cugeta păgâneştile cugetă
ri ale Eutíhie, pe Sevír,
şi pe Petru al Apamíei, şi pe Zóora
172
. Iar Canoane Sinodul acesta care să
priveasc ă spre Bisericeasca stare, nu au aş
ezat. Ci numai 14 anatematisiri
împotriva pomeniţilor eretici, şi altora, ş i 25 numai împotriva celor
origeniş
ti. Acestea se cuprind în foaia 341 a Tomului al doilea al
169
Însemneaz ă c ă cele conscrise de Teodorít asupra sfântului Chiríl, nu de obş
te s- au
anatematisit. Ca cele ale lui Mopsustíei, şi ca Epistolía lui Íva. Ci acele câte apăr ă socoteala
cea rea a lui Nestórie, şi care cu rea tălmăcire arat ă pe Chiríl eretic. Ş i acestea sunt, precum
dimpotriv ă zicerile lui Chiríl se arat ă, c ă Teodorít zice pe unirea lui Dumnezeu Cuvântului
către om sheticéasc ă (relativ ă) şi c ă pe cei ce zic pe unirea acestea c ă este dup ă Ipostás îi
anatematiseşte, fiindc ă este străin ă, zice, de Dumnezeieştile Scripturi şi de Dumnezeieş
tii
Părinţi. C ă unirea cea dup ă Ipostás este de prisos, şi câte altele sfântul Chiríl le surp ă, ş i
hulitoare le socoteşte. C ă pe acestea cel ce le laud ă este anátema. Dar nu s- au anatematisit
de Sinod şi dogma aceasta c ă Duhul cel Sfânt, nici din Fiul, nici prin Fiul îş
i are estimea,
care întru acelea zice Teodorít. Fiindc ă dogma aceasta nu a fost a lui Nestórie, ci era, ş i este
dogm ă a Catoliceştei Biserici. Pentru aceasta, nici Dumnezeiescul Chíril vreodat ă , nici
Chelestín Papa scriind că
tre Nestórie, nici Ioan al Antiohíei, nici Acáchie al Veríei care
sfătuia pe Nestórie, nici Împăraţii în Sácrele (decreturile) lor cele asupra lui Nestórie zic, că
Nestórie a hulit în Teologhía Sfântului Duh. Ci numai în pricina întrupeş
tei iconomii
precum am zis.
170
Am zis, ce se zice, pentru c ă Chedrinó aşa o scrie ş i Evágrie (foaia 346 a Tomului al 2- lea
al adunării Sinoadelor şi 347) şi mai ales pentru c ă în Práxa a ş asea a Sinodului al 7- lea
(foaia 85) se zicea adic ă c ă s- a scrisa aceasta de Íva, nu au fost îns ă adevărat c ă ş i s- au
scris de el. Pentru aceasta şi Părinţ
ii Sinodului al 4- lea nu pe el l- au anatematisit, ci numai
Epistolía; fiindc ă prihăneşte pe Sinodul cel din Efés, c ă făr ă judecat ă au osândit pe Nestórie,
c ă leapăd ă pe cele 12 capete ale sfântului Chiríl, c ă laud ă pe Nestórie, ş i pe Teódor al
Mopsuestíei, şi îl primeşte ca pe un sfânt şi Dreptslăvitor, şi c ă pe Hristos îl mărturiseş
te
Om gol. C ă şi însuşi Íva a mărturisit în Sinodul al 4- lea c ă Epistolía aceasta nu a fost a sa, ş i
toate Dreptslăvitoarele Dogme cele împotriva Epistolíei în Sinodul al 4- lea le- au mă
rturisit,
foaia 372, Tomul 2, al Sinodicalelor, şi foaia 390.
171
Pe aceasta proestí a sufletelor, Origén o zicea pricin ă de proorismós (adic ă de mai- nainte
hotărârea), şi de apodokimasíe (adic ă de a lepădării). C ă de au făcut sufletele bunătăţ
i în
lumea cea gândit ă, se prohotăreau la împărăţie. Iar de au făcut rele, se lepădau în munc ă .
Împotriva acestei socoteli scrie Ieroním Epistolía către Pammáh şi Léon în Epistolia 93 ş i
Chiríl al Alexandríei prin 24 de epihírime o surp ă.
172
Iar Nicolae Bulgarul în sfinţitul Catihísis foaia 133 nu ştiu cum zice, c ă , Sinodul al 5- lea a
anatematisit pe Petru Cnaféul care zicea, sfinte făr ă de moarte cel te- ai ră
stignit pentru noi.
C ă nu de Sinodul al 5- lea acela s- a anatematisit, ci cu destui ani mai- nainte de Sinodul 5 de
Sinodul cel ce s- a făcu în Roma împotriva lui, în vremea lui Félix al Romei ş i a lui Acáchie al
Constantinopolului, şi a lui Zínon Împăratului.
165

Sinodicalelor.
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL ŞASELEA SINOD
Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al ş aselea Sinod [Sobor], (care
se număr ă al 3- lea din cele ce s- au fă
cut în Constantinopol) s- a adunat în
anul de la Hristos 680 în anii lui Constantin Pogonatului [bă
rbosului],
nepotul lui Iráclie, în secretul zeiescului Palát, care se zice Trúl ă, ş i se
cuprinde în optsprezece Práxe (la foaia 527 a Tomului 2 al Sinodicalelor)
şi s- au adunat la dânsul 170 Părinţi la număr dup ă Fótie, Nichífor, Nil,
Anonimul (Ne numitul), sau dup ă alţi 289 iar că
peteniile lor ce au
figurarisit mai mult, au fost Gheorghe al Constantinopolului; Teódor ş i
Sérghie Presbíterii împreun ă cu Ioan Diaconul, Exárhii lui Agáton al
Romei; Petru Monahul în locul celui al Alexandríei; Gheorghe Presbíterul
în locul celui al Ierusalimului. Au fost de fa ţă îns ă ş i trei Episcopi în locul
celor Apuseneşti ce în Roma atunci se adunaser ă . Iar Sinodul acesta a
osândit pe Sérghie, pe Pirr, pe Pávlu, ş i pe Petru Patriarhii
Constantinopolului. Pe Onórie al Romei 173 pe Kir al Alexandríei, pe Teódor
ce a fost Episcop cetăţii Farán dup ă Zonará şi Valsamón, sau c ă se tră
gea
din Farán, dup ă Léon al 2- lea al Romei ce scrie către împă
ratul. Pe
Macarie al Antiohíei, împreun ă cu Ştefan ucenicul lui, şi pe bă
trânul
173
Toat ă funia, şi toat ă Ánghira o mişc ă Latinii (dup ă proverb), silindu- se a desvinovăţ
i pe
marele lor Pontífic, pe Onórie zic al Romei. Şi nesuferind a auzi pe cel de dânşii crezut fără
de păcat, răucinstitor şi eretic, şi de un Ecumenic Sinod anatematisit. Uneori adic ă, cutează
semeţii a zice, c ă au greşit acest Ecumenic Sinod, necercetând bine cele ale lui, şi fără
cercetare osândindu - l. Iar alteori, c ă Onorie l- a singur ă Omenirea lui Hristos cuget ă c ă se
afl ă o voie, fiindc ă toate puterile sufletului se supuneau stăpânitoarei Minţii lui Hristos, ş i
nu era în omenirea lui alta cugetare a Trupului, şi alta cugetare a Duhului (despărţite adică
precum este în ceilalţi oameni) şi alt ă dat ă, multe altele bârfesc şi în deşert gră
iesc. Deci,
către acestea toate, se cuvine a zice, c ă un Sinod Ecumenic, precum este acesta, este
îndestul în loc de multe zeci de mii de latini, şi socoteala şi hotărârea lui negreşit ă fiind, se
cinsteşte mai mult decât toate latineştile socotinţe greşite fiind şi păcă
toase. Dar ce zic
unul? Şi dou ă, şi trei Sinoade, şi nu unul, ci doi, şi trei Papi împreun ă. C ă nu numai Sinodul
al 6- lea, ci şi cel al 7- lea în Práxa a 6- a pe Onórie împreun ă l- au osândit; înc ă şi cel ce după
acesta s- a făcut, care şi al 8- lea de latini se numeş
te, pe acesta l- a osândit în Práxa a zecea,
dar şi Léon al 2- lea puţin în urma sinodului al 6- lea împreun ă cu Práxele Sinodului al 6- lea
şi pe osândirea lui Onórie o au primit. Şi că
tre Avtocrátorul acestea scria: „Anatematisim pe
aflătorii rătăcirii celei noi, pe Teódor Faranitul, şi pe Onórie, care pe aceasta Apostolească
Biseric ă, nu cu învăţătura Apostoleştei predări o strălucea, ci cu spurcata propovă
duire pe
nespurcata Biseric ă a se spurca au dat voie. Şi Adrián al 2- lea iarăşi asemenea zice, că
scaunul celui al Romei de nimenea se judec ă; afar ă numai de va fi cuvântul pentru eres, ş i
pentru aceast ă pricin ă Onórie s- a anatematisit. Şi Papa Agáton scriind către împă
ratul
Pogonat, de eretic mărturiseşte pe Onórie. Deci, cum poate cineva a zice c ă toţi Părinţ
ii ai
atâtor Sinoade, şi mai ales Léon şi Adrián, şi Agáton Papii, s- ar fi orbit, ş i cu nedreptate ar
fi osândit pe cel la dânşii drept? Sau cum locoţ
iitorii Patriarhului Romei, cei ce au fost de
fa ţă în Sinod, ar fi tăcut, dac ă Sinodul cu nedreptate a osândit pe Onórie, şi nu ar fi prihă
nit
hotărârea Sinodului. Dar cum şi Constantin Împăratul preacinstitor de Dumnezeu fiind, ş i
prieten al Bisericii Romanilor, ar fi suferit- o aceasta, care de fa ţă fiind în Sinod a pecetluit
cu împărătescul său inel hotărârea Sinodului, pentru a nu mai putea cineva, s ă adaoge, sau
s ă scad ă? Este dar, este adevărat Dumnezeu, care a gră
it prin Sinodul acesta Ecumenic, iar
tot omul, şi toat ă aflarea de cuvinte a celor împotrivitori este zadarnic ă ş i minciunoase,
dup ă Apostolul. Frumoas ă este îns ă Dílima (adic ă propoziţia care se ia în dou ă chipuri) ce
un mare şi preaînţelept Dască
l al nostru în vremile acestea, pentru Onórie acestea propune
Papistaşilor: „Onórie, ori a fost eretic, ori nu; de a fost, iat ă se afl ă Pap ă greşit în Credin ţă .
Iar de nu a fost eretic, au greşit în Credin ţă Léon şi Adrián, ş i Agáton nedrept pe le ca pe un
eretic osândindu - l şi anatematisindu - l. Şi aş
a, ori dintr- o parte, ori dintru alta,
nepăcătuirea ceea ce se zice a Papei despre cele ale Credinţei, s- au dezlegat întru a nu fi, ş i
las a zice pe Papa Markelín ce s- a făcut închinător de idoli; pe Livérie ce s- a fă
cut Arián; pe
Anastásie al doilea ce a ajutat pe Ariéni, şi pe alţii nenumăraţi greşiţi întru Credin ţă.
166

Plihrónie cel cu minte de prunc, care toţi aceştia au îndră
znit a dogmatisi
la Hristos o voie, şi o lucrare. Şi a dogmatisit Sinodul dimpotriv ă, c ă cel
unul cu Faţa Domnul nostru Iisus Hristos, dup ă Întrupare, precum are
dou ă Firi, aşa are şi dou ă Fireşti voi, şi dou ă Fireşti lucrări
174
Dumnezeiasc ă adic ă voie, şi lucrare; şi Omeneasc ă voie, ş i lucrare,
nedespărţite împreun ă şi neamestecate. Fiindc ă nici Dumnezeirea, nici
Omenirea; adic ă amândou ă firile lui Hristos, nu au rămas făr ă voie şi fără
lucrare dup ă unire. Căci, dac ă însuş
irile firilor s- ar fi stricat, care sunt
voia, şi lucrarea, şi negreşit şi însăşi firile împreun ă cu ele s- ar fi stricat.
Căci toat ă firea cu fireştile sale însuşiri împreun ă st ă şi este, şi făr ă de
acestea a sta nu poate. Şi în scurt a zice, a dogmatisit Sinodul acesta, c ă ,
în Ipostásul (Faţ
a) Dumnezeu - omului Cuvântului lucra în fiecare chip cu
împărtăşirea şi a unuia, şi a altuia, care însuşire o avea. Cuvântul adică
lucrând aceasta, care este a Cuvântului; iar Trupul săvârş
ind, ceea ce este
al Trupului. Precum a dogmatisit adic ă Sinodul al 4- lea prin Epistolía lui
Léon. C ă nu a fost însuşire a uneia şi aceeaşi lucrări, precum zice prea-
înţeleptul Fótie, de a scula pe cel slăbănog, şi de a osteni din călă
torie, de
a învia pe Lazăr, şi de a lăcrima pentru el. Dar nici a fost însuş
ire a uneia
şi aceeaşi voi, a cere s ă treac ă de la El paharul morţii, şi a o numi iarăş
i pe
moarte Slava sa, şi a voi lucrul cel nevrut. C ă cele dintâi, era lucrare a
Dumnezeirii, iar cele al doilea, lucrare a Omenirii. Şi dimpotriv ă voia cea
dintâi era a Omenirei, iar cea a doua a Dumnezeirei. Canoane îns ă ş i acest
Sinod nu au aşezat.
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL CINCI- Ş ASELEA SINOD,
SAU MAI BINE A ZICE, AL ŞASELEA SINOD
174
Fireşte se cuvine s ă zicem voile, şi lucrările lui Hristos, şi nu Ipostaticéşti. Pentru c ă de le
vom zice Ipostaticeşti, vom fi siliţi s ă dăm şi la Sfânta Treime trei voi şi lucrări, fiindc ă trei
Ipostásuri sunt ale Ei. Şi precum o voie şi o lucrare întru Sfânta Treime se zice şi este, aşa ş i
o fire a ei este, aşa şi întru Hristos, dou ă voi, şi dou ă lucrări zicem, c ă şi firi dou ă sunt, din
care, şi întru care, iar mai ales, care el însuşi este. Foarte bine înalt grăieş
te Dumnezeiescul
Ioan Damaschin şi preateologhiseşte pentru aceste dou ă voi şi lucră
ri ale lui Hristos
nedespărţite totodat ă şi neamestecate, înalt zicând: „Un Ipostás fiind Hristos din dou ă firi
Dumnezeiasc ă şi omeneasc ă, acestea Dumnezeieşte, şi acele omeneşte, acestaşi voia ş i lucra
pe cel Dumnezeieşti, şi Dumnezeu - bărbăteşte pe cel omeneşti. C ă, deş
i ca Dumnezeu voia
pe cel Dumnezeieşti, şi ca omul pe cele omeneşti, dar îns ă nici ca Dumnezeu gol voia pe
cele Dumnezeieşti, nici ca omul gol, cele omeneşti, ce ca Dumnezeu îmbărbăţit, adică
înomenit, cu fireasc ă Dumnezeiasc ă voie şi lucrare, ca Dumnezeu şi om acestaşi, voia ş i
lucra cel omeneşti, fireşte fiind a voi şi a lucra ca omu cel omeneşti. C ă voieşte şi lucrează
cel însuşite amândurora firilor, cu împărtăşirea amândurora Părţilor, a Dumnezeirii adică
cu de sineşi stăpânire şi atot stăpâneş
te prin omenirea sa lucrându - le, iar omenirea cu de
sineşi stăpânire, şi întru toate Dumnezeieştei sale voi supunându - se, ş i acestea voindu- le,
care Dumnezeiasca voie voieşte a le vrea, pentru unimea Ipostasului. (Din Libélul adică
mărturisirea Credinţei, cel pentru dreapta cugetare, ce s- a povăţuit adic ă de Damaschin. Ş i
s- a dat de Ilie Episcopului Petru Mitropolitul Damáscului.)
167

Acest sfânt al cinci- şaselea
175
sau mai căpetenic a zice al şaselea
176
Sinod s- au adunat în faimosul şi Împără
tescul Palat din Constantinopol
care se zice Trúla, în timpul lui Iustinian al 2- lea fiul lui Pogonát, care ş i
Rinotmít [nas tăiet] s- a numit, la anul de la Hristos 691. Şi au fost Părinţ
i
adunaţi la număr 227 dup ă Valsamón şi Zonará, iar dup ă scriitorul
Sinodiceştei Cărticele 240. Ai cărora că
petenii au fost, Pavel al
Constantinopolului; şi Vasilie Episcopul Gortínei celei din Crit, ş i oarecare
Episcop al Ravénei, care ţ inea locul celui al Romei, Petru al Alexandríei,
Anastásie al Ierusalimului, şi Gheorghie al Antiohíei. Ş i s- au adunat acest
Sinod dup ă Împărăteasca porunc ă, ş i pentru cercetarea vreunui osebit
eres, nu pentru rânduirea Credinţei, cu chip ca din aceasta s ă ia prilej a se
numi însuşit şi osebit Sinod, ci pentru aş
ezare de Canoane trebuincioase,
ce privesc spre îndreptarea şi bună
starea Bisericii. Care sunt aceste
următoare, adeverite de a doua şi a patra şi a opta Práx ă a Sinodului al 7-
lea cel Ecumenic, ş i de întâiul Canon al acestuia. De trei Papi, de Adrián
cel întâi, de Grigorie al doilea, şi Inokéntie al treilea, ş i de Gratián, de
Legáţii Papei în Sinodul al 7- lea. De Sinodul cel ce se zice întâi ş i al
doilea, pomenind pe Canonul 31 al acestuia, întru al 12- lea Canon al să
u.
De Kedrinó, de Ioan Damaskín care zice: „Pipăie hotărârile Sinodului al 6-
lea ş i vei afla acoló mustrare. De tâlcuitorii Canoanelor, de Fótie, de
iscăliturile cele cu însuşi mâna, atât a Împăratului, cât şi a locoţ
iitorilor
celui al Romei, ale Patriarhilor, şi ale Părinţilor celor într- însul adunaţi. Ş i
cuprinzător a zice, de toat ă Catoliceasca Biseric ă, măcar deş
i latinii cei
175
Pentru multe pricini se zice şi este Ecumenic Sinodul acesta. 1. Pentru c ă în cuvântul cel
rostitor către Iustinian, dar şi în Canonul său al 3- lea Ecumenic se suprascrie. 2. Pentru că
Sinodul al 7- lea în a 8- a Práx ă a sa, şi în Canonul 1 al său Ecumenic îl numeşte. Dar înc ă ş i
Adrian al Romei cel întâi în Epistolia cea către Tarásie, ce se afl ă în Práxa a 2- a a Sinodului
al 7- lea (foaia 748 a adunării Sinoadelor) împreun ă cu Sinoadele Ecumenic pe acesta îl
număr ă. 3. Pentru c ă Canoanele sale legiuieşte şi rânduieş
te, nu întru o parte a lumei, ci a
toat ă lumea, şi în Bisericile cele Răsăritene, şi în cele Apusene. Ş i anume în Roma, în Africa,
în Armenia în Epárhiile cele ce sunt în Barbária; precum se zice în Canoanele 12, 13, 18, 29,
55, 56. Şi de râs lucru cu adevărat ar fi, dac ă Sinodul acesta nefiind Ecumenic, nici ar fi avut
vrednicie de Ecumenic Sinod, s ă fie legiuit, întru atâtea şi atâtea Epárhii. Şi mai ales să
îmbunătăţeasc ă Canoane ale multor localnice Sinoade, pentru care vezi la subînsemnarea al
2- lea al Sinodului acestuiaşi. 4. Pentru c ă cei patru Patriarhi ai lumii, au fost de fa ţă în el, ş i
cel Romei prin locoţitori, şi l- au primit, şi Bisericile de pretutindeni. Care este înfiinţată
cunoaştere, şi haractir recomenduitor al celor Ecumenice. Şi 5. Şi cea mai de pe urm ă ,
pentru c ă se uneşte în Canoanele sale cu Dumnezeieştile Scripturi, şi cu Apostoleştile ş i
Sinodiceştile predanisiri şi aşezământuri, care şi aceasta este semn şi însuş
ire celor
Ecumenice, precum am zis în procuvântarea celui 1 Sinod, de nu cumva ş i aiurea mai cu
deosebire.
176
Am zis c ă cu mai de căpetenie cuvânt se numeşte Sinodul acesta la al şaselea. Pentru c ă ,
deşi tâlcuitorii Canoanelor cei mai din urm ă, şi alţii, uneori, al cinci- ş aselea pe el îl numesc.
Fiindc ă rămăşiţa Sinodului al 5- lea şi al celui al 6- lea o au împlinit, aşezând Canoane, adică
care ajut ă la Bisericeasca bunăstare, pe care acelea nu le- au aşezat; cu toate acesta chiar ş i
cu adevărat acesta, al şaselea, şi este, şi numeşte. 1. Pentru c ă, dup ă scriitorul Roman în
Prolegómena Sinodului acestuia, Arhiereii cei ce au alcă
tuit pe cel al 6- lea Ecumenic în
zilele Pogonátului, au alcătuit şi pe acesta în zilele lui Iustinian Fiului lui. C ă 43 de Episcopi
dup ă acestaşi istoric, ce a fost întru acela, de fa ţă a fost şi întru acesta. Se vede îns ă din
cuvintele Sfântului Tarásie c ă ar fi fost mai mulţ
i, cele propuse în Sinodul al 7- lea. 2. Pentru
c ă Sinodul al 7- lea în a patra, şi în a opta Práx ă şi în întâiul său Canon, al ş aselea pe acest
Sinod îl numeşte. Şi Adrian cel 1 în Epistolia cea că
tre Tarásie, ca cum ar fi fost Canoanele
acestui Sinod ale celui chiar al şaselea le primeşte (foaia 748 a adunării Sinoadelor) şi că
tre
Carol împăratul Gáliei scriind, al şaselea îl numeşte, şi sfântul Sinod. Şi legaţ
ii Papei ca pe al
6- lea îl adevereaz ă pe acesta în Sinodul al 7- lea. Ş i Inokéntie al 3- lea prin Canonul 32 al
acestui Sinod zice: „S- au poruncit în Sinodul al 6- lea”. Ş i Gratián în numele chiar al celui al
6- lea pomeneşte de acesta. Şi 3. Pentru c ă Sinodul acesta se potriveş
te cu cel al 6- lea mai
mult decât cu cel al 5- lea şi c ă este mai apropiat de acela cu anii, şi c ă asemenea dup ă loc,
fiindc ă întru acelaşi al Trúlei, unde s- au adunat cel al 6- lea acolo s- a adunat şi acesta.
168

mai noi le clevetesc pe ele, fiindc ă mustr ă pe kenotomíile [înnoirile] lor.
Iar întâiul Adrián Papa în Epistolia sa cea către Tarásie; aceast ă vrednică
de laud ă mărturie pentru Canoanele acestea ne- au lă
sat. „Cele de acest
sfânt al 6- lea Sinod le primesc, împreun ă cu toate Canoanele; cele ce de el
s- au rostit cu legiuire şi Dumnezeieşte.” Întru care se arat ă . „În oarecare
scrisori ale cinstitelor Icóane; ş i adaoge pe tot Canonul 82 al Sinodului
acestuia.” (foaia 747 a adună
rii Sinoadelor). Iar Papa Grigorie în Epistolía
cea către Sfântul Ghermanó (care st ă în a patra Práx ă a Sinodului al 7- lea)
pentru însuş
i Canonul acesta al acestuia al 6- lea Sinod zice: „Pentru
aceast ă pricín ă de prea mare mântuire este adunarea Sinoadelor care cu
Dumnezeiesc sfat, au predat Bisericii Capul acesta.” Şi vezi c ă sfântă
adunare pe Sinodul acesta îl numeşte, şi c ă Dumnezeiesc sfat s- au dat
Canoanele acestuia. Şi îndestul ă este singur ă mă
rturia Patriarhului
Tarásie, cea pentru Canoanele acestea, a astupa şi a îngră
di gurile celor
potrivnici, iar mai ales mărturia a tot Sinodului al 7- lea care zice aş
a:
„Oarecare bolind de neştiin
ţă , se smintesc de Canoanele acestea, zicând:
Oare ale Sinodului al 6- lea sunt? Se ştie dar unii ca aceştia, cum că
sfântul ş i marele Sinod al 6- lea în timpul lui Constantin s- a adunat
împotriva celor ce ziceau o lucrare şi o voie întru Hristos. Părinţ
ii ai
căruia Sinod, pe eretici i- a anatematisit, şi Ortodoxa Credin ţă întărindu -
o, s- au dus pe la casele lor în al 14 an, al lui Constantin. Dup ă aceasta
îns ă… aceştiaşi Părinţi împreun ă adunându - se în zilele lui Iustinian fiul
lui Constantin, Canoanele cele mai înainte arătate le- au aşezat; ş i nimeni
pentru acestea nu se îndoiasc ă. C ă cei ce au iscă
lit în zilele lui Constantin,
aceştiaşi şi în zilele lui Istinian în hârtia aceasta au iscă
lit, precum se face
arătat din potrivirea cea neschimbat ă a iscăliturilor însuş
i a mâinilor lor.
C ă se cuvine lor Sinod Ecumenic arătând, a aşeza şi Canoanele Bisericeş
ti
(Práxa 4 a Sinodului al 7- lea foaia 780 a Tomului al 2- lea al adună
rii
Sinoadelor). Într- aceast ă a 4- a Práx ă a Sinodului al 7- lea este scris, c ă s-
au citit în Sinodul al 7- lea însuşi hârtia acea întâi scris ă , întru care au
iscălit Părinţii Sinodului acestuia al 6- lea. Iar Petru al Nicomidiei a zis, că
avea şi alt ă Carte, care cuprindea Canoanele acestuia al 6- lea Sinod.
CELE 102 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL 6-
LEA SINOD TÂLCUITE
CANON 1
Rânduial ă prea bun ă este celui ce începe fiece cuvânt ş i lucru, de
la Dumnezeu începe, şi la Dumnezeu a încheia, dup ă Teologhicescul
grai. Drept aceea aceea şi buna cinstire propovă
duindu - se de noi
acum luminat. Ş i Biserica, întru care Hristos a pus temelia aceasta se
preaîntinde, neîncetat crescând şi sporind, ca cedri Libanului; ş i acum
făcând noi început sfinţ itelor Cuvinte, hotă
râm cu Dumnezeiescul Dar
a fin nekenotomisit ă [ne înnoit ă] şi nestrămutat ă Credinţ
a cea
predanisit ă nou ă, atât de însuşi văzătorii ş i slujitorii Cuvântului
aleşilor de Dumnezeu Apostoli. Dar înc ă şi de cei 318 sfinţ i şi fericiţ
i
Părinţi, cei în Niceea adunaţ
i, în zilele lui Constantin celui ce a fost al
nostru împărat, împotriva lui Arie celui răucinstitor,
ş i împotriva
păgâneştei religii sau mai potrivit a zice a eteroteíei (a stră
inei
Dumnezeiri) celei de dânsul dogmatisite. Care Părinţi cu unită
socotin ţ ă a Credinţ ei pe Ofiin ţă a Dumnezeieş tii începă
toarei Firi a
celor trei Ipostasuri o au descoperit nou ă şi o au întărit, nelă
sând loc
169

a se ascunde sub obrocul necunoş tinţ ei. Ci arătat învăţ
ând pe cei
Credincioşi cu o închinăciune a se închina Tatălui, şi Fiului, ş i
Sfântului Duh. Ş i socoteala nepotrivitelor Trepte a Dumnezeirii
stricându - o şi zmulgându - o, şi jucăriile cele prunceş
ti din nisip
alcătuite de către eretici împotriva Drepteislăviri oborânsu - le ş i
răsturnându - le. Aşişderea şi Credinţ a cea propovăduit ă în zilele
marelui Teodósie fostului nostru împărat, de către cei 150 sfinţ
i
Părinţi adunaţ i; în însăşi împărăteasca cetate, o întă
rim,
Teologhiceş tile glasuri înbrăţ oşându - le, ş i pe spurcatul Machedónie
împreun ă cu cei întâi vrăjmaşi ai adevă
rului izgonindu - l, care
obrăzniceşte au îndrăznit a socoti pe Stăpânitorul, ca pe un rob, ş i
rupe pe Unimea cea nerupt ă tâlhăreşte voind, ca s ă nu fie deplinită
Taina nă
dejdii noastre. Cu spurcatul acesta ce a turbat împotriva
adevărului, şi pe Apolinárie învăţătorul [tainicul] răutăţii împreună
osândindu - l, care a bârfit păgâneşte c ă Domnul a luat trup nemintit ş i
neînsufleţ it, de aici şi acesta socotind c ă nedeplinit ă va fi nouă
mântuirea. Dar înc ă şi învăţăturile cele aşezate de purtă
torii de
Dumnezeu Părinţi, cei adunaţ
i în cetate Efesénilor mai întâi în zilele
lui Teodósie fiul lui Arcádie fostului nostru împărat, ca pe o întă
rire
nerupt ă a bunei cinstiri, le pecetluim, un Hristos pe Fiul lui
Dumnezeu şi întrupat propovăduindu - l, ş i pe Preacurata Pururea
Fecioara care făr ă sămân ţă l- a Născut pe El, chiar şi cu adevă
rat de
Dumnezeu Născătoare socotindu - o, ş i pe bârfitoarea lui Nestórie
despărţire, ca pe mutat ă de la Dumnezeiasca soart ă izgonindu - o, care
om deosebit, şi Dumnezeu deosebit, pe unul Hristos îl dogmatisea, ş i
Iudaiceasca păgânătate o înnoia. Dar şi credinţ a ca stilografisită
(descris ă) a celor 630 de Părinţi de Dumnezeu aleş
i în Mitropolia
Calcedonienilor în zilele lui Marchian fostul ş i acestuia al nostru
împărat, Ortodoxeşte întă
rim. Care pe Unul Hristos Fiul lui Dumnezeu
din dou ă firi împreun ă alcătuit, şi întru acesteaşi amândou ă firile
slăvit, cu mare şi înalt glas marginilor lumii o a dat; ş i pe Evtíhie cel
cu mintea deşart ă, care hotăra c ă Taina cea mare a Iconmiei cu pă
rere
s- a săvârşit, ca pe o spurcăciune oarecare şi lepădătur ă din sfinţ
itele
îngrădiri ale Bisericii l- au lepădat, şi împreun ă cu acesta ş i pe Dioscór
şi pe Nestórie, acela, al despărţirii, iar acesta, al amestecă
trii fiind
apărători
şi ajutători, pe cei din diametrul (cu totul) căzuţ
i întru
aceeaş i prăpastie a păgânătăţii, şi a pieirii ş i a ateíei (nedumne zeirii).
Dar şi glasurile cele binecinstitoare ale celor 165 purtă
tori de
Dumnezeu Părinţi întru aceast ă împărăteasc ă cetate, adunaţ
i în timpul
lui Iustinian fericitului întru aducere aminte fostului nostru împă
rat,
le cunoaş tem ca de Sfântul Duh grăit, şi pe urmaşii noştri îi învăţă
m.
Care pe Teodor al Mopsuéstiei învăţă
torul lui Nestórie, pe Origen, pe
Didím, şi pe Evágrie, pe cei ce au replăsmuit Elineş
tile mitopiíi (sau
faceri de basme), şi perioade şi schimbări ale oarecărora trupuri ş i
suflete, ne- au închipuit cu nălucirile minţ ii şi cu visuri, ş i despre
reînvierea morţilor păgâneş
te hulind. Cele scrise de Teodorít
împotriva dreptei Credinţ e, ş i a celor 12 Capete ale fericitului Chiríl,
şi Epistolía ceea ce se zice a lui Íva, Sinodiceşte le- au anatematisit ş i
le- au lepădat.
Şi Credinţ
a, cea de Sfântul Sinod al 6- lea de curând
adunat întru aceast ă împărăteasc ă cetate, în zilele fericitului întru
aducere aminte Constantin fostului nostru împă
rat, care mai mult a
primit tărie, prin cele ce binecinstitorul de Dumnezeu împă
rat cu
peceţ i a întă
rit tomurile (scrisorile) acestui Sinod, spre asigurarea cea
170

întru toţi vecii. Şi iarăşi mărturisim a păzi neatinse şi nestricat ă , ceea
ce al a învăţat lămurit cu iubire de Dumnezeu, învăţându - ne a slă
vi
dou ă fireşti voi, şi dou ă fireşti lucră
ri la întrupeasca iconomie a unuia
Domnului nostru Iisus adevă
ratului Dumnezeu, iar pe cei ce pe
dreapta dogm ă a adevărului o au strâmbat, şi o voie ş i o lucrare întru
unul Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos pe popoare a crede au
învăţat, cu hotă
rârea bunei cinstiri de Dumnezeu osândindu - i, pe
Teódor zicem al cetăţ
ii Farán, pe Kir al Alexandríei, pe Onórie al
Romei, pe Sérghie, pe Pirr, pe Pavel, ş i pe Petru care în aceasta de
Dumnezeu păzit ă cetate au preseduit, pe Macárie fostul Episcop al
Bisericii Antiohénilor, pe Ştefan ucenicul lui, şi pe Polihrónie cel fără
de minte (anatematisindu - i); de aici neatins fiind obş
tescul Trupul lui
Hristos Dumnezeului nostru, ş i în scurt a zice: Legiuim cu ale tuturor
Bărbaţilor celor ce au fost bun ă încuviinţ
area Bisericii lui Dumnezeu,
care au fost luminători în lume, Cuvântul vieţ ii ţiindu - l, Credinţ
a a o
păzi adevărat ă [Filipeni 2: 15, 16], şi pân ă la sfârş
itul veacului
neclătit ă a rămâne, şi Conscriptele ş i Dogmele lor cele de Dumnezeu
predanisite. Lepădând şi noi, şi anatematisind pe toţ
i, pe care i- a
lepădat şi i- a anatematisit ( şi ei), ca pe vrăşmaşii adevărului, ş i care
au întărâtat cele deşarte împotriva lui Dumnezeu, ş i nedreptate au
cugetat spre înălţime. Iar dac ă cineva dintre toţi nu vor ţine ş i nu vor
îmbrăţişa prozisele Dogme ale bunei cinstiri de Dumnezeu, ş i nu vor
slăvi, şi nu vor propovădui aşa, şi s- ar apuca a meşteş
ugi împotriva
acestora, fie anatema, dup ă hotărârea cea acum aşezat ă de că
tre
proarătaţii sfinţ ii şi fericiţii Părinţi, şi din creş
tinescul Catalogul, ca
un străin s ă se scot ă şi s ă cad ă. C ă noi nici a se adaoge, nici iarăş
i a se
scoate dup ă cele mai înainte hotă
râte, nicidecum am socotit, sau nici
măcar dup ă oricefel de cuvânt am putut.
TÂLCUIRE
Canonul acest întâi nici de Zonara, nici de Valsamón s- a tâlcuit.
Fiindc ă nu este alt ă, făr ă numai o înscurt ă cuprindere atât a Dogmelor, ş i
a hotărârilor Credinţei a sfintelor şi Ecumenicelor şase Sinade, celor ce s-
au făcut mai înainte de acesta Sinod, şi de ereticii aceia, împotriva că
rora
fiecare din acestea s- au adunat. Cât şi a timpurilor ş i a locurilor, în care,
şi la care s- au făcut, şi nu numai repetuire, ci ş i pecetluire a Dogmelor
acestora. Drept aceea noi urmând însuşi acestor tâlcuitori, hotărârile ş i
Dogmele acestor zise Sfinte Sinoade, şi timpurile şi locurile, dar ş i pe
ereticii împotriva că
rora fiecare din acestea s- au adunat, trimitem pe
cititori s ă le afle mai pe larg la începuturile Canoanelor ale fiecă
rui Sinod.
Ca nu cele acolo zise, în zadar aici s ă le mai zicem. Oarecare ziceri numai
le vom arăta mai descoperit, care nu sunt atât lesne înţelese de cei proş
ti.
Deci fă
când început Canonul acesta de la zicerea Teologului Grigorie, care
zice: C ă prea bun ă rânduial ă este, ca tot cel ce va s ă înceap ă orice cuvânt
şi lucru, să- l înceap ă de la Dumnezeu, şi s ă sfârşeasc ă la Dumnezeu.
Hotărăşte s ă rămâie nekenotomisít ă şi nestrămutat ă Credinţa cea dreapt ă ,
atât de sfinţii Apostoli
177
, cât şi de Părinţii Sinodului întâi, (care ş i
177
Unii vor c ă sfinţii Apostoli când au fost s ă se despart ă, şi s ă mearg ă la propovă
duire în
anul 44; au făcut adunare prea mare, şi vrednic ă de cuvânt (precum mai- nainte am zis) în
care şi Símbol al Credinţei au alcătuit, şi aduc martori la aceasta pe mulţ
i din Apusenii
Părinţi, c ă Símbolul acesta este al Apostolilor. Precum şi câţ
iva din Teologii cei mai noi ai
noştri, aduc din acesta mărturii la oarecare din Teologiceş
tile lor ziceri; care poate
însemneaz ă, şi predanisita de Apostoli Credin ţă, ce pomeneşte aici Canonul. Dar fiindcă
preasfântul şi preaînţeleptul Marcu al Efésului, pentru Símbolul acesta îndestul a ră
spuns
171

Eteroteíe [străin ă dumnezeire]
178
, sau mai bine a zice politeía [multa
dumnezeire] o au stricat, şi Deofiin ţă, adic ă pe Sfânta Treime o au
propovăduit c ă este de una şi aceeaşi Fiin ţă şi Fire) şi de Părinţ
ii Sinodului
al doilea (ale cărora Teologhiceşti glasuri Părinţii acestui Sinod zic c ă le
îmbrăţişeaz ă . Iar acestea sunt acelea ce s- a adaos de al doilea Sinod în
Símbolul Credinţei, la Teolgía Sfântului Duh. C ă, pe lâng ă aceea ce era, ş i
întru Duhul Sfânt, de cele întâi Sinod zice, acest al 2- lea a adaos, Domnul,
de via ţă Făcătorul, care din Tatăl se purcede, şi împreun ă cu Tatăl ş i cu
Fiul este închinat, şi Slăvit, care a grăit prin Prooroci) şi de Părinţ
ii celui al
3- lea şi al 4- lea şi al 5- lea şi al 6- lea Sinod. Şi în scurt a zice, Părinţ
ii
Sinodului acestuia legiuiesc s ă rămâie adevărate, şi pân ă la sfârş
itul
veacului neclătite, Credinţa, ş i Dogmele cele de Dumnezeu predanisite ale
tuturor sfinţilor, care au strălucit în Biserica lui Dumnezeu , şi au stă
tu în
lume ca nişte luminători şi de via ţă dătători. Şi împreun ă anatematisesc ş i
ei pe toţi vrăşmaşii adevărului, adic ă pe ereticii aceia pe care i- au
anatematisit şi sfinţii aceia Părinţ i . Hotărând şi aceasta, c ă nici ş tiu, dar
nici pot dup ă oricare chip a adăogi ceva, sau a scă
dea din Dogmele acelor.
Dar şi oricare nu ţine Dogmele bunei cinstiri ale prozişilor sfinţ
ilor
Părinţi, nici le cuget ă cu mintea, nici le propovăduieş
te cu limba, ci se
apuc ă a se împotrivi acestora, aceasta zic ei, s ă fie anatema, ş i din
catalogul creştinilor s ă se lepede, şi s ă se taie ca un mădular putred ş i
străin (de la trupul Bisericii al căruia Capul este Hristos).
CANON 2
Au socotit îns ă Sfântul Sinodul acesta şi aceasta, preabine ş i prea
cu sârguin ţ ă, ca şi de acum înainte s ă rămâie adevărate, şi întă
rite
spre vindecarea sufletelor şi tămă
duirea patimilor, Canoanele cele de
sfinţ ii şi fericiţ ii Părinţi cei mai- nainte de noi primite şi întă
rite, dar
înc ă şi predanisite nou ă în numele sfinţ ilor şi slăviţ
ilor Apostoli 85 la
număr. Fiind îns ă c ă întru aceste Canoane se porunceş te s ă primim
noi, aşezământurile cel prin Clíment ale acestor sfinţ
i Apostoli, care
în unele din vechi de către cei de străin ă slăvire pentru vătă
marea
Bisericii, oarecare neadevărate şi străine de Evsévie (bunacinstire) s-
au vârât, frumuseţ ea cea de bun ă cuviin ţă a Dumnezeieş
tilor Dogme
înnegrindu - o, lepădarea Aşeză
mânturilor celor de acest fel potrivit o
am făcut spre zidirea şi asigurarea Creştineş
tii turme. Nicidecum
judecând noi a fi primite neşterile ereticeşti minciuno - cuvântări, ş i
ale alătura cu adevărata şi întreaga învăţă
tura a Apostolilor. Pecetlui
îns ă şi pe celelalte toate sfinţ ite Canoane aşezate de sfinţ ii şi fericiţ
ii
Părinţii noştri. Adic ă ale celor 318 sfinţ i Părinţi adunaţ i la Nicéea, ş i a
celor în Anghira, dar înc ă şi a celor Neocesáreea. Aşişderea ş i ale
celor în Gángra. Pe lâng ă acestea îns ă ş i a celor în Antiohía Síriei. Dar
îns ă şi ale celor în Laodíceea Frígiei. Înc ă ş i ale celor 150 ce s- au
adunat întru aceasta de Dumnezeu păzit ă împărăteasc ă cetate. Ş i ale
latinilor în Florénţa zicând: „Noi nici am vă
zut Símbol al Apostolilor.” Precum scrie Silvéstru
marele Eclesiárh Cartea 6, cap 6. Pentru aceasta predanisita de Apostoli Credin ţă aici se
înţelege, sau ce neînscris şi prin glas predanisit ă de Apostoli perilípsis (adic ă în scurt
cuprindere) a Dogmelor Credinţei, sau Credinţa ceea ce din Sfintele Evanghelii, ş i din
Apostoleştile Epistolíi, sau şi din aşezământuri se adun ă, adic ă Dogmele Credinţ
ei. Se vede
îns ă c ă se cuprinde Símbolul acesta în Apostoleştile aşezământuri (în Cartea 7 Cap 42).
178
Etiroteía lui Arie a fost, fiindc ă, altul zice pe Dumnezeu Tatăl, şi altul pe Fiul. C ă pe Tată
l
îl zicea a fi nezidit, iar pe Fiul Zidire, şi prin urmare, pe Tată
l mai mare, iar pe Fiul mai mic,
şi aceasta este socoteala nepotrivitelor trepte. Ce o zice aici Canonul, c ă o au stricat întâiul
Sinod.
172

celor 200 ce mai întâi s- au adunat în Mitropolia Efesénilor. Ş i ale celor
şase sute treizeci sfinţ i şi fericiţi Părinţi în Calcedón adunaţ
i.
Aşişderea ale celor în Sardíkia. Înc ă şi ale celor în Cartagína. Dar îns ă ,
înc ă şi ale celor acum a doua oar ă întru aceast ă de Dumnezeu păzită
şi împărăteasc ă cetate adunaţ i în zilele lui Nectárie întâiului şeză
tor
[presedént] al împărăteştei cetăţii acesteia, ş i a lui Teófil celui ce a
fost Arhiepiscop Alexandríei. Dar ş i ale lui Dionísie fostului
Arhiepiscop al marei cetăţi Alexandriei. Ş i ale lui Petru fostului
Arhiepiscop al Alexandríei şi Mucenicul. Ş i ale lui Grigorie fostului
Episcop al Neocesáreei de minuni făcă
tor, ale lui Atanásie
Arhiepiscopul Alexandríei, ale lui Vasilie Arhiepiscopul Chesáriei
Capadocie, ale lui Grigorie Níssis, ale lui Grigorie Teologul, ale lui
Amfilóhie Episcopul Icónie, ale lui Timotéi Arhiepiscopul marei cetăţ
i
Alexandríei celui mai dinainte, ale lui Teófil Arhiepiscopul
Alexandríei, ale lui Kiríl Arhiepiscopul Alexandríei, ş i ale lui Ghenádie
fostului Patriárh al de Dumnezeu păzitei şi împărăteştei cetăţ
ii
aceştia. Dar înc ă şi Canonul cel aş
ezat de Ciprián fostul Arhiepiscop
al ţării Áfrorilor [Carhidón] şi Mucenicul, şi de Sinodul să
u, care
numai în locurile mai înainte zişilor mai întâi şezători, dup ă obiceiul
cel predanisit lor au stăpânit.
Şi nimănui să
- i fie slobod a preface
Canoanele cele mai înainte arătate, sau a le strica, sau altele afar ă de
Canoanele care ne stau înainte a primi, alcătuite de oarecare ş i
minciuno - suprascriere ale celor ce s- au apucat c ă cârciumărească
adevărul. Iar dac ă cineva se va prinde kenotomisínd [înnoind] vreun
Canon din cele zise, sau apucându - se ar răsturna, vinovat va fi după
Canonul cel de acest fel, a primi certarea precum acelaş
i Canon
înva ţă, şi prin acelaşi întru ceea ce greşeş
te a se vindeca. [Apostol: 75;
Sinod 4: 1; Sinod 7: 1]
TÂLCUIRE
Fiindc ă în fiecare Sinod, şi mai ales în cele Ecumenice, ş i hotar se
făcea, înlăuntru căruia se cuprindeau Dogmele Credinţei, ş i Canoane se
scriau, întrebuinţând ele spre buna stare a Bisericii, ş i spre buna
rânduial ă. Pentru aceasta şi Sinodul acesta, dup ă ce în Canonul să
u cel
întâi a pecetluit, şi a întărit hotarele Credinţ
ei Sfintelor Sinoade celor
Ecumenice, acum întru acest al 2- lea pecetluieşte, şi întăreşte ş i
Canoanele. 1. Pe cele 85 la număr ale Sfinţilor Apostoli, pe care zice, c ă ş i
Părinţii cei mai înainte de dânsul le- au primit, şi le- au întărit. (Că
Apostoleştile Aşezământuri cele prin Clement, fiindc ă de cei de stră
ine
socoteli s- au neteisít (s- au stricat) în oarecare părţi, pentru vătă
marea
Bisericii, le leapăd ă pentru siguranţa creştinilor. Îns ă precum acestea
astăzi se afl ă timpărite, mie mi se pare c ă nici o necuviin ţă ş i neteisire
cuprind ele. Ş i vezi pentru dânsele în Apostolescul Canón 85). 2. Ale celor
4 Ecumenice Sinoade. 3. Pe ale Sinoadelor celor locale anume 179 . 4. Pe ale
sfinţilor Părinţi în parte anume. Adăogând Sinodul, c ă nu este iertat
179
Se osebesc oarecare Canoane ale unor localnice Sinoade, care nu s- au pecetluit (adic ă nu
s- au întărit) atâta, pe cât s- au îndreptat, sau mai bine a zice s- au îmbunătăţit de că
tre
Sinodul acesta. Precum cel al 4- lea de că
tre cel al 33- lea al acestuia. Cel al 10- lea al
Neocesáreei de către cel al 16- lea, cel al 48- lea al Cartagíne de cel 29 al acestuia. Ş i altele
asemenea de către altele. Însemneaz ă îns ă c ă Canoanele Postinicului, deş
i de Canonul
acesta nu se pomenesc (nu ştiu pentru care pricin ă, poate pentru pogorământul ce fac) însă
s- au primit de toat ă Biserica. Ş i vezi la Prolegómena Postnicului. Asemenea s- au primit de
Biseric ă şi Canoanele ce în urm ă s- au făcut ale sfântului Nichifor, şi Canoniceş
tile
întrebări- răspunsuri cele făcute în zilele lui Nicolae Patriarhului.
173

nimănui, pe toate Canoanele cele mai înainte ară
tate, ori a le strica, ori a
nu le primi, ori altele în locul acestora minciuno - suprascrise a primi. Iar
de s- ar arătat cineva c ă se apuc ă a strica, sau a surpa vreun Canon din
acestea, acela s ă ia certarea ce o cuprinde acele Canon, pe care stric ă , sau
îl surp ă. Adic ă de cuprinde şi hotărăş
te Canonul aforisire sau caterisire,
sau anátema, acestea s ă le ia şi cel ce îl stric ă, sau îl surp ă pe Canon; ca să
tocmeasc ă greşeala sa, din însuşi Canonul acela, întru care a greşit
180 .
CANON 3
Fiindc ă binecinstitorul şi iubitorul de Hristos împă
ratul nostru, a
rostit către sfântul acesta Ecumenicul Sinod, c ă cei ce se număr ă în
Cler, şi dau pe cele Dumnezeieş ti altora s ă fie curaţi ş i liturghisitori
neprihăniţ i, şi vrednici de Jertfa cea înţ eleas ă a marelui Dumnezeu,
care şi Arhiereu şi Jertf ă, şi a curăţ
i cele puse asupra lor din
nelegiuitele nunţ i. Pe lâng ă aceasta îns ă , cei ai Preasfintei Biserici a
Romanilor, propunând s ă se păzeasc ă Canonul scumpătăţ
ii; iar cei
supuş i scaunului păzitei de Dumnezeu şi împărăteştei cetăţ
ii acesteia,
(voind a se păzi) cel al iubirii de oameni ş i al milostivirii, întru una pe
amândou ă unindu - le părinteşte împreun ă ş i cu iubire de Dumnezeu,
ca nici blândeţ ea s ă fie slab ă, nici s ă lăsăm înăsprit ă împetroş erea. Ş i
mai ales căderea din neştiin ţă ce a trecut la nu puţin ă mulţ
ime de
bărbaţi. Socotim c ă cei ce au trecut la a doua Nunt ă, şi pân ă la
cincisprezece a trecutei luni ianuarie, al trecutului Indictión, a anului
şase mii o sut ă nouăzeci şi nou ă, robindu - se păcatului, ş i nealegând
mai bine a se spăla de acesta, s ă se supuie Canoniceş
tei caterisiri. Iar
cei ce de acest fel de patim ă a Nunţii a doua se curprinse - se, ş i mai
înainte de cunoştinţ a noastr ă cunoscând folosul, şi răul de sineş
i
tăindu - l, şi departe au gonit împreunarea aceasta străin ă ş i
neadevărat ă. Sau şi ale cărora muierile cel de a doua nunt ă acum s- au
săvârşit, sau şi ei au cătutat spre întoarcere, de iznoav ă învăţ
ându - se
întreaga înţ elepciune, şi de nelegiuirile lor degrab pără
sindu - se, ori
presbiteri, ori Diaconi întâplându - se a fi. Aceş
tia au socotit Sinodul a
conteni despre toat ă Ieraticeasca Liturghie, adic ă despre lucrare, dar
sub cuvânt la o hotărât ă vreme fiind certaţi. Iar ă de cinstea şederii ş i
a stării s ă se împărtăşeasc ă, îndestulându - se cu înainte şederea, ş i
plângându - se Domnului, ca s ă li se ierte nelegiuirea cea din neştiin ţă .
C ă a binecuvânta pe altul, cela ce este dator a- ş i griji ranele sale, este
lucru nepotrivit. Iar cei ce s- au împreunat adic ă cu o singur ă femeie,
180
Iar care este Sinodul cel a doua oar ă adunat în Constantinopol în zilele lui Nectárie,
pentru care zice Canonul acesta? Vezi- l dup ă cel în Sardíchia. Pe lâng ă acestea, însemnează
c ă ale lui Timotéi celui mai dinainte numeş
te Canonul acesta pe Canoane, spre osebirea lui
Timotéi al Alexandríei, care se numea Eléurr (numit Motóc) şi era pe vremea Sinodului al 4-
lea în urma aceluia adic ă, însemneaz ă îns ă şi c ă, fiindc ă Latinii prihă
nesc Sinodul acesta,
pentru c ă nu pomeneşte localnicele Sinoade cele ce s- au fă
cut la Apus, nici Canoanele
acelora, pe care le- au adunat Vartoloméu Carangéa, şi alţii mulţi înaintea lui. Că
tre aceasta
răspundem: C ă Sinodul, a înşirat Canoanele acelea ale Sinoadelor şi ale Părinţ
ilor, câte erau
în întrebuinţarea Bisericii. Totodat ă îns ă au primit împreun ă ş i Canoanele, ale localnicelor
Sinoade celor de la Apus, câte se unesc cu Canoanele Sinoadelor celor Ecumenice. Ş i în scurt
precum cel al 5- lea Ecumenic a primit pe cele ale lui Avgustín, ş i ale lui Ambrósie
Apusenilor, şi de Obşte îns ă, ci câte au aşezat întru dreapta Credin ţă, ş i spre mustrarea
ereticilor. Aşa şi noi cele drepte ale Sinoadelor celor ce s- au făcut la Apus le primim, însă
nu toate fiindc ă Papa Romei multe străine legiuieşte într- însele. Pentru aceasta ş i cele mai
multe din cele localnice la Apus au greşit, şi mai ales c ă dintr- însele au ieş
it mai întâi
adăogirea în Símbol, şi pricína cea mai întâi şi mai de pe urm ă a răutăţilor şi a desbină
rii
(adic ă a ruperii).
174

şi s- a întâmplat văduv ă cea luat ă; aşişderea înc ă şi cei ce după
Hirotonie cu o singur ă nelegiuit ă nunt ă s- au împreunat, adică
Presbíterii, Diaconii şi Ipodiaconii, acum în puţin ă vreme oprindu - se
de sfânta Liturghie şi certându - se, iarăşi s ă se aş
eze la treptele lor,
nicidecum sporind la mai mare treapt ă, arătat este c ă , deslegându - se
nelegiuitat însoţ ire a lor. Iar acestea la cei ce au rămas pân ă la
cincisprezece, precum s- a zis a lunii lui Ianuarie a Indictiónuli al
patrulea în greşalele cele mai înainte zise, ş i numai pentru cele
Preoţ eşti am întipuit, hotărând de acum înainte, ş i înnoind Canonul
cel ce opreşte, ca cel ce se va însoţ i cu dou ă nunţ i dup ă Botez, sau
ţiitoare va câştiga: „S ă nu poat ă a fi Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon, sau orice din catalogul Ieraticesc. Aşişderea ş i cel ce va lua
văduv ă, sau lepădat ă, sau amorizat ă, sau slujnic ă , sau din cele ce pe
scen ă (adic ă actri ţă), s ă nu poat ă a se face Episcop, sau Presbíter, sau
Diacon, sau orice din Ieraticescul catalot.” [Apostol: 17, 18, 19; Sinod
6: 26; Vasiliei: 12, 27]
TÂLCUIRE
Părinţii Sinodului acestuia, şi răul ce se fă
cea atuncea îndreptându - l,
şi pe viitorime siguripsind, acest Iconomicesc Canon l- au dat. C ă de
vreme ce împăratul i- a rugat s ă curăţeasc ă preoţimea de necurăţ
ia
nelegiuitelor nunţi, întru care căzuse.
Şi despre o parte adic ă, locoţ
iitorii
Patriarhului Romei au propus s ă se păzeasc ă scumpă
tatea Canoanelor la
cei Bisericeş
ti, iar despre alta, Episcopii cei de sub Patriarhul
Constantinopolului zicea s ă se fac conpogorământ, ş i iubire de oameni
către dânşii, aceştia dregând împreun ă pe amândou ă, scumpătatea zic, ş i
conpogorământul ( şi mai ales pentru c ă mult ă mulţime din Preoţ
ii cei de
atuncea căzuse într- acest fel de nunţi din neştiin
ţă) pentru rugă
mintea
împăratului, au hotărât, c ă, cei Ierosiţi câţi căsătorindu - se de a doua oar ă ,
au rămas nepocăiţi pân ă la vremea Sinodului acestuia, ş i nu s- au
despărţit de nelegiuitele nunţi, aceştia s ă se cateriseasc ă desăvârşit, ş i
mireni s ă se fac ă. Iar câţi dimpotriv ă Ierosiţi fiind şi însoţiţ
i cu a doua
nunt ă, Presbiteri adic ă , sau Diaconi, mai- nainte de a se face Sinodul s- au
căit, şi s- au despărţit cu voia lor de aceast ă nelegiuit ă nunt ă, sau că
muierile murindu - le cele de al doilea, s- au întorc că
tre întreaga
înţelepciune, şi pocăin ţă. Aceştia, zic, s- au judecat de cuviin ţă, să
conteneasc ă de a lucra cele al Preoţiei, pân ă la o stare de vreme hotărât ă ,
îns ă s ă se împărtăşeasc ă de şederea şi de starea cea împreun ă cu cei
Ierosiţi din afar ă de Altar plângându - se către Dumnezeu, pentru ca s ă li
se ierte nelegiuirea lor cea din neştiin
ţă, şi pe nimeni s ă binecuvinteze.
Pentru c ă nu este lucru cuviincios a da binecuvântare altora, cel ce este
dator a- şi vindeca prin pocăin ţă ranele sufletului să
u, precum zice
Canonul 27 al marelui Vasilie. Iar câţ
i Presbíteri, sau Diaconi, sau
Ipodiaconi, şi- au luat femei văduve, sau câţi în urm ă dup ă ce s- au
Hirotonisit, s- au căsătorit, şi aceştia asemenea, dup ă ce vor ră
mânea
nelucrători a ori ce fel de sfinţit ă lucrare în puţin ă vreme, iarăşi să
lucreze cele ale Ieriei lor, îns ă la mai mare treapt ă nu se înal ţă , ci la
treptele în care s- au aflat fiecare dintr - înşii, acolo s ă rămân ă. Însă
aceasta s ă se fac ă dup ă ce se vor despărţi de nelegiuitele însoţ
iri. Acestea
cu iconomie hotărându - le, şi cu conpogorământ Părinţii aceş
tia, pentru
Ierosiţii cei arătaţi, reînnoiesc, adic ă hotărăsc ca de acum înainte să- ş i
aib ă tăria lor Canoanele Sfinţilor Apostoli cel 17 şi 18 adic ă; pe care le ş i
175

arat ă anume, a cărora tâlcuire vezi- o, împreun ă ş i pe al celui al 19
Apostolesc.
CANON 4
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ş i Ipodiacon, sau
Anagnóst, sau Psalt, sau Portar ar preacurvi cu femeie afierosit ă lui
Dumnezeu, s ă se cateriseasc ă , ca unul ce a stricat pe mireasa lui
Dumnezeu. Iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă . [Apostol: 25; Sinod 1:
9; Sinod 4: 16; Sinod 6: 26; 21, 40, 44, 45; Anghira: 19; Neocesareea: 9;
Vasilie: 3, 6, 17, 18, 19, 20, 32, 51, 60, 70]
TÂLCUIRE
Canonul acesta cateriseş
te pe Clericii cei ce curvesc cu femei
afierosite lui Dumnezeu, sau cu Călugări ţă, aforiseşte îns ă pe mirenii cei
ce au făcut aceasta fiindc ă au stricat pe mireasa lui Hristos Dumnezeu
Mirelui sufletelor, ori fecioar ă de ar fi fost ea mai înainte şi s- a fă
cut
Călugări ţă, ori şi văduv ă. Îns ă nu numai cu Călugări ţă de vor curvi cei
Ierosiţi şi Clericii se caterisesc, ci şi cu mireanc ă muiere de vor curvi.
Dup ă Canonul 25 Apostolesc, şi 16 al Sinodului 4.
CANON 5
Nimeni din cei din catalogul Preoţ esc, afar ă petrecând din cei din
Canon care poart ă persoane neprepuelnice, s ă aib ă muiere, sau
slujnic ă, păzindu - şi de aici sieşi neprihănirea. Iar dac ă careva va
călca cele de noi hotărâte, s ă se cateriseasc ă. Pe aceasta s ă o păzească
şi cei scopiţ i, purtând grij ă de neprihănirea lor. Iar călcând (hotă
rârea
aceasta) de vor fi Clerici, s ă se cateriseasc ă. Iar de vor fi mireni s ă se
aforiseasc ă . [Sinod 1: 3; Sinod 7: 18, 22; Anghíra: 19; Cartagina: 45;
Vasilie: 89]
TÂLCUIRE
Rânduirea Canonului acestuia este aceasta. Nimeni din cei Ierosiţ
i
petrecând cinstit, s ă nu aib ă muiere ţiitoare în casa sa, sau slujnic ă, afară
de feţele cele făr ă de prepus pe care le cuprinde Canonul al 3- lea al
Sinodului întâi care sunt acestea, maic ă, sor ă, şi mătuşe ori de pe tat ă ori
de pe maic ă, pentru ca s ă se păzeasc ă pe sineşi neprihă
nit înaintea
poporului. Iar care din aceştia va călca Canonul acesta, s ă se cateriseasc ă .
Asemeni îns ă şi cei scopiţi păzind şi aceia neprihănirea pentru sineşi, să
nu locuiasc ă împreun ă cu feţe sub prepus. Iar de ar îndră
zni a face
aceasta; Clerici fiind (făr ă de voie fiind scopiţi, sau din fire) s ă se
cateriseasc ă, iar mireni fiind s ă se aforiseasc ă.
CANON 6
Fiindc ă s- au zis de Apostoleş
tile Canoane, aducându - se cineva în
Cler din cei neînsuraţ i, singuri Anagnóştii
şi Cântăreţ
ii pot a se
însura, şi noi aceasta pă
zindu - o, poruncim, de acum înainte
nicidecum Ipodiacon, sau Diacon, sau Presbíter, dup ă Hirotonia cea
pus ă asupra lui, s ă nu aib ă voie, a- şi alcătui luişi căsătorie nunteasc ă .
Iar de va îndrăzni a face aceasta, s ă se cateriseasc ă . Iar de va voi
vreunul din cei ce vin către Cler, cu lege de Nunt ă s ă se împreuneze
176

cu muiere, s ă o fac ă aceasta mai înainte de Hirotonia Ipodiaconului,
sau a Diaconului, sau a Presbíterului.
TÂLCUIRE
Fiindc ă Canonul 26 al sfinţilor Apostoli rânduieşte, c ă singuri
Anagnóştii şi Cântăreţii pot a se căsători, dup ă ce se vor Hirotonisi. Pe
acesta şi Părinţii Sinodului acestuia întă
rindu - l prin acest Canon,
poruncesc, ca de acum înainte nici un Ipodiacon, sau Diacon, sau
Presbíter dup ă ce se va Hirotonisi, s ă nu aib ă voie a se însura. Iar de o va
face aceasta, s ă se caterisească 181 . Iar de va voi cineva din aceş
tia a se
însura, însoară- se mai- naintea Hirotoniei.
CANON 7
Fiindc ă ne- am înştiinţ at c ă la unele din Biserici se afl ă Diaconi,
având officii Bisericeş ti, şi de aici unii dintre dânşii obră
znicie
întrebuinţ ând, şi de la sine stăpânire,
ş ed mai sus decât Presbíterii,
poruncim ca Diaconul, deşi în dregă
torie sau în orice fel de officie
Bisericeasc ă s- ar afla, unul ca acela s ă nu şad ă mai sus decât
Presbíterul. Afar ă numai, dac ă purtând faţa însuşi Patriarhului să
u,
sau a Mitropolitului, va merge într- o alt ă cetate pentru vreo pricină
de căpetenie. C ă atunci, ca unul ce plineş
te locul aceluia, se va cinsti.
Iar de va îndrăzni cineva a face una ca aceasta, întrebuinţ
ând
tiraniceasc ă sumeţ
ie, unul ca acela din treapta sa pogorându - se, cel
mai de pe urm ă de cât toţi s ă fie din ceata întru care se număr ă în
Biserica sa; fiindc ă Domnul nostru sfătuieş
te, a nu ne bucura de
şederile mai sus, dup ă învăţătura ce se afl ă la sfântul Evanghelist
Luca, ca de la însuşi Domnul şi Dumnezeul nostru. C ă zice, că
tre cei
chemaţ i pild ă ca aceasta: «Când te vei chema de către cineva la nunt ă ,
s ă nu ş ezi la locul cel mai de sus. Nu cumva altul mai cinstit decât
tine fiind chemat de el, şi venind, cel ce te- a chemat pe tine ş i pe
acela, va zice: D ă locul acestuia. Şi atunci vei începe cu ruşine a ţ ine
locul cel mai de jos. Ci când vei fi chemat, ş ezi la locul cel mai de jos.
C ă, când va veni cel ce te- a chemat s ă zic ă ţ ie: Prietene, suiete mai
sus. Atunci va fi ţie cinstea înaintea celor ce vor şedea împreun ă cu
tine. C ă tot cel ce se înal ţă pe sineşi, se va smeri; şi cel ce smereş
te pe
sineşi se va înălţa.» [Luca 14: 7] Aceasta îns ă se va păzi ş i la celelalte
Sfinţite cete. Fiindc ă decât dregătoriile lumii, mai bune ş tim pe cele
Duhovniceş
ti. [Sinod 1: 18; Laodiceea: 20]
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta, fiindc ă oarecare Diaconi, având oficii
Bisericeşti (care se numesc boierii, şi cinstiri, şi prilejuri de câştig, după
Valsamon, în ce chip sunt cele ale Clericilor cele din afar ă , a marelui
Iconom adic ă, a merelui Sechelár, a Schevofílaxului [pă
zitorul de vase], a
Hartofílaxului [păzitorul de hârtie], a micului Sechelárie, ş i a Protécdicului
[întâiulu avocat]) se obrăznicesc şi ş ed mai sus decât Presbíterii. De aici
înainte nici un Diacon, în orice Cin Bisericesc aflându - se, s ă nu şad ă mai
sus decât Presbiterii, afar ă numai dac ă purtând faţ
a Patriarhului, sau a
Mitropolitului, s- ar trimite la alt loc, pentru vreo Bisericeasc ă trebuin ţă .
181
Pentru aceasta atâta al doilea aşeză
mânt al Titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 8 cap 28)
legiuieşte, c ă cel ce Hirotoniseşte pe cel neînsurat, trebuie să- l întrebe, de poate vieţ
ui cu
întreaga înţelepciune, şi feciorie. Şi ca s ă se scoa ţă din Episcopiei Episcopul acela, ce va da
voie unui Ipodiacon, sau Diacon s ă se însoare dup ă ce se va Hirotonisi.
177

