nr. 5-6 - Steaua

Alexandru Jurcan CU TOÞII ÎNCHIªI ÎNTR-OCUTIE 91Anamaria Lupan DESPRE RAPORTULIMAGINAL/FIGURAL 92Viorica Guy Marica CORINA HORVATH BUGNARIU 93Raul Popescu FAST ªI VARIETATE ÎN FILMULROMÂNESC ACTUAL 94Georgiana Fodor RECITALUL„PIANUL CÃLÃTOR” ªI AZECEA EDIÞIE AFESTIVALULUI „CLUJMODERN” 97Virgil Mihaiu FRÂNTURI ANECDOTICEDINAINTE DE 1989; LUCIAN BAN ACCESÂNDELITA DISCOGRAFICÃ A JAZZULUI (I) 99Coperta ºi ilustraþia numãrului: Corina Horvath Bugnariu2Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian BourRedactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: VirgilMihaiuConsiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu,Camil Mureºanu, Ion VladComitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de CercetãriTransdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)steauacj@gmail.com;www.revisteaua.roRevista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.ISSN 0039 - 0852

Anecdota sau istorie literara minora?Adrian PopescuEDITORIALCe rost au amintirile unor scriitori, amintiricel mai adesea impregnate de umor, sau de ofinã ironie livrescã, sau de o lucidã autoironie,eventual, azi, când cultura se-ndreaptã, întrunritm tot mai accelerat, spre un egalitarismîntristãtor al valorilor, devenite relative, dacã nude-a dreptul interºanjabile? Iatã o intrebarecare cere un rãspuns adecvat, oferit dupaputerile sale de revista Steaua. Un rãspunsafirmativ, susþinut de textele publicate în acestnumãr dublu al revistei, texte provenind maiales de la cei din generaþiile mature ori vârstnice,firesc cu mai bogate amintiri. În plinproces de omogenizare a literaturii, azi se scrie,probabil, mult mai bine decât în trecut, observaun poet, dar nu se mai þine cont nici de de ceidinainte, nici de un stil specific unei anumiteþãri europene. Norvegienii pot scrie excelentdespre egiptenii antici, un australian, premiatcu Nobel, despre atmosfera rãzvrãtiþilor luiDostoievski, bineînþeles cã poþi ghici mãrcileidentitare, dar ele transpar doar, nu suntneaparat deplin exprimate. Multe romane contemporanesunt de aceea impecabil scrise, darau ceva iremediabil manufacturier, chiarcomercial, dupã ce le citeºti le uiþi, îmi spuneaacelaºi poet, ori vrei altceva, mereu ceva nou,nu prea se recitesc, astãzi, cãrtile impuse ºiprin, campanii bine dirijate de promovare, nudoar prin valoarea lor intrinsecã... Memoria estepartea deficitarã a contemporanilor noºtri, deaceea apelul la memorie, fie ºi prin anecdotelecu miez, poate fi util mai tinerilor cititori. „Nimicnou sub soare’’, vom constata dupã un timpfericit ºi îndelungat de lecturã, vom regãsitipologii ºi topoi, universali, situaþii paradigmaticeºi situaþii-limitã, aceleaºi, dar înforme noi, cu nuanþe inedite. Literatura poatefi un proiect previzibil, nu doar imprevizibi.Revenind, ce aduc aceste anecdote literareca posibilitate concretã de cunoaºtere atrecutului, unul prestigios, cel mai adesea, celorde acum, trãitori într-un veac supertehnicizat,digital, orgolios, care pare a-ºi negarãdãcinile culturale, sau spirituale, nu demultgreu separabile? Un aide memoire, un avertismentumil dar înþelept cã bucuria efemerãsau succesul se înscriu într-o perspectivã maivastã, cea a duratei lungi a timpului istorieiliterare, dincolo de interesantele, coloratelemãrturii despre viaþa, faptele, opera lui X ori Y.Cred cã, dincolo de convenþiile mortificatoare,aici, în umorul unor întâmplãri cu scriitoridetectãm un puls al istoriei mãrunte, minore, chiar,intime, sau de coterii, grupãri literare, grupuscule,care, poate, sunt ingredientele, sareaaticã ºi piperul exotic, ghimbirul oriental, boiauabalcanicã, necesare degustãrii literaturii caplãcere esteticã. Unde istoria literarã se intersecteazãcu biografia unui scriitor reprezentativ,ori mãcar de top, pe val, rãsar legenda,fabulaþia ºi anecdota, amintirea, memoriileliterare. Nu prea demult în Sala cu oglinzi aUniunii Scriitorilor, de pe Calea Victoriei 115,la ultima întâlnire, coordonatã de NicolaeManolescu, organizatã de Gabriel Chifu,portretul literar cu iz anecdotic, dar de maresubtilitate, sau amintirea cu nostalgice ironii,sau desenul cu tuºe groase, de cãrbune, aucucerit asistenþa. Dan Hãulicã, Ion Ianoºi, IonHorea, Nicolae Prelipceanu, Dan Cristea, alþiiau recompus atmosfera de acum multe saumai puþine decenii, pe un ton vesel, ca orememorare a unei existenþe dificile, darîmplinite, unde râsul, vorba de duh deveneausalvatoare… Era o despãrþire seninã, nu tristãde Casa Scriitorilor, cea în holurile sauîncãperile cãreia, din 1952, pânã mai ieri, aurãsunat vocile unor clasici, de la Sadoveanula Bacovia, sau pledoariile celor din ConsiliulUniunii Scriitorilor, pentru impunerea unorprincipia etice, sau libertatea unor cãrþiimportante, sau râsetele unor figuri dejalegendare din galeria ultimelor generaþii. S-aureprodus replici inteligente, amare saucurajoase, aparþinând unor scriitori, sau ziariºticunoscuþi, de la Eugen Jebeleanu, MirceaDinescu, de la la M. R. Paraschivescu laNicolae Carandino.Eu îmi amintesc nenumãrate situaþii dinviaþa scriitorilor, când râsul era singura lorsoluþie, un râs sãnãtos ºi reconectant, oferindieºirea, poate unica, dintr-o capcanã ideologicãsau administrativ-birocraticã. De regulã,absurdul putea fi contracarat doar de o bunãdispoziþie generoasã, de o deschidere sprecelãlalt, râsul ricanând rãutãcios, sarcasmul,jignirea cu atât mai puþin nu se înscriu în sferaumorului practicat de scriitori. Sau, extremde rar. Scriitorul este de obicei un om experimentat,care le iartã, râzând, colegilor luiceea ce el însuºi, probabil, comite, adicã uneleacte de vanitate, ori ridicole naivitãþi, cu condiþiaca talentul sã le acopera sub strãlucirealui. Dacã nu, nu…3

4Revista Steaua vã propune un numãr tematic pitoresc ºi hâtru cu amintiri, întâmplãri,pozne, isprãvi ºi anecdote cu ºi despre scriitori. Ludicul grupajului va fi dublat, înintenþia noastrã, de informaþii inedite privind viaþa mai multor generaþii de scriitori dar ºide istorii tulburãtoare. De aici, caleidoscopul pe care cãutãm a-l compune ºidescompune în faþa cititorilor noºtri. (Redacþia)Liviu AntoneseiO pogorîre la Dolhasca. Sau un urcuº?Doi mari poeþi în drum spre al treileaNu am fost martorul acesteiîntîmplãri. O cunosc însã dinpovestirea unuia dintre participanþi,regretatul Mihai Ursachi, care mi-arelatat-o în mare vervã, ºi dinconfirmarea poetului Emil Brumaru,aflat împreunã cu noi în momentulpovestirii, ca ºi în cel al întîmplãrii,de altfel. Dacã Mihai Ursachi era înmare ºi histrionicã formã povestind,celãlalt poet era mai degrabã într-ofazã taciturnã ºi încuviinþa numaiprin expresii monosilabice,înclinarea capului ºi un recital degrimase, dupã cum i se pãrea luimai potrivit. Voi încerca deci sãpovestesc, dupã povestirea primitãde mine în dar acum vreo treidecenii, epopeea descinderii luiMircea Ivãnescu, însoþit de MihaiUrsachi, la reºedinþa lui EmilBrumaru, pe atunci medic, ba chiarºi director al spitalului din Dolhasca,ce numãra în afara sa încã vreotrei-patru salariaþi. Dacã a fosturcare sau pogorîre, e greu despus, dat fiind cã, în formulele lordiferite, toþi cei trei sînt niºte maripoeþi ai literaturii postbelice. Nu maiþin minte exact dacã, în vedereaacestei cãlãtorii, Mircea Ivãnescuvenise la Iaºi ºi a plecat de aiciîmpreunã cu Mihai Ursachi spreDolhasca sau, altã posibilã opþiune,cei doi se vor fi întîlnit la Paºcani,venind unul dinspre Sibiu prinBucureºti ºi celãlalt dinspre Iaºi,ca sã purceadã în dificila cãlãtoriede iniþiere. Pentru cã aceasta s-adovedit o cãlãtorie dacã nu plinãde încercãri ºi primejdii, atuncimãcar desfãºuratã dupã unscenariu amarnic de ocolitor. Certeste cã într-o bunã dimineaþa de laînceputul anilor ‘70 din veacultrecut, pe peronul gãrii din Paºcani,puteau fi zãriþi doi poeþi români încarne ºi oase, cu niºte genþi devoiaj pe umeri ºi cîte un bilet detren în mînã. Cînd a sosit trenul îndirecþia Suceava, au urcat hotãrîþi,au ocupat douã locuri într-uncompartiment gol ºi ºi-au continuatdiscuþia pe care o începuserã încãdin garã. Urmau sã coboare laDolhasca unde, pe peron, îiaºtepta cel de-al treilea poet. Doarcã, fie luaþi cu vorba, fie cã trenulva fi stat prea puþin în gara lor dedestinaþie, ºi-au dat seama cã afost Dolhasca dupã ce trenultocmai plecase din nou la drum. Audecis, dupã cum e ºi logic, sãmeargã pînã la Suceava ºi sã iaun tren care fãcea ruta în sensinvers. Apucaserã, totuºi, sã-i facãdin mînã celui de-al treilea poet ºichiar sã-i strige ce au de gînd. LaSuceava, ºi-au luat biletele de tren,au aºteptat într-o cîrciumioarã sãsoseascã o garniturã cu drum spre/prin Paºcani, au urcat în tren, augãsit iar un compartiment gol încare s-au instalat ºi, desigur, s-audecis sã fie mai atenþi de dataaceasta. Ceea ce, nu se ºtie dince motiv anume, n-au reuºit, aºacã din acest tren au coborît laPaºcani, cu gîndul sã ia un alt trenîn direcþia Suceava, ca sã coboareîn Dolhasca. Dar reuºiserã ºiacum sã-i facã semn din mînãpoetului Brumaru ºi chiar sã-i strigeceva pe geamul deschis alvagonului. ªi jocul acesta de-aghinionul a continuat. Bun, nicimãcar Mihai Ursachi nu mai ºtiade cîte ori au fãcut poeþii rutaPaºcani – Suceava ºi retur în ziuacu pricina, de cîte ori au poposit încîrciumioarele din cele douã gãri,ca sã-ºi alunge plictiseala, sigureste cã, trebuind sã ajungã ladestinaþie încã în cursul dimineþii,au ajuns acolo seara destul detîrziu, cu teancuri de bilete de trenfiecare, gãsind pe peron poetulgazdã frînt dupã ziua aceea deaºteptare, însã rîzînd în hohote deneverosimila întîmplare a poeþiloroaspeþi. ªi, de bunã seamã, poeþiinoºtri ºi-au continuat discuþiile lorîn trei… Ce s-a petrecut încontinuare este la fel de interesant,poate chiar mai interesant, fiind maipasional, trialogul lor avînd maimulte pasaje incandescente, darrestul poveºtii descinderii celor doimari poeþi la cel de-al treilea rãmînepe altãdatã!Am relatat povestea asta pentrua contrazice mitologia literarã careîl fixeazã pe Mircea Ivãnescu întrunsingur loc – mãcar o cãlãtorie,ºi încã una cu peripeþii, tot va fiefectuat pînã acum. Pe de altãparte, mã gîndesc cã abþinerea saîn aceastã privinþã, poate nu estechiar cu totul lipsitã de explicaþie –cînd faci de atîtea ori într-o zi drumulPaºcani – Suceava ºi retur, parcãîncepe sã-þi ajungã, ba chiar sã teirite demonul cãlãtoriilor!

Nicolae Prelipceanuun poem cu Ion Drãgãnoiu acum unsfert de secolne miºcam greu dimineaþa devremesau încã noaptea dacã m-aþi întreba pe minecãram tot felul de lucrurinecesare în inima Delteiºi la un moment dat l-am întrebatdragã drãgã nu cumva am luat prea puþinã vodcãºi iar s-au auzit paºii noºtri târºâiþi prin pulbereade la Chilia Nouãºi apoi vocea lui de bariton radiofonicoricum nu putem cãra cât putem bea26 mai 2010Gellu DorianÎntîmplãri hazlii cu magistrul din ÞicãuPoetul Mihai Ursachi, cunoscutca Magistrul din Þicãu de ceiapropiaþi, mai întîi, apoi preluatapelativul de toatã lumea afiliatãpoeziei, a fost, în modul lui de viaþã,un paradox. De la sobrietateanemþeascã, aproape cazonã, cucare se afiºa uneori ( chiar, îndiverse ocazii, de la þinutã, cucizmele moºtenite de la tatãl sãu,fost militar de instrucþie austriacã,aºa cum îi plãcea sã spunã, laþinutã sobrã, cabratã pe trup, întunicã sau smoching cu papion) laþinuta boemã, lejerã, fie desalvamar (meserie practicatã cevatimp la ºtrandul Ciric din Iaºi), fiecu pãlãrie de paie sau basc,cãlãrind pe strãzile Iaºilor obicicletã pe care o împrumuta dela bunul sãu prieten din copilãriedar ºi de studenþie ºi început decreaþie literarã, botoºãneanul DoruIonescu, de la care, conformdeclaraþiilor Magistrului, a învãþattainele scrierii poeziei (Arvinteavea douã þucale/ În care-ºi þineapãrerile sale/ Dar avea ºi un þucãlaºmic/ În care însã nu þionea nimic!),Mihai Ursachi îºi fãcea de fiecaredatã prezenþa remarcatã cupregnanþã. În jurul lui roiau mai tottimpul discipolii. Unii atenþi la fiecaregest, la fiecare vorbã, alþii preluîndaceste manifestãri, uneoricabotine, alteori fireºti – depindeade împrejurãri. Cei mai mulþi s-audesprins de modul lui de viaþã, demodul lui de a scrie, alþii i-au copiatgesturile, comportamentul, bachiar ºi poezia. Unuia dintre ei, carei-a luat locul într-un fel în viaþa sade aºa-zis mariaj, dupã cemagistrul a luat calea exilului înAmerica, i-a spus la întoarcere:”Bine dragã, am înþeles cã mi-aiîmbrãcat hainele, mi-ai luat soþia,dar sã-mi furi ºi poezia!”. Ierta saunu, sau mai curînd ignora pe ceicare-i cãlcau demnitatea.Am stat de nenumãrate ori înpreajma Magistrului. Fiind boto-ºãnean, cu mama de la Ipoteºti,fãcând ºcoala aici, venea deseorila Botoºani, unde an de an seorganiza o manifestare culturalã –„Scriitori pe meleaguri natale” –,care-i aduna pe toþi scriitoriioriginari din Botoºani în diverselocuri din oraº sau judeþ. Magistrulvenea de la Iaºi. L-am întrebatodatã care este vîrsta pînã la careun poet trebuie sã scrie. Mi-a spuscã dupã treizeci ºi nouã de ani,vîrsta la care Eminescu a murit, numai trebuie sã pui mîna pe stilou ºisã scrii poezii, dar vîrsta poetuluieste cea a lui Iisus, treizeci ºi treide ani. Dupã ce s-a întors dinAmerica, în 1990, l-am întrebat dece mai scrie – cã-i apãruserãcîteva poeme noi prin reviste –,dacã a trecut cu mult de treizeci ºinouã de ani. A gãsit nenumãrateexemple convingãtoare, aºa cumconvingãtoare era ºi poezia pecare o scria. Ce-i drept, n-a scrisprea mult. Însã orice întîlnire cu elera o plãcere, care devenea prilejde evocare cu alte ocazii. Îi plãceamereu sã spunã cã dacã n-ar fivenit comuniºtii la putere, iarBasarabia s-ar fi întregit îngraniþele ei dupã rãzboi, acum „aþifi venit la mine la Odessa, ca fiindguvernator al acesteia!”.Ultimul interviu, înainte de a plecadin þarã, în 1981, i l-am luat eu, pentruo publicaþie, „Amfitrion”, careapãrea la Biblioteca Judeþeanã„Mihai Eminescu”, unde lucram.Ne-a invitat la Bolta Rece, celebrullocal ieºean, unde am tãifãsuit oreîn ºir, dupã care, la o sãptãmînã,mi-a rãspuns la cele cîteva5

