13.05.2015 Views

CEDO VOL VII civil 2011.pmd - Hotărâri CEDO

CEDO VOL VII civil 2011.pmd - Hotărâri CEDO

CEDO VOL VII civil 2011.pmd - Hotărâri CEDO

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

2994 Hotãrârile <strong>CEDO</strong> în cauzele împotriva României - 2011<br />

penalã au efectuat o anchetã superficialã ºi nu au depus niciun efort pentru clarificarea<br />

circumstanþelor cauzei. Astfel, deºi constatarea medico-legalã a avut loc imediat dupã violul reclamat<br />

de victimã, anchetatorii nu au solicitat medicilor legiºti prelevarea ºi conservarea probelor biologice.<br />

De asemenea, imediat dupã comiterea faptei, nu au procedat la efectuarea unei percheziþii domiciliare<br />

în imobilul unde a avut loc violul, nu au examinat ºi nici nu au conservat hainele victimei, care<br />

purtau urme ale infracþiunii, nu au solicitat examinarea corporalã a suspectului, în vederea constatãrii<br />

pe corpul acestuia a urmelor infracþiunii, nu s-au preocupat dacã avea un alibi la momentul faptei ºi<br />

dacã acesta era susþinut de probe.<br />

În al doilea rând, medicii legiºti s-au rezumat sã efectueze un examen medical sumar al<br />

victimei ºi sã constate consecinþele fizice ale violului ºi, deºi au identificat existenþa unor urme<br />

biologice, nu le-au prelevat ºi conservat, obligaþii pe care le aveau, potrivit art. 50 din Anexa la<br />

Decretul nr. 446/25 mai 1966, în vigoare la data faptei, independent de termenii rezoluþiei prin care<br />

organele de urmãrire penalã le-au solicitat efectuarea constatãrii medico-legale.<br />

Ministerul Public este responsabil, deoarece procurorul care a supravegheat cercetarea<br />

penalã nu ºi-a îndeplinit obligaþiile impuse de art. 216 ºi art. 218 C.pr.pen., nu a dispus organelor<br />

de cercetare penalã efectuarea actelor de cercetare menþionate anterior ºi care erau esenþiale<br />

pentru aflarea adevãrului ºi nici nu a corectat ºi complinit el însuºi greºelile ºi omisiunile strecurate<br />

pe parcursul anchetei derulate în faþa poliþiei.<br />

În plus, cu toate cã pentru infracþiunea de viol împãcarea pãrþilor sau retragerea plângerii nu<br />

stinge acþiunea penalã, prin rezoluþia din 18 octombrie 1999, procurorul a dispus neînceperea<br />

urmãririi penale pe motiv cã pãrþile s-au împãcat ºi, în condiþiile în care eroarea procurorului era<br />

evidentã, abia dupã 18 luni, procurorul ierarhic superior a infirmat aceastã rezoluþie.<br />

3. Art. 5 din Convenþie<br />

În cauza Avram împotriva României, hotãrârea din 18 octombrie 2011, similar cauzei mai<br />

vechi Konolos c. României, Curtea a constatat încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþie, întrucât<br />

reclamantul a fost menþinut în detenþie preventivã, fãrã ca arestarea sa sã fie supusã verificãrilor<br />

periodice ale instanþei de judecatã.<br />

De aceastã datã, puterea judecãtoreascã este responsabilã prin instanþele de judecatã<br />

care nu au aplicat textul art. 23 par. 4 din Constituþie (anterior revizuirii) ºi nici nu s-au conformat<br />

deciziei nr. 279/1997 a Curþii Constituþionale, obligatorie erga omnes, prin care a fost admisã excepþia<br />

de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 149 alin. 3 C. pr. pen., în redactarea în vigoare la acea<br />

datã, statuându-se cã aceste prevederi contrazic dispoziþiile art. 23 par. 4 din Constituþie, potrivit<br />

cãrora arestarea se face în temeiul unui mandat special emis de magistrat pentru o duratã de cel<br />

mult 30 de zile, iar prelungirea arestãrii se aprobã numai de instanþa de judecatã, astfel cã menþinerea<br />

mãsurii arestãrii peste durata de 30 de zile, fãrã ca aceasta sã fi fost prelungitã, era ilegalã.<br />

Puterea legislativã este, de asemenea, responsabilã deoarece doar în 2003 a pus în acord<br />

legea cu textul Constituþiei ºi cu interpretãrile oferite de Curtea Constituþionalã.<br />

Absenþa oferirii de cãtre instanþele naþionale a unor motive concrete pentru a justifica<br />

necesitatea prelungirii stãrii de arest a reclamantului, omisiunea explicãrii modul în care, cu trecerea<br />

timpului, reclamantul ar fi putut influenþa mersul anchetei dacã ar fi fost pus în libertate, lipsa indicãrii<br />

în ce ar fi constat impactul negativ asupra societãþii, precum ºi motivarea prelungirii mãsurii arestãrii<br />

preventive într-o manierã generalã sunt aspecte care au atras condamnarea statului român în<br />

cauza Begu, hotãrârea din 15 martie 2011. În acest caz, puterea judecãtoreascã este responsabilã,<br />

întrucât instanþele nu au motivat în mod adecvat dispoziþiile vizând prelungirea duratei mãsurii<br />

arestãrii preventive.<br />

www.hotararicedo.ro<br />

4. Art. 6 din Convenþie<br />

Durata excesivã a procedurilor, atingerea adusã stabilitãþii hotãrârilor judecãtoreºti definitive,<br />

încãlcarea prezumþiei de nevinovãþie ºi neinformarea reclamantului în detaliu asupra cauzei ºi

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!