C ă atunci se va cinsti mai mult decât Presbíterii, nu ca un Diacon, ci ca
unul ce poart ă faţ
a Patriarhului sau a Mitropolitului, precum am zis. Iar
care Diacon tiraniceşte întrebuinţând sumeţia, va ş edea mai sus decât
Presbiterul, acela, de se va întâmpla a se cinsti mai mult decât ceilalţ
i
Diaconi de o treapt ă cu dânsul, s ă se fac ă cel mai de pe urm ă ş i mai josit
decât toţi Diaconii. Precum înva ţă Domnul prin pilda Pomenit ă în acest
Canon. Ş i nu numai Diaconii se cuvine a nu se cinsti mai mult decât
Presbiterii, şi a nu şedea mai sus, ci ş i celelalte mai josit cete, ale celor
sfinţiţi, şi ale Clericilor, nu se cade a ş edea mai sus decât cetele cele mai
înalte decât ele. Adic ă nici Ipodiaconii decât Diaconii, nici citeţ
ii, decât
Ipodiaconii. Fiindc ă dac ă la dregătoriile cele lumeşti şi din afar ă , cei mai
josiţi cu dregătoria nu ş ed mai sus, nici se cinstesc mai mult decât cei mai
de sus, şi care au dregă
torii mai mari, cu cât mai vârtos se cade aceasta a
se păzi la dregătoriile cele Duhovniceş
ti, care se dau cu Dumnezeiescul
Darul Duhului, care sunt mai sus şi mai înalte decât cele lumeşti.
CANON 8
Întru toate voind şi noi s ă stăpâneasc ă cele legiuite de sfinţ
ii
Părinţii noştri, reînnoim şi pe Canonul cel ce zice c ă în fiecare an să
se vac ă Sinoade de Episcopii cei ce se afl ă în fiecare Epárhie, unde
Episcopul Mitropoliei va socoti. Îns ă fiindc ă atât pentru năvă
lirile
barbarilor, cât şi pentru alte pricini ce se întâmpl ă, cu neputin ţă este
Proşezătorii Bisericilor de dou ă ori pe an a face Sinoadele, s- a socotit
ca în tot chipul odat ă pe an s ă se fac ă Sinod în fiecare Epárhie, de
prozişii Episcopi, pentru Bisericeştile întrebă
ri, precum este cu
putin ţă a se ivi. De la sărbătoarea Sfintelor Paşti pân ă la încheierea
lunii octombrie a fiecă
rui an, la locul unde va socoti Episcopul
Mitropoliei precum mai înainte s- a zis. Iar Episcopii cei ce nu vor
veni împreun ă, aflându - se prin cetăţile lor, şi mai ales întru sănă
tate
petrecând, şi de toat ă neapărata ş i cea de nevoie îndeletnicire slobozi
fiind, frăţeşte s ă se certe. [Apostol: 35; Sinod 1: 5; Sinod 4: 19; Sinod 7:
6; Antiohía: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]
TÂLCUIRE
Părinţii aceştia întăresc cu adevărat şi reînoiesc Canonul Sfinţ
ilor
Părinţi, celor mai înainte de ei, ce porunceşte s ă se fac ă în fiecare an două
Sinoade în fiecare Epárhie. Dar fiindc ă se îngreuneaz ă Arhiereii a se
aduna de dou ă ori pe an, pentru năvălirile şi frica barbarilor vrăşmaşi, ş i
pentru celelalte ale vremilor stări împrejur, negreşit şi cu neapă
rat chip
poruncesc s ă se fac ă Sinod de Episcopi, odat ă pe an în fiecare Epárhie
pentru a cerceta şi a îndrepta Bisericeş
tile pricíni ce s- ar întâmpla. Iar
Sinodul acesta s ă se fac ă la vremea, cea de la sfintele Paşti pân ă la
sfârşitul lui octombrie, la locul acela îns ă, unde ar găsi de cuviinţă
Mitropolitul fiecărei Epárhii. Iar câţ
i Episcopi aflându - se la Episcopiile lor,
şi fiind sănătoşi, şi slobozi de orice nevoie şi purtare de grij ă , de nu se
vor înfăţişa în Sinod, aceştia s ă se mustre frăţeşte.
CANON 9
Nici unui Cleri s ă fie iertat a avea prăvălie de cârcium ă. C ă dacă
unuia ca acestuia, a întra în cârcium ă nu este iertat, cu cât mai vârtos
altora întru aceasta a sluji, ş i ceea ce nu este lui legiuit a face? Iar de
178

ar face ceva de acest fel, ori s ă înceteze, ori s ă se cateriseasc ă .
[Apostol: 42, 43, 54: Sinod 7: 22; Laodiceea: 24; Cartagina: 18, 47, 69]
TÂLCUIRE
Canonul acesta hotărăşte, c ă nici unui Cleric, este iertat a avea
cârcium ă, căci dac ă nu este iertat măcar a intra în cârcium ă , cu cât mai
vârtos a sluji într - însa celor ce intr ă, ş i a face acelea ce nu sunt iertate
Epánghelmei sale? Iar care va face dimpotriv ă, nepărăsindu - se s ă se
cateriseasc ă. Iar dac ă având el a sa cârcium ă, va pune pe alţii ş i vor sluji
într- însa, aceasta, dup ă Zonará, nu- i pricinuieşte vătămare ş i
împiedicare. Îns ă mai bine este a vinde (sau a o da în chirie) şi a cumpă
ra
alt ă avere mai cinstit ă, şi mai potrivit ă Epánghelmei Clericilor. Citeşte ş i
pe 42 Apostolesc.
CANON 10
Episcopul, sau Presbíterul, sau Diaconul, sau cele ce se zic sutimi,
ori s ă înceteze, ori s ă se cateriseasc ă . [Apostol: 44; Sinod 1: 17;
Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20; Vasilie: 14]
TÂLCUIRE
Acest Canon zice, c ă oricare din acei arătaţ
i va lua dobânzi pentru
banii ce va împrumuta, ori doisprezece, ori şase, la suta de lei (s ă zicem),
acesta ori înceteze de aceasta, ori de nu va înceta s ă se cateriseasc ă.
CANON 11
Nici unul din cei ce se număr ă în Ieraticeasca tagm ă , sau mirean,
s ă mănânce azimile cele de la Iudei, nici s ă se împrieteneasc ă cu
aceştia, nici la boale să- i cheme, şi doftoríi de la dânşii s ă primeasc ă ,
nici în băi nicidecum s ă se scalde împreun ă cu aceş
tia. Iar de s- ar
apuca cineva a face una ca aceasta; de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă ,
iar de va fi mirean, s ă se aforiseasc ă.
CANON 12
Şi aceasta înc ă au venit la cunoş tinţ a noastr ă, c ă atât în Africa,
cât şi în Libia, şi întru alte locuri, iubitorii de Dumnezeu Proşeză
torii
[presedénţ ii] cei de acolo împreun ă locuiesc cu muierile lor, şi după
Hirotonia ceea ce venit peste dânşii, nu se leapăd ă, piedic ă punând
celorlalţ i şi scándel ă. Deci mult ă sârguin ţă având noi, pentru a se face
toate spre folosul turmelor celor de sub mâna noastr ă ; s- a socotit, ca
nicidecum una ca aceasta de acum s ă nu se mai fac ă . Iar acesta o
zicem, nu spre stricare, sau surparea celor Apostoliceş
te legiuite, ci
de mântuirea ş i de sporirea cea spre mai bine a popoarelor noi
purtând grij ă,
şi a nu se da oarecare prihănire asupra Ieraticeş
tei
aşezări. C ă zice Dumnezeiescul Apostol: «Toate spre slava lui
Dumnezeu faceţ i- le, neîmpiedicători faceţ i- v ă şi Iudeilor, ş i Elinilor,
şi Bisericii lui Dumnezeu. Precum ş i eu întru toate tuturor plac,
necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţ i, ca s ă se mântuiasc ă .» [1
Corinteni 10: 31- 33] «Următori ai mei faceţ i- v ă, precum ş i eu al lui
Hristos.» [1 Corinteni 4: 16] Iar de se va vădi cineva fă
când una ca
179

aceasta, s ă se cateriseasc ă . [Apostol: 5; Sinod 6: 30, 48; Gangra: 4;
Cartagina: 4, 33]
TÂLCUIRE
Zic Sfinţii Părinţi, fiindc ă ne- am înştiinţat, cum c ă în Africa ş i în
Libia (sau c ă cu dou ă numiri numeşte pe acest loc, fiindc ă o parte ce este
către amiazăzi, din cele patru părţi ale lumii, Libia, mai- nainte numindu -
se, Afri ă mai în urm ă s- a numit, dup ă Hrisánd. Ori Libie numeş
te de
Obşte pe toat ă partea aceea. Iar Afric ă cu deosebire, pe oarecare Epárhie
cuprins ă de acel loc dup ă Melétie) ş i întru acele locuri, Arhiereii cei de
acolo, şi dup ă ce se Hirotonisesc locuiesc împreun ă cu femeile lor, ş i
pricinuiesc scándel ă celorlalţ
i. Noi dar silindu - ne a lucra toate cele ce
privesc către obştescul folos al creştinilor celor ce se pă
storesc,
poruncim, ca de acum înainte nici un Arhiereu s ă locuiasc ă împreun ă cu
femeia sa, dup ă ce se va Hirotonisi
182
, îns ă aceasta poruncim, nu spre
surparea şi stricarea atât al obş
tescului Canon al Apostolilor celui al 5- lea
adic ă, care aforiseşte pe Episcopul acela ce cu pricinuire de evlavie îş
i va
despărţi pe femeia sa cu sila, cât şi a aşeză
mântului ce osebit face Pavel
către Tit, zicând: «Vei aşeza prin Cetăţi Presbíteri» (adic ă Episcopi după
Hrisostom, fiindc ă , precum am zis la începutul celui 1 Apostolesc,
Episcopul ia şi numele Presbíterului. Şi este arătat ă aceasta ş i din ceea ce
pe urm ă se adaug ă, ce zice Apostolul, c ă se cade Episcopul ş i celelalte).
Care va fi făr ă de prihan ă, bă
rbat al unei femei, nu poruncim aceasta,
zice, spre stricare acestora. Ci purtând grij ă pentru mântuirea, ş i sporirea
creştinilor întru cele mai deplinite, şi pentru ca s ă nu pricinuiască
oarecare prihănire împotriva Arhieriei. Căci deşi Arhiereii cei ce împreună
petrec cu femeile lor, vieţuiesc întru întreaga înţelepciune ş i înfrânare; cu
toate acestea norodul cel de obşte se scandaliseşte,
şi- i prihăneş
te,
182
Însemneaz ă c ă pentru trei oarecare pricini mai de că
petenie, au oprit Sindoul acesta prin
Canon Ecumenic de a avea Arhiereii femei. 1. Pentru c ă Arhiereii fiind din rânduiala ce
deplinitoare, şi mai înalt ă decât toate celelalte Bisericeşti rânduieli, se cuvine a fi depliniţ
i
întru faptele cele bune, şi mai ales întru feciorie, şi curăţie. Pentru aceasta şi că
tre
scumpătăţita întreaga înţelepciune se cade a- şi îndrepta viaţa lor. 2. Pentru c ă Arhiereii cei
ce aveau femei şi copii, dăruiau dup ă moartea lor fiilor lor Episcopia ca o Clironomie, ş i
multe din lucrurile Bisericii rău se ră
neau, precum aceasta o zice Canonul al 6- lea al
Apostolilor. 3. Pentru c ă grija femeii şi a fiilor, şi toat ă casa, îi opreau de a se îngriji pentru
turma lor. Fiindc ă dup ă Pavel: «Cel însurat se grijeşte cele ale lumii cum va plă
cea femeii.»
Deci pentru a nu se face toate necuviinţele acestea, au oprit despre nunt ă pe Arhierei aceste
Ecumenic Sinod prin Canonul acesta. Am zis prin Canon Ecumenic, pentru c ă, ş i mai- nainte
de Sinodul acesta era oprit ă nunta de la Arhierei, îns ă de localnic Canon, iar nu de
Catolicesc. Şi de unde este ară
tat? 1. De la Dumnezeiescul Hrisostom tâlcuind cuvântul lui
Pavel, (ce zice pentru Episcopi, care este făr ă de prihan ă, bărbat al unei femei) ş i zicând.
Pentru aceasta a zis, bărbat al unei femei, nu căci acum aceasta se păzeşte în Biseric ă .
Pentru c ă Arhiereul se cade a fi împodobit, cu desăvârşit ă sfinţenie şi curăţenie. Ci că
ci
atunci către elinii cei ce aflau în curvie, mare lucru se socotea aceasta, a avea adic ă numai o
singur ă femeie, (Cuvânt 2 la Iov) ş i 2. Din Canoanele localnicului Sinod din Cartagina, cel al
4- lea şi al 35- lea care stăpânea în locurile Africii, şi rânduia, c ă Episcopii, şi Presbíterii ş i
Diaconii, s ă fac ă hotărâre: adic ă făgăduin
ţă, a se depă
rta de femeile lor (cu învoirea
obşteasc ă şi a femeilor). Iar Sinodul acesta, a se depărta adic ă Episcopii de femeile lor, dar
înc ă şi cu totul a nu locui împreun ă cu ele, prin Canonul acesta legiuieşte a se pă
zi
pretutindeni. Iar ca şi Presbíterii şi Diaconii s ă se depă
rteze de femeile lor (nu au oprit) ci
au iertat prin al 30- lea Canon, dar nu şi pretutindeni. Ci în locurile cele barbariceş
ti numai,
pentru năravul lor cel sălbatic, şi păgânătatea credinţei. Iar cum c ă locuiau împreun ă ,
precum zice Sinodul, unii ca aceştia cu muierile lor, şi dup ă ce se făgăduiau, ară
tat este din
Canonul 33 al Sinodului din Cartagína. Şi nu se împotriveş
te Sinodul acesta, Apostolescului
Canon al 5- lea, sau rânduirii lui Pavel, nici le surp ă nici le stric ă acestea. Ci fiindc ă vede
Sinodul Biserica sporind, şi petrecerea creş
tinilor înflorind întru faptele cele bune, au
canonisit s ă înfloreasc ă şi petrecerea Arhiereilor cu neînsurarea, şi cu întreaga înţelpciune.
180

prepuind cea dimpotriv ă din împreună- locuinţa lor ce a de acest fel. Că
Dumnezeiescul Apostol ne porunceş
te, oricâte am face, întru Slava lui
Dumnezeu s ă le facem, şi s ă nu ne facem sminteal ă Iudeilor, şi Elinilor, ş i
creştinilor. Precum zice, şi eu întru toate tuturor plac. Fiindc ă nu caut
folosul meu, ci pe al celor mulţi ca s ă se mântuiasc ă. Faceţi- v ă urmă
tori
ai mei, precum şi eu urmă
tor al lui Hristos. Iar de va locui vreunul din
Arhierei împreun ă cu femeia sa, s ă se cateriseasc ă.
CANON 13
Fiindc ă în Biserica Romanilor am aflat c ă în rânduial ă de Canon
s- au predanisit, c ă cei ce vor a se învrednici de Hirotonia Diaconului,
sau a Presbíterului, s ă mărturiseasc ă c ă nu se vor mai împreuna cu
femeile lor. Noi vechiului Canon urmând al Apostoleş tei scumpătăţi ş i
rânduieli, însoţ irile sfinţ ilor Bărbaţi cele dup ă legi, ş i de acum înainte
voim a avea tărie, nici ca cum deslegând tocmeala cea că
tre muierile
sale, sau lipsindu - i pe ei de împreunarea unuia cu altul la vremea ce
cuviincioas ă . Drept aceea, de se va afla vreunul vrednic spre
Hirotonia de Ipodiacon, sau de Diacon, sau de Presbíter, acesta
nicidecum s ă se opreasc ă a se înainta la acest fel de treapt ă. Împreună
locuind cu legiuita femeia, nici iarăşi în vremea Hirotoniei s ă i se
cear ă a mărturisi, c ă se va depă
rta de legiuita împreunare cea cu
femeia sa. Ca nu de aici nunta cea de Dumnezeu legiuit ă,
ş i
binecuvântat ă cu venirea sa cea fa ţă, s ă fie siliţi a ocărî, că
ci glasul
Evangheliei strig ă: «Cele ce Dumnezeu a împreunat, omul s ă nu
despart ă.» [Matei 19, 6] Şi Apostolul înva ţă c ă «Cinstit ă este nunta, ş i
patul nespurcat» [Evrei 13, 4]. Şi «Legatu - te- ai cu femeie? nu că
uta
deslegare» [1 Corinteni 7: 27]. C ă ştim c ă precum ş i cei ce s- au adunat
în Cartagína luând purtare de grij ă pentru viaţa cea cinstit ă a
slujitorilor, au zis, ca Ipodiaconii cei ce pipăie sfinţ itele Taine, ş i
Diaconii şi Presbíterii dup ă hotarele lor, a se înfrâna şi despre soţ
iile
lor, ca şi cea prin Apostoli predanisit ă şi din însăşi învechimea păzit ă ,
şi noi asemenea s ă o păzim, ştiind c ă vreme este la tot lucrul, ş i mai
ales a ajunării,
şi a rugăciunii. C ă trebuie cei ce stă
ruiesc înainte
Jertfelnicului în vremea întrebuinţării celor sfinte a fi înfrânaţ
i întru
toate, ca s ă poat ă, ceea ce cer obşteş
te de la Dumnezeu, a dobândi.
Deci de va îndrăzni cineva afar ă de Apostoleştile Canoane pornindu -
se, pe oarecare din cei sfinţ iţ
i, Presbíteri, zicem, sau Diaconi, sau
Ipodiaconi, a- i lipsi de împreunarea şi împărtăşirea cea că
tre legiuita
femeie, s ă se cateriseasc ă. Aşişderea şi, dac ă vreun Presbíter, sau
Diacon, pe femeia sa cu pricinuire de evlavie o va lepăda, s ă se
aforiseasc ă, iar stăruind, s ă se cataeriseasc ă.
TÂLCUIRE
Aceasta rânduieşte Canonul acesta, zicând: fiindc ă ne- am înştiinţ
at
c ă la Roma se păzeşte ca un Canon necălcat, ca s ă mărturiseasc ă în
vremea Hirotoniei cei ce vor a se face Diaconi, şi Presbíteri, c ă după
Hirotonie nu se vor mai împreuna cu femeile lor; noi urmând vechiului
Canon al Sfinţilor Apostoli, celui al cincilea adic ă, voim şi rânduim să
rămâie întărite şi nedespărţite însoţirile celor sfinţiţi, făr ă a- i despărţ
i pe
dânşii dup ă Hirotonie, de la împreunarea legiuitelor lor femei, ceea ce se
cuvine a se face în cuviincioasa vreme. Adic ă când nu este post, ş i când
181

nu slujesc Dumnezeieştile Taine
183
; drept aceea cel ce este căsă
torit cu
femeie legiuit ă, de va fi vrednic de Hirotonie şi pân ă la Presbíter s ă se
fac ă, făr ă a fi îndatorit de nevoie a mărturisi, c ă Hirotonisindu - se se va
despărţi de muierea sa. Pentru ca s ă nu necinsteasc ă Nunta cea de
Dumnezeu legiuit ă, şi în Cána Galiléii Blagoslovit ă.
Ş i precum Domnul
însuşi prin Evanghelie zice: «Pe cei ce Dumnezeu i- a împreunat omul să
nu despart ă.» Şi Apostolul înva ţă c ă: « Nunta este cinstit ă ş i patul
nespurcat»; şi iarăşi «Legatu - te- ai cu femeie? Nu căuta s ă desparţ
i.»
Precum dar Părinţii Sinodului din Cartaghén purtând grij ă pentru
cinstirea celor Ierosiţi, au hotărât, ca Ipodiaconii, Diaconii, şi Preoţ
ii cei ce
se ating de sfintele Taine, s ă se înfrâneze despre soţiile lor, dup ă însuş
i
ale lor hotărâri şi dup ă Canonul 33. Ca predanisirea cea prin Sfinţ
ii
Apostoli dat ă, şi care din însăşi în vechime au stăpânit, ş i noi asemenea
s ă o păzim, dup ă Canonul 3 al acestuiaşi (adic ă în scrisele predanisiri ş i
cele nescrise, dup ă Zonará şi Valsamón), aşa şi noi acesteaşi cu Părinţ
ii
aceia zicându - le, rânduim, c ă , cele de mai sus trei rânduieli (Tágme) ale
celor Ierosiţi s ă se înfrâneze de muierile lor, în vreme de post, ş i de
rugăciune dup ă Pavel. Pentru c ă cei ce stau înaintea Jertfelnicului se
cuvine a fi înfrânaţi despre toate în vreme ce Ierurghisesc, pentru ca să
poat ă prin înfrânarea aceasta, s ă primeasc ă de la Dumnezeu, ceea ce cer
de obşte, sau în parte adic ă, dup ă Zonará, sau pentru obş
tescul folos al
norodului (dup ă al 3- lea Canon al Sinodului din Cartaghén). Deci oricare
va cuteza afar ă de Apostolescul Canon a opri pe mai sus numiţ
ii Clerici
de împreunarea cu femeile, s ă se caterisească 184 .
183
Însemneaz ă c ă Lucá Patriarhul fiind întrebat, câte zile se cade a se depă
rta de femei cei
ce vor a se împărtăşi? A hotărât Sinodiceşte, c ă trei zile s ă nu se apropie de femeile lor. Nu
numai cei sfinţiţi, ci şi mirenii cei însuraţi. Căci, dac ă Dumnezeu a poruncit Evreilor trei zile
s ă nu se apropie de muierile lor, gătindu - se s ă primeasc ă legea cea veche (Ieş
ire 19: 15), cu
cât mai vârtos se cuvine a le păzi acestea cei ce vor s ă primeasc ă întru sineş
i, nu legea, ci pe
însuşi Puitorul de lege Dumnezeu, prin Dumnezeiasca Euharístie? Şi dac ă Avimeléh (sau
Aviátar) Arhiereul, vrând a da Pâinile punerii înainte, lui Davíd ş i vitejilor lui, i- a întrebat,
de sunt curaţi de femei, şi ei au răspuns, c ă trei zile sunt de când sunt păziţ
i de
împreunarea cu femeie (1 Împăraţi 21: 5). Cum nu se cuvine dar a fi trei zile curaţ
i de
împreunarea femeiasc ă (arătat c ă de femeile cele legiuite se zice, c ă într- alt chip nici este
iertat a se apropia) cei ce vor s ă se cuminece cu stăpânescul Trup? Dar şi cei ce vor s ă se
căsătoreasc ă prin nunt ă, se cuvine a se mărturisi şi mirele şi mireasa, a posti şi a se progă
ti,
şi înainte de a se începe Dumnezeiasca Liturghie s ă se cunune, iar dup ă ce se vor cununa,
s ă se înceap ă Dumnezeiasca Liturghie, şi sfârşindu- se s ă se împărtăşeasc ă cu
Dumnezeieştile Taine, pă
zindu - se a nu se împreuna în noaptea aceea, precum un preasfânt
obicei şi rânduial ă ca aceasta, şi se păzea, şi se păzeşte pân ă acum de adevăraţii creş
tini cei
ce vor s ă se mântuiasc ă. Pentru aceasta dup ă Valsamon, ş i mai sus numitul Patriarh Lucá,
supune canonisirii pe cei nou căsătoriţi care s- ar împreuna întru aceeaşi zi dup ă Sfânta
Împărtăşire. De aici încheiem din ceam mai mare pe cea mai mic ă, c ă de este destul ă spre
gătirea Dumnezeieştii Cuminecături depă
rtarea cea de trei zile de trupeasca amestecare, cu
mult mai vârtos este destul spre aceasta postul cel de trei zile. Şi cu toate c ă de
Dumnezeieştile Canoane postul înainte împărtăşirii, nu se rânduieşte; cei ce pot îns ă a posti
mai înainte de aceasta şi o săptămân ă întreag ă, bine fac. Vezi ş i subînsemnarea celui 63
Apostolesc şi cel al 7- lea al Neocesareei.
184
Hulesc Latinii, zicând, c ă au greş
it Sinodul acesta legiuind Bisericii celei din Roma despre
nunţile Preoţilor, şi c ă arătat se împotrivesc Sfântului Duh, celuia ce prin ei grăieş
te. Pentru
c ă Ecumenic fiind acesta, cu stăpânire legiuieşte în toat ă lumea, făr ă vreo osebire, c ă ş i Papii
se supun Sinoadelor, ca şi toţi Arhiereii, precum Pelághie al 2- lea aceasta zice. Îns ă nu au
greşit Sinodul acesta pentru Nunta Preoţilor rânduind. Fiindc ă şi Scripturii urmeaz ă , car
voieşte Nunta s ă rămâie nedeslegat ă; ş i celui întâi Ecumenic Sinod, care s- au ferit de
aceasta de a se face adic ă cu sila despărţirea nunţii Preoţilor. De vreme ce îns ă acest obicei
în Roma era necălcat, iar mai ales Canon, şi silea pe mulţi făr ă voie a- i despărţi (făr ă voie
îns ă zic, c ă mulţi iubind vrednicia Preoţiei, şi nu puteau a o dobândi având femei, erau siliţ
i
pentru slava epánghelmei a se despărţi de femeile lor şi nevrând); s ă curveasc ă în urm ă ş i
s ă se înverşuneze, şi ţiitoarea s ă aib ă; pentru aceasta, zic, au oprit Sinodul aceast ă silnicie,
182

CANON 14
Canonul sfinţ ilor, şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noş
tri
s ă stăpâneasc ă ş i întru aceasta, ca Presbíterul mai înainte de treizeci
de ani s ă nu se Hirotoniseasc ă, mă
car de ar fi omul cu totul vrednic,
ci s ă aştepte. C ă Domnul nostru Iisus Hristos, în anul al treizecilea s- a
Botezat, şi a început a Botezat, şi a început a învăţa; Aşiş
derea, nici
Diaconul mai înainte de 25 ani, iar Diaconiţ a mai- nainte de 40 s ă nu
se Hirotoniseasc ă . [Sinodul 1: 19; Sinod 4: 15; Neocesarea: 11;
Cartagina: 21]
TÂLCUIRE
Canonul acesta anume aşeaz ă pe cel al 11- lea al Sinodului din
Neocesareea, întărindu - le pe acela, ş i rânduind, a nu se Hirotonisi
treptele arătate mai- nainte de a ajunge cu vârsta la anii arătaţi. Căci ş i
Domnul la vârsta de treizeci ani s- a Botezat, şi a început a învăţ
a
propovăduirea Evangheliei; precum arat ă Dumnezeiescul Lucá (cap 3, 23).
Căruia se cuvine a urma şi Presbíterii, ca nişte învăţători ai credincioş
ilor.
Dar milostiv fie Dumnezeu, pentru că
lcarea sfintelor Canoane cea de
acum! Şi dac ă călcătorii Canoanelor acestora nu se înduplec ă de sfinţiţii ş i
de Dumnezeu purtătorii şi sfinţii Părinţi, înduplece- se mă
car de un om
lumean şi mirean, care este Împă
ratul Iustinian, care în a sa Neara 123
zice, nu iertă
m a se face Presbiter mai jos fiind cu vârsta de treizeci de
ani; nici Diacon mai jos de 25, nici Ipodiacon mai jos de 20. Citeşte ş i pe
cel al 19- lea al Sinodului 1 ş i subînsemnarea celui al 11- lea al Sinodului
din Neocesareea.
CANON 15
Ipodiaconul nu mai puţin de 20 de ani s ă se Hirotoniseasc ă ; iar
dac ă cineva din cei ce s- ar afla în orice fel de Ieraticeasc ă stare, afară
de anii cei rânduiţ i s- ar Hirotonisi, s ă se cateriseasc ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta hotăreşte c ă oricare din aceste 4 stă
ri se va
Hirotonisi afar ă de anii cei zişi, s ă se cateriseasc ă.
CANON 16
Fiindc ă cartea faptelor predat ă de către sfinţ ii Apostoli ş apte
Diaconi a se aşeza, iar Părinţii Sinodului celui din Neocesareea, aş
a au
zis arătat în Canoanele cele de ei aşezate, c ă ş apte Diaconi sunt datori
c ă pe Arhierei nevoie era a- i opri de nunt ă pentru pricinile ce am zis la al 12- lea Canon, ş i
mai ales pentru a nu dărui fiilor lor lucrurile Bisericii. Iar pentru Preoţ
i nu este atât nevoie,
pentru c ă Preotul s- a rânduit a fi casnic unei mici Paróhii, sau unui sat. Iar în sil ă a se
despărţi, ceea ce pricinuia Canonul cel din Roma a mărturisirii Preoţilor (c ă desăvârş
it se
vor despărţi de femei) este afar ă de lege, şi legiure împotriva Sfântului Duh. Iar dacă
prihănesc Latinii pe acest Sinod, pentru ce lucreaz ă ceea ce s- a legiuit de el? C ă pe Preoţ
ii
neamului maroniştilor celui de prin prejurul muntelui Libanului, ce se afl ă în Fenicia, ce
este de o cugetare cu latinii îi iart ă să- şi aib ă muierile lor. Prihănească- se dar pe sineş
i
ticăiţii pentru c ă iart ă pe arătaţii Preoţi ai maroniştilor ca şi în ziua când se împreuneaz ă cu
muierile lor s ă Liturghiseasc ă, împotrivindu - se lui Pavel, şi Sfintelor Canoane. Prihănească-
se înc ă, şi pentru c ă iart ă în Lehía pe Dreptslăvitorii Preoţii cei a doua oar ă căsătoriţi, să- ş i
aib ă Preoţia numai de vor primi s ă se fac ă Papişti.
183

a fi dup ă Canon, măcar oricât de mare ar fi cetatea. Şi se va încredinţ
a
din Cartea faptelor. Noi cu Apostoleasca zicere potrivind gândul
Părinţilor, am aflat c ă cuvântul lor, nu a fost pentru bărbaţ
ii cei ce
slujesc Tainelor, ci pentru slujirea în trebuinţ
ele meselor, Cartea
faptelor aşa având: «În zilele acelea, înmulţ indu - se Ucenicii, au fă
cut
cârtire Elinii împotriva Evreilor, căci vă
duvele lor se treceau cu
vederea întru slujba cea de toate zilele. Ş i chemând cei doisprezece
pe mulţ imea Ucenicilor au zis: Nu este cu plăcere nou ă ca lă
sând
Cuvântul lui Dumnezeu, s ă slujim meselor. Socotiţ
i drept aceea
fraţilor dintre voi şapte bărbaţi mărturisiţ i, plini de Duhul Sfânt, ş i de
înţ elepciune, pe care să
- i rânduim la treaba aceasta. Iar noi întru
rugăciune, şi întru slujba Cuvântului ne vom zăbovi, şi a plă
cut
cuvântul acesta înaintea a toat ă mulţimea; şi au ales pe Ştefan, bă
rbat
plin de Credin ţă, şi de Duh Sfânt, şi pe Fílipp, şi pe Próhor, ş i pe
Nicánor, şi pe Tímon, şi pe Parmená, ş i pe Nicólae nemernicul
Antiohian; pe care i- a pus înaintea Apostolilor» [Fapte 6: 1]. Acestea
tâlcuindu - le Dascălul Bisericii Ioan cel cu gura de aur, aşa vorbeş
te,
vrednic lucru este de a se mira cineva, cum nu s- a rupt mulţ
imea
pentru alegerea bărbaţilor! Cum nu s- au socotit lepădaţ i şi osândiţ
i de
către dânşii Apostolii! Dar oare ce dregătorie aveau aceştia?
Ş i care
Hirotonie au primit? De nevoie este a o ş ti; oare cea a Diaconilor? Dar
îns ă , acest lucru în Biserici nu este; cea a Presbíterilor este Iconomia?
Cu toate c ă înc ă nici un Episcop era, ci Apostolii numai. Drept aceea,
socotesc, c ă nici a Diaconilor, nici a Presbiterilor, nume a fi, cunoscut
este şi arătat. Deci, asupra acestora propovăduim şi noi c ă , acei
prozişi şapte Diaconi, s ă nu se ia pentru cei ce slujesc Tainelor, după
protâlcuita învăţătur ă, ci aceştia sunt, cei ce li s- au încredinţ
at
Iconomia obşteştei trebuinţ e a celor atunci adunaţ i, care ni s- au fă
cut
nou ă tip (form ă) şi întru aceasta, de iubirea de oameni, ş i de purtarea
de grij ă pentru cei lipsiţ
i.
TÂLCUIRE
Canonul acesta îndrepteaz ă, sau mai bine a zice îmbunătăţeş
te pe cel
al 15- le al Sinodului din Neocesáreea. Care hotărăş
te a se afla numai
şapte Diaconi, şi nu mai mulţi ş i în cea mai mare Cetate, precum Cartea
Faptelor istoriseşte. Deci zic Părinţii Sinodului acestuia, c ă noi cumpă
nind
tâlcuirea ce o au Părinţii, cu cele zise în Apostoleş
tile Fapte pentru cei
şapte Diaconi, am aflat c ă aceea nu erau slujitori Tainelor ci ai meselor,
precum din însăşi Faptele se înţelege. Drept aceea şi Părinţii aceş
tia
unindu - se cu Dumnezeiescul Hrisostom, propovăduiesc c ă Diaconii
aceşti, precum am zis, nu erau slujitori ai Tainelor, ci ai trebuinţ
ei celei
de Obşte, şi ai porţioanelor (sau pensiilor) creştinilor de atunci
185
. Care ni
s- au făcut pild ă de iubire de oameni, şi de purtare de grij ă, ce trebuie să
avem pentru săraci; şi nu numai Părinţii aceş
tia au urmat Canonului
pomenit de Sinodul din Neocesareea, ci şi Împăraţii Iustinian, ş i Iraclie cei
185
De aici unii îndeamnându - se, zic, c ă aceşti şapte Diaconi nu se cade a se zugră
vi ca
slujitorii Tainelor cu tămâitoare, cu stihar, şi cu Orar, şi cu capetele descoperite. Eu îns ă ,
văzând despre o parte pe purtătorul de Dumnezeu Ignatie scriind în Epistolía cea că
tre
Traleséni, c ă Arhidiaconul Ştefan Liturghisea la Iacov fratele Domnului Liturghie curat ă ş i
neprihănit ă. Şi despre alta, văzând la capetele al 4- lea şi al 46- lea ale cărţ
ii a 8- a a
Apostoleştilor aşezământuri c ă se număr ă acei şapte Diaconi cu Episcopii ş i cu Presbíterii,
şi cu aceştia împreun ă se număr ă, din care unul era şi Ştefan. Socotesc aceştiaşi au fost ş i
Diaconi slujitori ai Tainelor, şi prin urmare, c ă nu este cu necuviin ţă a se închipui slujitori
Tainelor.
184

mai- nainte de dânşii, c ă cel 1 o sut ă de Diaconi, iar cel al doilea mai mult
de o sut ă, au aşezat în Biserica cea mare. Şi de obşte toate Bisericile, după
avuţiile lor, au şi numărul Diaconilor, şi al Clericilor.
CANON 17
Fiindc ă Clericii oarecăror Biserici, lăsând pe a loruş
i Biserici,
întru care s- au Hirotonisit, către alţi Episcopi au alergat, şi făr ă de
ştirea Episcopului lor în străine Biserici s- au aşezat, şi din aceasta s-
au întâmplat a se face ei nesupuş
i; Poruncim, ca de la luna lui ianuarie
al trecutului al 4- lea Indiction, nici unul din toţi Clericii, mă
car în
oricare treapt ă s- ar întâmpla a fi, s ă nu aib ă voie făr ă de în scrisă
slobozenie a Episcopului său, a se rândui întru alt ă Biseric ă . Pentru
c ă, cel ce de acum înainte nu se va păzi de aceasta, ci ruş
inând, cât
din partea sa, pe cel ce a pus Hirotonie asupra lui, s ă se caterisească
şi el, şi cel ce făr ă cuvânt l- a primit. [Apostol: 12, 15, 33; Sinod 1: 15,
16; Sinod 4: 5, 10, 11, 13, 20, 23; Sinod 7: 15; Antiohía: 3, 7, 8, 11;
Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8, 15, 16, 19; Cartagina: 31, 63, 97, 98,
116]
TÂLCUIRE
Nu iart ă Canonul acesta să- şi lase Clericii Bisericile lor, şi s ă se mute
la altele, făr ă de ştirea, ş i slobozitoare scrisoare a Episcopului lor, pentru
c ă din pricina aceasta se fac nesupuşi.
CANON 18
Clericii cei ce cu pricinuire de barbariceasc ă năpă
dire, sau altfel
oarecum din întâmplare strămutându - se, când va înceta despre dânş
ii
nevoia, sau năvălirile barbarilor, pentru au fost fugit, iarăş
i la
Bisericile lor, poruncim s ă se întoarc ă, şi nu îndelung ă vreme a le lă
sa
pe ele făr ă pricin ă. Iar dac ă vreunul nu va face dup ă Canonul acesta,
s ă se aforiseasc ă, pân ă s- ar întoarce la Biserica sa, însăş
i aceasta dar
s ă se fac ă şi Episcopului celui ce îl ţ ine pe el. [Apostol: 15; Sinod 1: 15,
16; Sinod 4: 5, 10, 20, 23; Sinod 6: 17; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Sard:
15, 16, 19; Cartagina: 63, 98]
TÂLCUIRE
Nu numai pe Clericii cei ce făr ă pricini îşi las ă Bisericile lor, nu- i
iart ă Canonul acesta, ci nici pe cei ce se vor duce de la ele, ori pentru
năvălirile barbarilor, ori poate pentru greutăţile datoriilor şi dă
rilor, ori
pentru foamete, ori pentru cium ă, ori pentru oarecare întâmplare. Că
porunceşte, ca dup ă ce va înceta pricina pentru care s- au dus, iarăşi s ă se
întoarc ă la Bisericile lor. Iar de nu, s ă se aforiseasc ă şi el, ş i Episcopul ce- l
ţine în Epárhia sa, pân ă ce se va întoarce la ale sale.
CANON 19
Cum c ă se cuvine proestoş
ii Bisericilor, în toate zilele, iar mai cu
deosebire în Duminici pe toţi Clericii, şi pe norod să- i înveţ
e
cuvintele evséviei (bunei cinstiri), din Dumnezeiasca Scriptură
culegând înţ elesurile adevărului, şi judecăţile. Şi s ă nu calce hotarele
cele acum puse, sau predarea cea de la purtă
torii de Dumnezeu
185

Părinţi. Ci, ş i scripturelnic cuvânt de s- ar porni, nu alt fel pe acesta
să- l tâlcuiasc ă, decât, precum au aşezat Luminătorii Bisericii, ş i
învăţătorii prin cărţile lor. Şi mai mult întru acestea s ă sporeasc ă ,
decât alcă
tuind cuvinte ale lor, ca nu, poate cândva, nefiind
îndestulaţ i la aceasta, s ă cad ă din cuviin ţă. C ă prin învăţă
tura
prozişilor Părinţi, noroadele învăţându - se de cele alese şi bune, ş i
cele nefolositoare, şi vrednice de lepădat, viaţa îş
i vor îndrepta spre
mai bine, şi nu se vor vâna de patima necunoş tinţ
ei, ci luând aminte
la învăţătur ă, pe sineşi se vor ascuţ i spre a nu pătimi rău, ş i de frica
muncilor celor ce se gătesc, îş
i vor lucra mântuirea. [Apostol: 58;
Sinod 1: 2, 5, 16; Laodiceea: 19; Cartagina: 79, 131, 132, 133; Petru: 10;
Nissis: 6]
TÂLCUIRE
Rânduieş
te Canonul acesta, ca Episcopii mai cu deadinsul, iar prin
urmare şi Presbiterii, în fiecare zi, iar mai vârtos Duminicile
186
(sau ş i în
celelalte sărbători) s ă înveţe pe tot Cler şi pe norod, fiindc ă întru aceste
zile, încetând creştinii de la lucrul lor, se adun ă la Biserici, şi ascultă
Dumnezeieştile Cuvinte, şi prin urmare, cei ce înva ţă , mai mult folos le
pricinuieşte. Îns ă s ă nu înveţe şi cuvinte ş i noimele lor; ci din
Dumnezeieştile Scripturi, făr ă a ieşi din hotarele şi Dogmele Credinţ
ei,
cele Sinodiceşte întărite, sau afar ă din predarea purtă
torilor de
Dumnezeu Părinţi. Şi dac ă când vor vorovi cuvânt al Scripturii întru alt
chip, s ă nu- l tălmăceasc ă, decât precum l- au tălmăcit în cărţ
ile lor
Dascălii Bisericii; şi mai mult s ă se sârguiasc ă a spori întru a învăţ
a cele
ale Dumnezeiştilor Părinţi, decât a alcă
tui cuvinte ale lor. Ca nu cumva
întrebuinţând noime de ale lor, şi neputând câteodat ă a le înţ
elege bine,
s ă cad ă de la cuviin ţă, şi de la adevăr. Căci din învăţă
tura aceasta a
Părinţilor învăţ
ându - se noroadele, care sunt cele folositoare sufletelor
lor, şi care nefolositoare, îşi prefac viaţa lor din răutate întru fapta bun ă ,
şi din întunericul necunoştinţei se izbăvesc. Şi iarăş
i luând aminte la
aceasta, şi auzind chinurile şi muncile ce vor s ă ia cei ră
i, pentru frica
acelora, se depărteaz ă de răutăţi, şi lucreaz ă cele pentru mântuirea lor.
CANON 20
S ă nu fie slobod Episcopului întru alt ă cetate, ce nu este cuvenită
lui, a învăţa în public. Iar de se va vădi cineva făcând aceasta, să
înceteze despre Episcopie; s ă lucreze îns ă cele ale Presbiterului.
[Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 3: 8; Antiohía: 13, 22; Sardichia: 3, 11,
12]
TÂLCUIRE
186
Întru acest Canon, s- au aflat o însemnare zicând aşa. Însemneaz ă Canonul acesta, ş i
miră- te cum astăzi nu se lucreaz ă; c ă pe cuviosul Patriarhul acela kir Ioan, ce se zicea al
Halchidonului, care era în vremea lui Alexie Comninó, în toate duminicile învăţ
a. Pentru
aceea şi se afl ă învăţăturile lui în carte preadeosebit ă. Se afl ă îns ă ş i Chiriacodromion al lui
Ioan, sau al lui Gheorghie Xifilín Patriarhul Constantinopolului, şi ale altor Patriarhi ş i
Episcopi. Unit cu Canonul acesta zice, şi Sfântul Iustin în apología a doua pentru creştin. C ă ,
Duminicile s ă adunau creştinii în Biseric ă din toate părţile, şi dup ă ce se citea în vremea
Liturghiei, Citirile Scripturii celei noi, şi ale celei vechi, făcea proestósul sfă
tuire prin
cuvânt, şi chemare a urmării acestor bunătăţi. Iar cum c ă şi Presbíterii sunt proestóş
i ai
Bisericilor, se arat ă ş i din cuvântul al 15- lea al sfântului Grigorie Teologul, unde pe
Presbíteri îi numeşte păstori, iar pe Episcopi Arhipăstori. Şi Zonará înc ă împreun ă şeză
tori
în Altar cu Episcopii pe ei îi numeşte.
186

Nu este iertat (zice Canonul) vreunui Episcop a învăţa în arătare ş i în
public, în Eparhie străin ă, făr ă voia Episcopului locului. Fiindc ă acest fel
de învăţătur ă se face spre necinstea aceluia, ca cum acesta ar fi înţ
elept,
şi învăţător, iar acela ar fi neînţelept şi neînvăţat. Şi care se va ară
ta
făcând una ca aceasta, s ă înceteze despre dregătoria Episcopului, şi să
fac ă numai cele ce se cuvin Presbíterului. Îns ă în auzul poporului ş i
Obşteşte opreşte Canonul acesta a învăţa, dac ă în deosebire l- ar întreba
pe Episcop cineva pentru oarecare lucruri, şi va răspunde, nu păcătuieş
te.
Şi nu se împotriveş
te Canonul acesta celui 29 al Sinodului al 4- lea pentru
cele zise în al 35- lea al Apostolilor, pe care şi citeşte- l.
CANON 21
Cei ce au căzut în vinovăţ ii canoniceş ti, ş i pentru aceasta sunt
supuş i cei desăvârşite şi pururelnice caterisiri, ş i în locul mirenilor
împinşi, dac ă de bun ă voie către întoarcere privind, se leapăd ă de
păcatul, pentru care au căzut din Dar, şi s- au făcut pe sineş
i
desăvârşit străini de acelaş
i, în chipul Clerului tunde - se. Iar de nu o
vor alege aceasta de voia lor, grijească- şi pletele ca ş i mirenii, ca unii
ce au cinstit mai mult petrecerea cea în lume decât cereasca Via ţă .
[Apostol: 25; Sinod 1: 9; Sinod 6: 4; Neocesareea: 9; Vasilie: 3, 17, 32,
50, 70]
TÂLCUIRE
Câţi Ierosiţi pentru Canoniceşti vinovăţ
ii, pentru curvie, zicând, sau
precurvie, sau alte păcate de acest fel, desăvârşit ş i pentru totdeauna
fiind caterisiţi, şi în form ă de mireni îmbrăcaţi, şi împreun ă cu mirenii
stând în Biseric ă, porunceşte Canonul acesta, c ă de se vor pocăi de bună
voie, şi se vor depărta desăvârşit de păcatul acela, să- şi tund ă perii
capului, adic ă s ă aib ă semnul acel numit papalítra în creş
tet, care era chip
şi semn al Clericilor
187
. Iar de nu se vor pocăi de bun ă voie, grijindu - ş i
pletele, ca şi cei lumeşti, ca de la chipul cel mirenesc ruşinându - se, s ă vie
cândva întru simţirea răutăţii lor, şi s ă se pocăiasc ă.
187
Papalítra care şi Gárrara se numeşte este o rotund ă tundere a părului din creş
tetul
capului, şi nu este obicei Latinesc, ci a toatei Bisericii Răsăriteneşti şi apuseneş
ti, precum
din Canonul acesta se adevereaz ă, şi de la sfinţi. C ă Ieroním, scriind că
tre Augustin zice,
rog pe cununa ta, asemenea şi Augustin, scriind către Episcopul Proculian, zice, s ă nu ai
parte de cununa mea. Se face îns ă , nu spre cinstea Apostolului Petru, precum zic apusenii.
Ci mai întâi şi chiar, spre semnul chipului Clericesc, dup ă care aceş
tia se osebeau de cei ce
nu erau Clerici, precum zice Canonul. Iar în urm ă şi dup ă alegoricescul chip, spre
închipuirea cununii cei de spini a Domnului, precum tâlcuieş
te sfântul Ghermanó în cea
pentru tainica Teorie. Deci Clericii Bisericilor noastre, nu spre împodobire tunzând de sus ş i
de jos puţin pletele, în cruci ş adic ă, şi în mijloc lăsându - le netunse, ş i cu totul nestricate,
iar Apusenii, fiindc ă îl face acesta spre împodobire, deasupra şi dedesubt răzând pletele, ş i
mijlocul adeseori tunzându - l, şi nepotrivite făcându - le făcut cu cununa sfinţ
ilor, pentru
aceasta Máxim Margúnie în însemnarea 35 la Canoanele Sinodului din Antiohía, curvească
cunun ă o a numit pe acela semn al Latinilor. Vezi pe Dosítei în Dodecávivlion la foaia 778
iar cum c ă se cuvine a face în creştetul capului aceste fel de cunun ă, şi clericii noştri învaţă-
se din Canonul acesta. C ă nu este drept hotare veşnice a stră
muta, pe care le- au pus
Părinţii noştri. Pentru aceasta şi Valsamón tâlcuind Canonul 44 al marelui Vasilie zice, că
Clericii cei caterisiţi se prefac, şi cu chipul acesta se întocmesc Canoanele, ş i cel 25
Apostolesc, şi cel 3 al marelui Vasilie, şi câte alte Canoane zic, ca unii ca aceştia s ă se
arunce în locul mirenilor. Şi alţii, c ă, cei caterisiţi, dac ă în urm ă de voie vor urî păcatul, ş i
desăvârşit se vor părăsi de el, şi se vor pocăi, aceştia să- şi ia iarăş
i forma clericatului, ce au
pierdut - o. Iar dac ă aceasta este aşa, arătat este dar c ă aceştia se suiau iarăş
i, la locul celor
Ierosiţi, şi îşi avea stare şi cinstea şederii numai, nu şi a lucrării treptei pierdute.
187

CANON 22
Cei ce pe bani se Hirotonisesc, ori Episcopi, sau ori de care
Clerici, şi nu dup ă cercetare, şi alegere a vieţ
ii, a se caterisi poruncim.
Înc ă ş i cei ce i- au hirotonisit. [Apostol: 29; Sinod 4:2; Sinod 6: 23;
Sinod 7: 4, 5, 19; Vasilie: 91; Epistola Ghenadie şi Tarasie]
TÂLCUIRE
Porunceşte Canonul acesta s ă se cateriseasc ă Episcopii, şi alţ
ii
oarecare Clerici, ce se vor hirotonisi prin darea de bani, ş i nu pentru
vrednicie, şi îmbunătăţita lor via ţă; împreun ă ş i cei ce i- au Hirotonisit;
vezi Apostolescul Canon 29. Citeşte şi suspin ă frate pentru că
lcarea unor
Canoane ca acestea atât de înfricoşate. Fiindc ă în ziua de astă
zi întru
acest chip se lucreaz ă simonia, ca cum ar fi o fapt ă bun ă, ş i nu eres urât
de Dumnezeu, precum îl numeşte preasfinţitul Ghenádie. Dac ă, după
perilípsurile Sfinţitelor Canoane, va căuta cineva lucrările cele Bisericeş
ti
ale stării de acum, negreşit nu se dumireşte, şi nu afl ă cea mai mică
asemnare cu starea cea mai dinainte, spre a- ş i putea vindeca nedumerirea
sa. Pentru c ă toţi cei Bisericeşti afar ă de lege i- au rânduiala, ş i asemeni
vieţuiesc, şi se săvârşesc; pentru aceasta şi jugul robiei zace asupră- ne, ş i
sporeşte cu asprime. Noi îns ă nu simţim, şi mai făr ă ruşine facem făr ă de
legi.
CANON 23
Pentru ca nimeni, ori din Episcopi, sau din Presbíteri, sau din
Diaconi, dând Preacurata Cuminecătur ă s ă cere haru de la cel ce se
împărtăşeşte pentru acest fel de împărtăş
ire, bani sau orice fel de
lucru. C ă nici este cumpărat Harul, nici cu bani am împărţit Sfinţ
enia
Duhului, ci celor vrednici de Dar, făr ă vicleş
ug se cuvine a se da. Iar
de s- ar arăta cineva din cei număraţ
i în Cler, cerând de al acela, pe
care îl cuminec ă cu Preacurata Cuminecătur ă, orice fel (de plat ă) s ă se
cateriseasc ă, ca un râvnitor al rătăcirii, şi a răutăţ
ii lui Simon.
[Apostol: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22; Sinod 7: 4, 15, 19; Vasilie: 91;
Epistolia Ghenadie şi Tarasie]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă nici un Episcop, sau Presbíter, sau
Diacon, s ă nu cear ă cu îndatorire de la aceea, pe care îi împărtăşeş
te cu
Dumnezeieştile Taine, parale, sau vreun alt fel de plat ă, oricât de mic ă ar
fi, pentru Dumnezeiasca Împărtăşire. Că
ci Darul Sfintelor Taine nu se
vinde, nici cu bani dăm sfinţenia Dumnezeiescului Duh. Ci făr ă plat ă ,
celor ce sunt vrednici de el; c ă pentru aceasta şi Darul de cei mulţ
i se
numeşte Dumnezeiasca Împărtăşire. Iar cel ce o ar face aceasta, s ă se
cateriseasc ă, ca un următor al lui Simon vrăjitorului, care a socotit c ă cu
bani se vinde Harul prea Sfântului Duh. Citeşte şi pe 29 Apostolesc.
CANON 24
Nu fie slobod vreunuia din cei ce se număr ă în Ieraticeasca
tagm ă, sau din Monahi, a merge la alergarea cu caii (s ă priveasc ă ), sau
s ă sufere scenicile jocuri. Ci şi de se va chema vreunul la nunt ă , când
vor intra îns ă jocurile spre jucăreile cele spre amăgire, s ă se scoale, ş i
188

îndat ă s ă se duc ă. Aşa poruncind învăţătura Părinţilor noştri; iar dacă
vreunul s- ar prinde întru aceasta, sau s ă înceteze, sau s ă se
cateriseasc ă . [Apostol: 42, 43; Sinod 6: 51, 62, 66; Sinod 7: 22;
Laodiceea: 3, 54; Cartagina: 17, 70]
TÂLCUIRE
Nu este iertat vreunuia din cei sfinţiţ
i, sau din Monahi, precum zice
Canonul acesta, s ă mearg ă la locurile acelea, unde se fac alergări de cai să
priveasc ă, sau s ă asculte cântece de cele muiereşti. Dar şi la nunt ă de va fi
chemat vreun Cleric: s ă mearg ă, îns ă când vor veni s ă cânte acest fel de
cântări amăgitoare şi sataniceşti, s ă se scoale şi s ă fug ă îndat ă , precum
porunceşte învăţătura Părinţilor. Adic ă Canonul 54 al Sinodului din
Laodiceea. (Măcar c ă acela adaug ă, c ă nici alte priviri ce se fac la nunţi, ş i
la Cine, nu se cade a privi cei sfinţiţ
i, ci trebuie a fugi.) Iar care se va
prinde c ă a făcut aceasta, ori s ă înceteze, ori s ă se cateriseasc ă.
CANON 25
Pe lâng ă toate celelalte reînnoim şi Canonul cel ce înva ţă , ca
parohiile cele ţărăneşti sau săteşti ale fiecărei Biserici, s ă ră
mâie
nestrămutate la Episcopii cei ce le ţin pe ele. Ş i mai ales de le- au
iconomisit în vreme de treizeci de ani făr ă sil ă ţiindu - le. Iar dac ă , în
lăuntrul celor treizeci de ani, s- a fă
cut oarecare pricire, sau s- ar face
pentru ele, s ă fie iertat celor ce zic c ă s- au nedreptăţ
it, a porni
(judecat ă ) pentru acestea la Sinodul Epárhiei. [Sinod 4: 17; Cartagina:
128, 129, 130]
TÂLCUIRE
Canonul acesta înnoieş
te pe cel al 17- lea al Sinodului al 4- lea pe
care îl şi pune anume; îns ă nu tot, ci parte din acela; pentru aceea ş i vezi
tâlcuirea acestuia acolo.
CANON 26
Presbíterul, carele din neştiin ţă s- au poticnit la nunt ă neiertat ă ,
de şedere împărtăşească- se dup ă cele legiuite nou ă de sfinţ
itul
Canon, iar de celelalte lucrări s ă se depărteze. C ă destul este unuia ca
acestuia iertarea, iar a binecuvânta pe altul cel ce este dator a- ş i
vindeca rănile sale, este lucru necuviincios. C ă binecuvântarea este
împărtăşire de sfinţ
enie. Iar cel ce aceasta nu o are, pentru poticnirea
cea din neştiin
ţă , cum o va da altuia? Deci, nici înaintea norodului,
nici îndeosebi s ă binecuvinteze, nici Trupul lui Hristos să- l împartă
altora, nici altceva s ă Liturghiseasc ă, ci îndestulându - se cu ş ederea
mai sus, plângă- se către alţii, şi Domnului ca s ă i se ierte lui
nelegiuirea cea din neştiin ţă. Bine arătat fiind, c ă acest fel de nuntă
neiertat ă se va dezlega, şi nicidecum bărbatul va avea împărtăş
ire cu
aceia, pentru care s- au lipsit de sfinţ
ita lucrare. [Apostol: 19; Sinod 6:
3; Neocesareea: 2; Vasilie: 23, 24, 78]
TÂLCUIRE
189

