BIBLIA

21. „Oamenii aceºtia au gânduri de
pace faþã de noi; sã rãmânã, dar, în
þarã ºi sã facã negoþ; þara este destul
de largã pentru ei. Noi vom lua de
neveste pe fetele lor ºi le vom da de
neveste pe fetele noastre.
22. Dar oamenii aceºtia nu vor voi sã
locuiascã împreunã cu noi, ca sã
alcãtuim un singur popor, decât dacã
orice parte bãrbãteascã dintre noi se
va tãia împrejur, dupã cum ºi ei înºiºi
sunt tãiaþi împrejur.
23. Turmele lor, averile lor ºi toate
vitele lor vor fi atunci ale noastre. Sã
primim numai ce cer ei, ca sã rãmânã
la noi.”
24. Toþi cei ce treceau pe poarta
cetãþii* au ascultat pe Hamor ºi pe fiul
sãu, Sihem; ºi toþi bãrbaþii au fost
tãiaþi împrejur, toþi cei ce treceau pe
poarta cetãþii. *Cap. 23.10.
25. A treia zi, pe când sufereau ei
încã, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon*
ºi Levi, fraþii Dinei, ºi-au luat fiecare
sabia, s-au nãpustit asupra cetãþii, care
se credea în liniºte, ºi au ucis pe toþi
bãrbaþii. *Cap. 49.5-7.
26. Au trecut, de asemenea, prin
ascuþiºul sabiei pe Hamor ºi pe fiul
sãu Sihem; au ridicat pe Dina din casa
lui Sihem ºi au ieºit afarã.
27. Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra
celor morþi ºi au jefuit cetatea pentru
cã necinstiserã pe sora lor.
28. Le-au luat oile, boii ºi mãgarii,
tot ce era în cetate ºi ce era pe câmp;
29. le-au luat ca pradã de rãzboi toate
bogãþiile, copiii ºi nevestele, ºi tot ce
se gãsea în case.
30. Atunci Iacov a zis lui Simeon ºi
lui Levi: „Voi m-aþi nenorocit, fãcându-mã*
urât locuitorilor þãrii, canaaniþilor
ºi feresiþilor. N-am sub porunca
mea decât un mic numãr** de oameni; ei
se vor strânge împotriva mea, mã vor
bate ºi voi fi nimicit, eu ºi casa mea.”
*Exod 5.21. 1 Sam. 13.4. **Deut. 4.27. Ps. 105.12.
31. Ei au rãspuns: „Se cuvenea oare
sã se poarte cu sora noastrã cum se
poartã cu o curvã?”
Iacov la Betel
1. Dumnezeu a zis lui Iacov:
35 „Scoalã-te, suie-te la Betel*,
locuieºte acolo ºi ridicã acolo un altar
Dumnezeului care** þi S-a arãtat
când† fugeai de fratele tãu, Esau.”
*Cap. 28.19. **Cap. 28.13. †Cap. 27.43.
GENEZA (FACEREA) 34, 35 39
2. Iacov a zis casei* lui ºi tuturor
celor ce erau cu el: „Scoateþi dumnezeii
strãini** care sunt în mijlocul
vostru, curãþaþi-vㆠºi schimbaþi-vã
hainele, *Cap. 18.19. Ios. 24.15.
**Cap. 31.19,34. Ios. 24.2,23. 1 Sam. 7.3. †Exod 19.10.
3. ca sã ne sculãm ºi sã ne suim la
Betel; cãci acolo voi ridica un altar
Dumnezeului care* m-a ascultat în
ziua necazului meu ºi** care a fost
cu mine în cãlãtoria pe care am
fãcut-o.” *Cap. 32.7,24. **Cap. 28.20; 31.3,42.
4. Ei au dat lui Iacov toþi dumnezeii
strãini care erau în mâinile lor ºi
cerceii* pe care-i purtau în urechi.
Iacov i-a îngropat în pãmânt sub
stejarul** de lângã Sihem.
*Osea 2.13. **Ios. 24.26. Judc. 9.6.
5. Apoi au plecat. Groaza* lui
Dumnezeu s-a rãspândit peste cetãþile
care-i înconjurau, aºa cã locuitorii lor
n-au urmãrit pe fiii lui Iacov.
*Exod 15.16; 23.27; 34.24. Deut. 11.25. Ios. 2.9; 5.1.
1 Sam. 14.15. 2 Cron. 14.14.
6. Iacov ºi toþi cei ce erau cu el au
ajuns la Luz*, adicã Betel, în þara
Canaan. *Cap. 28.19,22.
7. A zidit* acolo un altar ºi a numit
locul acela: „El-Betel” (Dumnezeul
Betelului), cãci acolo** i Se descoperise
Dumnezeu, când fugea de fratele
sãu. *Ecl. 5.4. **Cap. 28.13.
8. Debora*, doica Rebecãi, a murit; ºi
a fost îngropatã mai jos de Betel, sub
stejarul cãruia i s-a pus numele:
„Stejarul jalei.” *Cap. 24.59.
9. Dumnezeu* S-a arãtat iarãºi lui
Iacov, dupã întoarcerea lui din Padan-
Aram, ºi l-a binecuvântat. *Osea 12.4.
10. Dumnezeu i-a zis: „Numele tãu*
este Iacov; dar nu te vei mai chema
Iacov, ci numele tãu** va fi Israel.” ªi
i-a pus numele Israel.
*Cap. 17.5. **Cap. 32.28.
11. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt*
Dumnezeul cel Atotputernic. Creºte ºi
înmulþeºte-te; un neam** ºi o mulþime
de neamuri se vor naºte din tine ºi
chiar împãraþi vor ieºi din coapsele
tale.
*Cap. 17.1; 48.3,4. Exod 6.3. **Cap. 17.5,6,16; 28.3; 48.4.
12. Þie îþi voi da þara pe* care am
dat-o lui Avraam ºi lui Isaac ºi voi da
þara aceasta seminþei tale dupã tine.”
*Cap. 12.7; 13.15; 26.3,4; 28.13.
13. Dumnezeu S-a înãlþat* de la el, în
locul unde îi vorbise. *Cap. 17.22.
14. ªi Iacov a ridicat* un stâlp de
aducere aminte în locul unde îi vorbise