TROFEUL TENTANT AL CUPEI MONDIALE LA SCHI FOND

Produs la o temperatură de 1200 de grade dintr-o sticlă foarte fină, globul
de cristal este turnat printr-un procedeu special, unic şi ţinut în secret de către
firma JOSKA din Germania. Procesul de răcire durează 12 ore după care globul
este tăiat şi gravat cu ajutorul unui sistem de discuri cu diamant. Sunt
inscripţionate logosurile FIS, numele disciplinei şi, nu în ultimul rând, numele
sponsorilor. Cea mai mică iregularitate de producţie face ca globul să fie retopit
datorită exigenţelor stricte ale FIS în materie de calitate a execuţiei.
Globul de cristal este un produs exclusiv FIS şi rezervat pentru un singur
scop: recompensarea celor mai buni sportivi din schi.
Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS), în 1924, a contribuit
enorm în dezvoltarea schiului ca sport, în general, şi ca disciplină olimpică, în
special, dar evenimentul care a permis deschiderea schiului spre dimensiunile
planetare de astăzi, a fost crearea, în 1966, a Cupei Mondiale de Schi Alpin.
Apărută datorită iniţiativei unui mic grup de vizionari cu pondere în schiul
alpin de la acea dată, cum ar fi Honoré Bonnet (FRA), Bob Beattie (USA), Dr.
Sepp Sulzberger (AUT), şi mai ales Marc Holder, preşedintele FIS din 1951,
precum şi a unui grup de ziarişti, printre care se distinge Serge Lang, care au
sesizat creşterea interesului populaţiei pentru sporturile de iarnă, Cupa Mondială
a reprezentat momentul de răscruce care a propulsat schiul alpin în prim plan al
noii dezvoltări sociale pornită în anii 50-60, şi care a fost bazată pe noul
concept al lumii moderne: timpul liber.
Cupa Mondială a văzut lumina zilei datorită unei conjuncturi favorabile
iar numele ei, revoluţionar la acea dată, precum şi rezonanţa acesteia: World
Cup, Coupe du Monde, Weltcup, a făcut ca interesul pentru noua formă
competiţională din schiul alpin să atingă cote superioare încă înaintea
desfăşurării primelor curse.
Relevant este faptul că, în 1966, în afara de Cupa Mondială de Fotbal, nici
un alt sport nu avea un sistem competiţional care să poarte un nume de
asemenea rezonanţă, şi că celelalte sporturi, trecând prin atletism, ciclism,
navigaţie, etc. şi cuprinzând şi celelalte sporturi de iarnă, cum ar fi săriturile,
biatlonul, schiul fond ş.a. s-au inspirat toate după numele şi forma organizatorică
a Cupei Mondiale de Schi Alpin.
Anterior înfiinţării noii forme competiţionale, cursele de schi erau mult
mai puţin bine organizate, excepţie făcând competiţiile majore care erau Jocurile
Olimpice şi Campionatele Mondiale care aveau un mare succes în media şi se
bucurau de un important suport popular.
În schiul fond probele cele mai des programate în Cupa Mondială sunt
probele olimpice, dar mai apar în program şi probe pe distanţe foarte lungi atât
la feminin cât şi la masculin. Aşadar probele olimpice sunt:
2