Canonul acesta 188 este însuş
i al 27- lea al marelui Vasilie; care
rânduieşte ca Presbíterul acela, care prin Cununie ar lua prin neştiin ţă pe
vreo rudenie a sa, acela, fiindc ă nu ştia rudenia, pentru aceasta se iart ă, ş i
s ă aib ă cinstea şederii împreun ă cu Presbiterii ceilalţ
i. Iar de toate
celelalte lucrări ale Preoţiei s ă se depărteze. Adăogând Sinodul c ă ş i
cinstea şederii acesteia s ă o aib ă, dup ă ce mai întâi se va despărţ
i de
neiertata nunta aceea, pentru care s- a caterisit de Preoţie; c ă de nu se va
despărţi, nu numai c ă şi de cinstea aceasta se va lipsi, ci se va supune ş i
sub certări.
CANON 27
Nimeni din cei ce se număr ă în Cler s ă nu se îmbrace în haină
necuvenit ă, nici în cetate petrecând, nici în cale mergând, ci să
întrebuinţ eze îmbrăcăminţ i cele acum obişnuite celor ce se număr ă în
Cler. Iar dac ă unul va face una ca aceasta, pe o săptămân ă s ă se
aforiseasc ă. [Sinod 7: 16; Gangra: 12, 21]
TÂLCUIRE
Clericii, şi cei Ierosiţi se cuvine a fi cucernici şi dup ă chipul cel din
afar ă, pentru c ă Dumnezeu cu adevărat vede în inim ă , iar oamenii privesc
la starea cea din afar ă a trupului, dup ă ceea ce este scris: «Omul vede în
fa ţă, iar Dumnezeu vede în inim ă.» [1 Împăraţ
i 16: 7] Drept aceea din cele
dinafar ă chibzuiesc şi aşezarea cea din lăuntru a inimii. Pentru aceasta ş i
Canonul acesta porunceşte, ca nici un Cleric s ă nu poarte haine
nepotrivite Epánghelmei sale. Adic ă de mult pre ţ, şi de mătase, sau ş i
ostăşeşti, nici în cetate aflându - se, nici în călătorie, ci s ă întrebuinţ
eze
hainele cele obişnuite Clericilor, adic ă cucernice ş i umilite. Iar care ar face
dimpotriv ă, s ă se aforiseasc ă pe o săptămân ă.
CANON 28
Fiindc ă ne- am înştiinţ at c ă în osebite Biserici, struguri
proaducându - se în Altar, dup ă oarecare pă
zit obicei, liturghisitorii
Altarului împreunându - i pe aceştia cu Jertfa cea făr ă de sânge a
Proaducerii, aşa pe amândou ă împreun ă le împart poporului.
Împreun ă am socotit, ca s ă nu mai fac ă vreunul din cei sfinţ iţ
i
aceasta, ci spre viaţ a veş nic ă,
şi spre iertarea păcatelor singură
Proaducerea s ă se dea poporului. Iar aducerea strugurilor ca o pârgă
socotindu - o ei, osebit binecuvântându - o Iereii s ă dea dintr- însa celor
ce cer spre mulţ umirea dătă
torului rodurilor, prin care trupurile
noastre, dup ă Dumnezeiasca hotărâre, cresc şi se hrănesc. Deci dacă
188
Din Canonul acesta arătat se dovedeşte c ă toţi Presbíterii (cum ş i Arhiereii) care se vor
caterisi pentru arătatele lor vinovăţii, sau şi de către Duhovnicul cu sfă
tuire se vor opri
pentru ascunsele lor păcate, cele vrednice de caterisire, sau şi însuşi mustraţi de ştiin ţă se
vor paretisí, aceştia nu pot, nici a Blagoslovi, nici a sfinţi, nici vreo alt ă sfinţit ă lucrare a
face, nici întru ascuns, nici în arătare. Nici a Cumineca pe cineva, nici ap ă sfinţit ă a face, nici
Botezuri, nici Masluri. Fiindc ă întru toate sfinţitele lucrări acestea, se face împărtăş
ire de
binecuvântare şi de sfinţenie, pe care ei nu o au, dup ă cuprinderea Canonului acestuia. Dar
nici gândurile a asculta, şi Duhovnici a se face pot unii ca aceştia. Pentru c ă dup ă Simeon al
Tesalonícului (răspunsul 11) Duhovnicescul Părinte trebuie şi a Blagoslovi, şi iertă
toare
rugăciune a rosti, şi a Liturghisi, şi pe cei ce se mărturisesc a- i cumineca, ş i pentru cei ce se
pocăiesc a mijloci. Şi în scurt a zice, Duhovnicul trebuie s ă aib ă Preoţia lucrătoare, după
Kítrus (vezi şi subînsemnarea celui 39 Apostolesc).
190

vreun Cleric ar face afar ă din cele rânduite, s ă se cateriseasc ă .
[Apostol: 3, 4; Sinod 6: 32, 57, 99; Cartagina: 40]
TÂLCUIRE
De vreme ce în unele locuri, dup ă oarecare obicei proaduceau unii
struguri şi îi puneau pe Sfânta Mas ă , pe care unindu - i Presbíterii cu
Preacuratele Taine, le împărţeau pe amândou ă împreun ă la norod, pentru
aceasta porunceşte Canonul acesta, ca de acum s ă nu mai cuteze vreun
Presbíter a face aceasta 189 . Ci Dumnezeiasca Cuminecătur ă singur ă s ă o
dea celor vrednici, pentru Viaţa veşnic ă, şi pentru iertarea păcatelor lor
190
.
Iar struguri ca pe o pârg ă să- i blagosloveasc ă cu osebit ă rugăciune, şi să
- i
împart ă norodului, spre mulţumirea lui Dumnezeu. Iar care va face afară
de Canonul acesta, s ă se cateriseasc ă. Citeşte ş i pe cel al 3- lea
Apostolesc.
CANON 29
Canonul celor adunaţ i în Cartaghén înva ţă , ca, sfintele Altarului
s ă nu se săvârşeasc ă, decât de oameni postiţ
i, osebindu - se o zi a
anului, întru care se săvârşeşte Dumnezeiasca Cin ă , poate atunci,
pentru oarecare pricinuiri folositoare Bisericii dup ă locuri, acei
Dumnezeiş ti Părinţi, întrebuinţ
ând o iconomie ca aceasta. Dar pe noi
nimeni silindu - ne a lăsa scumpătatea, hotărâm, Apostoliceş tilor, ş i
Părinteştilor predări urmând, c ă nu se cade în patruzecime a deslega
Joia săptămânei celei de pe urm ă, şi toat ă patruzecimea a o necinsti.
[Apostol: 69; Sinod 6: 89; Laodiceea: 49, 50, 51, 52; Cartagina: 48, 56;
Dionisie: 1; Timotei: 8, 10]
TÂLCUIRE
Precum Domnul nostru Iisus Hristos în seara Joii celei mari, mai întâi
a mâncat Cina cea de Obşte, şi dup ă aceea a dat Dumnezeieş
tile Taine
Apostolilor, cu un chip ca acesta au apucat a se ţine obiceiul ş i în locurile
Africii, mai întâi a mânca cei de acolo în Joia cea mare oarecare desfă
tate
mâncări, dup ă Zonará, deslegătoare fiind a obişnuitei uscatei mâncă
ri ce
se face în toate zilele Postului celui mare, şi apoi s ă săvârş
easca Liturghie,
şi s ă se împărtăşeasc ă cu sfintele Taine. Deci Sinodul acesta îmbunătăţ
ind
Canonul al 48- lea al Sinodului din Cartagina, care cuprinde acest obicei,
rânduieşte, c ă Părinţii aceia, poate au întrebuinţ
at Iconomia aceasta,
pentru oarecare pricini folositoare în locurile acelea; iar noi (zic Părinţ
ii
189
Drept aceea şi Preoţii şi Arhiereii trebuie în vreme de cium ă, s ă întrebuinţ
eze chip spre a
împărtăşi pe cei bolnavi, care s ă nu calce Canonul acesta, punând în strafíd ă sfântul Trup,
ci în vreun vas sfinţit, şi de acolo să- l ia, sau ciócli, sau bolnavii, cu linguriţ
a. Apoi vasul cu
linguriţa s ă se puie în oţet, şi oţetul s ă se verse acolo unde se spal ă Preoţii dup ă Sfânta
Liturghie, sau cu oricare chip ar putea, mai neprimejduitor şi Canonicesc.
190
Şi nu numai osebit de struguri (sau de poam ă ) se cuvine a se da Dumnezeiasca
Împărtăşire, ci de osebit ă şi de însuşi Pă
rticelele celelalte puse în sfântul Potir. Pentru
aceasta şi Simeon al Tesalonicului (cap 94) zice, c ă Preoţii se cuvine bine s ă ia aminte, a nu
împărtăşi pe creştini din Părticelele (adic ă din cea scoas ă pentru Născă
toarea de Dumnezeu,
din cetele cele 9, nici din Pă
rticelele cele scoase pentru fiecare nume ce pomenesc) ci din
însuşi Trupul Domnului. Iar de vor fi mulţi cei ce au s ă se împărtăşeasc ă (precum urmează
mai ales în Joia cea mare, la sărbătoarea Naşterii Domnului, la al Sfinţilor Apostoli, ş i al
Născătoarei de Dumnezeu) atunci s ă nu puie Părticelele în sfântul Potir, pentru ca s ă nu
greşeasc ă, s ă împărtăşeasc ă pe vreunul dintr- însele, ci s ă le lase pe sfântul Disc, şi dup ă ce
va împărtăşi pe norod, atunci punându - le, va săvârşi, precum aşa obişnuiesc a face ş i la
Lavrele cele mari ale sfântului Munte. Îngrijindu - se Presbíterii la niş
te zile ca acestea, a
scoate Agne ţ mai mare dup ă analogía norodului ce are a se împărtăşi.
191

acestui Sinod) neavând vreo pricin ă, care s ă ne sileasc ă, a lă
sa
scumpătatea Canoanelor, urmăm atât predaniilor Apostolilor, adică
Canonului al 69- lea al lor, care rânduieşte, ca toţi s ă posteasc ă sfânta
Patruzecime (întru care aceste patruzeci de zile se cuprinde ş i Joia cea
mare, şi toat ă Săptămâna mare) cât şi cele ale Părinţilor, adic ă Canonul 8
al Părinţilor din Laodiceea, care rânduieşte, c ă nu se cade cineva a dezlega
Postul Joii celei mari a Săptămânii celei de pe urm ă a marelui Post, ş i prin
dezlegarea aceasta s ă necinsteasc ă, şi s ă netrebniceasc ă tot Postul
Patruzecimii; ci trebuie toat ă Patruzecimea a o posti cu mâncare uscat ă ,
împreun ă adic ă cu Joia cea mare.
SIMFONIE
„Însemneaz ă îns ă, c ă nu numai acest 48 al Cartaghénei hotărăşte, că
se cuvine Iereii postiţi a Liturghisi, dar şi cel 56 acestea zice, c ă aceasta s-
ar fi adeverit şi de Sinodul cel in Niceea. Dac ă îns ă se primejduieş
te
cineva spre moarte, trebuie a- l cumineca şi dup ă ce a mâncat, dup ă al 9-
lea Canon al Sfântului Nichífor. Iar Dumnezeiescul Hrisostom categorisit
fiind, pentru ce a împărtăşit pe oarecare dup ă ce au mâncat, scrie în
Epistolía cea către Chiriác Episcopul: De am făcut aceasta s ă se şteargă
numele meu din cartea Episcopilor. Iar fiindc ă că- mi zic aşa, ş i prigonesc,
surpe pe Pavel, care dup ă ce a cinat, pe toţi cei din cas ă i- a botezat. Surpe
aceştia înc ă şi pe Hristos, care dup ă ce a cinat a dat Apostolilor
Împărtăşirea. Pentru aceasta cei ce vor a se cumineca, pân ă înainte de
miezul nopţii au voie a bea ap ă, şi dup ă aceasta se cuvine a nu pune nimic
în gur ă, pân ă dup ă împărtăşire. Citeşte şi pe 69 Apostolesc.”
CANON 30
Toate voind noi spre zidirea Bisericii a se lucra, am socotit a
iconomisi şi pe Iereii cei ce se afl ă în Bisericile cele barbariceş
ti, ca
Apostolescul Canon cel pentru a nu- şi lepă
da pe femeia sa cu
pricinuire de evlavie, şi a covârşi pe cât ar putea, ş i a face lucruri mai
presus de cele rânduite, din aceasta învoindu - se cu soţ
iile lor, de
împreunarea cea unul către altul se depărteaz ă. Hotărâm, aceştia să
nu mai locuiasc ă împreun ă cu ele, dup ă nici un chip cândva, ca de aici
s ă ne dea dovad ă desăvârşit ă pentru făgăduin ţă. Către aceasta însă
pentru dânş
ii, nu pentru alt ceva, ne- am înduplecat, decât pentru
împuţ inarea de suflet a socotelii lor, şi pentru înstră
inarea
moralurilor, şi neîntă
rirea. [Apostolesc: 5; Sinod 6: 12, 13, 48; Gangra:
4; Cartagina: 3, 4, 33]
TÂLCUIRE
Fiindc ă cei Ierosiţi ce se afl ă în barbária Africii, precum am zis, vrând
s ă covârşeasc ă legiuirea Apostolicescului al 5- lea Canon, care porunceş
te,
a nu- şi despărţ
i vreun Iereu pe femeia sa cu pricinuiri de evlavie, se
învoiesc cu femeile lor, şi se depărteaz ă de trupeasca împreunare; pentru
aceasta Canonul acesta hotărăşte, c ă, cei ce au făcut aşa, s ă nu mai
locuiasc ă împreun ă cu femeile lor dup ă nici un chip. Întâi adic ă , pentru ca
s ă arate cu despărţirea aceasta a împreună- locuirii, c ă nu pentru
făţarnic ă, şi mincinoas ă evlavie, ci cu adevă
rat pentru dorul întregii
înţelepciuni, şi al fecioriei au făcut acest fel de făgăduin ţă, şi învoire. Ş i
alta înc ă, pentru c ă, din deasa privire, ş i împreuna petrecere cu femeile
lor, se îndeamn ă iarăşi spre trupeasca împreunare cu dânsele. Îns ă ş i
192

aceasta, zice, o am iertat lor, nu pentru alt ă pricin ă , ci pentru socoteala
lor cea cu micşorare de suflet, şi pentru sălbaticul lor moral, dup ă Zonará,
sau pentru străinătatea bunei rânduieli a Bisericeştilor Moraluri, după
Valsamón. Şi pentru neîntărirea credinţei lor. ( Şi vezi c ă însuş
i aceasta de
o iart ă Sinodul în Barbária pentru pricinile acestea, la Roma nu o iart ă a
se face, pentru domesnicia Moralurilor, pentru Bisericeasca buna
rânduial ă, şi pentru celelalte, şi cu toate c ă obiceiul acesta de la Romani a
urmat şi în Barbária, dup ă Canonul al 4- lea al Sinodului din Cartaghén.)
Citeşte şi pe al 5- lea Apostolesc.
CANON 31
Clericii cei ce Liturghisesc, sau Boeteaz ă prin casele cele de
rugăciune, care se afl ă prin case, hotă
râm a o face aceasta sub
socotinţ a Episcopului celui de loc. Încât, dac ă vreun Cleric, aceasta nu
o va păzi aşa, s ă se cateriseasc ă . [Apostol: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 34,
59; Sinod 1 ş i 2: 12, 13, 14, 15; Gangra: 6; Antiohía: 5; Laodiceea: 58;
Cartagina: 10, 62]
TÂLCUIRE
Nu iart ă Canonul acesta a Liturghisi, sau a boteza, Preoţ
ii prin
cămări, sau în casa cuiva, cea de rugăciune, adic ă rânduit ă şi afierosită
spre rugăciune, nesfinţit ă fiind îns ă, făr ă de voia şi socotinţ
a Episcopului
de loc. Pentru c ă aceasta este Parasingoghí (adic ă complot) ş i apostasie
împotriva Episcopului, ci s ă o fac ă aceasta cu socotinţa ş i voia lor. Iar care
nu o va păzi aceasta, s ă se cateriseasc ă.
CANON 32
Fiindc ă au venit la ştiinţa noastr ă, cum c ă în ţ ara Armenilor, cei
ce săvârş esc Jertfa cea făr ă de sânge, numai vin proaduc la sfinţ
ita
Masa, nemestecându - l pe el cu ap ă, propunând ei pe învăţă
torul
Bisericii pe Ioan cel cu gura de aur, care zice, prin tâlcuire la
Evanghelia lui Matei acestea: „Pentru care pricin ă n- au băut ap ă după
ce a înviat, ci vin?” [Vor: 52] Pe alt eres rău din rădăcin ă zmulgându - l.
Fiindc ă sunt unii care întrebuinţ eaz ă în Taine ap ă, arătând c ă ş i când
au predat Tainele, şi când a înviat, a întins mas ă goal ă făr ă de taine,
vin întrebuinţ
ând. Din rodul zice al viei [Matei 26: 29]. Deci via, vin,
iar nu ap ă naşte. Şi din aceasta ei socotesc c ă surp ă învăţă
torul
preaducerea apei întru sfinţ ita Jertf ă. Ca nu şi de acum înainte s ă fie
ţinuţi de neştiin ţă. Învăţătura Pă
rintelui cu Ortodoxie o descoperim.
C ă răul eres al Idroparastáţ
ilor vechi fiind, care în loc de vin,
întrebuinţ eaz ă în jertfa lor numai ap ă , stricând acest de Dumnezeu
purtător bărbat nelegiuita învăţătur ă a acestui fel de eres, şi ară
tând,
c ă ei de- a dreptul se împotrivesc Apostoleş tei predări, au formă
luit
cuvântul cel pomenit. Fiindc ă şi în Biserica sa, unde i s- au încredinţ
at
păstoreasca administraţ ie, a predat a se mesteca cu ap ă , când ar
trebui a se săvârşi jertfa cea făr ă de sânge, ară
tând dregirea cea din
sânge şi din ap ă din cinstita Coast ă a Izbăvitorului, ş i Mântuitorului
nostru Hristos Dumnezeu, care s- a vărsat spre învierea a toat ă lumea,
şi spre izbăvirea de păcate.
Şi prin toate Bisericile înc ă , unde
Duhovniceş tii luminători au strălucit, aceast ă rânduial ă de Dumnezeu
dat ă stăpâneşte. Fiindc ă şi Iácov fratele cel dup ă trup al lui Hristos
193

Dumnezeului nostru, căruia întâi i s- au încredinţ
at scaunul Bisericii
Ierusalimului. Şi Vasilie, Episcopul Bisericii Chesarenilor, a că
ruia
laud ă s- a răspândit prin toat ă lumea, în scris predând nou ă tainica
sfinţ ita lucrare, aşa săvârşind în Dumnezeiasca Liturghie din ap ă, ş i
din vin a dat sfinţ itul Pahar. Şi cuvioşii Părinţ
i cei ce s- au adunat în
Cartaghén, aş
a anume au pomenit, ca întru cele sfinte nimic mai mult
decât Trupul, şi Sângele Domnului s ă se proaduc ă, precum şi însuş
i
Domnul a predat, adic ă pâine, şi vin, cu ap ă amestecat. Deci dacă
vreun Episcop , sau Presbíter, nu dup ă predata de Apostoli rânduială
face, şi neamestecând apa cu vin, aş
a va proaduce Jertfa cea
preacurat ă, s ă se cateriseasc ă, ca unul ce cu nesăvârşire pe Tain ă o
vesteş te, şi înnoieş
te cele predate.
TÂLCUIRE
Canonul acesta îndrepteaz ă răul obicei, care apucase a se ţine în ţ ara
Armenilor, a Liturghisi adic ă numai cu vin, făr ă a- l amesteca cu ap ă, după
Bisericeasca predare. Şi fiindc ă ei aduc, spre adeverirea acestui fel de
obicei al lor, mă
rturie din tâlcuirea, ce face Ioan Hrisostom la Evanghelia
lui Matei, şi socotesc c ă acest Dumnezeiesc Părinte fiindc ă zice acolo, că
Domnul, şi mai- nainte de Înviere, şi dup ă Înviere, a întrebuinţ
at vin,
surp ă prin cuvântul acesta pe unirea apei la Taine. Pentru aceast ă greşită
înţelegere a lor, Părinţii aceştia arat ă adevărata înţ
elegere a cuvintelor
sfântului, zicând. C ă, fiindc ă era un eres vechi ce se numea al
Idroparastáţilor care numai ap ă întrebuinţau la Dumnezeiasca Tain ă, ş i
nu vin. Dumnezeiescul Hrisostom surpând acest fel de eres, aşa a gră
it
cuvântul, şi nu ca cum primind acest rău obicei al Idroparastáţ
ilor.
Fiindc ă însuş
i sfântul acesta prin Dumnezeiasca sa Liturghie a predat
Bisericii Constantinopolului, c ă în Jertfa cea făr ă de Sânge a Tainelor, să
se amestece ap ă cu vin, spre arătarea Sângelui, şi a Apei ce au ieş
it din
cinstita Coasta Domnului, fiind spânzurat pe Cruce, pentru lă
sarea
păcatelor şi Învierea a toat ă lumea. Dup ă Evangheliceasca zicerea aceea:
Unul din ostaşi cu suliţa a împuns Coasta lui, şi îndat ă a ieşit Sânge ş i
Ap ă.
Şi nu numai Hrisostom, ci şi Iácov Fratele lui Dumnezeu, ş i întâiul
Ierarh al Ierusalimului 191 . Ş i marele Vasilie în Liturghiile sale a predat a se
săvârşi sfântul Potir din vin şi din ap ă, înc ă şi Părinţ
ii cei în Cartaghén
adunaţi în Canonul 44 pe care îl şi aş
tern anume. Deci oricare Arhiereu,
sau Presbíter la Dumnezeiasc ă Ierurghie nu amestec ă ap ă cu vin, după
Apostoleasca predanie, s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă cu aceasta, face
nesăvârşit ă Taina Dumnezeieştii Euharístii, şi surp ă cele predate.
CANON 33
Fiindc ă ne- am înştiinţ at c ă în ţ ara Armenilor, numai cei din
neamul Preoţ esc se aşeaz ă în Cler, urmând obiceiurilor Iudaiceş
ti, se
apuc ă a lucra aceasta, iar unii dintre dânşii şi netunşi, se aşează
Ieropsalţ i, şi Anagnóş ti ai Dumnezeie scului Lăca ş . Am socotit, ca de
191
Însemneaz ă c ă Liturghia Fratelui Domnului, dup ă Canonul acesta, este primit ă . Care din
vechime se săvârşea în Palestina, iar acum nu este lucrătoare, şi numai în oarecare locuri, ş i
uneori se săvârşeşte. Iar Valsamón c ă şi Sinod Ecumenic o primeşte, zice îns ă la întâia
întrebare a lui Marcu al Alexandríei, c ă nu este primit ă. Poate pentru c ă la unele locuri se
vede a fi minciunoşit ă. C ă, De tine se bucur ă; ce zice s ă se cânte dup ă , „Mai ales pentru
Preasfânta Preacurata” nu este veche cântare, ci mai de curând. Vezi şi Catehisul. Dar ş i
Emanuíl Malaxós în capul 220 al Nomocanonului istoriseşte cum c ă Biserica a întrebuinţ
at
Liturghia lui Iacov pân ă în zilele marelui Vasilie.
194

acum, s ă nu fie cu putin ţă celor ce voiesc a înainta pe oarecare în
Cler, privind la neamul celui ce se proheiriseş
te. Ci ispitindu - i, de vor
fi vrednici dup ă hotărârile cele puse în sfinţ
itele Canoane, a se
număra în Cler, pe aceştia să- i Prohiriseasc ă Bisericeş
ti, ori de au fost
din strămoş i Preoţi, ori şi de nu. Dar nici a ierta pe cineva dintre toţ
i,
a rosti în Amvon, Dumnezeieş tile cuvinte către popor, dup ă rânduiala
celor în Cler număraţi. Dac ă nu vreo Ieraticeasc ă tundere va
întrebuinţ a unul ca acesta, şi de nu va primi canoniceş
te
binecuvântare de la Păstorul său. Iar de se va vădi cineva fă
când
afar ă de cele mai sus scrise, s ă se aforiseasc ă . [Apostolesc: 77; Sinod
7: 14; Laodiceea 23: Cartagina: 22]
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta pe cei ce se afl ă în ţara Armnenilor îi îndrepteaz ă ,
care nu numai Clerici făceau pe singuri cei ce se tră
geau din neam
Ieraticesc, urmând obiceiului Iudeilor, care fă
ceau Presbiteri pe cei ce se
trăgeau din singur ă seminţia lui Leví. Ci şi Cântăreţi, şi citeţi aş
eza în
Biseric ă, făr ă Hirotesie de Arhiereu. Rânduiesc (Părinţ
ii Sinodului
acestuia) c ă de acum înainte s ă nu caute, de este din neam Ieraticesc cel
ce are a se Hirotonisi, ci să- l ispiteasc ă de este cu adevă
rat vrednic a se
face Cleric. Şi pe lâng ă acestea, ca s ă nu lase pe vreunul s ă rosteasc ă în
Amvon Dumnezeieştile cuvinte norodului
192
, de nu va lua mai întâi, de la
Arhiereu Canoniceasca pecetluire de cite ţ. Iar care va face afar ă de
acestea, s ă se aforiseasc ă.
CANON 34
Şi aceasta înc ă Ieraticescul Canon luminat vorovindu - o, că
vinovăţ ia congiuraţ iei, sau afatríei şi de legile cele dinafar ă cu totul s-
a oprit; cu mult mai vârtos dar în Biserica lui Dumnezeu se cuvine a
se opri de a se face aceasta, şi noi ne sârguim a pă
zi, încât de s- ar afla
oarecare Clerici, sau Monahi, sau conjurându - se sau întovărăşindu -
se, sau prilejuri pândind asupra Episcopilor, sau Conclericilor, cu
totul s ă cad ă din treapta sa. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 1 ş i 2:
13, 14, 15; Antiohía: 5; Cartaghén: 10, 62]
TÂLCUIRE
Canonul acesta este însuşi cel al 18- lea al Sinodului al 4lea şi citeş
te
tâlcuirea lui acolo, vezi îns ă şi tâlcuirea celui Apostolesc 31.
CANON 35
Nu fie iertat vreunuia din toţi Mitropoliţ ii, săvârş
indu - se vreun
Episcop ce ar fi supus scaunului să
u, lucrurile lui, sau cele ale
192
Însemneaz ă c ă, dup ă Cartea a doua Capul 57 al Apostoleştilor aşeză
mânturi, celelalte
cuvinte al Dumnezeieştilor Scripturi Citeţ
ul le rostea norodulu pe loc înalt în mijloc stând,
iar Evangheliile Diaconul, sau Presbíterul. Iar dup ă Teologul Grigorie, precum zic unii, ş i
Evangheliile, se vede c ă le zicea el în cel întâi înfruntătorul cuvânt împotriva lui Iulian: „ Ş i
ce, Nu trebuia aceste (adic ă Evangheliceştile porunci) a le şti cu scumpă
tate, cel ce s- a
învrednicit de cinstea dregătoriei Altarului celui mare, a se face Citeţ
i oarecând al
Dumnezeieştilor cuvinte? Iulian adic ă. Dar poate Dumnezeieşti cuvinte, ce acela citea, s ă fi
fost şi alte Scripturi, dar nu şi Evangheliile. Care zice sfântul adic ă, c ă Iulian le citea, nu însă
şi c ă citea Evangheliile, măcar deşi altcătuirea cuvântului aceasta d ă a înţ
elege. Ori aceasta o
zice Teologul aşa, şi pentru c ă în cuvintele ce se citesc în Biseric ă de către Citeţi, au ş i ziceri
multe al Evangheliei semănate într- însele.
195

Bisericii lui, a le lua, sau a- şi- le însuş
i, ci fie sub paza Clerului
Bisericii, a căruia răposatul se afl ă întâişezător, pân ă la înaintarea
altui Episcop. Afar ă de nu au rămas Clerici în Biserica aceea. C ă atunci
Mitropolitul acestea le va păzi neîmpuţ
inate, toate dându - le
Episcopului ce se va Hirotonisi. [Apostolesc: 40; Sinod 4: 22; Antiohía:
24; Cartagina: 30, 89]
TÂLCUIRE
Canonul acesta opreşte ş i pe Mitropolitul despre a lua lucrurile unui
Episcop supus al său, dup ă ce ar trece din viaţa aceasta. citeşte- l ş i pe cel
40 Apostolesc.
CANON 36
Înnoind cele legiuite de cei o sut ă cincizeci sfinţ i Părinţ
i, ce s- au
adunat întru aceasta de Dumnezeu păzit ă şi împărăteasc ă cetate, ş i
ale celor şase sute treizeci, ce s- au adunat în Calcedon, hotă
râm, ca
Scaunul Patriarhului Constantinopolului, s ă dobândeasc ă presbíile
[pronómiile] cele întocmai cu ale scaunului Romei celei vechi, ş i întru
lucrurile cele Bisericeş ti, ca acela s ă se măreasc ă, al doilea dup ă acela
fiind, dup ă care numeră- se scaunul al marei cetăţ
i a Alexandrénilor,
apoi cel al Antiohíei, şi dup ă acesta, cel al cetăţ
ii Ierusalimlenilor.
[Apostolesc: 30; Sinod 2: 3; Sinod 4: 28]
TÂLCUIRE
Canonul acesta reînnoieş
te pe Canonul 3 al Sinodului al 2- lea
Ecumenic, ş i pe cel al 28- lea al Sinodului al 4- lea Ecumenic, care cuprind
pentru pronómiile scaunului Constantinopolului, cale că
ror tâlcuiri vezile
la locul lor, citeşte şi Canonul al 6- lea al Sinodului 1 Ecumenic, ş i
subînsemnarea aceluia, în care vorbim pentru cei 5 Patriarhi.
CANON 33
Fiindc ă în osebite vremi s- au făcut barbariceşti năvăliri, ş i mai
multe cetăţi din acestea au ajuns a fi supuse celor făr ă de lege, încât
de aceasta nu putea întâiul şezător al unei cetăţi ca aceştia după
Hirotonia cea asupra lui, să- şi primeasc ă scaunul său, şi a se înscă
una
într- însul cu Ieraticeasc ă aşezare, şi aşa dup ă obiceiul ce apucase a se
ţine Hirotoniile, şi toate cele ce Episcopului se cuvin, şi a lucra ş i a
întrebuinţ a. Noi păzind acestea, şi sévasul Preoţiei, ş i nicidecum
voind spre vătămarea Bisericeştilor drepturi, pă
gâneasca înjurare a se
lucra, celor aşa Hirotonisiţ i, şi pentru prezisa cauz ă neaş
ezându - se în
scaunele lor. Am hotărât, s ă se păstreze neprejudecare, ca ş i
Hirotoniile deosebiţ ilor Clerici s ă le fac ă, şi Stăpânirea presedénţ
iei
dup ă acelaşi hotar a o întrebuinţ a, şi adevărat ă, şi legiuit ă s ă fie toată
ocârmuirea cea purcezătoare de sub dânşii. C ă nu se va opri de
nevoia timpului, şi de scumpă
tatea descrierii, hotarul iconomiei.
[Apostolesc: 36; Anghira: 18; Antiohia: 17, 18]
TÂLCUIRE
196

Rânduieşte Canonul acesta, c ă, de vreme ce oarecare Arhierei după
ce s- au Hirotonisit, nu au putut merge la scaunele şi Epárhiile lor
193
fiindc ă s- au robit de năvălirile Barbarilor; pentru aceasta Sinodul pă
zind
cinstea şi sévasul Arhieriei, şi nesuferind, ca robirea barbarilor să
pricinuiasc ă împiedicare Bisericeştilor dreptăţi, hotărăşte, c ă, cei într -
acest chip Hirotonisiţi, iar pentru prilejul, ş i frica barbarilor nu au putut a
se aşeza la scaunele lor, neînvinuit s ă fac ă Hirotoniile trebuincioş
ilor
Clerici al Epárhiei lor, şi depărtaţ
i fiind ei de ea, precum Canoanele
povăţui, şi să- şi aib ă cinstea, şi stăpânirea proedríei lor, dup ă acelaş
i
hotar, adic ă precum s- a hotărât a fi Epárhia lor, întâi, adic ă , sau a doua,
sau trei, şi mai departe. Şi câte ar lucra cu Arhiereasca dreptate, adic ă ca
Arhierei, s ă fie adevărate şi legiuite. Căci măcar c ă scumpătatea, adic ă de
a merge ei la scaunele lor, şi a lucra unele ca acestea, s- au micş
orat
pentru nevoia vremii, şi a barbarilor. Îns ă nu se va micşora de aceasta ş i
hotarul iconomiei, adic ă şi de a lucra ei acestea la scaunele lor, mă
car
departe fiind de ele.
CANON 38
Canonul cel aşezat de Părinţii noştri,
şi noi îl păzim, care aş
a
înva ţă, de s- ar fi înnoit vreo cetate din porunca împărăteasc ă , sau
înc ă şi de s- ar înnoi, politiceştilor şi publicelor forme, urmeze ş i
rânduiala lucrurilor celor Bisericeş
ti. Acest Canon este însuşi al 17-
lea al Sinodului 4. Şi vezi - i tâlcuirea acolo. [Sinod 4: 17]
CANON 39
Fratele, şi siliturghisitórul nostru Ioan proşeză
torul Ostrovului
Kíprilor, împreun ă cu poporul să
u, în Epárhia Elispóntului, pentru
barbariceştile năpădiri,
şi spre a se slobozi de păgâneasca robie, ş i
curat se supune scripturile precreştineştei stă
pâniri, mutându - se din
numitul Ostrov; cu purtare de grij ă a iubitorului de oameni
Dumnezeu, şi cu osteneala iubitorului de Hristos, ş i a
binecinstitorului împăratului nostru, hotărâm, ca neînnoite s ă se
păzeasc ă pronomiile cele date scaunului bă
rbatului celui mai sus
numit de către purtătorii de Dumnezeu părinţi cei întâi adunaţ
i în
Efés, ca Iustianúpolul cel nou s ă aib ă dreptul cel al
Constantinopolului, ş i preaiubitorul de Dumnezeu Episcopul cel
aşezat asupra ei, s ă şad ă mai sus decât toţ
i cei ai Epárhiei
Elisponténilor, şi de către Episcopii săi s ă se Hirotoniseasc ă, după
vechiul obicei. C ă obiceiurile cele în fiecare Biseric ă, ş i de Dumnezeu
purtătorii Părinţii noştri au socotit s ă se păzeasc ă; Episcopul cetăţ
ii
Chizicenilor supus fiind întâiului şeză
tor a prezisului Iustinianúpol,
potrivit tuturor celorlalţi Episcopi, celor de sub ară
tatul întâiul
şezător preaiubitorul de Dumnezeu Ioan. De către care, trebuinţ
a
cerând, şi Episcopul al aceleiaşi cetăţ
i a Kizicénilor se va Hirotonisi.
[Apostolesc: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28;
Sinod 6: 36; Antiohía: 9]
193
Scaun se zice, nu chiar paróhia, ci ceea ce este locuit ă cu Creştini, ş i cu Clerici. Drept
aceea cei ce Hirotonisesc în numele oarecăror cetăţi, sau Oraşe sau sate care de Creştini, ş i
Clerici, sunt pustiite, aceştia proestoşind un loc făr ă de locuitori Credincioşi, şi făr ă Clerici,
sunt dintre cei neatârnat Hirotonisiţi, dup ă Papisticeasca Idolopiíe a lor (adic ă facere de
idoli), a Patriarhilor Răsăritului care este afar ă de Canoane, dup ă cel al 6- lea al Sinodului 4.
Pentru aceasta unii ca aceştia nu trebuie a se cinsti cu presedentie de Episcop.
197

TÂLCUIRI
În timpul Împă
ratului Iustinian al doilea, Ioan Arhiepiscopul Ciprului
ducându - se din Epárhia sa împreun ă cu norodul să
u, a venit în Epárhia
Episcopului (iar Episcopul este, dup ă Valsamón răsăriteneş
tile hotare, cele
de la Avíd, adic ă Cetatea cea răsăriteneasc ă din afar ă, ce se întind pân ă la
Tracia; iar dup ă Hrísant, gâtul mă
rii cel ce se întinde de la Ténedo pâna la
Caliúpoli) atât pentru năvălirile barbarilor, cât şi pentru c ă slobozindu - se
din robia lor, cu purtarea de grij ă a lui Dumnezeu, şi cu silinţ
a
împăratului s- au supus împărăţiei Greceş
ti. Pentru aceasta Canonul
acesta porunceşte s ă se păzeasc ă întregi Pronómiile cele hără
zite
scaunului Ciprului, de către Canonul al 8- lea al Sinodului al treilea, ş i
noul Iustinianúpol acesta s ă aib ă dreptul Constantinopolului (adic ă s ă fie
şi acesta neatârnat ca şi aceia. Sau, precum cea Asieneásc ă, Ponticeásc ă, ş i
Trachiceásc ă s- au supus scaunului Constantinopolului, precum am zis la
Canonul 28 al Sinodului al 4- lea, aşa şi Epárhia Elispóntului s ă se supună
scaunului Ciprului) şi s ă se Hirotoniseasc ă Arhiepiscopul acesteia de că
tre
Episcopii săi, dup ă vechiul obicei. Deci, Mitropolitul Cetăţii Chizícului să
se supun ă celui al Ciprului, precum şi toţi Episcopii cei din Cipru, ş i
trebuinţa cerând, de dânsul s ă se Hirotoniseasc ă.
CANON 40
Fiindc ă a se lipi de Dumnezeu prin depărtarea din tulbură
rile
vieţ ii, este fapt ă foarte mântuitoare, trebuieş
te noi nu necercetat a
primi afar ă de vreme pe cei ce aleg viaţa Monahiceasc ă. Ci a pă
zi
hotarul cel predat nou ă de către Părinţii ş i întru acestea, încât atunci
se cuvine a se primi dând mărturia vieţ ii celei dup ă Dumnezeu, ca
adevărat ă, şi din cunoştin ţă, şi cu judecat ă făcut ă, dup ă împlinirea
cuvântului. Deci s ă fie cel ce va a se supune sub jugul Monahicesc,
numai puţin, decât de zece ani, supuse aceast ă vreme întâiului
şezător, şi cercării celei de dânsul, de va socoti c ă este mai de folos a-
i prelungi vremea, spre introducere în Monahiceasca via ţă, şi aş
ezare.
C ă deşi marele Vasilie în sfinţ
itele sale Canoane, pe ceea ce de voie se
aduce pe sine lui Dumnezeu, şi îmbrăţişeaz ă fecioria, de
şaptesprezece ani fiind, legiuieş te a o număr ă în ceata fecioarelor,
Deci dar noi urmând pildei celei pentru văduve, şi Diaconiţ
e,
analoghiceş te ( şi proporţ ionat) am îngrădit a fi în numita vârsta ş i cei
ce aleg Monahiceasca via ţă. C ă la Dumnezeie scul Apostol este scris:
Văduva de şaizeci de ani cu vârsta a se număra în Biseric ă . Iar
sfinţ itele Canoane, au predat Diaconiţ
a a se Hirotonisi la vârsta de
patruzeci de ani, Biserica cu Dumnezeiescul Dar mai întărit ă fiind, ş i
văzând c ă sporeş te înainte, şi întărirea şi asigurarea Credincioş
ilor
întru păzirea Dumnezeieş tilor porunci, care ş i noi prea bine
înţ elegându - o aceasta, desăvârşit am rânduit, bună
cuvântarea
Harului celui ce voieşte s ă înceap ă nevoinţ ele cele dup ă Dumnezeu,
ca oarecare pecete în grab ă noi însemnându - o întru el, de aici ele
spre a nu se lenevi pe mult ă vreme, şi a nu se ză
bovi punând noi la
cale, mai ales cu adevărat grăbindu - ne şi către a bunului alegere: ş i
aş
ezare. [Sinod 1: 19; Sinod 4: 15; Sinod 6: 14; Cartagina: 6, 51, 153;
Vasilie: 18, 24]
TÂLCUIRE
198

Cei ce voiesc a se face Monahi, sau Monahíi, nu se cuvine, după
Canonul acesta, a se primi făr ă cercetare; şi afar ă de vremea cuviincioas ă ,
şi de hotarul cel dat de Dumnezeieştii Părinţi ( ş i mai ales de marele
Vasilie). Ci atunci se cuvine a se primi mărturisirea, şi făgăduinţ
a ce vor
da unii ca aceştia către Dumnezeu, ca adevărat ă, şi din a loruşi voinţă
făcut ă, dup ă ce se va deplini judecata minţ
ii lor, precum în Canonul 18
zice marele Vasilie, şi mai ales întru a sa a 15- a hotă
râre pe larg. Deci cel
ce voieşte a se face Monah, s ă nu fie mai puţin de zece ani, îns ă în
stăpânirea Arhiereului s ă fie de a- i face cercarea lui, şi să
- i adaoge anii
(dup ă măsura socotinţei sale celei din fire), de va socoti mai de folos. Că
ci
deşi marele Vasilie în pomenitul Canon al său, rânduieşte, a se împreună
număra în ceata fecioarelor fecioara ce va fi mai sus de ş aisprezece, sau
şaptesprezece ani. Dar noi (zic părinţ
ii acestui Sinod) urmând pildei
văduvelor, şi a Diaconiţelor, acei 16 ş i 17 ani ai lui Vasilie, în zece ani am
împuţinat. Căci, Apostolul rânduieşte: S ă se numere văduva în Biseric ă , nu
mai puţin de 60 de ani. Iar Părinţii Sinodului al 4- lea zic s ă se
Hirotoniseasc ă Diaconiţa în vârst ă de 40 de ani, în Canonul al 15- lea.
Văzând noi Biserica lui Dumnezeu sporind cu Dumnezeiescul Dar, ş i
statornicia ce arat ă Creştinii întru păzirea Dumnezeieş
tilor Porunci.
Acestea şi noi bine socotindu - le, Canonul acesta am rânduit, întipă
rind în
fragedul suflet al celui ce vrea s ă înceap ă Duhovniceştile nevoinţ
e ale
Monahilor, ca pecetea, buna cuvântare a Dumnezeiescului Dar, ş i
întărindu - l pe el în Canonul acesta, nu spre a se lenevi în mult ă vreme
despre lucrarea faptelor bune, ci spre a alege în grab ă partea cea bun ă.
CANON 41
Cei ce se afl ă prin cetăţ
i, sau prin sate, voind a se duce în
închideri, şi a lua aminte de sineşi în singură
tate, mai întâi trebuie a
intra în Mănăstire, şi a se învăţa singuratica petrecere, ş i în vreme de
trei ani Exárhului Mănăstirii întru frica lui Dumnezeu a se supune, ş i
dup ă toate chipurile, precum se cuvine, împlinind ascultarea. Şi aş
a
mărturisind despre proalegerea cea întru acest fel de via ţă, şi c ă din
toat ă inima de bun ă voie o îmbrăţişeaz ă aceasta, s ă se ispiteasc ă de
către proş ezătorul [Presedentul] locului. Apoi aşa alt an, s ă stăruiască
în afar ă de închisoare, ca scopul lor mai mult s ă se arate. C ă atunci
vor da deplin ă încredinţ are, c ă nu vânându - se de deşarta slav ă , ci
pentru însuşi binele cel adevărat, vâneaz ă liniştea aceasta. Iar după
împlinirea a atâtui timp, de vor rămâne întru aceeaşi proalegere, s ă se
închid ă ei, şi s ă nu le mai fie iertat, când vor voi, a se depă
rta din
acest fel de singurătate. Făr ă numai dac ă pentru vreun obş
tesc folos,
sau pentru vreo alt ă nevoie ce îi sileş
te pe ei de moarte, s- ar trage
către aceea, şi aşa, cu bincuvântarea Episcopului locului. Iar afar ă de
zisele pricinuiri, apucându - se a ieşi din locuinţ ele lor, mai întâi adică
făr ă voia lor s ă se închid ă în pomenita închisoare, iar apoi cu posturi,
şi cu alte aspre petreceri să- i vindece pe ei. Ştiind, dup ă ceea ce este
scris: «C ă nimeni punând mâna pe plug, ş i întorcându - se înapoi, este
îndreptat întru Împărăţia Cerurilor.» [Luca 9, 62]
TÂLCUIRE
Mare, şi îndrăznea ţă fapt ă este, c ă, îndat ă din lumeasca via ţă , a se
depărta cineva, şi a se închide în lăuntru în închisori (precum în peş
teri,
sau în alt fel de locuin ţă închis ă), şi de la o covârşire s ă sar ă la altă
199

covârşire, de la noianul vieţii zic, cel mult tulbură
tor, la noianul cel cu
anevoie umblat al liniştii. Pentru aceasta Părinţii aceş
tia, în Canonul
acesta, rânduiesc, c ă cei ce voiesc a o face aceasta, mai întâi s ă mearg ă în
Mănăstire, şi dup ă ce trei ani vor arăta întru toate ascultarea că
tre
Egúmenul, s ă se cerce de către Arhiereul, de vor mărturisi c ă de bună
voie, şi din toat ă inima doresc acest fel de depărtare. Apoi dup ă aceasta,
s ă se linişteasc ă în vremea unui an afar ă de închisoare, pentru ca s ă dea
mai mult ă încredinţare, c ă nu pentru slava deşart ă , ci numai pentru binele
liniştirii, doresc viaţa aceasta. Şi dac ă dup ă toate acestea vor sta statornici
în cugetarea şi sârguinţa aceasta, atunci s ă se închid ă, şi mai mult s ă nu
aib ă a ieşi afar ă, când vor voi, afar ă numai pentru obş
tescul folos al
norodului, şi pentru primejdie de moarte. Îns ă şi atunci s ă ias ă cu
blagoslovenia, şi cu voia Episcopului locului. Iar dac ă făr ă de pricinile
acestea ar ieşi, în sil ă s ă se închid ă iarăşi în pomenita lor închisoare, ş i cu
postiri, şi cu alte rele pătimiri, s ă se canoniseasc ă, pentru ca s ă se înveţ
e,
c ă, precum a zis Domnul: «Cel ce pune mâna sa pe plug, adic ă cel ce va
începe vieţuirea cea dup ă Dumnezeu, apoi se va întoarce la lumeasca
via ţă, acesta nu poate a merge drept la Împărăţia Cerurilor.»
CANON 42
Cei ce se zic pustnici, care poart ă negru, ş i plete la cap,
înconjurând prin cetăţi, printre bărbaţi mireni, ş i printre muieri
petrecând, şi epánghelma lor ocărând, Hotărâm de vor alege a- ş i
tunde pletele, primind şi chipul celorlalţi Monahi, aceştia s ă se aş
eze
în Monastire, şi între fraţi s ă se numere. Iar de nu o vor alege aceasta,
desăvârşit s ă fie goniţ i din cetăţi, şi s ă locuiasc ă în pustietăţ
i, din care
şi pe numirea lor o au plăsmuit.
TÂLCUIRE
Fiindc ă din vechi mulţi amă
gitori de noroade, pustnici numindu - se,
purta negre, şi plete la cap, şi înconjurau prin cetăţi, printre bărbaţi ş i
muieri, ocărând Epánghelma Monahiceasc ă. Pentru aceasta porunceş
te
Canonul acesta, c ă unii ca aceştia, de voiesc a- şi tunde părul, ca şi ceilalţ
i
Monahi ce se afl ă prin Monastiri
194
, şi a se aş
eza în Monastire, bine. Iar de
nu vor voi desăvârşit s ă se goneasc ă de prin polítii, şi s ă se duc ă să
locuiasc ă în pustietăţi, de unde mincinos, şi nu cu adevă
rat, s- au numit
pe sineşi pustnici.
CANON 43
Cu putin ţă este Creştinului a alege viaţa asceticească
(nevoitoare), şi pe ameţ eala cea mult tulburătoare a lucrurilor vieţ
ii
lepădându - o s ă intre în Monastire, şi dup ă chipul Monahicesc s ă se
tund ă, măcar în ori ce fel de greş eal ă s- ar prinde; c ă Mântuitorul
194
însemneaz ă c ă din Canonul acesta, Monahii cei ce sunt în Chinóvii ş i în Monastiri, se
cuvine a- şi tunde măsurat părul capului, atât din Canonul acesta, cât ş i din cuvântul cel
pentru feciorie al marelui Atanasie, şi din cel 1 paşnic al lui Grigorie Teologul, ş i din multe
Istorii al Lavsaiconului. Fiindc ă la Monahi vremea aceasta, este vreme de plângere, după
Hrisostom (voroava 56 Matei) şi dup ă Ioan al scării. Iar Dumnezeu prin Isaia zice, c ă semn
de plângere, şi de tânguire, şi de bocit, este raderea capului [Isaia 22, 12]. Şi dac ă, după
Pavel, de Obşte tot bărbatul purtând plete se sluţeşte, cu mult mai vârtos Monahii, ş i mai
ales tineri, şi Diaconii? C ă unii ca aceştia, cu cât smintesc pe ceilalţi cu feţ
ele lor, cele tinere
şi făr ă barb ă, pe atât smintesc şi cu pletele lor cele lungi şi pieptă
nate. De acestea dar se
cade a se păzi cei ce păzi cei ce se afl ă prin cetăţi, şi mai ales în Constantinopol.
200

nostru Dumnezeu a zis: «Pe cel ce vine că
tre mine, nu- l voi scoate
afar ă» [Ioan 6: 37] fiind dar c ă Monahiceasca petrecere, ne
închipuieş te nou ă pe viaţ a cea întru pocăin ţă, împreun ă binevoim
celui ce cu adevărat se adaog ă către aceasta. Ş i nici un chip îl va opri
pe el despre împlinirea scopului său. [Sinod 1 şi 2: 2]
TÂLCUIRE
Precum se vede, voind unii a se face Monahi, se opreau de că
tre
oarecare, poate pentru păcatele ce ar fi fă
cut. Pentru aceasta Canonul
rânduieşte, c ă are voie fiecare Creştin (de sineşi stăpân fiind adic ă, ş i nu
sub stăpân. Dup ă cel Apostolesc 82) a se lepăda de lume, ş i a se duce în
Monastire spre a se tunde 195 , măcar de ar fi făcut şi pă
catul cel mai mare.
Fiindc ă şi Domnul a zis: c ă «pe cel ce vine că
tre Mine nu- l voi scoate
afar ă». Deci de vreme ce viaţa Monahilor închipuieşte pe pocăin
ţă , precum
şi stâlpul închipuieşte pe lucrul cel ce se scrie pe el. Pentru aceasta ş i noi
ne mulţumim, şi împreun ă ne bucurăm cu cei ce o procinstesc pe ea, ş i
nici o pricín ă (de păcat adic ă, nu şi de sub stă
pânire) nu- i va opri pe unii
ca aceştia de la împlinirea ţintirei lor. Zice îns ă ş i Canonul 25 al lui
Nichífor, c ă dac ă fiind cineva bólnav, ar cere Monahicescul chip, se cade a
i- l da, făr ă întârziere de vreme, şi darul s ă nu i se opreasc ă . Tot aceasta o
zice şi Valsamón, şi Simeón al Tesalonicului; îns ă făr ă de bă
trân, care
195
Tunderea aici Canonul zice pe chipul cel mare şi Îngeresc, fiindc ă, dup ă Valsamón (la
tâlcuirea Canonului al 2- lea al Sinodului din sfânta Sofia), chiar tunderea este îmbră
carea
cea în chipul cel mare şi Îngeresc. Trebuie îns ă a şti, c ă din început chipul Monahicesc a fost
unul şi singur, cel mare adică, precum scrie sfântul Teódor Studitul în Testamentul să
u. Nu
vei da cuiva chipul cel ce- i zic mic, apoi pe cel mare; pentru c ă chipul unul este, precum ş i
Botezul, în ce chip l- au întrebuinţat sfinţii Părinţi. Ş i Dumnezeiscul Grigorie Palamá întru o
Epistolíe către Pavel Ieromonahul zice, acesta este marele ş i Monahicescul chip. Iar chip mic
al Monahilor Părinţii nu ştiu, ci oarecare dintre cei mai noi, s- a arătat, c ă l- au întrebuinţ
at
în dou ă, fiind îns ă c ă fac aceleaşi întrebări şi răspunsuri, şi făgăduinţe atât la cel mic, cât ş i
la cel mare, iarăşi un chip îl socotesc. Şi Simeon al Tesalonícului (Cap 20) zice, c ă precum
Botezul este unul şi singur, aşa şi chipul Monahilor. C ă chipul cel mic este arravón ă ş i
început al celui mare, şi s- au izvodit de oarecare urmaşi Părinţi pentru neputinţa (sau ş i
lenevirea) oamenilor. Şi Cartea Evhológhiul (Adic ă a Rugăciunilor), înc ă ş i Valsamón, chipul
cel mic îl numesc arravon ă al celui mare. Iar Iov, cel ce se numeşte păcă
tos, în Cartea cea
pentru Taine (la Sintagmátion a lui Hrísant al Ierusalimului) şi al 3- lea chip adaog ă zicând,
aşa. Monahicescul chip de la cel mai mic spre cel mai deplinit sporeş
te, de la chipul cel mic
purtător de ras ă numit, la sfântul chip cel al tunderii. Şi de la acesta iarăş
i la cel mare
Îngeresc numit; asemeni dar şi Cartea Rugă
ciunilor în trei împarte rânduielile chipului, în
rânduiala purtătorilor de ras ă, a chipului celui mic, şi a chipului celui mare. Şi nu numeş
te
chip mic pe ce purtător de ras ă ca Iov, ci pe cel ce se numeşte de către noi de Obş
te
purtător de Cruce, pe care Iov mai sus l- a numit chip al tunderii. Acestea aşa fiind zise, câţ
i
vor apuca a se face purtători de rase, numai pot a lepăda rasa ş i a se însura (ferească
Dumnezeu). Căci cum vor îndrăzni aceasta, de vreme ce ş i perii capului l- au tuns, care
însemneaz ă c ă au lepădat toat ă cugetarea lumeasc ă, şi au afierosit viaţ
a lor lui Dumnezeu.
Cum, când şi ras ă Monahiceasc ă Blagoslovit ă a îmbrăcat, şi Camilafc ă, şi numele ş - au
schimbat, şi dou ă Rugăciuni de Preot li s- au citit, prin care mulţumeş
te lui Dumnezeu,
pentru c ă fu slobozit din viaţa cea deşart ă şi lumeasc ă. Ş i i- a chemat la cinstitul Cin al
Monahilor, şi roag ă pe Dumnezeu să- i primeasc ă întru mântuitorul său jug? Şi dac ă cel ce
făgăduieşte numai a se face Monah, făr ă a îmbrăca ras ă, nu trebuie a călca, ci a- ş i împlini
făgăduinţa sa; dup ă ceea ce scrie: „Rugă
ciunile mele voi da Domnului.” Cu cât mai vârtos cel
ce rasa o a îmbrăcat? Pentru aceasta şi Valsamón (tâlcuirea Canonului 5 al Sinodului 1 ş i 2)
zice, cel ce a îmbrăcat rasa nu are voie de aici a se face mirean, ci va fi silit a- ş i împlini
întâiul să
u scop . Adic ă, s ă ia chipul cel desăvârş
it, iar de nu va voi, se va pedepsi, precum
legea porunceşte la titlul 1 al Cărţii a patra. Şi iarăşi câţi purtători de Cruce se afl ă (adică
îmbrăcaţi în mantie) se îndoiesc c ă nu ar fi datori a păzi scumpă
tatea chipului celui mare
(megaloshimós adic ă a schimnicilor), nu se amăgeasc ă, ci aducă-
şi aminte c ă aceleaş
i
făgăduinţe au dat, şi pentru aceea sunt datori a păzi aceeaşi asprime de via ţă; ş i
sârguiască- se dar, a lua chipul cel mare şi desăvârşit.
201

urmeaz ă al primi pe el spre supunere, nici un Monah s ă se fac ă, după
Canonul al doilea al Sinodului întâi şi al doilea
CANON 44
Monahul prinzându - se în curvie, sau luând femeie spre
împărtăşirea nunţ ii, şi spre împreun ă petrecerea, certă
rilor celor ce
curvesc dup ă Canoane se va supune. [Sinod 4: 16; Anghira: 19; Vasilie:
6, 18, 19, 20, 60]
TÂLCUIRE
Monahul de se va dovedi c ă a curvit, ori c ă s- a însurat, ca un curvar,
şapte ani s ă se certe dup ă Canoane, mai întâi desfăcându - se ş i nelegiuita
nunt ă, hotărăşte Canonul acesta
196
.
CANON 45
Fiindc ă ne- am înştiiţat, c ă în oarecare femeieş
ti Monastiri cele ce
voiesc a se învrednici sfinţ itului chipului aceluia, cu haine de mă
tase,
şi în tot felul de înveş mântări, înc ă şi cu podoabe cu aur, ş i cu pietre
scumpe împestrite, se împodobesc de către cei ce le aduc pe ele, ş i
aşa apropiindu - se la Jertfelnic, se dezbrac ă din îmbrăcă
mintea atâtei
materii, şi c ă îndat ă se face asupra lor binecuvântarea chipului, ş i se
îmbrac ă ele cu îmbrăcămintea cea neagr ă. Hotărâm, ca de acum s ă nu
se mai fac ă aceasta; c ă nici este lucru cuvios, ceea ce acum prin a sa
voie a lepădat toat ă desfătarea vieţ ii, şi au înbrăţiş
at petrecerea cea
dup ă Dumnezeu, şi o au adeverit aceasta cu cugetări neclintite, şi aş
a
au venit în Monastire, ca iarăşi să- şi aduc ă aminte prin podoaba
aceasta stricăcioas ă şi curgătoare, de cele ce au uitat. Ş i dintru aceasta
s ă rămân ă cu îndoial ă, şi sufletul s ă se tulbure, ca valurile cele ce se
învăluiesc, şi încoace şi încolo se întorc; încât nici lacrăm ă , este, cu
putin ţă a mai slobozi oarecând, nici a arăta cu trupul umilinţ
a cea din
inim ă. Ci deşi puţin ă oarece s- ar ivi lacrăm ă, precum se întâmpl ă , nu
este mai mult pentru aşezarea nevoinţ ei cei Monahiceş
ti, decât pentru
c ă părăseşte lumea, şi cele din lume, s ă se socoteasc ă de că
tre cei ce o
văd pe aceasta c ă se apropie.
TÂLCUIRE
Opreş
te Canonul acesta pe cele ce vin spre a se face Monahii, de a
veni cu haine de mătase şi cu podoabe scumpe, şi a se îmbrăca îndat ă în
cele Monahiceşti. C ă nu este de cuviin ţă, ceea ce de bun ă voie au lepă
dat
dulceaţa vieţii, şi a iubit petrecerea cea dup ă Dumnezeu, a veni iarăş
i
întru pomenirea, celor ce le- au defăimat, ş i le- au uitat prin acest fel de
podoabe 197 . Înc ă şi a se tulbura sufletul ei ridicându - se asupră- i nă
luciri
196
Valsamón văzând c ă curvarul Monah însurându - se se canoniseş
te, de Canonul acesta, ca
şi un mirean, zice, c ă aceasta compogorâre se face pentru Monahii aceia, care de sineşi, ş i
de bun ă voie se despart de nelegiuita lor nunt ă, şi care vor năzui la mărturisire, ş i al
pocăin ţă, nu şi de cei ce în sil ă sunt trimişi la pocăin ţă.
197
Din cuvintele acestea ale Canonului încheiem, c ă uitarea aceasta prin oarecare
îndelungat ă vreme în Monastire, şi prin ispitire se face, şi prin urmare. C ă ş i atunci Monahii,
şi Monahiile, cu hainele cele lumeşti făceau cercare, şi nu cu îmbrăcăminte de rase. C ă cu
îmbrăcămintea cea neagr ă, zice, dup ă ce veneau în Monastire se îmbrăcau; iar mai ară
tat se
face aceasta din Canonul 135 al celui din Cartaghén. Vezi şi 1 a lui Nicolae. Şi însemnează
dup ă Pahímer la tălmăcirea ce face la sfântul Dionisie, c ă îmbrăcămintea neagr ă a
Monahilor însemna, c ă ei petrec Monahiceşte, strânşi întru sineşi, precum ş i colorul cel
202

lumeşti, ca nişte valuri, încât nici lacrăm ă a o mai lăsa s ă scoa ţă , când se
tunde, cu care să-
şi arate umilinţa inimii. Iar deşi ar scoate puţină
lacrim ă, poate, c ă se socoteşte de cei ce privesc, c ă o au scos, nu pentru
c ă s- a învrednicit Îngerescului chip, ci pentru c ă a lăsat lumea, ş i cele din
lume.
CANON 46
Cele ce aleg viaţ a asceticesc ă, şi se aşeaz ă în Monastire,
nicidecum s ă ias ă, iar dac ă vreo nevoie neapărat ă pe ele le- ar trage
spre aceasta, cu binecuvântare, şi cu învoirea preostóasei facă
- o
negru se strânge întru sine. Monahiceasca rânduial ă este a petrece Monahiceşte; c ă aceasta
însemneaz ă îmbrăcămintea cea neagr ă.
Pentru aceasta ş i marele Atanasie în cuvântul cel
pentru feciorie zice, îmbrăcămintea ta este neagr ă, nu cu vopsea boit ă, ci însăşi fireasc ă .
Îns ă nu numai cele negre sunt însuşite Monahilor. Ci şi cele láe, adic ă nici desăvârş
it negre,
nici albe; pentru aceasta şi Hrisostom zice în cel pentru Feciorie, nu în hainele cele láe, ş i în
culori este feciorie. Iar negrul color, însemneaz ă înc ă şi plângerea, ş i întristarea ce trebuie
s ă aib ă Monahul . C ă cei ce se întristeaz ă şi plâng pentru moartea oarecă
ror rudenii ale lor,
obişnuiesc a se cerni. Fiind îns ă c ă am pomenit pentru îmbrăcămintea Monahiceasc ă , bine
este s ă tâlcuim aici şi ce însemneaz ă fiecare . Deci cămaş a , însemneaz ă pe haina veseliei, ş i
Dumnezeiasca dreptate, cu care se îmbrac ă Monahul în locul hainelor celor de piele, ş i în
locul goliciunii lui Adam, dup ă Evhológion, şi dup ă Simeón al Tesalonicului. Páliul (care era
o hain ă şi o îmbrăcăminte ca în chipul rasei celei ce se poart ă pe deasupra, sau
amândouărasei, precum şi Simeon al Tesalonicului îmbrăcăminte pe deasupra o numeşte, ş i
Avvá Isaác zicând, învăşură- ţi palíolul tău), îmbrăcăminte voieşte s ă fi fost, ş i nu ca
Monahii de acum Palíolul luându- l, în locul acestuia întrebuinţeaz ă pe cel ce se numeş
te
Paramánd, în vreme ce numele paramandíului însemneaz ă îmbrăcă
minte, ca o a doua
mandie (pentru aceasta, precum se vede în Evhológhion mandie numeş
te pe
chipul cel mic şi nu bucăţica aceasta în patru cornuri, ce o poart ă acum cei îmbrăcaţ
i în
chipul cel mic dinapoi la spate) Palíon acestea zic, însemneaz ă pe podoaba nestricăciunii ş i
a cinstirii, şi pe Dumnezeiescul acoperământ şi învelire, dup ă Evhológhion, şi dup ă Simeón
al Tesalonicului. Brâul de curea fiind, şi mijlocul strângând, unde sunt ră
runchii partea cea
poftitoare, însemneaz ă pe omorârea trupeştilor pofte, şi pe întreaga înţelepciune, ş i a fi
gata întru slujbe Monahul, dup ă Evhológhion, şi Simeon, şi Chiríl al Ierusalimului ş i Dorotei,
şi Sozómen. (Cartea 3, 13). Sandalii sau papucii , însemneaz ă c ă se cade Monahul gata a
alerga în calea Evangheliei păcii, făr ă a se poticni, ci a călca peste şerpii cei gândiţi. Şi că
precum sandalii sunt supuşi celuilalt trup, aşa şi trupul se cade a fi supus sufletului, după
Evhológhion, Simeón, şi Chiríl al Ierusalimului. Acestea sunt Veşmintele celui mic ş i
stavrofór (purtătorul de Cruce); iar cel îmbrăcat în megalóschimos (adic ă chipul cel mare
Shimnicul) are şi aceste trei îmbrăcăminte mai mult, Cucúlion, Analávul, şi Mándia. Însă
cucúliul însemneaz ă, pe coiful mântuirii, dup ă Evhológhion, ş i pe umbrirea
Dumnezeiescului Har, care leapăd ă înţelegerile lumii, dup ă Simeón, şi dup ă Chiríl al
Ierusalimului, pe nerăutate, şi pe Smerenie. C ă şi pruncii cei făr ă de ră
utate acest fel de
cucúliu (tichii) poart ă, dup ă Sozómen şi Dorotéi. Iar Analávul (care şi Anavolévs, adică
slujitor se numeşte de Sozómen, este de piei dup ă Simeón, iar acum se numeş
te
nolistávrion) însemneaz ă c ă Monahul ia asuprăşi Crucea Domnului, şi urmeaz ă lui, după
aceleaşi mărturii. Având îns ă şi dinainte şi dinapoi Cruci, însemneaz ă c ă ş i lumea s- a
răstignit Monahului, cu depărtarea de dânsa, şi Monahul lumii, cu neîmpătimirea cea că
tre
dânsa, dup ă zicerea: «Mie lumea s- a răstignit, şi eu lumii». Iar Sozómen zice c ă strângând
aceasta amândou ă spetele, însemneaz ă c ă Monahul este gata spre slujb ă. Iar Mandia (care
este îmbrăcăminte făr ă mâneci Sozómen o numeşte Colóviu şi Dorotéi iarăşi), cuprinză
toare
fiind a tuturor celorlalte, însemneaz ă c ă Monahul este înfăşurat în ea, ca în mormânt după
Simeón. Iar Sozómen, şi Dorotéi zic, c ă aceasta neavând mâneci, însemneaz ă c ă Monahul nu
se cade a ridica mâna asupra cuiva, nici a face ceva de ale omului celui vechi. Iar întinderea
Mandiei, însemneaz ă pe întrariparea Îngerilor, dup ă Chiríl al Ierusalimului. C ă Îngeresc se
cheam ă chipul Monahilor, iar cele patru cornuri ale Mandiei, însemneaz ă pe cele patru
Generalnice bunătăţi, înţelegerea, întreaga înţelepciune, dreptatea, şi bărbăţia; are adic ă ş i
semn roşu Mandia, care însemneaz ă dup ă Avvá Dorotéi, c ă Monahii prin acela se cunosc, ş i
sunt Ostaşi ai Cerescului Împărat. Iar c ă aceasta se d ă numai celui cu chipul cel mare, se
înţelege din zicerea lui Simeón Tesalonicul. Iar în sfârşit, ca o cuprinză
toare a tuturor se
îmbrac ă mandia. (Cap 273 când ş i mai cu glas zice Preotul: „Fratele nostru cutarele a luat
203

aceasta. Şi atunci nu singure de sineş i ci cu oarecare bătrâne,
ş i
proestóase , în Monastire cu porunca Iguméniei, iar a dormi afar ă ele
nicidecum le este slóbod. Dar şi bărbaţii cei ce urmeaz ă viaţă
Monahiceasc ă, trebuinţ a silind, ş i ei cu bine cuvântarea celui ce i s- au
încredinţ at Igumenía s ă ias ă. Drept aceea, cei ce calc ă hotă
rârea cea
acum de noi poruncit ă, ori bărbat ar fi, ori femeie, cuvenitelor certă
ri
s ă se supun ă. [Sinod 6: 46]
TÂLCUIRE
Nu vor Părinţii aceştia cât de puţin a ieş
i din Monastirile lor
Monahíile; iar deşi vreo neapărat ă nevoie le- ar sili spre aceasta, cu
binecuvântarea, şi voia proestóasei s ă ias ă, ş i atunci, nu singure, ci
împreun ă cu alte bătrâne cu vârsta, şi cu înţelepciunea. Iar a dormi poartă
afar ă din Monastirea lor, cu totul nu este iertat. Ci şi Monahii aşiş
derea,
nevoia silind, ias ă cu binecuvântarea Egúmenului. Iar câţ
i vor face într - alt
chip, s ă se certe cu potrivitele certă
ri, ce va socoti Egúmenul, sau
Eguménia, ori bărbaţi de ar fi.
CANON 47
Nici în Monastirea bărbăteasc ă femeie, nici în femeiasc ă bă
rbat,
s ă doarm ă. C ă afar ă de toat ă poticnirea, şi de scandel ă se cade a fi
Credincioşii, şi a- şi îndrepta viaţa lor, către buna cuviin ţă, ş i
apropiat ă Domnului; iar de va face cineva aceasta, ori Cleric de ar fi,
ori mirean, s ă se aforiseasc ă. [Sinod 7: 18, 20, 22]
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta, c ă nici o femeie de obşte, s ă doarmă
noaptea în Monastire bărbăteasc ă, nici bărbat de obşte iarăş
i, în Monastire
femeiasc ă. Pentru c ă de obşte Creş
tinii, se cuvine a nu pricinui vreo
sminteal ă, şi prepus altora, ci să- şi petreac ă viaţa lor cu bun ă cuviin ţă, ş i
bineplăcut ă Domnului. Şi cu mult mai vârtos se cuvine a pă
zi despre
aceasta Monahii, căci dimpotriv ă, şi loruşi îşi pricinuiesc scandel ă ,
aprinzând focul cel în fire sădit al poftei, şi bărbaţii, şi femeile; ş i altora
pricinuiesc scandel ă, dându - le prepusuri necuviincioase pentru dânşii.
Ş i
care o ar face aceasta, s ă se aforiseasc ă, ori Cleric de ar fi, ori mirean.
CANON 48
Femeia celui ce se ridic ă la proşederea Episcopiei, dup ă învoirea
cea între dânşii, mai- nainte despărţindu - se de bărbatul său, după
hirotonia Episcopiei cea pus ă asupra lui, s ă intre în Monastire, care va
fi zidit ă departe de aşezarea Episcopului, şi purtarea de grij ă de la
Episcop aibă- o. Iar de se va arăta vrednic ă, înainteze - se ş i la
dregătoaria Diaconiţ
ei.
TÂLCUIRE
marele şi Îngerescul chip” măcare c ă Evhológhiul pentru mandia Shimnicului nici ca cum
pomeneşte. Iar Camilávhiul, şi Epanocamilávhul binecuvântare osebit ă nu au. Unii îns ă buna
cuvântare cuculíului o zic şi la Camilávhul purtătorului de Cruce; acestea aş
a fiind zise, se
cade Preotul în locul acelui mic Paramánd, s ă binecuvinteze rasa cea de deasupra, şi s ă o
dea Monahului s ă o îmbrace; ca nu când îi d ă rasa cea pe deasupra s ă nu aib ă rugăciune ş i
bunacuvântare a zice. Iar dac ă cineva ar voi a purta Paramándul acel mic, peste dulam ă în
loc de Cruce, mi se pare c ă nici o necuviin ţă urmeaz ă.
204

