TROFEUL TENTANT AL CUPEI MONDIALE LA SCHI FOND

TROFEUL TENTANT AL CUPEI MONDIALE LA SCHI FOND
Cuvinte cheie: apariţie, perspective, titluri, victorii
Prof. univ. dr. Pelin Florin
A.N.E.F.S. Bucureşti
Conţinut
În eseul acesta se redau în câteva cuvinte şi tabele ceea ce s-a întâmplat în
Cupa Mondială la schi fond, de la debutul acesteia până în prezent.
Noua formă organizatorică a făcut ca orice cursă desfăşurată sub egida
FIS şi în cadrul Cupei Mondiale să se bucure de o atenţie sporită din partea
publicului fapt care a atras şi atenţia sponsorilor.
Una dintre primele mari firme care s-a arătat interesată de Cupa Mondială
de Schi Alpin a fost grupul francez Evian, care a dorit încă de la început să-şi
lege numele de noua competiţie sportivă.
O iniţiativă, istorică, putem spune, trofeul Evian, care recompensează în
fiecare an câştigătorii clasamentelor pe discipline şi la general, nu este altul
decât faimosul, astăzi, glob de cristal. O idee menită, iniţial, să reprezinte
puritatea apelor minerale Evian, reprezintă astăzi puritatea zăpezii, specific al
sporturilor de iarnă, în general, şi a schiului fond în special.
Intitulate „FIS SKI World Cup Trophy”, fabricate din cristal masiv, tăiate
cu diamant şi gravate prin cele mai sofisticate procedee tehnologice, globul de
cristal, sau mai bine spus, globurile de cristal, cântăresc 8 Kg cel mic, respectiv
12 kg cel mare, şi au o valoare de fabricaţie de 2500 şi respectiv 5000 de franci
elveţieni.
Globul de cristal este un trofeu produs exclusiv pentru FIS şi este acordat
în exclusivitate câştigătorilor clasamentelor anuale la general – globul mare şi
pe discipline – globurile mici. Astăzi sunt decernate anual 64 de globuri de
cristal câştigătorilor finalelor FIS din toate probele de schi din cadrul FIS: schi
alpin, sărituri, schi fond, combinata nordică, schi artistic, etc.
1

Produs la o temperatură de 1200 de grade dintr-o sticlă foarte fină, globul
de cristal este turnat printr-un procedeu special, unic şi ţinut în secret de către
firma JOSKA din Germania. Procesul de răcire durează 12 ore după care globul
este tăiat şi gravat cu ajutorul unui sistem de discuri cu diamant. Sunt
inscripţionate logosurile FIS, numele disciplinei şi, nu în ultimul rând, numele
sponsorilor. Cea mai mică iregularitate de producţie face ca globul să fie retopit
datorită exigenţelor stricte ale FIS în materie de calitate a execuţiei.
Globul de cristal este un produs exclusiv FIS şi rezervat pentru un singur
scop: recompensarea celor mai buni sportivi din schi.
Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Schi (FIS), în 1924, a contribuit
enorm în dezvoltarea schiului ca sport, în general, şi ca disciplină olimpică, în
special, dar evenimentul care a permis deschiderea schiului spre dimensiunile
planetare de astăzi, a fost crearea, în 1966, a Cupei Mondiale de Schi Alpin.
Apărută datorită iniţiativei unui mic grup de vizionari cu pondere în schiul
alpin de la acea dată, cum ar fi Honoré Bonnet (FRA), Bob Beattie (USA), Dr.
Sepp Sulzberger (AUT), şi mai ales Marc Holder, preşedintele FIS din 1951,
precum şi a unui grup de ziarişti, printre care se distinge Serge Lang, care au
sesizat creşterea interesului populaţiei pentru sporturile de iarnă, Cupa Mondială
a reprezentat momentul de răscruce care a propulsat schiul alpin în prim plan al
noii dezvoltări sociale pornită în anii 50-60, şi care a fost bazată pe noul
concept al lumii moderne: timpul liber.
Cupa Mondială a văzut lumina zilei datorită unei conjuncturi favorabile
iar numele ei, revoluţionar la acea dată, precum şi rezonanţa acesteia: World
Cup, Coupe du Monde, Weltcup, a făcut ca interesul pentru noua formă
competiţională din schiul alpin să atingă cote superioare încă înaintea
desfăşurării primelor curse.
Relevant este faptul că, în 1966, în afara de Cupa Mondială de Fotbal, nici
un alt sport nu avea un sistem competiţional care să poarte un nume de
asemenea rezonanţă, şi că celelalte sporturi, trecând prin atletism, ciclism,
navigaţie, etc. şi cuprinzând şi celelalte sporturi de iarnă, cum ar fi săriturile,
biatlonul, schiul fond ş.a. s-au inspirat toate după numele şi forma organizatorică
a Cupei Mondiale de Schi Alpin.
Anterior înfiinţării noii forme competiţionale, cursele de schi erau mult
mai puţin bine organizate, excepţie făcând competiţiile majore care erau Jocurile
Olimpice şi Campionatele Mondiale care aveau un mare succes în media şi se
bucurau de un important suport popular.
În schiul fond probele cele mai des programate în Cupa Mondială sunt
probele olimpice, dar mai apar în program şi probe pe distanţe foarte lungi atât
la feminin cât şi la masculin. Aşadar probele olimpice sunt:
2

