CEDO VOL VII civil 2011.pmd - Hotărâri CEDO

2994 Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României - 2011
penalã au efectuat o anchetã superficialã ºi nu au depus niciun efort pentru clarificarea
circumstanþelor cauzei. Astfel, deºi constatarea medico-legalã a avut loc imediat dupã violul reclamat
de victimã, anchetatorii nu au solicitat medicilor legiºti prelevarea ºi conservarea probelor biologice.
De asemenea, imediat dupã comiterea faptei, nu au procedat la efectuarea unei percheziþii domiciliare
în imobilul unde a avut loc violul, nu au examinat ºi nici nu au conservat hainele victimei, care
purtau urme ale infracþiunii, nu au solicitat examinarea corporalã a suspectului, în vederea constatãrii
pe corpul acestuia a urmelor infracþiunii, nu s-au preocupat dacã avea un alibi la momentul faptei ºi
dacã acesta era susþinut de probe.
În al doilea rând, medicii legiºti s-au rezumat sã efectueze un examen medical sumar al
victimei ºi sã constate consecinþele fizice ale violului ºi, deºi au identificat existenþa unor urme
biologice, nu le-au prelevat ºi conservat, obligaþii pe care le aveau, potrivit art. 50 din Anexa la
Decretul nr. 446/25 mai 1966, în vigoare la data faptei, independent de termenii rezoluþiei prin care
organele de urmãrire penalã le-au solicitat efectuarea constatãrii medico-legale.
Ministerul Public este responsabil, deoarece procurorul care a supravegheat cercetarea
penalã nu ºi-a îndeplinit obligaþiile impuse de art. 216 ºi art. 218 C.pr.pen., nu a dispus organelor
de cercetare penalã efectuarea actelor de cercetare menþionate anterior ºi care erau esenþiale
pentru aflarea adevãrului ºi nici nu a corectat ºi complinit el însuºi greºelile ºi omisiunile strecurate
pe parcursul anchetei derulate în faþa poliþiei.
În plus, cu toate cã pentru infracþiunea de viol împãcarea pãrþilor sau retragerea plângerii nu
stinge acþiunea penalã, prin rezoluþia din 18 octombrie 1999, procurorul a dispus neînceperea
urmãririi penale pe motiv cã pãrþile s-au împãcat ºi, în condiþiile în care eroarea procurorului era
evidentã, abia dupã 18 luni, procurorul ierarhic superior a infirmat aceastã rezoluþie.
3. Art. 5 din Convenþie
În cauza Avram împotriva României, hotãrârea din 18 octombrie 2011, similar cauzei mai
vechi Konolos c. României, Curtea a constatat încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþie, întrucât
reclamantul a fost menþinut în detenþie preventivã, fãrã ca arestarea sa sã fie supusã verificãrilor
periodice ale instanþei de judecatã.
De aceastã datã, puterea judecãtoreascã este responsabilã prin instanþele de judecatã
care nu au aplicat textul art. 23 par. 4 din Constituþie (anterior revizuirii) ºi nici nu s-au conformat
deciziei nr. 279/1997 a Curþii Constituþionale, obligatorie erga omnes, prin care a fost admisã excepþia
de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art. 149 alin. 3 C. pr. pen., în redactarea în vigoare la acea
datã, statuându-se cã aceste prevederi contrazic dispoziþiile art. 23 par. 4 din Constituþie, potrivit
cãrora arestarea se face în temeiul unui mandat special emis de magistrat pentru o duratã de cel
mult 30 de zile, iar prelungirea arestãrii se aprobã numai de instanþa de judecatã, astfel cã menþinerea
mãsurii arestãrii peste durata de 30 de zile, fãrã ca aceasta sã fi fost prelungitã, era ilegalã.
Puterea legislativã este, de asemenea, responsabilã deoarece doar în 2003 a pus în acord
legea cu textul Constituþiei ºi cu interpretãrile oferite de Curtea Constituþionalã.
Absenþa oferirii de cãtre instanþele naþionale a unor motive concrete pentru a justifica
necesitatea prelungirii stãrii de arest a reclamantului, omisiunea explicãrii modul în care, cu trecerea
timpului, reclamantul ar fi putut influenþa mersul anchetei dacã ar fi fost pus în libertate, lipsa indicãrii
în ce ar fi constat impactul negativ asupra societãþii, precum ºi motivarea prelungirii mãsurii arestãrii
preventive într-o manierã generalã sunt aspecte care au atras condamnarea statului român în
cauza Begu, hotãrârea din 15 martie 2011. În acest caz, puterea judecãtoreascã este responsabilã,
întrucât instanþele nu au motivat în mod adecvat dispoziþiile vizând prelungirea duratei mãsurii
arestãrii preventive.
www.hotararicedo.ro
4. Art. 6 din Convenþie
Durata excesivã a procedurilor, atingerea adusã stabilitãþii hotãrârilor judecãtoreºti definitive,
încãlcarea prezumþiei de nevinovãþie ºi neinformarea reclamantului în detaliu asupra cauzei ºi