Porunceş
te Canonul acesta, ca femeia celui ce are a se face Arhiereu,
mai- nainte s ă se despart ă de el cu de obşte învoire, şi a ei şi a lui. După
ce el se va Hirotonisi, ea s ă intre în Monastire depărtat ă de Epárhia lui,
întru care s ă se Călugăreasc ă. Îns ă s ă i se poarte de grij ă pentru cele de
nevoie spre îndestularea vieţii, de către fostul ei bărbat (de va fi săracă
adic ă), şi aceasta o au poruncit Canonul a se face, ca nu vă
zând unul pe
altul, adeseori să- şi aduc ă aminte de petrecerea şi împreun ă vieţ
uirea lor
cea mai dinainte, şi prin urmare s ă se aprind ă spre trupeasc ă iubire. Iar
de va fi vrednic ă, s ă se fac ă şi Diaconi ţă; citeşte ş i Apostolescul Canon 5
şi cel 12 al Sinodului 6 şi subînsemnarea Canonului 40 al aceluiaş
i Sinod.
Din acest Canon îns ă cu dreptate închei Vlástar, c ă nici femeile Preoţ
ilor
ce mor pot a doua oar ă a se mărita.
CANON 49
Reînnoind şi acesta sfinţ it Canon, hotă
râm, ca Monastirile cele
odat ă consfinţ ite (catierosíte) dup ă socotinţ a Episcopului, s ă ră
mâie
pentru totdeauna Monastiri, şi lucrurile cele cuvenite lor, s ă se
păzeasc ă pentru Monastire, şi s ă nu mai poat ă a se face ele lumeş
ti
locuinţ e, şi nici de către oricare dintre toţi s ă se dea acestea la bărbaţ
i
lumeş ti. Ci deşi pân ă acum s- a făcut aceasta, hotărâm ca nicidecum să
se urmeze; iar cei ce s- ar apuca a o face aceasta de acum înainte, să
se supuie certărilor celor din Canoane. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 13]
TÂLCUIRE
Acest Canon reînnoieşte pe cel al 24- lea al Sinodului 4 pe care îl ş i
aşterne anume, şi vezi tâlcuirea acolo. Adă
ogând aceasta numai mai mult
decât acela, ca nici s ă se dea Monastirile de către oricine (adic ă de Cleric,
nici de Monah, nici de mirean), la bărbaţi lumeşti, spre a le ocârmui adic ă ,
şi de s- a făcut aceasta pân ă acum, de acum înainte îns ă s ă nu se fac ă.
CANON 50
Nimeni dintre toţi ori din mireni, ori din Clerici de acum s ă nu se
mai joace în Chíve, iar de se va vădi cineva fă
când una ca aceasta, de
va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă .
[Apostolesc: 42, 43]
TÂLCUIRE
Opresc Părinţii aceş
tia de a se juca vreun mirean, sau Cleric în Chíve,
adic ă în Ghióci, sau în Cărţ
i sau în Dame, sau într - alt jocuri de acest fel.
Iar care dup ă Canonul acesta, s- ar juca întru acestea, de va fi Cleric, s ă se
cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă.
CANON 51
Desăvârşit opreşte sfântul, ş i Ecumenicul Sinod, pe cei ce se zic
Mími, şi teatrele acestora, dar apoi şi privirile vânaturilor, ş i jocurile
cele de pe Scen ă, a se face. Iar dac ă cineva Canonul l- ar defăima, ş i
către ceva din aceste oprite pe sineşi s- ar da, de va fi Cleric, s ă se
Cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă . [Sinod 6: 24, 62, 66;
Cartaghén: 17, 70]
205

TÂLCUIRE
Cu toat ă deplinătatea opreş
te Canonul acesta de a se face cei ce se
zici mími care, uneori urmeaz ă chipurile Arápilor, alteori ale Armenilor, ş i
alteori ale robilor. Şi uneori lovind cu palmele peste fa ţă , cu toate acestea
îndeamn ă pe privitori s ă se strice de râs. Iar privirea vânaturilor este
198
a
privi cineva fiarele, lei, adic ă, sau urşi, sau altele, s ă se lupte unele cu
altele, sau cu oamenii ce sunt osândiţi spre moarte. C ă nemilostivire ş i
cruzime mare este a privi cineva sângele unora ca acestora vă
rsându - se,
şi a râde. Opreşte înc ă pe lâng ă acestea şi jocurile, şi gingăş
iturile cele
necinstite ce fac, ori bărbaţ
ii, ori femeile, la Teatre. Drept aceea Actori se
numesc cei ce făţărnicesc, când c ă sunt împăraţ
i, alte ori domni, alte ori
slugi, şi alteori altceva. Şi care va defăima Canonul ceva, ş i va face
dimpotriv ă, Clericul s ă se cateriseasc ă, iar mireanul s ă se aforiseasc ă.
CANON 52
Întru toate zilele ajunării sfintei Păresimi, afar ă de Sâmbăta ş i
Duminica, şi de sfânta zi a Bunei Vestiri, s ă se fac ă sfinţ
ita Liturghie a
celor mai înainte sfinţ
ite. [Apostolesc: 69; Laodiceea: 49, 51]
TÂLCUIRE
Zilele sfintei Patruzecimi sunt zile de plângere şi de umilin ţă , iar a se
proaduce Jertf ă deplinit ă către Dumnezeu, ş i mai ales întru pomenirile
sfinţilor, de către mulţi se socoteşte pricin ă de serbare, de bucurie, ş i de
prăznuire. Pentru aceea şi obişnuiesc a împreun ă prânzi întru aceea; iar
plângerea, ş i serbarea, împotrivitoare sunt una alteia. Pentru aceasta
porunceşte Canonul acesta, ca în celelalte zile ale marelui Post, s ă se facă
Liturghia celor mai înainte sfinţite
199
, adic ă a celei deplinite ş i proaduse
198
Din acest Canon se înţelege, c ă toţi Clericii şi cei sfinţiţi, ş i Monahii nu se cuvine a fi
vânător, şi nici într- un fel. C ă de vreme ce opreşte mă
car a privi luptele fiarelor, cu mult
mai vârtos îi opreşte despre a vâna însuşi. Şi cei sfinţiţi de nu vor înceta s ă se cateriseasc ă ,
iar Monahii s ă se aforiseasc ă, dup ă Canonul acesta.
199
Însemneaz ă c ă Liturghia cea mai înainte sfinţit ă nu este a lui Grigorie Dialogului, că
ci
acela nu ştia limba ellineasc ă, dup ă Epistolía 29 a cărţii a şasea a lui; şi că
ci în conscrierile
lui aceasta nu se afl ă; ci este din vremile moştenitorilor Apostolilor dup ă ră
spunsul 56 al lui
Simeón al Tesalonicului. Şi mai înainte de vremile Dialogului, precum se arat ă din Canonul
49 al Sinodului din Loadíchia şi mai ales din obiceiul ce era la Răsă
rit, precum zice Vasilie
în cea către Chesária Patrichía, şi la Apus, precum zice Ieronim în cea către Pammáhie, s ă se
împărtăşeasc ă Creştinii Miercurile şi Vinerile, cu Prosfinţita Pâine. C ă arătat este c ă aceş
tia
împărtăşindu- se zicea oarecare Rugăciuni şi mai înainte de împărtăşire, şi dup ă ce se
împărtăşeau, care în scurt a zice, era Liturghia celor mai înainte sfinţite de atunci, ş i aceasta
o zice Arghéntul. îNs ă pomenim pe Dialogul la Apólisul (Otpustul) acestei Liturghii, sau
pentru c ă acesta predându - o aceasta Romanilor în zilele marelui Post, dup ă Mavríchie
Ierodiaconul Bisericii celei mari care a scris Sinaxarele, şi dup ă Máxim Margúnie
tălmăcitorul lor, şi dup ă Mihaíl Constantinopoliteanul, au dat sfat şi Răsăritenilor s ă o
săvârşeasc ă în toate zilele marelui Post, precum vor unii; sau şi pentru c ă fiind mai înainte,
s- a împodobit în urm ă de către Dialogul, şi s- a adus în rânduiala care acum se vede. Îns ă s-
a aflat de către Părinţi cea mai înainte sfinţit ă, pentru ca s ă se fac ă părta ş Cereştii vieţi ş i a
Darului celui din sfintele Taine şi în zilele cele de post. C ă ş i Vlástar în Capul al 5- lea al
literei T zice: „Precum ostaşii cei ce se lupt ă, dup ă ce înceteaz ă bătălia, seara se împărtăş
esc
din hrana cea pregătit ă, pentru a se întări cu ea, şi a doua zi iarăşi s ă bat ă pe vrăşmaşi, aş
a
şi noi Creştinii, luptându - ne împotriva patimilor ş i a diavolului în zilele marelui Post, ne
împărtăşim în de sear ă (cei vrednici adic ă şi pregătiţi) cu Trupul ş i Sângele Domnului, cele
mai înainte sfinţite de Sâmbăt ă, şi de Duminic ă, ca s ă ne întărim cu ele, ş i mai cu vitejie
iarăşi s ă batem pe gândiţii vrăşmaşi. (Aceasta îns ă nu de la sine o zice Vlástar, ci de la altă
Sholie mai veche o a tălmăcit, care noi o am aflat) însăşi aceasta o pomenesc ş i mai înainte
sfinţitele Rugăciuni ale însuşi acesteia. Vezi îns ă c ă în de sear ă se cuvine a se săvârş
i cea
mai înainte sfinţit ă dup ă Tipice, şi dup ă Apusenescul Sinod cel în Cabilón. Drept aceea cei
206

Dumnezeiasca Jertf ă a doua Proaducere, adic ă Prosforá. Iar Sâmbetele, ş i
Duminicile, ca în nişte zile mai line, şi nu de Post, aşijderea ş i în ziua
Buneivestiri, ca una ce este început şi cap al Mântuirii noastre, ş i prin
urmare şi sărbătoare, şi Praznic, iart ă a se săvârşi Jertfa, ş i Liturghie
deplinit ă.
CANON 53
Fiindc ă mai mare este rudenia cea dup ă Hristos decât legă
tura
cea a trupurilor, ne- am înştiinţat îns ă c ă în oarecare locuri, unii
primind copii din sfântul şi Mântuitorul Botez, şi dup ă aceasta,
văduvind maicile acelora, se învoiesc de fac împreun ă locuin ţă prin
nunt ă; Hotărâm ca de acum nimic de acest fel s ă se fac ă. Iar dacă
oarecare dup ă Canonul acesta s- ar vădi fă
cându - o aceasta, mai întâi
adic ă, unii ca aceştia s ă se despart ă de aceast ă nelegiuit ă însoţ
ire. Iar
apoi, şi certărilor curvarilor s ă se supuie.
TÂLCUIRE
Canonul acesta opreşte de a lua cineva femeie pe cumă
tra sa
văduvind, ai cărei fii i- a primit din sfântul Botez. Fiindc ă rudenia cea
dup ă Hristos, dup ă care se fac Duhovniceşti fraţi, nănaşul, şi cumă
tra sa,
este mai mare decât cea trupeasc ă. (Mai mare îns ă, nu dup ă câtime, ş i
dup ă trepte, c ă pân ă la a treia treapt ă numai aceasta se opreşte după
adâncime. Ci dup ă felurime şi relaţie, ş i vezi la Canonul al 8- lea cel
pentru nunţi.) Iar care ar îndrăzni a face aceasta, mai întâi s ă se despartă
de aceast ă nelegiuit ă nunt ă, apoi s ă se canoniseasc ă ca nişte curvari. Însă
aceasta ce zice Canonul pentru primirea din Botez, trebuie a se ţine ş i la
înfiuirea ceea ce se face prin săvârşirea sfinţitelor Rugăciuni, după
Nearaoa 24 a lui Léon înţeleptului.
CANON 54
Dumnezeiasca Scriptur ă pe noi aşa luminat învăţ
ându - ne, nu vei
intra la nici o rudenie ale trupului tău, spre a- i descoperi ruş
inea lui
[Levitic 18: 6]; de Dumnezeu purtă
torul Vasilie pe oarecare din
nunţ ile cele oprite le- a numărat în Canoanele sale, cu tă
cere pe cele
mai multe trecându - le, şi cu amândou ă făcându - ne folos. Că
mulţ imea numelor celor de ruşine lăsându - le, ca s ă nu spurce
cuvântul cu graiurile, în generalnice numiri a cuprins necurăţ
iile. Prin
care cuprinzător a arătat nou ă nunţ ile cele nelegiuite. Fiind îns ă c ă cu
acest fel de tăcere,
şi cu necunoş tinţ a opririi neiertatelor nunţ
i, pe
ce împreun ă dimineaţa o săvârşesc, greşesc, şi îndreptează- se. Căci cum pot a zice într-
însa, „S ă plinim rugăciunea noastr ă cea de sear ă Domnului” care nu este, nici de amiaz ă zi?
Şi nu numai Miercurea şi Vinerea, ci şi Lunea, şi Marţea, şi Joia neoprit dup ă Canonul acesta
de către cei ce voiesc se face mai înainte sfinţita Liturghie. Iar cei ce nu adap ă pe sfânta
Pâine cu Preacuratul Sânge, precum în Liturghii se rânduieşte, şi nici adăpat ă pă
zesc spre a
se face cu ea cea mai înainte sfinţit ă, arătat este c ă sunt de o cugetarea cu Latinii. C ă a relei
cinstiri a Latinilor este şi aceasta, a împărtăş
i pe mireni numai din Pâine, cu Taine
Euharístiei, precum Apusenescul Sinod cel adunat în Constántia Ghermániei la anul 1414
făr ă de lege a legiuit. Iar pentru câte pricini se păstra Prosfinţ
ita Pâine, vezi pe Evstrátie
Arghéntul la foaia 284 şi subînsemnare Canon 14 al Sinodului Laodíchiei. Din vechime însă
se păstra şi vin Posfinţit în Biserici, precum mărturiseşte şi Hrisostom în Epistolía 1 că
tre
Inochéntie, şi Ieronim Epistolía 4 către Rufín, ş i Grigorie Teológul în cuvântul cel asupra
îngropării către Gorgónia, şi localnicul Sinod cel în Tolít, şi alţii.
207

sineş i firea se tulbura; am socotit împreun ă mai descoperit a ară
ta
cele pentru aceasta, hotă
rând de acum înainte, cel ce se va împreuna
prin împreunare de nunt ă cu vara sa, sau tatăl, şi fiul, cu maic ă ş i
fiic ă, sau cu dou ă fete surori, tătăl, şi fiul, sau doi fraţi, cu maic ă ş i
fiic ă, sau doi fraţi, cu dou ă surori. S ă cad ă sub Canonul cel de ş apte
ani, arătat c ă despărţindu - se ei de nelegiuita însoţ
ire.
TÂLCUIRE
Fiindc ă Dumnezeiasca Scriptur ă arătat ne înva ţă , zicând: O omule nu
vei lua spre împărtăşire de nunt ă pe nici o rudenie trupeasc ă a ta. Ş i
aceasta zicere marele Vasilie în Canonul 87j al său, unele nunţ
i oprite în
Canoanele sale le- a numă
rat (precum în cel 76 pe nunta celui ce ia pe
cumnata sa de femeie. În 78 pe cea a celui ce ar vrea s ă ia dou ă surori, ş i
pe alţii întru altele) tăcând pe cele mai multe, fiind de ruş
ine. Ca nu cu
numele acestora s ă spurce cuvântul; cuprinzător îns ă cu obş
tescul nume
al necurăţiei, pe toate nelegiuitele nunţi cam întunecat le- a ară
tat.
(Aceasta îns ă ce zice Sinodul, c ă o a zis Vasilie, Vasilie o zice, c ă o a zis
Dumnezeiasca Scriptur ă, adic ă Dumnezeiescul Pavel, zicând: «Iar curvia ş i
necurăţia, nici s ă se numeasc ă întru voi», şi celelalte.) Iar din tă
cerea
aceasta firea oamenilor s- a tulburat de rudeş
tile sângiuri, pentru aceasta
noi mai curat hotărâm despre aceasta prin Canonul acesta, c ă de acum
înainte, cel ce va lua de femeie pe vara sa, sau tatăl ş i fiul, de vor lua
maic ă şi fiic ă, sau dou ă surori, sau doi fraţi, de vor lua maic ă şi fiic ă , sau
dou ă surori; aceştia mai întâi s ă se despart ă de nelegiuita însoţ
irea
aceasta, şi apoi şapte ani s ă se canoniseasc ă . Iar marele Vasilie în 68 al
său Canon de obşte hotărăşte s ă se canoniseasc ă cu certarea
preacurvarilor, adic ă 15 ani, nunta ceea ce se va face cu rudenie oprit ă .
Vezi învăţătura cea despre însoţiri.
CANON 55
Fiindc ă am aflat c ă cei din cetatea Romanilor, în ajună
rile sfintei
patruzecimi, în Sâmbetele acesteia ajuneaz ă, afar ă de urmarea
Bisericii cea predat ă. Au socotit Sfântul Sinod, ca ş i la Biserica
Romanilor nestrămutat s ă se păzeasc ă Canonul, cel ce zice: „Dacă
vreun Cleric s- ar afla ajunând în sfânta Duminic ă, sau Sâmbăta, afară
de una, şi singur ă (Sâmbăta mare) s ă se cateriseasc ă . Iar mirean fiind,
s ă se aforiseasc ă.”
TÂLCUIRE
Sinodul acesta prin acest Canon opreş
te de a posti vechii Romani (ori
cu desăvârşit ă nemâncare, ori cu mâncare uscat ă întru al 9- lea ceas) în
Sâmbetele marelui Post; (c ă se face dezlegare în ele la vin, la unt de lemn,
la Ráci, şi al cele de acest fel), şi rânduieşte c ă se cuvine a se pă
zi neclintit
şi la Roma, Canonul 64 al sfinţilor Apostoli, pe care ş i îl pune anume, a
căruia tâlcuire citeşte- o.
200
CANON 56
200
Fiindc ă acest Canon, ca o sabie cu dou ă ascuţişuri pătrunde inimile Papíş
tilor, pentru
aceasta preasumeţii prihănesc pe Sinodul acesta Ecumenic, c ă nu bine a rânduit aceasta, dar
prihănirea lor se ridic ă asupra însuşi Apostolilor, că
ci acesta Canonului lor urmând, a
rânduit aceasta.
208

Asemeni ne- am înştiinţ at c ă şi în ţara armenilor, ş i întru alte
locuri, în Sâmbetele, şi Duminicile sfintei Patruzecimi, unii mănâncă
ou ă şi brânz ă. Deci s- a socotit ş i aceasta, ca Biserica lui Dumnezeu
cea întru toat ă lumea, o orânduial ă urmând, ajunarea s ă o
săvârşeasc ă, şi a se depărta, precum de tot felul de junghietur ă, aşa ş i
de ou ă şi de brânz ă, care rod sunt şi naş
teri acelora, despre care ne
înfrânăm. Iar de n- ar păzi- o aceasta; de vor fi Clerici, s ă se
cateriseasc ă; iar de vor fi mireni, s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Precum se vede: creş
tinii cei ce se aflau în Armenia, auzind
Apostolescul Canon c ă opreşte de a posti cineva Sâmbăta, şi Duminica, ş i
ne înţelegând bine aceasta, mâncau brânz ă, şi ou ă, în Sâmbetele ş i
Duminicile marelui Post. Pentru aceasta Sinodul acesta, prin acest Canon,
hotărăşte, ca toat ă Biserica lui Hristos, care se afl ă în toat ă lumea, să
păzeasc ă una şi aceeaşi rânduial ă, şi s ă posteasc ă zilele acestea
(dezlegând numai în ele la vin, la unt de lemn, ş i la cele cu pielea ca de
hârb [ostracóder ma]) şi precum se depărteaz ă de vietăţ
ile cele ce se
junghie, în marele Post, aşa s ă se fereasc ă şi de brânz ă, şi de ou ă . Care
sunt roduri, şi naşteri acestor fel de vietăţi.
201
CANON 57
C ă nu trebuie la Jertfelnic a se proaduce miere, ş i lapte.
[Apostolesc: 3]
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta s ă nu se aduc ă în sfântul Altar pe sfânta
Mas ă lapte, şi miere, într - un glas cu cel al 3- lea Apostolesc, a că
ruia
tâlcuire citeşte- o. Îmbunătăţeşte îns ă acesta şi îndrepteaz ă pe cel al 44-
lea al celui din Cartaghén, care rânduieş
t a se proaduce cele de acest fel,
dup ă oarecare localnic obicei.
CANON 58
Nimeni din cei rânduiţ i între mireni să-
şi dea luiş
i din
Dumnezeieş tile Taine, fiind de fa ţă Episcop, sau Presbíter, sau Diacon.
Iar cel ce ar îndrăzni ceva de acest fel, ca unul ce face afar ă din cele
rânduite, o săptămân ă s ă se afuriseasc ă; de aici învăţ
ându - se, a nu
cugeta afar ă de ceea ce se cuvine a cugeta. [Romani 12: 3]
TÂLCUIRE
A se împărtăşi vreun mirean însuşi pe sineşi cu Dumnezeieş
tile
Taine, făr ă de nevoie. (Când nu este adic ă de fa ţă Episcop, sau Presbíter,
sau Diacon, dup ă Zonará) este lucru de mândrie, şi cel ce face aceasta îş
i
însuşeşte luişi cu nelegiuire dregătoria Preoţiei. C ă acest lucru este însuş
i
al Preoţ
ilor, nu al mirenilor. Pentru aceasta dar Canonul acesta, pe cel ce
201
De se zic şi peştii junghieturi (c ă poate ar zice cine, c ă Dumnezeiescul glas a zis lui
Petru: «Sculându - te Petre, junghie şi mănânc ă»; ce s ă junghie? Cele câte cu patru picioare ş i
fiar ă, şi cele târâtoare. Iar târâtoare şi peştii se zic, dup ă cea scris ă: «S ă scoat ă Apele
târâtoare de suflete vii» [Facerea 1: 20], trebuie a ne feri şi de ouăle peştilor, adic ă de icre în
marele post. Iar de nu se zic acestea junghieturi, ci numai cele de uscat, şi zbură
toare, nu
greşim mâncând icre în Sâmbetele şi Duminicile marelui Post. Iar cei ce nu mănânc ă , mai
bine fac.
209

ar îndrăzni a face aceasta, fiind de fa ţă Preot, îl desparte de Biseric ă o
săptămân ă, ca s ă se înveţ
e a nu cugeta mai presus de ceea ce se cade a
cugeta, dup ă Apostolul.
202
CANON 59
Nici într- un chip în cas ă de rugăciune care se afl ă în cas ă , Botez
s ă nu se săvârş easc ă , ci cei ce voiesc a se învrednici de preacurata
Luminare, la Catoliceş tile Biserici v ă vin ă, şi acolo s ă dobândească
Darul acesta. Iar de se a prinde vreunul nepăzind aceste hotă
râte de
noi; de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă; iar de va fi mirean, s ă se
aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Porunceşte Canonul acesta, a nu se face Botez în case de Rugă
ciuni,
care se cuprinde în case locuite, ci în Bisericile cele Catoliceşti, ş i prin
urmare în cele înscăunate. Iar cel ce nu va păzi aceasta; de va fi Cleric, să
se cateriseasc ă; iar de va fi mirean, s ă se aforiseasc ă.
203
CANON 60
Apostolul strig ă, c ă cel ce se lipeş
te de Domnul, un Duh este [1
Corinteni 6: 17], arătat este c ă şi cel ce se împrieteneş te pe sineş
i cu
împotrivnicul, una se face prin legătura cea că
tre dânsul. Deci cei ce
se făţărnicesc c ă se îndrăcesc, şi cu făţă
rie se schimonosesc cu
răutatea chipurilor ca nişte îndrăciţ
i, s- a socotit cu tot chipul a se
certa, şi a- i supune pe ei unor acest fel de aspre vieţ uiri, ş i osteneli,
cărora dup ă cuviin ţă s- ar supune cei cu adevărat îndrăciţ
i, pentru a
se izbăvi de lucrarea dracului.
TÂLCUIRE
Unii pentru răutatea socotinţei lor, şi pentru adunarea câş
tigului, se
făţărnicesc c ă au drac, şi fac schimonisiturile celor îndrăciţi, ş i în
mişcările lor cele făr ă de rânduial ă şi cu făţărnicie, înconjurând cetăţ
ile,
pricinuitori de tulburare şi de privelişte fă
cându - se oamenilor. Drept
aceea Canonul acesta porunceşte s ă se certe unii ca aceştia dup ă tot
chipul, şi întru acest fel, şi la aşa de mari asprimi de vieţuire, ş i osteneli
s ă se supun ă, în acel fel, şi în care se supun cei ce cu adevă
rat sunt
îndrăciţi, ca cu acestea s ă se slobozeasc ă de dracul. Cu care şi aceş
tia ce
cu făţărnicie se îndrăcesc s- au împrietenit, şi una s- au fă
cut cu ei;
202
Iar Monahii cei de prin pustii, pentru c ă nu se afl ă Presbíteri de fa ţă, s ă ia voie de al
Arhiereu, precum zice Simeón al Tesalonicului (Întrebarea 41) s ă păzeasc ă într- un Chívot
curat prosfinţitele Taine, şi s ă se împărtăşeasc ă din ele cu mult ă evlavie, întru acest chip; pe
un loc curat întinzând o sfinţit ă poal ă, şi peste ea punând un acoperământ (pocrov ăţ ), peste
care punând linguriţa întru care s ă ia Părticica Preasfântului Trup, ş i punându - o pe
Acoperământ, dup ă ce mai înainte va rosti Psalmi, şi Rugăciuni, sau Trisaghion, şi tă
mâind,
şi închinându - se de trei ori, aşa s ă se împărtăşeasc ă de acolo, nu cu mâna, ci cu gura; apoi
având într- un pahar pus vin şi ap ă, să- şi clăteasc ă gura. Întocmai este scris în viaţ
a
Cuviosului Lucá ce s- a nevoit în muntele Stiríul. C ă întrebând el pe Mitropolitul Corintului
(cel de atunci), de se cuvine cel ce se afl ă în pustii a se împărtăşi însuşi, în lips ă de Preot, a
luat voie de la el a se împărtăşi, numai cu însuşi acestaşi chip.
203
Aici cu dreptate trebuie a se nedumeri cineva. Pentru ce Sinodul acesta în Canonul 31 al
său a ierta a se face Botez în case de Rugă
ciune cu voia Arhiereului; iar în Canonul acesta
desăvârşit opreşte aceasta? Deci dup ă Zonará, nici desăvârş
it este iertat a se face Botez în
cas ă de rugăciune, nici desăvârşit este oprit a nu se face. Ci se cuvine, zice, a fi Preoţ
ii
cunoscuţi şi nu străini, şi cu voia Arhiereului a lucra.
210

precum şi cel ce se lipeşte, şi se împrieteneş
te cu Domnul, un Duh se face
cu el, precum zice Pavel. Iar Valsamón zice, c ă unii ca aceş
tia în osebite
vremi se legau cu lanţuri, şi se închideau prin închisori de către mulţ
i
Patriarhi, şi Arhierei.
CANON 61
Cei ce se dau pe sineş i fermecătorilor, sau celor ce se zic sutaş
i,
sau altora oarecărora de acest fel, ca cum de la aceia s ă afle, orice ar
voi s ă li se descopere. Dup ă cele ce mai înainte s- au hotărât de că
tre
Părinţi pentru dânşii, s ă cad ă sub Canonul Exaetíei (cel de ş ase ani);
sub aceastaş i certare îns ă trebuie a se supune şi cei ce trag uşi după
sine, sau dobitoace de acest fel spre jocul şi spre vătă
marea celor mai
proşti, şi cei ce spun norocul, şi menirea, ş i genealogía (de tragerea
neamului), şi o mulţime de nişte graiuri ca acestea, dup ă bârfirile
rătăcirii.
Şi cei ce se zic gonitori de nori, şi vrăjitori, şi străjuitori, ş i
fermecători. Rămânând întru acestea îns ă, şi neschimbându - se, ş i
neferindu - se de aceste pierzătoare, şi elineşti meşteş
uguri, cu totul
hotărâm s ă se lepede de la Biseric ă. Precum şi sfinţ
itele Canoane
înva ţă. «C ă ce împărtăş
ire este luminii cu întunericul», precum zice
Apostolul? «Sau ce învoire Bisericii lui Dumnezeu cu idolii? Sau ce
parte are credinciosul cu cel necredincios? Ş i ce învoire este lui
Hristos cu veliar?» [2 Corinteni 6: 14- 16]
TÂLCUIRE
Creştinul nu se cuvine a întrebuinţ
a nici un lucru, din cele ce Elinii le
întrebuinţau, fermecătorii adic ă, şi vrăjitorii, ş i altele asemenea; pentru
aceasta Canonul acesta şase ani rânduieşte s ă se depă
rteze de sfintele
Taine Creştinii cei ce se dau pe sineşi vrăjitorilor
204
, ş i celor ce se numesc
sutaşi
205 sau altora asemeni, cu socoteal ă ca s ă afle de la dânş
ii lucrurile
cele ce voiesc (ca s ă găseasc ă adic ă banii, sau alte oarecare ce au pierdut)
precum şi Părinţii cei mai dinainte asemeni au canonisit. Întocmai îns ă cu
cei mai de sus în şase ani canoniseşte, şi pe cei ce poart ă urşi dup ă sine,
sau alte dobitoace de acest fel pentru joc, şi vătămare a multor oameni, ş i
pe cei ce spun noroacele oamenilor, şi ce au s ă pătimeasc ă în viaţa lor, ş i
c ă s- au născut în zi bun ă, sau rea, şi alte cuvinte amă
gitoarea de acest fel.
Aşijderea canoniseşte şi pe cei ce se numesc gonaci de nori ş i pândesc
închipuirile norilor, mai ales când apune Soarele, şi dup ă închipuirile lor
spun cele fiitoare. Şi pe vrăjitori (aceştia sunt cei ce amestec ă cu
chemările demonilor, Psalmi ai lui David, nume de ale sfinţilor, ş i a
Preasfintei Născă
toare de Dumnezeu, pentru care zice Dumnezeiescul
Hrisostom: C ă mă
car Numele Preasfintei Treimi de l- ar chema, sau
semnul Crucii, de ar face, s ă se fereasc ă Creştinii şi s ă fug ă de la dânş
ii).
Şi străjuitori (adic ă cei ce fac baiere, legându - le cu mătase şi scriind într -
însele chemări de draci), aşijderea şi cel ce le poart ă.
Şi vrăjitorii, toţ
i cu
acest Canon s ă se canoniseasc ă, de se vor pocăi, şi se vor pără
si de
204
Fermecători se zic cei ce se afierosesc pe sineşi dracilor, şi socotesc c ă prin palm ă , sau
prin lighean, sau prin jertfe, sau prin alte amăgitoare plăzmuiri, şi închipuiri, provă
d cele ce
vor s ă fie; pentru aceasta aşezământul 13 al Legii legiuieşte, ca un uciga ş s ă se muncească
cel ce face jertfe oprite, adic ă vrăjeşte cu acestea. Înc ă şi cel ce va plă
ti sau va îndemna pe el
s ă le fac ă, s ă se izgoneasc ă. Şi averile lor s ă se răpeasc ă dup ă capul 23 al cărţ
ii a 9- a din
Códic ă.
205
Sutaşi se ziceau cei mai procopsiţi (dup ă socoteala lor) şi mai bătrâni dintre vrăjitori, ş i
mai cu ştiin ţă decât ceilalţi.
211

acestea. Iar de vor rămâne în răutatea şi rătăcirea aceasta, desăvârşit s ă se
lepede de la Biserica lui Hristos, şi s ă se despart ă din adunarea
Creştinilor, precum şi Dumnezeieştile Canoane hotărăsc. Se cuvine îns ă să
însemnăm, c ă certarea aceasta ce o d ă Canonul, o d ă numai mirenilor, atât
celor ce fac drăciile acestea, cât şi celor ce le primesc. Că
ci Clericii cei ce
ar face unele ca acestea, negreşit urmeaz ă a se caterisi, dup ă Valsamón ş i
Zonará. 206
CANON 62
Cele ce aşa se zic calánde, şi cele ce se zic Votá, ş i cele ce se
numesc Vrumália, şi prăznuirea ceea ce se săvârşeş
te în ziua dintâi a
lui Martie, deodat ă voim cu totul a se ridica din petrecera
Credincioş ilor. Dar îns ă şi săltările muierilor cele în ară
tarea
publicului, care pot a face mult ă vătămare şi pierzare. Înc ă şi săltă
rile,
ş i slujbele cele ce se fac în numele dumnezeilor celor ce mincinos se
numeau de către Elini, sau de bărbaţi, sau de muieri, dup ă oarecare
vechi obicei, şi străin de viaţa Creştinilor, le lepădăm, hotă
râm ca nici
un bărbat s ă se îmbrace cu podoab ă muiereasc ă , sau muierea cu cea
cuvenit ă bărbaţilor. Dar nici cu măşti comiceşti, sau satiriceş
ti, sau
traghiceş ti, s ă se îmbrace. Nici s ă chiuie în numele urâtului Dionísie
[Bahus] când tescuiesc strugurii în linuri. Nici storcând vinul în vase,
cu chip de a porni râsul neştiinţ ei, sau al deş ertă
ciunii, lucrând cele
ale drăceştii rătă
ciri. Deci cei ce de acum înainte ceva din cele mai
înainte zise s- ar apuca s ă fac ă, dup ă ce s- au înştiinţ
at de acestea,
aceştia de vor fi Clerici, poruncim s ă se cateriseasc ă , iar de vor fi
mireni, s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Calénde se numesc întâiele zile ale fiecărei luni, în care obiş
nuiau
elinii a prăznui, ca când s ă petreac ă toat ă luna întru veselie
207
. Iar Botá, ş i
206
Pentru aceasta se cuvine a se caterisi şi Preoţ
ii aceia ce citesc la bólnavi hârtia ce se
numeşte a Ghéalei (precum în limba noastr ă Sámca). Şi cei ce iau lumânări de smoal ă, ş i
mergând prin locuri ascunse, le aprind, şi citesc carte solomoniceasc ă , sau mai bine a zice
drăceasc ă, sau alte oarecare chemări, şi numiri drăceşti, şi afurisesc cu acelea pe vrăjmaş
ii
lor, cerând sau s ă moar ă ei, sau s ă piar ă dobitoacele lor, sau s ă li se fac ă o alt ă pagub ă .
Pentru aceasta toate cărţile acelea vrăjitoreşti şi de acest fel, trebuie a se strica de că
tre
judecătorul locului, precum rânduieş
te cartea 18 a Legii titlul 1 rânduirea 35 (la Fótie titlu 9
cap 25) şi s ă se ard ă, precum au ars în Efés cărţile cele vrăjitoreş
ti cei ce au crezut, care
erau de pre ţ de cincizeci de mii de arginţi [Faptele 19: 19]. Sub certă
rile acestui Canon se
cuvine a se supune şi baborniţele acelea, ce vrăjesc cu bobi, sau toarn ă că
rbuni, sau
descânt ă, sau sugrum ă prunci, sau se răpesc în aer de draci, şi se poart ă din loc în loc ca
Símon vrăjitorul, şi ca alţii de asemenea. Asemenea şi păstorii cei ce leag ă oarecare osiş
or la
picioarele oilor, sau a ţapilor, ca s ă li se înmulţeasc ă turma; şi în scurt toţi vrăjitorii ş i
vrăjitoriţele, şi cei ce merg la dânşii, pocăindu - se, cu acest Canon s ă se canoniseasc ă , iar
rămânând întru aceste drăcii, cu totul s ă se lepede din adunarea Creş
tinilor, ca pe o parte a
lui sataná şi nu lui Hristos.
207
Şi Valsamón şi alţii zic, c ă Calándos, Nónos, şi Idós fraţi fiind avuţi, în vreme de ră
zboi,
şi de foamete au hrănit pe Roma. Calánd 12 zile, iar Nónos 10 zile ş i Idós 8 zile, câte trei
împreun ă într- o întreag ă lun ă. Pentru aceasta Romanii ca s ă rămân ă facerea de bine a
acestora pururea pomenit ă, şi s ă veşniceasc ă datoria mulţumirii cea către dânş
ii, au numit
întâi pe cele 12 zile Calánde, de la Calánd; iar cele 10 dup ă acestea, Nóne, de la Nónos; iar
pe ce cele 8 din urm ă, Idús, de la Idós, şi întru acele zile serbau, ş i multe necinstite fapte
făceau. Acestora urmând şi Creş
tinii aceia, ce fac în ziua dintâi a lui Ianuarie care se
numesc Colindări, cântece cântând şi jucând pe la uşile caselor, umblând, şi făcând ş i
bârfituri, şi istorii de râs, ş i versuri oarecare ca când în numele marelui Vasilie cântând,
care se cuvine a se opri de către Arhierei, şi de către Părinţii Duhovniceşti, şi s ă se
212

Brumália erau sărbători elineşti; Botá, adic ă păscătoare ş i oi, întru cinstea
zeului Pan, care se socotea de elini, c ă este éforul oilor, ş i al celorlalte
dobitaoce; iar Brumália întru cinstea lui Dionísie [Báhus]; c ă Brómie era
porecla lui Dionísie la elini de la Vrómos care însemneaz ă vuietul sau
trăsnetul, de la care se numeşte. Aceasta îns ă Romanii Brumália o numea
adic ă pe Vrómos; şi sărbătoare, în numă
r multoratic Brumália; care de
asemenea sunt cu cele ce elinii le zicea Dionísia. Deci porunceş
te Canonul
acesta, ca aceste elineşti sărbători, înc ă şi prăznuirea ceea ce se săvârş
ea
în ziua dintâi a lui martie, ca când pentru buna întocmirea aerului,
desăvârşit s ă se ridice de la petrecerea Creştinilor. Nici jocuri obşteş
ti
măcar de femei s ă se fac ă, nici sărbători, şi jocuri de bărbaţ
i, sau de
muieri în numele mincinoşilor dumnezei ai Elinilor. Hotărăşte îns ă pe
lâng ă acestea, ca nici vreun bărbat s ă îmbrace hain ă muiereasc ă , nici
muierea hain ă bărbăteasc ă; nici s ă se măscăreasc ă cu obrăzare comiceş
ti,
adic ă pricinuitoare de râs. Sau traghiceşti, adic ă pricinuitoare de plâns, ş i
de lacrimi. Sau satiriceşti, adic ă cuviincioase Satírilor, ş i Báchilor, care în
cinstea lui Dionísie, jucau ca nişte uimiţi, şi îndrăciţi
208 ; şi ca s ă nu cheme
cineva numele urâtului Dionísie (care se socotea c ă este dătătorul ş i
éforul vinului), când se calc ă strugurii în teascuri, nici s ă râd ă, şi să
ciuiasc ă, când se toarn ă vinul nou în vase. Deci oricare de acum înainte,
dup ă ce s- a înştiinţat de acestea, s- ar apuca întru ştiin ţă a face ceva din
drăciile şi elineştile faptele acestea, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă , iar
mireanul, s ă se aforiseasc ă.
CANON 63
Martirológiile [istoriile mucenicilor] cele mincinos plă
smuite de
vrăjmaşii adevărului, c ă doar ar necinsti pe Mucenicii lui Hristos, ş i ar
aduce la necredin ţ ă pe cei ce le aud, poruncim, a nu se publica prin
Biserici, ci s ă se dea focului acestea. Iar pe cei ce le primesc, sau ca la
nişte adevărate iau aminte la acestea, îi anatematisim.
TÂLCUIRE
Necredincioşii, şi vrăşmaşii Adevărului, vrând s ă prihăneasc ă pe cele
ale Creştinilor, precum se vede, au scris oarecare de râs şi stră
ine, ca cum
le- ar fi zis, şi le- ar fi făcut Mucenicii lui Hristos; ca ş i Mucenicii din
acestea s ă se ocăreasc ă, şi Credinţa Dreptslăvitorilor s ă se batjocoreasc ă .
Drept aceea Canonul acesta porunceşte a nu se citi în Biseric ă acest fel de
cuvinte mincinoase, ci s ă se ard ă , iar cei ce le plinesc pe acestea ca pe
nişte adevărate s ă se anatematisească 209 .
canosiseasc ă Credincioşii a nu face lucrurile acestea păgâneşti, şi elineş
ti, precum Canonul
acesta zice.
208
Însăşi acestea le fac Creştinii şi în ziua de astăzi, de multe ori şi cei sfinţiţi, ş i Clericii, în
săptămânile lăsatului de carne, şi de brânz ă, ş i într- alte multe locuri, iar mai ales la
ostroave, unde locuiesc latinii; zic adic ă, purtând măşti, şi barbúnte, şi haine muiereş
ti
îmbrăcând bărbaţii, uneori şi muierile purtând haine bărbăteşti, şi jucând în priveliş
te.
Pentru care zice Dumnezeu: «Nu vor fi haine de bărbat pe femeie; nici se va îmbră
ca
bărbatul cu podoab ă muiereasc ă; c ă urâciune este Domnului Dumnezeului tă
u tot cel ce
face acestea.» [A doua lege 22: 5] Şi cu adevărat urâte sunt lui Dumnezeu acestea, şi elineş
ti
meşteşugiri, şi străine de Creştini; care se cuvin Arhiereii a se sili cu toat ă puterea lor, s ă le
opreasc ă, ca pe unele ce sunt prihan ă Creştinismului, cu certare de aforisire.
209
Pentru aceasta mari haruri suntem datori s ă mărturisim noi Răsăritenii (precum ş i
Apusenii, cum aud aceste haruri, asemeni le mă
rturisesc) sfântului Simeón Metafrástului
(adic ă tălmăcitorului); care cu mult ă osteneal ă a scris vieţile sfinţilor Mucenici, ş i ale
Cuvioşilor Părinţi, curăţindu - le de toat ă minciuna, şi singur mergând pe la multe locuri, ş i
pe altele din însuşi vederea, iar altele din încredinţare sigur ă adunându - le.
213

CANON 64
Cum c ă nu se cuvine mireanului a porni cuvânt în public, sau a
învăţa, însuşindu - şi de aici luişi dregătorie dăscăleasc ă , ci a urma
rânduirii celei predate de Domnul, ş i a deschide urechea, la cei ce au
luat Darul învăţărescului cuvânt, şi a se învăţa de la dânş
ii cele
Dumnezeieş ti. C ă într- o Biseric ă osebite mădulare a fă
cut Dumnezeu,
dup ă glasul Apostolului [1 Corinteni 12: 27]. Pe care Teológul Grigorie
arătat tâlcuind pe rânduiala cea întru acestea o arat ă zicând: „Pe
aceast ă rânduial ă s ă o cinstim fraţilor, aceasta s ă o pă
zim. Unul
oricare fie ureche. Iar altul limb ă; unul mân ă; iar celă
lalt altceva.
Acela înveţ e; iar acesta învaţă- se; şi dup ă puţine; şi cel ce se învaţă
(fie) întru bun ă supunere, şi cel ce d ă întru blândeţ e; şi cel ce slujeş
te
întru osârdie; s ă nu fim toţi limb ă, parte cea preagata; c ă, au doar toţ
i
sunt Apostoli? Au doar toţi Prooroci; Au doar toţi tâlcuitori? Şi după
oarecare: Ce te faci pe tine Pă
stor oaie fiind? Ce te face cap, picior
fiind? Ce te apuci a comendui oşti, fiind rânduit între soldaţ i? Ş i
aiurea înţ elepciunea porunceş
te; nu fi grabnic în cuvinte, nu te
întinde împreun ă cu bogatul sărac fiind; nici căuta a fi mai înţ
elept
decât cei înţ elepţ i.” (În cuvântul pentru buna rânduial ă în gră
iri) Iar
de se va prinde cineva stră
mutând Canonul acesta, patruzeci de zile
s ă aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Opreşte Canonul acesta pe tot mireanul a nu învăţa ca un Dască
l în
arătare, şi în Biseric ă, ci mai vârtos el învaţă
- se de la cei ce au luat darul
învăţăturii. Căci precum într- un trup se afl ă osebite mă
dulare, precum
zice Pavel, aşa şi într - o Biseric ă se afl ă osebiţi oameni, dup ă rânduiala ce
Dumnezeu o dat fiecă
ruia. Precum Teológul Grigorie tâlcuind cuvântul
Apostolului zice, c ă altul este în Biseric ă ureche, altul limb ă, altul mân ă ,
şi altul altceva mădular, nici toţi sunt limb ă, adic ă învăţători, nici toţ
i
Apostoli, nici toţi Prooroci. Deci, omule, tu oaie fiind, ce te face pă
stor?
Picior fiind, ce te faci cap? Soldat fiind, ce te apuci a te face General de
oşti? Zice şi Solomón: Nu fii lesnicios a vorbi, nici sărac fiind, s ă te întreci
cu cei bogaţi, nici căuta a te face mai înţelept între cei înţelepţ
i. Iar care
va face afar ă de Canonul acesta, s ă se aforiseasc ă pe 40 de zile. De va fi
îns ă vreun mirean iscusit în cuvânt, şi cu chip cucernic, nu se opreş
te de a
răspunde şi a învăţa îndeosebi pe cei ce îl întreab ă, precum zice Zonará, ş i
capul 32 a Cărţii a 8- a din Apostoleştile aşezământuri; c ă vor fi zice toţ
i
învăţaţi de Dumnezeu; în ce chip grăia şi Apolós, şi învăţ
a cele pentru
Domnul, cu toate c ă numai Botezul lui Ioan ştia [Fapte 18, 25] şi Achíla, ş i
Priscíla, cei ce au învăţat pe acestaşi Apolós mai cu scumpă
tate calea lui
Dumnezeu (acolo).
CANON 65
Focurile de la luni noi ce se aprind de că
tre unii înaintea
prăvăliilor, şi a caselor sale, care le săreau unii, dup ă oarecare vechi
obicei, bârfesc, de acum poruncim a nu se mai lucra. Deci oricare va
face ceva de acest fel, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă . Iar de va fi
mirean s ă se aforiseasc ă. C ă scris este în Cartea 4 a Împăraţilor: « Ş i a
zidit Manasi Jertfelnic tuturor Oştilor Cereşti, în cele dou ă curţ
i ale
214

Casei Domnului, şi au trecut prin foc pe fiii săi, şi se descânta ş i se
vrăjea, şi au făcut Engastrimíti (bârfitori din pântece), şi au înmulţ
it
cunoscători, şi au înmulţ it a face răutate înaintea Domnului, ca să
- l
mânie pe el.» [21: 5- 6]
TÂLCUIRE
Fiindc ă dup ă urmarea elinilor, şi a păgânilor, oarecare Creş
tini
aprindeau focuri înaintea prăvăliilor, şi a caselor sale, peste care să
reau.
Sinodul acesta pe Clericii care ar face una ca aceasta de aici înainte, îi
cateriseşte, iar pe mireni, îi aforiseşte. Şi vrând a arăta, c ă dac ă niş
te
obiceiuri elineşti ca acestea făcându - se de către Iudeii cei nedepliniţ
i,
porneau pe Dumnezeu spre mânie, ş i spre urgie, cu cât mai vârtos pe El îl
mânie, când se fac de noi Creştinii cei depliniţi, ş i ucenicii Evangheliei,
zice: „C ă împăratul Manase a făcut Jertfelnic, adic ă aducea jertfe Oştii ş i
puterii Cerului, adic ă Stélelor ( ş i mai ales Lunii; precum este scris la
Ieremía. A tămâia împărătesei Cerului şi a jertfi ei jertfe, adic ă Lunii) într -
amândou ă curţile casei Domnului; şi treceau pe fiii săi prin foc, ş i se
descânta, şi se vrăjea, şi au făcut grăitori din pântece, şi ghicitori ş i au
înmulţit a face ce este rău întru Ochii Domnului, ca să- l întă
râte pe El.
Însemneaz ă îns ă, c ă aceasta ce se zice, a trecut prin foc pe fiii să
i, Sinodul
aici o au înţeles, în loc de, c ă au făcut Manasi pe fiii săi s ă sar ă prin foc;
iar Chiríl al Alexandríei la tâlcuirea lui Isaía, o a tâlcuit în loc de, c ă de tot
au ars pe fiii săi în foc, proaducându - i pe ei jertf ă dracilor.
CANON 66
Din Sfânta zi a Învierii lui Hristos Dumnezeului nostru, pân ă la
Duminica nou ă, toat ă săptămâna se cuvine a se zăbovi Credincioş
ii
nelipsit în Sfintele Biserici, cu Psalmi şi cu laude, şi cu Cântă
ri
Duhovniceş ti, veselindu - se şi serbând întru Hristos, ş i luând aminte
la citirea Dumnezeieş tilor Scripturi, şi desfă
tându - se cu sfintele
Taine. C ă aşa vom fi cu Hristos împreun ă înviaţ i, şi împreun ă înălţaţ
i.
Nicidecum dar în proarătatele zile s ă se săvârş easc ă alergare de cai,
sau vreo alt ă privelişte de norod.
TÂLCUIRE
Fiindc ă toat ă săptămâna cea luminat ă , ca o zi cu Numele Domnului
numit ă se socoteşte, pentru aceasta Canonul acesta rânduieşte, c ă toţ
i
Creştinii în săptămâna aceasta se cuvine a îngădui înlă
untru în Biserici,
veselindu - se şi serbând Învierea Domnului cu Psalmi, şi cu laude, ş i cu
cântări Duhovniceşti, luând aminte la cuvintele Dumnezeieş
tilor Scripturi,
şi împărtăşindu - se cu Dumnezeieştile Taine. Pentru c ă cu un chip ca
acesta împreun ă vom învia, şi împreun ă ne vom înălţa cu Hristos
210
. Drept
aceea în zilele acestea alergături de cai s ă nu se fac ă, nici vreo altă
210
Din Canonul acesta învaţă- se şi Creştinii cei de acum, care sfânt ă via ţă întrebuinţ
au
Credincioşii cei vechi, întru aceste sfinte zile ale Învierii! Şi dimpotriv ă care necuviincioasă
via ţă vieţuiesc aceştia acum, şi îndrepteze - se, pără
sindu - se de banchetuiri, de jocuri, de
comédii, de cântece, şi alte necuviinţe ce fac întru acestea. La Moscova aud, c ă Creş
tinii în
fiecare zi a săptămânii acesteia merg de la o Biseric ă la alta, şi fac Litánii, ca s ă nu găsească
vreme de a face alt ă vreo necuviin ţă; care aceasta se cuvine a se face şi de Creştinii noş
tri,
ca s ă nu se abat ă la nerânduieli şi la necuviinţe. Este cunoscut la mulţi, şi celă
lalt preasfânt
obicei, care se ţine în Moscova, a nu se culca cu muierile lor bărbaţii cei mai evlavioş
i în
toat ă Luminat ă săptămâna aceasta, şi dup ă urmare nici nunţ
i a face întru aceasta. Cu
adevărat preasfânt obicei, care se cuvine a- l urma Creştinii noştri. Că
ci, precum am zis,
toat ă săptămâna aceasta, se socoteşte ca luminat ă ziua aceea cu Numele Domnului numit ă.
215

privelişte de norod, necuviincioas ă adic ă, de jucă
rei, sau de jocuri, sau de
luptări, sau de alt ă banchetuire de acest fel.
CANON 67
Dumnezeiasca Scriptur ă ne- a poruncit, a ne depă
rta de sânge, de
sugrumat ş i de curvie. Deci pe cei ce pentru lacomul
pântece, sângele de orice fel de vit ă cu oarecare meşteş
ug îl fac de
mâncare, şi aşa îl mănânc ă, potrivit îi certă
m. Deci, de acum înainte
oricine se va apuca sânge de vit ă , cu orice fel de chip, de va fi Cleric
s ă se cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă . [Fapte 9: 3, 4;
Levitic 17: 13; Fapte 15: 28, 29]
TÂLCUIRE
Acestea fiind oprite de Dumnezeiasca Scriptur ă cea veche, ş i mai ales
s- au oprit şi de cea nou ă ca nişte desfrânătoare şi nu de nevoie.
CANON 68
Pentru a nu fi iertat nimănui Cărţi de ale Testamentului vechi, ş i
ale celui nou, şi ale sfinţ ilor şi aleşilor propovăduitorilor ş i
învăţătorilor noştri, ale strica, sau a le rupe, sau vânzătorilor de cărţ
i,
sau celor ce se zic făcători de miruri, sau altcuiva dintre toţ
i a le da
spre pierzare; făr ă numai de cumva desăvârşit, ori de Cári, ori de ap ă ,
ori cu vreun alt chip, s- ar netrebnici; iar cel ce se va prinde de acum
înainte făcând ceva de acest fel, pe un an s ă se aforiseasc ă; asemeni ş i
cel ce cumpăr ă acest fel de cărţi, dac ă nici el le ţ ine pe acestea spre
folosul său, nici altuia de le d ă spre facerea de bine şi spre a se pă
zi,
ci de se va apuca a le strica pe acestea s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Nu este slobod, zice Canonul acesta, nimă
nui a strica, sau a rupe
cărţi de ale Testamentului vechi şi ale celui nou, şi de ale învăţă
torilor
celor aleşi, care cu cercetare au fost primite (c ă mulţi au scris, ş i s- au
lepădat), ori a le da cârciumarilor de cărţi, adic ă celor ce le stric ă , ori
celor ce vând mirodenii, sau altcuiva spre stricăciune, făr ă numai de s- au
mâncat desăvârşit de viermi, sau de au putrezit şi s- au ş ters literele
pentru vechime, încât nu se poate citi, ci ş i atunci acest fel de hârtii, nu se
cuvine a se întrebuinţa în lucrări necinstite, ş i a se arde, sau a se îngropa
în loc necălcat, pentru ca s ă nu se spurce cele sfinte, ş i care cuprind
cuvinte sfinţite. C ă se potriveşte ş i la aceasta zicerea Proorocului Isaía,
aceasta: « Şi va fi odihna lui (Hristos adic ă şi Dumnezeu) cinstit ă» [11: 16]
CANON 69
S ă nu fie iertat cuiva dintre mireni săvârşind, a intra în lă
untru în
Sfinţitul Altar, c ă împărăteştii stăpâniri ş i domniri îi este iertat
aceasta, când ar vrea s ă aduc ă daruri Ziditorului său, dup ă oarecare
preaveche predare.
TÂLCUIRE
Sfântul Altar afierosit fiind celor Preoţiţ
i; pentru aceasta Canonul
acesta opreşte a intra într- însul pe oricare mirean, afar ă numai de
216

Împăratul; şi acesta înc ă, nu ca un mirean, ci ca unul ce are stăpânie, ş i
Domnie, şi este Unsul Domnului
211
. Căruia s- a iertat a intra dup ă veche
tradiţie, când voieşte a aduce Daruri Ziditorului său Dumnezeu şi s ă se
cuminece.
CANON 70
S ă nu fie iertat femeilor în vremea Dumnezeieş
tii Liturghii a
vorbi, ci dup ă glasul Apostolului Pavel, tac ă [1 Corinteni 14, 34]. Că
nu li s- a dat voie lor a grăi, ci a se supune, precum ş i Legea zice
[Facerea 3, 16]. Iar de voiesc a se învăţa ceva, în case întrebe - ş i pe
bărbaţii lor.
TÂLCUIRE
Porunceşte Canonul acesta, s ă nu grăiasc ă femeile în vremea
Dumnezeieştii Liturghii (înc ă şi întru toate adunările Credincioş
ilor ce se
face în Biseric ă).
212
CANON 71
Cei ce se înva ţă legile politiceşti, nu trebuie a întrebuinţ
a
obiceiuri elineş ti, nici prin teatre a se judeca, sau a săvârş
i cele ce se
zic restogoliri, sau a se îmbrăca cu haine afar ă de obş
teasca
întrebuinţ are, nici în vremea când încep învăţă
turile, sau când ajung
către sfârşitul lor, sau, peste tot s ă zicem, pe la mijlocul acestui fel de
învăţături. Iar dac ă cineva de acum înainte va îndră
zni a face aceasta
s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Precum cei mai făr ă de socoteal ă dintre cei învăţaţ
i ai Atenienilor,
obişnuiau precum scrie Teológul Grigorie în Cuvântul asupra îngropă
rii
marelui Vasilie, a se lupta cu împotrivnicii lor, şi a apuca cetăţile, şi că
ile,
211
Însemneaz ă, c ă dup ă Teodorit Bisericeasca Istorie Cartea 5 cap 17, deş
i Credinciosul
Împăratul Teodósie s- a dezlegat de către sfântul Ambrósie din legătura vărsă
rii de sânge
că
reia i- a fost pricinuitor, cu toate acestea, aducând lui Dumnezeu Darurile la Sfântul Altar,
şi aşteptând acolo ca s ă se împărtăşeasc ă, nu s- au lăsat de Ambrósie, zicându - i, c ă cele din
lăuntru o Împărate, sunt umblate de singuri Presbiterii; ci i s- au poruncit s ă stea afar ă de
Altar; şi de atunci Împăratul, şi în Constantinopol venind îş
i aducea darurile lui Dumnezeu
în lăuntru în Altar, şi îndat ă ieşea, neîmpărtăşindu- se în lăuntru, dup ă obicei. Şi ară
tând
prea Credinciosul Împărat cu pilda sa, c ă nu se cuvine a se împărtăşi în lăuntru Împăraţ
ii
cei ce au făcut vărsare de sânge. De aici îndeamnă- se Preoţii, şi Duhovnicii s ă taie obiceiul
cele nelegiuit, care prin multe locuri urmeaz ă, de intra lumenii în Sfântul Altar, şi- i face să
cad ă sub pedeapsa împăratului Aház, care fiind lumean, s- a apucat s ă lucreze cele ale
Iereilor; căci, dup ă oarecare chip şi aceştia îşi însuşesc cele ale Preoţ
ilor, intrând în locul cel
rânduit pentru Ierei. Ş i de este lucru nelegiuit numai a intra mirenii în Altar, oarecât mai
nelegiuit este ceea ce fac oarecare Preoţi neînvăţaţi, de pun mireni, sau Citeţ
i în Joia cea
mare ş i potrivesc Sfintele la Sfânta Proscomídie în Altar (care lucru la noi cu darul lui
Dumnezeu nici s- a auzit). Părăsească- se pentru dragostea lui Dumnezeu, ca s ă nu cad ă sub
caterisirea Preoţiei lor. Iar Simeón al Tesalonicului zice (cap 143) c ă Împă
ratul se
împărtăşeşte în Altar, numai în vremea când se ungea Împărat, şi dup ă Diaconi, ş i nu la
sfânta Mas ă; ci de laturi pe o măsu ţă aşternându - se Antimis.
212
Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom zice aşa: „Odat ă a învăţat femeia (adic ă pe
Adam în Rai) şi pe toate le- a răsturnat, pentru aceasta zice, s ă nu înveţe. Şi iarăşi, c ă atâta
trebuie a fi ea tăcut ă, zice, încât nu numai pentru cele ale vieţ
ii, ci nici pentru cele
Duhovniceşti s ă grăiasc ă în Biseric ă . Aceasta este podoaba ei, aceasta cinstea, aceasta mai
mult pe ea o poate împodobi decât hainele cele scumpe.” (Voroava 9 la cea 1 că
tre Timotei,
faţa 283 Tom 4)
217