CARUSEL SCRIITORICESC6întrebãri. Acela era locul, spunea el,în care venea ºi Eminescu cuCreangã. Tot acela, am aflat maitîrziu, era locul în care îl atrãgea pesecuristul care-l urmãrea ºi cãruia,tot insistînd sã-i dea informaþii, i-aspus, pentru a-l convinge cã estedeþinãtorul unor astfel de informaþii,cã este pe urmele marelui spion.Aproape doi ani, lunã de lunã, în ziuade salariu a securistului, Magistrul îlinvita la Bolta Rece, unde-i spuneatot soiul de poveºti despre un posibilmare trãdãtor, pînã ce acesta, într-ozi, i-a cerut ºefului lui sã-i schimbeobiectivul, pentru cã este în pericolsã-ºi piardã soþia, din cauzã cã-ºicheltuia salariul cu „informatorul”care-l duce cu preºul, ºi cã, unapeste alta, este pe punctul de adeveni alcoolic.La ultima întîlnire de la Botoºani,în primãvara lui 1981, eram cu toþiscriitorii invitaþi la „Scriitori pemeleaguri natale” într-un microbuzcare ne ducea la o întîlnire laªtefãneºti. Încontrîndu-se cuLucian Valea pe teme politice, cumcã actualul regim va fi nesfîrºit,spunea Magistrul, cu gîndul de afugi cît mai departe de o astfel dedictaturã, în timp ce Lucian Valeasusþinea cã o miºcare abilã apartidelor istorice, care lucreazã însecret cu securitatea, va rãsturnaregimul ºi vor veni la putere cei careau pierdut alegerile pe nedrept dupãrãzboi. La care Magistrul îi spuneapreopinentului cã „niciodatã n-o sãmai vinã la putere þãrãniºtii tãi”.Disputa a continuat ºi pe maºinã,aprig, cu þipete din partea lui LucianValea, care era foarte volubil ºiîncrezãtor în visele sale, ºi cucontre reci ºi rapide din parteaMagistrului. Apropiindu-ne deTruºeºti, pe unde trece linia feratãDorohoi – Iaºi, Magistrul a strigatla ºofer sã opreascã. A coborît.Nu l-am mai vãzut decît în ianuarie1990 la sala Palatului, unde l-amîntrebat ce-a fãcut atunci la Truºeºtipînã la sosirea trenului. „Am urmãrit,primãvarã fiind, un alai devaca Domnului, pe linia feratã,timp de trei ore” – mi-a spus fãrãnici un pic de resentiment pentruceea ce s-a discutat atunci înmaºinã. Dacã i-aº fi cerut, mi-arfi povestit cu lux de amãnunte. Totce s-a discutat atunci. Avea o memorieextraordinarã, memorie încare, din pãcate, ce-i ce-l cunoºteaunu aveau încredere, pentru cã pelîngã faptele reale, cu mãiestrie deMagister, introducea tot felul defabulaþii, care, la o verificare, nuaveau nicio acoperire în realitate.Sunt enorm de multe întîmplãripovestite de Magister, de la cele dincopilãrie, unde, alãturi de alþiprieteni, fãceau tot felul de nãzbîtii,printre care, cea mai memorabilã,este una în care s-a decis sã-lpedepseascã pe tatãl sãu, omfoarte sever: aflaþi într-o iarnã la elacasã, pentru a asculta ce pun lacale copiii, tata poetului MihaiUrsachi s-a bãgat în lada de lastudio; ºtiind cã este ascuns acolo,Magistrul i-a invitat pe toþi ceiprezenþi sã stea pe lada de la studioºi sã povesteascã ce ºtiu ºi cît maimult; dupã vreo douã ore,incomodat de poziþie ºi sufocat delipsa de aer de acolo, tatãl poetuluia dat semne de neliniºte; MihaiUrsachi, dorind ca pedeapsa sã fiecît mai mare, le-a cerut prietenilorsã mai stea ºi sã mai povesteascã;abia într-un tîrziu s-au decis sã iasãafarã la sãniuº, lãsîndu-l sã iasãaproape sufocat din ladã. Povesteacu o plãcere extraordinarã acesteveniment, pentru cã se simþeauºurat ºi rãzbunat de nenumãratepedepse ºi bãtãi cu cureaua pecare militarul le aplica celor douãodrasle neastîmpãrate. Tot dincopilãrie, împreunã cu alþi treiprieteni – Silviu Rusu, Doru Ionescuºi Adrian Ochiºor – a înfiinþat osocietate anti-bolºevicã – MariiRomâni – ce avea ca scopreîntregirea þãrii cu provinciile luatesamavolnic de ruºi. Societatea adurat mult timp. A fost extrem deactivã (conspirativ, se înþelege) întimpul studenþiei. Povestea cu hazzilele de antrenament, pentru cãspunea Magistrul, pentru a luptaîmpotriva bolºevicilor trebuiau sã fiefoarte puternici. Se întîlneau deregulã în sediul actualului Muzeu alteatrului din Iaºi, pe atunci o casãpãrãsitã, ºi se bãteau pînã seumpleau de sînge. Chiar ºi dupã ces-a întors din America - am asistatla o disputã de acest fel întreMagistru ºi Adrian Ochiºor, singuriidintre cei patru „Mari Români”rãmaºi în viaþã – antrenamentul acontinuat, pentru cã aºa prevedeastatutul, atîta timp cît ruºii nu aucedat provinciile româneºti.Ajunseserã la faza „luat prin surprindere”.Încît, atunci cînd seîntîlneau, la cea mai micã neatenþiea unuia, celãlalt îl lovea dursub coaste. Icnelile se auzeau. Lao astfel de lovire sub coaste,dureroasã, Magistrul a spus:”Loveºti cam sever, dragã Adrian!Sã fim mai blînzi, pentru cã nu maiavem puterile ºi coastele dealtãdatã, iar Uniunea Sovieticã ºiacam pierdut graniþele!”.Magistrul a fost primul laureatal Premiului Naþional de Poezie„Mihai Eminescu”. Ar fi trebuit sãia acest premiu în vara lui 1991.Însã, dintr-o neînþelegere, neexplicatãvreodatã, Petru Creþia,preºedinte al juriului atunci, retrasîn noaptea de dinainte de premiere,a dispãrut. Nimeni n-a ºtiu de ce.Magistrul a apãrut la Ipoteºti însoþitde principesa Sofia, cu care, dupãcum spunea în anumite cercuri,avea un plan de mariaj. Era flancatde poetele Gabriela Negreanu ºiDoina Uricariu. A fãcut donaþiebisericii din Ipoteºti, singurabisericã din lume dedicatãmemoriei unui poet ( la cinci zecide ani de la moartea lui MihaiEminescu, prin colectã publicãorganizatã de Nicolae Iorga),odãjdii de la fratele sãu, Ghighi,preot în Elveþia. Premiul l-a ridicatîn ianuarie anul urmãtor, cînd, prindecizia preºedintelui juriului,Laurenþiu Ulici, Magistrul ºi-a luatangajamentul sã fie prezent defiecare datã, timp de zece ani, laBotoºani, pentru a înmîna coroniþapoetului laureat. ªi a venit. La unadin întîlniri, aflînd cã este prefect aljudeþului Botoºani AlexandruSimionovici, fostul lui coleg deºcoalã ºi prieten de hîrjoanã încopilãrie, mi-a spus: „Dragã Gellu,ca fiind Cetãþean de Onoare alurbei mele, te rog sã-i comuniciprefectului Ducu – aºa îi spuneael – sã-mi trimitã la hotel o limuzinã.Cum hotelul se afla la nici trei sutede metru de Palatul administrativ,unde îºi avea biroul prefectul, i-amspus cã nu e cazul. „Ba e cazul,dragã amice! Nu merg, dacã nu mise trimite o limuzinã. Mai eraucîteva minute pînã la întîlnirea cuprefectul. Dau telefon ºi-i spunprefectului cã Magistrul nu mergela întîlnire dacã nu i se trimite o

limuzinã. Îmi spune sã comand untaxi ºi sã-l aduc, cã mi-l plãteºteel. Chem un taxi. Magistrul seopune, spunînd cã el nu mergedacã nu i se trimite special de cãtreprefect o limuzinã. Dau iarãºitelefon. Prefectul trimite o Dacie dindotarea prefecturii. Magistrul, cîndvede maºina, refuzã! “Am spus, olimuzinã!” ªi se retrage în holulhotelului, se aºazã pe fotoliu ºi ceresã i se aducã o limuzinã. Suniarãºi. Prefectul, cunoscîndu-iîncãpãþînarea, trimite în faþahotelului o Volgã neagrã, cu ºoferîmbrãcat în smoching. Îl invit peMagistru la maºinã. Iese. Cîndvede Volga spune: „Da, aceastaeste o limuzinã! Dragã Gellu,mergem pe jos!”. I-am respectatdecizia. Întîrziasem deja un sfertde orã. Pe drum mi-a spus cã el,ca cetãþean de onoare al oraºuluiºi, mai ales, cetãþean american, nupoate merge decît într-un Ford, niciîntr-un caz într-o Volgã bolºevicã.Altã datã, tot la o întîlnire ocazionatãde decernarea PremiuluiNaþional de Poezie, lui Nicolae Savaîi apãruse o carte de poeme. Prezentla Botoºani, conform regulii impusede Laurenþiu Ulici, ºi el prezent defiecare datã la Botoºani cu astfel deprilejuri, Magistrul a fost mai tottimpul alãturi de Nicolae Sava, cucare a bãut de plãcere mai multepahare la diverse mese. NicolaeSava, bucuros de companie ºi deapariþia cãrþii - el publicînd la fel derar cãrþile ca Magistrul! –, i-a oferitun exemplar din carte. Dupã untimp, fiind la altã masã, Nicolae Savadeja aghiezmuit, l-a întrebat peMihai Ursachi dacã i-a oferit cartealui. „Nu, dragã Nicolae, nu mi-aioferit-o. Chiar sunt interesat de ea!”– a spus magistrul. Nicolae îi oferãcartea. Mai tîrziu, în altã parte, la oaltã masã, Nicolae Sava îl întreabãiarãºi pe poetul ce-i fãcea onoareade-a sta la masã cu el dacã nucumva a uitat sã-i ofere recenta luicarte. „Nu, dragã Nicolae, nu mi-aioferit-o. Sunt un admirator al poezieidumitale. Sã nu uiþi sã mi-o oferi.” –a spus Magistrul convins cã nuprimise cartea. Nicolae Sava s-a ºiexecutat pe loc, oferindu-i un nouexemplar cu autograf. La miculdejun, cînd Magistrul abia de seretrãgea în camerã, Nicolae Savai-a mai oferit un exemplar, fiindconvins cã a uitat tocmaiMagistrului sã-i ofere noua sa carte.Magistru ia cartea ºi se retrage,admirînd coperta care avea oreproducere din Chagal. A urmatdespãrþirea de plecare a invitaþilor.Nicolae Sava l-a condus lamicrobuzul cu care pleca Magistrulla Iaºi, spunîndu-i acestuia:„Magistre, ce zãbãuc sunt, am stattot timpul împreunã ºi nu v-am oferitun exemplar din cartea mea,apãrutã recent.”. Magistrul iacartea, o admirã, o rãsfoieºte ºispune:” O sã o citesc de cum mãurc în maºinã, iar la Iaºi le-o voi citituturor femeilor care vor veni sãstea la mine în apartament pe jilþulverde. Sunt convins cã te voradmira la fel de mult ca mine.”. Dupãun timp, am gãsit la recepþie cinciexemplare din cartea lui NicolaeSava, toate cu autograf cãtreMagistru, descoperite de chelneriþeºi cameriste.Întîmplarea cu Nicolae Savami-a adus aminte de o altapovestitã de regretatul poet IustinPanþa. Acesta i-a oferit o carte luiMihai Ursachi. La un an se revãdºi Iustin Panþa îl întreabã:„Magistre, acum un an v-am oferitcartea mea. Aþi citit-o?”. Magistrulrãspunde fãrã echivoc:” DragãIustine, cartea Dumitale este lamine pe noptierã. La mine vinfoarte multe femei. CarteaDumitale este ferfeniþã!” Ce altcompliment mai frumos decîtacesta i-ar fi putut face Magistrujunelui poet de la Sibiu?Cînd a împlinit 60 de ani, a fostsãrbãtorit de Primãria Botoºani.Discursuri, felicitãri, evocãri, tot cese putea face la o astfel deaniversare. Primarul de atunci,Florin Egner, i-a oferit cadou olucrare a artistului plastic IonNemþoiu. Lucrarea era un ouimens din sticlã, frumos colorat ºivalora peste 4.000 de dolari.Apreciind gestul, Magistrul aîntrebat în final: „Aº putea restituilucrarea contra sumei amintite.Ofer ºi un comision!”Cunoscînd întîmplarea de laBistriþa, cu Magistru ºi IonMureºan, care l-a întrebat, dupão noapte de taifas la Corona deAur, ce a fãcut dupã ce s-audespãrþit, acesta a spus cã aurcat în camerã, a deschisfereastra ºi a privit un convoi deþigani trecînd prin piaþã, la carea exclamat: ”O, citoiens deBistrice! Astea fiind zise, m-amdus ºi-am fãcut un duº ºi apoi amcoborît sã continuãm ce am lãsatneterminat.”, l-am întrebat ºi eu,fiind prezent la Botoºani, tot la oîntîlnire din ianuarie, ce-a fãcutdupã ce a urcat în camerã, mi-aspus:”Am avut doar douãposibilitãþi: sã mã uit la un filmporno sau sã beau o ºampanie.ªi am bãut o ºampanie.”Eh, ºi cîte alte întîmplãri nu armai fi de povestit cu ºi despreMagistru din Þicãu. Dar nu ne lasãnumãrul de semne, chiar dacãAdrian Popescu a spus în invitaþiasa „…între 4000-7000 de semne,dar se poate ºi mai lung”. E bine ºiatît.Leo ButnaruDespre scriitori ºi avioane(file de jurnal)31.I.1985Anatol Ciocanu povesteºte cã,la Ialta, în ziua în care NicolaiCostenco a terminat de tradus„Odiseea” (sau „Iliada”?), expediazãprin poºtã la Chiºinãu unexemplar din munca sa. Anatol îlîntreabã de ce face asta, odatã ce,ca mâine, însãºi el, traducãtorul,porneºte spre casã. „Traducereatrebuie sã ajungã, iar cu mine, înavion, cine ºtie ce se poateîntâmpla. ªtii doar, am mai pãþit-oCARUSEL SCRIITORICESC7

CARUSEL SCRIITORICESC8o datã…”, – rãspunse Costenco.Într-adevãr, undeva pe lângãNorilsk, dupã Cercul Polar, în aniisãi de deportare post-Gulag,distinsul poet se salvase ca prinminune în urma prãbuºirii unuiavion (An-2). Povestea cã zburaupe timp de ceaþã. În avion sã fi fostvreo zece cãlãtori. Era cam frig, ºiCostenco se dãduse spre coadaavionului, unde se oploºise ºi ofemeie ce avea în braþe un copil.Aici pãrea sã fie mai cald.Apoi Costenco se trezi abia însalonul unui spital, unde aflã cãavionul se izbise într-un piscmontan. În timpul izbiturii feroce,partea din urmã, coada, se desprinse,cãzând aparte cu cei treicãlãtori ce se oploºiserã mai lacald – femeia, copilul ºi NicolaiCostenco. Astfel, dânºii se salvaserã,pe când ceilalþi cãlãtori ºimembrii echipajului se stinserãdin viaþã.Gândindu-mã la cazul cumanuscrisul trimis prin poºtã, îmizic cã Nicolai Costenco avuseseconvingerea cã realizase o muncãenormã, necesarã ºi cu destulecalitãþi artistice.28.XI.1985Aflându-se la Moscova, poetulGheorge Vodã dã de o fasole înbuzunãraºul jiletcii. Telefoneazãacasã. Nina Mocreac-Vodã, soþiasa, îl înºtiinþeazã cã a aflat de lanepoþica lor Aniºoara (4 aniºori),cã anume ea i-a plasat-o înbuzunãraº.– Ca un fel de talisman?–întreabã Vodã.Soþia râde, apoi:– Iart-o, dar a zis cã, de cadecumva avionul, din bunel sãcreascã fasole.CÃRARE ªI… CÃMILA18.XI.1983Petru Cãrare mi se plânge cãnici el, ca ºi noi – ceilalþi scriitori,adicã, – n-am ºtiut pânã astãzicare este cel mai mare „bârfitor” albreslei. „Voi ziceþi cã eu ascundbanii de soþie ba în gulerul, ba înpoala trenciului, sub pardosealapaltonului… Ba cã lipesc filele dincarnetul de scriitor, între eletãinuind vreo bancnotã… Toateastea nu fac un ban pe lângã ce aspus… Da, te întrebam, dar ºtiucã nu ºtii, cine e cel mai al naibiibârfitor dintre scriitori… (Pauzã.Cãrare vârã o mânã în buzunarultrenciului, ridicã bãrbia ºi degetularãtãtor al celeilalte mâni.) E Vodã,bre, Vodã! ªtii ce a spus el? Cicã:«Geaba îi cautã soþia lui Cãrarebanii prin cusãturile hainelor. Dacãi-ar despica limba în douã, înmijlocul ei numaidecât ar gãsi zeceruble». «Vezi tu, Butnarule, cine-iVodã?»” – încheie Cãrare.24.XI.1983Adunarea scriitorilor. Dupã cePetru Cãrare îºi exprimã un întregarsenal de doleanþe, indignãri,reproºuri, prorociri, Vera Malev,secretar de partid, vrea sã atenuezeunele lucruri, începândcu: „Am sã vorbesc simplu,deoarece mie Domnul nu mi-adat, precum lui Cãrare, harulumorului…”, la care intervineAureliu Busuioc cu remarca:„Hârul… Hârul umorului…”Acelaºi Petru Cãrare îºi încheiecuvântul la adunarea scriitorilor cu:„Îndemn cofraþii sã meargã înainte,tot înainte, iar eu o sã mã strãduisã merg ºi mai înainte, pentru canimeni sã nu-mi poatã pune beþenbãtrânele mele roþi”… (Sãvorbeºti de bãtrâneþe la 48 deani?...)9.XII.1984Arh. Cibotaru avea niºte versuride felul: „Din piept îmi creºte o tufãde vie/ ªi rãdãcinile ei mã dor”. Lacare Cãrare îi spune: „Pãi de cemãnânci strugurii cu tot cuseminþe?!”15.II.1985Acum douã zile, Petru Cãrarea împlinit jumãtate de secol deexistenþã. Vladimir Beºleagã îitelefoneazã, felicitându-l ºiadãugând:– Petricã, tu eºti un bun umorist,dar oare nu þi-a fost prea de totîndrãzneala sã te naºti în aceeaºizi cu marele fabulist Krâlov?– Acum mã gândesc ºi eu laasta, dar, crede-mã, am aflat deacest lucru abia peste patruzecide ani dupã venirea mea pe lume,când l-am tradus pe Krâlov ºi i-amstudiat, bineînþeles, ºi biografia. Numai pot da îndãrãt, – zice Cãrare.22.II.1985Bunul Gheorghe Vodã areneplãceri. A spus ceva cuvintemai drastice la omagierea lui PetruCãrare ºi acum dã explicaþii. Preale place unor diriguitori de laUniunea Scriitorilor sã pieptenelucrurile. Mult are sã þinã astfel?[Motivul: Vodã se întrebase de ceîn enciclopedie (a Moldovei) cãmilaare „portret”, iar scriitorul Cãrare –nu… ªi-apoi expresia lui preferatã:„Noi, cei din þãrile slabdezvoltate…”]4.II.1986Gheorghe Vodã continuãrebotezarea confraþilor, lui IacobBurghiu zicându-i: Iaºa literarã…Tot a lui, celebrã: Boþuioc (de la,prin reducere: Boþu+Busuioc),fãcând din numele a doi secretariai US unul singur.Iar Petru Cãrare reboteazãRFG, numind-o: Republica FeudalãGermanã. Tot el primeºteînºtiinþare cã nu i se va deschideproces penal în legãturã cu „portulilegal de armã rece” (un cuþitfrumos, procurat în Gruzia, laPiþunda, ºi care ia fost reþinut laaeroport, nu fãrã panicã,birocraþie frunte-ngustã,demersuri…)3.X.1986Cãrare zice cã Esinencu arenorocul cã amicii ºi colegii sãi nulcitesc. Dacã l-ar citi, ar descopericeea ce au spus ei cândva, s-ardescoperi pe ei înºiºi ca fel de afi, personaje. Cãrare zice cã s-aregãsit în câteva locuri. Mã rog,povestea el ce povestea, întâmplãri,cazuri, una-alta, iaramicul sãu de la Chiþcani ia ºi letoarnã în prozã!8.IV.1987Telefoneazã Cãrare. A sositde la o casã de creaþie din (sau:de sub) Moscova. ªi e vorbãreþ,ca totdeauna. Îl pun la curent cãH. Moraru a scris niºte „impresii”