FEMININ MASCULIN
10 km. clasic 15 km. clasic
7,5 km. clasic / 7,5 km. liber (Pursuit) Sprint pe echipe 6 x 1500 m.
Sprint pe echipe 6 x 800 m. 15 km. clasic/15 km. liber (Pursuit)
4 x 5 km. (2 clasic/2 liber) Ştafeta 4 x 10 km. (2 clasic/2 liber) Ştafeta
Sprint 800 m. Sprint 1500 m.
30 km. liber Mst. 50 km. liber Mst.
Primul sezon regulat al Cupei Mondiale la schi fond s-a desfăşurat în
1982 şi s-a bucurat de un succes imediat. Câştigătorii celor 26 de ediţii sunt:
Nr.
Editii Anul Locul I Locul II Locul III
1 1982 Bill Kock - USA Thomas Wassberg - SWE Harri Kirvesniemi - FIN
2 1983 Alexander Savialov - SOV Gunde Svan - SWE Bill Kock - USA
3 1984 Gunde Svan - SWE Thomas Wassberg - SWE Harri Kirvesniemi - FIN
4 1985 Gunde Svan - SWE Tor Haaxen Holte - NOR Thomas Wassberg - SWE
5 1986 Gunde Svan - SWE Torgny Mogren - SWE Vladimir Smirnov - SOV
6 1987 Torgny Mogren - SWE Thomas Wassberg - SWE Gunde Svan - SWE
7 1988 Gunde Svan - SWE Torgny Mogren - SWE Paal Gunnar Mikkelsplars - NOR
8 1989 Gunde Svan - SWE Vegard Ulvang - NOR Torgny Mogren - SWE
9 1990 Vegard Ulvang - NOR Gunde Svan - SWE Bjoern Daehlie - NOR
10 1991 Vladimir Smirnov - SOV Torgny Mogren - SWE Vegard Ulvang - NOR
11 1992 Bjoern Daehlie - NOR Vegard Ulvang - NOR Vladimir Smirnov - SOV
12 1993 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Vegard Ulvang - NOR
13 1994 Vladimir Smirnov - SOV Bjoern Daehlie - NOR Jari Isometsae - FIN
14 1995 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Silvio Fauner - ITA
15 1996 Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV Jari Isometsae - FIN
16 1997 Bjoern Daehlie - NOR Mika Myllylae - FIN Fulvio Valbusa - ITA
17 1998 Thomas Alsgaard - NOR Bjoern Daehlie - NOR Vladimir Smirnov - SOV
18 1999 Bjoern Daehlie - NOR Mikhail Botvinov - AUT Mika Myllylae - FIN
19 2000 Johan Muehlegg - SPA Jari Isometsae - FIN Byoerm Hjelmeset - NOR
20 2001 Per Elofsson - SWE Johan Muehlegg - SPA Thomas Alsgaard - NOR
21 2002 Per Elofsson - SWE Thomas Alsgaard - NOR Anders Aukland - NOR
22 2003 Mathias Fredriksson - SWE Rene Sommerfeldt - GER Yoergen Brink - SWE
23 2004 Rene Sommerfeldt - GER Mathias Fredriksson - SWE Jens Arne Svartedal - NOR
24 2005 Axel Teichman - GER Vincent Vittoz - FRA Tor Arne Hetland - NOR
25 2006 Tobias Angeren - GER Jens Arne Svartedal - NOR Tor Arne Hetland - NOR
26 2007 Tobias Angeren - GER Legkov Alexander - RUS Roenning Eldar - NOR
27 2008 Lukas Bauer CZE Rene Sommerfeldt GER Tor Arne Hetland - NOR
Constatări şi concluzii
Numărul maxim de globuri mari de cristal adjudecate de un singur schior
este de 6 şi îi aparţine norvegianului Bjorn Daehlie. Daehlie mai deţine un alt
record greu de egalat la schi fond, respectiv 8 medalii de aur la J.O.
3

Un singur câştigător al globului de cristal este de pe continentul american,
în rest ţările de pe bătrânul continent şi-au adjudecat globul de cristal după cum
urmează:
SWE = 9; NOR = 8; GER = 4; SOV = 3; SPA = 1; CZE = 1
Pentru schiul fond sunt decernate câte 6 medalii din fiecare metal în
cadrul competiţiilor de mare anvergură. Pentru probele schiului înseamnă
maximul de medalii. Pentru creşterea spectaculozităţii şi în cadrul schiului fond
au fost introduse cu succes probele de sprint. Acestea apar tot mai des în
programul Cupei Mondiale de schi fond.
Pentru o şi mai mare cosmetizare a programului Cupei Mondiale, din
sezonul 2006-2007, F.I.S. a introdus Turul de Schi. Competiţia se desfăşoară în
preajma revelionului, în trei staţiuni, având în program probe pe distanţe diferite
şi pentru cele două stiluri ale schiului fond. Relevant pentru Turul de Schi este
faptul că se acordă nişte bonificaţii în timp şi puncte, iar finalul acestei
competiţii se desfăşoară pe un traseu de schi alpin, parcurgerea traseului
efectuându-se în sens invers faţă de deplasarea în schiul alpin. Efortul depus de
competitori este unul colosal, peste doi kilometri de urcuş, iar cel care câştigă
acest Tur de Schi, graţie multelor puncte cumulate, ia o opţiune serioasă pentru
câştigarea globului cel mare de cristal al Cupei Mondiale. Acest lucru s-a
întâmplat cu Angerer Tobias (Germania) sezonul trecut, şi cu Lukas Bauer
(Cehia) în acest sezon.
Bibliografie
- Pelin, F., Gaspar, P., Lungociu, I. - Schi fond - antrenament, planificare,
modelare, Ed. Cavallioti, Bucuresti, 2007
- xxx - Anuar-F.I.S. - 1966 -2007
- xxx - Eurosport - Infostradasport - F.I.S.
Abstract
The first purpose of this constatative paper is presenting the evolution of
the most valuable during the World Cup. The revealed dates are from 1982 until
present. On the other side the paper relief the fast and future evolutive directions
of the highest mens cross country performance.
4