şi altele asemeni ca acestea obiceiuri a face sofiş
tilor celor tineri; întru
acest chip şi Creştinii cei ce se învăţau legile politiceşti, întrebuinţ
au
aceste elineşti obişnuinţe, şi se judecau în Teatre, pentru cine dintre ei să
se fac ă mai întâi, făcea înc ă şi cele ce se ziceau rostogoliri, adic ă arunca
oarecare semne, când se prigoneau învăţătorii, care dintre ei s ă ia pe
cutare ucenic, şi care pe cutare (precum am zice, ca nişte sorţ
i). Sau
purtau îmbrăcăminte afar ă de ceea ce se obişnuia la mulţi. Ş i acestea
toate porunceşte Canonul s ă nu se fac ă, nici când încep învăţă
tura
Legilor, nici când ajung la mijlocul ei, nici când o sfârş
esc. Iar care de aici
ar mai face aceasta, s ă se aforiseasc ă.
CANON 72
S ă nu iertat bărbatul dreptslă
vitor a se împreuna cu muiere
eretic ă, nici iarăşi bărbat eretic a se însoţ i cu femeie dreptslă
vitoare,
ci deşi s- ar afla ceva de acest fel c ă s- a făcut de vreunul dintre toţ
i,
nunta s ă se socoteasc ă neîntărit ă, şi nelegiuita însoţ ire s ă se deslege,
c ă nu trebuie cele neamesteacate a se amesteca, nici cu oaia lupul a se
împletici, şi cu partea lui Hristos soarta păcătoşilor. Iar de va că
lca
cineva acestea de noi hotărâte, s ă se aforiseasc ă. Iar dac ă unii încă
întru necredin ţ ă aflându - se, şi înc ă nu sunt număraţ
i în turma celor
dreptslăvitori, s- au însoţ it cu legiuit ă nunt ă, între sineş
i, apoi, o parte
adic ă binele alegându - l, a alergat la lumina Adevărului; iar cealalt ă , se
ţine înc ă de legătura rătăcirii, nealegând a căutat către Dumnezeieş
tile
Raze ale adevărului (îns ă de binevoieş te cea necredincioas ă a locui
împreun ă cu cel credincios, sau dimpotriv ă cel necredincios cu cea
necredincioas ă) s ă nu se despart ă, dup ă Dumnezeiescul Apostol: «Că
se sfinţ eş te bărbatul necredincios prin femeia credincioas ă,
ş i se
sfinţ eşte femeia necredincioas ă prin bă
rbatul credincios.» [1
Corinteni 7: 14] [Sinod 4: 14]
TÂLCUIRE
Poate c ă din învoirea aceasta, şi din împreun ă locuinţa, se va povăţ
ui
şi cealalt ă parte către buna cinstire; dup ă zicerea a însuş
i acestui
Dumnezeiesc Apostol, c ă ce ştii femeie de- ţi vei mântui bărbatul?
Ş i ce
ştii bărbate de- ţi vei mântui femiea? [1 Corinteni 7: 16] Teamă
- se de
certarea acestui Sfânt Sinod Arhiereii cei ce slobod niş
te asemenea
însoţiri, şi nici întru un chip s ă ierte nişte nunţi ca acestea.
CANON 73
Crucea cea făcătoare de via ţă arătându - se nou ă Mântuire, trebuie
s ă punem toat ă silinţ a, spre a da cinstea ce cuviincioas ă aceea prin
care ne- am mântuit din greşala cea veche. Drept aceea ş i cu gândul,
şi cu cuvântul, şi cu simţ irea dându - i ei închină
ciune, închipurile
Crucii cele ce se fac de oarecare pe faţa pământului, a se ş terge cu tot
chipul poruncim, ca nu cu călcarea celor ce umbl ă, semnul Biruinţ
ei
noastre, s ă se ocărasc ă . Deci, de acum înainte cei ce fac chipul Crucii
pe faţa pământului, poruncim s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Hotărăşte Canonul acesta ca s ă ne sârguim cu tot chipul a da
cuviincioasa cinste Sfintei Cruci, prin care ne- am mântuit, ş i din robia
218

păcatului ne- am slobozit, şi cu gândul aducându - ne aminte adic ă , de câte
bunătăţi printr - însa ne- am norocit; şi cu cuvântul, povestind acestea ş i la
alţii, şi mulţumind lui Hristos celui ce s- a răstignit pe ea. Şi cu simţ
ire,
sărutându - o, cinstindu - o, ori unde o vom vedea. Şi fiindc ă unii, mai
proşti, însemneaz ă pretutindeni închipuirea cinstitei Cruci, pân ă ş i pe
faţa pământului, poate pentru evlavie, pentru aceasta porunceş
te Sinodul,
oriunde s- ar afla semnul Sfintei Cruci, jos închipuit, s ă se ştearg ă, şi s ă se
strice, pentru a nu se călca, şi a nu se necinsti de cei ce umbl ă , semnul cel
biruitor al Mântuirii noastre. Ş i cei ce de acum înainte ar face semnul
sfintei Cruci pe locul unde s- ar călca în picioare, s ă se aforiseasc ă.
CANON 74
C ă nu se cuvine întru cele Domneşti [locurile consfinţ
ite
Domnului], sau în Biserici, a face cele ce se zic agápe, şi în lă
untru în
cas ă a mânca, şi a aşterne acúbita. Iar cei ce îndră
znesc a face aceasta,
ori s ă înceteze, ori s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta, este întocmai cu cel 28 din Laodíchia, care opreş
te a
face Creştinii agápe adic ă ospeţ
e din dragoste, care aduc spre unire pe cei
ce împreun ă mănânc ă, în Domnitoarele Biserici. Şi a nu aş
terne
aşternuturi moi, şi înalte, pe care le numesc cu cuvânt latineş
te acúbite,
c ă pe unele ca aceastea şezând Creştinii mâncau
213
. Iar câţi ar îndră
zni a
face aceasta, ori s ă se părăseasc ă, ori s ă se aforiseasc ă . Trebuie a
însemna, c ă Valsamón, Chiriacá (Domneşti) voieşte s ă înţeleag ă aici
Canonul, fiecare loc afierosit Domnului, precum Nártica, adic ă ş i Tinda
Bisericii.
SIMFONIE
„Întocmai cu acesta şi cel 49 al celui din Cartghén, opreş
te pe
Episcopi şi pe Clerici, şi pe mireni în Biserici s ă nu fac ă ospeţe, afară
numai, dac ă dup ă nevoie dup ă nevoie vor mânca oarecare stră
ini ce
călătoresc. Însemneaz ă c ă, deş
i opresc Canoanele acestea la Biserici a se
face Agápe [dragoste], nu opresc îns ă a se face şi în casele obşteş
ti.
Pentru c ă cel 27 al acestuiaşi Sinod al Laodichiei porunceşte s ă nu ia cei
sfinţiţi,
şi mirenii, părticele oarecare din bucate cu nesaţ
iu, când se
cheam ă la acest fel de Agápe. Iar cel 11 din Gángra anatematiseş
te pe care
defaim ă pe cei ce fac acest fel de Agápe (afar ă din Biseric ă adic ă) ş i întru
cinstea Domnului chemând pe fraţi, şi dispreţuite fă
cându - le, nu voiesc
213
obiceiul de a face Creştinii ospăţuri în Biseric ă, s- au început din vremurile sfinţ
ilor
Apostoli, care în ziua Duminicii mai vârtos, când vrea s ă se împărtăşeasc ă , aduceau la
Biseric ă pâine şi vin cei mai avuţi, ca dup ă împărtăşirea Dumnezeieş
tilor Taine, precum zice
Zonará, şi Hrisostóm la voroava 27 a celei 1 către Corinteni pofteau pe cei mai săraci, şi toţ
i
împreun ă şezând mâncau. Fiind îns ă c ă Corintenii au stricat rânduiala aceasta, ş i fiecare din
cei mai avuţi îşi mâncau singuri bucatele sale, şi nu dădea celor să
raci, încât de aici urma,
altul adic ă a flămânzi, iar altul a se îmbă
ta; pentru aceasta Dumnezeiescul Pavel, în capul
11 al celui 1 către Corinteni îi mustra, şi pentru c ă defaim ă cu aceasta pe Biserica lui
Dumnezeu, şi c ă ruşineaz ă oarecum pe cei săraci, neavând s ă mă
nânce la acest fel de
obşteşti ospăţ
uri; deci aceste cuvinte ale Apostolului propunându - le marele Vasilie, din
acestea încheie c ă, obşteasca Cin ă nu se cuvine a o mânca în Biseric ă cineva, unit cu
Canonul 28 al celui din Laodíchia, şi cu acest 74. Iar Domnitoarele ce le pomeneş
te Canonul
acesta aşa se numeau; fiindc ă în cele mai de multe ori Duminicile se săvârş
ea întru ele
Dumnezeiasca Liturghie. Fiind ele afierosite lui Dumnezeu Împă
ratului a toate, nu de la
oameni dobândindu - şi ele numirea, ci de la însuşi Domnul tuturor, de la care ş i Domnitoare
sau Domneşti s- au învrednicit a se numi.
219

s ă mearg ă la acestea. Iar cel 76 al acestuia al 6- lea aforiseş
te pe cei ce
vând vin, şi mâncări, sau alte oarecare înlăuntrul sfinţitelor Curţi. Îns ă ş i
cel 97 al acestuiaşi, pe Clerici îi cateriseşte, iar pe mireni îi aforiseş
te, pe
care vor poposi în lăuntrul locurilor celor sfinţite. Dar cel 88 al acestuiaş
i,
pe Clerici îi cateriseşte, iar pe mireni aforiseşte, care bag ă dobitoace în
sfinţitul Loca ş, afar ă îns ă dac ă numai de mare nevoie. Vezi ş i
subînsemnarea celui 83 al acestuaişi al 6- lea Sinod.
CANON 76
Cei ce vin în Biseric ă spre a cânta, voim nici strigă
ri
necuviincioase a întrebuinţ a, şi firea spre ră
cnire a o sili, nici a zice
ceva din cele nepotrivite neînsuş ite Bisericii; ci cu mult ă luare aminte,
şi cu umilin ţă a aduce lui Dumnezeu Privitorului celor ascunse acest
fel de Psalmodii. C ă sfinţ itul Cuvânt a învăţat evlaviş
ti a fi fiii lui
Israil. [Levit 15: 30]
TÂLCUIRE
Cântarea Psalmilor ceea ce se face în Biseric ă, rugăciune este că
tre
Dumnezeu, pentru a se milostivi asupra păcatelor noastre. Ş i cel ce se
roag ă, şi se tânguieşte, trebuie a avea Moral cucerit, şi umilit, iar ră
cni
cineva, arat ă moral sume ţ şi neevlavist. Pentru aceasta porunceş
te
Canonul acesta, ca cei ce cânt ă în Biseric ă, s ă nu- şi sileasc ă firea lor
pentru a striga puternic. Nici s ă zic ă altele necuviincioase în Biseric ă . Care
îns ă ar fi cele neîncuviinţate în Biseric ă? Ră
spunde Zonará tâlcuitorul, a fi
cântecele femeieşti, cele jalnice (prin aceasta zice şi
multele tereremuri , ş i
cea peste măsur ă pestriţime a cântării, sau cele ce pleac ă spre curvie).
Îns ă porunceşte Canonul acesta ca toate acestea s ă lipseasc ă din Biseric ă ,
şi Cântăreţii s ă proaduc ă lui Dumnezeu, Cântările cu mult ă luare aminte,
ca celui ce vede ascunsele inimii adic ă, ş i mai ales cugetele inimii celui ce
cânt ă şi se roag ă, căci strigările sunt a celor din afar ă. Pentru c ă ş i
sfinţitul cuvânt al Leviticónului înva ţă, a fi că
tre Dumnezeu cucernici fiii
lui Israíl. 214
214
Pentru c ă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava „Am văzut pe Domnul ş ezând pe
scaun” faţa 120 Tomul 5) opreşte mult pe cântările cele din hóruri, şi neîncuviiţatele săltă
ri,
şi răcnetele cele neobişnuite, şi strigările cele făr ă rânduial ă . Tâlcuind psalmicescul acela
(cuvânt), „slujiţi Domnului cu fric ă”, şi foarte tare mustrând pe aceia, care amestec ă cu
Duhovniceştile cântări, shimile din afar ă cele teatriceşti, şi strigările cele făr ă înţ
eles (care
sunt şi acum tereremurile, şi nenanelile, şi alte făr ă înţeles) cuvinte, şi zice, c ă acestea sunt
însuşite, nu celor ce slavoslovesc pe Dumnezeu, ci celor ce joac ă şi amestec ă drăceş
tile
jocuri cu Îngereasca Slavoslovie; înva ţă pentru aceasta prin multe, c ă se cuvine cu fric ă, ş i
cu inim ă înfrânt ă s ă înălţăm Slavosloviile către Dumnezeu, ca s ă fie acestea primite, ca o
tămâie cu bun miros. Cu totul vrednic ă de laud ă şi de adevăr este ş i cuvântul acela care îl
zice preaînţeleptul Melétie Pigá în a 3- a scrisoare cea pentru Creş
tinism. Pentru aceasta dar
numai glasurile cele omeneşti sunt primite în Biseric ă, care sunt împărtăşite firii ş i simple,
iar organiceştile sunete cele luminate ca pe cele cu totul oprite le izgonesc Dumnezeieş
tii
Părinţi. Pe care cântări musiceşti şi organiceşti. S- au nevoit oarecare din aceş
ti de acum a le
băga iarăşi în Biseric ă. Iar tereremurile şi nenanelele ce se cânt ă nu se arat ă a fi vechi, ci noi.
Pentru c ă în scrierile lui Ioan Damaschin, şi în facerile altor vechi cântăreţi, nu se afl ă aceste
neînţelese cuvinte şi cratimi. Se arat ă a fi începute din timpul lui Ioan Cucuzél. Iar cratimile
pe care Psalţii de astăzi le cânt ă la privegheri, cu toate c ă sunt îndoite, de multe ori ş i
întreite cu chímenul, se fac în adevăr făr ă dulcea ţă şi îngreoitoare evlavioşilor ascultă
tori;
pentru aceasta rugăm pe canoniceştii Psalţi, ca s ă cânte síntoma (în scurt), pentru a fi
acestea mai frumoase, şi s ă rămân ă vreme de a se face şi citire, ş i Canoanele a se cânta mai
rar, în care st ă tot sufletescul rod al privegherii. Zic oarecare, c ă, neînţ
elesele aceste
tereremuri s- au primit în Biseric ă, pentru plăcerea şi îndemnarea norodului celui prost.
220

SIMFONIE
Zice şi Proorocul Davíd „cântaţi cu înţ
elegere”. Acest grai tâlcuindu - l
marele Vasilie (în adunarea în scurt 279) zice: Înţ
elegerea cuvintelor
sfintei Scripturi se aseamăn ă cu felurimea bucatelor ce mănânc ă gura.
Fiindc ă dup ă Iov [cap 12: 11] «Gâtlejul gust ă bucatele.» Iar mintea judecă
cuvintele. Aşa dar dac ă sufletul cuiva judec ă puterea fiecă
rui cuvânt,
precum şi gustul pe felurimea bucatelor, acesta plineş
te Daviticeasca
aceast ă porunc ă. Adaug ă acelaşi Vasilie iarăş
i (vezi adunarea în scurt 281)
c ă oricare nu merge în Biseric ă s ă cânte cu dorin ţă, acela ori s ă se
îndrepteze, ori s ă se izgoneasc ă. Iar dac ă sunt Psalţi mulţ
i, zice, (vezi
adunarea în scurt 307) aceştia, s ă întrebuinţ
eze Psalmodiile [cîntare de
Psalmi], cu rândul (efimería), adic ă dup ă săptămân ă . Iar cel din Laodíchia
al 15- lea Canon porunceşte s ă nu cânte în Biseric ă altul careva, afar ă de
cei canonici, şi din Cărţile cele de piele Psalţii s ă cânte. Adic ă numai de pe
cele de membran ă, cântând îns ă şi de pe alte Cărţi de psaltichíe. Dar ş i cel
23 al acestuiaşi, zice, c ă nu pot Psalţii când cânt ă Orariu. Se cuvine însă
ca printre cântări s ă fie şi citire ( şi rugăciune) dup ă cel 17 al acestuiaşi.
CANON 76
Cum c ă nu trebuie în lăuntru în sfinţ itele Curţi, a se aş
eza
cârcium ă, s a
u a se pune înainte felurile cele de aromsé vasul
[cucernicia] către Biserici. C ă Mântuitorul nostru ş i Dumnezeu prin
petrecerea cea în trup învăţ
ându - ne pe noi, poruncea a nu face Casa
Părintelui său cas ă de neguţ ătorie [Ioan 2: 16]. Care ş i mesele
schimbătorilor de bani le- a răsturnat,
şi pe cei ce fă
ceau Biserica
loca ş mirenesc i- a izgonit. Deci de se va prinde vreunul în greş
eala
aceasta de fa ţă, s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
„A zis Domnul Iudeilor [Luca 19, 46] scris este: Casa mea, cas ă de
Rugăciune se va chema [Isaia 56, 7]. Iar o aţi făcut pe ea peşter ă de tâlhari
[Ieremia 7, 10].» Drept aceea ca s ă nu se zic ă şi celor Credincioş
i acest
înfricoşat cuvânt, opresc sfinţii Părinţ
i prin Canonul acesta, a nu se pune
cârciume, adic ă a nu se vinde vin, sau rachiu, sau alte feluri de mâncă
ri,
dup ă Zonará; sau şi oarecare feluri de aromaticá, dup ă Valsamón, sau alte
oarecare neguţătorii a se face, în lăuntru în curţile sfinţitelor Lăcaşuri, ş i
ale Dumnezeieştilor Biserici, pentru a se păzi cinstea lor. Pentru c ă ş i
Domnul Legiuind nou ă, zice, s ă nu facem Casa Tatălui lui, cas ă de
neguţătorie, care şi banii celor ce vindeau monedele, sau banii cei ră
i i- a
risipit, şi pe cei ce făcuser ă pe Biseric ă cas ă obşteasc ă cu bici de frânghie
a
Se afl ă mâncări la alţii, precum şi Zonará tâlcuieşte.
221

i- a izgonit. Iar care va îndrăzni a face aceasta, s ă se aforisească 215 . Citeş
te
şi cel 74 al acestuiaşi al 6- lea Sinod.
CANON 77
C ă nu se cuvine cei sfinţ iţ i, sau Clericii, sau aschitíii, a se scă
lda
în baie, cu muieri; nici tot Creştinul mirean; c ă aceast ă prihă
nire este
întâia la păgâni. Iar de se va vă
di cineva întru aceasta, de va fi Cleric,
s ă se cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta, este întocmai cu cel 30 al Sinodului din Laodíchia,
afar ă îns ă de certări numai, căci zice c ă nu se cuvine cei sfinţiţ
i ce sunt în
lăuntrul Altarului, cum şi ceilalţi Clerici ce sunt afar ă de Altar, adică
Monahii şi aschitíii, şi de obşte fiecare Creştin, a se scălda în bă
i
împreun ă cu muierile; fiindc ă aceast ă necuviin ţă la pă
gâni se vede a fi cea
întâia prihănire, şi cea mai mare sminteal ă împotriva Creş
tinilor. Iar
Apostolul porunceşte «a nu ne face sminteal ă Iudeilor, şi Ellinilor, ş i
Bisericii lui Dumnezeu» [1 Corinteni 10: 32]. Şi dac ă , precum zice Zonará,
şi numai chiar a întâmpina cineva muiere în cale, sau în cas ă, îi tulbură
gândul, cum dar nu se afunda, şi nu se va porni spre poft ă mintea
bărbaţilor acelora, care se scald ă împreun ă cu muierile? Dar nici cei
însoţiţi dup ă Lege se cuvine a se scălda împreun ă, dup ă Valsamón, sau în
baie, sau în mare, sau în Râu; c ă îşi stă
pânesc trupurile sale pentru
naşteri de copii, şi nu pentru a se dezgoli, şi a- şi vedea ruşinea lor.
CANON 78
C ă se cuvine celor ce se lumineaz ă a se învăţa Credinţ a, ş i în joia
săptămânii a o spune Episcopului, sau Presbíterilor.
TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta, este întocmai cu cel din Laodíchia 46 care zice că
cei ce se catehisesc şi se gătesc spre luminare, ş i spre Botez, se cuvine în
toat ă vremea catehisirii lor (iar cât ă este aceasta? Vezi sub însemnarea
Canonului al 2- lea al Sinodului întâi), pentru ca s ă se înveţ
e bine Dogmele
Ortodoxei Credinţe, şi în fiecare Joi a săptămânii, dup ă Zonará, s ă le zice
de rost Arhiereului, sau Presbíterilor celor ce- i catehisesc pe ei. Ca nu
neştiind Taina noastr ă s ă se boteze, şi neînvăţaţi şi neîntăriţ
i fiind, cu
lesnire s ă se amăgeasc ă de către eretici.
215
Pe lâng ă acestea şi marele Vasilie categoriseşte (vezi dup ă Pláton 40) vânzările ş i
cumpărăturile care se fac la Bisericile Mucenicilor şi ale sfinţilor, la sărbă
torile lor, zicând:
„C ă Creştinii pentru alt nu se adun ă la Biserici, şi împrejurul Bisericilor, făr ă numai s ă se
roage, şi s ă vin ă întru aducerea aminte a celor ce pân ă la moarte au stătut ş i s- au nevoit pe
care nevoinţe le- au arătat sfinţii pentru buna cinstire, şi s ă se îndemne şi ei către aceeaş
i
râvn ă, şi nu ca s ă fac ă serbare, şi pe Biserica lor, bâlci şi neguţătorie. Adăugând el ş i
aceasta, c ă foarte se mânie Dumnezeu asupra celor ce vând şi cumpăr ă în Biserici, ori
împrejurul Bisericilor, precum aceasta (o au arătat) Iisus Hristos. Care totdeaunaş
i
pretutindeni blând fiind şi smerit cu inima, şi numai asupra celor ce în Biseric ă vinde ş i
cumpăr ă, au ridicat frânghia să- i loveasc ă. Fiindc ă neguţătorii aceş
tia prefac pe Casa
Rugăciunii, în peşter ă furilor şi tâlharilor. Şi vezi, c ă tâlhari şi furi numeş
te Domnul pe
vânzători, şi de obşte pe neguţători, pentru nedreptăţile, ş i minciunile, pe care le
întrebuinţeaz ă la neguţătoria lor.
222

CANON 79
Nelehusít ă pe Dumnezeiasca Naştere cea din Fecioară
mărturisind, precum şi făr ă de sămân ţă s- a făcut, şi al toat ă turma
propovăduind, pe cei ce din neştiin ţă fac ceva din cele ce nu se cuvin,
îndreptării îi supunem. Drept aceea fiindc ă unii dup ă Ziua sfintei
Naşteri a lui Hristos Dumnezeului nostru, arat ă fierbând semidále, ş i
aceasta unii altora împărţindu - o, cu pricinuire adic ă de cinstea
lehusírii a Preacuratei Fecioarei Maici. Poruncim nimic de acest fel a
se săvârşi de cei Credincioş i, c ă aceasta nu cinste Fecioarei celei ce
mai presus de minte şi de cuvânt, a Nă
scut cu Trup pe Cuvântul cel
neîncăput, din cele obşteşti, şi ale noastre a hotărî, ş i a însemna pe
cele dup ă negrăita sa Naştere. Deci de se va vă
di cineva de acum
înainte, făcând una ca aceasta, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă ; iar
de va fi mirean, s ă se aforisesc ă.
TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare Creştini, de la neştiin ţă pornindu - se a doua zi după
Naşterea lui Hristos fierbe semidale (adic ă făin ă de grâu curat ă), ş i alte
feluri oarecare, care împărţindu - le unii altora le mănânc ă, fă
cându - o
aceasta ca când întru cinstea Lehusirii Născă
toarei de Dumnezeu (Precum
se obişnuieşte a se face şi la celelalte femei, care dup ă natur ă nasc);
pentru aceasta opreşte Canonul acesta de a face Creş
tinii acest lucru.
Fiindc ă a asemăna noi prin acest fel de obicei, cu obşteasca, ş i smerita
naşterea noastr ă a oamenilor, pe Naşterea cea negrăit ă a pururea
Fecioarei, aceasta nu i se socoteşte cinste, celei ce mai presus de minte ş i
de cuvânt a Nă
scut cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul cel întru toate
neîncăput, ci mai vârtos necinste. C ă precum făr ă de sămân ţă, ş i din
Duhul Sfânt, mărturisim pe Zămislirea de Dumnezeu Născătoarei, aş
a
asemeni şi pe Naşterea acesteia, o mărturisim mai presus de toată
moşirea şi lehusirea, care este naşterea de prunc cea cu dureri, ş i
următoare curgere a sângiurilor dup ă Zonará
216
. Iar care va voi a o face
aceasta, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă, iar mireanul s ă se aforiseasc ă.
CANON 80
Dac ă vreun Episcop, au Presbíter, sau Diacon, sau din cei ce se
număr ă în Cler, sau mirean, nici o nevoie grea având, sau lucru greu
încât a lipsi de Biserica sa mai mult; ci în ora ş petrecând, în trei zile
de Duminici, şi în trei săptămâni nu s- ar împreun ă aduna. De va fi
Cleric s ă se cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se îndepă
rteze de la
împărtăşire.
216
Pentru aceasta nu trebuie s ă închipuiasc ă zugravii pe Născă
toarea de Dumnezeu la
sărbătoarea Naşterii lui Hristos, culcat ă pe pa, ca cum cuprins ă de dureri. Dar nici se cuvine
s ă se scrie în Minee a doua zi dup ă Naş
terea lui Hristos, zicerea acestea. Lehusírea
Născătoarei de Dumnezeu, ci numai, Soborul Născătoarei de Dumnezeu; căci dup ă Grigorie
Nissis, ce se conglăsuieşte cu Sinodul acesta, Naşterea lui Hristos, făr ă lehusíre a fost. Că
ci
zicând numele lehusírei nu este mai presus de nestricăciune şi neispitit ă de Nunt ă ; iar a
închipui oarecare femei spă
lând pe Hristos în lighean precum se vede la multe Icoane ale
Naşterii lui Hristos, aceasta este cu totul necuviincios, şi aflare a oamenilor trupeşti. Ş i care
cu tot chipul trebuie a se lepăda. Fiindc ă şi Dumnezeieştii Cântăreţi şi făcători de Cântă
ri,
numesc de multe ori pe Naşterea Născătoarei de Dumnezeu lehusíe, zică
- se cu rea
întrebuinţare şi numele acesta despre nelehusía Naşterii acestei lehusíi, făr ă de durere, ş i în
loc de simpl ă naştere înţelegându - se.
223

TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, dac ă vreun Episcop, sau Presbíter, sau de
Diacon, şi de obşte oricare Cleric, sau mirean, făr ă de mare nevoie, ş i grea
sil ă, a nu lipsi de la Biserica sa, ci aflându - se în lăuntru în ora ş , în trei
Duminici nu va merge împreun ă cu ceilalţi Credincioşi la Biseric ă . De va fi
Cleric s ă se cateriseasc ă; iar de va fi mirean, s ă se aforiseasc ă. C ă , din
dou ă una este, ori unul ca acesta nu este Credincios, ori Credincios fiind,
defaim ă obşteasca cântarea de laud ă cea către Dumnezeu, şi rugăciunea.
CANON 81
Deoarece am aflat c ă în oarecare cetăţi, în Tresfinţ
ita Cântare,
împarte cu adăogire se glăsuieşte, dup ă Sfinte făr ă de moarte, aceasta,
cel ce te- ai răstignit pentru noi, miluieşte - ne pe noi. Ş i aceasta de
sfinţ ii Părinţi cei vechi, ca o străin ă de Evsévie (buna cinstire), dintr-
un imn [laud ă] ca acesta s- au lepădat, împreun ă cu nelegiuitul eretic
cel ce a aflat acest fel de glas. Şi noi întă
rind cele mai dinainte cu
bun ă cinstire legiuite de către sfinţ ii Părinţii noş
tri, anatematisim pe
cei ce înc ă dup ă hotă
rârea aceasta primesc acest fel de glas în
Biseric ă, sau întru alt chip oarecum îl împreuneaz ă cu Tresfinţ
ita
Cântare. Şi de ar fi Ieraticesc călcătorul celor hotărâte, poruncim s ă se
dezbrace acesta de vrednicia Ieraticeasc ă, iar de va fi mirean, s ă se
aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Cel întâi Petru Cnaféul (adic ă nălbitorul), şi următorii lui care slă
veau
(c ă Mântuitorul Hristos cu Dumnezeirea a pătimit), au îndrăznit s ă adauge
în Tresfinţitul Imn [Laud ă], dup ă, Sfinte făr ă de moarte, aceasta, Cel ce
te- ai Răstignit pentru noi
217
. Deci ereticii aceştia împreun ă cu acest fel de
adăogire, s- au osândit de către Sinodul, ce s- a fă
cut în Roma în vremea
lui Félix, mai înainte de Sinodul al 5- lea. Şi mai ales nă
lbitorul acesta s- a
anatematisit (vezi dar procuvântarea Sinodului al 5- lea). Dar fiindc ă se
afl ă înc ă oarecare moştenitor al eresului nălbitorului, zicând Tresfinţ
itul
Imn împreun ă cu hulitoarea adă
ogirea aceasta, Sinodul acesta
anatematiseşte pe cei ce o primesc pe ea, şi ori făţi ş în Biseric ă , ori
217
De la Dumnezeu a luat Biserica lauda cea întreit Sfânt ă. C ă Istoriceşte sfinţ
itul Teofan,
cum c ă, cutremure făcându - se în Constantinopol, şi înfricoşându - se cetăţenii, au ieş
it la
câmp, făcând Litanie (împreun ă cu Împăratul Teodosie cel mic, şi Próclu Patriarhul desculţ
i,
dup ă Glicá) deci întru o zi s- a răpit un copil în aer, ş i a auzit Dumnezeiesc Glas care zicea,
s ă spun ă Episcopului, şi poporului, s ă Litaniseasc ă cu aceste cuvinte: Sfinte Dumnezeule,
Sfinte Tare, Sfinte făr ă de moarte, miluieşte- ne pe noi; zice îns ă Nichífor, c ă locul unde s- a
înălţat copilul s- a numit înălţare Dumnezeiasc ă, iar acum se numeş
te Psomatiá. Deci de
atunci a poruncit Împăratul pretutindenea a se cânta Imnul acesta în limba elineasc ă .
Pentru aceasta şi din vechi marele Sávva a iertat armenilor Creştinii s ă cânte slujba
Bisericeasc ă a lor în limba armeneasc ă, iar cântarea cea întreit Sfânt ă, nu armeneş
te; ci
Elineşte. Şi pân ă acum Latinii la Litania îngropării lor, elineşte cânt ă lauda cea întreit Sfânt ă ,
şi nu Latineşte, pentru cinstea limbii, întru care s- a glăsuit de la Dumnezeu. Şi se înalţă
lauda aceasta Sfintei Treimi. C ă, Sfinte Dumnezeule, însemneaz ă pe Tată
l, care este Izvorul
cel Dumnezeieşte Născător, al Dumnezeirii Fiului, ş i al Sfântului Duh. Iar, Sfinte Tare,
însemneaz ă pe Fiul, care este şi Tare, şi Putere, şi Bra ţ al Pă
rintelui, prin care toate s- au
făcut. Iar făr ă de moarte, însemneaz ă pe Sfântul Duh, care se zice Dătărul de via ţă . Iar
miluieşte- ne pe noi, unit singuratic, zicându - se, însemneaz ă, pe o Domnie ş i o Dumnezeire
a tustrele feţelor. Iar ieşitul din minte nălbitorul, adăogând, pe, cel ce te- ai ră
stignit pentru
noi, nu numai împreun ă cu împreun ă cu Fiul răstigneşte pe Tatăl, ş i pe Duhul cel Sfânt,
precum zice Damaschin în Cartea 3 cap 57. Ci şi a patra fa ţă bag ă în Sfânta Treime, ş i
osebit pune pe Dumnezeu Fiul, şi osebit pe Hristos cel ce s- a răstignit, dup ă Valsamón.
224

îndeosebi o unesc la întreit Sfânta câtnare, şi Clerici fiind aceş
tia îi
cateriseşte, iar mirenii fiind îi aforiseşte.
CANON 82
Întru unele zugrăviri din sfinţ itele Icoane, se închipuieş
te miel
arătat cu degetul de înainte Mergă
torul, care s- a luat spre închipuirea
Darului, în loc de adevatul Miel Hristos Dumnezeul nostru cel ce mai
înainte s- a arătat nou ă prin lege. Deci figurile cele vechi, ş i umbrele,
ca pe nişte Símboluri ale adevărului, şi mai înainte însemnă
ri, predat
Bisericii îmbrăţişându - le, Darul cinstim, şi adevă
rul, ca plinirea Legii,
aceasta primindu - o. Deci ca deplin şi întru Zugrăvituri, feţ
ele tuturor
s ă se închipuiasc ă , poruncim ca chipul Mielului Hristos Dumnezeului
nostru, celui ce a ridicat păcatul lumii, de acum înainte, după
omenire, s ă se închipuiasc ă ş i pe Icoane, în locul mielului celui vechi.
Prin aceasta înţ
elegând noi smerirea lui Dumnezeu Cuvântului, ş i
povăţ uindu - ne spre pomenirea petrecerii lui cu Trup, şi a pă
timirii
sale, şi a Mântuitoarei morţii sale, şi a izbă
virii lumii celei ce din
aceasta s- a făcut.
TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare zugrăvesc, pe Hristos, ca Oaie, ş i Miel, iar pe
Înaintemergătorul arătându - l pe el cu degetul său şi zicând: «Iat ă Mielul
lui Dumnezeu cel ce ridic ă pă
catul lumii.» [Ioan 1: 29] Pentru aceasta
porunceşte Canonul acesta, ca de aici înainte s ă nu se fac ă una ca aceasta,
ci s ă se zugrăveasc ă Hristos ca un om desăvârşit, dup ă chipul omenesc.
Ca prin aceasta s ă ne aducem aminte de petrecerea cea cu trup, ş i de
Pătimire, şi de Moartea lui, ş i de mântuirea lumii ceea ce prin acesta s- a
făcut. Căci, pe închipuirile cele vechi ale Legii le cinstim, pentru că
însemna pe adevărul Evangheliei, şi al Darului, dintre care una era ş i
mielul cel ce se junghia la Paş
ti, spre închipuirea lui Hristos luându - se, a
Adevăratului Miel celui ce a ridicat păcatul lumii. Acum îns ă dup ă ce a
venit însuşi Adevărul şi lucrurile, mai mult decât pe închipuri le cinstim ş i
le primim 218 .
CANON 83
Nimeni s ă dea Euharístia trupurilor celor moarte, c ă scris este:
«Luaţi, mâncaţ i» [Matei 26: 26]. Iar trupurile morţ
ilor, nici a lua pot,
nici a mânca.
TÂLCUIRE
Fiindc ă, dup ă Zonará, obicei vechi era a împărtăş
i cu Euharístia,
adic ă cu Dumnezeieş
tile Taine trupurile cele moarte; pentru aceasta
sfinţii Părinţi opresc a nu se mai urma aceasta. De unde se înţelege c ă nici
a Boteza cineva pe morţi se cuvine.
218
Acest Canon îl pomeneşte pe Gheorghe Chedrinul, drept aceea şi de aici se astup ă gurile
Papistaşilor, care clevetesc pe Canoanele acestui Sinod, zicând, c ă nici un Istornic, l- a
pomenit pe acesta, căci şi Papa Adrian îl primeşte pe acest Canon, scriind că
tre Tarasie.
Însemneaz ă înc ă, c ă dup ă Canonul acesta, nu se cuvine zugravii a închipui, ori pe Crucea lui
Hristos, ori pe alte sfinte Icoane vitele cele patru singure, care în legea veche mai înainte
închipuiau pe cei patru Evanghelişti, ci mai vârtos cinstind mai întâi Adevărul, să
zugrăveasc ă pe Evanghelişti cu chip omenesc. Şi împreun ă de vor zugrăvi cu Evangheliştii ş i
pe cele patru vite socotesc c ă nu vor păcătui.
225

CANON 84
Canoniceştilor legiuri ale Părinţilor urmând, Hotărâm
ş i pentru
prunci, de câte ori nu se afl ă martori adevăraţi, care făr ă îndoial ă să
zic ă c ă aceştia sunt Botezaţ i, ş i nici ei pentru nevârstnicia, nu vor
putea a răspunde cu îndestularea pentru sfinţ ita Tain ă cea dat ă lor,
făr ă de vreo sminteal ă a fi dator a se boteza aceş
tia. Ca nu cumva
acest fel de îndoire să- i lipseasc ă pe ei de curăţ
irea cea de acest fel a
sfinţ
eniei. [Cartagina: 80]
TÂLCUIRE
De câte ori nu se vor afla martori vrednici de credin ţă , pentru
oarecare prunci, s ă adevereasc ă c ă sunt botezaţi (pentru c ă poate
robindu - se ei de către barbari, s- au dus în locuri depărtate
219
dup ă aceea
s- au răscumpărat de Creştini), şi nici ei înşişi sunt îndestulaţ
i a
încredinţa, c ă sunt botezaţ
i, pentru nevrednicia lor, întru care s- ar fi
botezat. Unii ca aceştia hotărăşte sfântul Sinod, făr ă de nici o oprire a se
Boteza; ca nu pentru îndoirea aceasta, s ă se lipseasc ă de curăţ
irea cea
prin Botez. Vezi şi subînsemnarea a celui 47 Apostolesc.
CANON 85
Pe gura a doi, sau a trei martori a se adeveri tot graiul,
scriptoriceş te am luat [2 Lege 17: 5]. Deci robii cei sloboziţ i de că
tre
stăpânii lor, asupra a trei martori rânduim să- şi dobândeasc ă acest fel
de cinste. Cei ce au fost de fa ţă la întăritur ă, vor da şi încredinţ
are
slobozeniei de la sine şi pentru cele ce s- au făcut.
TÂLCUIRE
Fiindc ă dup ă legile politiceş
ti, slobozenia robilor este un lucru ce nu
are pre ţ, pentru aceasta când urma a se face mă
rturisire pentru ea,
trebuia a se înfăţişa cinci sau şi mai mulţi martori pentru ca s ă se
adevereasc ă dovada. Aceasta îns ă o surp ă Sfântul Sinod, şi hotărăşte c ă ş i
singuri trei martori sunt îndestul spre a întă
ri slobozenia aceasta a
robilor. Fiindc ă şi Dumnezeiasca Scriptur ă zice, c ă tot cuvântul va sta,
adic ă se va întări, şi se va adeveri, şi de doi, şi de trei martori. Vezi ş i cel
82 Apostolesc.
CANON 46
Cei ce adun ă curve spre vătămarea sufletelor, şi le hră
nesc. De ar
fi Clerici, s ă se aforiseasc ă, şi s ă se cateriseasc ă hotă
râm; iar de ar fi
mireni s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
A fi cineva păstor de curve, adic ă a aduna, şi a hră
ni curve spre
vătămarea sufletelor, pentru ca s ă câştige plata cea pentru curvie, ş i legile
cele politiceşti opresc, şi pedepsesc
220
cu cât mai vârtos Canoanele
219
Precum aceasta o zic Practicalele Sinodului din Cartaghén, sau de s- au găsit lepădaţ
i la
drumuri, sau la uşile Bisericilor, precum se aceasta se întâmpl ă la pruncii cei născuţ
i din
curvii, şi nu se ştie de sunt botezaţi.
220
Pentru aceasta şi Cartea 60 din Vasilicale titlu 38 Cap 1. Porunceşte s ă se slobozească
fiica de sub stăpânirea tatălui său, şi roaba din a stăpânului său, dac ă ei caut ă s ă le facă
226

Bisericeşti. Pentru aceasta şi Canonul acesta totodat ă aforiseşte, ş i
cateriseşte pe Clericii aceia ce o fac aceasta (care este o pedeaps ă prea
grea, şi îndoit ă. Fiindc ă Clericilor îndestul ă le este singur ă caterisirea), iar
pe mireni îi aforiseşte.
CANON 87
Ceea ce pe bărbatul său îşi părăseş te este preacurv ă , de a venit
către altul, dup ă sfinţ itul ş i Dumnezeie scul Vasilie, din Proorocia lui
Ieremia prea bine aceasta luându - o, c ă muiere de se va face a altui
bărbat, nu se va întoarce la bărbatul să
u, ci spurcându - se se va
spurca [Ieremia 3: 1]. Şi iarăşi: Cel ce are preacurv ă, nebun şi pă
gân
este [Pilde 18: 23 Ediţia 1688]. Deci de se va vădi c ă au fugit fără
cuvânt de la bărbatul său, el adic ă este vrednic de iertare, iar ea de
certare. Iertare îns ă i se va da lui spre a se împărtăş
i cu Biserica. Cel
ce- şi va părăsi îns ă pe muierea sa ceea ce legiuit i s- a împreunat lui,
şi va lua pe alta, dup ă Hotărârea Domnului, este supus judecăţ
ii
preacurviei [Matei 5: 32; 19: 7; Marcu 10: 11; Luca 16: 18]. Ş i s- au
canonisit de Părinţii noştri, unii ca aceştia un an s ă se tânguiasc ă , doi
ani s ă asculte, trei ani s ă cad ă, şi întru al şaptelea s ă stea împreun ă cu
cei Credincioşi, şi aşa s ă se învredniceasc ă proaducerii, de se vor
pocăi îns ă cu lacrimi. [Apostolesc: 48; Agchira: 20; Cartaghén: 113;
Vasilie: 9, 35, 27, 77]
TÂLCUIRE
Acest Canon este alcătuit din trei Canoane ale marelui Vasilie, ş i
începutul acestuia este luat din cel al 9- lea al lui Vasilie, ce zice, muierea
ceea ce va lăsa pe bărbatul său, şi va lua pe altul, este preacurv ă , precum
şi Dumnezeiescul Vasilie înţelepţeşte a încheiat aceasta, ş i din Proorocia
lui Ieremia, care zice: «De va lua muierea alt bă
rbat, nu poate mai mult a
se întoarce la bărbatul ei cel dintâi» (făr ă a o voi el adic ă dup ă Zonará)
fiindc ă a preacurvit. Şi din pildele lui Solomon, care zice: «C ă este pă
gân,
şi făr ă cunoştin ţă bărbatul acela ce- şi ţ ine pe muierea sa ceea a
preacurvit cu alt bă
rbat». Iar cel de aici înainte (a Canonului acestuia, este
luat din al 35- lea al marelui Vasilie; şi zice) Deci, de se va vădi, c ă fără
cuvânt, şi făr ă pricin ă au fugit de la bărbatul său (făr ă cuvânt de curvie
adic ă; încât, din aceasta se înţelege din deosebire, c ă cu drept cuvânt
poate femeia a fugi de la bărbatul său. C ă nici o alt ă pricinuire este
binecuvântat ă, făr ă numai cuvântul curviei şi al preacurviei) bă
rbatul
adic ă este vrednic de iertare, ca unul ce n- a dat pricin ă acestei depărtă
ri
făr ă cuvânt, şi poate lua pe alta. Iar muierea dimpotriv ă, este vrednic ă de
certările preacurviei, ca una ce s- a făcut pricinuitoare depărtă
rii acesteia.
Iertarea îns ă ce va lua bărbatul ei, este, a sta împreun ă cu cei credincioş
i
în Biseric ă, şi a nu se aforisi, nu îns ă şi a se împărtăşi cu Dumnezeieş
tile
Taine. (Iar cealalt ă parte a Canonului acestuia este chiar Canonul cel 77 al
marelui Vasilie, care zice) Acela îns ă ce îşi las ă pe femeia sa cea legiuit ă ,
(făr ă cuvânt de curvie), şi ia pe alta, se supune certării preacurviei, după
hotărârea Domnului, care zice: «Cel ce îşi va lepăda pe muierea sa, ş i va
lua pe alta, preacurveşte cu ea.» Îns ă dup ă conpogorâre, de se va pocă
i cu
curve. Iar de nu vor voi ele a se slobozi, s ă se izgoneasc ă, şi averile lor s ă se răpeasc ă .
Asemenea înc ă şi cap al 2- lea pedepseşte şi pe păstorii de curve de vor fi din proş
ti, cu
izgonire; iar de vor fi ostaşi, cu răpirea averilor. Iar Fotie titlu 13 cap 21 zice, c ă hră
nitor de
curve se zice şi bărbatul acela, ce ştie pe muierea sa c ă curveşte, şi tace, dup ă carte 24 din
Vasilicale titlu 2 cap 14.
227

lacrimi, se canoniseşte unul ca acesta şi cei asemeni cu dânsul de că
tre
Părinţii (cei din Agchíra adic ă dup ă Canonul 20 şi de marele Vasilie după
Canonul 77) şapte ani a nu se împărtăş
i, petrecând 2 ani tânguindu - se,
iar 2 împreun ă cu ascultătorii, iar 3 cu cei ce cad (cu feţele la pă
mânt
înaintea uşilor Bisericii, cerând mijlocire de la cei ce intr ă ş i ies din sfânta
Biseric ă) şi întru al 7- lea s ă stea împreun ă cu cei ce stau în Biseric ă, şi aş
a
s ă se împărtăşeasc ă.
CANON 88
Nimeni în lăuntru în Biseric ă s ă bage dobitoc ori de ce fel; afară
numai, dac ă călă
torind cineva, prea mare nevoie întâmpinându - l,
Cas ă, şi sălăşluire negăsind, va poposi într- o Biseric ă ca aceasta.
Pentru c ă nebăgând pe dobitoc în lăuntru, poate s ă se întâmple a se
strica cumva dobitocul. Ş i el cu pierzarea dobitocului, de acolea
neputând a întâmpina călătoria, s ă se dea în primejdie de moarte. «Că
Sâmbăta pentru om s- a făcut» [Marcu 2: 27] ne învăţă
m, încât prin
toate s ă socotim c ă este mai de preţ uit mântuirea, şi nepă
timirea
omului. Iar de se va vădi cineva, făr ă nevoie, precum s- a zis, c ă a
băgat dobitoc, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă; iar de va fi mirean să
se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Opreşte Canonul acesta de a băga cineva dobitoc în Biseric ă. C ă , cele
sfinţite de evlávie şi de cinstire sunt vrednice, afar ă numai aflându - se
cineva în călătorie, de mare nevoie, vifor mare întâmplându - se, ş i
neavând unde năzui, ar băga dobitocul într - însa. Ca nu el rămânând afară
s ă se strice, şi omul s ă se primejduiasc ă de moarte, neputând lupta în
călătoria sa. Şi aduce Canonul mărturie din Scriptur ă, din care se înţ
elege,
c ă precum Sâmbăta s- a rânduit de Lege pentru a se odihni robul, ş i
dobitocul omului, ca din aceasta s ă mai poat ă a sluji pe stăpânul să
u.
Asemeni şi odihna aceasta a dobitocului în Biseric ă , nu se face pentru
dobitoc, ci pentru om. Iar făr ă de o mare nevoie ca aceasta de va îndră
zni
a băga pe dobitoc în Biseric ă, Cleric fiind, hotăreşte Canonul s ă se
cateriseasc ă, iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă.
CANON 89
Zilele Mântuitoarei Patimi în post, şi în rugăciune ş i întru
umilinţ a inimii petrecându - le, trebuie Credincioş
ii în ceasurile cele de
mijloc ale nopţ ii celei dup ă Sâmbă
ta cea mare a se desposti,
Dumnezeiş tii Evanghelişti, Matéi, şi Lucá, cel dintâi adic ă , prin zicerea
dimineaţ a Sâmbetelor, iar cel de pe urm ă, prin (zicerea) dimineaţă
adânc ă, arătându - ne nou ă adâncimea nopţ
ii. [Dionisie: 1]
TÂLCUIRE
Canonul acesta hotărăşte, ca credincioşii s ă petreac ă toată
săptămâna mare a sfintelor Patimi cu Post şi Rugăciune, şi cu umilinţ
a
inimii, adevărat ă adic ă, şi nu făţărnicit ă (iar mai ales Vinerea mare, ş i
Sâmbăta mare, în care zile trebuie a se sili spre a petrece făr ă mâncare)
iar dup ă miezul nopţii a Sâmbetei mari trecute, ş i a Duminicii mari celei
228

viitoare, s ă înceteze Postul
221
fiindc ă acum au Înviat Domnul, precum se
arat ă de Dumnezeieştii Evanghelişti. C ă Matei, zicând: c ă dimineaţ
a
Sâmbetelor au venit femeile s ă cerceteze Mormântul, au ară
tat cu aceasta
c ă trecuse Sâmbăta, şi mult ă parte din noaptea cea dup ă Sâmbăt ă . Iar
Lucá zicând iarăşi: C ă venind ele în diminea ţă adânc ă, au arătat că
rămăsese mult ă parte din noapte, pân ă a se face ziua Duminic ă ; încât din
amândou ă acestea se încheie, c ă, pe la miezul nopţ
ii a Înviat Domnul,
trecând ceasul al şaselea, şi începându - se al şaptelea
222
.
CANON 90
În Duminici a nu pleca genunchile canoniceş
te am luat, de la
purtătorii de Dumnezeu Părinţii noştri, Învierea lui Hristos cinstindu -
o; deci ca nu neştiut ă s ă fie nou ă chiaritatea luă
rii aminte aceteia,
facem cunoscut Credincioşilor, ca, dup ă intrarea Preoţ
ilor în Altar la
vecernia Sâmbetei, dup ă obiceiul ce stăpâneşte, nimeni s ă plece
genunchile pân ă la vecernia Duminicii viitoare. Întru care, după
intrarea în Altar ce se face în slujba cea de seara, iarăş
i plecând
genunchile, aşa aducem Domnului rugăciunile. C ă a Învierii
Mântuitorului nostru, înainte mergă
toare luând noi pe noaptea cea
dup ă Sâmbăt ă, laudele de aici Duhovniceş te le înţ elegem, sărbă
toarea
împlinindu - o din întuneric la lumin ă, ca de aici întru o întreagă
noapte şi zi, s ă prăznuim noi Învierea.
TÂLCUIRE
221
Încetarea Postului ce o zice Canonul a se face dup ă miezul nopţii, Valsamón zice, c ă în
vremea de atunci într- alt chip se obişnuia a se face de Creş
tinii cei vechi, care chip în
vremile de acum cu totul este netrebnic. Alţii îns ă pe încetarea postului, o zic; c ă este
mâncare de brânz ă şi de ou ă, adic ă a Paştilor. Luându- o aceasta din Capul 19 al cărţ
ii 5 a
Apostoleştilor aşezământuri. Îns ă, ori aceasta de este, ori aceea, Creştinii se cade după
miezul nopţii, mai întâi s ă asculte toat ă slujba de diminea ţă a Învierii, şi aşteptând pân ă se
va săvârşi Dumnezeiasca Liturghie, apoi s ă înceteze postul, şi s ă mănânce Paşti cu veselie ş i
bucurie. C ă zic Apostoleştile aşezământuri (la acelaşi loc) „Pentru aceas ta ş i voi Înviind
Domnul, aduceţi Jertfa voastr ă, pentru care a poruncit vou ă prin noi zicând, aceasta faceţi-
o întru pomenirea mea, şi de aici lăsaţi postul veselindu - v ă. Vezi c ă zic întâi s ă se facă
Liturghia, şi apoi s ă mâncăm Paşti? Drept aceea s ă cuteze a strica postul, pân ă a nu se
săvârşi Dumnezeiasca Liturghie; nici Părinţii s ă lase pe copii ca s ă fac ă o necuviin ţă ca
aceasta.
222
C ă pentru aceasta şi zicem c ă Domnul a Înviat în ziua Duminic ă, fiindc ă dup ă Vlástar (la
litera 8 cap 3) şi dup ă Hrísant al Ierusalimului (în Gheográfie) ziua la cei bisericeş
ti se
începe de la al 7- lea ceas la nopţii, şi se sfârşeşte la al 6- lea ceas al următoarei nopţi, ş i
orice lucru se face în aceste 24 de ceasuri ale acestei zile şi nopţi, se vede c ă se face întru o
zi. Însemneaz ă îns ă aici, c ă întru aceasta zi a Învierii, de dou ă ori se făcea să
rutare: una de
Diminea ţă, în împărătescul palat, ş i osebit în Biserici, cântându - se: „Ziua Învierii” la
sfârşitul slujbei de diminea ţă. Ş i alta, seara la slujba Vecerniei mari în Biserica cea mare a
sfintei Sofíei, când se făcea sărutarea Împăratului cu toţi boierii lui, precum povesteş
te
Curopalátul zicând: „ Şede Împăratul în Tron, domesticul cel mare ţinând sabia, şi toţ
i
boierii, intrând fiecare pân ă la cel mai de pe urm ă, mai întâi sărut ă piciorul lui cel drept
(pentru avtocratoría împărăţiei) apoi mâna cea dreapt ă (pentru c ă este Unsul Domnului
Împăratul şi apărătorul Bisericii, precum tâlcuieşte Simeón al Tesalonicului) ş i cu dreapta sa
aceasta (pentru c ă este Împărat şi Osta ş, bogat şi sărac, întru Hristos, deopotriv ă ). Pentru
aceasta pe aceast ă a doua sărutare mulţi din neştiin ţă o numesc a doua Înviere. Iar despre
ouăle cele roşii ce se mănânc ă în zilele Învierii, mulţi multe zic neîncredinţ
ate. Iar Paísie al
Gázei bărbat înţelept, dezlegând oarecare întrebări către Împăratul Rusíei îi zicea, c ă , când
au zis Evreii (către Pilat): «Sângele lui asupra noastr ă şi asupra fiilor noştri», îndat ă s- au
roşit toate lucrurile ce aveau ei prin casele lor, şi prin urmare şi ouăle înc ă . Drept aceea spre
pomenirea minunii, roşim şi noi ouăle la ziua Învierii. Ş i aceasta minune, o avem din vechi
predanisiri.
229

Fiindc ă am luat (zice Canonul) s ă nu plecă
m genunchi Duminicile, de
la purtătorii de Dumnezeu Părinţi, ai Sinodului întâi adic ă , de la
Dumnezeiescul Petru, ş i de la marele Vasilie, pentru Învierea Domnului,
facem cunoscut Credincioşilor, ca, s ă înceteze plecarea genunchilor după
intrarea în sfântul Altar, ce fac Iereii la Vecernia Sâmbetei, şi s ă o înceapă
iarăşi dup ă intrarea în Altar a Iereilor (adic ă dup ă Vohódul) care se face la
Vecernia Duminicii; adic ă dintr - o sear ă pân ă în cealalt ă sear ă; c ă înainte
mergătoare şi începă
toare a Învierii Domnului, luând noi pe noaptea cea
dup ă Sâmbăt ă, de atunci începem cântările cele de Înviere, ş i de la
întunericul nopţii celei dup ă Sâmbăt ă (care se socoteş
te a Duminicii)
începem prăznuirea. Şi pân ă ce ţine lumina zilei Duminicii, o săvârş
im pe
ea. Ca cu chipul acesta, întru o noapte şi zi întreag ă, s ă pră
znuim
Învierea 223 .
CANON 91
Muierile cele ce dau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare, ş i cele ce
primesc otrăvile cele omorâtoare de prunci, pedepsei ucigaşului s ă se
supun ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta supune certării uciderii pe muierile (sau pe bărbaţ
ii)
ce dau băuturi omorâtoare de prunci, asemeni ş i pe muierile cele ce le
primesc ca s ă piard ă pe nevinovaţii prunci fiind îngrecate .
CANON 92
Cei ce răpesc femei cu nume de împreun ă căsă
torie, sau cei ce
împreun ă lucreaz ă, sau împreun ă voiesc cu cei ce le ră
pesc, sau
hotărât sfântul Sinod, de ar fi Clerici, s ă cad ă din treapta lor; iar de ar
fi mireni, s ă se anatematiseasc ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta este întocmai cu Canonul 47 al Sinodului al 4- lea ş i
citeşte tâlcuirea acolo.
CANON 93
Muierea a cărei bărbat este dus, şi neară
tat unde s- ar afla, mai
înainte de a se încredinţ a pentru moartea lui, cu altul căsă
torindu - se,
prea curveş te. Aşişderea şi ostăşiţ ele, a cărora bărbaţii nearătaţ
i fiind
unde s- ar afla, măritându - se, aceluiaşi cuvânt se supun. Precum ş i
cele ce pentru ducerea bărbatului nu aşteapt ă întoarcerea, îns ă are
oarecare iertare lucrul aici, pentru c ă este prepusul mai mult de
moarte. Iar ceea ce s- a măritat cu cel pără
sit la o vreme de muierea
223
Dar când, şi de cine s- a ridicat din Biserica noastr ă Răsăritean ă , acest Evanghelicesc,
Apostolesc, şi Părintesc obicei al îngenuncherii? Cu scumpătate nu ştim s ă spunem. Că
chibzuire îns ă socotim, c ă s ă se fi ridicat aceasta, dup ă desbinare, poate de oarecare ai
noştri, cu covârşire râvnitori, ci se împotriveau obişnuirilor Bisericii Apuseneş
ti, prin
urmare înc ă şi acestui canonicesc obicei. Şi c ă aceast ă socotin ţă a noastr ă este adevărat ă ,
vezi pe Melétie Pigá al nostru la sfârşitul cărţii a 3- a cea despre Creştini, unde vorbeş
te
despre plecările de genunchi (faţa 210 a tipăririi în Bucureşti). Pentru c ă ş i Papalítra ce se
numeşte la Apuseni, adic ă cununa cea de pe cap a Clericilor, obicei canonicesc fiind, s- a
ridicat de către ai noştri. Asemenea şi altele, precum şi deasa împărtăş
ire, care la Apuseni
se urmeaz ă.
230

sa, dup ă neştiin ţă, apoi lăsându - se ea, pentru c ă s- a întors că
tre
dânsul cea mai dinainte; a curvit cu adevărat, îns ă întru neştiin ţă .
Deci de nunt ă nu se va opri, mai bine îns ă ar fi de ar rămâne aş
a. Iar
de s- ar întoarce oarecând la o vreme ostaş ul, a că
ruia muierea pentru
îndelungata lipsirea aceluia, s- ar fi măritat cu alt bă
rbat, acesta de va
voi, să- şi ia iarăşi pe muierea sa, iertare dându - se ei pentru neştiin ţă ,
şi bărbatului celui ce s- a fost căsătorit cu dânsa, către a doua nunt ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta este alcătuit din trei Canoane, ale marelui Vasilie; (că
începutul lui, este anume Canonul 31 al aceluiaş
i) zicând, de se va duce
bărbatul al vreunei muieri, şi mult ă vreme nu va veni, iar ea mai înainte
de a auzi şi a se încredinţa c ă a murit bărbatul său, va lua pe altul să
u,
preacurv ă este
224
(iar partea cea urmă
toare este Canonul 36 al aceluia);
aşişderea şi muierile ostaşilor, de se vor mărita a doua oar ă, ne auzind că
vin bărbaţii lor, preacurve sunt. Îns ă acestea a doua oar ă mă
ritându - se,
au oarecare iertare (mai mult ă adic ă decât ale celor ce nu sunt ostaşi ş i în
lipsa lor se mărit ă a doua oar ă). Căci bărbaţii acestora, ostaşi fiind, ş i în
războaie petrecând, mai mult se prepun c ă au murit, decât c ă sunt vii
225
.
Iar muierea aceea, care (partea aceasta a Canonului este anume din cel 46
al aceluiaşi Părinte) va lua de bărbat pe cel lă
sat o vreme de muierea lui,
neştiind c ă a fost însurat, apoi se va lăsa de dânsul, pentru c ă s- a întors
la dânsul muierea cea mai dinainte, de a curvit cu adevă
rat, întru
neştiin ţă îns ă; dar nu se şi osândeşte ca o preacurv ă . Drept aceea nu se va
opri de a- şi lua legiuit bărbat, de va voi; mai bine îns ă este şi mai fără
sminteal ă de nu se va mărita. Iar rămăşiţ
a de aici a Canonului, este
însuşit ă rânduire a Sinodului acestuia; iar de se va întoarce ostaş
ul de la
război dup ă câţiva ani, a căruia muierea a doua oar ă s- a mă
ritat pentru
înstrăinarea lui cea de mulţi ani, acesta de va voi, îşi ia iarăş
i pe muierea
sa, iertându - se atât ei, cât şi bă
rbatului celui al doilea ce o luase. Pentru
c ă neştiind c ă acela este viu, s- a fost căsătorit
226
.
CANON 94
224
„Pentru aceasta şi Nichíta al Irácliei zice, c ă de se va duce bărbatul femeii într- alt loc, ş i
acolo va lua ţiitoare, şi muierea lui va aştepta 3 ani, şi nu va veni, apoi bă
rbatul ei se va
despărţi de ţiitoare, dar nu şi de muierea sa. Muierea lui îns ă nu poate lua alt bărbat, ci să
rămân ă aşa. C ă a se mărita a doua oar ă, este slobod ă numai, când va muri bărbatul ei, după
Apostolul (faţa 300 a lui Ghiur Grecórum). Dar nu ş i când este viu. Iar Neraoa lui Léon
rânduieşte c ă de se va robi o fa ţă din cei căsătoriţi, nu poate cea slobod ă a se căsă
tori cu
altul. Căci slobozindu - se din robie, are voie a- şi lua pe soţia sa, măcar de va fi căsă
torit cu
alta.
225
„Într- un glas cu Canonul acesta rânduieşte ş i Nearaoa 117 a lui Iusinián Titlul 7 Cartea
28 din Vasilicale (la Fótie Tiltlu 13 cap 3) zice: de se va afla ostaş
ul sau alt oarecare în armat
la război ori în câţi ani, muierea lui este datoare a- l aştepta, măcar deş
i nu ar lua scrisori de
la el. Iar de va auzi c ă a murit, s ă nu se mărite, pân ă nu se va încredinţ
a de la mai marii
cetei în care a fost bărbatul ei, care înaintea Evangheliei în scris s ă adevereze, s ă cu
adevărat bărbatul ei a murit, şi aşa înc ă un an s ă aştepte, şi apoi este slobod ă ; iar într- alt
chip măritându - se, ca o preacurv ă se ceart ă şi ea, şi bărbatul ce o a luat, ş i zece litre de aur
s ă dea adevăratului bărbat, de s- ar întoarce de la război, care şi voie are de va vrea să- ş i ia
iarăşi muierea.
226
Zice îns ă Vlastar c ă Părinţii aceştia au hotărât s ă aib ă iertare pentru a doua însoţ
ire
muierile acelea, care sunt gata a se lepăda bărbatul al doilea, şi nu stă
ruiesc întru
păcătuirea cea din neştiin ţă a nunţii a doua; nu s ă se ierte şi cele ce se împotrivesc, ş i nu
vor a se despărţi de bărbaţii cei al doilea ai lor (cap 5. stih 3)
231

Pe cei ce se jur ă cu jurământuri elineşti [păgâneş
ti] Canonul îi
supune certărilor; şi noi acestora le hotărâm aforisire.
TÂLCUIRE
Obiceiurile elinilor se cuvine a se urî de către Creştini, ş i a nu se jura
Creştinii cu numele mincinoş
ilor dumnezei ai acelora, zicând zeu (unul
din dumnezei lor). Şi nu numai jurământurile cele dup ă obiceiul elinilor
sunt oprite de noi, ci şi tot felul jurământuri. C ă zice Domnul: «S ă nu ne
jurăm nici pe Cer, nici pe pă
mânt, nici pe Ierusalim, nici pe capul nostru»
[Matei 5: 34]. Ci în loc de tot jurământul s ă zicem numai, pe aşa, aşa, ş i pe
nu, nu. C ă orice vom zice mai mult decât acestea este de la diavolul.
Însăşi aceastaşi o adevereaz ă ş i Iacov fratele Domnului [Iacov 5: 12], dar
şi însuşi Osié Proorocul Legii vechi opreşte jurământurile zicând: «Nu vă
juraţi pe Dumnezeul cel viu» [Osié 4: 16]. Pentru aceasta ş i marele Vasilie
Canonul 29 zice, c ă jurământul de odat ă este oprit, ş i cu mult mai vârtos
cel ce se face de către cineva pentru a face răul altuia.
CANON 95
Pe cei ce dintre eretici se adaug ă la Ortodoxie, ş i în partea celor
ce se mântuiesc îi primim dup ă aşezata urmare, rânduial ă ş i obicei. Pe
Ariáni adic ă şi Machedoniáni, şi Navatiáni, pe cei ce se zic pe sineş
i
curaţi
227
, şi Ariséri
228
(Stângaci), şi pe Patrusprezeciáni, adică
Mercuriáni şi Apolinárişti îi primim, dând ei Libéle (mă
rturisirea
Credinţ ei în scris), şi anatematisind pe tot eresul ce nu cuget ă ,
precum cuget ă sfânta lui Dumnezeu Catoliceasca ş i Apostoleasca
Biseric ă, pecetluindu - se ei, adic ă ungându - se ei mai întâi cu sfântul
Mir la frunte, şi la ochi, şi la nări, şi la gur ă, şi la urechi. Ş i
pecetluindu - i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfânt. Iar pentru
Pavlianístii, ce apoi năzuiesc la Catolicasca Biseric ă, Hotă
râre s- a
aşezat, a se Boteza negreş it. Pe Evnomiáni îns ă care se boteaz ă într- o
afundare şi pe Montanístii cei ce aici se zic Grigi, ş i pe Saveliáni cei ce
slăvesc iopatoríe (fiu- părintime), şi fac alte oarecare cumplite, ş i pe
toate celelalte eresuri, fiindc ă multe sunt aici, mai ales cei ce vin din
ţara Galaténilor, pe toţi cei ce dintre aceştia voiesc a se adă
uga la
Ortodoxíe, ca pe ellini îi primim. Ş i în ziua dintâi, îi facem pe ei
Creştini, ia întru a doua, catihumeni; apoi în a treia, îi jură
m pe ei
însuflându - i de trei ori în fa ţă, şi în urechi. Şi aşa îi catehisim pe ei, ş i
îi facem s ă zăboveasc ă în Biseric ă şi s ă asculte Scripturile, ş i atunci îi
botezăm. Înc ă şi Manihéii, şi Valentiniánii, şi Marchioníştii, ş i cei din
eresurile cele asemenea. Nestoriánii trebuie a face Libéluri, ş i a
anatematisi eresule, pe Nestórie, şi pe Evtíhie, şi pe Dioscór, ş i pe
Sevir, şi pe ceilalţi Exárhi ai acestor fel de eresuri, şi pe cei ce cugetă
cele ale lor, şi pe toate eresurile cele ce mai înainte s- au pomenit. Ş i
aşa a se împărtăşi cu sfânta Cuminecătur ă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta, de la început şi pân ă la aceasta, „ ş i atunci pe ei îi
boteză
m”, este chiar Canonul 7 al Sinodului 2. Iar partea cea din mijloc,
ce zice: „Iar pentru Pavlianíşti”, pân ă la aceasta, „a se boteza ei negreş
it”,
este chiar din Canonul 19 al Sinodului 1, pentru aceasta nici le mai
227
În altele: Cei ce se zic curaţi şi preacuraţi.
228
În altele: Preabuni.
232

tâlcuim, ci vezi tâlcuirea lor acolo. Iar rămăşiţ
a Canonului acestuia, este
chiar rânduire a Sinodului acestuia, zicân: C ă şi Manihéii
229
, ş i
Valentinianii 230 , şi Marchionístii
231
, venind la Dreaptaslă
vire se cuvine a se
boteza, ca şi Evnomiánii, şi Montaníştii, dup ă tâlcuirea lui Valsamon. Iar
Nestoriánii 232 , şi Evtihiánii, Dioscoríţii, şi Seveliánii
233
trebuie să
anatematiseasc ă în scris eresul lor, şi pe eresiárhii lor, şi pe toţ
i cei ce
cuget ă eresul lor, cu care se număr ă şi Monotelíţii; ca şi Navatiánii adic ă ,
şi Machedoniánii, şi aşa s ă se împărtăşeasc ă cu Dumnezeieştilr Taine.
CANON 66
Cei ce întru Hristos prin botez s- au îmbrăcat, au mă
rturisit a
urma petrecerea lui cea în Trup. deci pe cei ce pă
rul Capului spre
vătămarea celor ce îi văd cu aflări de împletire îl împodobesc ş i îl
gătesc, şi amăgitur ă din aceasta propun sufletelor celor neîntă
rite, cu
certare potrivit ă părinteşte îi vindecăm, povăţ uindu - i pe ei ş i
înţ elepceş te a vieţ ui înăţându - i, către a ceasta, lăsând amăgirea, ş i
deş ertăciunea cea din materie, către fericita şi nepierzătoarea via ţă ,
mintea neîncetat să- şi mute, şi cu fric ă s ă aib ă curat ă petrecere, şi să
se apropie de Dumnezeu cu curăţia cea în via ţă dup ă dorin ţă. Ş i pe
omul cel din lăuntru, mai mult decât pe cel dinafar ă, să
- l
împodobeasc ă cu fapte bune, şi cu neprihănite nă
ravuir, încât o
rămăşi ţă de amăgirea celui potrivnic s ă poarte în sineşi. Iar dacă
cineva afar ă de Canonul acesta ar face, s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Câţi în Hristos v- aţi boteza, în Hristos v- aţi îmbră
cat, zice marele
Pavel [Galateni 3: 27]. Drept aceea adaug ă Canonul acesta, c ă cei ce s- au
îmbrăcat întru Hristos, se cuvine şi a petrece dup ă Dânsul, ş i a
întrebuinţa toat ă curăţia, şi neîntinarea, şi nu a- ş i împodobi trupul cu
prisosin ţă şi cu dinadinsul. Şi aforiseşte pe Creştinii, cei ce- ş i împletesc
părul capului lor, pieptănându - l şi netezindu - l, ş i propunându - l ca pe o
amăgire sufletelor celor neîntărite, şi lesne întoarse spre pă
cat, atât pe ale
bărbaţilor, cât şi pe ale femeilor
234
, cu certarea aceasta de aforisirii
229
Mánis Persul, rob fiind în mult ă vreme, Schiticesc s- a numit dup ă Teódor; eretic,
Cacomit; Cartea 1 cap 26. Numit fiind şi Cuvríchie dup ă Epifánie eresul 66. Manihéu s- a
numit în urm ă de către următorii săi, şi reaua slăvire a lui Vasilíd, ş i Marchíon în al 3- lea
veac au semănat, dup ă Augustín în cea pentru eresuri cap 46, zicea către altele, c ă , sufletele
în păsări, şi dobitoace şi în târâtoare, intr ă dup ă moarte, dup ă Teódor (acoloşi).
230
Válent care pe al 2- lea veac a fost, zicea, c ă Hristos Trupul din Cer luându - l, ca printr-
un Canal prin Fecioar ă a trecut, nimic luând dintr- însa. Tertulián cartea împotriva lui
Válent, Cap 15. Valentiniánii tăgăduiau învierea trupurilor, pe Testamentul vechi îl lepă
dau,
citind Proorocii, replăzmuiau oarecare basme la tâlcuirile lor. Înc ă ş i altele bârfind
răucredincioşii, dup ă Anonimul (nenumitul) tâlcuitor al Canoanelor.
231
Marchíon ucenic a fost oarecăruia Chérdon ucenicului lui Vasilíd şi Satornín urmă
torii lui
Símon vrăjitorul, dup ă Tertulián cartea, Pentru Trupul lui Hristos. Acest Marchíon întrebând
oarecând pe sfântul Policárp, de- l cunoaşte pe el cine este? A răspuns sfântul, c ă foarte
bine îl cunoaşte, a fi întâi nă
scut fiu al diavolului. (Irinéu Cartea 3, Cap 3) a zis acesta a fi
trei începătorii, întâi nevăzutul Dumnezeu, a doua cel văzut şi Făcător al lumii, ş i al treilea
diavolul. Botezau nu numai odat ă, ci de trei ori, iertând şi pe femei s ă boteze. Acesta după
Canonul 47 al marelui Vasilie, ocăra Nunta şi Vinul. Zicea pe făptur ă a fi necurat ă, ş i pe
Dumnezeu îl zicea făcătorul relelor, s- a arătat aceasta în al 2- lea veac.
232
Pentru aceştia am zis în Prológul Sinodului al 3- lea.
233
Pentru aceştia vezi în Prológul Sinodului al 4- lea.
234
Sub aceast ă aforisire a Canonului acestuia cad, dup ă Zonará, ş i cei ce nicicum nu pun
brici pe capul lor, nici îşi taie perii capului, ci înadins îi las ă ca s ă se fac ă lungi pân ă la brâu,
ca ai muierilor. Asemenea şi cei ce îşi vopsesc pletele ca s ă se fac ă roş
ii, sau ca aurul, sau îi
233

povăţuind pe unii ca aceştia, îi înva ţă s ă lase toat ă amăgirea, ş i
deşertăciunea, şi împodobirea trupului acestui materialnic şi stricăcios, ş i
să- şi înalţe mintea lor către Viaţa cea fericit ă şi nestricăcioas ă ,
apropiindu - se dup ă putere de Dumnezeu, cu curăţirea vieţii, ş i
împodobind mai mult pe omul cel din lăuntru cu Moraluri bune, ş i cu
bunătăţi, adic ă pe suflet, mai ales decât pe omul cel din afar ă, adic ă pe
trup, cu aceste amăgitoare şi zadarnice împodobiri. Încât s ă nu aibă
asuprăşi nici un semn al răutăţii diavolului, de care prin sfântul Botez s-
au lepădat.
CANON 97
Pe cei ce împreun ă cu muierile lor locuiesc, sau într- alt chip cu
nebăgare de seam ă sfintele Locuri obşteşti le fac, şi cu defă
imare se
arat ă către ele, şi aşa şed într- însele, ş i din vrednicele de cinstire
Case ale celor ce se catehisesc, poruncim a se scoate. Iar de nu va
păzi cineva aceasta, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă , iar de va fi
mirean, s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Sfinţite locuri nu numeşte Canonul aici pe Dumnezeieş
tile Biserici, ci
pe locuinţele de prin prejurul Dumnezeieş
tilor Biserici, precum sunt cele
ce se zic catehúmena; în care locuiau unii cu muierile lor, ş i le
întrebuinţau ca pe celelalte obşteşti locuri, făr ă a face osebire între Locul
sfânt, şi între cel de obşte. Şi porunceşte s ă se izgoneasc ă unii ca aceş
tia
dintr - însele. Iar care nu va voi a păzi aceasta, Cleric fiind s ă se
cateriseasc ă, iar mireanul, s ă se aforiseasc ă.
CANON 98
Cel ce va lua întru împărtăşire de nunt ă muiere, pe cea logodită
cu altul, înc ă viu fiind logodnicul ei, s ă se supun ă vinovăţ
iei
preacurviei.
TÂLCUIRE
Logodna ce se va face dup ă lege, în vârst ă legiuit ă adic ă a bă
rbatului,
şi a femeii, cu darea inelelor, şi cu sfinţit ă cuvântare, şi cu obişnuită
sărutarea celor ce se logodesc, o logodn ă ca aceasta, zic, are aceeaş
i
putere cu nunta cea deplinit ă ( ş i vezi subînsemnarea Canonului 17
Apostolesc). Pentru aceasta Canonul acum porunceşte, c ă cel ce va lua pe
cea asemeni logodit ă, viu înc ă fiind logodnicul ei, s ă se certe întocmai, ca
şi cel ce ar lua pe cea măritat ă cu altul înc ă trăind acela, unul ca acela să
se certe ca un preacurvar, adic ă precum ş i pe acela care a voit a lua de
femei pe cea măritat ă cu altul. Pentru c ă şi soţie numeş
te logodnicul pe
logodnica sa, precum şi
dreptul Iosif logodnicul , se numeşte de că
tre
leag ă cu trestii ca s ă se fac ă creţi. Sau pun peruci, şi străin păr pe capul lor. Aceş
tei aforisiri
se supun şi cei ce- şi rad bărbile, ca s ă se fac ă drepte, şi frumoas ă în urm ă, şi nu creţ
e, sau
pentru ca s ă se arate totdeauna ca nişte tineri făr ă de bărbi. Şi cei ce cu cărămid ă înfocată
îşi ard perii bărbii câţi sunt mai lungi decât ceilalţi, sau mai strâmbi, sau cu ţinbistre îş
i
smulg perii feţei ca s ă se arate frumoşi. Sau îşi vopsesc bărbile, ca s ă nu se arate bă
trâni.
Aşişderea şi muierile cele sulimenesc, şi pun dresuri pe faţa lor ca s ă se arate frumoase, ş i
s ă trag ă pe bărbaţi spre sataniceasca iubirea lor. O şi cum ticăloasele îndră
znesc a necinsti
chipul ce le- a dat Dumnezeu, cu aceste mici împodobiri? Ah! Şi cum le va cunoaş
te
Dumnezeu de sunt făpturi, şi chipuri ale sale, când ele poart ă alt ă fa ţă diavoleasc ă! Ş i alt
chip satanicesc.
234