despre el, Cãrare. Râde, mirându-sede coincidenþã: acumtrei zile ticluise o parodie lamicrointerviul lui Hary (semnal la„Pragul dinspre miazãzi”). ZiceaMor. cã nu poate scrie vara, cidoar iarna. Cãrare întreabã: darvara, stând în beci, ca sã-þi fie…iarnã, ai putea scrie?SECRETARUL ªI VIÞELUL4-5.III.1987Ion C. Ciobanu – alespreºedinte al Comitetului deConducere al USM. Poziþiile nu secedeazã, se recuceresc…Arhip Ciubotaru povesteºte cã,pe când I.C.C. deprindea meseriade ºofer, fãcea exerciþii deconducere a automobilului pe otoloacã din preajma Durleºtilor, încoasta Chiºinãului. Dar, oricât deîntinsã ar fi fost acea pãºune,neofitul conducãtor auto pierducontrolul volanului ºi al pedalelor,dând peste un naiv de viþel, priponitpe acolo. Tãrãboi! Stãpânii viti-ºoarei sar cu gura ºi ameninþãrile.Ca sã scape de belea ºi, mai ales,sã muºamalizeze chestiunea peloc, sã nu mai ajungã vesteacomicã ºi la urechea limbuþilor,cam zgârcitul I.C C se aratãgeneros – plãteºte dublu pentruviþel, carnea le-o lasã stãpânilor.Pentru aceºtia – chilipir, nu glumã!Generozitatea neîndemânaticuluiºofer-scriitor ajunge proverbialãîntr-o singurã searã, dând ocolDurleºtilor. Aºa cã, pândind cândvenea din nou la lecþiile de ºofajcolegul nostru, gospodarii durleºteniîºi slobozeau ºi alungaude prin ogrãzi viþeii, vacile,tãuraºii; îi alungau în cale automobiluluila volanul cãruia eraI.C.C, cã, poate, nu va puteaevita ºi de data aceasta vreunaccident… Accident gras…Radu ÞuculescuAventuri pe malul Rinului...Era cald, foarte cald. Era în1994. Început de varã. Elveþia.Pentru a treia oarã, primisem bursãla Schweizer Radio Internationaldin Berna. E momentul sã mã laud.Am fost primul român care s-abucurat de aceastã bursã. ªisingurul care a primit-o de trei ori.Am solicitat sã fac practicã laRadio Basel, unde emisiunile eraumai mult dedicate literaturii ºiteatrului radiofonic. Am ajuns înholul studioului, cu valizã ºitranspiraþie pe frunte. M-a întîmpinatdoamna Olga Rubitschon,profesoarã de filosofie la facultateaErasmus ºi coordonatoare deprograme la Radio. Rãspundea debursierii din est. Proaspeþi intraþi îndemocraþie. Ne-am aºezat la omasã a cafenelei din incintastudioului. Doamna ºi-a aprins...opipã! M-am holbat la ea, fãrã jenã.Doamna Olga a izbucnit în rîs.„Sînt obiºnuitã cu astfel de reacþii,“a zis. Mi-am aprins ºi eu o þigarã.Pe atunci fumam ca un inconºtientdoar Carpaþi fãrã filtru. „M-amgîndit sã-þi ofer garsoniera de lamansarda mea, mã luã doamnaprin surprindere, sã nu locuieºti lahotel. Economiseºti niºte banibuni...“ Jubilam. Ce suflet mare!Cum pricepe ea zbuciumuleconomic al celor din est! Proaspãtdemocratizaþi. Casa doamnei Olgaavea douã etaje ºi se afla exactpe malul Rinului. O casã veche,acoperitã toatã de iederã. Am intrat.Acolo, sub casa scãrilor, e baia,mi-a zis doamna Olga, arãtînd cudegetul. Eu eram nãucit de euforie.Am urcat scãrile din lemn vechi,bine lustruit. Etaje înalte, trepteînguste. Camera mea de lamansardã, o nebunie! Cu fereastradecupatã printre þigle. Aflatãdeasupra Rinului. Vapoare,pescãruºi, murmurul valurilor,ceaþã romanticã. Un vis. Care,repejor, se du-se naibii! Baia de subcasa scãrilor era de aproximativ 2m pãtraþi! Un WC ºi o chiuvetãmicã. Atît. Ba nu. Mai erauîngrãmãdite flacoane cu substanþepentru curãþat plus cîteva mop-uri.Abia puteai pãºi înãuntru. Începuchinul. Iadul. Coboram zeci descãri. Alunecoase. Zgomotoase.Scîrþîiau ca-n filmele horror. Mãabþineam sã nu-mi dau drumul pemine. Transpiram. Trebuia sã mãºi spãl. Cum? Mã stropeam pînãla brîu. Loveam pereþii cu coatele.Udam totul pe jos. Îmi ridicam cîteun picior, sã-l vîr în chiuvetã.Poziþie de cocostîrc. Mã prãbuºeam,adesea, în scoica WCului.Mã pocneau mop-urile-n cap.Dãrîmam flacoane. ªi înjuram, da,vîrtos, româneºte. Ce viaþã aº fidus la hotel! De paºã. De fanariot!Aºa pãþesc ãia ahtiaþi dupã bani.Ãia din est, normal. ªi mai groaznicera noaptea. Mai ales dupã cebeam ºi eu cîteva beri, ca tot omul.Numai om nu mai eram... Cumnaiba sã cobor? Scãrile scîrþîiauînfiorãtor! Sculam chiriaºii de laetajul doi, cîntãreþi de operã.Meserie grea. ªi pe doamna Olgacare m-a plasat cu baia sub casascãrilor, precum servitorii! Uneorimã rãzbunam. Cînd vezica îmi eraprea umflatã. Oricum, n-aº mai fiajuns jos la timp. Stingeam lumina,deschideam fereastra, mã urcampe un scãunel ºi... dã-i drumul, frate ,scapã de suferinþã. Pe þigle.Încercam sã nimeresc direct înstreaºinã. Cine sã vadã, cine sãºtie? Briza Rinului era de parteamea. Sorã cu românul! Cãzusemde cîteva ori ºi pe scãri. În cur.Dureri mai acute, nici cã existã!Persistã cîteva zile. Hotãrîsem sãcobor desculþ, pentru mai maresiguranþã. Culmea, pe casascãrilor, fiecare apartament aveao baie. Cum sã intru într-o baiestrãinã, Doamne fereºte. Îmifãceam neamul de rîs. În timp cecoboram, cu mîinile încleºtate debalustradã ºi desculþ (proastã idee,mã murdãream pe tãlpi) priveam,cu urã, la uºile acelor bãi. Precumsãracii la palatele bogaþilor. Dupãmai bine de o sãptãmînã, n-am mairezistat. Puþeam! (Atunci mi-avenit ideea unui titlu de povestireCARUSEL SCRIITORICESC9

CARUSEL SCRIITORICESCIubiþi-mã chiar dacã put! pe careaveam s-o scriu, însã, mulþi animai tîrziu.) Am pîndit-o pe doamnaOlga cînd ajunge acasã. Am sunatla uºa apartamentului ei aflat laprimul etaj. M-a invitat, veselã,înãutru. Lingling, pisica, s-a holbatla mine, ºi-a umflat nãrile apoi adispãrut ca o nãlucã. I se zbîrlisepãrul. ”Aº avea o rugãminte, amînceput sã bîigui, nu vã supãraþidar...aº putea face ºi eu un duº,scurt, în baia dumneavoastrã?”Olga a izbucnit într-un rîs...de-adreptul filosofic! ”Chiar mãîntrebam, zise ea dupã ce se maipotoli, oare românul ãsta nu sespalã niciodatã? N-am vãzut niciprosop strãin, nici periuþã de dinþi,Am încercatsã transformanecdotelevieþii mele înniºte poveºtiexemplare ºide aceea poatecã cele aleseaici nu suntcele mai juicy ºide aceea voipune cîte untitlu fiecãreiadintre ele. E inutil sã spun cã sunttoate expuse aici cu bunãvoinþã, n-o sã mã creadã nimeni. Sunt toateanecdote din generaþia mea, pentrucã din spate s-au mai tot spus ºi cucei mai tineri nu ºtiu, trãind de cîþivaani într-o singurãtate cvasitotalã, încare tot ce aud e vulpea lãtrîndnoaptea rãguºit pe cîmp ºi cîinelesforãind între canapele.Google itPoate cã partenerii mei preferaþide bîrfã sunt Adi Schiop ºi DanSociu. Primul e mai apropiat despiritul meu, al doilea însã aremereu material din lumea literarãºi asta e o calitate care nu poate fiînlocuitã cu puritatea spiritului.Oricît de dement ar fi umorul bîrfeilui Adi, el îºi atinge limitele în sine,ca ºarpele care-ºi muºcã coada,ºi nu de la Adi poþi afla cum la unul10 din tot mai numeroasele colocviiIonuþ ChivaCîteva moralitiesnici sãpun... ªi doar þi-am arãtat,cînd am urcat, unde e baia, lîngãuºa apartamentului meu...” Nu-miaminteam sã-mi fi arãtat aºa ceva.Jur. Dar nu am contrazis-o. “Eu amînþeles cã am voie numai jos, subcasa scãrilor”, am recunoscut,spãºit. Precis, din cauza emoþiei,am continuat repede, nu cumva são supãr. Femeile se pot supãra dinte miri ce, mai ales dacã sîntprofesoare de filosofie ºi fumeazãpipã. Apoi am zãcut în vanã maibine de o orã. Apã fierbite ºi o bererece pe marginea cadei. ªi uiteaºa... am început sã traduc scriitorieleveþieni de expresie germanã. Încadã. Iar cu doamna Olga amdevenit cei mai buni prieteni.literare din ro o tînãrã poetãpleznind de sãnãtate a aruncat cuun fel de minge de lemn spre maivîrstnicul partener de viaþã, caremedita undeva pe margine. Poate cureflexele înmuiate de vîrstã, poatedoar visãtor, se spune de atunci cãmai vîrstnicul a primit mingea aia delemn direct în cap, rãsturnîndu-secumva apoi pe spate, ocazie cu caretînãra a izbucnit într-un rîs nebun deom vital.Revenind la cei doi, Sociu ºiSchiop au ajuns la un moment datsã împartã o chirie. La scurt timpdupã aceea Adi mi-a spus ceva ceintuiam ºi eu demult, anume cãSociu obiºnuieºte, în cazul în carediscuþia se înflãcãreazã, sã maiscoatã date ºi statistici din burtã.În orice caz, mi-a mãrturisit, parcãruºinat, cã doar din prudenþãporneºte calculatorul înainte de ainiþia o controversã ºi apoi îºiopreºte metodic preopinentulpentru a cãuta pe google oricedatã, orice statisticã pe care oavanseazã Sociu ºi care i se paremai ºarjatã.În replicã, Dan Sociu mi-amãrturisit cã-l scotea din minþigestul de neîncredere al prietenuluinostru comun ºi cã ce om esteacela care nu citeºte nimic ºi semai ºi laudã cu asta.Rãzvan, vezi cã te urmãreºteo bereAm scrisacum doi-treiani o poezie,vara peroni,despre varalui 2004, an încare terminasemfacultateaºi îmi apãrusecartea de debut.Într-una dindupã-amiezeleacelei verieram cu Komartin în grãdinaMuzeului Literaturii Române,aºteptîndu-l pe Þupa. Cu Þupa erao chestie, întîrzia mai mereujumãtate de orã ºi apoi mai fãceao jumãtate de la poarta grãdinii pînãla masã, pentru cã se oprea latoate mesele de pe traseu ca sãmai strîngã o mînã, sã mai schimbeun salut – doar pe Cipariu îl maivãzusem în stare de astfel detururi de glorie.În acea dupã-amiazã beatitudinearesimþitã de Felix Lupuatinsese poate cote nebãnuite ºijumãtate din grãdina MLR bea, caºi noi, din halbele oferite de el.Þupa a apãrut la un moment dat înpoarta grãdinii, s-a oprit la o masãsã strîngã o mînã, ºi atunci Felix asimþit cã nu-l poate rata ºi l-a instruitpe chelnerul Marcel sã ducã obere la masa la care se aºezaseRãzvan.Trebuie spus cã serviciul lamuzeu nu a fost niciodatã ieºit dincomun de prompt, aºa cã bereasositã la masa lui Rãzvan nu l-amai prins din pãcate acolo –apucase sã se mute la altã masã,unde discuta ceva cu un domn. Oaltã bere a pornit, sã spunem cugraba unei scrisori de dragoste dinevul mediu, spre a doua masã. Dar

