numărul 25 - Noua literatura - WordPress.com

interviurile NLA.C.: Sun\ un pic asem\n\tor cu ce a f\cut Johnny Deppînainte de a-l juca pe Hunter S. Thompson în Fear andLoathing in Las Vegas.R.L.: Da, cuno[team opera lui Hunter S. Thompson [i pecea a lui William Burroughs [i am vrut s\ încerc exactexperien]a aceea. Acum nu m\ mai ocup de a[a cevapentru c\ sînt prea b\trîn [i prea obosit, la mine numai func]ioneaz\. Iar mintea mea se duce în acelea[ilocuri tot timpul, deci probabil c\ a[ ajunge s\ scriuacelea[i lucruri. Nici nu e prea s\n\tos, am doi copii, învia]a mea nu mai exist\ loc pentru a[a ceva. Nu po]ipune scrisul în rela]ie cu alcoolul, dar foarte mul]i scriitoribeau. Îmi amintesc c\ l-am întrebat pe un prieten de-almeu - un foarte bun poet, mult mai b\trîn decît mine,care venea dintr-o alt\ genera]ie de poe]i care chiarbeau la greu - într-o zi cînd eram prin Ohio la un festivalde literatur\ [i beam înc\ de la [apte diminea]a: „Dece crezi c\ bem atît de mult?”. Iar el mi-a r\spuns: „Poatepentru a-l omorî pe omul acela din noi care ne opre[tes\ scriem”. Dar eu i-am spus c\ noi doi sîntem ni[tescriitori deja cunoscu]i, c\ am reu[it, l-am omorît. Iarel mi-a zis: „S\ nu ai încredere niciodat\ în individul \la,s-ar putea s\ se întoarc\ oricînd”. M\ rog, ideea e c\ eceva în tine care-]i spune c\ scrisul nu este cea mai bun\metod\ s\ cî[tigi bani, c\ de fapt ar trebui s\ faci altceva,c\ nu ajungi nic\ieri cu scrisul, dar mai e ceva în tinecare-]i spune s\ la[i naibii chestiile astea, la naiba cutoate, du-te [i scrie - [i de obicei cel care zice toate asteae cel beat. Desigur c\ exist\ [i scriitori excelen]i carenu beau. Îns\ pentru unii dintre noi este necesar\ aceast\împingere de la spate.A[ putea fi gras [i chel,f\r\ tatuaje [i îmbr\cat în trening,[i tot a[ scrie acelea[i lucruriA.C.: Almodóvar a spus la un moment dat c\ la începutulanilor ’80 Spania era una dintre cele mai libere ]\ri dinlume. Tu ai sim]it la fel?R.L.: Au avut loc ni[te lucruri incredibile în acea perioad\.Era o petrecere continu\. De luni pîn\ duminic\ toatelocalurile erau deschise pîn\ la [apte diminea]a, iaroamenii plecau din cluburi direct la munc\. Erau cantit\]iimense de droguri [i de alcool [i foarte pu]ini bani. Modape atunci însemna s\ te îmbraci din dulapul bunicului,fiecare avea propriul stil, compus din haine g\site pe-acas\.Nu existau magazine scumpe. Era mai mult un fel debal mascat. Era o chestie destul de naiv\, dar avea [i acelentuziasm crud, cînd dup\ 40 de ani de dictatur\... defapt [ti]i [i voi cum este. Dictatorii sînt acei oameni careprivesc trandafirii colora]i [i ar vrea ca ei s\ fie gri. Iarîntr-o ]ar\ însorit\ ca a voastr\, unde nu exist\ nici unmotiv ca lucrurile s\ fie urîte, cineva hot\r\[te c\ totultrebuie s\ fie urît [i întunecat [i c\ toat\ lumea trebuies\ fie trist\. A[a c\ dup\ o astfel de perioad\ tetreze[ti brusc, bunicul a murit, iar tu ai toat\ via]a înainte.Acel entuziasm era ca un virus, a[a c\ zilele alea aufost ceva incredibil. Pe atunci Madridul era o loca]ie atîtde hot încît toat\ lumea venea aici. David Bowievenea la Madrid s\ se distreze, pictorul Francis Baconavea un iubit chiar într-un bar de lîng\ casa mea. Oameniidin afar\ [tiau c\ se