Evanghelişti bărbat al Preasfintei Fecioare, şi de asemeni ş i Preasfânta
Fecioar ă, Femeie lui Iosif. Fiindc ă şi de că
tre Legea cea veche, putere de
nunt ă avea şi logodna.
235
CANON 99
Înc ă şi aceasta ne- am înştiinţ at c ă în ţ ara Armenilor se face, încât
oarecare în lăuntru în sfinţ itele Altare, fierbând părţi de că
rnuri, le
proaduc, rămăşiţuri Iudaiceş te împărţind Preoţ
ilor. Drept aceea noi
pă
zind neîntinarea Bisericii, poruncim, a nu fi slobod cuiva din cei
sfinţ iţi s ă ia părţi deosebite de că
rnuri de la cei ce le proaduc, ci cu
cele ce s- ar mulţ umi cel ce proaduce, cu acelea îndestulează- se, afară
din Biseric ă acest fel de proaducere făcându - se. Iar dac ă cineva
aceasta nu o ar face aşa, s ă se aforiseasc ă.
TÂLCUIRE
Şi Zonará, şi Valsamón, şi Aristín, şi Anonímul tâlcuitor, toţi de obş
te
tâlcuiesc, precum c ă în lăuntru Altarelor Arménii fierbeau că
rnurile. Mie
mi se pare îns ă c ă tâlcuitorii aceştia, ne însemnând cu cóm ă , împreunând
pe părţile cărnurilor cele fierbea, cu, în lăuntrul Altarelor, au rătăcit. Însă
nu este aşa; căci în Altare nu se împreun ă, cu părţile că
rnurilor ce le
fierbea, ci despărţ
indu - se cu cóma, le împreuna cu, aduc prinoasele.
Pentru c ă este foarte cu neputin ţă a crede pentru necuviin ţă, ca s ă fiarbă
carnea în lăuntrul sfântului Altar, şi să- l fac ă pe acesta bucătă
rie.
Canonul acesta zice, c ă acest obicei ce se fă
cea în Armenia, a fierbe
cărnuri la casele lor adic ă,
şi apoi a proaduce părţ
i dintr - însele în
lăuntrul în sfântul Altar, Iereilor (precum proaduceau ş i Iudeii Iereilor
părţ
i din dobitoacele cele ce se jertfeau) acest obicei, zic, de aici înainte.
S ă nu se mai fac ă. Dar nici Preoţii s ă aib ă slobozenie a lua părţ
ile
dobitocului acele ce vor, şi s ă se mulţumeasc ă cu cele ce va da Creş
tinul
cel ce le aduce, şi proaducerea acestora îns ă s ă o fac ă afar ă din Biseric ă, ş i
nu în sfântul Altar. (Într- aceasta se face arătat ă noima noastr ă cea mai de
sus.) Dac ă se fierbeau cărnurile acestea în Altar, trebuia Canonul s ă o
opreasc ă şi aceasta, ca pe o cu totul necuviincioas ă, precum au oprit ş i
proaducerea lor. (Căci care nu va voi a se părăsi de aceasta, s ă se
aforiseasc ă.) Iar Valsamón zice (la tâlcuirea Canonului 3 Apostolesc), că
au văzut Egumen Preot caterisit, şi gonit din Egumenie, pentru c ă a bă
gat
în sfântul Altar carne, şi brânz ă. Vezi ş i tâlcuirea celui al 3- lea
Apostolesc.
CANON 100
Ochii tăi drepte s ă vaz ă, şi, cu toat ă paza ţineţ
i inima ta,
porunceş te Înţelpciunea [Pilde 4: 22, 25]. C ă lesne introduc simţ
irile
trupului în suflet pe cele ale loruşi. Deci, zugră
viturile cele ce
ademenesc pe vedere, ori pe table, ori într- alt chip cumva puse
înainte, şi stric ă pe minte, ş i pornesc spre aprinderile îndulcirilor
celor de ruşine, poruncim de acum nici într- un chip ş i orice fel a se
însemna. Iar dac ă cineva s- ar apuca a face aceasta, s ă se aforiseasc ă.
235
Conglăsuindu - se cu Canonul acesta hotărăşte ş i în Capul al 2- lea Titlul al 58- lea Cartea
6 din Vasilicale şi Tema 3 Cap 12 Titlu 37 a acestei Cărţi 60 c ă ca un preacurvar s ă se
judece care va lua de femeie pe cea logodit ă cu altul. Vezi ş i în capul 11 cel despre
învăţătura nunţilor.
235

TÂLCUIRE
Fiindc ă unii zugrăveau pe pereţi , şi pe scânduri, oarecare zugră
viri
necinstite, adic ă, muieri goale, sau scăldându - se, sau de bărbaţ
i
sărutându - se, sau alte urâciuni ca acestea, care amă
gesc ochii celor ce le
văd, şi mintea, şi inima lor pornesc spre pofte trupeş
ti; pentru aceasta
Canonul acesta porunceşte, ca chipurile cele de acest fel nicidecum s ă se
mai zugrăveasc ă; iar de le- ar zugrăvi cineva, s ă se aforiseasc ă. Că
ci cele
cinci simţiri ale trupului, şi mai ales cea mai întâi, şi împără
teasa vedere,
cu lenire bag ă chipurile acelora ce le vede în lă
untru în suflet. Pentru
aceasta şi Solomon sfătuieşte, ochii fiecăruia s ă vad ă drepte, ş i lucruri
bune, şi fieştecare să- şi păzeasc ă mintea şi inima sa cu toat ă paza, despre
toate cele de ruşine potrivnice simţurilor sale.
CANON 101
«Trup al lui Hristos, şi Biseric ă, pe omul cel zidit dup ă Chipul lui
Dumnezeu» [1 Corinteni 12: 27; 2 Corinteni 6: 16], Dumnezeie scul
Apostol cu mare glas îl numeş te, fiind dar mai presus de toat ă simţ
ita
zidire cel ce s- a norocit de cereasca vrednicie cu mântuitoarea
Patim ă, mâncând şi bând pe Hristos, deapururea se uneşte cu Viaţ
a
cea pururea vecuitoare, şi sufletul, şi trupul îşi sfinţ eş
te cu
împărtăşirea Dumnezeiescului Dar. Drept aceea, de voieş
te cineva a
se împărtăşi cu preacuratul Trup în vremea adunării, ş i una cu acela a
se face cu împărtăşirea, mâinile închipuindu - şi în chipul Crucii, aş
a
apropie - se, şi primeasc ă împărtăşirea Darului. C ă pe cei ce cinstesc
mai mult pe oarecare vase de aur, sau de alt ă materie, fă
cându - le
spre primirea Dumnezeie scului Dar, mai mult decât pe mân ă,
ş i
printr- însele se învrednicesc preacuratei Împărtăş
iri, nici întru un
chip îi apropiem, ca pe unii ce mai mult cinstesc decât pe Icoana lui
Dumnezeu pe materia cea neînsufleţ it ă, şi omului supus ă . Iar de s- ar
vădi cineva c ă d ă preacurata Împărtăşire celor ce aduc niş
te vase ca
acestea, s ă se aforiseasc ă, şi însuşi, şi cel ce le aduce.
TÂLCUIRE
În timpul acela era obicei a se împărtăşi şi mirenii, ca şi cei sfinţiţ
i,
luând în mâini sfântul Trup; precum în ziua de astăzi o iau Anafora. Ş i
fiindc ă unii, poate c ă pentru evlavie, şi cinste mai mult ă că
tre
Dumnezeieştile Daruri, făceau vase de aur, sau de alt ă materie de mult
pre ţ,
şi întru acelea primind Preacuratul Trupul Domnului, aş
a se
împărtăşeau cu el. Pentru aceasta Canonul acesta nu primeşte această
urmare, de se şi făceau pentru evlávie; căci omul, şi pentru c ă s- a fă
cut
dup ă Chipul lui Dumnezeu, şi pentru c ă mănânc ă Trupul, ş i bea Sângele
lui Hristos, prin acestea sfinţindu - se, şi pentru c ă fiind trup, şi Biseric ă a
lui Hristos, dup ă Apostolul, covârşeşte pe toate zidirile cele simţite, ş i
neînsufleţite, ş i prin urmare, mâinile lui sunt mai cinstite, decât tot vasul.
Drept aceea cine voia a se împărtăşi cu Trupul Domnului, trebuia să- ş i
închipuiasc ă mâinile în chipul Crucii, şi să- l primeasc ă . Iar care din
mireni l- ar fi primit în vas, ş i oricare Preot l- ar fi dat întru acest chip,
amândoi hotărăşte Canonul s ă se aforiseasc ă, adic ă s ă se opreasc ă de
Dumnezeiasca Împărtăşire.
CANON 102
236

Trebuie dar cei ce au luat de la Dumnezeu stăpânire a dezlega, ş i
a lega, s ă ia aminte felurimea păcatului, şi gătirea că
tre întoarcerea
celui ce a păcătuit, şi aşa potrivit ă boalei pe vindecare s ă o aduc ă . Ca
nu pe ne măsurarea întru amândou ă întrebuinţ ându - o s ă greşească
către mântuirea celui ce boleşte. C ă nu simpl ă [proast ă ] este boala
păcatului, ci de multe feluri, şi multe odrasle de vătămare odrăsleş
te,
din care răul mult se revars ă, şi înainte sporeş te, pân ă s ă stea
împotriva puterii celui ce vindec ă. Drept aceea cel ce se arat ă ş tiutor
de doftoria cea întru duhul, mai întâi se cade a cerceta dispoziţ
ia
[aşezarea sufleteasc ă] celui ce a păcătuit, şi de se înduplec ă spre
sănătate, sau dimpotriv ă prin chipurile sale cheam ă asuprăşi pe boal ă ,
s ă priveasc ă în ce chip poart ă grij ă de întoarcerea sa în vremea
pocăinţ ei; şi de nu st ă împotriva doftorului, şi de nu creş
te rana
sufletului prin aducerea leacurilor celor ce se pun asupra ei, şi aş
a
milostivirea s ă o măsoare dup ă vrednicie. C ă tot cuvântul lui
Dumnezeu şi celui ce i s- a încredinţ at pă
storeasca ighemonie, este, a
întoarce pe oaia cea rătăcit ă, şi de şarpe rănit ă a o tămădui. Ş i nici
către prăpastia deznădăjduirii a o împinge, nici frâiele a le slă
bi spre
abaterea şi defăimarea vieţ
ii. Ci cu un chip numaidecât, ori prin
doftoriile cele mai aspre şi mai pietroase, ori prin cele mai moi ş i mai
blânde, s ă stea împotriva patimii, şi s ă se nevoiasc ă spre închiderea
rănii, ispitind rodurile pocăinţ ei, şi înţ elpţ eş
te iconomisind pe omul
cel chemat către strălucirea cea de sus. Deci amândou ă se cuvine a le
şti noi, şi cele ale scumpătăţii, şi cele ale obiceiului. Ş i a urma, la cei
ce nu primesc mărginirea, cu chipul cel predat, precum ne înva ţă pe
noi Sfinţitul Vasilie.
TÂLCUIRE
Dup ă ce Sinodul acesta a rânduit despre multe, şi osebite certă
ri, în
sfârşit prin Canonul acesta las ă totul la judecata Episcopilor, ş i a
Duhovniceştilor Părinţi, stăpânirea de a lega şi a deslega. Zicând, c ă ei se
cuvine a socoti şi felurimea păcatului, adic ă de este de iertare, sau de este
de moarte, şi plecarea ce are păcătosul spre pocăin ţă, şi aşa s ă aducă
potrivit ă lecuirea cu boala lui. Nu cumva dând ei celor mari de suflet, ş i
osârdnici spre pocăin
ţă, certări compogorâtoare, şi uş
oare, iar celor mai
leneşi, şi mici de suflet, dimpotriv ă s ă le dea Canoane aspre, c ă nici pe
unul vor îndrepta, nici pe altul, ci mai vârtos îi vor pierde. Pentru c ă atât
de mult în felurit este păcatul, şi atât de tare creşte, încât st ă împotriv ă ,
adic ă biruieşte şi puterea, şi meşteşugul Duhovnicescului doftor. (Ori ş i
aşa mult înfelurit este păcatul, şi foarte creşte, pân ă ce ajunge a veşteji ş i
pe meşteş
ugul Duhovnicescului doftor). Deci pentru aceasta doftorul
sufletelor mai întâi de toate trebuie s ă socoteasc ă aşezarea [dispoziţia] ş i
plecarea păcătosului, deşi iubeşte sănătatea sufletului să
u cu fierbinte
pocăin ţă, sau dimpotriv ă, deşi creşte păcatul său asuprăşi. Ş i cu ce chip se
poart ă cu păcatul. De nu se împotriveşte mântuitoarelor doftorii ce- i dă
(precum o fac aceasta cei stricaţ
i de minte, împotrivindu - se doftoriilor ce
le dau doftorii cei trupeşti).
Şi de nu creş
te mai mult cu acestea rana
păcatului. Acestea toate, zic, trebuie mai întâi Duhovnicul a le socoti, ş i
aşa dup ă analoghie [proporţie] s ă măsoare milostivirea. Uşurând certă
rile
la cel lene ş, şi mic de suflet, îngreunându - le la cel osârdnic ş i mare de
suflet. Şi amândou ă fă
cându - le pentru milostivire. Ca pe cel mare de
suflet să- l curăţeasc ă de păcat, iar la cel mic de suflet s ă nu fac ă rana mai
rea. Şi în scurt a zice, tot scopul, şi lui Dumnezeu, ş i Duhovnicului
237

aceasta este, a întoarce oaia cea rătăcit ă, adic ă pe păcătosul (la pocăin ţă ),
să- l vindece rănit fiind de şarpele cel gândit, şi nici să- l împing ă în
prăpastia dejnădăjduirii cu grelele canonisiri, nici iarăşi s ă slăbeasc ă frâul
lui, cu uşoarele Canoane, şi cu aceasta să- l arunce în defăimare, ş i în
lenevire. Ci cu tot chipul, ori cu cele aspre şi iuţ
i leacuri, ori cu cele
uşoare şi blânde, s ă se sileasc ă a- l face sănă
tos; cercând rodurile
pocăinţei lui, şi cu înţelepciune iconomisindu - l către stră
lucirea cea de
sus a Sfintei Treimi (care este împărăţia Cerurilor, dup ă Teologul
Grigorie). Deci Duhovnicul, pe amândou ă trebuie a le ş ti (precum în
Canonul al 3- lea al marelui Vasilie anume se zice aceasta) adic ă ş i
scumpătatea a o şti, şi obiceiul. Şi dac ă păcătoşii nu vor a pă
zi
scumpătate, pentru care se face compogorământ, şi de ani, ş i de
canonisirea păcatelor lor, măcar s ă le porunceasc ă s ă păzeasc ă obiceiul.
Adic ă întregi anii cei rânduiţi de Canoane, şi certările.
PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL ŞAPTELEA SINOD
Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al 7- lea Sinod
[Sobór] s- a adunat în Niceea Vetíniei a doua oar ă în timpul lui
Constantin, ş i a Irinei maicii lui, în anul de la Hristos 783. Iar
Părinţi au fost la acesta, Dreptslăvitori adic ă trei sute cinzeci,
s- au adăugăt îns ă şi alţi ş aptespre zece, care mai întâi erau
luptători de Icoane, în urm ă îns ă că
indu - se s- au primit de
Sinodul acesta. Încât toţi au fost trei sute şaizeci şi ş apte. Iar
covârşitori
şi mai însemnaţ
i între ei era Tarasie al
Constantinopolului, Petru Arhipresbiterul Romei, ş i alt Petru
Presbiter şi acesta ş i Egumen al Monastirii sfântului Sávva din
Róma, ţiind locul lui Papa Adrian. Toma Sínghelul ş i
Ieromonahul, ş i Ioan Ieromonahul, plinind locul
Apostolescului Scaun, adic ă în locul lui Apolinárie al
Alexandríei, al lui Teodorít al Antiohíei, ş i al lui Ilie al
Ierusalimului. Aveau îns ă mult ă putere în Sinodul acesta ş i
Monahii, fiindc ă era de fa ţă întru acesta 135 Arhimandriţ
i ai
Monastirilor. Ş i s- au adunat Sinodul acesta, împotriva
păgânilor, şi prihănitorilor de Creştini luptă
tori [iconomáhi] ai
sfintelor Icoane, pe care anatematisind u - i, ş i mai ales pe
Anastásie, pe Constantin, ş i pe Nichíta, care în vremea
luptătorilor de Icoane au stătut minciuno - patriarhi [pseudo -
patriarhi] ai Constantinopolului, ca unii ce sfintele Icoane, nu
numai nu le sărutau, şi nu li se închinau, ci ş i idoli le numeau,
şi le ardeau, şi le călcau, şi pe drumuri le târa, ş i în tot chipul
le batjocoreau. Acest Sinod stricând îns ă (în Práxa a 6- a) ş i
hotărârea cea minciuno - numit ă şi dat ă de mincinosul Sinodul
cel adunat în Vlahérna în timpul lui Constantin Copronim,
Epifánie şi Ioan Diaconii citindu - l. Şi pe sfântul Ghermanó, ş i
pe Ioan Damaschinul, ş i pe Gheorghe Cipriánul din nou
238

propovăduindu - i de Dreptslăvitori şi sfinţi, au dat hotă
râre în
a şaptea Práx ă a sa, aşa fiind anume: „Hotărâm împreun ă cu
toat ă scumpătatea, şi stăruirea, ca întocmai dup ă chipul
cinstitei şi de via ţă făcătoarei Cruci, s ă se înalţe şi cinstitele ş i
sfintele Icoane, cele zugră
vite cu vopsele, sau cu mozaíc, sau
cu alt ă materie cu iscusin ţă aşezat ă , în sfintele lui Dumnezeu
Biserici, pe sfintele Vase, şi pe veşminte, pe pereţi, ş i pe
scânduri, în Case şi în căi, atât Icoana Domnului ş i
Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ş i a
Preacuratei Stăpânei noastre sfintei Născă
toare de Dumnezeu,
cât şi ale cinstiţilor Îngeri
236
, şi ale tuturor sfinţilor. C ă cu cât
mai adeseori prin Iconiceasc ă însemnare se privesc, cu atâta
mai mult şi cei ce le privesc pe acestea se deşteapt ă că
tre
aducerea aminte, şi dorirea prototipilor celor întâi. Ş i acestora
a le da sărutare, şi cinstitoare închinăciune. Nu îns ă adevă
rata
slujirea cea dup ă Credinţa noastr ă , care se cuvine singurei
Dumnezeieştii Firi. (C ă slujirea se hotărăşte de că
tre marele
Vasilie, c ă este slujirea cea întins ă şi necurmat ă, ş i
nerăspân dit ă către Dumnezeirea căreia slujim; Hotă
rârea cea
în scurt 230) ci dup ă chipul ce ne închinăm cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci, şi sfintelor Evanghelii, şi celorlalte sfinţ
ite
lucruri.” Şi a le face proaducerea de tămâieri, ş i de lumini,
spre cinste acestora, precum cu bun ă cinstire se obişnuiau ş i
cei vechi. C ă cinstea Icoanei trece la Chipul cel întâi
237
, ş i cel
ce se închin ă Icoanei, se închin ă întru ea Ipostasului celui scris
236
Deci în Práxa a 5- a a acestui Sinod, citindu - se cuvântul lui Ioan al Tesalonicului, întru
care dovedeşte, c ă se cuvine a se închipui îngerii precum s- au văzut de mulţi simţitoreş
te
de multe ori, cu chipul trupurilor lor. Au răspuns Tarásie, c ă a dovedit Părintele acesta c ă se
cuvine a se zugrăvi îngerii, pentru c ă sunt scrişi împrejur, şi pentru c ă s- au arătat la mulţ
i
ca oameni. Iar cu socotinţa lui Tarásie s- a unit şi Sinodul. Îns ă trupuri însuş
ite ale Îngerilor
tâlcuiesc oarecare mai noi Teologi, c ă sunt trupurile cele vremelnice, pe care le- au luat ca
s ă se fac ă cu ele văzuţi ochilor, lipite către ei din fiinţ
a aerului. Iar numitul Ioan zice în
Práxa a 5- a, c ă pentru aceasta se închipuiesc Îngerii, pentru c ă au trupuri subţ
iri. Aducând
şi martori la aceasta pe marele Vasilie, pe marele Atanásie, şi pe Dumnezeiescul Metódie. Că
cu subţiri trupuri dup ă aceştia sunt şi Îngerii, dar nu cu totul desăvârşit făr ă trupuri ca
Dumnezeu. C ă zice marele Vasilie în capul 16 al cuvintelor celor pentru Sfântul Duh, despre
Îngeri: „Pentru aceasta şi în loc sunt, şi văzuţi se fac, în felul trupurilor lor ară
tându - se
celor vrednici.” Înc ă şi Dumnezeiescul Ilárie zice, c ă tot cel zidit, este ş i trupesc. (Cap 2 la
Matei) ci şi Origen cu trupuri subţiri a înţeles pe Îngeri (despre începătorii cartea 1 cap 7, ş i
cartea 2) şi Tertulian în multe locuri, ş i mai ales în Voroava cea pentru Trupul lui Hristos
(Cap 6) şi Iustin, şi Clément Stromateul (cartea 3) şi Atinagóra în Apologie (adică
desvinovăţire); şi Ciprián (pentru haina fecioreasc ă), şi Ambrosie (în Cartea pentru Noe ş i
pentru corabie) şi Eusébie (în cartea 5 pentru Evangheliceasca progătire), ş i Sulpíchie Sevírul
(pentru Bisericeasca Istorie), şi Lactántie (Cartea 2 a introducerilor) şi Augustín. Iar pe lângă
toţi aceştia şi marele Macárie Egipteanul. Ş i vezi capul 67 al lui Simeón Metafrástului în
Filocalíe, Faţa 270.
237
Zicerea aceasta este a marelui Vasilie, precum însuşi Sinodul acesta în a 6- a Práx ă a sa
zice aceasta: Şi însuşi Vasilie în Canonul 18 pentru Sfântul Duh. Zice îns ă ş i Atanásie „Deci
cel ce se închin Icoanei, prin ea se închin ă Împăratului.” Asemenea îns ă ş i Hrisostom: „Nu
ştii, c ă de vei ocărî Icoana Împăratului în faţa dregă
toriei lui aduci ocara?” (Foaia 859 al
tomului al 2- lea al Sinodicalelor). Cinstea aceasta îns ă , alt fel se face chipului celui întâi
(adic ă însuşi persoanei) şi alt fel Icoanei (dup ă Vlástar) c ă aceluia adic ă se face slujitoreş
te,
iar Icoanei, cu chip relativ.
239

în ea 238 . C ă aşa se întăreşte învăţătura sfinţilor Părinţ
ilor
noştri, adic ă predanisirea Catoliceş
tii Biserici, ceea ce de la
marginile Pământului pân ă la marginile lui au primit
Evanghelia. Şi pe lâng ă toate acestea, Sinodul acesta au dat
întru a opta Práx ă a sa ş i acestea 22 de Canoane, de nevoie
fiind la buna rânduial ă şi aş
ezarea Bisericii. Cu care s- au
adeverit, împreun ă şi tot sfântul ş i Ecumenicul Sinodul acesta
al 7- lea de Sinodul cel ce dup ă acesta s- a adunat în sfânta
Sofía, şi de toţ
i tâlcuitorii Canoanelor. Iar Practicalele
Sinodului acestuia, care în opt lucrări se cuprind, se afl ă în
238
Icoan ă se zice, (greceşte adic ă de la eikéne) de la asemă
narea ce are cu prototipul (întâiul
chip). Şi alta se zice fireasc ă, precum este fiecare firesc fiu, către firescul său tat ă (pentru
aceasta şi Dumnezeiescul Vasilie; pe zicerea cea mai de sus, adic ă , cinstea Icoanei (a
chipului adic ă) o au luat la firescul chip al Fiului şi Cuvântului către Dumnezeu şi Tată
l). Iar
alta următoreasc ă şi meşteşugeasc ă, precum este ceea ce cu vopsele se face, şi cu altă
materie lesnicioas ă, despre care este cuvântul aici. Şi firescul chip adic ă se osebeş
te cu
adevărat dup ă Ipostas de pricinuitorul său, fiindc ă, Tatăl şi Fiul sunt dou ă Ipostasuri. Nu se
osebeşte dup ă fire, fiindc ă ei una sunt dup ă firea omenirii. Iar cel meşteş
ugesc este
dimpotriv ă, dup ă fiin ţă adic ă se osebeşte de întâiul chip, căci întâiul chip este însufleţit ş i
viu om, iar chipul lui este neînsufleţit şi materie moart ă. Pentru care ş i acest al 7- lea Sinod
a zis în a 6- a Práx ă a sa: C ă Icoana nu este dup ă fiinţa întâiului chip, iar dup ă Ipostas, adică
dup ă urmarea Ipostasului este una cu întâiul chip. C ă un Ipostas este a închipui, ş i a- l
întâiului chip; fiindc ă întâi chip se vede în Icoan ă, şi Icoana se înfiiţeaz ă întru întâiul chip,
c ă umbra de la trup, şi a se despărţi de el este cu neputin ţă. Fiindc ă Ipostasul se
închipuieşte, şi nu firea. Şi fiindc ă la fiecare Icoan ă se scrie nu numele firii, adic ă acesta este
chiar chip de om, ci Numele Ipostasului, adic ă cum c ă este a lui Hristos; sau a lui Ioan, sau a
altuia. Pentru aceasta şi Sinodul în Práxa mai de sus zice, c ă Icoana se aseamăn ă cu întâiul
chip numai cu numele, şi dup ă aşezarea mădularelor celor ce- l caracterizeaz ă. Este îns ă ş i
al treilea chip, care se zice înţeles şi însemnă
tor. Precum erau întâiele închipuiri ale Tainelor
Darului Evangheliei şi al adevă
rului. Iar închipuirile acestora erau semnele [símbolurile] legii
vechi şi ale Proorocilor; dup ă care, şi la Slava Vecerniei a Duminicii Ortodoxiei se zice (adică
a întâiei Duminici a marelui post), c ă Darul Evangheliei, ş i Biserica, mai înainte au însemnat
pe chipul Cortului mărturiei. Fiindc ă acesta, ca un întâi chip ş i nepricinuit, mai înainte era
de chipul Cortului; iar chipul acestuia, în urma Darului a fost făcut, nu dup ă vreme, ci după
aceasta, c ă a fost chip şi pricinuit; şi iarăş
i întâi chipuri sunt lucrurile cele din viitorul veac,
iar închipuirea ale acelora sunt Tainele Darului Evangheliei. (Pentru aceea atât
Dumnezeiescul Pavel a zis, c ă umbra având Legea, nu pe însuş
i chipul lucrurilor. Unde chip
adic ă înţelege pe Darul, iar lucruri pe cele ale viitorului veac; cât ş i marele Vasilie în
Canonul 91 chip al viitorului veac a numit pe Duminic ă. Drept aceea şi unii Părinţ
i au zis
antítipon (în loc de chip) al Trupului ş i al Sângelui Domnului, pe Dumnezeiasca Euharístie
dup ă Sfinţenie, către lucrurile cele ce se vor descoperi gol şi ară
tat în viitorul veac
potrivindu- l pe el, acoperite fiind acum de întâmplările Pâinii ş i a Vinului, precum
tâlcuieşte sfântul Maxim.) La Sfintele Icoane una şi aceeaşi este şi închinăciunea ş i
sărutarea; Pentru aceasta şi sfântul Sinod în a 7- a Práx ă a zis, dup ă toate a se primi
cinstitele Icoane, şi a ne închina lor, şi a le săruta; c ă amândou ă aceeaşi însemneaz ă ;
precum în hotărârea cea mai de sus zice: Şi a le da lor sărutare, şi cinstitoare închină
ciune.
Iar mai pe larg luându - se închinăciunea, însemneaz ă pe toat ă cinstea şi închină
ciunea ce cu
că
dere ce se face înaintea sfintelor Icoane, precum a zis Dumnezeiescul Damaschin în cel
pentru Icoane. Alta este închinăciunea cea slujitoreasc ă, alta cea făr ă atârnarea şi ţ inere,
alta cu atârnarea şi ţinere. C ă închinăciunea cea slujitoreasc ă numai lui Dumnezeu, ş i lui
Hristos însuşi se d ă, şi Pâinii şi Vinului celor ce s- au prefă
cut la Dumnezeiasca Euharístie,
în Trupul şi Sângele lui Hristos; c ă cel ce se închin ă lui Hristos, dup ă Vlástar, însuşi Tată
lui
şi Duhului celui Sfânt împreun ă se închin ă, Firii celei una în Treime, ş i închinându - se lui
Hristos ca lui Dumnezeu şi Stăpânului se închin ă lui, pentru sine şi nu pentru altul, după
Sinodul cel ce s- a făcut în vremea Patriarhului Nicolae şi a Împă
ratului Aléxie Comninó
pentru Icoane la anul 1085. (Foaia 961 a Tomului 2 a Sinodicalelor) Fiindc ă slujirea chiar
robirea însemneaz ă, dup ă Augustín (Cap 45 pentru adevărata Pelághie) Şi cuprinde Credinţ
a
şi nădejdea mântuirii noastre. Iar sfintei Icoanei lui Hristos, nu slujitoreşte ne închină
m,
întocmai adic ă Icoanei ca întâiului prototip celui însemnat într- însa; nici ca unora
Dumnezei slujim Sfintelor Icoane, precum ne prihăneau luptătorii de Icoane, s ă nu fie; că
240

Tomul al 2- lea al Sinodicalelor, la foaia 719, iar împreun ă cu
Practicalele se afl ă,
şi osebite Epistolíi ce se întind că
tre
Sinodul acesta.
acest lucru este străin de Bisericeasca predanie. Pentru care şi Sinodul acesta în hotă
rârea
sa a zis. Şi acestora sărutare şi cinstitoare închinăciune s ă le dăm, nu îns ă slujirea cea
adevărat ă dup ă Credinţa noastr ă, care se cuvine numai Dumnezeieştii Firi. Şi însuş
i
Dumnezeu înc ă a zis, «Domnului Dumnezeului tău te vei închina, ş i lui unuia vei sluji» [a
doua Lege 6: 13; Matei 4: 10; Luca 4: 8]. Vezi c ă închinăciunea o au lăsat a se da ş i altuia, iar
slujirea nu o au iertat altuia cuiva, decât numai luişi unuia. Precum ş i Anastásie al Teúpolei
preabine a tâlcuit zicerea aceasta. C ă ori la care altul se zice slujirea, dup ă întâmplare se
înţelege, şi nu chiar, şi însemneaz ă pe singur ă cinstea. Precum este ceea ce pentru Vasilie se
zice în oarecare Tropar: „O Vasilie înţelepte şi slujitorule al Născă
toarei de Dumnezeu”.
(Pentru aceasta şi închinăciunea ce se face către Dumnezeieştile Taine dup ă prefacere,
fiindc ă este slujitoreasc ă , se cuvine a se face cu osebire de ceea ce li se face mai înainte de
prefacere, adic ă cu robeasc ă şi pân ă la pământ închinăciune.) Iar închinăciune fără
împărtăşire a Icoanei este, când se închin ă cineva la Icoan ă numai celui ce se închipuieşte, ş i
nu şi Icoanei şi celui închipuit. Dar aceasta închinăciune nu se d ă sfintelor Icoane; căci după
Chipul acesta, şi alte multe pot a fi Icoane şi închipuiri neînchinate, fiindc ă numai se înţ
eleg
ca nişte pomeniri a oarecărora (precum pot a se înţ
elge toate zidirile, închipuiri ale
Ziditorului). Iar închinăciunea cea cu atârnare şi cu ţ inere, de mijloc fiind, între cea
slujitoreasc ă şi între cea făr ă împărtăşire, aceasta chiar se d ă sfintelor Icoane, se zice însă
cu atârnare, fiindc ă Icoana (adic ă Chipul), nu se zice de sineşi, ci către oarece, ş i cu
atârnare; c ă Chipul este chip al celui ce se închipuieş
te. Drept aceea pentru atârnarea
aceasta şi ţinerea ce are către cel ce se închipuieşte dup ă asemănarea Ipostasului adic ă, ş i
dup ă numele cel scris pe ea, împreun ă se cinsteşte şi împreun ă se închin ă cu cel închipuit,
cu o închinăciune adic ă, de acelaşi nume îns ă şi împărtăşitoare, şi aceasta nu dup ă toate ş i
făr ă schimbare, precum zice Teódor Studítul în Epistolía cea către Atanásie. C ă lui Hristos
celui Închipuit slujitoreşte precum am zis ne închină
m, iar Chipului lui cu atârnare pentru
ţinerea cea către acela; asemeni şi însuşi sfinţilor şi Trupurilor lor, ca unor slujitori ş i robi
ai lui Hristos ne închinăm cu închinăciune cuviincioas ă slugii, pentru apropierea lor cea
către Hristos, iar Icoanelor lor cu atârnare ne închinăm pentru ţinerea ce au ele către dânş
ii,
din asemănarea Ipostasului lor, ş i din numele lor cel scris pe ele, precum Sinodul cel mai de
sus din vremea lui Nicólae Patriarhul au rânduit; aşişderea, şi însăşi Născă
toarei de
Dumnezeu; cu prea slujitoreasc ă cinste ne închină
m, ca presfintei Maicii lui Dumnezeu, iar
Chipului ei, cu atârnătoare închinăciune. Însemneaz ă îns ă c ă deş
i se zice în Práxa a 4- a a
acestui Sinod, c ă cinstitele Icoane sunt deopotriv ă la cinste cu Evanghelia, ş i cu cinstita
Cruce, fiindc ă adic ă toate acestea se închin ă cu atârnătoarea închină
ciune, cu toate acestea
dup ă rânduiala închinăciunii, mai întâi ne închină
m sfintei Evanghelii (poate precum zice
Hrisostom, pentru c ă cele zise de sfinţi, sunt închipuiri ale sufletelor lor; ş i prin urmare
pentru c ă şi cuvintele sfintei Evangheliei sunt închipuiri ale Sufletului ş i a Inimii Domnului.
Pentru aceasta ş i se protimisesc ) apoi Crucea, apoi Icoana lui Hristos,
Icoana Născătoarei de Dumnezeu; şi prin urmare Icoanele sfinţilor, precum se arat ă aceasta
în aceeaşi Práx ă; din cuvântul sfântului Máxim, şi de obşte a zice, dup ă rânduiala ş i
vrednicia Prototipurilor; aşa urmeaz ă şi rânduiala închină
rii Chipurilor lor. Sfintelor Icoane
nu se închin ă oamenii pentru materie, ci pentru asemă
narea ce au cu cel închipuit pe ele.
Drept aceea Părinţii acestui sfânt Sinod în oarecare voroave a lor, au zis, c ă lemnele
închipuirii Crucii, când se vor strica se ard. Şi zugrăveala Icoanelor ş i chipul când se va
strica desăvârşit, scândura se arde ca un lemn prost; unii îns ă pentru evlavie le îngroap ă .
Sfintele Icoane nu trebuie a se unge cu sfântul Mir, sau a se sfinţi cu Rugă
ciuni de Preot: 1.
Pentru c ă noi nu ne închinăm lor pentru c ă sunt miruite, sau pentru c ă sunt sfinţ
ite cu
Rugăciuni, ci îndat ă ce vedem Chip sfânt, făr ă a cerceta măcar despre Mir şi Rugă
ciune, ne
închinăm lui, şi pentru Numele sfântului, şi pentru asemănarea ce are cu acela a că
ruia este
chipul. Pentru aceasta în a 6- a Práx ă a Sinodului acestuia, Sinodul luptă
torilor de Icoane cel
241

CELE 22 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI Ş I ECUMENICULUI
AL 7- LEA SINOD TÂLCUITE
CANON 1
Celor ce s- au norocit de vrednicia Ieraticeasc ă, mă
rturiile
şi isprăvile le sunt însemnă
rile [descrierile] cele ale
canoniceştilor aşeză
mânturi, pe care cu bucurie primindu- le,
împreun ă cu apărătorul de cele Dumnezeieşti Davíd cântă
m
către Stăpânul Dumnezeu zicând: «În calea mă
rturiilor tale
din vremea lui Coproním au prihănit pe sfintele Icoane zicând, c ă numirea Icoanelor nici
sfinţit ă Rugăciune au, care s ă le sfinţeasc ă; ca din aceasta către sfinţenie s ă se mute din
lucru obştesc, ci rămâne o obşteasc ă şi necinstit ă, precum o a făcut zugravul. Iar că
tre
acestea sfântul al 7- lea Sinod răspunzând prin Epifánie Diaconul, nu a zise c ă s- a fă
cut
Rugăciune asupra Icoanelor, ci a zis c ă, precum multe sfinţite lucruri, rugăciune sfinţit ă nu
primesc, ci de la însuşi numele lor sunt pline de dar şi de sfinţ
enie, precum este Chipul
sfintei Cruci, car este vrednic ă de cinste şi de închinăciune la noi, cu toate c ă se face făr ă de
vreo Rugăciune, şi noi cu singur ă închipuirea ei credem c ă luăm sfinţenie, ş i cu
închinăciunea ce- i facem, şi cu însemnarea ei pe frunte, ş i cu pecetluirea ei ce în aer se face
cu degetul (vezi c ă nu cu trei degete se fă
cea din învechime semnul Crucii, ca acum, ci cu un
deget, care zice şi Hrisostóm în oarecare cuvânt al său, ş i vezi despre aceasta în a 2- a
însemnare a Canonului 91 al lui Vasilie) nădăjduim s ă izgonim pe draci. Asemeni precum ş i
multe vase sfinţite avem, şi le sărutăm, şi nădăjduim c ă vom lua de la ele sfinţenie, mă
car
c ă sfinţit ă rugăciune nu au. Asemeni şi sfânta Icoan ă, ce nu are Rugă
ciune, închinându - ne
ei şi sărutându - o, ne împărtăşim de sfinţenie, înălţ
ând cinstea la cel închipuit pe ea. Iar de
nu pot luptătorii de Icoane s ă zic ă c ă sfintele Vase sunt necinstite şi de obşte, fiindc ă nu au
rugăciune, ci sunt precum le- au făcut, ţesătorul, zugravul, şi argintarul, ş i le au pe ele sfinte
şi cinstite. Asemeni dar se cuvine s ă aib ă şi pe cinstitele Icoane ca sfinte şi cinstite ş i
sfinţite, deşi nu au rugăciune. 2. Nu au trebuin ţă sfintele Icoane de Rugăciune ş i miruire;
pentru c ă dup ă Dosítei foaia 658 din Dodecávivlon numai singur Papistaş
ilor nelegiuire este
de a face Icoane prin Rugăciuni şi prin oarecare alcătuiri. C ă ei se fălesc, c ă Papa alcătuieş
te
Icoane din cear ă curat ă, din sfântul Mir şi din Apa sfinţeniei (adic ă din Aghiasm ă), şi că
citeşte asupra lor rugăciuni minunate, şi c ă pentru aceasta Icoanele acelea fac minuni.
(Precum mint ei, c ă Léon al 3- lea a trimis o Icoan ă ca aceasta lui Caról Regele Franţei, ş i
acela o avea la evlavie. Şi c ă Papa Urbán alt ă una a trimis lui Ioan Paleológului, şi c ă aceasat
s- a cinstit cu litanii în Biseric ă.)
Vezi c ă Rugă
ciunea cea pentru sfintele Icoane este
Papistăşeasc ă, şi nu Dreptslă vitoare ? Şi din nou izvodit ă ş i nu veche? Pentru aceasta nici
într- un Evhológhion (Molitfelnic) din cele vechi manuscrise aceasta nu se afl ă. Ş i am luat
aminte c ă aceast ă Rugăciune nici în cele Tipărite mai- nainte de 100 de ani nu se afl ă . 3. Se
face cunoscut c ă Sfintele Icoane de Rugăciune şi de miruire nu au trebuin ţă. Pentru c ă ş i pe
pereţii Bisericii se zugrăvesc, şi în nártice, şi în curţile lor, şi de obşte pe căi, şi pe uşi, ş i pe
sfintele Vase; şi nici se miruiesc cândva, nici Rugăciuni li se citesc, ş i cu toate acestea se
cinstesc şi se închin ă. Pentru asemănarea ce au cu aceia ale cărora sunt. Se cuvine să
însemnăm, c ă şi Părintele cel făr ă de început se cuvine a se zugrăvi precum s- a ară
tat lui
Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deşi Papa Grigorie în Epistolía cea că
tre Léon
Isávrul (foaia 712 a Tomului al 2- lea din Sinodicale) zice c ă nu închipuim pe Tată
l
Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci c ă nu- l zugrăvim după
Dumnezeiasc ă fire; c ă aceasta cu neputin ţă zice, este a se zugrăvi, ş i a se închipui Firea lui
Dumnezeu. Care şi Sinodul acesta face, şi toat ă Catoliceasca Biseric ă, şi nu c ă nu- l zugră
vea
pe el precum s- a arătat proorocului; c ă de nu l- am zugrăvi pe el nicidecum, pentru ce să
zugrăvim atât pe Tatăl, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de Bărbaţi tineri, precum s-
au arătat lui Avraam? Apoi deşi, s ă zicem, c ă Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui Sinod
de mulţi oameni şi Ecumenic mai mult se protimiséşte decât socoteala unuia. Iar deş
i
Sfântul Duh se cuvine a se zugrăvi în chip de Porumb, precum s- a arătat, zicem: C ă , de
vreme ce un Pers cu numele Xenaías, zicea pe lâng ă altele, c ă este de minte copilăreasc ă a
se zugrăvi sfântul Duh precum s- a ară
tat în chip de Porumb. Iar acest al 7- lea sfânt Sinod
l- au anatematisit pe el împreun ă cu ceilalţi luptători de Icoane. Din aceasta se socoteşte că
dup ă Sinodul acesta trebuie a se zugrăvi în chip de Porumb precum s- a ară
tat. Aceasta
adevereaz ă şi însuşi Dosítei (Faţa 655 din Dodecávivlon). C ă prea înţ
eleptul Pláton
Arhiepiscopul Moscovei însemneaz ă la a 2- a din cele 10 Porunci în drepslăvitorul să
242

m- am desfătat ca întru toat ă bogăţia» ş i «Ai poruncit
dreptate a fi mărturiile tale în veac»; «Înţelepţ eşte- m ă ş i voi
fi viu» [Psalm 118: 14, 138, 144]. Şi dac ă Proorocescul glas
porunceşte nou ă în veac s ă păzim poruncile lui Dumnezeu, ş i
s ă vieţ uim întru ele, arătat este c ă ele ră
mân deapururea
neclătite, şi nemişcate. C ă şi văză
torul de Dumnezeu Moisí
aşa zice: «Întru ele nu este cu putin ţă a se adăogi, ş i din ele
nu este cu putin ţă a se scădea» [A 2- a Lege 12: 32]. Ş i
Dumnezeiescul Apostol Petru întru acestea lă
udându- se
strig ă: «La care doresc Îngerii a privi». Ş i Pavel zice: «Sau noi,
Catehisis, c ă nu se cuvine cineva a socoti pe o Icoan ă mai sfânt ă decât alta, nici să
nădăjduiasc ă întru una mai mult decât întru alta. Iar Dosítei al Ierusalimului zice, că
sfintele Icoane fac minuni, ori pentru c ă s- au zugrăvit de vreun sfânt (îns ă aceasta mulţ
i nu
o primesc), sau pentru alt ă pricin ă (poate pentru evlavia închinătorilor), ş i pentru
Dumnezeiasca Iconomie; şi c ă a scobi Drepslăvitorii scândurile sfintelor Icoane, ş i a pune în
lăuntru părţi din cinstitul Lemn, şi din Sfinte moaşte, şi a se închina lor împreun ă ş i
Icoanelor, aceasta nu se opreşte. Deci cu cutremur se cuvine a ne închina sfintelor Icoane, ş i
s ă credem c ă darul Dumnezeiesc vine asupra lor, care ne împarte sfinţenie nou ă, după
Vlástar; şi se cuvine s ă ne facem vrednici de închinarea sfintelor Icoane, pă
zind noi curate
cele cinci simţiri, şi aşa s ă ne închinăm lor. Dup ă Práxa a 6- a a acestui al 7- lea Sinod. Iar
câţi au sfintele Icoane numai spre aducerea aminte, şi nu şi spre a le săruta, sunt jumă
tate
răi şi minciuno- adevăraţi, dup ă aceeaşi a 6- a Práx ă a Sinoduiu. Pentru ş ase oarecare pricini
se închipuiesc şi se închin ă sfintele Icoane: 1. C ă împodobesc Bisericile; 2. C ă înva ţă pe cei
ce nu ştiu carte, proorociile Proorocilor, nevoinţele Cuvioşilor, chinurile Mucenicilor, ş i
patimile şi minunile lui Hristos, dup ă sfântul Nil, în a patra Práx ă a acestui Sinod; 3. Că
aduc aminte celor ştiutori de carte cele ce poate le- au uitat. De unde şi Cărţ
i se zic Icoanele
ale înţelepţilor şi ale neînvăţaţilor, precum zice sfântul Dialog în cartea cea că
tre Secúnd. 4.
C ă cresc dorul Creştinilor celor ce le privesc. Pentru aceasta a zis Sinodul, c ă cei ce le
privesc pe ele se deşteapt ă spre pomenirea şi dorirea celor scrişi pe ele. 5. C ă îndeamn ă pe
cei ce le văd spre urmarea faptelor sfinţilor, dup ă sfântul Nil, şi dup ă marele Vasilie în
Oráţia cea către Górdie, şi dup ă acesta al 7- lea Sinod. 6. Pentru c ă îndeamn ă pe cei ce le vă
d
a chema cu Credin ţă şi cu nădejde pe Dumnezeu ca Mântuitor, iar pe sfinţ
i ca mijlocitori
către Dumnezeu, ca prin solia lor s ă li se dea toate cererile cele către mântuire. Şi luptă
tori
de Icoane [Iconomahi] au stătut nu numai cei ce au fost în vremea împăraţ
ilor celor
luptători de Icoane, ci şi Ariénii mai înainte, şi în urm ă toţi cei ce slăveau o fie în Hristos, ş i
acum toţi Lutero- calvinii. Din aceste zise se dovedeşte c ă ră
u fac latinii, cei ce nu scriu
numele sfinţilor tuturor pe Icoanele lor, căci dup ă cele hotă
râte de acest Sinod, Icoana,
adic ă Chipul, se aseamăn ă cu acela al căruia este chipul, ci şi se sfinţeş
te, atât de la
caracter, cât şi de la numele cel închipuit. Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului zice, că
se cade a se scrie Numele lui Iisus Hristos înc ă şi pe Crucile cele nezugră
vite, ce se înfig pe
la căi, sau pe la uşi, sau şi la alte părţi. Ca de la nume s ă se cunoasc ă c ă sunt ale lui Hristos,
şi nu ale tâlharilor celor ce s- au răstignit împreun ă cu Hristos. De nevoie este îns ă, să
adăugăm şi aceasta aici, c ă cei ce ţin Icoane sfinte la Praznicile oarecăror sfinţi, şi se poartă
cu ele încolo şi încoace, sărind cu necuviin ţă ca nişte îndrăciţi, ş i spunând ca când cele
viitoare, şi arătând lucruri ascunse, şi alte mincinoase proziceri, şi vrăji făcând, aceş
tia zic,
se cuvine prea greu a se canonisi de către Arhierei şi Duhovnici, pentru c ă înnoiesc
superstiţiile (disidemoníile) Elinilor şi ale păgânilor, ş i trebuie a se îndrepta aspre pedepse
de către sfânta Biseric ă. Trebuie a şti şi aceasta: c ă de vreme ce sfântul Sinodul acesta la
multe locuri zice, c ă ceea ce arat ă Scriptura, şi Evanghelia prin graiuri, aceea înfăţişează
zugravul prin Icoane; pentru aceast ă pricin ă zugravii trebuie bine a lua aminte, şi ş ti mai
întâi ce zice Scriptura şi Evanghelia, ca s ă zugrăveasc ă Icoanele dup ă înţ
elegerea sfintei
Scripturi. Sau de nu ştiu ei, s ă întrebe pe cei ce ştiu ca s ă se înveţe, şi s ă nu zugrăvească
unele în loc de altele, şi de multe ori înc ă prea necuviincioase ş i împotriva Evangheliei.
Precum a zugrăvit pe Domnul la înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii Copil tânăr, şi fără
de barb ă învăţând, de vreme ce Domnul atunci era Bărbat desăvârşit dup ă Botez. A zugră
vi
pe Apostolul Pavel la Înălţare, şi la Pogorârea Duhului Sfânt, de vreme ce el s- a fă
cut Ucenic
al lui Hristos dup ă acestea, şi dup ă uciderea cu pietre a lui Ştefan. A zugră
vi Învierea lui
Hristos, nu din Mormânt ieşind, şi pe ostaşi împrejurul Mormântului fiind şi străjuind, ş i pe
Îngeri pe piatr ă şezând, precum zice Evanghelia; ci zugrăvind, pe Hristos în iad pogorându -
se, şi pe Adam şi pe Eva de Mâinile lui ţiindu- se, şi uşile şi încuietorile iadului zăvorâte; ş i
243

sau Înger din Cer, de va vesti vou ă afar ă de ceea ce aţ
i
primit, anátema fie» [Galateni 1: 8]. Deci acestea aşa fiind ş i
mărturisindu- ne nou ă , bucurându- ne de ele, ca cum ar afla
cineva dobânzi multe [Psalm 118, 162], cu îmbrăţiş
are
primind Dumnezeieştile Canoane, şi întreg Aşeză
mântul lor
şi neclătit îl întărim, care s- a aşezat
de către trâmbiţ
ele
Duhului prealăudaţii Apostoli, şi de că
tre sfintele Ecumenice
Sinoade, şi de că
tre cele ce s- au adunat pe alocuri, spre
predarea unor Aşezământuri ca acestea, şi de către sfinţ
ii
Părinţii noştri, c ă de unul şi acelaş
i Sfânt Duh luminându- se,
au hotărât cele folositoare, şi pe cei ce ei îi dau anátemei, ş i
noi îi anatematisim, iar pe cei ce îi caterisesc, ş i noi îi
caterisim, iar pe cei ce îi aforisesc, ş i noi îi aforisim; iar pe
cei ce îi dau certării, şi noi aşişderea îi supunem. «Că
neiubitor de argint este chipul; îndestulându - ne cu acestea»
[Evrei 13: 5]; arătat strig ă Dumnezeiescul Apostol Pavel cel ce
s- a suit întru al treilea Cer ş i a auzit graiuri nespuse. [Sinod
4: 1; Sinod 6: 2]
TÂLCUIRE
Dumnezeieştile Canoane, sunt mărturii celor sfinţiţ
i,
fiindc ă mărturisesc şi arat ă lor cum se cuvine a petrece. Iar
isprăvile lor sunt, pentru c ă păzindu - se de către dânş
ii,
isprăvesc şi îşi îndrepteaz ă viaţ
a lor. Pe acestea dar Canoane
Sinodul acesta cu bucurie primindu - le prin Canonul acesta,
Prooroceştile cuvintele acelea ale lui Davíd, le înal ţă că
tre
Dumnezeu, care aş
a zic: M- am bucurat Doamne întru
mărturiile tale, precum m- a ş fi bucurat de aş
i fi avut toate
bogăţiile lumii. Şi tu ai poruncit s ă păzesc mă
rturiile tale în
veac, cu care înţelpţeşte - m ă şi voi fi viu în ele. Şi dac ă glasul
acesta al Proorocului ne porunceşte s ă păzim mă
rturiile lui
Dumnezeu deapururea, şi s ă fim vii într - însele; arătat este, că
şi ele rămân deapururea şi neclătite. Pentru aceea ş i Moisí
zice: Nici s ă adaog ă cineva în cele Legii, nici s ă scoat ă. Ş i
Corifeul (Vârfelnicul) Petru se laud ă întru acestea zicând, c ă ş i
Îngerii doresc a privi, întru acelea adic ă ce au arătat nouă
Apostolii cei ce bine au vestit cu Duhul lui Dumnezeu. Ş i Pavel
mulţi draci întunecaţi fiind acolo, şi pe toţi Patriarhii ş i Proorocii; Care nu sunt Icoana a
Învierii, ci închipuire a pogorârii Domnului în iad, fiind Sufletul despărţit de Trup; că
Sufletul singur cu puterea cea Dumnezeiasc ă ce avea s- a pogorât în iad, iar Trupul ză
cea în
Mormânt mort; iar la Înviere iarăşi s- a unit Sufletul cu Trupul, ş i aceasta este învierea. Pe
lâng ă acestea, nu se cuvine a zugră
vi la Icoana Pogorârii Duhului Sfânt un om dedesubtul
Apostolilor, ş i al însemna lumea, ci în locul acestuia, se cade a Proorocul Ioíl, ce zice: „Voi
turna din Duhul meu peste tot trupul”, precum aşa au oarecare vechi Icoane. Acestea ş i alte
asemeni necuviinţe închipuiesc zugravii din neştiin ţă şi din ră
u obicei, ci îndrepteze - se,
silindu- se înc ă a se face buni şi iscusiţi zugravi, ca Icoanele cele ce se fac de ei, s ă aibă
asemănare cu aceia ale cărora sunt chipurile, precum porunceşte sfântul Sinod acesta, ş i nu
a fi oarecare grozăvii neasemănate.
244

anatematiséşte, măcar de Înger de ar fi, cel ce bine vesteş
te,
afar ă de cele predanisite. Pentru aceasta şi noi (zic sfinţ
ii
Părinţi) bucurându - ne de Dumnezeieş
tile Canoane, precum se
bucur ă ostaşii, când găsesc prăzi multe la vrăşmaş
ii lor cei
biruiţi, precum şi aceasta o zice Davíd, le îmbrăţişă
m pe ele cu
bucurie, şi le ţinem, şi le întărim, atât pe cele aşezate de sfinţ
ii
Apostoli, cât şi pe cele ale celor 6 Ecumenice Sinoade, ş i ale
celor localnice, şi ale Părinţ
ilor celor din parte. Anatematisínd
adic ă pe cei ce şi ei îi anatematisésc, caterisind îns ă pe cei ce
şi ei îi caterisesc, şi aforisind pe cei ce şi ei îi aforisesc; ş i de
obşte a zice, certând şi noi pe cei ce şi ei îi ceart ă. Că
ci,
precum aici, neavând socoteal ă iubitoarea de argint, se
îndestuleaz ă în avuţ
iile acestea, ce le au, precum zice Pavel,
aşa
şi noi nici adăogim, nici scădem, ci ne îndestulă
m în
Canoanele cele hotărâte de sfinţii Părinţi
239 . Vezi ş i pe cel 1 la
Sinodului 4 ş i Prolegómena Canoanelor cea de la începutul
Cărţii.
CANON 2
De vreme ce cântând ne împreună
m cu Dumnezeu. «Întru
îndreptă
rile tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele tale» [Psalm
118, 16], toţi Creştinii (sunt datori) a pă
zi lucrul acesta
mântuitor, iar mai ales, cei îmbrăcaţ
i cu Ieraticeasca
vrednicie. Pentru aceasta hotărâm, ca tot cel ce urmeaz ă a se
înainta la treapta Episcopiei, desăvârşit s ă ş tie Psaltirea, ca
dintru aceasta şi pe tot Clerul lui aşa s ă sfătuiasc ă a- l învăţ
a;
s ă se cerceteze îns ă cu încredinţ
are de Mitropolitul, de are
osârdie a citi, cu luare aminte, şi nu în treacă
t, atât sfintele
Canoane, cât şi sfânta Evanghelie, ş i Cartea Dumnezeiescului
Apostol, şi toat ă Dumnezeiasca Scriptur ă. Şi a petrece după
Dumnezeieş tile Porunci, şi a învăţa pe norodul său; c ă fiin ţă a
Ierarhiei noastre sunt Cuvintele cele de Dumnezeu
predanisite. Adic ă, adevărata ştiin ţă a Dumnezeieş
tilor
Scripturi, precum marele Dionisie a zis. Iar de s- ar îndoi, ş i
nu ar pofti aşa s ă fac ă şi s ă înveţ e, s ă nu se hirotoniseasc ă .
C ă Prooroceşte a zis Dumnezeu: «Tu cunoştinţa o ai depă
rtat;
şi eu te voi depă
rta pe tine a nu Ieratevsi mie» [Oséa 4: 6].
[Cartagina: 24]
TÂLCUIRE
239
Vezi aici cât de vrednice de cinstire şi de cucernicie sunt Dumnezeieş
tile Canoane,
pentru c ă cu titlurile şi numirile acelea cu care se cinsteş
te Scriptura cea de Dumnezeu
insuflat ă, şi sfânt ă, cu acelea însuşi cinsteşte pe Dumnezeieş
tile Canoane sfântul acesta
Sinod, mărturie, şi dreptăţi, şi altele ca acestea numindu - le.
245