nu l-a mai gãsit pe Rãzvan acoloºi, cum se mai întîmplã cuscrisorile, a fost interceptatã scurtde un terþ. ªase rachete astfellansate nu au fãcut decît pagubecolaterale ºi a trebuit ca la a ºapteaîn mine sau în Claudiu sã setrezeascã în sfîrºit compasiuneafaþã de bietul Felix Lupu ºi sã-istrigãm la Þupa cã „bã, Rãzvan,vezi cã te urmãreºte o bere!”pentru ca impactul sã aibã în sfîrºitloc, destul de mediocru faþã deaºteptãrile create.Au trecut mulþi ani de atunci ºiparcã nimic nu s-a schimbat, doardispreþul lui Claudiu faþã deitinerariile acelea sinuoase ale luiRãzvan pare sã se mai fi atenuat– i-am vãzut pe amîndoi luptînderoic pe un forum pentru a o apãrape o fatã destul de inteligentã cîtsã plagieze din poetul BoviaHerbert. Sunt amîndoi, vorbacuiva, „prietenii tinerilor, ca GeorgeMihãiþã ºi revista Salut” ºi peRãzvan nu l-am mai vãzut demultdar îndrãznesc sã sper cã drumullui dinspre poarta grãdinii spremasã este mãcar puþin mai drept.Montaigne-rousseÎmi vin multe în cap deodatã: altãdupã-amiazã, tot cu Komartin la omasã, ni se alãturã Paul Vinicius,care ne spunemasculin,flegmatic,sportiv, cã ne-avãzut din biroulsãu ºi ni s-ar fialãturat maidevreme dardin pãcate erareþinut de unacare-i fãcea uncunnilingus,Leac þinîndmuci de beat volanul unei dubiþe înmiºcare, eu schimbînd vitezele lafel de beat ºi fãrã sã mai fi pus mînape un schimbãtor în viaþa mea, optfeþe albe de tineri scriitori în spateimplorîndu-l pe Leac sã nu-ºi maiîntoarcã capul spre ei ca sã-iliniºteascã, cã-s liniºtiþi destul, euîntorcîndu-mã ºi eu pe lîngã Leacca sã insist cã totul este subcontrol, Komartin înþepat pentrucã nu reuºeam sã-i reþin numele ºi,prin nu ºtiu ce asociere cucîntãreþul Ovidiu Comornic, îispuneam invariabil, oricît m-aº ficoncentrat, fie Claudiu Comornic,fie Ovidiu Komartin, pierzîndu-ºicîþiva ani mai tîrziu controlul cîndo poezie publicatã pe clubliterar nua avut efectul scontat, ci a fostîntîmpinatã cu o frenezie de criticiºi caterincã, numai zîmbete ºiinimioare, pînã ce poetul a tunat depe Muntele Indignãrii: „voi chiarsunteþi tîmpiþi????”, un cristianîncepînd sã þipe nervos în cadrulunei ºedinþe de cenaclu în carecitea prietena sa de atunci o piesãde teatru care ne impresionase petoþi de stãteam cu capetele pebancã ca la rugãciune ºi cu obrajiiroºii umflaþi de rîsul pe careîncercam sã-l þinem înãuntru, darcînd a sosit momentul în carepersonajul principal se întîlneºteîntr-o noapte sumbrã pe peronulunei gãri cu „un deather, un blackerºi un metalist” Marius Ianuº n-amai rezistat ºi a izbucnit glorios:„Împãrþirea rolurilor sociale!”. Celmai sweet conflict cu violenþã întredoi scriitori: Marius Ianuº ºi DanSociu se angajeazã într-o polemicãpe un site de literaturã, în scurt timpîncep sã se înjure, îºi împãrtãºescideile despre ce prietenã arefiecare, în final Sociu îl anunþã peMarius cã îl aºteaptã în tîrg (eraBookfest). Eu îi relatam altercaþialui Ciprian ªiulea pe messºi cînd Marius a postat mesajul„bine, vin acum”, am sãrit ºi euca un corespondent de rãzboi pemess ºi i-am scris lui ªiuleacu caps: „MARIUS IANUS SENDREAPTA SPRE TARG!!!”Bãtaia n-a mai avut loc în ziua aia,pentru cã nu s-au gãsit – Bookfestse mutase deja la Romexpo, undee loc mult, nu înghesuialã ca lamotoare. Abia a doua zi eram maimulþi la o masã ºi la un momentdat a trebuit sã mã duc la toaletã,cu inima neagrã, presimþind cevaºi aºa avea sã fie – am pierdutbãtaia. Poetul Bogdan Perdivarã afost destul de drãguþ cît sã-midescrie cã s-au luat cumva pedupã gît ºi Ianuº a încercat sã facãnu ºtiu ce, însã Sociu l-a prinsexpert de un deget ºi au rãmas ovreme aºa, ca doi adolescenþiluptîndu-se într-o povestire deThomas Mann, ca un grup statuardin Grecia Anticã. Ciprian ªiulea,intrat de curînd pe clubliterar, eracam timid cu publicatul ºi atunci amintrat cu Adi Schiop pe referate.ro,de unde am preluat lucrareaintitulatã „Mircea Eliade, întreSacru ºi Profan” ºi am postat-o înnumele lui Ciprian pe club. BogdanPerdivarã, altfel un critic acerb ºispaima poeþilor, spunînd „nu zic cãnu-i bun textul, Ciprian, dar mãîntreb cîtã relevanþã mai areMircea Eliade”, eu ºi Adidezamãgiþi cã primul care a pusbotul a fost colegul lui de atunci,Bogdan. În sfîrºit, veselia ºiintensitatea zilelor în care am fãcutefemerul site (se apropia momentulîn care ar fi trebuit sã-l plãtim) DCE– de ce nu?, criticul literar DanielCristea-Enache spumegînd pewall-ul propriu cã de ce nu venimla luptã cînd ne blocase. Ogreºealã de un minut a cuivacare avea grijã de wall cît eraDCE la o lansare ºi ne-amstrecurat prin gard precum cãþeiide am zburdat pe acolo pînã neablocat la loc ca sã ne poatãchema la luptã.Ce ar fi fãcut acum Breban?Eram în facultate ºi umblam curevista Fracturi, vroiam sãajungem la un Director. Într-odimineaþã m-a luat Marius din holulºcolii ºi-mi spune cã gata, hai sãmergem la Director.- Pãi ai vorbit?- Bãi, îmi spune Marius aflat înplinã fazã a koanurilor, tu ºtii cumintra Breban unde vroia? Treceapur ºi simplu pe lîngã secretarã,portar, ce-o fi fost ºi intra în birou.Eram tînãr ºi dispus, „hai pesteDirector” îi spun vesel ºi neducem.Trecem cu pas mãsurat, uºorlegãnat, ca doi cow-boys, pelîngã secretara care þipaîncercînd sã se ridice de la birou,deschidem o uºã pe care scriaDirector, o tragem dupã noi doarpentru a ne trezi, ca într-un filmde Lynch, într-un mic holiºor cutrei uºi identice pe care nu scrianimic-nimic, doar trei uºi de lemnidentice. Cît am stat ºi ne-amîntrebat, poate cã amîndoi,fiecare în sinea lui, ce ar fi fãcutacum Breban, secretara a venitde ne-a luat înapoi ºi ne-a întrebatCARUSEL SCRIITORICESC11

CARUSEL SCRIITORICESCmatern, reflexiv, moromeþian, undemergem noi.Dupã întîlnirea soldatã cu eºecstãteam pe treptele de piatrã de laCasa Presei, era pe undeva prinnoiembrie, mã uitam la un pîlc decopaci negri, contorsionaþi, era uncer gri ca fierul ºi dupã ce am fumato þigarã am luat-o pe jos spreºcoalã sã vedem ce mai e.Marius mai scrie ºi azi versurica astea:În perioada 1983 - 1986 am fostprofesor la Pipirig, locul din careprovenea mama lui Ion Creangã,acolo pãstrîndu-se încã “brînzãrialui David Creangã” dar ºi osumedenie de nume de prunci ºimaturi care se numesc Creangã.De acolo am aflat ºi varianta caIon Creangã sã se fi nãscut, defapt, la Pipirig, dupã care mamasa, apriga Smaranda, fiicaclopotarului David Creangã, s-arfi lãsat sedusã de humuleºteanulªtefan a Petrei Ciubotariul ca sãfacã uitat pãcatul pruncului „din flori”...! Varianta a fost enunþatã ºi deMihai Coloºenco cu ceva vremeîn urmã, dar a rãmas fãrã urmãri,datoritã slabei demonstraþii cudocumente. Dar nu despre astavreau sã vorbesc acum...!În acea perioadã, predînd limbaºi literatura românã unor elevi, careîn majoritate erau mai frate cucodrul din preajmã, decît cuºcoala, am încercat sã le facplãcut obiectul meu de studiucetindu-le poezii frumoase, textedeosebite. Mai mult, mã ºi credeamun (biet) apostol al literaturii vremii12 mele, care avea misiunea de aC’est pas facile à finir le jourd’aujourd’hui.Demain sera peut-être un autrejour,si Dieu le voudra, maisle jour d’aujourd’huiest pas facile à finir.Breban poate cã ar fi strigat„Ioaaaaa-laaa-riii-uuuu” ºi apoi arfi intrat în biroul din care se auzeazgomot.Adrian Alui GheorgheAutografele lui Brumaruface cunoscute valorile contemporaneºcolarilor din Pipirig careduceau lipsã de aceastã infuziede lirism. Le citeam poezii„frumoase”, rimate, din MirceaDinescu, din Emil Brumaru, dinAdrian Popescu, din CezarIvãnescu, din Adrian Pãunescu, dinOvidiu Genaru, din GheorgheAzap, din Ioanid Romanescu, dinNicolae Turtureanu etc., mergîndpînã la confraþii optzeciºti careerau foarte prezenþi în dialogulmeu cu ºcolarii. Vãzînd cã amsucces printre ºcolari cuasemenea metodã de lucru, amextins „moda” momentelor poeticeºi în cancelarie, fãcîndu-i curioºipe mulþi colegi sã deschidã ºi sãrãsfoiascã cãrþi de poezie. Cumlibrãriile „cooperaþiei de consum”,cele din sate ºi comune, erauactive pe vremea aceea, amdescoperit la Pipirig pe un raft, în omulþime de exemplare, o antologiede poezie de Emil Brumaru,„Dulapul îndrãgostit”, alãturi de mainoul volum „Ruina unui samovar”,pe care le-am promovat în ºcoalã.Aflînd cã îl cunosc pe poet, pe EmilBrumaru, pe care îl cãutam mai tottimpul cînd treceam prin Iaºi, laredacþia revistei „Convorbiriliterare”, unde era corector, alãturide Nichita Danilov, vreo patrucolege de-ale mele din cancelarieau cumpãrat antologia ºi m-aurugat, la prima ieºire, sã le aduccîte un „inegalabil” autograf.Desigur cã era un lucru plãcutpentru mine sã îl reîntîlnesc peBrumaru ºi, mai ales, sã vadã cãîl promovez în comuna Pipirig. N-o fi fost Pipirigul Paris, dar tot eraceva!L-am cãutat pe Emil Brumaruºi l-am invitat la o vodka undeva lao terasã din spatele hoteluluiContinental din Iaºi. O spun pentrurigoarea relatãrii. Poetul avea pevremea aceea un obicei, pe carepoate cã îl are ºi azi. Nu bea vodcimari, ci numai vodci mici. Aºa cãdacã voiai sã îl tratezi cu o vodkãmare, îi cumpãrai douã vodci mici.Aºa cã, cu de douã, trei ori cîtedouã vodci mici l-am supus lasupliciul (sau plãcerea) de a scrieautografe pentru colegele mele decancelarie, onorabile ºi distinsedoamne profesoare din Pipirig.Sesiunea de autografe nu a fostuna uºoarã. Poetul a luat cãrþile,s-a scufundat într-o semnificativãmuþenie întreruptã de sorbituri micidin pahare, scriind din cînd în cîndpe paginile de gardã aleexemplarelor din carte. Între timpeu îi mai povesteam despre fiecaredoamnã profesoarã în parte cîteceva, descriind-o, ca sã îl ajut înoperaþiunea sa, pe care am vãzutcã a luat-o în seamã la modulfoarte serios. Eram ºi eu mulþumit,aveam cu ce mã întoarce încancelarie a doua zi, mulþumindastfel doamnelor care îmi „þineau”orele ca eu sã mã plimb la Iaºi.Dupã ce a terminat trebuºoara,am pus preþioasele cãrþi în geantamea de umãr doldora de cãrþicumpãrate de la anticariatele ºilibrãriile din Iaºi ºi am luat-o spreautobuz. Aici, dupã ce am trecutîn revistã captura care urma sãmifie hranã spiritualã o vreme, amcuriozitatea sã citesc ºi autografelescrise de Emil Brumaru pentrucolegele mele. De la primulautograf încremenesc. DoamneiEleonora, de exemplu, o stimabilãfiicã a satului, profesoarã deromânã cu statut bine definit, soþieinegalabilã, Emil Brumaru îi fãcuseurmãtoarea dedicaþie, cred cã ceamai blîndã dintre toate, pe care miomai amintesc acum: “La Loricasub ceardac, sub un ciuf de liliac,stau cu stimã…! Emil Brumaru”.Rima lipsã, dar care era prezentãprin sugestia fonicã, era destul denelalocul ei. La urmãtoarelededicaþii erau prezente, în formelecele mai neaoºe, trimiteri rimatespre vagin, sîni, clitoris, pulpe ºialte lucruri din panoplia de voluptãþiale vieþii. Brusc mi-am dat seama

cã dacã m-aº prezenta cu asemeneadedicaþii în cancelarie, înfaþa unor doamne bine mãritate, cusoþi ºi copii, locul meu în societatea(conservatoare) pipirigeanã ar fifost zdravãn zdruncinat. Poate cãsoþii ultragiaþi m-ar fi trecut ºi lahãrþuire sexualã a nevestelor, cinemai ºtie. Aºa cã am cãzut pegînduri ºi ca Lenin pe vremuri, faþãîn faþã cu balaurul capitalist, m-amîntrebat: Ce-i de fãcut?Nu erau multe de fãcut, darceva, ceva trebuia sã întreprind.Un gînd rãzleþ mi-a încolþit, totuºi,în minte pentru a ieºi din situaþiadisperatã. Ajuns la Tîrgu Neamþ m-am repezit la librãria “cooperaþiei”din urbe. Da, mai erau cãrþi de EmilBrumaru. Am cumpãrat patruexemplare ºi retras la o cafea laterasa de la motelul Plãieºu am“redactat” patru autografe în carenu m-am zgîrcit cu adjectivele,ceva de genul: “Distinseidoamne….., în semn de omagiupentru misiunea nobilã de apromova limba ºi literatura,…prietenia ºi afecþiunea lui …”.Oricum, erau cele mai generoaseomagii ale unui scriitor cãtre cititoriisãi. Am “meºterit” ºi niºtesemnãturi care sã aducã cu ale“originalului”.A doua zi, în cancelarie,doamnele care au primit cãrþile cuautograf au roºit de plãcere.Alexandru Philippide,ruda mea care se ocupacu “lumina”Mi-a fost dat sã lupt pentru pace,în cruda tinereþe, fãcînd armata latrupã, prima parte, la Caracal, oraºultuturor minunilor imaginate sauneimaginate. Dar nu despre Caracalvreau sã vorbesc, pentru cã nu miafost dat atunci sã-i cunosc pevreunul dintre cetãþenii de vazã ºibazã, precum Marius Tucã (show),Dan Diaconescu (OTV) sau PaulAretzu (poet, pur ºi simplu), cidespre altceva, mai vesel.Am fost încorporat în octombrie1978 ºi timp de cinci, ºase luni nuam vãzut libertatea decît pringãurile din gard, sau din mers, cuun harnaºament de cîteva zeci dekilograme pe umeri, plecînd înmarºuri fãrã noimã pe niºtecîmpuri pline de scaieþi, pe laDeveselu (azi, bazã NATO). Înaceastã atmosferã scrisorile caremai ajungeau la noi erau singureleferestre spre lumea lãsatã în urmã.Dar ca sã poþi intra în posesiascrisorii primite, nu era aºa desimplu, caporalii ºi sergenþiipuneau la cale seara un întregspectacol : executai cîteva zeci deflotãri, o porneai în mersul piticuluipînã la baie ca sã aduci un paharcu apã gradatului, erai pus sãpãlmuieºti un coleg mai solid sauunul din ciclul doi, ca sã se laseapoi cu bãtaie în toatã regula etc.Era un zumzet ºi un freamãt demai mare dragul! Apoi îþi primeai,meritat, scrisoarea sau scrisorilecare erau, în cea mai mare parte,citite în avans fie de ofiþerul de lacontrainformaþii, care voia sã aflestarea de spirit a soldatului, fie degradaþii de la companie, ca sã seamuze pe seama intimitãþii tale.ªi cum eu eram unul dintre ceicare scria multe scrisori ºi primeape mãsurã, vã daþi seama cîteflotãri, cîte alergãri în jurulpavilionului ºi cîte alte umilinþe nutrebuia sã îndur. Într-o searãînsã, dupã ce caporalul ºi-a fãcutnumãrul, m-a chemat ºi pe mine,cu ultima scrisoare scoasã dintaºcã :- Soldat, azi nu mai faci nici oflotare, nimic. Vãd cã þi-a murit unneam, o rudã, nu ºtiu cine… ! Unulcare a lucrat la vreo hidrocentralãde-a voastrã, de acolo, de peBistriþa, cã se ocupa cu lumina !Dacã ai de bocit, marº la baie! ªimi-a aruncat scrisoarea. Amtresãrit, mutra vag îndureratã agradatului m-a lãsat fãrã aer.Presimþeam ceva rãu.Era o scrisoare de la AurelDumitraºcu care suna aºa :Borca, marþi 13 febr. 1979/ Adrian,/A murit Alexandru Philippide!/Sîmbãtã!/ Eu plîng! ªi tu sãplîngi! EL a dat atîta luminãOAMENILOR./ Eu plîng!/ Sã plîngiºi tu!/ Aurel» (scrisoarea apare ºiîn volumul «Frig», corespondenþãAurel Dumitraºcu-Adrian AluiGheorghe, Editura Conta, 2008).Nichita DanilovTablou naiv cu poetul Daniel Lascu ºidomniºoara LibelulaCãzuse o zãpadã subþire, pecare crivãþul o purta dintr-o parte aalta a câmpului, acoperind ici câteun smoc de iarbã asprã, colo câteun bulgãre de pãmânt ghemuit larãdãcina unei tulpine îngãlbenite deporumb, rãmasã de izbeliºte,alãturi de altele, în mijlocul miriºtii,sã înfrunte gerurile ºi viforniþeleiernii. Pe ºosea, din când în când,dinspre Iaºi, apãrea câte o Dacie,urmatã la un interval de o jumãtatesau chiar trei sferturi de orã de uncamion sau o autocisternã, ceurcau greoi dealul Repedea,încetinind la curbe ºi apoi apãsândpe acceleraþie; altele veneau dindirecþia opusã coborând dealul,luându-se parcã la întrecere cusuviþele de zãpadã ce fumegauînaintea ºi în spatele pneurilorîncãtuºate-n lanþuri ale autovehiculelormai mari sau mai mãrunte.Ajungând în dreptul Taberei depionieri, ºoferii aruncau o privirescurtã în dreapta sau în stânga lorºi rãmâneau pentru câte clipe uimiþide priveliºtea ce li se înfãþiºa în faþaochilor. Unii clãtinau din cap, alþiiînjurau printre dinþi, iar alþiiclaxonau, privind în urma lor ºiflueirând a pagubã sau a mirare.La marginea ºoselei, lângã un plopcu ramurile nãpãdite de vâsc, cese zbãtea în bãtaia vântului, stãteao pereche bizarã: un bãrbat tânãr,CARUSEL SCRIITORICESC13

