CEDO VOL VII civil 2011.pmd - HotÄrâri CEDO
CEDO VOL VII civil 2011.pmd - HotÄrâri CEDO
CEDO VOL VII civil 2011.pmd - HotÄrâri CEDO
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
2994 Hotãrârile <strong>CEDO</strong> în cauzele împotriva României - 2011<br />
penalã au efectuat o anchetã superficialã ºi nu au depus niciun efort pentru clarificarea<br />
circumstanþelor cauzei. Astfel, deºi constatarea medico-legalã a avut loc imediat dupã violul reclamat<br />
de victimã, anchetatorii nu au solicitat medicilor legiºti prelevarea ºi conservarea probelor biologice.<br />
De asemenea, imediat dupã comiterea faptei, nu au procedat la efectuarea unei percheziþii domiciliare<br />
în imobilul unde a avut loc violul, nu au examinat ºi nici nu au conservat hainele victimei, care<br />
purtau urme ale infracþiunii, nu au solicitat examinarea corporalã a suspectului, în vederea constatãrii<br />
pe corpul acestuia a urmelor infracþiunii, nu s-au preocupat dacã avea un alibi la momentul faptei ºi<br />
dacã acesta era susþinut de probe.<br />
În al doilea rând, medicii legiºti s-au rezumat sã efectueze un examen medical sumar al<br />
victimei ºi sã constate consecinþele fizice ale violului ºi, deºi au identificat existenþa unor urme<br />
biologice, nu le-au prelevat ºi conservat, obligaþii pe care le aveau, potrivit art. 50 din Anexa la<br />
Decretul nr. 446/25 mai 1966, în vigoare la data faptei, independent de termenii rezoluþiei prin care<br />
organele de urmãrire penalã le-au solicitat efectuarea constatãrii medico-legale.<br />
Ministerul Public este responsabil, deoarece procurorul care a supravegheat cercetarea<br />
penalã nu ºi-a îndeplinit obligaþiile impuse de art. 216 ºi art. 218 C.pr.pen., nu a dispus organelor<br />
de cercetare penalã efectuarea actelor de cercetare menþionate anterior ºi care erau esenþiale<br />
pentru aflarea adevãrului ºi nici nu a corectat ºi complinit el însuºi greºelile ºi omisiunile strecurate<br />
pe parcursul anchetei derulate în faþa poliþiei.<br />
În plus, cu toate cã pentru infracþiunea de viol împãcarea pãrþilor sau retragerea plângerii nu<br />
stinge acþiunea penalã, prin rezoluþia din 18 octombrie 1999, procurorul a dispus neînceperea<br />
urmãririi penale pe motiv cã pãrþile s-au împãcat ºi, în condiþiile în care eroarea procurorului era<br />
evidentã, abia dupã 18 luni, procurorul ierarhic superior a infirmat aceastã rezoluþie.<br />
3. Art. 5 din Convenþie<br />
În cauza Avram împotriva României, hotãrârea din 18 octombrie 2011, similar cauzei mai<br />
vechi Konolos c. României, Curtea a constatat încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþie, întrucât<br />
reclamantul a fost menþinut în detenþie preventivã, fãrã ca arestarea sa sã fie supusã verificãrilor<br />
periodice ale instanþei de judecatã.<br />
De aceastã datã, puterea judecãtoreascã este responsabilã prin instanþele de judecatã<br />
care nu au aplicat textul art. 23 par. 4 din Constituþie (anterior revizuirii) ºi nici nu s-au conformat<br />
deciziei nr. 279/1997 a Curþii Constituþionale, obligatorie erga omnes, prin care a fost admisã excepþia<br />
de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 149 alin. 3 C. pr. pen., în redactarea în vigoare la acea<br />
datã, statuându-se cã aceste prevederi contrazic dispoziþiile art. 23 par. 4 din Constituþie, potrivit<br />
cãrora arestarea se face în temeiul unui mandat special emis de magistrat pentru o duratã de cel<br />
mult 30 de zile, iar prelungirea arestãrii se aprobã numai de instanþa de judecatã, astfel cã menþinerea<br />
mãsurii arestãrii peste durata de 30 de zile, fãrã ca aceasta sã fi fost prelungitã, era ilegalã.<br />
Puterea legislativã este, de asemenea, responsabilã deoarece doar în 2003 a pus în acord<br />
legea cu textul Constituþiei ºi cu interpretãrile oferite de Curtea Constituþionalã.<br />
Absenþa oferirii de cãtre instanþele naþionale a unor motive concrete pentru a justifica<br />
necesitatea prelungirii stãrii de arest a reclamantului, omisiunea explicãrii modul în care, cu trecerea<br />
timpului, reclamantul ar fi putut influenþa mersul anchetei dacã ar fi fost pus în libertate, lipsa indicãrii<br />
în ce ar fi constat impactul negativ asupra societãþii, precum ºi motivarea prelungirii mãsurii arestãrii<br />
preventive într-o manierã generalã sunt aspecte care au atras condamnarea statului român în<br />
cauza Begu, hotãrârea din 15 martie 2011. În acest caz, puterea judecãtoreascã este responsabilã,<br />
întrucât instanþele nu au motivat în mod adecvat dispoziþiile vizând prelungirea duratei mãsurii<br />
arestãrii preventive.<br />
www.hotararicedo.ro<br />
4. Art. 6 din Convenþie<br />
Durata excesivã a procedurilor, atingerea adusã stabilitãþii hotãrârilor judecãtoreºti definitive,<br />
încãlcarea prezumþiei de nevinovãþie ºi neinformarea reclamantului în detaliu asupra cauzei ºi