Şi toţi Creştinii mireni trebuie a cugeta, ş i a se îndeletnici
de dreptăţile lui Dumnezeu, ş i a nu uita cuvintele lui, precum
cânt ă ei şi se făgăduiesc împreun ă cu Proorocul în toate zilele,
iar mai ales şi mai cu deosebire cei Ierosiţ
i. Pentru aceasta
hotărăşte Canonul acesta, ca negreşit, s ă ş tie noimele Psaltirii,
cel ce urmeaz ă a se face Episcop, pentru ca s ă înveţ
e din ele
pe norodul său, ca şi ei s ă se înveţe. Aşişderea s ă se înveţ
e
unul ca acela cu încredinţare de Mitropolitul, de are dorin ţă a
citi, nu pe deasupra şi numai zicerile, ci dup ă adâncime, ş i cu
înţelegerea noimelor, sfinţ
itele Canoane, ce mai sus le- am
pomenit, Sfânta Evanghelie, Apostolul, şi toat ă Dumnezeiasca
Scriptur ă, şi nu numai a le citi, ci ş i a petrece precum acestea
poruncesc, şi a învăţa pe turma sa dup ă acestea. Fiindc ă ,
precum hotărâtor zice Dionísie Areopagítul
240
, Fiin ţă ş i
întărire a Bisericeş
tii Ierarhii sunt cuvintele cele de Dumnezeu
predanisite, adic ă adevărata înţelegere, şi scumpătăţ
ita
cunoştin ţă a Dumnezeieştilor Scripturi. Iar de se îndoieşte, ş i
nu are dorin ţă a le face acestea el, şi a învăţa şi pe ceilalţi, să
nu se fac ă Episcop. c ă zice Dumnezeu prin Proorocul Osié:
«Tu cunoştinţa Legilor mele o ai gonit de la tine, ş i eu pe tine
te voi goni de a nu fi Preot al meu.»
CANON 3
Toat ă alegerea făcut ă de că
tre boieri, pentru Episcop, sau
pentru Presbiter, sau pentru Diacon, neîntărit ă s ă rămână
dup ă Canonul ce zice. Dac ă vreun Episcop lumeşti stă
pânitori
întrebuinţ ând, prin aceştia ar lua Biseric ă, s ă se caterisească
şi s ă se aforiseasc ă, şi toţi cei ce se împărtăşesc cu dânsul. Că
240
Însemneaz ă c ă de acest Ecumenic Sinod se întă
resc Scripturile Areopagítului Dionísie de
adevărate, şi se astup ă gurile celor ce zic s ă sunt străine, sau cu îndoial ă. C ă zicerea aceasta
este luat ă din Capul 1 al Bisericeştii Ierarhii, precum şi aceea ce o arat ă urmă
torul al 4- lea
Canon acestuiaşi, pentru Petru care zice: „Petru Vârfelnicul, şi că
petenia Apostolilor,”
zicerea este a acestuiaşi Dionisie, care se ia din Capul al 3- lea al Dumnezeieş
tilor Numiri.
Sunt Cărţi adic ă amândou ă, din care mai ales iau materie de împotriv ă zicere cei ce nu
drept clevetesc pe ale lui Dionísie. Şi nu numai acest de fa ţă Sinod, dar înc ă ş i cel al 6- lea
Ecumenic conscriptele lui Dionisie le întăreşte, în Praxa a 6- a întru care pomeneş
te despre
lucrarea cea Dumnezeiasc ă bărbăteasc ă , luând Sinodul zicerea aceasta din a 4- a Epistolíe a
sfântului către Gáie. Înc ă ş i Sinodul cel în Roma adunat în vremea lui Martín asupra celor ce
slăveau o voie întru Hristos. Şi Sofrónie în Sinodul cel în Ierusalim adunat. Ş i Andréi al
Critului tâlcuieşte cele în Capul al 3- lea din cele despre Dumnezeieş
tile numiri, unde se
zice despre Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Şi Dumnezeiescul Maxim îl tâlcuieşte, ş i
Damaschin de el pomeneşte în Cartea 1 Cap 12 din cele dogmaticeşti. Ş i Papa Agatón în
Epistolía 15 cea către Împăratul Constantin. Iar de nu pomenesc sfinţ
ii cei vechi de
conscríptele lui Dionisie, aceasta o fac dup ă Corésie, fiindc ă voia s ă dovedeasc ă cuvintele
lor din singure mărturiile Scripturii. Şi măcar c ă şi Petru Lanséliul, şi Cordériul Iisuíţ
ii
dovedesc, c ă ceea ce zice Teologul Grigorie în Cuvântul cel la Naşterea lui Hristos: „Care ş i
de altul oarecare din cei mai înainte de noi prea bine ş i preaînalt s- a filosofit”, o zice
pentru Dionísie unde tâlcuia lauda Serafimilor, care a fost mai înainte de Grigorie. Ş i nu
pentru Atanasie, precum zice Nichita. C ă Atanasie trăia, când trăia şi Grigorie, ş i nu mai
înainte de el. Şi dar dou ă Ecumenice Sinoade, şi dou ă localnice, şi atâţia alţi sfinţ
i, sunt mai
de crezut decât mulţi nenumăraţi împotriv ă grăitori.
246

trebuie cel ce urmeaz ă a se înainta la Episcopie, de Episcopi a
se alege, precum de către sfinţii Părinţ
i cei din Niceea sa
hotă
rât, în Canonul ce zice. Episcopul se cuvine, mai ales de
toţi cei ce sunt în Epárhie a se aşeza; iar dac ă una ca aceasta
ar fi cu anevoie, ori pentru vreo neapărat ă nevoie, ori pentru
lungimea căii, negreşit trei la un loc adunându- se, împreună
alegători făcându- se şi cei ce nu vor fi fa ţă, şi conglăsuindu-
se prin scrisori, atunci hirotonia s ă se fac ă. Iar întă
rirea celor
ce se fac, s ă se dea Mitropolitului în fiecare Epárhie.
[Apostolesc: 1, 2, 30, 61; Sinod 1: 4; Laodiceea: 5, 13;
Cartagina: 59; Timotei: 7]
TÂLCUIREA
Canonul acesta împreun ă se alcătuieş
te din al 30- lea
Canon, al Apostolilor, ş i din cel al 4- lea al Sinodului 1 care
fiindc ă le- am tâlcuit, vezi a lor tâlcuire acolo. Numai aceasta
îns ă cu deosebire are Canonul acesta, ca toat ă alegerea de
Episcop, sau de Presbiter, sau de Diacon, ce s- ar face cu
stăpânirea şi silnicia stăpânitorilor, s ă rămân ă făr ă tărie. Ş i ca
Episcopii s ă se aleag ă de către Episcopi, dup ă chipul cel mai
întâi adic ă. Iar cum c ă şi Presbiterii, ş i Diaconii se aleg, se
arat ă mai ales de Canonul acesta, despre care vezi
subînse mnarea celui al 2- lea Apostolesc. Iar cum c ă ş i
Creştinii se cuvine dup ă urmare a alege împreun ă cu Arhiereii,
pe cei ce au se Hirotonisi, arat ă tâlcuirea celui 61 Apostolesc.
Vezi şi pe cel întăi, şi al 2- lea Apostolesc, ş i subînsemnarea
celui al 5- lea din Laodiceea.
CANON 4
Propovăduitorul adevă
rului Dumnezeiescul Apostol
Pavel, oarecum ca un Canon punând Presbiterilor Efesénilro,
iar mai ales şi toatei Ieraticeştii pliniri, aş
a a cutezat a zice:
«Argintul, sau aurul, sau îmbrăcă
mintea, a nici unuia nu am
poftit; toate le- am arătat vou ă, c ă aş
a ostenind trebuie a
sprijini pe cei neputincioşi, mai fericit socotind c ă este a da,
decât a lua.» [Fapte 20: 33, 35] Pentru aceasta ş i noi de la
acesta învăţându- ne, hotărâm nicidecum Episcopul a fi ră
u
câştigător, pricinuind pricinuiri întru pă
cate, a cere aur, sau
argint, sau altceva, de la Episcopii cei supuş
i lui, sau de la
Clerici, sau de la Monahi. C ă zice Apostolul «Nedrepţ
ii
Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moş
teni» [1 Corinteni 6: 9];
şi «nu sunt datori fiii a învistierí născă
torilor lor, ci
născătorii fiilor lor» [2 Corinteni 12: 14]. Deci dac ă vreunul
pentru cererea de aur, de vreun alt fel oarecare, ori pentru
oarecare a sa împătimire, s- ar afla oprind de Liturghie, ş i
247

aforisind pe vreunul din Clericii cei de sub el , sau Biserică
cinstit ă închizând, a nu se face întru ea slujbele lui
Dumnezeu, întru cele nesimţ ite îndelungându - ş i nebunia sa,
negreşit nesimţ itor este, şi aceleiaşi pă
timiri se va supune:
« Ş i se va întoarece durerea lui pe capul lui» [Psalm 7: 17
], ca un călcător de Porunca lui Dumnezeu, ş i de
Apostoleştile Aşezământuri. C ă porunceşte ş i Petru Coriféul
(Vârfelnicul) Apostolilor şi Căpetenia: «Păstoriţ
i turma lui
Dumnezeu cea dintre voi, nu cu silnicie, ci cu voie după
Dumnezeu, nu cu mârşav câş
tig, ci cu osârdie. Nu ca cum
stăpânind pe Clerici, ci chip făcându- v ă turmei; şi arătându-
se Arhipăstorul, veţ i lua cununa slavei cea neveştejit ă » [1
Petru 5: 2- 4]
TÂLCUIRE
Fiindc ă marele Pavel, şi prin cuvânt, şi prin faptă
îndatoreşte pe Arhiereii Efesénilor, şi printr - înşii pe toţ
i
Arhiereii cei din urm ă, s ă nu pofteasc ă argintul, sau aurul, sau
haine, ci prin osteneala mâinilor s ă ajute pe cei neputincioşi ş i
care au trebuin ţă, şi c ă mai fericit este a da cineva decât a lua.
Pentru aceasta Canonul acesta porunceş
te, ca nici un Arhiereu
s ă nu cear ă cu îndatorire, şi dup ă mârşavul câş
tig, aur sau
argint, sau vreun alt lucru, de la Episcopii cei supuş
i lui, dau
de la Clerici, sau de la Monahi, fiindc ă nedreapt ă este cererea
aceasta, şi nedrepţii Împărăţia lui Dumnezeu nu o moş
tenesc,
dup ă acestaşi Apostol. Şi pentru c ă fiii nu - s datori a aduna ca
s ă dea născătorilor, ci născătorii s ă dea fiilor. Deci, oricare
Arhiereu s- ar afla, s ă fac ă árgos, sau s ă aforiseasc ă pe vreun
Preot, sau Cleric, sau s ă închid ă Biserica pentru ca s ă ia bani,
sau pentru vreo alt ă împătimire a sa. Unul ca acesta să
pătimeasc ă ceea ce face, adic ă s ă se fac ă árgos, şi s ă se
aforiseasc ă, de va fi Episcop de Mitropolitul să
u, de va fi
Mitropolit de Patriarhul său. C ă ş i Verhovnicul Petru acestea
îndatoreşte pe Arhiereii, ca s ă pasc ă turma lui Dumneze u, nu
silniceşte şi tiraniceşte, ci cu blândeţe şi de voie, după
Dumnezeu; nu pentru urâtul câş
tig, ci cu osârdie; nu ca cum
stăpânind pe Cler, ci ca chip şi pild ă fă
cându - se turmei, ca,
când se va arăta Arhipă
storul Hristos întru a doua sa venire,
s ă ia de la dânsul Cununa cea neveştejit ă a Slavei. Citeşte ş i pe
cel 24 Apostolesc.
CANON 5
Păcat de moarte este, când oarecare păcă
tuind
neîndreptaţi vor rămâne. Iar decât aceasta mai ră
u este, când
cei ce au căzut se ridic ă împotriva Evséviei (bunei cinstiri), ş i
248

Adevă
rului, cinstind mai mult pe mamoná decât pe ascultare
lui Dumnezeu, şi Canoniceştile lui Aşeză
mânturi
nesuferindu - le. «Întru aceş
tia nu este Domnul Dumnezeu, de
nu cumva smerindu- se, se vor deştepta din greş
eala lor» [A
3- a Împăraţilor]. C ă trebuie ei mai mult a se apropia de
Dumnezeu, şi cu inim ă zdrobit ă, a cere lăsare ş i iertare
păcatului acestuia, iar nu a se făli cu nelegiuita dar. «Că
aproape este Domnul de cei zdrobiţ
i cu inima» [Psalm 33: 18],
deci, pe cei ce se fălesc, c ă prin darea de aur s- au rânduit în
Biseric ă,
şi întru acest rău obicei nădă
jduindu- se, care
întrăineaz ă de la Dumnezeu, şi de toat ă Preoţia, ş i din aceasta
cu fa ţă neruşinat ă, şi cu gur ă deschis ă, ş i cu cuvinte
ocărâtoare pe cei aleşi de Sfântul Duh, pentru fapta bun ă a
vieţii, şi rânduiţi făr ă dare de aur, necinstindu- i, mai întâi
făcându- o aceasta, s ă ia treapta Cetei loruş
i cea mai de pe
urm ă. Iar de vor stărui, prin certare s ă se îndrepteze. Iar de
se va arăta vreunul c ă o au fă
cut aceasta cândva pentru
hirotonie, facă- se dup ă Apostolescul Canon ce zice: „Dacă
vreun Episcop prin bani ar dobândi cinstea aceasta, sau
Presbiter, sau Diacon, s ă se cateriseasc ă şi el, ş i cel ce l- a
hirotonit, şi desăvârşit s ă se taie de la împărtăş
ire, ca Símon
de mine Petru.” Aşişderea şi dup ă Canonul al 2- lea al
cuvioşilor Părinţilor noştri celor din Calcedon, ce zice: „Dacă
vreun Episcop pentru bani ar face hirotonie, ş i la vânzare ar
pogorî pe nevândutul Dar, ş i va hirotonisi pentru bani
Episcop, sau Horepiscop, sau Presbiter, sau Diacon, sau pe
vreunul din cei ce în Cler se număr ă , sau ar înainta pentru
bani Iconom, sau Defénsor [Avocat], sau Paramonár, sau ori
pe care din cei canoniceşti, pentru mârş
ava agonisirea sa, cel
ce ar face aceasta, vădindu- se, s ă se primejduiasc ă în treapta
sa. Şi cel ce s- a hirotonisit nimic s ă se foloseasc ă din
hirotonie, sau din înaintarea (cea dup ă neguţă
torie), ci fie
străin de vrednicia, sau de purtarea de grij ă , care pentru bani
o au dobândit. Iar de se va arăta vreunul ş i mijlocind pentru
relele şi nelegiuitele vătămări, ş i acesta, de va fi Cleric, din
treapta sa s ă cad ă, iar de va fi mirean, sau monah s ă se
aforiseasc ă.” [Apostolesc: 29; Sinod 4: 2; Ioan 5: 16]
TÂLCUIRE
Oarecare, vrând a se împreun ă numă
ra în clerul vreunei
Biserici, de bun ă voie aducea bani la ea, cu socoteal ă iubitoare
de Dumneze u, nu ca prin aceştia s ă dobândeasc ă soarta, ci ca
cum afierosindu - i lui Dumnezeu, dup ă Valsamón. Iar la urmă
fălindu - se cu darea de bani, ş i cinstind mai mult pe mamoná,
şi avuţia, decât pe sfintele Canoane, cerea şederile mai sus, ş i
cu obrăznicie, ocă
ra pe Clericii aceia, care de Sfântul Duh fiind
249

aleşi, pentru îmbunătăţita lor petrecere, se împreun ă numă
rau
în Cler făr ă de dare de bani. Pentru aceasta dar porunceş
te
Canonul acesta, ca unii ca aceştia s ă se pogoare în treapta cea
mai de jos a Clericatului lor. Iar de stărui înc ă întru aceasta, să
se certe de către Arhierei mai cu grea certare. Aducând însă
Părinţii aceştia şi zicerea aceea a lui Ioan, pă
cat de moarte
numesc pe fălirea cea neîndrepta t ă a unor Clerici ca aceştia
241
,
iar mai rău păcat decât acel de moarte numesc, pe obră
znicia
lor şi neruşinarea asupra celorlalţi Clerici. Şi c ă, întru aceş
tia
nu este Domnul Dumneze u, dup ă Scriptur ă, iar nelegiuită
fapt ă numesc, pe darea lor cea de bani, nu îns ă de sine, că
ci ea
este bun ă, la început ş i iubitoare de Dumnezeu; ci pentru fala
lor cea din urm ă şi obrăznicia. Deci ia aminte s ă nu iei darea
banilor aceasta spre Hirotonie. Căci Canonul se vede, că
cuprinde dou ă părţi: cea dintâi opreş
te a nu da, nu, spre a se
Hirotonisi, c ă aceasta este în urm ă, ci spre a se împreună
număra şi ei în parohia vreunei Biserici, şi apoi se obră
znicesc,
şi defaim ă pe Clericii cei săraci şi evlavioşi. Deci aceast ă faptă
o opresc ca pe o nelegiuit ă. Apoi adaog ă şi pe a doua, c ă de ar
aduce banii aceştia, pentru Hirotonie, s ă se cateriseasc ă, după
Canoanele cele mai dinainte. Adaug ă iarăşi Canonul, c ă cine a
voit a da bani pentru a se Hirotonisi Cleric, sau Preot, s ă ia
certările Canonului 29 Apostolesc, ş i ale Canonului al 2- lea al
Sinodului al 4- lea care şi zic s ă se scoat ă din dregătorie; ş i
vezi şi tâlcuirea lor acolo.
CANON 6
Fiindc ă este Canon ce zice, de dou ă ori pe an în fiecare
Epárhie trebuie a se face, prin adunarea Episcopilor
Canoniceştile întrebări [cvéstii]. Pentru zdrobire, şi pentru că
cu anevoie le este în călătorie celor ce se adun ă, au hotă
rât
Cuvioşii Părinţii Sinodului al 6- lea, numaidecât şi făr ă de nici
o pricinuire, odat ă în an s ă se fac ă, şi cele greşite s ă se
îndrepteze. Deci pe acest Canon şi noi îl reînnoim; ş i de s- ar
afla vreun stăpânitor oprind acesta lucru, s ă se aforiseasc ă .
Iar dac ă vreunul dintre Mitropoliţ
i s- ar lenevi a face aceasta,
241
Mitrofán al Smírnei tâlcuind Catoliceştile Epistolíi, zice, c ă pă
cat de moarte, despre care
zice Ioan, este tot pă
catul, care se pedepsea de legea cea veche, cu pedeapsa de moarte.
Precum este hula asupra lui Dumnezeu, uciderea de bun ă voie, păcă
tuirea cu dobitoc,
preacurvia, şi celelalte. Iar pă
cat ne de moarte, este acela ce nu se pedepsea cu moartea,
precum uciderea cea nu de voie, şi altele. Iar Anastásie Sinaitul (la întrebarea 54) zice, că
păcat de moarte este cel ce se face întru cunoştin
ţă . Iar nu de moarte cel ce se face întru
necunoştin
ţă. Şi hula cea asupra Dumnezeu este păcat de moarte, ci şi cel întru cunoştinţă
mare păcat, precum uciderea, preacurvia, şi celelalte. Fiindc ă acestea omoar ă pe suflet. Iar
Sinodul acesta păcat de moarte zice, pe cel neîndreptat şi nepocăit. Ş i unit cu Sinodul acesta
zice şi Icuménie, c ă, păcat de moarte este cel ce nu se îndrepteaz ă prin întoarcere. Ca cel al
lui Iuda, şi al pomenitorilor de rău. Despre care s- a zis: Căile pomenitorilor de ră
u sunt
spre moarte [Pilde 12: 28].
250

făr ă de vreo nevoie şi sil ă, şi făr ă de vreo oarecare bine
cuvântat ă pricinuire, s ă se supun ă certă
rilor. Iar Sinodul
făcându- se pentru canoniceşti
şi Evangheliceşti lucră
ri, se
cuvine Episcopii cei adunaţi a fi în cugetarea ş i întru purtarea
de grij ă de a se păzi Dumnezeiştile şi de Via ţă făcă
toarele
Poruncile lui Dumnezeu: «C ă întru a le pă
zi acestea,
răsplătire mult ă este» [Psalm 18: 12], «pentru c ă şi fă
clie este
porunca, iar Legea lumin ă, şi calea vieţii este mustrarea ş i
pedepsirea» [Pilde 6: 23]; ş i «Porunca Domnului este
strălucit ă luminând ochii» [Psalm 18: 9]; s ă nu aib ă voie însă
Mitropolitul, din cele ce aduce Episcopul cu sineş
i a- i cere,
ori dobitoc, ori altceva. Iar de s- ar vădi c ă a fă
cut aceasta, va
da înapoi împă
trit. [Apostolesc: 37: Sinod 1: 5; Sinod 4: 19;
Sinod 6: 8]
TÂLCUIRE
Acest Canon reînnoieşte pe cel al 8- lea al Sinodului al 6-
lea ca odat ă pe an negreşit s ă se adune Episcopii, pentru
Bisericeşti şi Canoniceşti întrebări, nefiind cu putin ţă a se face
de dou ă ori pe an aceasta. Adaug ă îns ă aceasta, c ă oricare
stăpânitor va opri acest fel de adunare, s ă se aforiseasc ă. Ş i
oricare Mitropolit, se va lenevi despre aceasta, făr ă de vreo
mare nevoie şi binecuvântat ă pricin ă, s ă fie supus certării.
CANON 7
Dumnezeiescul Apostol Pavel a zis c ă: «Ale oarecă
ror
oameni păcatele sunt mai înainte arătate, iar ale unora după
aceea urmeaz ă» [1 Timote 5: 24]. Deci pă
catelor mai înainte
venite, urmeaz ă şi alte pă
cate (acestora). Drept aceea
păgânescului eres al prihănitorilor de Creş
tini, i- a urmat
împreun ă şi alte păgânătăţi. C ă precum chipurile cinstitelor
Icoane le- a ridicat din Biseric ă, şi alte oarecare obiceiuri le-
au părăsit, care trebuie a se reînnoi, şi dup ă legiuirea cea
înscris ă şi nescris ă, aşa a se ţ ine. Deci câte cinstite s- au
consfinţ it făr ă de sfintele Moaş
te ale Mucenicilor, Poruncim
s ă se fac ă punere de Moaşte într- însele cu obiş
nuita
rugăciune, iar cel ce va consfinţ i Biserici făr ă de sfintele
Moaşte, s ă se cateriseasc ă, ca unul ce a călcat Bisericeş
tile
Tradiţii. [Cartagina: 91]
TÂLCUIRE
Zicerea aceasta Apostoleasc ă , marele Vasilie altfel o a
tâlcuit, iar Sinodul acesta mai simplu o a luat, zicând, c ă la
întâmplatele păcate ce a făcut cineva mai înainte, urmeaz ă ş i
alte păcate. Precum s- a întâmplat şi defăimătorilor de Creş
tini
251

Iconomáhi (luptătorilor de Icoane); care dup ă ce au dezbră
cat
sfintele Biserici de sfintele Icoane, au defăimat ş i alte oarecare
ale Bisericii, şi le- au lepădat. Acelea dar Canoniceş
ti
obişnuinţ
e sfântul Sinod reînnoindu - le, atât pe cele în scris
cât şi pe cele nescrise legiuiri şi predări, le întăreş
te. Deci, câte
Dumnezeieşti Biserici s- au sfinţit făr ă de Moaşte Muceniceş
ti,
s ă se aşeze de dânşii întru acelea, Muceniceşti Moaş
te,
citindu - se şi Rugăciunea ceea ce pomeneşte de ele
242
. Iar care
Arhiereu de aici înainte, făr ă de sfintele Muceniceşti Moaş
te,
ar sfinţi Biseric ă, acela, ca un călcător de Bisericeş
tile
predanisiri, s ă se cateriseasc ă.
CANON 8
Fiindc ă rătă
cirindu- se oarecare din religia evreilor, li s- a
părut c ă amă
gesc pe Hristos Dumnezeul nostru,
242
Sfintele Muceniceşti Moaşte se aşeaz ă dup ă aşeză
mântul vechiului Evhológhion
[Molitfelnic] dup ă sfinţita lucrare a Catierosírei [sfinţ
irii] Bisericii, într- acest chip. Luând
Arhiereul cele trei părţi de Muceniceşti Moaşte, şi punându - le în Cutie, ş i turnând peste ele
sfântul Mir, închide Cutia. Şi de st ă sfânta Mas ă pe cinci stâlpi (dup ă vechea urmare), aşează
cutia aceea pe stâlpul cel din mijloc; iar de st ă numai pe un stâlp, în mijlocul aceluia
deasupra le aşeaz ă. Iar de sunt părţile Muceniceştilor Moaşte mari (unii zic, fiindc ă nu se
pot pune deasupra stâlpului, s ă se îngroape dedesubtul sfintei Mese); iar dup ă aceasta
toarn ă deasupra stâlpilor Aromatele cele topite cu cear ă ş i se pune deasupra lor sfânta
Mas ă. Îns ă patru lucruri sunt vrednice de însemnat la pricina aceasta a Sfinţ
irii Bisericilor.
1. C ă sfinţirea fiecărei Biserici, trebuie a se face de Arhiereu, dup ă aşezământul ş i
închipuirea Evhológhiului,. Drept aceea de iart ă la multe locuri Arhiereii a face înnoiri de
Biserici (adic ă sfinţiri) precum la Moscova Arhiereii dau voie Arhimandriţilor s ă sfinţească
Dumnezeieştile Lăcaşuri care este afar ă de rânduiala Evhológhiului. C ă pretutindeni ş i
Evhológhiul, şi Simeón al Tesalonicului, care vorbeşte despre acestea, Arhiereu zic s ă fac ă ,
iar nu Preot. Iar sfinţiri mici, nici Evhológhiul arat ă, zice pomenitul Simeón; c ă se vă
d
acestea a fi mai noi aflări precum în ziua de astăzi se urmeaz ă de că
tre Protoierei cu voia
Arhiereilor a se face cu sfinţit Antimis. (Care şi de acela de Arhiereu este sfinţ
it având în el
muceniceşti moaşte). 2. C ă Moaştele ce urmeaz ă a se învistieri în Biseric ă , trebuie a fi
Muceniceşti, iar nu Cuvioşeşti, nici Arhiereşti. Pentru aceasta este lă
udat obiceiul ce se
păzeşte în Rusia: c ă acolo Muceniceştile Moaşte se păzesc la Arhiepiscopi, şi când urmează
trebuinţa a se sfinţi vreo Biseric ă , de acolo le ia singur Arhiereul, pentru a nu se face
greşeal ă, ca în loc de Muceniceşti Moaşte, s ă se învistiereasc ă alte oarecare sfinte Moaş
te. 3.
C ă şi aceste Muceniceşti Moaşte trebuie a se învistieri sub sfânta Mas ă, şi nu în vreo altă
parte a Bisericii, ca s ă se plineasc ă cuvântul acela: Dumnezeiasc ă hor ă a Mucenicilor,
Temelia Bisericii. Precum rânduieşte slujba înnoirilor. Iar câţi le pun acestea în vreo altă
parte, foarte greşesc. 4. Şi cea mai de pe urm ă, c ă la înnoirea fiecă
rei Biserici, ori mici, ori
mari, este nevoie şi făr ă apărare trebuie a se învistieri Muceniceşti Moaş
te, cub sfânta Masa.
Drept aceea, câţi Arhierei săvârşesc înnoiri mari, ori câţi Arhierei, ori Preoţi, săvârş
esc
înnoiri mici şi mai scurte numite făr ă de Muceniceşti Moaşte, trebuie a se caterisi, după
hotărârea Canonului acestuia. C ă recomenduitoarea şi fiinţelnica osebire a înnoirilor (adică
a sfinţirilor) Bisericii este învistierirea Muceniceştilor Moaşte, şi făr ă de acestea, cu
neputin ţă este a se face. Iar Antimisele fiindc ă au sfinţitoarea putere, care o dăruieş
te lor
sfinţirea vreunei Biserici; ori şi cu săvârşirea sfinţirii Rugăciunilor, înc ă ş i starea cea de
şapte zile pe sfânta Mas ă în sfinţita Biseric ă, şi săvârşirea în acele ş apte zile asupra lor a
Dumnezeieştii Liturghii, plinind locul sfinţirii sfintei Mese. C ă pentru aceasta şi făr ă oprire
acestea se dau, unde ar cere trebuinţa de ele, şi nu se îngră
desc numai enoría aceea, unde
s- au sfinţit, precum nu se îngrădeş
te sfântul Mir nici celelalte sfinte. Ci se pun deasupra
Meselor acelor care nu s- au sfinţit dup ă întâiul răspuns al lui Petru, ş i a Patriarhului Manuíl
Haritónul (faţ
a 239 a lui Ghiur); iar Simeón Tesalonicul la Cap 127 între altele zice, cu toate
c ă rânduiala Consfinţirii se cuvine a se săvârşi de Arhiereu, îns ă de nevoie se poate face ş i
de Preot învăţat.
252

făţărnicindu- se a fi Creştini, îns ă întru ascuns lepă
dându - se
de Hristos, şi întru nearătare serbând Sâmbetele, ş i alte
Iudaiceşti făcând. Hotărâm, ca aceştia, nici la împărtăş
ire, nici
la rugăciune, nici în Biseric ă s ă se primeasc ă, ci ară
tat a fi
dup ă a loruşi religie Evrei, ş i nici pe copiii lor ai Boteza, nici
robi a cumpăra, sau a câştiga. Iar dac ă cu curat ă Credin ţă se
va întoarce vreunul dintr- înşii,
şi va mărturisi din toată
inima, defăimând obişnuirile şi lucrările cele ale loruş
i, întru
atâta încât şi alţii s ă se mustre şi s ă se îndrepteze. Acesta să
se primeasc ă, şi copiii lui s ă se Boteze. Şi s ă se asigure ei a se
depărta de evreieştile meşteşugiri. Iar de nu vor urma aş
a,
nici cum s ă se primeasc ă.
TÂLCUIRE
Hotărăşte Canonul acesta, a nu se împărtăş
i cineva, nici a
se ruga împreun ă, nici în Biseric ă a primi pe evreii aceia, ce cu
făţărnicie numai s- au făcut Creştini, şi au venit la adevă
rata
Credin ţă, iar într - ascuns se leapăd ă, ş i batjocoresc pe Hristos
Dumnezeul nostru, păzind Sâmbetele, şi altele Iudaiceş
ti
obiceiuri (adic ă a- şi tă
ia împrejur pe fiii lor, a numi necurat
pe cel ce se atinge de mort, sau de lepros, ş i altele asemenea),
spre a fi aceştia iarăşi evrei ca şi mai înainte, ş i nici a boteza
pe fiii lor, nici să- i lase pe aceştia a cumpă
ra rob, sau prin
schimb, sau prin daruri, spre a- l omorî pe dânsul. Iar dac ă cu
curat ă şi neîndoit ă Credin ţă s- ar întoarce oarecare evreu, ş i
din toat ă inima ar mărturisi Creş
tineasca Ortodoxie,
defăimând la arătare necredinţa evreiasc ă, ca s ă se înveţe ş i
alţi evrei şi s ă se îndrepteze, pe unul ca acesta se cuvine a- l
primi, şi pe copiii lui a- i boteza, poruncindu - i cu tă
rie a se
depărta de evreieştile desidemo níi. Iar care nu se întorc în aş
a
chip, nicidecum s ă se primeasc ă.
CANON 9
Toate copilăreştile jucării
ş i furioasele bakhesmuri,
mincinoasele conscripte, cele ce s- au fă
cut împotriva
cinstitelor Icoane, de trebuin ţă este a se da în Episcopia celui
al Constantinopolului, ca s ă se pun ă cu celelalte cărţ
i ale
ereticilor. Iar de s- ar afla vreunul ascunzându - le acestea, de
ar fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, s ă se cateriseasc ă ; iar
de ar fi mirean, sau Monah, s ă se aforiseasc ă . [Apostolesc: 60;
Sinod 6: 2, 63; Laodiceea: 51]
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul acesta, c ă, toate mincinoasele cărţ
i, ce
au alcătuit Iconomahii (luptă
torii de Icoane), împotriva
253

sfintelor Icoane, care sunt atât de stricăcioase, ca şi jucă
riile
cele copilăreşti, şi atât de nebuneşti, precum turbatele ş i
nebunele bakhe ale muierilor acelora, care jucau bete la
serbarea lui Dionísie eforului beţiei (care ş i bahos se numea).
Toate acelea zic s ă se dea la Patriarhia Constantinopolului, ca
s ă se pun ă cu ale altor eretici, la un loc ca acela, de unde s ă nu
poat ă a lua cineva din ele ca s ă le citeasc ă, nici odinioar ă . Iar
de le- ar ascunde cineva pentru a le citi, sau altora a le da, de
va fi Ierosit s ă se cateriseasc ă, iar mirean sau Monah, s ă se
aforiseasc ă. Vezi şi cel 60 Apostolesc.
CANON 10
Fiindc ă unii din Clerici amăgindu- se calc ă Canonicescul
Aşezământ, lăsându- şi a lor Paróhie, la alt ă Paróhie alearg ă ,
şi mai mult la însăşi Cetatea cea de Dumnezeu păzit ă ş i
împărăteasc ă, năzuiesc la boieri, fă
când Liturghiile în Casele
de rugăciuni ale lor. Deci aceştia făr ă de slobozenia
Episcopului lor, ş i voia Patriarhului Constantinopolului, nu
este iertat a se primi în orice Cas ă sau Biseric ă . Iar de o va
face aceasta vreunul, stăruind, s ă se cateriseasc ă. Iar câţ
i cu
ştirea mai înainte ziş
ilor Ierei o ar face aceasta, nu este lor
ierta a primi asuprăşi purtări de grij ă politiceşti şi lumeş
ti, ca
unii ce sunt opriţi de a face aceasta de Dumnezeieş
tile
Canoane. Iar de s- ar vădi vreunul, ţ inând vreo purtare de
grij ă mai mare decât cele zise, ori s ă înceteze, ori s ă se
cateriseasc ă. Mai vârtos îns ă s ă fie spre învăţătura, ş i a
Copiilor şi a Casnicilor, citindu- le Dumnezeieş
tile Scripturi.
C ă spre aceasta şi Preoţia li s- a sortit. [Apostoleş
ti: 6, 15, 81,
83; Sinod 4: 3, 5, 10, 23; Sinod 1 ş i 2: 11; Cartagina: 18, 63, 98;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 7: 17, 18; Antiohia: 3; Sardichia: 15, 16,
19]
TÂLCUIRE
Dou ă nelegiuri deodat ă opreşte Canonul acesta, ş i a nu se
mutat Clericii de la o cetate la alta, ş i mai ales la
Constantinopol (sau la orişicare Capitálie), şi a nu nă
zui la
boieri, şi a Liturghisi în Casele de Rugăciuni ale lor, făr ă de
voia Episcopului lor, şi a Patriarhului, întru a că
ruia Epárhie au
năzuit, amândou ă fiind afar ă de aşezământul Dumnezeieş
tilor
Canoane. Deci porunceşte, ca, Clericul, de ar îndră
zni a o face
una ca aceasta făr ă de voia amânduror Ierarhilor, şi ar stă
rui
întru aceasta, s ă se cateriseasc ă. Iar şi cei ce vor fi primiţ
i cu
voia amând uror, s ă nu ia asuprăşi purtări de griji lumeş
ti, ci
s ă înveţe pe copii şi pe slugile Creş
tinilor. Iar care Cleric ar
primi epistasíe (adic ă inspecţie), de moşii boiereşti, ale că
rora
254

epistáţi se ziceau mai mari, poate ca unii ce mai boiereş
te
epiestiséa şi mai mult câştigătoare lucruri, ori s ă înceteze
despre aceasta, ori neîncetând, s ă se cateriseasc ă.
CANON 11
Îndatoriţi fiind toţi a păzi Dumnezeieştile Canoane, ş i pe
cel ce zice, a fi iconomi la toate Bisericile, cu tot chipul
suntem datori nestrămutat, a- l ţine. Şi dac ă fiecare Mitropolit
la Biserica sa va pune Iconom, bine ar fi. Iar de nu, din însăş
i
stă
pânirea este voie Episcopului Constantinopolului a
prohirisí iconom la acea Biseric ă. Aşişderea şi Mitropoliţ
ilor,
dac ă Episcopii cei supuşi lor, nu voiesc a aş
eza iconomi la ale
loruşi Biserici. Şi însăşi aceasta s ă se păzeasc ă ş i al Monastiri.
[Apostoleşti: 38, 41; Sinod 4: 26; Sinod 7: 12; Sinod 1 ş i 2: 7;
Anghira: 15; Gangra: 7; Antiohia: 24, 25; Cartagina: 34, 41;
Teófil: 10; Chiril: 2]
TÂLCUIRE
Fiindc ă Canonul 26 al Sinodului al 4- lea porunceş
te ca
toat ă Biserica s ă aib ă Iconom, Iconomisind cu voia şi ş tirea
Arhiereului lucrurile aceleia, pentru aceasta ş i Canonul acesta
pe însuşi acela îl întăreşte, adăugând, c ă , de nu va voi
Mitropolitul a aş
eza Iconom la Mitropolia sa, are voie
Patriarhul său cu stăpânire a- i aşeza Iconom, aşişderea ş i
Mitropolitul la Episcopii săi. Şi însuşi aceasta s ă se fac ă ş i la
Monastiri.
CANON 12
Dac ă vreun Episcop, sau Egumen, s- ar afla din ţ arinile
Episcopiei, sau ale Monastirii, dând al mân ă boiereasc ă , sau
oricărei alte feţ e dându- le, făr ă tărie fie darea, dup ă Canonul
sfinţilor Apostoli ce zice, purtarea de grij ă a tuturor
Bisericeştilor lucruri Episcopul aibă- o, şi ocârmuiască
- le pe
ele ca cum Dumnezeu priveşte. S ă nu- i fie iertat lui îns ă a
reşlui [sfeterisi] întru acelea, sau rudelor sale a dă
rui cele ale
lui Dumenezeu. Iar de ar fi săraci, s ă le dea ca unor să
raci,
dar nu cu pricinuirea acestora s ă le vând ă . Iar de ar pune
pricin ă c ă aduce pagub ă, şi nimic este spre folos ţ arina, nici
aşa s ă dea locul boierilor celor de loc, ci Clericilor, sau
lucrătorilor de pământ, iar de ar întrebuinţa vicleşug rău, ş i
de la Cleric, sau de la lucrător de pământ, ar cumpă
ra vreun
boier ţarina, şi aşa făr ă tărie fie vânzarea, şi întoarcă
- se la
Episcopie, sau la Monastire, ş i Episcopul, sau Egumenul cel ce
a făcut aceasta, s ă se izgoneasc ă. Episcopul din Episcopie, ş i
Egumenul din Monastire, ca unii ce risipesc ră
u, cele ce nu au
255

adunat. [Apostoleş
ti: 38, 41; Sinod 4: 26; Sinod 7: 11; Sinod 1
ş i 2: 7; Anghira: 15; Gangra: 7; Antiohía: 24, 25; Cartaghén:
34: 41; Teófil: 10; Chiríl: 2]
TÂLCUIRE
Ţarine [avtúrghii] sau proprietăţ
i se numesc, toate
lucrurile cele ce aduc venit, şi mai ales cele nemişcă
toare.
Precum moşii, vii, pomete, ş i altele; pentru acestea dar
hotărăşte Canonul acesta, zicând, c ă oricine le- ar întrăina, ş i
le- ar da la boieri, sau cu vânzare, sau cu schimb, s ă rămână
făr ă tărie, şi lucrurile s ă se întoarc ă, de au fost Episcopeş
ti, la
Episcopie, iar de au fost Monastireşti, la Monastire, precum ş i
Canonul 38 al sfinţilor Apostoli rânduieş
te. Iar de ar pune
pricín ă Arhiereul, sau Egumenul, c ă cutare ţarin ă sau vie nu
aduce câştig şi venit, ci mai mult pagub ă, vândă
- le pe ele, nu
la boieri şi al puternici îns ă, ci la Clerici, sau la lucră
tori de
pământ
243
, la oameni adic ă smeriţi şi proşti. Iar dac ă cu
vicleşug le- ar da mai întâi la Clerici sau la lucră
tori de
pământ, cu socoteala ca în urm ă s ă le ia vreun boier de la ei.
Vânzarea aceasta s ă rămân ă făr ă tărie, iar vânză
torul Episcop,
s ă se izgoneasc ă din Episcopie, ş i Egumenul din Monastire;
pentru c ă afierosirile acelea ce alţii le- au afierosit, şi bine le-
au adunat, aceştia rău le- au risipit, şi le- au vândut. Vezi ş i
tâlcuirea celui 38 Apostolesc.
CANON 13
Fiindc ă pentru nenorocirea ce a fost pentru pă
catele
noastre în Biserici, s- au ră
pit oarecare sfinte Case de
oarecare bărbaţi, Episcopii adic ă, şi Monastiri, şi s- au fă
cut
obşteşti sălăşluiri. Dac ă cei ce le ţ in pe acestea, vor binevoi a
le da înapoi, precum din vechi s ă se statorniceasc ă , bine este,
iar de nu, de vor fi din catalogul cel Ieraticesc, aceş
tia
poruncim s ă se cateriseasc ă , iar de vor fi Monahi sau mireni,
s ă se aforiseasc ă; ca unii ce sunt osândiţi de Tatăl, ş i de Fiul,
şi de Sfântul Duh, şi s ă se aş
eze, unde viermele nu se
sfârşeşte,
şi focul nu se stinge [Isaia 66: 24; Marcu 9]. Că
Glasului Domnului se împotrivesc, celui ce zice. «Nu faceţ
i
243
Pricína de care nu vrea Canonul a se vinde lucruri Bisericeşti sau Monastireş
ti la boieri,
ci, sau la Clerici sau la lucrătorii de pământ, ni se pare a fi aceasta, c ă ele fiind afierosite lui
Dumnezeu, iar cele afierosite se numesc sfinţite şi sărăceşti. Deci ca nişte sfinţ
ite, se cuvine
a se da celor sfinţiţi şi lui Dumnezeu afierosiţi, precum sunt Clericii. Iar ca nişte sărăceş
ti,
se cuvine a se da săracilor, precum sunt lucrătorii de pă
mânt. Drept aceea darea cea de
acest fel este potrivit ă cu cei ce o iau, precum dimpotriv ă , de s- ar da la boieri, ar fi cu totul
nepotrivit ă, ca unii ce nu sunt sfinţiţi, şi ca unii ce nu sunt săraci. Îns ă poate zice Canonul,
s ă se vând ă la plugari şi săraci, pentru ca de la aceştia s ă poat ă iarăşi a le cumpă
ra, de va
avea chip în urm ă Biserica sau Monastirea aceea, care lucru nu poate cu lesnire a- l face de
le- ar vinde la cei bogaţi.
256

Casa Părintelui meu, Cas ă de neguţă
torie» [Ioan 2: 16] [Sinod
4: 4, 24; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 şi 2: 1; Chiríl: 2]
TÂLCUIRE
În vremea luptătorilor de Icoane, pe lâng ă alte rele ce s- au
făcut, sau izgonit pentru sfintele Icoane de dânşii, şi mulţ
i
Arhierei din Episcopiile, şi din Mitropoliile lor, şi mulţ
i Monahi
din Monastirile lor. Şi fiind ele pustii, le- au ră
pit oarecare
mireni, şi le- au făcut lăcaşuri lumeş
ti. Pentru aceasta dar
Canonul acesta porunceşte, c ă dac ă cei ce stă
pânesc
Episcopiile acestea, ş i Monastirile, vor voi a le da înapoi,
pentru ca s ă se fac ă iarăş
i precum au fost mai înainte
Episcopii ş i Monastiri, bine este. Iar de nu vor voi, Clerici fiind,
s ă se cateriseasc ă, iar Monahi, ori mireni, s ă se aforiseasc ă , ca
nişte osândiţi pentru aceasta de Sfânta Treime, şi s ă se aş
eze
în locul acela, unde viermele nu se sfârşeşte, ş i focul nu se
stinge, dup ă Isaía, şi dup ă Glasul Evangheliei, fiindc ă se
împotrivesc Cuvântului Domnului, pe care îl zice: Nu faceţ
i
Casa Tatălui meu… şi celelalte; citeşte şi pe cel al 4- lea ş i al
24- lea al Sinodului al 4- lea.
CANON 14
Cum c ă rânduial ă urmeaz ă în Preoţ
ie, tuturor este bine
arătat. Şi cu scumpătate a se păzi încredinţările Preoţ
iei, este
lucru bine plăcut lui Dumnezeu. Deci, fiindc ă vedem, c ă fără
de Hirotesíe din pruncie unii iau tunderea Clericatului,
neluând înc ă de la Episcop hirotesia; ş i citesc pe Ámvon în
adunare, afar ă de Canon fă
cându- o aceasta, poruncim de
acum înainte a nu se face aceasta. Aceasta îns ă a se păzi ş i la
Monahi. C ă hirotesíe de Anagnóst, este slobod fiecă
rui
Egumen, a face numai în însăşi Monastirea sa. Dac ă şi însuş
i
Egumenului i s- a făcut Hirotesie de Episcop spre ş ederea
întâi Egumeneasc ă; adic ă fiind el Presbíter. Aşişderea şi după
obiceiul vechi, Horepíscopii dup ă voia dat ă de Episcopul, se
cuvine a proherisí Anagnóşti. [Sinod 6: 33; Cartaghén: 22]
TÂLCUIRE
Fiindc ă unii din pruncie s- au fost afierosit lui Dumnezeu,
şi îmbrăcând haine cuviincioase Clericilor, primeau ş i tundere
de la însuşi născătorii lor, dup ă oarecare obicei, ca când ar fi
afierosiţi, şi aceştia viind în vârst ă, îndrăzneau ş i citeau
Dumnezeieştile Cărţi înaintea poporului (nădă
jduindu - se
poate în tunderea cea din pruncie) făr ă a se hirotesí, şi făr ă a
lua pecetluirea şi tundera Citeţ
ului de la Arhiereu. Pentru
aceasta porunceşte Canonul acesta, c ă una ca aceasta s ă nu se
257

mai fac ă, ca un lucru necuviincios şi ne canonisit. Ş i nu numai
mirenii s ă nu citeasc ă făr ă pecetluirea Arhiereului, dar nici
Monahii. Îns ă Egumenul Monastirii, Preot fiind, ş i cu hirotesia
Arhiereasc ă fiind fă
cut Egumen, are voie în Monastirea sa
numai a hirotesí Citeţi. Aşiş
derea Horepíscopii cu voia
Episcopului Epárhiei, a hirotonosi Citeţi, dup ă învechit
obicei 244 (pentru care vezi şi subînse m narea Canonului al 8-
lea al Sinodului 1). Citeşte şi pe 35 al celui al 6- lea.
CANON 15
Clericul de acum înainte s ă nu se aşeze la dou ă Biserici.
C ă aceasta este însuşire de neguţătorie şi de rău câştig, ş i
străin de Bisericescul obicei. C ă am auzit din însuş
i Glasul
Domnului, c ă «nu poate cineva la doi Domni a sluji; c ă ori pe
unul va urî, şi pe altul va iubi, sau pe unul va îmbrăţişa, ş i pe
celălalt va defăima» [Matei 6: 24]. Deci «fiecare, după
Apostolescul Glas, întru ceea ce s- a chemat, întru aceea este
dator a rămâne» [1 Corinteni 7: 20] şi a sluji într- o Biseric ă .
C ă cele ce pentru răul câştig se fac în Bisericeş
tile lucruri,
sunt străine de Dumnezeu. Iar cât pentru trebuinţa vieţ
ii
acesteia, feluri de meşteş
uguri sunt. Dintru acestea dar cel ce
ar voi, agonisească- şi cele de trebuinţa trupului, c ă a zis
Apostolul: «Trebuinţ elor mele, şi celor ce sunt împreun ă cu
mine, mâinile acestea au slujit» [Fapte 20: 34]; ş i mai ales
întru de Dumnezeu păzit ă Cetatea aceasta. Iar în satele cele
din afar ă, pentru lipsa oamenilor, s ă se sloboaze. [Apostolesc:
15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 10, 20, 23; Sinod 6: 17, 18; Sinod
7: 10, 15; Antiohía: 3; Sardichia: 15, 16, 19; Cartaghén: 63, 98]
TÂLCUIRE
Opreşte Canonul acesta, a nu se numă
ra vreun Cleric în
Clerul a dou ă Biserici, ce se afl ă ori într - o cetate, ori în dou ă .
Făcându - o aceasta pentru răul câştig, care este străin ş i de
Dumnezeu, şi de cei Bisericeşti. Iar în satele cele pe dinafar ă ,
s ă se ierte a se face aceasta, pentru lipsa Preoţilor ş i a
Clericilor. Vezi şi pe cel 15 Apostolesc.
CANON 16
244
Înc ă şi Canonul al 6- lea al sfântului Nichífor iart ă asemenea pe Egumenul Presbiter, a
hirotoni şi Ipodiacon. Iar Dumnezeieştile Legi ale Ortodocşilor Împăraţ
i, deplinind sfintele
Canoane întru aceasta, aşeaz ă şi cum trebuie a se face Egumenul. Adic ă Episcopul nu
trebuie s ă fac ă Egumen în Monastire dup ă treapt ă, dar să- l fac ă pe acela pe care, ori toţ
i
Monahii, ori cei mai îmbunătăţiţi îl vor alege, mărturisind c ă în ştiin ţă adevărat ă l- au ales
pe dânsul, şi nu pentru prieteşug, ori har; dar pentru că- l ştiu pe dânsul c ă este Ortodox ş i
întreg înţelept, şi vrednic a ocârmui pe Monahi, şi pe Monastire. Cu asemenea chip s ă se
fac ă şi Eguménia Monastirilor femeieşti.
258

Tot Luxul, şi împodobirea trupului, stră
ine sunt de
Ieraticeasca rânduial ă . Deci, Episcopii, sau Clericii, cei ce se
împodobesc pe sineşi, cu haine strălucite şi luminate, aceş
tia
trebuie a se îndrepta. Iar de ar stărui, s ă se dea certă
rii.
Aşişderea şi cei ce se ung cu mirodenii. Şi fiindc ă eresul
prihănitorilor de Creştini, rădăcina amără
ciunii în sus
odrăslind, spurcăciune s- a făcut Catoliceştii Biserici, ş i cei ce
l- a primit pe acesta, nu numai zugră
viturile Icoanelor le- au
urât, ci şi toat ă evlavia o au lepădat, de cei ce vieţ
uiesc cu
cucernicie şi cu evlavie îngreuindu - se. Ş i s- a plinit la ei cea
scris ă: «Urâciune este păcă
tosului, cinstirea de Dumnezeu»
[Sirah 1: 24]. Deci de se vor afla oarecare bătându-
ş i joc de
cei îmbrăcaţi cu îmbrăcăminte proast ă şi cucernic ă , prin
certare îndreptează- se. C ă din învechitele vremi, tot bă
rbatul
Ieraticesc cu măsurtic ă şi cucernic ă îmbrăcă
minte petrecea.
C ă tot ceea ce nu este pentru trebuin ţă , ci pentru împodobire,
are prihănire de deşertă
ciune, precum a zis marele Vasilie; ci
nici cu îmbrăcăminte de ţesături cu mătăşi împiestrit ă se
îmbrac ă; nici adăogeau oarecare fimbríi [singéfuri] cu străină
floare la marginile hainelor lor. C ă au auzit de la limba cea de
Dumnezeu grăitoare, c ă cei ce poart ă cele moi, în casele
împăraţilor sunt. [Sinod 6: 27; Gangra: 12, 21]
TÂLCUIRE
Canonul acesta opreşte pe Episcopi şi pe Clerici, şi pe toţ
i
cei Bisericeşti de a purta haine stră
lucite, fiind aceasta lucru
străin de bărbaţii cei sfinţiţi, aşişderea
ş i ungerea cu
mirodenii.
CANON 17
Unii din Monahi părăsindu-
ş i Monastirile lor poftind a
stăpâni, şi lepădându- se de a asculta, se apuc ă a zidi Case de
rugăciuni, neavând cele spre gă
tire. Deci de se va apuca
vreunul a face aceasta, s ă se opreasc ă de Episcopul locului;
iar de va avea cele spre gătire, cele sfătuite de dânsul, aducă-
se întru împlinire. Şi aceastaşi s ă se păzeasc ă şi la mireni, ş i
la Clerici. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 21; Sinod 1 şi 2: 1]
TÂLCUIRE
Unii din Monahi iubitori de stăpânire fiind, ş i ne voind
însuşi a asculta de alţii, ci alţii de dânşii, lăsându - ş i
Monastirile, se apuc ă s ă zideasc ă Case de rugăciuni, făr ă să
aib ă cheltuial ă ca s ă isprăveasc ă lucrul. Pentru aceasta
Canonul porunceşte, ca unii ca aceştia s ă se opreasc ă de că
tre
Episcopul locului. Iar de vor avea trebuincioasa cheltuial ă, s
ă
259

urmeze lucrul. Aceasta îns ă s ă se fac ă şi dac ă mireni sau
Clerici s- ar apuca s ă zideasc ă Case de rugăciuni. Vezi ş i pe al
4- lea Canon al Sinodului al 4- lea şi pe cel 21 al acestuiaşi.
CANON 18
Ne smintitori faceţi- v ă şi celor din afar ă [2 Corinteni 6:
3], zice Dumnezeiescul Apostol. Iar a petrece muieri în
Episcopii, sau şi în Monastiri, este lucru pricinuitor de toată
sminteala. Deci de se va vădi vreunul c ă a dobândit roab ă ,
sau slobod ă în Episcopie, sau în Monastire, spre încredinţ
area
vreunei slujbe, s ă se certe. Iar stăruind s ă se cateriseasc ă . Iar
de s- ar întâmpla prin satele lor a fi muieri, ş i ar voi
Episcopul, sau Egumenul, a merge întru acelea, de fa ţă fiind
Episcopul, sau Egumenul, nicidecum s ă se încredinţ
eze vreo
slujb ă vreunei muieri întru acea vreme, s ă petreac ă întru alt
loc deosebi, pân ă ce se va duce Episcopul sau Egumenul de
acolo, pentru neprihănirea.
TÂLCUIRE
Dumnezeiescul Apostol Pavel porunceşte s ă nu dă
m
sminteal ă, nici celor din afar ă, adic ă celor ce nu sunt de o
credin ţă cu noi. Pentru aceasta sfinţii Părinţ
i prin Canonul
acesta opresc de a se afla muieri prin Episcopii, ş i Monastiri,
pricinuind aceasta mare sminteal ă şi prihan ă Arhiereilor, ş i
Egumenilor, înaintea Creştinilor, şi acelor de străin ă credin ţă .
Iar dac ă pe la metoacele Episcopiilor, sau a Monastirilor s- ar
întâmpla a fi muieri, ş i a merge Arhiereul, sau Egumenul
acolo, în cât ă vreme vor fi ei acolo, ele s ă fie depărtate.
CANON 19
Atât s- au împărţit spurcă
ciunea iubirii de argint la
povăţ uitorii Bisericilor, încât şi unii din bărbaţii ş i femeile ce
se zic Evlavişti, uitând Porunca Domnului, se amăgesc,
ş i
prin aur fac primirile celor ce vin în tagma Ieraticeasc ă, ş i în
viaţa Monahiceasc ă.
Ş i se face, a celor ce începutul nu este
bun, şi totul a fi de lepădat, precum zice marele Vasilie: Că
nici este cu putin ţă lui Dumnezeu, ş i lui mamoná a sluji
[Matei 6: 24]. Deci, de se va afla vreunul aceasta fă
când, de va
fi Episcop, sau Egumen, sau cineva din ceata Ieraticeasc ă , ori
înceteze, ori s ă se cateriseasc ă, dup ă Canonul al doilea al
Sfântului Sinod celui din Calcedón. Iar de va fi Egumen, s ă se
izgoneasc ă din Monastire, şi s ă se dea întru alt ă Monastire
spre supunere. Aşişderea ş i Egumenul cel ce n- are hirotonie
de Presbiter. Iar la cele ce se dau de către născă
tori, cu
260

cuvânt de zestre fiilor, sau lucrurile cele câş
tigate de ei,
aducându- le, şi mărturisind cei ce le aduc c ă acestea sunt
afierosite lui Dumnezeu; am hotărât, ori de ar ră
mâne, ori de
ar ieşi din Monastire, acestea s ă rămân ă în Monastire, după
făgăduinţ
a celui ce le- a adus; de nu va fi pricína a întâiului
stătă
tor. [Apostolesc: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22, 23; Vasilie:
91; Epistolía lui Ghenadie şi Tarasie]
TÂLCUIRE
Povăţuitorii Bisericilor se numesc, Arhiereii, Preoţii, ş i
Egumenii Monastirilor. Fiindc ă aceş
tia s- au rânduit a sta
înainte mirenilor, şi dup ă dreapta Credin ţă, şi dup ă fapta
bun ă. Deci zice Canonul, c ă de vreme ce aceş
tia atât s- au
stă
pânit de iubirea de argint, încât, prin bani primesc pe cei ce
vin la tagma Ieraticeasc ă, şi la viaţa Monahiceasc ă. Ş i se
plineşte la dânşii zicerea marelui Vasilie ce zice: c ă , aceluia, a
cărui începutul este rău, şi toate în urm ă sunt rele. Pentru
aceasta dup ă Canonul al 2- lea al Sinodului Ecumenic al 4- lea
hotărăşte ş i Sinodul acesta, ca cei ce vor face una ca aceasta,
hirotonisiţi fiind, s ă se cateriseasc ă, iar cei nehirotonisiţi s ă se
dea sub povăţuirea altor povăţ
uitori. Iar lucrurile (ori
mişcătoare, ori nemişcă
toare) care avându - le cineva, ori date
de născători, ori de sineşi câş
tigate aducându - le la Monastire
unde se face Monah, şi afierosindu - le, hotărăşte Canonul să
rămân ă ale Monastirii, dup ă făgăduinţa dat ă de el, ori de va
rămâne el în Monastire, ori de se va duce de voia sa; făr ă de
vreo pricín ă (despre Egumenul); c ă din pricína Egumenului
ducându - se, poate şi a le lua . îns ă şi aş
a ducând u - se, este
dator a le afierosi la alt ă Monastire.
CANON 20
De acum înainte hotărâm, a nu se face îndoit ă Monastire,
c ă sminteal ă, şi poticnire multora se face aceasta. Iar dacă
oarecare împreun ă cu rudeniile voiesc a se lepăda de lume, ş i
a urma vieţ ii Monahiceşti, bărbaţii adic ă, de trebuin ţă este a
se duce în Monastire bărbăteasc ă,
ş i femeile a intra în
Monastire femeiasc ă. C ă acest lucru este bine plă
cut lui
Dumnezeu. Iar cele ce pân ă acum sunt îndoite, ţie- se, după
Canonul Sfântului Părintelui nostru Vasilie, şi după
Aşezământul lui, aşa închipuiască- se. Nu petreac ă într- o
Monastire Monahi, şi Monahíi; c ă preacurvie mijloceş
te
împreuna petrecere. Nu aib ă vreun Monah îndrăzneal ă că
tre
Moanhíe, sau Monahía că
tre Monah, îndeosebire a vorovi. Nu
se culce Monah în Monastire femeiasc ă. Nici împreun ă să
mănânce îndeosebi cu Monahía. Ş i când se aduc cele de
261

trebuin ţă, de la bărbăteasca parte către cele împărtăş
itoare
[canonice], afar ă de poart ă s ă le ia Egumenia Monastirii
femeieşti, cu oarecare bătrân ă Monahie. Iar de s- ar întâmpla,
vreo rudenie Monah a veni s ă vad ă pe ruda sa, în fiinţ
a
Eguméniei, vorbeasc ă cu aceea, prin puţine ş i scurte cuvinte.
[Sinod 6: 46, 47; Sinod 7: 20, 22]
TÂLCUIRE
Monastire îndoit ă Zonará zice, c ă ar fi fost dou ă Monastiri
învecinate, ş i atât de apropiate, încât se auzeau glasurile de la
una la alta. Iar alţii oarecare, cu care se uneşte ş i Valsamón,
zic c ă ar fi fost una şi aceeaş
i Monastire, întru care petreceau
bărbaţi şi femei împreun ă, îns ă nu străini dup ă trup, ci rudenii
unii cu alţii. Eu a- şi zice c ă mai adevărat ă se vede a fi, a doua
socotin ţă, dup ă voroava cea din început, şi dup ă conglă
suirea
Canonului acestuia adeverindu - se. Dar rânduirea, pe care mai
jos o pomeneş
te Canonul marelui Vasilie, despre îndoitele
Monastiri, prea adevărat ă şi neîmpotriv ă zis ă dovedeş
te pe
întâia socotin ţă . Deci ori într - un chip, ori întru altul Canonul
acesta porunceş
te a nu se mai face de acum acest fel de
îndoite Monastiri, ca nişte pricinuitoare de sminteal ă . Iar câte
au apucat a se face acest fel, s ă petreac ă dup ă aşezământul, ş i
legiuirea marelui Vasilie, care este aceasta, adic ă: Monahi ş i
Monahii, s ă nu împreun ă locuiasc ă într- o Monastire, fiindcă
preacurvie urmeaz ă acestei împreun ă locuinţe. S ă nu aibă
îndrăzneal ă Monahul îndeosebi a vorbi cu Monahia, sau
Monahia cu Monahul. S ă rămân ă Monahul în Monastire
femeiasc ă, nici s ă mănânce împreun ă cu Monahie. Ş i când
aduc Monahii din Monastire bărbăteasc ă cele de trebuin ţă spre
îndestularea vieţii Monahiilor, s ă le lase afar ă de poarta
Monastirii, ş i de acolo Eguménia cu alta oarecare Monahie
bătrân ă s ă le ia în lăuntru. Iar dac ă vreun Monah ar voi să
vad ă pe o Monahie rudenia a sa, de fa ţă fiind Eguménia s- o
vaz ă, şi s ă vorbeasc ă cu ea puţine cuvinte, şi în grab ă s ă se
ducă 245 .
245
Aceastaşi marele Vasilie, în hotărârile cele pe larg 33 zice, c ă la voroavele ce este
trebuin ţă a face Monah cu Monahie, trebuie a se alege, şi feţele care au s ă vorbească
împreun ă, şi vremea, şi locul cel potrivit, şi nevoia, încât toate s ă fie cucernice, şi afar ă de
tot prepusul. Şi feţele s ă fie, dintre Călugări cei mai bătrâni şi cucernici, şi evlavíşti, ş i
înţelepţi, spre a face toat ă întrebarea şi ră
spunderea. Iar din Monahíi asemenea cele mai
bătrâne, şi mai înţelepte. Iar când vorbesc împreun ă, s ă fie dou ă de fa ţă, sau ş i trei, atât din
Monahi, cât şi din Monahíi. Iar numai doi, unul şi una îndeosebi, s ă nu vorbeasc ă , pentru
prepus, şi pentru c ă nu este de crezare vrednic spre adeverirea celor ce se zic. Iar câţi alţ
i
fraţi au trebuin ţă a vorbi cu vreo Monahie, s ă vorbeasc ă prin mijlocirea bă
trânelor acelora,
şi aleselor Monahíi, şi acelea s ă spun ă surorilor acelora care sunt cercetându - se de dânş
ii.
Ci şi Monahii cei ce aduc la Monahíi cele de trebuin ţă şi slujesc, trebuie a fi cercaţi, ş i
cucernici, şi în vârst ă sporiţi, spre a nu pricinui cuiva rău prepus; însăş
i aceasta se
rânduieşte de acestaşi marele Vasilie, într- alt loc, c ă de vor fi dou ă Monastiri aproape
vecinate, şi una ar fi sărac ă, iar cealalt ă îndestulat ă, trebuie cea îndestulat ă , a ajuta pe cea
sărac ă, ca una ce este datoare, şi sufletul a- şi pune unii pentru alţii, dup ă porunc ă . Iar de
262

CANON 21
Monahul sau Monahia, nu trebuie a- şi lă
sa Monastirea sa,
ş i a se duce întru alta. Iar de s- ar întâmpla aceasta, a se
ospăta ei, de nevoie este; iar a se primi făr ă de socotinţ
a
Egumenului să
u, nu se cuvine. [Sinod 4: 4; Sinod 7: 19; Sinod
1 şi 2: 3, 4, 5; Cartaghén: 88]
TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, c ă nu se cuvine Monahul, sau
Monahia a lăsa Monastirea, întru care s- a tuns, ş i a se duce
întru alta. Iar de ar face aceasta vreunul, se cuvine a se primi
ca un străin şi a se ospăta de Părinţii Monastirii celei stră
ine
câteva zile (ca nu cumva neprimind u - se, s ă fie silit a se duce
în lume, şi a petrece cu feluri de oameni), nu îns ă şi a se ţ ine,
şi a se număra împreun ă cu fraţii Monastirii celei străine, fără
de voia, şi slobozitoare scrisoare a Egumenului său
246 .
CANON 22
nu ajut ă se cade cea sărac ă a răbda îndelung, şi urmând lui Lază
r a se bucura pentru
nădejdea veacului celui viitor, de sărăcia aceasta, rămânându - le lor mângâiere ş i bucurie.
Zice şi sfântul Nichífor în Canonul său 22: c ă dac ă Ieromonahul, tânăr cu vârsta, slujeş
te la
Monahíi, nu se cade cineva a se împărtăş
i de la el cu Sfintele Taine. Precum se vede, ca din
aceasta s ă se ruşineze, şi s ă se îndrepteze.
246
Fiindc ă Canonul acesta nehotărâtor s- a pus, nehotă
rând pricínile pentru care poate
cineva a se duce din Monastirea sa. Noi dup ă putin ţă cercetând, am aflat acestea de aici
înainte. 1. A se duce Monahul din Monastirea sa dac ă Egumenul este eretic, dup ă Canonul
17 al lui Nichífor. 2. De intr ă muieri în Monastire, dup ă acelaş
i al lui Nichífor. 3. De vor fi
copii mireni învăţând carte în Monastire. Fiindc ă prin acestea se prihăneşte Monastirea, ş i
se pricinuieşte sminteal ă. Iar marele Vasilie pentru o singur ă pricín ă iart ă a se duce cineva
din Monastirea sa. Adic ă, de i se pricinuieşte vătămarea de suflet. Care zice, c ă trebuie mai
întâi a arăta celor ce au putere a o îndrepta. Şi de nu o vor îndrepta, atunci s ă se despartă
de ei nu ca de nişte fraţi, ci ca de străini. Iar dac ă vreun Monah pentru nestatornicia sa, ş i
nu pentru vătămare sufleteasc ă s- ar duce din Monastirea sa, acesta, ori trebuie a se
îndrepta, cu statornicia sa în Monastire, ori nevrând s ă nu se primeasc ă întru altă
Monastire. Iar alt ă pricín ă binecuvântat ă de despărţire, şi de ieşire, adaoge însuşi sfântul, să
cuvântul şi învăţătura nu primeşte, afar ă de vătămarea sufletului. (Dac ă îns ă pentru
porunca Domnului, un frate s- ar duce întru alt ă parte, aceş
tia nu se despart unul de altul,
ci plinesc iconomia.) Asemenea şi Canonul 6 al lui Nicólae rânduieşte, c ă de se vatămă
cineva sufleteşte, se cade spun ă vătămarea sa Proestosului. Şi de nu o va îndrepta el, ş i
primejdia este vederat ă, ducă- se din Monastire, şi dac ă Egumenul îl va lega ca s ă nu se
duc ă, el nu bage sam ă de aceast ă legătur ă, ci ducă- se. Unii pun şi alt ă pricínă
binecuvântat ă, c ă, aflându - se vreun Monah vrednic de liniş
tire, cu voia Egumenului poate
acesta a se duce, ca singur cu singur Dumnezeu s ă vorbeasc ă, dup ă Cuviosul Ioan al Scă
rii.
Îns ă bine trebuie a lua aminte la aceasta. C ă nu pentru fiecare este depărtarea şi liniş
tirea.
Şi mai ales pentru depărtarea cea de voie. C ă făr ă voie şi Egumenul se izgoneş
te din
Monastirea sa, şi întru alta se bag ă, de primeşte cu bani pe cei ce vor a se face monahi, după
Canonul 19 al acestuiaşi, şi cel ce făr ă Stare ţ s- a tuns se d ă la alt ă Monastire, dup ă Canonul
2 al Sinodului 1 şi 2. Şi cel ce făr ă ispitire de 3 ani s- a tuns, dup ă al 5- lea al acestuiaşi. Ş i
pentru îmbunătăţire şi îndreptare, Arhiereul mut ă pe Monahii cei îmbunătăţiţi, dup ă al 4-
lea al acestuiaşi.
263