cu mustãcioarã, ºi o pãlãrie neagrãde fetru, îmbrãcat într-un pardesiuelegant ºi un fular alb, lung,înfãºurat de câteva ori în jurulgâtului, ºi o femeie tânãrã, înaltã,subþire, într-o geacã albã ºi blugibine mulaþi pe niºte picioare cafusul. Femeia stãtea cu genunchiulstâng sprijinit pe un taburet, þinândîntr-o mânã o pensulã, iar încealaltã acuarelele. Tânãrulîmbrãcat elegant poza în faþaºevaletului, sprijinindu-ºi cotul înaer, într-o atitidine byronianã.Perechea pãrea sã ignore cudesãfâºire deopotrivã vâjâitulcrivãþului, cât ºi fluierãturile ce seauzeau de pe ºosea.“Hei, voi ãia de acolo!” se auzeade pe ºosea. Vântul împrãºtiacuvintele pe câmp, le rostogoleape zãpadã, amestecându-le cupachetele goale de þigãri ºi alteambalaje înghesuite la margineaºanþului. Câte o silabã mai ajungeaºi la urechea tânãrului dandy, carescoþându-ºi pãlãria fãcea din cândîn când o reverenþã în direcþiacamionlui, ce se pierdea îndepãrtare.“Sunt cam ºui,” spuneau ºoferii,clãtinând din cap.“O fi scãpat de la Socola,” ziceacâte unul, rãsucindu-ºi semnificativdegetul arãtãtor în dreptultâmplei.“Mai bine i-ar trage-o!” rãcneaaltul, scotându-ºi braþul pe geamºi agitându-l în aer.“Ce, vrei sã-i îngheþe fuduiile,nu vezi cã te ia cu sughiþ,” venearãspunsul.Tânãrul continua sã facãreverenþe, afiºând un zâmbetnevinovat. Femeia însã se arãta afi mult mai aprigã decât bãrbatul;enervatã de claxoanele ceîncepeau sã se înmulþeascã, nu sesfia sã-ºi îndoaie braþul drept dincot, fãcând spre ºosea semneindecente ºi înjurând crunt. Dincând în când, probabil, ca sã sedezmorþeascã, cei doi se îmbrãþiºauprelung, cu patimã, dupãcare fiecare îºi relua locul înpeisajul hibernal, nu înainte însã deasorbi câte o gurã de vin roºudintr-un bidonaº de plastic aºezatsub taburet. În timp ce-i poza,bãrbatul nu stãtea degeaba, cirecita versuri în latinã, francezã,14 spaniolã ºi românã, iar femeia,CARUSEL SCRIITORICESCmiºcându-ºi ritmic, buzele rujate,picta îngânând un bolero...Înainte de a dezvãlui identitateapersonajelor, voi mai adãuga, spredisperarea cititorului, câteva petede culoare tabloului hibernal. Lasfârºitul fiecãrei ºedinþe, vârându-ºi carneþeul în buzunar, el seapuca sã culeagã fructele demãceº, pentru a i le depune înpalme, iar ea, muindu-ºi pensulaîn picãturile de sânge ce supuraupe degetele sale albe, le transferatufiºului de trandafir sãlbaticzugrãvit în tablou. Undeva, înspatele fundalului, se întrezãreaIaºul. La sfârºitul zilei, când coboraîntunericul, strângându-ºi uneltele,îmbrãþiºaþi, bãrbatul ºi femeiaurcau spre o cãsuþã micã,acoperitã cu tablã, ce se zãrea lamarginea pãdurii.Pânzele pictate le abandonaulângã piatra kilometricã sau directîn ºanþul pe jumãtate înzãpezit.Mergeau braþ la braþ recitând opoezie de iarnã: “Viscolul prindecolbul sã-ºi lepede,/ Lunec-otroicã, lunecã repede./ Veselãtroicã peste întindere,/ O tinereþefuge cu-aprindere./ Unde mi-s oarezilele proaspete,/ Dar fercirea ceamavut-o oaspete?/ Toate pierirãniarna sãlbaticã,/ Precum aceastãtroicã zãnaticã...”Erau poetul Daniel Lascu ºi“logodnica” sa, faimoasã domniºoarãLibelula.Povestea de dragoste a celordoi pusese, cum se spune, pe jarlumea literarã ieºeanã de laînceptul anilor optzeci. BoemulDaniel îºi gãsise, în sfârºit,perechea potrivitã. Gazul fusesearuncat pe foc. Ieºise o pãlãlaie.La Traian, la Continental, în StudBar, idila cãpãta contururifabuloase. Scena cu ºevaletul erapovestitã ºi repovestitã cu lux deamãnunte. Fiecare nou povestitorvenea cu alte ºi alte detalii. Uniispuneau cã l-ar fi auzit pe Danielrecitând din Lorca ºi Cezar Vallejo,alþii din Juan Ramon Jimenez ºi dinpropria sa creaþie. Unii povesteaucã l-ar fi vãzut umblând cu tãlpilegoale prin ger, încercând sã-ºitranspunã gândurile pe albulimaculat al zãpezii. Alþii cã l-ar fivãzut scriind catrene ºi haiku-uripe tãlpile ºi sânii sinilii aidomniºoarei Lily. În decor, lângãtaburet ºi bidonaºul de plastic, ºiaufãcut apariþia samovarul ºi oarmonicã, iar trandafirul sãlbatic setransfigurase într-un scoruº. Larândul sãu, Daniel Lascu setransformase într-un fel de Esenin,iar domniºoara Lily (care visa sãconstruiascã un oraº de stilcã) înIsadora Duncan. Câmpul din faþãºi livadã acoperitã de chiciurã semetamorfozaserã într-un ring dedans, în care alãturi de cei doiîndrãgostitãþi, se roteau când în ritmde bolero, când în ritm de polkã,tufiºurile de zmerurã ºi trunchiurilede cireºi, de meri ºi de viºni, degutui ºi de zarzãri. De fapt, întreaganaturã participa la acest fastuoscarnaval. În culise, se vehiculaideea cã poetul Daniel se juraseîn faþa icoanei cã nu va mai punemâna pe pahar ºi cã domniºoraLily fãcuse acelaºi jurãmânt, dreptcare toastau acum nu cu mâinile,ci cu picioarele. Tot în culise sepuneau ºi rãmãºaguri, pe lãziîntregi de bere ºi de vin. Unii eraude pãrere cã idila nu va dura maimult de o lunã de zile. Alþii scurtautermenul la jumãtate. Uniiîntrevedeau un final apoteotic, încare nu lipseau cuþitul ºi pistolul.Argumentul lor se baza pe un zvonparºiv lansat de ipochimeni, cumcã noaptea poetul Daniel sufereade crize de gelozie atât decumplite, încât alerga în jurul caseiînarmat cu un topor, alungând pefoºtii ºi chiar pe viitorii pretendenþila mâna domniºoarei Lily, al cãrornumãr creºtea halucinant. Alþii eraude pãrere cã totul urma sã setermine într-un mod cât se poatede banal. ªi anume: plictisitã deversurile baroce ale noului Esenin,domniºoara Lily (alias Isadora) vada bir cu fugiþii, poposind în braþeleprimului bãrbat întâlnit la barulContinental sau cafeneaua Corso.Dar idila continua. Toatã lunaianuarie ºi toatã luna februarie, câta þinut frigul, cei doi au ieºit zi de zisã picteze dupã naturã. Lunamartie i-a surprins tot acolo.Zãpada se topea, curgeauºovoaiele, rãsãreau primii ghiocei,iar cei doi veneau zi de ziinstalându-se în faþa aceluiaºi tufiº.Nu lipsea nici fularul alb, nicibidonaºul cu licoare rubinie.Cum s-a sfârºit aceastã idilã nuºtiu. ªi chiar dacã aº ºti nu m-aº

încumeta s-o povestesc întocmai.Gândindu-mã la ea, îmi vin în minteversurile dintr-o elegie scrisã în aniitinereþii de poetul Daniel Lascu:„Mã voi întoarce într-o zi, zâmbindtrist/ ca un Mâºkin, prinþul acelaidiot ºi sentimental.../ Voi purta peumeri o mantie adunatã din târguriflamande.../ Paºii mei vor sunametalic pe caldarâmul strãzilor, peunde altãdatã, domol, coboraprimãvara,/ doar câte un trecãtorva întoarce capul/ fluierând amirare. /Tu, Nastasia Filipovna(Lily?, n.n.), vei înþelege cã e târziupentru amintiri/ dupã ce-þi veiaduna nasturii capotului/ risipiþi pepodele.../ Chiar dacã ai sã mã striginopþi de-a rândul/ bãtând din picioarnervoasã ºi de ciudã/ îþi vei roadeunghiile, nu voi întoarce capulînapoi.../ Da, voi pleca în curândºi acum nu mai sunt sã te apãr deprinþii-fluturi,/ doar inima mi-arãmas sã patruleze/ veghea ta dela miezul amintirilor. /i-am nãscocitcerul, credeam cã-i de-ajuns;/pãdurile le poþi completa tu înacuarele./ Nu vei pune prea multroºu, þi-o fi ºi þie fricã/ sã nu nescape incendiul acela mult aºteptat- / eu voi muri singuratic, undevasub pleoapa lui Dumnezeu. /Steleîmi umezesc ochii ºi crede-mã pecuvânt,/ Nastasia Filipovna, etârziu...” , da, mult prea târziupentru noul veac.La scurt timp dupã povesteaasta, s-a rãspândit zvonul cãpoetul ar fi fost gãsit spânzurat întrunimobil dãrãpãnat, aflat undevaîn Târgu Cucului. Zvonul se bazape un fapt real. Într-adevãr, într-unimobil, aflat în ruinã a fostdescoperit cadavrul unuispânzurat. La faþa locului s-aadunat o întreagã gloatã. Cinevadin mulþime a pronunþat numele luiDaniel Lascu. Îl cunoºteau mulþi.Poliþia a trimis un emisar laInspectoratul de culturã. Sosit lalocul faptei, criticul de teatru ‘tefanOprea, care ocupa atunci funcþiade director, contemplând îndelungchipul tumefiat al cadavrului, a fostde pãrere cã e Lascu. Zvonul a luatproporþii. Toatã lumea vorbea defaptul cã poetul ºi-ar fi pus capãtvieþii tocmai din pricina faptului cãl-ar fi pãrãsit domniºoara Libelula.Poliþia a luat notã de constatareacriticului, descinzând la locuinþasa, pentru a aduce familiei vesteafunebrã. Un sergent a bãtut cuinsistenþã la uºa casei unde locuiaLascu. În prag s-a arãtat chiarpoetul. Era neras, cu faþa buhãitãºi ochii înroºiþi de acool. Sergentuli-a înmânat o recipisã, prin carefamilia era rugatã sã vinã la morgãpentru a identificarea cadavrului.”Se pare cã e vorba de fiuldumneavoastrã”, l-a informatsergentul.”Care fiu?” a murmuratpoetul. ”Fiul dumneavoastrã,Daniel?” “Fiul meu, Daniel?! “Da,fiul dumneavoastrã, poetul... ” ”Pãi,eu sunt poetul...” ”Cum, nu sunteþitatãl?” ”Nu, sunt fiul”, spuseDaniel. “ªi, ziceþi cã m-amspânzurat?” “Aºa s-a constatat...Arãtaþi-mi buletinul...” Daniel însãîºi pierduse buletinul, ºi de aici aînceput o altã tevaturã... A fost dusla morgã ºi confruntat cu cadavrul.Au fost aduºi ºi martori care-lcunoºteau. Diverºi literaþi din urbe.Înclusiv domniºoara Lili. În cele dinurmã, pe baza depoziþiilor martorilor,poliþia a decis: spânzuratul nu eraDaniel Lascu, ci un boschetar.Notã: Poetul Daniel Lascuaparþine generaþei ºaptezeci,care-i are ca protagoniºti, printrealþii, pe Adrian Popescu, IonMircea, Ion Pop, Dinu Flãmând.A fost privit ca un al doilea Labiº.Boema acerbã pe care apracticat-o l-a abãtut din drumulsãu. Blând ºi cârcotaº din fire,poetul a refuzat sã aparã editorial.Nimeni din Iaºi nu mai cunoaºtenimic din soarta sa.Vasile GogeaDe ziua lui Eminescu la SighetS-a întîmplat în 15 ianuarie1974. Eram, deja, de mai bine detrei luni „militar cu termen redus”la Batalionul de instrucþie, armagrãniceri, din Sighetu Marmaþiei,care þinea de Brigada V Oradea.Iarna pãrea, dupã aproape douãluni de geruri nãprasnice ºi vînturicare ne ardeau obrajii, sã facãparte din inventarul unitãþii militare.Temperaturile care îngheþaserãsub minus douãzeci de gradefãceau ca tot programul deinstrucþie sã parã unul de detenþieori de rãzboi cu un inamic invizibil.Sufeream fãrã întrerupere de frigºi, din aceastã cauzã, pe fondulalimentãrii precare, de foame.Dormitoarele fuseserã improvizate(eram prima serie de„teriºti”, adicã de tineri caresatisfãceau serviciul militar cutermen redus înainte de a începestudiile universitare, unitãþilemilitare care au fost desemnate sãprimeascã aceste noi „corpuri” derecruþi nu erau, în marea lormajoritate, pregãtite, nici cuechipament, nici cu spaþiicorespunzãtoare, nici cu ofiþericapabili sã aplice noua „doctrinã”militarã pentru ofiþerii de rezervã)în niºte foste grajduri de cai, careau servit spre sfîrºitul celui de-aldoilea rãzboi mondial, ca barãcipentru prizonierii germani aflaþi întranzit spre Siberia. Erau „pavate”cu ciment, adãposteau în jur decincizeci de militari în paturimetalice suprapuse, cîte douã, cuo singurã sobã de teracotã înmijloc, pentru care primeam ocotã, mereu insuficientã, de„brichete”, praf de cãrbune presatîn forme aproximativ sferice, fãrãputere caloricã dar care afumaula greu „dormitorul”. Sigur, soluþiilepentru a contracara aceste„privaþiuni” absurde erau dintrecele mai neaºteptate, testîndinventivitatea (în toate planurile!)militarilor. Dar, cîþiva, cei care erauoriginari din sau aveau rude degradul unu în Sighet (sau în satelelimitrofe) puteau solicita (ºi uneorichiar primeau) învoiri de 24 de oreîn oraº. Astfel, mai scãpam ºi euCARUSEL SCRIITORICESC15