întîmpl\ ceva incredibil în Madrid.Nu era ca acum, adic\ Madrid nu era un loc tarepentru c\ luase Scarlett Johansson cina acolo, n-aveanici o leg\tur\ cu faima sau cu banii, nimeni nu [tia cinesîntem, ci pentru c\ era un loc plin de energie. Desigurc\ a trebuit s\ pl\tim [i pre]ul pentru asta, fiindc\ [ipeste noi a venit moartea - supradoze, ur\, boli - iarpetrecerea a trebuit s\ se termine.A.C.: Deci, într-un fel, v-a]i trezit brusc în lumea vestic\.R.L.: Da, încercam s\ ajungem din urm\ lumea vestic\.Eram cu vreo 40 de ani în urm\.A.C.: Cred c\ [i noi sîntem în aproape aceea[i situa]ie,tr\im o petrecere continu\, Bucure[tiul devine un loccool, dar [i tot mai „civilizat”, iar în acela[i timp exist\sentimentul c\ pierdem anumite lucruri odat\ ce devenimparte din lumea globalizat\.R.L.: Nu este atît de liber pe cît viseaz\ oamenii c\este. Am avut [i eu doza mea de internet, dar am ajunss\-l ur\sc. Ur\sc Facebook, am via]a mea [i nu vreaus\ poat\ oricine s\ trag\ cu ochiul la ea. {tiu unde amfost sau ce am f\cut ast\zi, dar nu simt nevoia ca întreagalume s\ [tie cum a fost petrecerea [i cine a mai fost acolo.{tii, devenim proprii no[ti paparazzi, ceea ce e completaiurea.A.C.: }ii detaliile personale departe [i de romanele talesau de ceea ce scrii prin reviste?R.L.: Un roman este o oper\ de fic]iune, oricît de sincerîncerci s\ fii sau chiar dac\ folose[ti persoana întîi, adoua sau a treia. E o oper\ de fic]iune cu propriile eireguli, e ca un obiect. Trebuie s\ aib\ o form\, o anumit\lumin\ etc., a[a c\ atunci cînd iei aceste decizii faci [i nufaci parte din ea. E[ti creatorul ei, nu e[ti personajulprincipal. Totul e fic]iune. Chiar dac\ te alegi pe tineca personaj principal [i alegi s\ spui povestea vie]ii tale,tot fic]iune e. Simplul fapt c\ scrii ce-ai f\cut azi transform\totul în fic]iune. A[a c\ literatura nu va fi niciodat\ cavia]a real\ sau ca lumea real\.A.C.: Poate c\ la fel st\ treaba [i cu Facebook: nu e vorbadespre realitate, ci despre fic]iune.R.L.: Da, singura diferen]\ este c\ Facebook nu va finiciodat\ art\.A.C.: Am putea s\ încheiem a[a, dar a[ vrea s\-]i pun oîntrebare personal\, dac\ se poate. Exist\ vreo povesteîn spatele tatuajelor tale?R.L.: Cel de-aici este în mod evident numele fosteimele so]ii, Christina. Nu l-am [ters înc\. Iar celelalte aufost f\cute mai mult în ideea c\ tatuajele sînt ometod\ de r\zvr\tire interioar\. Cînd am început s\fiu cunoscut, oamenilor nu prea le pl\ceau tatuajele.Apoi, în anii ’90, au devenit ceva comun. Dar euaveam o gramad\ de prieteni care erau tatua]i, majoritateaarti[ti. Era un fel de metod\ de-a ne picta în culorilenoastre, un fel de expresie a personalit\]ii noastre. Nue ceva ce te face mai scriitor sau mai artist, în nici un caz.A[ putea fi gras [i chel, f\r\ tatuaje [i îmbr\cat în trening,[i tot a[ scrie acelea[i lucruri. În acea perioad\ tatuajeleerau o metod\ foarte inocent\ de-a te prezenta în fa]alumii. {i ideea asta a imaginii de rock star, care este defapt o deghizare, avea de-a face [i cu tatuajele. DavidBowie era un tip obi[nuit, un tip foarte frumos, darobi[nuit. E o tîmpenie s\ te crezi un star rock-and-roll.A[a c\ î]i construie[ti un personaj [i, atunci cînd teurci pe o scen\, acel personaj