Lui Dumnezeu toate a le da, şi nu voinţ
elor noastre a ne
robi, mare avuţie este. C ă «ori de mâncaţi, ori de beţ
i,
Dumnezeiescul Apostol zice, toate întru slava lui Dumnezeu
faceţ
i- le» [1 Corinteni 10: 31]. Deci Hristos Dumnezeul
nostru în Evangheliile sale începuturile pă
catelor a poruncit a
le tăia. C ă nu numai preacurvia de dânsul se munceşte, ci ş i
pornirea cugetului spre apucare de preacurvie s- a osândit,
zicând el: «Cel ce caut ă la muiere spre a o pofti pe ea, iat ă a
preacurvit cu ea în inimia sa» [Matei 5: 29]. Deci de aici
învăţându- ne, datori suntem a curăţi gândurile. C ă «deş
i
toate sunt slobode, dar nu toate folosesc» [1 Corinteni 10:
23], ne învăţă
m din Apostolescul glas. De nevoie dar este
fiecărui bărbat s ă mănânce pentru ca s ă vieze, ş i la cei ce
viaţa le este cu nunt ă, şi cu fii, şi cu aşezarea mireneasc ă , a
mânca împreun ă bărbaţ
ii cu femeile, este lucru din cele
neprihănite, numai s ă aduc ă mulţ umirea celuia ce d ă hrana,
şi nu prin oarecare meşteşugiri muiereşti, adic ă prin
sataniceşti cântece, de alăute, şi curveşti ră
sfrângeri. Asupra
cărora vine Proorocescul blestem, cel ce zice aş
a: «Vai celor
ce cu alăute
şi cu cântă
ri beau vinul, iar la lucrurile
Domnului nu se uit ă,
ş i la lucrul Mâinilor lui nu gândesc»
[Isaía 5: 13]. Şi dac ă cândva ar fi unii ca aceştia între Creş
tini,
îndreptează- se. Iar de nu, s ă se ţin ă pentru dânş
ii cele
canoniceşti aş
ezate de cei mai înainte de noi. Iar celor ce
viaţa le este liniştit ă şi singuratic ă . Cel ce s- a împreunat cu
Domnul Dumnezeu a ridica jugul Monahicesc, «va ş edea cu
singurătate şi tăcere» [Plângerile lui Ieremia 3: 27]. Dar însă
şi celor ce au ales Ieraticeasca via ţă , nicidecum le este iertat
îndeosebi a mânca împreun ă cu muieri. Făr ă numai oareunde
cu oarecare temători de Dumnezeu şi evlavioşi bărbaţi, ş i
femei. Ca şi aceasta împreun ă mâncare s ă aduc ă spre isprava
Duhovniceasc ă. Şi cu rudenii înc ă aceasta facă- o. Şi iarăş
i,
dac ă în călătorie se va întâmpla cele ale trebuinţ
ei de nevoie
a nu le purta cu sineşi Monahul, sau bărbatul Ieraticesc, ş i de
nevoie ar voie s ă poposeasc ă, ori în Case de obş
te, ori în
Casa oarecăruia, s ă aib ă voie el a o face aceasta, fiindcă
trebuinţ a îl sileşte. [Apostoleş
ti: 42, 43; Sinod 1: 3; Sinod 6: 5,
46, 47; Sinod 7: 18, 20; Cartaghén: 45, 69; Anghira: 19;
Laodiceea: 24; Vasilie: 89]
TÂLCUIRE
Rânduieşte acest Canon, c ă mirenii cei ce au femei ş i
copii, a mânca şi împreun ă a bea cu femeia şi alţi bărbaţ
i, nu
este lucru de prihan ă, îns ă şi aceş
tia nu se cade a bea vinul cu
giucărei şi sataniceşti cântece, şi cu răsfrângeri curveş
ti de
jocuri, ori cu răcnete, ca s ă nu moşteneasc ă blestem ul, ş i vaiul
264

acela cel aduce Isaía asupra celor ce fac unele ca acestea, ş i
care nu cerceteaz ă lucrurile Domnului. Ci trebuie să
mulţumeasc ă lui Dumnezeu, celui ce- i hrăneş
te. Iar de nu se
vor îndrepta şi nu vor înceta de unele ca acestea, s ă primească
certările, a aforisirii adic ă , cele ce Canoanele Sinoadelor celor
mai dinainte le- au rânduit asupra unor Creştini ca aceştia.
Ş i
mirenii adic ă acest fel. Iar Monahii cei ce s- au făgă
duit lui
Dumnezeu a se linişti cu singurătate şi a tă
cea, ridicând jugul
nevoinţei asupra lor, dup ă aceea a lui Ieremia. Dar înc ă şi toţ
i
cei Ierosiţi, nicidecum au voie a mânca împreun ă cu femei,
îndeosebi, singuri cu singure, mă
car rudenii de le- ar fi, decât
fiind împreun ă bărbaţi şi femei evlavioşi şi temă
tori de
Dumnezeu. Şi dac ă de mare nevoie ar fi silit în călă
torie
poposind s ă intre în Case de obşte, sau în Casa cuiva. Ş i atunci
îns ă cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu, ca nu Monahii, ş i cei
Ierosiţi, văzând femeile cu poft ă şi cu patim ă, să
preacurveasc ă în inima lor, care lucru îl osândeş
te Domnul. Ci
şi mă
car de nu s- ar sminti ei de a lor privire (care lucru este
foarte rar), ci ca s ă nu sminteasc ă pe ceilalţ
i, nu se cuvine a
face aceasta.
PROLEGÓMENA
DESPRE CEL CE SE ZICE ÎNTÂIUL ŞI AL DOILEA SINOD
Sinodul [Soborul] acesta se numeşte aş
a de Zonará, de
Valsamón, de Vlástar, şi de alţii. Sfântul şi marele întâiul ş i al
doilea Sinod, cel în Constantinopol adunat în preacinstita
Biseric ă a sfinţilor Apostoli. S- a adunat îns ă acesta în timpul
Împăratului Mihail fiul lui Teófil, ş i a Cezarului Várda
unchiului lui de pe maic ă. În anul 861. Iar Părinţ
i au fost la
acesta trei sute optspre zece, dintre care covârş
itor era
Preasfinţ
itul Fotie al Constantinopolului, care decurân d atunci
dup ă ce s- a izgonit Dumnezeiescul Ignatie la Mitilíni, a fost
înălţat cu sila şi făr ă de voie de Cesarul Várda la scaunul
Constantinopolului. Şi locoţ
iitorii lui Papa Nicólae, Rodóald al
Portului, ş i Zaharía al Anagníei, care era atunci în
Constantinopol trimişi împotriva Iconomahilor [luptă
torilor de
Icoane] 247 . Iar pricína pentru care se numeşte întâiul ş i al
247
Dou ă pricini zice Dosítei (în Dodecavivlon al său foaia 702) c ă au stă
tut, pentru care s- a
făcut Sinodul acesta, sau (precum vor alţii) c ă, dup ă ce Várda a izgonit pe Dumnezeiscul
Ignatie, pentru c ă n- a voit a- l împărtăşi pe el în ziua Dumnezeieştii Arătări (adic ă a
Botezului Domnului) ca pe unul ce- şi lepădase pe femeia sa, şi se prepunea c ă preacurveş
te
cu nora sa, şi a suit cu silnicie şi făr ă voie în scaunul Constantinopolului pe prea înţ
eleptul
Fotie Protasicrít fiind, au înduplecat cei de lâng ă Várda pe locţ
iitori lui Papa Nicólae cei
trimişi împotriva luptătorilor de Icoane, şi au adunat acest Sinod, ş i aducând de la Mitilín pe
Ignatie, l- au caterisit în arătare. De unde şi Valsamón zice, c ă Sinodul acesta s- a purtat
împotriva lui Ignatie. Şi Nichíta Davíd al Paflagónilor care a scris viaţ
a lui Ignatie. Sau
(precum alţii vor) c ă împăratul Mihail pentru ca desăvârşit s ă sting ă pe luptă
torii de Icoane,
265

doilea, eset dup ă Zonará, Valasmón, Vlástar, şi Mílie (faţ
a 920
al Tomului a 2- a a Sinodicalelor) aceasta. Sau fă
cut întâia
adunare a Sinodului acestuia 248 , şi dup ă ce cei Ortodocş
i au
vorbit cu cei eterodocşi [de străin ă slăvire] (poate aceştia s ă fi
fost rămăşiţele ce ar fi ră
mas dintre iconomahi, precum am
zis) şi au învins Ortodocşi, iar cei eterodocş
i s- au învins, s- au
hotărât a se scrie câte s- au vorbit în Sinod, ca s ă rămână
adevărate ş i sigure. Iar ereticii nesuferind a se scrie acestea,
pentru ca s ă nu se arate c ă s- au biruit, şi prin urmare ca s ă nu
se izgoneasc ă din Biserica şi adunarea Credincioş
ilor, atât
tulburare şi război au făcut, încât şi cuţite au scos, ş i ucideri
au făcut. Ş i cu un chip ca acesta s- a stricat adunarea cea întâi,
făr ă a se face vreo înscris ă hotărâre şi isprav ă [rezultat]. Iar
dup ă trecere de timp, iarăşi s- a fă
cut a doua adunare a
acestuiaşi Sinod, şi iarăşi vorbire s- a făcut a celor Ortodocş
i
cu ereticii pentru aceleaşi.
Ş i atunci s- au scris Dogmele cele
vorbite pentru Credin ţă . Drept aceea pentru aceasta Sinodul
acesta, unul fiind chiar şi cu adevărat, întâi ş i al doilea s- a
numit pentru întâmplarea întâi ş i a doua a lui adunare. Iar
întru a doua adunare a lui s- au dat ş i aceste 17 Canoane ale
lui, de nevoie fiind la buna împodobire ş i starea Bisericii, care
se adeveresc, şi se întăresc şi de Nomocanonul lui Fótie, ş i de
tâlcuitorii Canoanelor, şi de toat ă Biserica. Însemnea z ă îns ă că
în oarecare Códici manuscrise 30 de Canoane se afl ă în
numele acestui Sinod numite. Dar noi numai pe cele cunoscute
de Biseric ă,
ş i de tâlcuitori tâlcuite, le- am tâlcuit, iar pe
celelalte, ca necunoscute Bisericii le- am lăsat.
Ş i s- a rânduit
mai întâi Sinodul acesta de către toţ
i tâlcuitorii, decât celelalte
localnice Sinoade ce s- au fă
cut mai înainte de acesta; sau
pentru c ă a stătut mare şi mai de mulţi Părinţ
i decât acelea,
sau mai bine, pentru c ă îndat ă a urmat dup ă cel al 7- lea
Ecumenic Sinod, şi dup ă ani, şi pentru c ă s- au adunat
împotriva aceloraşi Iconomáhi, împotriva cărora şi acel al 7-
lea s- au fost adunat; şi dup ă oarecare chip, cu aceasta acesta
s- a făcut îndeplinirea aceluia.
şi pentru ca s ă conteneasc ă dezbinarea ce se făcuse în Biseric ă pentru amândoi Patriarhii
Ignatie şi Fotie, au trimis la Roma boieri cu daruri, şi au adus pe locţ
iitorii Papei. Iar
săvârşindu- se Sinodul, Monarhul Mihail a trimis dou ă Tomuri lui Papa Nicólae, unul
cuprinzând cele lucrate pentru sfintele Icoane, iar altul, ce cuprindea caterisirea lui Ignatie.
Au mai trimis îns ă ş i Epistolia prin Léon Asicrítul, precum aceasta se vede din Epistolía a
10- a lui Nicólae, întru al 6- lea Tom al Practicalelor celor de Víniul date la lumin ă ; la foaia
486 şi Cáve nu zice bine îns ă, c ă la acest Sinod au fost Papa Adrian. C ă era Nicólae, precum
se vede aceasta din a doua Epistolie a sa către Mihail.
248
Iar întru întâia adunare a sa se cateriseşte Ignatie în arătare, şi se întrăreş
te scaunul
Canstantinopolului lui Fótie, precum zice Chedrino în Tomul 6 al Practicalelor, ş i Zonará (în
Tomul 2 al Hronícilor), şi Papa Nicolae (în a 10 Epistolie cea către Patriarhii Răsăritului).
266

CELE 17 CANOANE ALE SINODULUI CELUI ÎN BISERICA
SFINŢILOR APOSTOLI ADUNAT, CE SE ZICE 1 Ş I AL 2- LEA
TÂLCUITE
CANON 1
Zidirea Monastirilor, lucru aşa de respectat şi cinstit, ş i
de fericiţii şi Cuvioşii Părinţii noş
tri din vechi bine socotit,
astăzi se vede rău făcându- se. C ă oarecare punând nume de
Monastire averilor sale, şi făgăduindu- se c ă lui Dumnezeu
afierosesc pe ele, domni pe sineş
i ale celor afierosite se
înscriu, şi cu singur ă numirea, socotesc meşteşugind a amă
gi
pe Dumnezeu. C ă aceeaşi stăpânire şi dup ă afierosire, nu se
ruşineaz ă a o ră
pi, pe care mai înainte nu se opreau a o avea.
Ş i atât precupie fac lucrului, încât multe din cele afierosite,
de însuşi cei ce le- au afierosit, se văd vânzându - se, mirare ş i
urâciune pricinuind celor ce le văd. Şi nu numai c ă căin ţă nu
le este lor, pentru cele odat ă afierosite lui Dumnezeu, c ă îş
i
slobod loruşi stăpânire, ci şi altora pe aceasta făr ă sfial ă o
dau. Deci pentru acestea a hotărât sfântul Sinod, nimă
nui a fi
iertat s ă zideasc ă Monastire, făr ă de socotinţa ş i sfatul
Episcopului. Acela îns ă stăruind, şi dând voie, ş i îndatorita
Rugăciune săvârş
ind, precum de cei din vechi cu iubire de
Dumnezeu s- a legiut, s ă zideasc ă adic ă Monastire, ş i cu toate
cele potrivite ei întru aceeaşi Brévie [Códic ă] s ă se scrie, ş i în
Arhivele cele Episcopeşti s ă se pă
streze. Nicidecum având
voie cel ce le- a afierosit, făr ă de socotinţ
a Episcopului, a se
aşeza pe sineşi Egumen, sau în locul său, a pune pe altul. Că
dac ă cele ce cineva dăruieş
te unui om, peste acestea nu poate
a fi stăpân, cum se va lăsa s ă răpeasc ă stă
pânirea acestora, ce
cineva lui Dumnezeu le consfinţ eşte şi le afieroseş
te? [Sinod
4: 4, 24; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 13, 17, 19; Chiríl: 2]
TÂLCUIRE
Fiindc ă unii zidind Monastiri ş i afierosind lucrurile lor la
ele, iarăşi dup ă afierosire, nu numai le stăpâneau, ş i le
vindeau, şi pe alţii puneau stă
pânitori peste ele. Pentru
aceasta Canonul acesta rânduieşte. Ca fiecare Monastire s ă se
zideasc ă cu voia şi ştirea Arhiereului celui localnic, care să
săvârşeasc ă şi obişnuita Rugăciune, când se pune temelia. Ş i
s ă se scrie în Brébie [Códic ă ] atât Monastirea cea din nou
zidit ă, cât şi toate lucrurile ş i averile cele afierosite ei, sau de
cel ce o a zidit, sau de alţi Creştini. Şi aceast ă Brévie s ă se
păzeasc ă cu singuranţ
ie în Episcopie, sau în Mitropolie. Pentru
a nu putea de aici înainte cel ce le- a afierosit a reş
lui ceva
dintr - însele. Şi atât de înstrăinat s ă fie de ea Ctitorul ş i
267

afierositorul, încât nici el s ă se fac ă Egumen al ei, făr ă de voia
Episcopului, nici pe altul a aş
eza într - însa. Ca cum aceasta ar
fi însuşit ă lui
249
. Fiindc ă dac ă peste acelea ce dăruieş
te cineva
omului nu mai poate a porunci mai mult, cum acela pe cele
afierosite odat ă lui Dumnezeu, poate a le stăpâni iarăş
i? Unul
ca acesta se socoteşte ca un fur de cele sfinte, ş i osândei lui
Ananía şi Sapfíra se supune.
CANON 2
Fiindc ă unii se formăluiesc a se îmbrăca cu viaţ
a
Monahiceasc ă, nu ca s ă slujeasc ă lui Dumnezeu cu curăţ
enie,
ci ca cu cucernicia Chipului s ă dobândeasc ă nume de evlávie,
şi de aici s ă afle înbelşugat ă dobândire îndulcirilor sale, ş i
numai lepădarea părului fă
cându- o, în casele lor locuiesc,
nici o urmare sau aşezare a Monahilor împlinind; au hotă
rât
sfântul Sinod ca nimeni s ă se învredniceasc ă Monahiceş
tei
Schime, făr ă de fiinţa de fa ţă a celui îndatori a- l primi pe el
întru supunere, şi întru povăţ uirea cea asupră- şi, şi care să
făgăduiasc ă purtare de grij ă , pentru mântuirea sufletului lui.
Bărbat fiind adic ă, iubitor de Dumnezeu, ş i Proiestos de
Monastire, ş i îndestulat a mântui suflet, adus de curând la
Hristos. Iar de se va vădi vreunul tunzând pe oarecare, fără
de fiinţa de fa ţă a povăţ
uitorului celui îndatorit a- l lua pe el
sub ascultare, acesta caterisirii s ă se supun ă , ca un nesupus
Canoanelor, şi stricător al Monahiceş
tii bune rânduieli. Iar cel
ce făr ă cuvânt şi făr ă rânduial ă s- a tuns, s ă se dea în
ascultarea ş i în Monastirea, ce localnicul Episcop va socoti.
C ă tunderile cele făr ă judecat ă şi greşite, ş i pe Schima cea
Monahiceasc ă o necinstesc, şi numele lui Hristos au fă
cut a
se huli.
TÂLCUIRE
Unii vrând ca să- i evlaviseasc ă lumea (sau ş i pentru vreo
boal ă oarecare, sau de întristare îndemnâ n d u - se); cu
făţărnicie se călugăresc, apoi iarăşi ş ed ca mai înainte în
Casele lor în lume, făr ă a păzi vreo rânduial ă ş i canon
călugăresc; aceast ă nerând uial ă dar oprindu - o sfântul Sinod,
rânduieşte, ca nici un Preot, sau şi Arhiereu, s ă nu tundă
călugăr făr ă a fi de fa ţă Stare ţ şi năna ş Duhovnicesc, care are a
primi purtare de grij ă a sufleteştii mântuirii lui; care s ă fie om
iubitor de Dumneze u, şi Proestos de Monastire, ş i de ajuns
întru a iconomisi către mântuire pe cei de curând, ş i
249
Aceasta asemeni s ă o păzeasc ă ş i aceia care zidesc Schituri, ori afierosesc lucruri la
acelea, ori Dumnezeieşti lăcaşuri, ori alte oarecare afierosind lui Dumnezeu, dup ă ce însă
le- au afierosit, numai pot şi aceştia toţi a mai stăpâni cele afierosite.
268

începători Monahi. Iar de ar face cineva aceasta (ce opreş
te
Canonul) s ă se cateriseasc ă, ca un călcător de Canoane, ş i acel
tuns făr ă Stare ţ, s ă se bage întru alt ă Monastire, în care va
socoti Episcopul, spre ascultare şi supunere. Că
ci de acest fel
de necuviin ţă, nu numai chipul cel preacinstit al Monahilor s-
a necinstit, ci şi pe cei necredincioşi îi fac s ă huleasc ă numele
lui Hristos, văzându - i pe Monahi vieţuind făr ă rânduial ă ş i
nebăgare de seamă 250 . Şi vezi, c ă, ş i cel ce a apucat a se
călugări făr ă de Stare ţ primitor, nu mai poate a lepă
da Chipul,
ci purtând u - l se d ă în ascultarea altei Monastiri. Vezi ş i sub
însemnarea Canonului 21 al Sinodului 7.
CANON 3
Şi aceasta rău făcându- se, iar cu mult mai ră
u, dându- se
trecerii cu vederea ş i lenevirii, s- a judecat a dobândi
îndreptare. C ă dac ă fiind vreunul Proiestos de Monastire, pe
Monahii cei rânduiţi sub dânsul fugând ei, nu i- ar că
uta cu
mult ă silin ţă, sau aflându- i, nu- i va lua la sine, ş i nu s- ar
nevoi a- i câştiga şi a- i însănătoşi cu potrivita ş i cuviincioasa
doftorie a greşalei. Aceasta a hotărât sfântul Sinod, s ă se
supun ă aforisirii. C ă dac ă cel ce i s- au încredinţ
at purtare de
grij ă a dobitoacelor celor necuvântă
toare, ne îngrijindu- se de
turm ă, nu se las ă necertat. Acela căruia i s- a încredinţ
at
păstoreasca începătorie a Oilor lui Hristos, vă
nzând
mântuirea lor cu trândăvia
ş i lenevirea, cum nu va lua
pedeapsa îndră
znirii? Iar nesupunându - se Monahul fiind
chemat înapoi, de că
tre Episcopul se va aforisi. [Sinod 4: 4;
Sinod 7: 19, 21; Cartaghén: 88]
TÂLCUIRE
Opreş
te Canonul acesta de a fugi Monahul din Monastirea
lor, la alta, sau a se rătăci încoace şi încolo. Iar dac ă oarecare
făr ă rânduial ă vor face aceasta, pe Egumenul Monastirii îl
supune certării, de nu- i va căuta cu mult ă silin ţă. Şi dup ă ce- i
250
Însemneaz ă c ă dup ă Canonul acesta nu se cuvine unul şi acelaşi şi a tunde, şi Stareţ
primitor a fi, c ă se învinovăţeşte certă
rii acesteia, decât mare nevoie, nefiind altul. Iar a avea
acelaşi chip, al Mantiei adic ă, sau a schimnicului, cel ce vrea să- l ia Monahul, atât Stareţ
ul
lui, cât şi Preotul cel ce- l tunde, măcar c ă de la vreun canon nu am luat, dar îns ă fiindcă
obiceiul acesta din predanisire se păzeşte, trebuie a se urma. C ă zice despre aceasta ş i
Preasfinţitul Patriarh Lucá împreun ă cu Sinodul cel de pe lâng ă sine; dezlegând oarecare
întrebări, ce în manuscrise se pă
zesc: „Pentru tunderea în schima cea mare ce se face de cel
în Mantie (adic ă de purtătorul de Cruce Preot) totdeauna este îndoial ă . Iar mai vârtos mi s- a
întâmplat a vedea un Canon, care se zice a fi al Patriarhului Nichífor; întru care se zice
anume, schimnicul s ă se tund ă de Preot schimnic. C ă ce are cineva, aceea d ă. La noi îns ă se
vede c ă lucru al Preotului este a tunde, nu căci este Monah, ci că
ci este Preot, ori de ce chip
ar fi; îns ă dac ă gândul celui ce se va face Monah se clăteşte, pentru îndoire, tundă
- se
schimnicul de Preot schimnic (afar ă de cumva va fi vreo nevoie sau împiedicare) pentru
neîndoirea, şi nu pentru nevoie.
269

va găsi, de nu se va nevoi a- i întoarce înapoi, ş i a vindeca pe
fiecare, dup ă sufleteasca boal ă ce are. Căci, dac ă cel ce naş
te
şi păzeşte necuvântătoarele dobitoace, se pedepseş
te de se va
lenevi şi nu va purta grij ă de ele, cu mult mai vârtos se va
pedepsi Păscă
torul Oilor lui Hristos, cel ce din lenevire vinde
mântuirea lor, pe care Hristos i- a răscumpărat cu Sângele să
u.
Iar dac ă căutat fiind Monahul ş i rugat de a se întoarce, s- ar
arăta nesupus, se aforiseşte de Arhiereu.
CANON 4
În multe chipuri vicleanul sau nevoit cu ocar ă a bate
cinstea Monahiceştii Schime, ş i a aflat ajutor spre aceasta,
timpul eresului celui mai dinainte. C ă Monahii lăsându-
ş i
Monastirile lor de sila eresului, unii adic ă, la altele, iar alţ
ii în
casele bărbaţilor celor lumeşti cădeau. Dar îns ă , ceea ce de
dânşii, pentru buna cinstire de Dumnezeu atunci se fă
cea îi
arăta fericiţi, iar în nărav dobitocesc căzând îi face de râs. Că
acum pretutindeni buna cinstire întinzându- se, ş i de sminteli
Biserica izbăvindu- se, înc ă oarecare din Monastirile
ducându- se, şi ca un râu cu anevoie oprit, încoace ş i încolo
învârtindu- se şi strămutându - se, de mult ă nepodoab ă umplu
Monastirile, şi întru sineşi mult ă nerânduial ă îşi adun ă, ş i
cinstea supunerii o rup şi o stric ă . Ci pe nestatornicia pornirii
acestora ş i pe nesupunere sfântul Sinod curmându - o, au
hotărât. C ă dac ă vreun Monah fugând din Monastirea sa, s- ar
pleca altei Monastiri, sau va intra în lumeasca locuin ţă, ş i el
şi cel ce l- a primit, aforisit s ă fie, pân ă ce fugarul s- ar
întoarce din Monastirea aceea din care rău a ieşit. Îns ă dacă
Episcopul pe oarecare din Monahii cei mărturisiţ
i în evlávie
şi în cinstea vieţii, va voi a- i muta întru alt ă Monastire
pentru buna statornicie a Monastirii. Sau şi în cas ă lumească
va socoti a- i aşeza pentru mântuirea celor ce locuiesc într-
însa. Sau aiurea va binevoi a- i pune s ă epistatiseasc ă ,
aceasta, nici pe cei ce- i primesc, nici pe Monahi îi face
vinovaţ
i. [Sinod 4: 4; Sinod 7: 13, 19, 21; Cartaghén: 88]
TÂLCUIRE
Fiindc ă în vremea luptă
rii sfintelor Icoane, se izgoneau de
eretici Monahii, şi îşi lăsau Monastirile. Ş i ori se duceau întru
altele, sau năzuiau în casele mireneşti.
Ş i de atunci
obişnuindu - se, şi în vremea dreptei cinstiri de Dumnezeu ş i a
păcii o făceau aceasta. Încât cu nestatornicia aceasta, lăsându -
şi Monastirile lor le despodobea u (c ă podoaba Monastirii este
a rămânea totdeauna Monahii într - însa cu linişte, şi a nu ieş
i
adeseori), ci şi multe nerând uieli, şi năravuri stricate ş i osebite
270

cu dulcea ţă le aduceau într- însele. Acest ră
u oprindu - l
Sinodul, aforiseşte şi pe Monahii fugari, ş i pe cei ce i- ar primi,
pân ă ce se vor întoarce la a loruşi Monastire. Îns ă de va voi
Arhiereul locului pentru folos a- i muta dintr - una într - alta,
sau în case lumeş
ti pentru mântuirea celor ce locuiesc, atunci
nici Monahii aceia, nici cei ce îi primesc sunt vinovaţ
i
aforisirii.
CANON 5
Lepădările cele făr ă judecat ă şi făr ă ispitire, aflăm că
mult stric ă Monahiceasca buna rânduial ă. C ă cu semeţ
ie
aruncându- se oarecare pe sineşi în Monahiceasca via ţă, ş i de
către asprimea şi osteneala nevoinţ ei împuţinându - se, iarăş
i
ticăloşeşte se întorc, la viaţa cea iubitoare de trup ş i
îndulcitoare. Pentru aceasta a hotă
rât sfântul Sinod nici unul
a se învrednici Monahiceş
tii Schime, mai înainte de a- i face
pe ei ispitiţi şi vrednici ai acestui fel de via ţă , prin timpul cel
de trei ani rânduit lor spre cercare. Şi acesta a se ţ ine cu tot
chipul au poruncit. Afar ă numai de cumva vreo grea boală
căzând asupră- i va sili a împuţina timpul cercă
rii. Sau de
cumva ar fi vreun bărbat evlavist, care ş i în lumescul chip a
petrecut viaţa Monahiceasc ă. C ă la un bă
rbat ca acesta spre
deplinita ispitire, va fi destul şi timpul de ş ase luni. Iar de va
face cineva afar ă de acestea, Egumenul adic ă că
zând din
Egumenie, să-
ş i afle pedeapsa nerânduielii prin petrecerea
întru supunere; iar cel ce s- a făcut Monah, s ă se dea întru
alt ă Monastire care păzeşte Monahiceasca scumpătate.
TÂLCUIRE
Fiindc ă unii făr ă a face vreo cercare, ci aş
a fiecum, sau
mai bine a zice, cu obrăznicie şi nerând uial ă, se fac călugă
ri,
apoi nesuferind ostenelile vieţii Monahiceşti, se întorc iarăş
i la
cea dintâi a lor iubire de trup şi via ţă mireneasc ă . Pentru
aceasta, Canonul acesta rânduieşti, ca nimeni s ă se facă
Călugăr, dac ă nu negreşit mai întâi s ă se ispiteasc ă trei ani.
Afar ă numai, atunci se scurteaz ă vremea de trei ani, când
acela de vreo grea boal ă ar ajunge în primejdie de moarte. Sau
de va fi vreunul atât de evlavist, încât ş i când se afla în lume,
petrecea via ţă Monahiceasc ă. C ă pentru acesta destul ă este ş i
vremea de şase luni spre cercare. Iar de ar îndră
zni vreun
Egúmen a face Monah mai înainte de vremea rânduit ă, acela să
fie scos din Egumeníe, şi s ă se dea sub ascultarea altui
Egumen; iar Monahul cel el tuns s ă se dea într - o altă
Monastire, care păzeşte Monahiceasca scumpă
tate.
Însemneaz ă, c ă nici cel ce făr ă ispitire de trei ani a apucat a se
271

face Monah, nu poate a se dezbră
ca de chipul Monahicesc, ci
numai se d ă în alt ă Monastire, pentru deprinderea vieţ
ii
Monahiceşti.
CANON 6
Monahii nimic al lor propriu sunt datori a avea. Ci toate
ale lor a le afierosi Monastirii. C ă zice fericitul Lucá pentru
cei ce credeau în Hristos, şi care închipuiau vieţ
uirea
Monahilor: «C ă nici unul zicea c ă din averile sale ceva este al
său, ci era lor toate obşteş
ti» [Fapte 4: 32]. Pentru aceea celor
ce vor a fi Monahi, li se d ă voie pentru averilor lor, mai întâi
a testălui, şi oricăror feţ
e vor voi, celor neoprite de Lege, a da
pe ale lor. Căci dup ă ce se vor face Monahi, peste toate cele
cuvenite lor, Monastirea are stăpânire, ş i nimic pentru a lor a
purta grij ă sau a testălui [despozarisi], li se d ă voie. Iar de se
va vădi vreunul însuşindu-
ş i oarecare avere, care nu s- a
afierosit Monastirii, şi robindu- se patimii iubirii de câş
tig,
aceasta de către Egumenul, sau de către Episcopul s ă se ia, ş i
în fiinţa a multora vânzându - se, săracilor şi lipsiţilor s ă se
împart ă. Iar cel ce a cugetat a răpi un câştig ca acesta, după
vechiul Ananía, cu potrivita certare sfântul Sinod a hotă
rât a
se înţ elepţi. Şi arătat este c ă cel ce pentru Monahii bărbaţ
i
sfântul Sinod a Canonisit, aceleaşi ş i pentru Monahíile femei
au îndreptuit a se ţinea.
TÂLCUIRE
Rânduieşte Canonul aceasta, c ă Monahii ca unii ce sunt
morţi lumii, nu se cuvine a avea vreun lucru lor însuş
it, ci
toat ă avuţia lor s ă o afieroseas ă Monastirii, unde s- a tuns,
aşişderea şi femeile Monahíi. Ca s ă se plineasc ă ş i la ei ceea ce
zice Evanghelistul Lucá la Faptele Apostolilor, pentru Creş
tinii
cei ce din început crezuser ă în Evanghelie, ş i care închipuiau
petrecerea Monahilor cea Chinoviceasc ă. Pentru aceasta, câţi ş i
câte vor a se călugări, mai înainte au voie a împărţ
i averile lor
la câte feţe nu opresc politiceştile Legi. (Îns ă nu ş i la eretici
dup ă Canonul 30 ş i 89 al Sinodului din Cartaghén, nici la fii
neadevăraţi, că
rora numai a 12- a parte din averea lor pot a le
da, când au şi adevăraţi fii, dup ă Zonará); iar dup ă ce se vor
călugări, numai au voie a purta grij ă, sau a le împărţ
i, ci toate
le stăpâneşte Monastirea. Iar dac ă vreunul se va vădi c ă după
ce s- a făcut Monah, a oprit vreun lucru pentru sineşi, ş i nu l- a
afierosit Monastirii, lucrul, orice fel ar fi, să
- l ia Egúmenul,
sau localnicul Arhiereu. Ş i vânzându - l înaintea a multora
pentru ne prepunere, să- l împart ă să
racilor; iar Monahul cel
272

ce l- a tăgăduit, asemănându - se lui Ananía, s ă se înţelepţească
cu potrivit ă certare.
CANON 7
Multe din Episcopii le vedem căzând, ş i primejduindu - se
a se da pierzării cu totul. Pentru c ă cei ce Proiestoş
esc peste
acestea purtarea de grij ă şi silinţ
a cea pentru ele, o cheltuiesc
întru a face din nou Monastiri. Şi pe acestea smulgându - le, ş i
răşluirea veniturilor meşteşugindu- o, pe creş
terea acelora o
neguţătoresc. Deci a hotă
rât pentru aceasta sfântul Sinod nici
unuia din Episcopi a- i fi iertat, din nou a- ş i zidi Monastire a
sa spre risipirea Episcopiei sale. Iar de se va vă
di vreunul
aceasta îndrăznindu- o, el adic ă cuviincioasei certări s ă se
supun ă. Iar Monastirea cea de nou zidit ă de el, ca cum din
început nici ar fi câştigat drept de Monastire, s ă se întărească
Episcopatului ca un drept de sineşi câştigat, c ă nimic din cele
ce afar ă de lege, şi făr ă cuviin ţă înfiinţ
ate, poate a aduce
sminteal ă celor înfiinţate Canoniceş
te. [Apostolesc: 38; Sinod
4: 26; Sinod 7: 11, 12; Antiohía: 24, 25; Agchira: 15; Gangra: 7;
Cartaghén: 34, 41; Teófil: 10; Chiríl: 2]
TÂLCUIRE
Opreş
te Canonul acesta de a trece cu vederea Episcopii pe
Episcopiile lor cele ce primejduiesc a se pierde, ş i a zidi
Monastiri loruşi cu cheltuiala lucrurilor Episcopiilor. Că
ci,
precum Monastirile nu este drept a se lipsi de lucrurile lor.
Aşa nici Episcopiile, ş i mai ales când se primejduiesc. Iar de va
îndrăzni vreun Episcop a face una ca aceasta, să-
ş i ia
cuviincioasa certare. Iar Monastirea cea din nou zidit ă de el, să
rămân ă ca o avuţie dreapt ă a Episcopiei. Fiindc ă cele ce se fac
făr ă de lege, nu vatăm ă, nici surp ă pe cele ce legiuit ş i
Canoniceşte se fac.
CANON 8
Dumnezeiscul şi sfinţ
itul Canon al Apostolilor, pe cei ce
se taie pe sineşi ucigaşi de sineşi se judec ă, şi Preoţ
i fiind îi
caterisesş te, iar nefiind, şi de înaintarea cea la Preoţ
ie îi
opreşte. Făcând de aici cunoscut, c ă, dac ă cel ce pe sineş
i se
taie este ucigaşi de sineşi, cel ce altul taie negreşit ucigaş
este. C ă cu dreptate l- ar pune cineva pe unul ca acesta
ocărâtor şi al însăşi făpturii; pentru aceasta a hotă
rât sfântul
Sinod: C ă, dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, s- ar
pârî c ă scopeşte pe cineva, sau cu mâna sa, sau din porunc ă ,
acesta caterisirii s ă se supun ă. Iar de ar fi mirean, s ă se
273

aforiseasc ă. Afar ă de nu cumva căzând în vreo boal ă , ar fi
silit spre tăierea părţii ce pătimeşte. C ă precum Canonul cel 1
al Sinodului din Niceea, pe cei ce în boal ă s- au scopit nu- i
pedepseş te pentru boal ă, aşa
şi noi, nici pe Preoţ
ii cei ce
poruncesc a se scopi cei bolnavi, îi osândim, nici iarăş
i pe
mirenii, cei ce întrebuinţ eaz ă lucrarea mâinilor lor spre
tăiere, îi învinovăţ im. C ă aceasta o socotim vindecare bolii,
iar nu vrăjmăşuire a făpturii, sau ocar ă a zidirii. [Apostoleş
ti:
21, 22, 23, 24; Sinod 1: 1]
TÂLCUIRE
Precum Apostolescul Canon 22 porunceş
te a nu se face
Cleric cel ce se scopeşte pe sineşi. Iar cel 23 cateriseş
te pe cei
ce Clerici fiind se scopesc pe sineşi, ca pe nişte ucigaş
i de
sineşi, şi ocărâtori ai făpturii lui Dumnezeu. Aşa
ş i acest
Canon, cateriseş
te pe Clericii acei, ce, ori cu mâinile lor, ori cu
porunca lor, vor scopi pe vreunul; iar pe mirenii cei ce ar face
aceasta îi aforiseşte. Iar de va cădea cineva întru o patim ă ca
aceasta, pentru care este silit a se scopi, atunci, nici Preoţ
ii cei
ce au poruncit scopirea aceasta, se caterisesc. Nici mirenii cei
ce au scopit pe un bolnav aşa cu mâinile lor, se aforisesc.
CANON 9
Apostolescul ş i Dumnezeiescul Canon, rânduind pe Iereii
cei ce se apuc ă a bate pe Credincioşii cei ce au păcă
tuit, sau
pe necredincioşii cei ce au nedreptăţit, caterisirii s ă se
supun ă, care meşteşugind a- şi vindeca mânia lor, ş i
Apostoleştile Aşezământuri rău însemnându - le, au înţ
eles pe
cei bat cu mâinile lor, nici Canonul ceva de acest fel
însemnând, nici dreptul cuvânt aceasta a o înţ
elege
slobozind. C ă zadarnic lucru cu adevărat şi foarte greş
it ar fi,
s ă cateriseasc ă, pe cel ce de trei ori, sau de patru ori bă
tând
ar lovi cu mâna sa. Iar voie dându- se a bate din porunc ă , ar
trece necertat pe cel ce cu nemilostivire şi pân ă la moarte
adaoge pedeapsa. Pentru aceasta Canonul oprind, chiar de a
bate. Şi noi aşa împreun ă hotărâm. C ă trebuieş
te Preotul lui
Dumnezeu, şi cu învăţături, şi cu sfătuiri, câteodat ă îns ă, ş i
cu Bisericeştile certări, pe cel ce face necuviin ţă a- l povăţ
ui,
iar nu cu bice şi cu lovituri a să
ri asupra trupurilor
oamenilor. Iar de ar fi unii cu totul nesupunându - se, ş i
înţelepţ irii canonisirilor ne dând ascultare. Pe aceş
tia prin
arătarea cea către stăpânitorii locului, nimeni opreş
te ai
înţelepţ i. C ă ş i Canonul cel al 5- lea al Sinodului din Antiohía,
pe cei ce bag ă în Biseric ă gâlcevi şi tulbură
ri, au canonisit a- i
274

întoarce prin mâna din afar ă . [Apostolesc: 27; Antiohía: 5;
Cartaghén: 57, 62, 76, 83, 99, 100, 106, 107]
TÂLCUIRE
Fiindc ă unii din cei Ierosiţi rău tălmă
cind Apostolescul
Canon 27 care cateriseşte pe aceştia, ce lovesc pe credincioş
i,
sau pe necredincioşi, zic: C ă Canonul cateriseş
te numai pe cei
ce lovesc cu însăşi mâna lor, ş i nu pe aceia care cu porunca lor
pun pe alţii şi bat pe cineva, vrând cu reaua tălmă
cirea aceasta
să-
şi vindece mânia lor cea necuvântătoare. C ă cu necuviinţă
este, zice Canonul acesta, s ă socotim, c ă Dumnezeieş
tii
Apostoli au poruncit, a se caterisi Preotul cel ce cu mâna sa ar
lovi pe cineva de trei sau de patru ori, iar a nu se pedepsi cel
ce va pune pe alţii s ă bat ă pe cineva foarte aspru, şi pân ă la
moarte. Drept aceea, fiindc ă Apostolescul Canon curat ş i
nehotărâtor zice s ă se cateriseasc ă , Preotul cel ce va bate pe
cineva, sau cu mâna sa, sau prin alţii, şi (sfinţii Părinţ
i ai
Sinodului acestuia zic) noi asemenea hotărâm. Căci Preoţ
ii lui
Dumnezeu se cuvine a pedepsi pe cei ce fac necuviin ţă cu
învăţături şi sfătuiri, iar câteodat ă şi cu Bisericeşti certă
ri,
adic ă cu aforisiri, sau cu anatematisiri, când nu se supun cu
sfătuirile, şi nu a sări asupra oamenilor cu bătăile. Iar dacă
nici cu Bisericeştile certări unii nu se înţelepţ
esc, au voie cei
Bisericeşti a da la stăpânitorii cei din afar ă ca să
- i
pedepseasc ă.
CANON 10
Cei ce s- au arătat pe sineşi daţ
i patimilor, nu numai de
certarea cea de la sfintele Canoane nu se înfricoş eaz ă, ci ş i de
însăşi acelea îndrăznesc a- şi bate joc. C ă le strâmb ă pe ele, ş i
către împătimirea lor le minciunoş eaz ă din ceea ce voiesc ele.
Ca cu filotimia împătimirii dup ă Teologul Grigorie, nu numai
făr ă învinovăţire s ă le fie lor răul, ci şi Dumnezeiesc s ă se
socoteasc ă. C ă Apostolescul Canon cel ce zice, vasul de aur,
sau de argint sfinţindu - se, sau pânz ă, nimeni de aici s ă le ia
spre a sa întrebuinţ are. C ă făr ă de lege lucru este. Iar de se
va vădi cineva (c ă o a făcut aceasta) s ă se certe cu aforisire;
pe acesta dar (Canon) spre ajutorul nelegiuirilor lor
înţelegându - l, zic c ă nu trebuie a se judeca vrednici de
caterisire, cei ce cinstita îmbrăcă
minte a sfintei Mese, sau
vreun alt Veşmânt le întrebuinţ eaz ă spre îmbrăcă
mintea lor.
Înc ă nici cei ce pe sfântul Potir, O ce păgână
tate! Sau cinstitul
Disc, sau cele asemenea acestora, cheltuindu - le în trebuinţ
a
lor, le mânjesc. C ă Canonul zice cei ce cad întru acesta,
aforisirii s ă se supuie, dar nu caterisirii au îndreptuit. Ş i cine
275

ar putea suferi mărimea strică
ciunii [notevsírii] celei de acest
fel, şi a păgânătăţii? Căci Canonul trimiţ
ând aforisirii asupra
celor ce numai cât spre întrebuinţ area loruş
i ar lua lucrul cel
sfinţit, iar nu şi întru desăvârşit ă răpire, ei pe cei ce ră
pesc,
şi Ierosilesc [fur ă cel sfinte] cele sfinte al Sfintelor îi slobód
de caterisire, şi pe cei ce spre slujba mâncărilor, cât după
judecata lor, cinstitele Discuri, şi sfinţ
itele Postire le
molipsesc [întin ă] îi fac necaterisiţi. Cu toate c ă arătat ă se
face spurcăciunea, şi vederat fiind, c ă cei ce fac unele ca
acestea, nu numai în caterisire, ci cad şi în învinovăţ
irea
păgânătăţii celei mai de pe urm ă . Pentru aceasta a poruncit
sfântul Sinod ca cei ce (pe sfântul Postir, sau Discul, sau
Lingura, sau cinstita Îmbrăcăminte, şi cel ce se zice Aer, ş i de
Obşte) ori şi ce din cele sfinţite ce sunt în Altar, ş i din
sfintele Vase, sau din Veştminte, spre câştigul lor le ră
pesc,
sau spre nesfinţ it ă întrebuinţ
are le uneltesc, caterisirii cei
desăvârşit s ă se supun ă. C ă una este a spurca, iar alta, a fura
pe cele sfinte. Şi dar pe cei ce iau vasele cele din afar ă de
Altar afierosite, sau veştminte, spre nesfinţit ă întrebuinţ
area
lor, sau altuia le dau, pe aceştia Canonul îi aforiseşte, ş i noi
împreun ă îi aforisim. Iar pe cei ce desăvârşit le ră
pesc,
osândirii Ierosiliei le supunem. [Apostoleşti: 72, 73; Nisis: 8]
TÂLCUIRE
Şi pe Canonul 73 al Apostolilor, ce aforiseş
te pe cei ce vor
întrebuinţa în obşteasc ă şi nesfinţit ă slujire, Vas sfinţ
it, sau
Veştmânt, unii rău tâlcuindu - l ziceau: C ă nu sunt vrednici de
caterisire cei ce îmbrăcămintea sfintei Mese, căma
şă , sau alt
veştmânt o fac lor, sau sfântul Potir, şi cinstitul Disc ş i
celelalte Prea Dumnezeieş
ti Vase ce sunt în Altar, spre
trebuinţa lor le cheltuiesc, sau le spurc ă cu nesfinţ
ita
întrebuinţare. Fiindc ă Apostolii aforisesc numai, pe cei ce fac
unele ca acestea, şi nu- i caterisesc. Deci rânduieş
te Canonul
acesta, c ă cei ce zic acestea, strâmb ă pe Apostolescul Canon,
şi dup ă patimile lor rău îl tălmăcesc. Căci dac ă Canonul
aforiseşte pe acei ce nu le răpesc, ci numai le întrebuinţea z ă la
slujba de obşte, pe Vasele cele afar ă de Altar sfinţ
ite numai cu
afierosirea la Biseric ă, cum nu sunt vinovaţ
i, nu numai de
caterisire, ci şi de păgânătatea cea mai de pe urm ă, cei ce ş i le
răpesc, şi spurc ă pe însăşi sfintele sfinţilor cu întrebuinţă
rile
cele obşteşti şi necurate, pe sfintele şi Dumnezeieş
tile Potire
zic, şi Discuri, şi pe cele asemenea, prin care se săvârş
esc
sfintele şi înfricoşatele Taine? Deci oricare Ierosit [sfinţ
it] va
răpi cele ce se afl ă în sfântul Altar, sfintele Vase, sau
Veştminte, sau le va întrebuinţa la slujb ă nesfinţit ă , acesta
desăvârşit s ă se cateriseasc ă. Fiindc ă răpirea aceasta (ca să
276

zicem aşa) este furare de cele sfinte ( ş i este mai mare decât
simpla Ierosilie). Iar nesfinţita slujb ă cea de acest fel, este
spurcare, şi întinare celor sfinte. Iar pe cei ce întrebuinţea ză
Vasele sau veştmintele cele ce se afl ă afar ă de sfântul Altar la
trebuinţe obşteşti ale lor, sau le dau la alţii; ş i Apostolescul
Canon îi aforiseşte, şi noi asemeni; iar pe cei ce desăvârş
it le
răpesc îi supune m osândirii furătorilor de cele sfinte.
CANON 11
Pe Presbíterii, sau Diaconii cei ce iau asuprăşi lumeş
ti
dregătorii, sau purtări de grij ă , sau cele ce se zic curatoríi în
casele boierilor, Dumnezeieş tile şi sfinţ
itele Canoane
caterisirii îi supun. Deci aceasta şi noi întărindu- o, ş i despre
ceilalţi ce în Cler se număr ă rânduim, ca dac ă vreunul dintre
ei ar întrebuinţ a lumeşti dregătorii, sau ar lua asuprăş
i cele
ce se zice curatoríi în casele boierilor, sau pe la moş
ii, acesta
s ă se izgoneasc ă din Clerul său. C ă «nimeni poate a sluji la
doi Domni»[Matei 6: 24; Luca 16: 13], dup ă nemincinosul Glas
cel însuşi grăit al lui Hristos, adevă
ratului Dumnezeului
nostru. [Apostoleş
ti: 6, 81, 83; Sinod 4: 3, 7; Sinod 7: 10;
Cartaghén: 18]
TÂLCUIRE
Canonul acesta nu numai pe cei dinlă
untrul Altarului
sfinţiţi, precum celelalte Canoane rânduiesc, ci şi pe toţ
i
Clericii cei de afar ă de Altar, îi opreşte de a lua asuprăş
i
lumeşti dregătorii, şi curatoríi, adic ă epistasîi şi purtă
ri de
grij ă, ori în case boiereşti, ori pe la moş
iile lor. Iar cei ce ar
cuteza din aceştia a face împotriv ă, porunceşte a se lepă
da din
Clerul lor. Fiindc ă dup ă Cuvântul Domnului nimeni poate a
sluji la doi Domni. Vezi şi pe cel al 6- lea Apostolesc.
CANON 12
Sfântul ş i Ecumenicul al 6- lea Sinod, pe Clericii cei ce în
casele de rugăciune, ce sunt în lăuntru în cas ă , Liturghisesc,
sau boteaz ă făr ă de ştirea Episcopului, caterisirii îi supune, ş i
noi aceasta împreun ă o hotărâm. C ă Sfânta Biseric ă drept
îndreptând, şi cuvântul cel adevărat solindu - l şi apă
rându- l,
şi cinstirea petrecerii păzindu- o, şi învăţând a se depă
rta de
lucrul cel urât şi necuvios, cei ce vieţ uiesc cu neînvăţătur ă, ş i
sunt supuşi pe la case, spre a rupe buna rânduial ă a ei, ş i
spre a o umble de mult ă tulburare ş i sminteli. Pentru aceasta
sfinţitul ş i de Dumnezeu ajutatul Sinod de acum,
conglăsuindu- se cu sfântul ş i Ecumenicul al 6- lea Sinod, a
277

ânduit, s ă fie însemnaţ i sau rânduiţ
i cei ce Liturghisesc în
casele de rugăciune ce sunt prin case. Lepă
darea din Clericat
adic ă făcându- li- se lor de către Episcopul locului. Iar dacă
oarecare afar ă de aceş
tia ne bine voind Episcopul, intrând
prin case, vor îndrăzni a se atinge de Liturghie, aceştia s ă se
cateriseasc ă. Iar cei ce se vor cumineca din împărtăş
irea
acestora, aforisirii s ă se supun ă . [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18;
Sinod 6: 59: Sinod 1 ş i 2: 13, 14, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10,
62; Antiohía: 5; Laodiceea: 58]
TÂLCUIRE
Unit este Canonul acesta cu cel 31 al Sinodului al 6- lea pe
care l- am tâlcuit, şi vezi acolo. Numai aceasta îns ă adaugă
Părinţii Sinodului acestuia, c ă cei ce vor s ă Liturghiseasc ă în
Casele de Rugăciune cele nesfinţite (cu sfinte Moaşte adic ă ) ce
sunt prin case, se cuvine a fi rânduiţi, şi osebiţ
i spre aceasta
de Arhiereul locului. Iar alţii de vor îndrăzni, nerânduiţ
i de
Arhiereu, s ă se cateriseasc ă; iar mirenii cei ce se vor împărtăş
i
cu dânşii la aceasta, s ă se aforiseasc ă.
CANON 13
Semănăturile ereticeş
tilor zâzanii (neghine) aruncându- le
în Biserica lui Hristos (diavolul) cel cu totul rău, ş i acestea
văzându- le din rădăcin ă tă
iate cu sabia Duhului, au venit pe
alt ă Cale de meşteşugire, apucându- se a despărţ
i Trupul lui
Hristos cu manía [turbăciunea] schismaticilor. Ci ş i pe
aceasta vrăşmăşia a lui sfântul Sinod zăticnindu- o, au hotă
rât
de acum înainte: ca, ori Presbiter, ori Diacon, ca cum
osândindu - l pe Episcopul său pentru oarecare vinovăţ
ii, mai
înainte de Sinodiceasca judecat ă şi cercetare, ş i de osândirea
cea deplinit ă asupra lui ar îndrăzni a se depă
rta de
împărtăşirea lui, şi numele lui nu- l va pomeni în sfinţ
itele
rugăciuni a Liturghiilor, dup ă obiceiul predat Bisericii, acesta
s ă se supun ă caterisirii, şi de toat ă Ieraticeasca cinste s ă se
lipseasc ă. C ă cel rânduit în ceata Presbiteriei, ş i judecata
Mitropoliţilor o răpeşte, şi mai înainte de judecat ă el
osândeşte, încât dup ă socoteala sa, pe Părintele ş i Episcopul
să
u. Acesta nu este vrednic, nici de cinstea Presbiterului nici
de numire. Iar cei ce vor urma acestuia, de ar fi oarecare din
cei Ierosiţi, şi ei s ă cad ă din cinstea lor, iar de ar fi Monahi,
sau mireni, desăvârşit s ă se aforiseasc ă de Biseric ă, până
când scuipând legătura cea că
tre schismatici, se vor întoarce
către Episcopul să
u. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 31,
34: Sinod 1 ş i 2: 12, 14, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62;
Antiohía: 5]
278

TÂLCUIRE
Atât cu ereticii, cât şi cu schismaticii, se apuc ă diavolul să
rup ă Trupul lui Hristos, adic ă pe Biserica lui. Pentru aceasta
Canonul acesta rânduieşte, c ă oricare Presbiter, sau Diacon s-
ar despărţi de împărtăşirea Episcopului lor, ş i numele lui nu - l
vor pomeni, dup ă obicei, mai înainte de a cerceta Sinodul
vinovăţiile lui, şi de a- l osândi. Unii ca aceştia s ă se
cateriseasc ă; pentru c ă nu sunt vrednici a avea vrednicia, ş i
numele Presbiterului, sau al Diaconului, cel ce osândeş
te pe
Duhovnicescul Părinte şi Episcopul lor, şi mai înainte ră
pesc
judecata Mitropoliţilor. C ă Mitropoliţii iar nu Clericii judec ă pe
Episcopi. Iar cei ce împreun ă urmeaz ă unor apostaţ
i ca
aceştia, de ar fi Ierosiţi s ă se cateriseasc ă , iar de ar fi Monahi
sau mireni s ă se aforiseasc ă (adic ă s ă se despart ă), ş i nu
numai de Dumnezeieştile Taine, ci şi de Biseric ă, pân ă când îi
vor pe aceia, şi se vor uni cu Episcopul lor.
CANON 14
Dac ă vreun Episcop pricinuire de vinovăţie fă
când
asupra Mitropolitului să
u, mai înainte de Sinodiceasca
cercetare s- ar depărta pe sineşi de împărtăşirea cea cu el, ş i
nu ar pomeni numele lui dup ă obicei, întru Dumnezeisca
Mistagoghíe [Dumnezeieştile Taine]. Acesta a hotă
rât sfântul
Sinod, a fi caterisit. Dac ă numai apostatisind de Mitropolitul
său va face schim ă. C ă se cuvine fiecare a- şi cunoaş
te
măsurile sale, şi nici Presbiterul a defăima pe Episcopul să
u,
nici Episcopul pe Mitropolitul să
u. [Apostolesc: 31; Sinod 4:
18; Sinod 6: 31, 34: Sinod 1 ş i 2: 12, 13, 15; Gangra: 6;
Cartaghén: 10, 11, 62; Antiohía: 5]
CANON 15
Cele rânduite pentru Presbitere, şi Episcopi, ş i
Mitropoliţ
i, cu mult mai vârtos pentru Patriarhi se potrivesc.
Drept aceea dac ă vreun Presbiter, sau Episcop, sau Mitropolit
ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea că
tre Patriarhul
său, şi n- ar pomeni numele lui, precum este hotărât ş i
rânduit, întru Dumnezeiasca Mistagoghíe, ci mai înainte de
Sinodiceasca înfăţoşare, ş i de deplinita lui osândire, ar face
schism ă. Acesta a hotărât sfântul Sinod, cu totul a fi stră
in de
toat ă Ieratía [Preoţia], dac ă numai se va vădi c ă a nelegiuit
acest lucru. Şi mai ales s- au pecetluit şi s- au hotă
rât acestea
pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţ
ie se
279

depărteaz ă de ai lor întâi şezători, şi fac schism ă, ş i rup
unirea Bisericii. C ă cei ce se despart pe sineşi de împărtăş
irea
cea către întâiul şeză
tor al lor, pentru oarecare eres osândit
de sfintele Sinoade, sau de sfinţii Părinţi, de acela adic ă care
eresul în public îl propovăduia, ş i cu capul descoperit îl
învăţ á. Unii ca aceştia nu numai Canoniceştii certă
ri nu sunt
supuşi, îngrădindu - se pe sineşi, despre împărtăş
irea
numitului Episcop, mai înainte de Sinodiceasca cercetare, ci
şi de cinstea cea cuvenit ă celor Dreptslă
vitori se vor
învrednici. C ă nu au osândit Episcopi, ci minciuno - episcopi,
şi minciuno - învăţători. Şi nu cu schism ă au rupt unirea
Bisericii, ci s- au silit a izbăvi Biserica de schisme ş i de
împărţ iri . [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 10, 31, 34:
Sinod 1 ş i 2: 12, 13, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62;
Antiohía: 5]
TÂLCUIRE
Cele ce Canoanele cele mai de sus au rânduit pentru
Episcopi, şi Mitropoliţi, acesteaşi le rânduieşte ş i cu mult mai
vârtos, Canonul acesta, pentru Patriarhi, zicând: Îns ă acestea
s ă se fac ă, dac ă pentru oarecare vinovăţii, curvii s ă zicem, sau
Ierosilii (adic ă furare de cele sfinte) ş i altele ca acestea, s- ar
despărţi de împărtăşirea cu întâiul şezător al lor; iar dacă
întâi şezători cei numiţi ar fi eretici, ş i eresul lor l- ar
propovădui întru arătare,
şi supuş
ii lor pentru aceasta se
despart de ei, şi mai înainte înc ă de Sinodiceasca judecată
pentru eresul acela. Unii ca aceştia despărţ
indu - se de aceia nu
numai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenit ă, ca niş
te
Dreptslăvitori, sunt vrednici. C ă nu pricinuit schism ă Bisericii
cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma ş i
eresul minciuno - episcopilor acelora.
CANON 16
Pentru gâlcevile şi tulbură
rile cele ce în Biserica lui
Dumnezeu se întâmpl ă, şi aceasta de nevoie este a se hotă
rî.
C ă cu nici un chip s ă se aşeze Episcop în Biserica, al că
reia
întâiul şezător este viu, şi se afl ă în cinstea sa, făr ă numai
dac ă el de bun ă voie se va paretisi de Episcopie. C ă trebuie
mai întâi pricina celui ce urmeaz ă a se izgoni din Episcopie,
Canoniceşte cercetându- se, s ă se aduc ă întru împlinire, apoi
aşa dup ă a lui Caterisire, altul în locul lui s ă se provivasască
la Episopie. Iar dac ă vreunul din Episcopi întru cinstea sa
aflându- se, nici a se paretisi ar voi, nici norodul să
u a- l
păstori, ci depărtându- se de Episcopia sa, mai mult de ş ase
luni întru alt loc va zăbovi, nici împărăteş
tii porunci
280

supunându - se, nici slujbele Patriarhului să
u slujindu- le, nici
îns ă, de oarecare cumplit ă boal ă, ce îi face desăvârşită
nemişcare stăpânindu- se. Unul ca acesta dar ce nici dup ă una
din pricínile zise se opreşte, depă
rtându- se de Episcopia sa,
şi peste vreme de şase luni întru alt loc ză
bovindu - se, de
cinstea, şi de vrednicia Episcopului desăvârş
it se va
înstrăina. C ă cel ce se leneveş te despre purtarea de grij ă a
turmei celei încredinţ ate lui, şi se zăboveş
te întru alt loc
peste vreme de şase luni, au hotă
rât sfântul Sinod, de
Arhieria, prin care s- au rânduit a păstori, desăvârşit s ă se
fac ă străin, şi în locul Episcopiei lui altul s ă se rânduiasc ă .
[Apostolesc: 58; Sinod 6: 19, 80; Sardichia: 22; Cartaghen: 79,
82, 86, 131, 132, 133; Petru 10; Nisis: 16; Chiril: 1]
TÂLCUIRE
Acest Canon rânduieşte, s ă nu se Hirotoniseasc ă Episcop
la vreo Epárhie, a cărei Episcop înc ă se afl ă viu şi înc ă îş
i are
Arhiereasca vrednicie. Făr ă numai de se va paretisí de bună
voie; sau de va ză
bovi într- alt loc neîngrijindu - se de Epárhia
sa, vreme mai mult ă de şase luni.
CANON 17
Întru toate de Bisericeasca buna rânduial ă îngrijindu- ne.
Şi aceasta a o hotărî am socotit c ă este de nevoie. C ă de acum
înainte nici unul din mireni, sau din Monahi, deodat ă s ă se
ridice la înălţimea Episcopiei, ci în Bisericeş
tile trepte mai
înainte cercetându - se, aşa s ă primeasc ă Hirotonia Episcopiei.
C ă deşi pân ă acum din mireni sau Monahi oarecare trebuinţ
a
cerând, îndat ă s- au fă
cut vrednici de cinstea Episcopiei, cu
fapta bun ă strălucind, şi Bisericile lor înălţându- le, dar însă
rara întâmplare ne punându- o lege Bisericii, hotă
râm de
acum înainte aceasta s ă nu se mai fac ă . De nu cel ce se
hirotoniseş te ar trece dup ă cuvânt prin Ieraticeş
tile trepte, în
fiecare tagm ă plinind legiuita vreme. [Apostolesc: 80; Sinod
1: 2; Laodiceea: 3; Sard: 10; Neocesareea: 12; Chiríl: 4]
TÂLCUIRE
Canonul acesta opreşte a se ridica cineva la înălţ
imea
Arhieriei. Adic ă a nu se Hirotonisi cineva Arhiereu, din mireni,
sau din Monahi, îndat ă. Ci mai întâi s ă se Hirotoniseasc ă după
rânduial ă în fiecare treapt ă a Ierosínei, adic ă Cite ţ , Ipodiacon,
Diacon, şi Presbiter. Iar al doilea s ă rămân ă destul ă vreme ş i
în fiecare treapt ă, şi dup ă acestea vrednic aflându - se, s ă se
Hirotoniseasc ă Episcop. C ă deşi pân ă acum în vreme de
281

nevoie, s- au făcut din mireni, şi din Monahi îndat ă Episcopi
(adic ă făr ă a face mai întâi obişnuita ş i rânduita vreme în
fiecare treapt ă a Ierosínei) care s- au arătat vrednici, ş i cu
fapta bun ă au strălucit, şi Epárhiile lor le- au slăvit; îns ă ,
întâmplarea aceea în parte, şi rar ă , ce se face în vreme de
nevoie, nu se face lege Catoliceasc ă Bisericii. (Precum aceasta
o zice şi Teologul Grigorie, ş i Práxa a doua a Sinodului cel
făcut în sfânta Sofía, zicând: Bunătăţ
ile cele rare nu pot a fi
lege la cei mai mulţi); pentru aceasta de astă
zi înainte aceasta
s ă nu se mai fac ă.
282