din „lagãr” ºi, pe lîngã bãile prelungiºi fierbinþi pe care le fãceam la ununchi (închipuindu-mi cã pot sãmiîncarc oasele cu destulãcãldurã pentru încã o sãptãmînã),am cunoscut acolo, în Sighet,cîteva figuri emblematice pentruoraº: pe profesorul Ardeleanu-Pruncu (de la care împrumutamCioran în francezã), pe librarulpoet(la vremea aceea) Simionªuºtic, pe poetul ºi pictorulGheorghe Chivu (care conduceaun cenaclu), pe doctorul-medicginecolog Mihai Pop (care aasistat-o pe mama la naºtereamea ºi era proprietarul celei maimari colecþii de „pecetare” dinMaramureº), pe Mihai-ÞuþuDãncuº (cel care reconstruia, pedealul Doboieº, unde mai fãceamºi noi instrucþie uneori, satulmaramureºan arhaic) sau pefilosoful Jean Bãlin (la ale cãruiconferinþe despre Platon ºiAristotel se umplea sala mare aPalatului Culturii), cu care aveamprogramate lungi „seminarii”despre Kierkegaard sauConstantin Noica.Aºa se face cã, în 15 ianuarie1974, atunci cînd poetul Ion Iuga(„cel mai frumos bãrbat din nord”)s-a aflat la Sighet într-una dintreperegrinãrile lui prin Maramureº(sau prin þarã), ne-a trimis vorbãîn „unitate”, mie ºi lui Viorel Ignacu care eram camarad de pluton(ºi urma sã fim colegi defacultate), sã ne vedem „de ziualui Eminescu”. Plecarea pestegard, pentru cîteva ore, nu maiera chiar o problemã, fiind tacitacceptatã, ca o compensaþie lacondiþiile mizerabile în care eramþinuþi. Astfel cã, imediat ce s-alãsat întunericul, am „executat” o„trecere frauduloasã” a „frontierei”batalionului ºi, în mai puþin de unsfert de ceas, într-un „marº forþat”,eram în „salonul” restaurantului„Zimbrul”, din centrul oraºului (încare, la urma urmelor, mãnãscusem ºi mã simþeam„acasã”), unde la o masã, singur,ne aºtepta chiar poetul. Dupã ceam fãcut cunoºtinþã (Viorel îlcunoºtea dinainte, probabil prinfratele sãu, poetul Vasile Igna),am dat comenzile necesareospãtarului ºi am ciocnit pentru16 Eminescu. Pe un fel deCARUSEL SCRIITORICESCstrapontinã cîntau niºte ceteraºi.În restaurant era un fum gros, dela þigãri proaste ºi puturoase. Orumoare continuã se împletea cucîntecele muzicanþilor. Vodcaîncepea sã ne încãlzeascã. La unmoment dat, Ion Iuga a fãcut semnceteraºilor sã tacã. ªi aceºtia s-au oprit scurtcircuitaþi din cîntat,luînd chiar o poziþie oarecumsolemnã, de parcã ar fi urmat sãse cînte imnul. Apoi, poetul s-aurcat pe masã ºi doar cu o singurãmînã a fãcut liniºte în restaurant.„Mãi oameni buni, ºtiþi ce zi îi azi?”– a întrebat el. ªi cum rãspunsulse lãsa aºteptat, a continuat: „aziîi ziua lui Mihai Eminescu, celcare e voievodul poezieiromâneºti aºa cum Bogdan a fostvoievodul Maramurãºului. Secuvine sã-l cinstim. Nu cu ceteraºi zongura, ci cu propriul lui vers.Vã voi spune o poezie pe care são ascultaþi cu atenþie ºi sã þineþiminte din ea cît de mult puteþi.” ªia început sã recite, cu vocea luiunicã, „Doina”. De la cap, lacoadã! „De la Nistru pîn’ la Tisa”...Eram pe malul Tisei, eramgrãnicer, eram tînãr aspirant lastudii de filosofie, eram înconjuratde þãrani maramureºeni înmãrmuriþi...Îngheþasem, dar, dedata asta, nu de frig... În jur, lamese, maramureºenii îmbrãcaþi îngubele lor albe, pãreau niºtestatui. Nu-mi amintesc cum auizbucnit ºi cît au þinut aplauzele ºi„þîpuriturile”. Vraja s-a rupt brutalcînd în „salon” au nãvãlit douãpatrule: una de miliþie, care l-a luatpe Ion Iuga, ºi alta militarã, carene-a luat pe mine ºi pe Viorel. Amfost duºi la batalion ºi bãgaþi directla arest. Ni s-au descuiat de laperete douã „þambale” (peste zi,acestea erau încuiate cu lacãt, laperete), am primit douã pãturi cuþesãtura lînii atît de rarefiatã încîtputeai privi prin ea, ca printr-unvoal, ºi am fost lãsaþi acolo pînãdimineaþã, cînd urma sã fim „scoºila raport” în faþa comandantuluibatalionului ºi sã fim judecaþi. Laora cinci, dupã o noapte de chin,de nesomn, de tremurat de frig,am fost scoºi sã curãþãm zãpadape cei cincizeci de metri ai aleiicare ducea de la „punctul decontrol” al intrãrii în unitate ºiclãdirea „comandamentului”(ninsese toatã noaptea, temperaturamai crescuse spre doarminus zece grade). Dãdeam lazãpadã ºi priveam în direcþia încare se aflau „pavilioanele”„meteriºtilor”: se dãduse adunareapentru a se deplasa la sala demese pentru micul dejun.Pierdeam ºi bucata neagrã depîine, cubul de marmeladã ºi canade ceai cu bromurã! Unde mai puicã nu ºtiam cu cîte zile de aresturma sã ne procopsim. Era de luatîn seamã ºi ameninþarea repetatãa ofiþerilor cã fãrã referinþele lorcorespunzãtoare la sfîrºitulstagiului, nu vom fi primiþi nici lafacultãþi, chiar dacã reuºiserãm laconcursul de admitere. „DinBoian la Vatra Dornii”...Ceea ce a urmat, însã, a fostun miracol: pe poarta batalionuluia intrat comandantul însoþit de...Ion Iuga! Colonelul ne-a fãcut doarsemn sã-l urmãm. Ceea ce am ºifãcut. Pînã în cancelaria lui.Acolo, de faþã cu Ion Iuga ne-ascris cîte un bilet de voie pentrudouãzeci ºi patru de ore,antedatat, cu începere din 15ianuarie, ni le-a întins ºi ne-aspus: „mai aveþi zece ore dinînvoire. Cînd vã întoarceþi, vãprezentaþi la mine la cancelarie ºivã ascult sã vãd dacã aþi învãþatDoina. S-a-nþeles?”Am plecat, primind aceastãrãsturnare a situaþiei ca pe oninsoare, ca pe un fenomen alnaturii. Mai nãuciþi au fost caporaliide la corpul de gardã cînd ne-auvãzut biletele de voie semnate decolonel. ªi, înapoi, la „Zimbrul” (pevremea aceea era deschisaproape non-stop, doar între orelecinci ºi ºapte era o întreruperepentru curãþenie ºi schimbarea„turei”). Nu l-am întrebat nimic pepoet, dar pînã seara ºtiam „Doina”pe de rost de la început la coadãºi de la coadã la început.De atunci, în fiecare 15 ianuarieîmi amintesc de doi mari poeþi, nudoar de unul... ªi mã întreb dacãvoi ajunge vreodatã, chiar dacã nuca „grãnicer”, sã ascult „Doina” ºipe malul Nistrului?

Robert ªerbanO întâlnire legendarã în Pãdurea VerdePovestea cu Coca-Cola ºicarnea de vitã e o minciunã.Adevãrata e cu Pepsi-Cola ºi pieptde pui, o ºtiu de la profesoara deanatomie, care ne-a invitat, pe cânderam în clasa a VIII-a (1983-1984),sã experimentãm acasã ºi sã aflãmdramaticul adevãr ce zace ascunsprintre bulele bãuturii capitaliste,negre la culoare ca sufletulamericanilor care-au inventat-o.Dar nu din lipsã de Pepsi (cuscriinoºtri, sârbii, aduceau în piaþa dinTurnu Severin miraculoasa licoare,îmbuteliatã în cutii strãlucitoare, oriîn sticle aerodinamice) n-am pututsã facem experimentul, ci din ceaa cãrnii de pui (pãrinþii noºtri de laBucureºti, Nicolae ºi Elena, ofãceau sã zboare prin… CAER).Însã eu ºi acum sunt convins cãCola topeºte ficaþii, aºa cã nu pungura pe ea. Mai ales cã organul ãlamare ºi bun din dreapta m-a ajutatîncã de când eram adolescent ºijucam baschet ca un negru (peatunci era voie sã spui aºa), cândaram terenul cu mingea (unuldintre motivele pentru care eramporeclit Energie), driblam adversardupã adversar, iar când ajungeamlângã panoul lor, în loc sã înscriulejer, mã întorceam pe cãlcâiulstâng, mai înºiram încã o datãadversarii, dar ºi coechipierii care,enervaþi cã nici nu pasam, nici nufinalizam, vroiau sã-mi ia mingea,mã apropiam, printre jaloaneleumane, de jumãtatea terenului,fixam cu coada ochiului panoul aflatla vreo 13 metri depãrtare, fãceamdoi paºi din alergare, aruncam“bila” dintr-un cârlig de dreapta, iarea descria o boltã ca-n poza de lapagina 74 din manualul de fizicã,boltã pe care, cu sufletul la guracãscatã o priveau ºi cei nouãjucãtori de pe teren, dar ºi zecilede eleve aflate la ferestrele LiceuluiEconomic, pe terenul cãruia, cândchiuleam de la ore, încingeamcâte-un (astfel de) meci. ªi mingeaintra fãrã zgomot, dupã scurta-icãlãtorie curbilinie în aer, prin inel,în oftatul general-admirativ ºi înremarca uluitã a vreunui chibiþdintr-o clasã mai micã: Acolo amurit o muscã!Ei bine, ficatul ãla þinea la câteºase ore de joc continuu ºiconsolida, astfel, una dintrelegendele (vii) ale Liceului nr. 6.Legendã care avea pe mânãgazeta de perete (unde scriapoeme de dragoste) ºi reþeaua deamplificare a ºcolii (unde “dãdea”muzicã de dragoste), care princlasa a X-a a fost vãzutã, în oraº,de mânã cu o blondã ce posedaîn buletin 22 de ani ºi în spatelezâmbetului concupiscent ostrungãreaþã falnicã. “Chestiunea”blondã a ocupat, vreo douãsãptãmâni, No. 1 în topul poveºtilorde pe coridoarele ºcolii, fiinddetronatã, la mustaþã, de-opãruialã – senzaþionalã, e-adevãrat! – în parcul liceului, întredouã tipe de-a XII-a.Legenda în devenire a luat, în1987, o binemeritatã vacanþã (devarã) ºi a mers, la începutultoamnei, într-o tabãrã de literaturãîn oraºul de pe malurile Begãi, prilejcu care a cunoscut o legendã aTimiºoarei (dar, în acelaºi timp, ºia Severinului) despre care sespunea cã n-a avut niciodatãserviciu, cã nu era membru departid, cã nu ieºea cu lunile dincasã – unde stãtea 12-14 ceasurila masã ºi scria continuu –, cã-ºiÎn 16 febru-arie, 1997, pe laamiazã, am luat un tren dinSângeorz-Bãi la Ilva-Micã, urmândca de acolo sã iau acceleratul deMarin Mãlaicu-Hondraripublica volumele doar la “Litera”,pe bani proprii ºi din orgoliul de anu i se schimba nici mãcar ovirguliþã, cã scrisese versuri pentrumuzica celor de la “Phoenix”, cãºtia franceza mai bine ca franceziiºi lirica lui Ion Barbu mai bine caDan Barbilian, cã înjura, fãrã fricã,pe cine ºi când voia, fie acelaclasic în viaþã, critic literar curubricã permanentã ori plutonieradjutantde miliþie, cã i se spuneaBebi (însã doar de cãtre cei foarteapropiaþi), cã provocase la “duel”cei doi metri ºi mai bine ai lui MirceaSântimbreanu, cã în poezia sa îºirupseserã limba traducãtori de maimulte naþionalitãþi, cã avea chiar ºidoctoratu’, cã ºtia sã cânte la pianmuzici complicate, ba cã avea încasã un pian cu coadã, la caredãdea concerte pânã dimineaþa,câteodatã doar pentru un singurprieten, cã avea un ficat sofisticat,dotat cu tehnologii de ultimã orã,prin care putea trece orice, chiarºi glonþu’, fãrã sã lase urme.Atunci, într-o dimineaþã deseptembrie, legenda Timiºoarei acitit, pe tãcute, la o masã dintr-unlocal în Pãdurea Verde, niºte poeziiscrise de legenda în vacanþã, dupãcare i-a fãcut cinste cu unnechezol straºnic.P.S.: Tinerii cititori pot gãsi pegoogle atât definiþia, cât ºiuluitoarea legendã a nechezolului.Magistrul Ursachi ºi gimnasticile prohibiteTimiºoara–Iaºi (binecunoscutultren de coºmar, cãruia i se zi-cea„Foamea”). Am coborât în gara dinIlva-Micã ºi mã îndreptam sprecasa de bilete când m-am auzitstrigat. Din acceleratul pe careurma sã-l iau, a coborât DanComan. Venea de la Cluj, avea degând sã vinã la Sângeorz-Bãi, sãmã vadã. Cum nu aveam preamult timp de discuþii, i-am zis sãvinã cu mine la Iaºi, la MagistrulUrsachi. Problema erau banii. Euaveam bani de întors ºi de unpachet, douã de þigãri. El ceva maipuþini. „Vino, ne dã magistrul banide întors”, i-am zis. ªi ne-am pornitla Iaºi. Ajungeam pe la 8, 9 seara,nu mai ºtiu exact, ideea era sã-iCARUSEL SCRIITORICESC17

facem o surprizã, cãci a doua zi,în 17 februarie, era ziua de naºterea Magistrului. Toate bune ºifrumoase, pânã când am coborâtîn gara din Iaºi. Magistrul locuiaaproape de garã, pe ªoseau Arcu.Îndreptându-ne spre apartamentulsãu, ne imaginam supriza de careurma sã aibã parte poetul. Eu maifusesem dedouã ori la elacasã, pentruDan era primadatã, daramândoi eramla fel denerãbdãtori sãlvedem ºiatunci când neva deschideuºa sã-i strigãm„La mulþi ani,Magistre”. Darsupriza cea mare a fost pentru noi,vorba aia, „nu e pentru cine sepregãteºte, ci pentru cine senimereºte”. Am sunat la uºã ºi amsunat ºi am sunat ºi nimeni nu nearãspuns. Am stat cât am stat lauºã, apoi ne-am întors în garã, deunde l-am sunat de la un telefonpublic. ªi telefonul suna ºi suna ºimagistrul nici vorbã sã rãspundã.„Urãºte sã cãlãtoreascã”, am ziseu, „trebuie sã fie pe undeva, prinIaºi, va reveni acasã”. Încercamsã mã încurajez ºi, totodatã sã-lîncurajez ºi pe Dan, faþã de careîncepeam sã mã simt vinovat cã-ltârâsem dupã mine. Am stat înpreajma gãrii pânã pe la ununoaptea, era groaznic de frig, nicinu-mi mai amintesc ce povesteamcu Dan, dar vorbeam desprepoezie, cu siguranþã, despre ce sãfi vorbit. Tot ce îmi amintesc e cãsunam la Magistru din jumãtate înjumãtate de orã ºi pe mãsurã cetreceau orele, disperarea noastrãcreºtea. Pânã la urmã, ne-amresemnat cã urma sã petrecem onoapte în garã ºi am acþionat înconsecinþã. Am gãsit un non-stopde unde ne-am cumpãrat o pâineºi parizer. Parizerul era ambalatîntr-un platic atât de dur, încât nuam reuºit nicicum sã-l rupem cuunghiile sau cu dinþii (eram foartetineri, nu prea aveam dinþi; e ºtiut:în tinereþe ai de toate, mai puþin dinþiºi bani). Degeaba am izbit18 parizerul de o bancã din garã,CARUSEL SCRIITORICESCdegeaba l-am dat de-a dura,ambalajul naibii nu avea de gândsã cedeze. Ne-am gândit sãpunem parizerul pe ºinã ºi sãaºteptãm sã treacã un tren, „aºao sã-l ºi felieze”, a zis Dan. Pânãla urmã, într-un coº de gunoi amdescoperit o umbrelã stricatã, amsmuls o spiþã de la umbrelã ºi amînfipt-o în parizer. Bingo!Bineînþeles cã am fi putut cere uncuþit de la restaurantul gãrii, darniciunul dintre noi nu avea atâtacuraj. Am petrecut noaptea în salade aºteptare, într-un frig denedescris. Pe la ºase dimineaþa,epuizaþi, ne-am târât pânã laautogarã, era acolo un bar cumese înalte, la care stãteai înpicioare. Am intrat sã ne încãlzim.Cred cã era vreo ºapte dimineaþa.Pândeam momentele când unuiclient îi venea autobuzul, atuncilãsa pe masã ce comandase ºi ozbughea pe uºã afarã, iar noi nerepezeam la masa lui. Aºa se facecã am bãut mai multe cafele, câteun sfert de ici, câte o jumãtate decolo. Eram bucuroºi, ne revenisecurajul ºi încrederea. L-am sunatiar pe Magistru, dar tot degeaba.Am zis sã mergem într-o plimbarespre Copou. Urcând cãtre parc,am trecut pe lângã sediul edituriiJunimea ºi mi-am amintit cã îlcunoºteam pe unul dintreredactorii de acolo. Se fãcuse vreonouã, nouã ºi jumãtate dimineaþa.Am urcat la Junimea ºi, spresurprinderea mea, l-am gãsit peomul meu, ba mai mult, mi-a ºiîmprumutat niºte bani, cãci astavoiam eu de la el. Am coborâtnebun de fericire. Dan mã aºteptaîn stradã ºi am început sã râdemca nebunii ºi sã agitãm bancnoteleîmprumutate. Chiar sub Junimeaera un bar. Am intrat ºi ne-amdesfãtat cu cafele ºi cu mâncarecaldã. Din când în când, dãdeamfuga ºi sunam la Magistru de la untelefon public prins pe pereteleBibliotecii Centrale. Pe la vreo douãdupã-amiazã, Magistrul mi-arãspuns. Nu i-am zis toatãpovestea la telefon. Important eracã s-a bucurat sã mã audã ºi cãmi-a zis cã ne aºteaptã la el. Odatãinstalaþi la el în apartament, cuMagistrul tronând în jîlþul verde, i-am spus toatã pãþania noastrã.„Doamne, poete”, a zis, „deci tu m-ai înnebunit cu telefoanele! N-amrãspuns, eram cu o femeie. Vineuneori pe la mine ºi îmi trage niºtegimnastici”, a zis Magistrul, hâtru.A urmat un delir poetic, poveºtidespre Virgil Mazilescu, DanielTurcea, Nichita Stãnescu, ºi dreptregal absolut, am citit pe rând dinpoemul Parcul, al Angelei Marinescu,din cartea ei Skanderbeg, ce tocmaiapãruse la Vinea ºi Magistrul þineacartea pe mãsuþã, lângã el. Amrãmas pânã a doua zi, când Magistrulne-a dat bani sã ne întoarcem cuclasa I. „Nu sunteþi voi poeþi de clasaa II-a”, a zis. ªi aceea a fost singuradatã când am cãlãtorit la clasa Iîmpreunã cu bunul meu prieten. ªivreau sã mai zic cã singurul vagonneîncãlzit, din tot trenul, a fost vagonulnostru de clasa I, dar oricât a insistatcontrolorul de bilete, nu ne-am mutatîn alt vagon, la cãldurã. ªi bine amfãcut.Andra RotaruCairo via oierul BucurDeja mulþi dintre prietenii meiºtiu cã am o problemã cu poºta.Nu cu cea româneascã, ci cupoºta în general. Numai gândulcã trebuie sã mã deplasez pânãîn acel loc strâmt, în careoamenii se bulucesc unii într-alþii,fãrã sã mai existe vreun spaþiupersonal, în care simþi aromeleîmbibate în haine, parfumurile saudioxidul de carbon plutitor prinaer, ºi toate astea se mixeazã înnãrile ºi stãrile mele. Încât efectule de blocaj. Nici remuºcãrile, nici