va face treaba în locul t\u.A.C.: E ca un fel de masc\ de r\zboi contemporan\.R.L.: Absolut. Nu trebuie decît s\ te ui]i la echipele defotbal [i la culorile lor - [i aia e o deghizare, politicieniiau costumele [i cravatele lor, au o imagine, joac\ un rol.Orice facem în via]a asta vine cu un ambalaj. Botezuri,înmormînt\ri, nun]i, negru pentru o ocazie, albpentru alta. Oricît de alternative sau de avangardiste arp\rea, rock-and-rollul, rockul, punk-ul fac parte dinacela[i joc. Dar nu e[ti punk numai pentru c\ te îmbraciîntr-un fel.A.C.: Da, dar nu vezi prea mul]i scriitori cu tatuaje, celpu]in nu la noi.R.L.: Nu, nici în alte ]\ri nu prea vezi, dar eu a[ spunec\ nu este esen]ial. Este doar o alt\ parte a mea.Cartea asta are mai mult\ leg\tur\ cu tatuajele mele,dar dac\ te ui]i la celelalte c\r]i ale mele - una edespre o femeie îndr\gostit\ din secolul al XIX-lea - o s\vezi c\ nu prea au de-a face. Nu lucrez tot timpul în acela[idomeniu. Am f\cut un film despre religie [i despreconcep]ia noastr\ despre Dumnezeu. A[a c\ uneoritatuajele mele se potrivesc cu contextul, alteori nu. Iarcînd nu se potrivesc, îmi pun o c\ma[\ [i le acop\r.A.C.: {i ultima întrebare: cum de ai ajuns s\ tr\ie[ti laNew York?Literatur\, beri [i rock-n-rollGruia DragomirCartea lui Ray Loriga, Eroi, este un textatipic. Nu este nici roman, nici poezie,nici proz\ scurt\, ci o combina]ie ame]itoareîntre toate acestea. Rezultatul este ociud\]enie care aduce aminte de acele felicit\ri careîncep s\ cînte cînd le deschizi. Senza]ia este aceea[i[i cînd deschizi Eroi, doar c\ de data asta melodianu este un colind l\l\it, ci un playlist lung, de 180de pagini, cu Bob Dylan, Jim Morrison, Billie Holiday,David Bowie, Keith Richards, Lou Reed, John Lennonetc.Eroi are o scriitur\ care nu prinde chiar pe oricine,la fel cum rock-n-rollul nu e nici el o muzic\ chiarpentru toat\ lumea. Cei care se simt pierdu]i atuncicînd firul narativ [i structura solid\ lipsesc probabilc\ nu vor în]elege nimic din Eroi [i o vor expediarapid. Textul lui Ray Loriga este compus din episoadescurte, împ\r]it în pastile pe care s\ le po]i lua dintr-oînghi]itur\ [i care de multe ori au un efect narcotic.Nu este o descriere exagerat\, avînd în vederec\, pentru a scrie aceast\ carte, Loriga s-a închisîntr-o camer\ timp de dou\ luni luînd cu el toatedrogurile pe care a putut pune mîna [i c\rora leputea face fa]\. De fapt, scopul c\r]ii este tocmais\ te fac\ s\ experimentezi acea senza]ie pe careo ai în adolescen]\, atunci cînd cel mai mult timpîl petreci închis în camer\ [i ascultînd muzic\, muzicaac]ionînd asupra ta întocmai ca un drog. „Aveambere, coca, marijuana [i heroin\. Era greu s\ ie[ide-acolo cu aceea[i moac\ cu care intrase[i. La radiocînta Jimi Hendrix. De la ferestrele camereiputeai cuprinde cu privirea jum\tate din Los Angeles.