efectele post amânare sauruºinea nu mã deblocheazã, cimã blocheazã ºi adaugã unsurplus de lentoare intenþiilormele.În 2008 am avut însã o relaþiefoarte bunã cu telefoanele datepeste hotare. Dimineaþã dedimineaþã vorbeam cu Nora Iuga,ea îmi povestea despre ceaþã,frig ºi soare, despre un locîndepãrtat, despre întâmplãrile cuplus ºi minus care se petreceauîntr-o rezidenþã în Elveþia. Ultimanoastrã întâlnire faþã în faþãfusese un pic dezastruoasã: oîntâlnire la Romanã, apoi un drumscurt, pânã într-un bar pe care l-am ales amândouã cu zâmbetulpe buze: Café Mon Amour.Numai cã “amour”-ul s-a finalizatcu un cappuccino servit într-oceaºcã care amintea de farfuriilegigant de supã. Ea cappucciono,eu nu mai ºtiu ce. Tot lichidulacela minunat ºi aromat a avutun efect înºelãtor asuprasimþurilor ei, iar întâlnirea s-asoldat cu o stare de rãu ºiameþealã. M-am simþit un picvinovatã, însã a fost prea târziu.Aºa cã, de la cele lumeºti lacele fãrã fir nu a trecut mult timp:am înlocuit cafeneaua cubucãtãria ºi cu telefonul carestrãbãtea Alpii elveþieni: eu îmibeam cafeaua de dimineaþãsunând-o sau fiind sunatã. Iarîntre aceste telefoane îndârjitese mai strecurau ºi scrisori.Pânã în ziua de azi folosescadresa poºtalã a mamei, însã nuºtiu cum, Norei i-am dat-o ºi pecea pe care nu o foloseam.Motivul? Stau la parter, iardistanþa dintre apartament ºicutia poºtalã e de câtevasecunde. O cutie pe care nu odeschid mai niciodatã, iar cândnu o deschid, sunt trimisã lapoºtã sã îmi ridic corespondenþa.Iar la poºtã chinul e ºi mai mare,pentru cã adresa din buletin ediferitã de aceasta. ªi atunci iarîncep sã bolborosesc ºi sã dauadresa mamei, care e mult maiconºtiincioasã decât mine. Pe eao salutã poºtaºul, îi pãstreazãcorespondenþa care trebuieînmânatã personal, o cunoaºte ºio laudã mereu. Eu sunt la polulopus. În þinuturile Septentrionului.Dupã o scrisoare rãtãcitã,Nora mi-a trimis un fel de duplicatal ei. Motiv sã accentuez cãrelaþia mea eºuatã cu poºta nu edoar unilateralã, ci bilateralã.Poºta nu mã vrea, nici eu nu oadmir prea tare. Deºi cred cãeste un gest romantic sã scrii demânã ºi sã corespondezi cuanumite persoane. Mai mult, ºirulnostru de scrisori avea o logicãa sa. Distrusã ºi ºubrezitã deniºte domni sau doamne care nuaveau cum sã ºtie cât depreþioasã e o constantã (între doicapricorni) în secolul XXI.La trei luni dupã ce primascrisoare se rãtãcise, iar o altaera pe drum, au început sã vinãsemnalele sau semnele: rãtãciretotalã, pierdere – altele trimise înaceeaºi perioadã ajunseserã,numai cutia mea poºtalã eragolaºã.De abia când Nora a revenitîn þarã, iar cele scrise fuseserãvorbite, am primit un plicîngãlbenit, cu o ºtampilã deCairo. Pãrea desenatã, nu aveadatã, numai semne vãlurite, iarCairo era scris cumva de ladreapta la stânga. Am dat deveste cã a ajuns scrisoarea, doarcã a avut un destin bizar. Numaiscrisoarea ºi poºtaºii ºtiu care esecretul unei plimbãri între douãpuncte geografice total diferite,care sunt misterul sau pilda dinspatele acestei cãlãtorii.Însã, în traducere Cairo=ceaînvingãtoare, aºa cã nu pot sã mãsupãr pe oierul Bucur. Ce altãlegãturã sau “separare” areBucureºtiul cu nisipurile egiptene nuam aflat, dar cu siguranþã a fost unsemn cã, cu mult înaintea naºteriinoastre, Nora a fost o împãrãteasãghidatã de Ra, a cunoscut dinastiileAyyubizilor ºi Mamelucilor, a fostapropiata lui Akhenaton într-unadintre cele mai controversate epociale istoriei omenirii.Radu VancuO searã dostoievskianãNu putem noi suferi cât poatepoezia anestezia, îmi spuneam,ºi vedeam în asta o dovadãultimã a eficienþei poeziei. Amcrezut în asta pânã prin 2002, numai ºtiu data exactã când MirceaIvãnescu mi-a rãsturnat definitivînþelegerea asta a poeziei. Afãcut-o fãrã voia lui, într-o searãdostoievskianã din vremea încare mai bea încã vodcã lemon;nu-i prea plãcea la gust însã, fiindmai slabã (32 de grade, faþã de40), îi era îngãduitã de doctor.Încercam cel mai ades sã-lpãcãlesc, pretinzând cã nugãseam la chioºc decât sticle deo jumãtate de litru – uneori însãporþia de 250 de ml de persoanãi se pãrea jignitor de micã ºi mãtrimitea s-o suplimentez. Cred cãaºa s-a întâmplat ºi în seara cupricina, bãusem pânã se fãcusenoapte de-a binelea, el nuaprinsese lumina, ºtiam cã îiplãcea sã lase sã coboarenoaptea peste noi în vreme cevorbeam, aºa cã n-o aprinsesemnici eu. Stãteam amândoi încamera cu biblioteca, el lungit pepat, eu pe scaun, nu mai reþin cemipovestea; s-a oprit deodatãbrusc, am crezut cã-ºi pierdusesuflul ºi m-am mirat (pe vremeaaia îºi pierdea suflul rar). Amaºteptat sã-ºi revinã, dar sprenedumerirea mea tãcea prelungit.M-am lãsat uºor spre el, ca sã-lîntreb dacã e totul în regulã, ºi i-am auzit respiraþia egalã:adormise. M-am pierdut, simþeamcã e indecent sã stau acolo, darnu voiam nici sã-l trezesc – devreme ce adormise aºa debrusc, însemna cã avea marenevoie de somn. Mi-a dat pringând sã plec, sã încui poarta ºisã las cheia în cutia poºtalã, darCARUSEL SCRIITORICESC19

nu ºtiam unde-i cheia ºi nuputeam s-o gãsesc pe întuneric.Lumina nu puteam s-o aprind,cãci l-aº fi trezit, iar dacã mãapucam s-o caut pe bâjbâite ºis-ar fi trezit, cine ºtie ce ar fi pututsã creadã. Sã-l las singur în casadescuiatã, era peste putinþã. Aºacã am rãmas þintuit pe scaun ºimi-am zis sã aºtept pânã setrezeºte, la urma urmei puteamfoarte bine sã dorm ºi eu acolo ºidimineaþã sã-i spun cãadormisem deodatã cu el. Poateera chiar mai indicat aºa, sã vadãcã ºi eu mã ameþisem la fel cael, se ºtie cât de în serios iaubãutorii competiþia etilicã. Amrãmas deci pe scaun, nemiºcatîn întuneric, decis sã nu mã ridicpânã nu se trezeºte el. Nu-mi dauseama cât a trecut pânã s-atrezit; se poate sã fi fost un sfertde orã, dupã cum la fel de binese poate sã fi fost mai bine de oorã. A fãcut-o la fel de brusc cumadormise, a reînceput sãvorbeascã prin întuneric, tare ºipe ton de ceartã, cum nu-lauzisem niciodatã. Am crezut laînceput cã mã dojeneºte pentrucã nu l-am trezit, însã mi-am datrepede seama cã nu vorbea cumine. Uitase de prezenþa mea ºise certa – ei, da, se certa cuDumnezeu, el, care trataîntotdeauna Subiectul ãsta cu omefienþã binevoitoare ºi vagironicã. Kantian convins, ºtia cãmetafizica nu e o problemã decunoaºtere, aºa încât oricedesfãºurare demonstrativã laSubiect i se pãrea completinutilã. Se dovedea acum, însã,spre surpriza mea, un credincioscare nu se îndoia nici o clipã deexistenþa Lui – de vreme ce strigacãtre El, vibrând de suferinþã caun pian lovit prea tare: „De ce numã iei? De ce, dacã mã iubeºti,nu mã iei odatã, cât crezi cã potsã stau eu aici fãrã ea?” DoamnaStela murise cam de un an. „Câtpoþi sã mã mai laºi aici, cât poatesã mai dureze?” Încremenisempe scaun, nici nu mai respiram,mã rugam sã adoarmã ºi sã plec,sã nu ºtie cã l-am vãzut în stareaaia. Striga însã tot mai tare,simþeam cã-i cedeazã corzilevocale – ºi, când credeam cã ceafost mai rãu a trecut, a 20începutCARUSEL SCRIITORICESCsã plângã. Mi se ridicã ºi acumpãrul pe mâini când îmi aducaminte sunetul plânsului ãluia.Dacã ar mai fi durat puþin, credcã aº fi început sã plâng ºi eu,însã ceva l-a fãcut sã mã simtã– nu ºtiu, poate respirasem preaapãsat, sau scârþâise scaunul,cert e cã a întors deodatã capulspre mine ºi, dacã înainte îisimþisem pânã în mãduvãplânsul, acum i-am simþit pânã înmeninge spaima. „Cine-i acolo?”,a murmurat. „Sunt eu, Radu,domnule Ivãnescu”, am spuspierit. A tãcut o vreme, respirândcu noduri, iar dupã ce s-a adunats-a burzuluit la mine cum n-a maifãcut-o, ºi n-avea s-o mai facã,niciodatã. Apoi aproape cã m-aaruncat afarã pe scãri – ºi vremede vreo sãptãmânã n-am maiavut curajul sã-l caut. Era, cred,cea mai lungã pauzã de pânãatunci din prietenia noastrã. Apoi,fireºte, s-a purtat ca ºi cum nimicnu s-ar fi întâmplat, ºi nici unuldintre noi n-a mai adus vorbadespre asta.Atunci mi-au cãzut, cum sespune în textul sacru, cojiþele depe ochi ºi am vãzut – am înþelescã, cu toatã suprafaþa relaxatã apoemului ivãnescian, textele luisunt varianta diurnã a aceluiplâns ºi a acelei spaime. Tot cea dat substanþa marilor urlete ºimarilor zbateri e acolo, învelit învolutele acelea ample aºa cumse învelesc obiectele fragile ºipreþioase ca sã nu se spargã lao mânuire inabilã. Poezia nuanesteziazã suferinþa, ea e chiarsuferinþa – extrasã gram cu gramdin corp, externalizatã poem cupoem, în doze infime dar letale,pentru ca cel ce suferã sã poatãfuncþiona. Pentru ca plânsul ºispaima sã-l viziteze numainoaptea, în singurãtate, iaranimalul social diurn sã-ºi poatãface mai departe numãrul. Iarcelui care se apucã de scris îitrebuie acelaºi tip de curaj ca ºitoxicomanului care se duce ladezintoxicare. Ba poate ºi maimult, cãci el n-are avantajulgrupului de suport.În fine, sigur cã nu inventez euapa caldã, problema suferinþei înpoezie e veche de când lumea,e poate chiar prima problemã princare a intrat dihonia în esteticieni.Pentru Platon, scrisul esubversiv ºi periculos pentru cã„hrãneºte emoþiile” (aºa cum,peste douã milenii ºi jumãtate,muzica va fi cel mai eficient, cãcicel mai spiritual, catalizator albarbariei emoþiilor pentru ThomasMann); pentru Aristotel,dimpotrivã, scrisul purificãemoþiile ºi suferinþa prin „mila ºigroaza” katharsis-ului. Dindilema asta nu puteþi ieºi, pare aspune poezia: cãci eu cred,aidoma rabinului din Buhuºi, cãºi Platon, ºi Aristotel au dreptate– poezia purificã, distrugând (saudistruge, purificând). Asta, înfaza de solve. Iar pentru cel caretrece testul, urmeazã faza decoagula – ºi abia atunci poezia,draga de ea, construieºte. Neconstruieºte. Ne face fiinþe maidecente pentru cei dragi. Însãaici ajung puþini. Aleºii, cã tot l-am pomenit pe Mann. MirceaIvãnescu, de exemplu, cel pecare am vãzut întâia oarã efectulpoeziei ca individuaþie. Sau, dingeneraþia noastrã, CosticãAcosmei. Avatar la fel de genuinal lui mopete. Restul, adicã ceice nu trec de solve, fie nu intrãîn faza de individuaþie, fie n-o ducla capãt ºi nu devin ce-ar puteafi. De asta se întâlnesc deseoriîn lumea literarã oameni care parpropria lor caricaturã.Urma sã dau apoi peste oîntrebare din Euphorion-ul luiBalotã care, de atunci încoace,avea sã mã obsedeze: unde esuferinþa în Ulise-le lui Joyce?Era pe vremea aia cartea meafetiº, o citisem în paralel cuoriginalul, M.I. mã tot întreba cummi se pare ºi, când i-am spus laun moment dat cã e cea maimare carte pe care o citisemvreodatã, mi-a retorcat, cu faþaluminatã de o bucurienedisimulabilã: „Ei, lasã, nuexagera”. Mã râcâia întrebarealui Balotã: unde era suferinþaMarelui Chinuit James Joyce întoatã odiseea asta? E Bloom,burghezul cam libidinal ºi egotist,un Mare Chinuit? E Stephen,artistul cu suflet în formã de Tomadin Aquino, unul? Unde e toatãsuferinþa aia? În gestaþialimbajului din Boii soarelui? În

monologul lui Molly, cea „prehumanand presumably posthuman”,cum o numeºte Joyceînsuºi într-o scrisoare? Unde eaºadar toatã suferinþa aia? Dacãartistul scrie cu sine însuºi, ºiJoyce era tot o ranã vie – unde esuferinþa?Acolo unde e ºi în poezia luiMircea Ivãnescu, aveam sã-mirãspund. Disimulatã în chiarmaterialul de construcþie al lumiiaceleia „ficþionale”. ªi înautoerotismul lui Bloom, ºi înbovarismele scolastice ale luiStephen, ºi în lubricitatea luiMolly, ºi în torsiunile aceleateribile ale limbajului (poate maiales în ele). Chiar dacã nu sevede, ea dã masa lumii aceleia,ca bosonul lui Higgs. Iar cândsimþi forþa teribilã, inescapabilã,a unei lumi care te va urmãri pânãla sfârºit – atunci ºtii empiric cãÎntr-un eseu de odinioarã, pecare nu-l mai gãsesc acum, amtranscris dupã un caiet (pe care,iarãºi, nu-l mai gãsesc acum)întreaga mea conversaþie de douãzile (ºi nopþi) cu Noica. Mã refer laprima noastrã întîlnire, de laînceputul anilor 80. A mai fost unaîn octombrie 1987. Aici voi povesti,desigur, un amãnunt incomod, daramuzant.Întîmplarea s-a petrecut,aºadar, cu mulþi ani în urmã...Constantin Noica a ajuns în Iaºiîn timpul unui “turneu” autumnal, pecare îl prefaþase ºi îl vestise printrunarticol din Transilvania, intitulat“Cei 22 ºi cultura de performanþã”.Valeriu GherghelO poveste cu Noicasuferinþa atârnã greu în materiaconstitutivã a acelei lumi. Nutrebuie s-o vezi la lucru quasuferinþã, sub forma ei uzualã, încare eºti obiºnuit s-o recunoºti –ca urlet, lamentaþie, vaietº.a.m.d. Dacã-mi amintesc deBloom branlându-se pe plajã,oricât de lubricã e scena,înseamnã cã cineva a suferitîndeajuns încât sã facã lumea aiaconsistentã. De asemenea, casã trec direct la Homer, oricât decinic e rãspunsul lui Ahile cândbãietanul Licaon îi cere sã-l cruþe(„Haide, prietene, ºi tu trebuie sãmori. Ce mai atâtea lacrimi? /Pânã ºi Patrocle a murit, un ommult, mult mai bun decât tine”),cinismul ãsta e construit din atomiai suferinþei ºi, aº risca sã spun,ai compasiunii – de vreme ce ºtiesã refuze compasiunea într-unchip atât de memorabil.Articolul consemna o axiomã denatura celor geometrice. La fiecaremilion de români cuminþi trebuia sãexiste, din pãcate, ºi un romângenial… Filosoful cãuta de-a lungulºi de-a latul þãrii ºi îndruma apoi (dela distanþã, prin corespondenþã)tinerii mai înzestraþi. κi doreaucenici. Nu ºtiu dacã a adunat fix22. Axiomele sociologiei nu aulucirea nealteratã a celormatematice. În privinþa mea s-aînºelat (este un adevãr îndeobºtecunoscut!), dar asta conteazã maipuþin. Eram cu prietenul LiviuAntonesei.Noica a coborît din tren (veneade la Botoºani), ne dãdusemîntîlnire la Biroul de Informaþii, neamrecunoscut fãrã dificultate. Amsurîs. Purta un pardesiu (saupalton?), cãciulã, pe umeri avea ogeantã de voiaj, zveltã, în picioareghetre interbelice. Ghetrelenicasiene au intrat în legendã cumult înainte ca deþinãtorul lor sãurmeze aceeaºi cale.Noica nu ne-a lasat sã ne tragemsufletele. De îndatã ce am începutsã urcãm spre Rîpa Galbenã aînceput sã ne interogheze minuþios(ºi necruþãtor): ce ºtim, de ce avemnevoie…M-a întrebat dacã citesc nemþeºte,am consimþit bucuros –absolvisem, de altfel, un liceuspecial, cu predare în limba germanã(a tuturor materiilor: Geografie,Istorie, Biologie etc.) –,dupã care mi-a pus întrebareaîncuietoare: ”Am auzit cã verificiCritica raþiunii pure”. Era adevãrat.Exersam vocabularul filosoficgerman (terminologia idealismului)dupã tratatul publicat de ImmanuelKant în 1781. Dupã o pauzã, acontinuat nemilos: “Ce ediþiefoloseºti?” Întrebarea lui Noica m-a aruncat în întunericul cel maiabrupt.Nimeni nu-mi mai vorbise pînãatunci despre ediþiile critice ºidespre folosul lor. TerminasemFacultatea de Filosofie, însãproblema editãrii critice aoperelor lui Platon, Aristotel sauKant, cu note ºi explicaþiiamãnunþite, îmi rãmãseseperfect necunoscutã.Încurcãtura mea nu se rezumala atît. Ce-i drept, aveam acasã unexemplar din Critica raþiunii pure înoriginal. Dar volumul (vechi, deformat modest ºi cu literã goticãaproape invizibilã) nu mai avea demult copertele originare. Fusesetocit de nenumãraþii lui posesori,prin mîinile cãrora trecuse. Maripete gãlbui decorau hîrtia. Volumulfusese gãsit în podul unei ºcoli. Unamic binevoitor mi-l donase. Eramîncã în liceu. Fusesem, se vede,singurul destinatar potrivit.Prin urmare, la întrebarea luiConstantin Noica, nu aveam cîtuºide puþin un rãspuns valid. ªi nuaveam, la urma urmelor, nici mãcarun rãspuns în genere. Sã-i fi mãrturisitcã, de fapt, exersam terminologiafilosofiei clasice germane(Dasein, Bewußtsein überhaupt,Vernunft, Verstand u.s.w.) dupã oediþie elementarã ar fi reprezentatcu siguranþã o jignire atîtpentru Kant, cît ºi pentruConstantin Noica. Drept urmare,am început foarte stînjenit oexplicaþie laborioasã, cu nenumãratecoordonate ºi subordonate,cu digresiuni ºi ocoluristînjenite, din care primul carenu pricepea nimic era susiscãlitul.Ajuns în întuneric,descriam înfiorat întunericulînsuºi. Devenisem mai obscurCARUSEL SCRIITORICESC21