Întreaga înc\pere cu noi cu tot în ea plutea deasupraora[ului.” Pe lîng\ mixul de stiluri [i de rock staruricu care sînt pres\rate paginile c\r]ii, în Eroi semai simte [i un mix inedit de influen]e ale unorscriitori americani pe care Ray le recunoa[te [i [i leasum\. Pasajul de mai sus nu are cum s\ nu-]i aduc\în cap un pasaj similar din Spaime [i scîrbe în LasVegas: „Aveam dou\ pungi de iarb\, [aptezeci [icinci de pilule de mescalin\, cinci buc\]i energizantede sugativ\, o solni]\ plin\ pe jum\tate cu cocain\[...] Nu c\ am fi avut nevoie de toate alea pentruc\l\torie, dar, odat\ ce e[ti prins în verva achizi]ion\riidrogurilor, tendin]a e s\ împingi treaba cît dedeparte po]i”. De asemenea, pe parcursul c\r]ii îive]i sim]i în vocea lui Loriga [i pe Kerouac, peBukowski sau pe Burroughs.Ray Loriga reu[e[te s\ scrie o carte despreadolescen]\, nu neap\rat cu cele mai frumoasecuvinte [i gînduri, dar pe bune. Este o carte care î]ivorbe[te direct, atît de direct încît te po]i trezi cudou\ sticle de bere în frigider, chiar dac\ de obiceinu bei bere, a[a cum a recunoscut traduc\torulFlorin Gali[ c\ i s-a întîmplat. Asta nu pentru c\ arexista un mesaj subliminal ascuns în carte, ci pentruc\ felul în care Ray Loriga scrie despre lumea starurilorrock-n-roll, a eroilor copil\riei urbane din anii’80-’90, dur [i cuceritor în aceea[i masur\. Î]iarat\ spectacolul, dar [i culisele, iar cititorii setransform\ în groupies. Iar berile care ]i se adun\în frigider sînt probabil semnul c\ ai vrea s\ fii unuldintre b\ie]ii de pe gardul de piatr\: „St\teama[eza]i pe un gard de piatr\ înalt de doi metri.Aveam cam cîte opt-nou\ beri fiecare. Nu eramprieteni buni. Niciunul dintre noi nu se sim]ea înlargul lui. Într-un fel eram prea duri ca s\ st\mcoco]a]i acolo cu picioarele atîrnate în gol.Treaba e c\ el era unul dintr-\ia de care toat\ lumeavrea s\ se apropie, a[a c\ pentru mine asta era unfel de mare onoare.”6R.L.: Da, întocmai. Nu este un drum u[or, pentru c\pierderea identit\]ii este întotdeauna ceva foarte r\u.Adic\ nu prea vrei s\ devii înc\ un mall, iar lumeaexact asta devine, un foarte mare shopping mall. Eunu vreau s\ tr\iesc într-un shopping mall. Dar pîn\ [imallurile au alei [i u[i dosnice. Eu cred c\ ne învîrtimîn jurul mallului încercînd s\ g\sim ceva pe care s\-lputem numi al nostru. Întotdeauna exist\ o fisur\ înperete. A existat o fisur\ în zidul dictaturii, exist\ o fisur\în zidul libert\]ii, exist\ o fisur\ în zidul consumismului[i al mass-media, exist\ o fisur\ chiar [i în zidul internetului,pentru c\ eu nu v\d deloc internetul ca pe o lume perfect\.A.C.: Da, nu este atît de democratic pe cît vor oameniis\ cread\.R.L.: Fosta mea so]ie lucra pe atunci cu trupa Sonic Youth,preg\teau un album, de fapt au înregistrat împreun\trei albume, a[a c\ ne-am hot\rît s\ ne mut\m acolo.Este un ora[ foarte frumos, m-am plimbat mult prin el[i am fost publicat în State. A[a am ajuns s\ stau acolo[ase ani. M-am întors la Madrid la un an dup\ 11 septembrie.Interviu realizat de Ana Chiri]oiuFoto [i traducere din limba englez\de Gruia Dragomir__________1Christine Henseler, Randolph D. Pope, Generation X rocks: contemporarypeninsular fiction, film, and rock culture, Vanderbilt University Press,2007, 264 pag., disponibil pe Google books.Ray Loriga, Eroi,traducere dinspaniol\ [i note deFlorin Gali[, CurteaVeche Publishing,colec]ia „Byblos”,180 de pagini,20 leinum`rul 25...............................................................................................iunie 2009................................................................................................noua literatur`