CARUSEL SCRIITORICESCdecît însuºi Immanuel Kant.Ciudãþenia consistã în faptul cãlui Noica i-a plãcut rãspunsul meuevaziv, în care nimic nu era precisºi totul era apocrif. Vorbeam degrafia goticã a cãrþii, de vechimeaei nebuloasã, de emoþiuneasolemnã cu care îi întorceampaginile mîncate de cari... Filosofuls-a luminat dintr-o datã la faþã, s-aoprit, mi-a pus mîna pe umãr ºi aexclamat zguduit de un mic extaz:“Deci studiezi ediþia Academiei dinBerlin! Bravo!”I-aº fi putut rãspunde precummedievalii: “Non sequitur!” Dinpremisele adunate de mine, într-undiscurs noros ca o perioadãkantianã nu rezulta nicio concluzie.Eram în clasa a unsprezeceade liceu (prin 1980) cândam aflat cã Nichita Stãnescu vaajunge la Cluj ºi va putea fivãzut în carne ºi oase. De cititîl citisem ºi îl comentasem cutatãl meu (coleg de facultate,odinioarã, cu ºi fan al lui Nichita),care clama adesea, prinapartamentul nostru strâmt,dupã moda comunistã, cã Nichitaeste, fie cã acest lucru convinesau nu, poetul de anvergurã alanilor 80. Tata îmi spunea asta învreme ce era la fel de captivatde noii poeþi care apãruserã pepiaþa de carte ºi care propuneaucu totul altceva decât pânãatunci (Cãrtãrescu, Coºovei,Mureºan, Iaru, Marin, Petreu,Stoiciu ºi mulþi alþii). Ce-i drept, îl22 citisem, întrucâtva pe laDin poliloghia mea dilatorie (cu untermen juridic) nu urma decîtdesãvîrºita mea ignoranþã cuprivire la ediþie ºi îngrijitori. Scurtspus: ignoram complet editura ºilocul în care se tipãrise bucoavnamea.Concluzia poveºtii este, dragiimei, una singurã: de la primaîntîlnire, printr-o favoare a cerului,m-am bucurat de înþelegereainstantanee a filosofului de laPãltiniº. Sintagma “filosoful de laPãltiniº” s-a uzat încã din clipa încare cineva a inventat-o.O las aºa, ca sã mã pedepsescpentru juvenila mea neºtiinþã. Pecare nu mi-o iert nici acum, dupãatîta amar de vreme...Ruxandra CesereanuOchelarii mei liceeni de soare: poetul ºiactorulºaisprezece-ºaptesprezece anipe Nichita, dar nu îndeajuns încâtpoezia lui sã mã marcheze. Totuºi,eram fascinatã de ideea cã Poetul(cu majusculã) va ajunge ºi la Cluj,chiar dacã preocupãrile mele pevremea aceea erau altele, de laPink Floyd la proza sud-americanãºi la filmele americane, sã spunem.Eram, cum spuneam, în clasaa unsprezecea, ºi evenimentulvenirii lui Nichita Stãnescu la Cluja ambalat întreaga mea clasã deviitori doctori, chimiºti ºifarmaciºti. Aºa încât, mai alesfetele, ne-am deplasat la GaleriaArtiºtilor Plastici unde Nichitaurma sã se producã. Nu maiconta motivul pentru care poetulajunsese în urbe (un vernisaj), cidoar faptul cã el putea fi vãzut dela oarecare distanþã ºi relativãapropiere. Apoi mai era un motiv:poetul nu venise singur, ci însoþit(printre alþii) de un actor chipeº,talentat ºi în vogã – IonCaramitru.La vernisaj, lucrurile s-audesfãºurat cam aºa: Poetul eramasiv ºi timid, ca un urs leneº,adormit, dar, undeva în preajmalui, se gãsea Ion Caramitru,sprinten, ºarmant, causeur.Nichita a recitat oarecumîmpotmolit, împiedicat, cu noduri,mulþimea îl sufoca, în vreme ceIon Caramitru a recitatprofesionist, cu tâlc, seducãtor.Lumea se zgâia la amândoi,fiindcã amândoi erau VIP-uri. Iarnoi, fetele din clasa aunsprezecea de la Liceul deªtiinþe ale Naturii, ne zgâiam deabinelea vrãjite, deºi nu era încãlimpede de care dintre cei doi.Apoi tatãl meu mi-a dat ghessã mã duc sã-l salut pe Nichita,fiindcã ºi eu scriam poezie ºi, nuiaºa, ce alt botez literar ºinorocos decât sã dau mâna cuPoetul ºi sã îl anunþ cã ºi eu scriupoezii, ehei! Numai cã pornind-oeu spre Nichita, am priceputimediat cã mã voi duce la cu totulaltcineva! Pe poet puteam ºi doarsã-l citesc cu asupra de mãsurãºi îmi ajungea, dar faimosul actormerita abordat aici-ºi-acum. ªiaºa am ajuns lângã chipeºul IonCaramitru pe care l-am anunþatcu obstinaþie cã vreau sã-lîmbrãþiºez. Actorul a acceptatcu dexteritatede seducãtorºi ºi-a desfãcutbraþele casã pot sã oficiezîmbrãþi-ºarea râvnitã.Iar în clipa încare aceastas-a produs,colegele melede clasã auemanat unmurmur difuzde admiraþie: eram o eroinã cums-ar spune, o micã eroinã deliceu!Când îmi amintesc astãzi deaceastã scenã mã amuz copiosºi plusez întotdeauna. Tot astfels-a amuzat ºi Ion Caramitrucând, la mulþi ani de laîntâmplarea cu pricina, prin 2011(când am þinut o conferinþãdespre poezie la TeatrulNaþional), i-am relatat ispravamea de fetiºcanã de odinioarã.Când îl prevenisem cã am sã-ispun un lucru de tainã, IonCaramitru devenise galantbãnuitorca nu cumva sã îmi fifãcut curte cândva. Eram preamicã, domnule Caramitru, aºaîncât ar fi fost imposibil sã mãcurtaþi, am zis eu – iar apoi amchicotit împreunã.

Aveampaisprezeceani când, pasionatde lecturãºi dornicsã vãd un scriitorîn carne ºioase, m-am înfiinþatla oreleamiezei la librãriacentralãa oraºului, undese anunþaseo lansare decarte. Eroul evenimentului era undebutant, iar eu ºtiam deja ceînseamnã asta. Mã aºteptam, prinurmare, sã vãd un tânãr sau un omîn floarea vârstei, plesnind de sãnãtate,ºi sã descopãr, privindu-l,ce anume îl recomanda pentrupasiunea cãreia mã pregãteam, înadâncul sufletului, sã îi dedic mareparte din eforturile mele de a deveniceva. (Debutul meu la masa descris din sufragerie se consumasepe clasa a II-a, cu un roman deacþiune localizat în Far West,suspendat la pagina a doua dinmotive pe care le-am uitat…)În Librãria „Ioan Slavici” seumpluse de lume, dar eu mi-amgãsit un loc mai în faþã, pe lateraladin stânga, lângã rafturile cu cãrþice urcau pânã în tavan. Apoi auapãrut cu directoarea librãriei maimulþi bãrbaþi, dintre care îl reþin peunul cu aer sigur, înconjurat deatenþie ºi de asiduitãþi, ºi care s-adovedit a fi directorul edituriiEminescu din capitalã, criticulValeriu Râpeanu. Un altul era ofigurã familiarã deja mie, pentru cãera un scriitor local, un lungansubþire, cu favoriþi lungi, doctorulFlorin Bãnescu. Debuta tot atunci,chiar la editura respectivã, cu unvolum de proze scurte intitulat Sãarunci cu pietre în soare ºi afiºaun aer încrezãtor în sine, cordial,în timp ce Râpeanu vorbea grav,avea o minã importantã ºi se roteape cãlcâie cu tot corpul, când întrodirecþie, când într-alta,cuprinzând aulic cu privirea aurelede deasupra capetelor dinasistenþã. Mai erau ºi alþii dintrescriitorii locului, Gheorghe ºi IleanaOvidiu PecicanPrimul debutantSchwartz, în mod sigur. Gyuri,cum îi spunea deja toatã lumea,debutase cu un an înainte la Ed.Facla din Timiºoara cu romanulMartorul, bine primit de criticã ºipremiat.Dar eu eram dornic sã vãddebutantul pentru care venisem ºiîn jurul cãruia se fãcuse mai multãreclamã din gurã în gurã. Senumea Gheorghe Vornicu ºi, înclipa când l-am zãrit, aflând dingura prezentatoarei cã el erapersoana respectivã, nu mi-am maiputut desprinde ochii de el. Era unbãrbat înalt ºi osos de… optzecide ani. Fusese odinioarã, din câtespunea Valeriu Râpeanu, învãþãtor,cunoscuse dupã rãzboi refugiul,era din Vrancea ºi… la optzeci deani, se încumetase sã trimitã prinpoºtã un manuscris intitulat Umbralui Horia, pentru a participa laconcursul de debut al editurii.Am stat la coadã dupã autograf,convins de-acum cã drumul pânãla debutul în volum poate fi o calelungã ºi întortocheatã, ºi l-am maiîntâlnit o vreme pe stradã; ba, odatã, ºi pe culoarul teatrului nostrude stat, în pauza unei piese dinacei ani… Am ºi vorbit cu el,atunci, întrebându-l respectuosdespre ce mai scrie, ce planuri maiare… Mi-a vorbit didactic, uºoraplecat de spate…Aflu acum cã, nãscut în 15octombrie 1892 a murit puþin maitârziu, în 18 august 1974 ºi cã afost erou în primul rãzboi mondial,profesor numit de Consiliul Dirigentîn 1919, cã a servit ca profesor laSighet vreme de zece ani, înperioada interbelicã, unde a ºiinaugurat, în 1926, MuzeulEtnografic în Aer Liber, ajungânddirector de gimnaziu la Oradea ºifiind urmãrit de horthyºti pentru a fiexecutat dupã cedareaTransilvaniei de Nord. Pânã în 1952a fost profesor la Arad, tot acolorãmânând pânã la sfârºitul vieþii.Bãtrânul înalt ºi osos pe care l-am cunoscut odinioarã îmi apareºi acum, cu aerul lui desupravieþuitor din alte vremuri, unpic strãin ºi rigid, o imagine viabilãa scriitorului, chiar dacã nu a maiapucat sã scrie vreo altã carte.Oase tari, vârstã imemorialã ºidebutând atunci când nimeni nu seaºteaptã sã o facã, iatã una dintreposibilele ipostaze simbolice aletipului autorului de prozã.ªtefan ManasiaAmintire cu Border CollieDintre locurile unde-am bîntuitîn Cluj, cel mai drag mi-a fostashramul de pe GrigoreAlexandrescu nr. 45, descoperitdupã drumuri lungi – ca aleºerpaºilor – în compania agentuluiimobiliar. Aici, comunitateapensionarilor ecologiºti ºi þinînd deregulile lor comice ºi desueterezista lumii pestriþe, vocale ºi altfelnonviolente a mãnãºturenilor mairecenþi. Babele mele (da, în scurttimp vecinele pasionate dehorticulturã devenirã babele mele)cultivau muºcate, nucus ºi limbasoacrei pe scãrile cu ferestre mariºi în luminatoare. Pliveau ºifertilizau trandafiri galbeni ºi roz, cîtþeasta de copil, în grãdinile blocului,printre pini caligrafiind codulBushido pentru începãtori. Înapartament, la amurg, aeruldevenea portocaliu ºi dens ca omeduzã, iar eu zãceam într-un felde extaz, abia reuºeam sã maiscriu la cartea micilor invazii, pecare-o meºteream atunci.Proaspãt însurãþel, îmi onoramobligaþia (ºi plãcerea) sã patronezcolocvii nesfîrºite. Libaþii sau nopþiascetice, ale ibricelor de cafea ºifilmelor rulînd pe monitorul gigant:CARUSEL SCRIITORICESC23

CARUSEL SCRIITORICESCTrier, Pasolini, Truffaut. Maitotdeauna aveam musafiri saucineva rãmînea peste noapte lamine, toþi se simþeau datori sã-mirãsfoiascã ºi sã comentezevolumele din bibliotecã (poezie,prozã, artã în special). Zoriiavansau mai mereu pe Pink Floydsau pe versurile vreunui beatnicrecitate împiedicat.Aºa cã mi-e imposibil sã înþelegde ce, în noaptea aia vãratecã ºiclarã, aveam sã pãrãsescbojdeuca ºi sã cobor cu marelePerþa, Cosmin Perþa, la bancã, înfaþa blocului, sub bolta de trandafiri,împãrþind frãþeºte o sticlã ºi opiniidespre literaturã ºi viaþã. El bãteaîn expresionism. Eu, ceva maieclectic, mai supãrat. Se fãcuseliniºte pe Grigore Alexandrescu,pensionarii mei funcþionau peregim diurn, în aer croºetau liliecii,zbîrnîiau coleoptere, fluturii denoapte rulau/ derulau trompiþelacome. Stam, în noaptea caldã caun zãcãmînt petrolifer saudit, sauca într-un tablou de Salvador Daliintitulat: Conspiratori menºeviciteleportaþi ºaptezeci de ani în viitor.Era, pe Grigore Alexandrescu,liniºtea aia în care auzi ultimeledouã sute de grame cãzînd înapoipe fundul sticlei, ca niºte pietricele,ceea ce înseamnã cã trebuie sãpleci, sã ajungi în pat ºi la somnulfelin, numai cã marelui Perþa i s-anãzãrit: Mã, ãsta nu e cîinele luiBujan? ªi potaia ce trebuia sã fieun collie femel s-a apropiat de noi,lãþoasã ºi prietenoasã. Ne-a linsmîinile ca unor prieteni vechi.Recunoscîndu-ne. Recunoscãtoare.Ãsta e cîinele lui Bujan, dacãi-l ducem, trebuie sã ne facã ovodcã. I-a doua oarã cînd i-lrecuperez, bietul de el, altã datã numai pomeneºte. Bujan trãia înepoca aia absolut spasmodic,ininteligibil, aberant, ascultaMassive Atack, scria un fel deprozã eroticã, încît pînã ºi Kara(puiul de collie primit cadou de la oprietenã) nu mai rezistase îngarsoniera de pe Primãverii ºisãrise exasperatã pe geam (noroccã apartamentul fusese construitla parter). O gãsisem întîmplãtor,la panoul cu animale pierdute dinholul cabinetului veterinar. Îlstudiam întotdeauna ºi mã24 minunam cum de-i face Dumnezeupe unii atît de inconºtienþi:sufeream pentru mîþe ºi potãi, i-aºfi trimis la somnicul de veci peadulþii bipezi, care-ºi turnau cel maiadesea sufletul înlãcrimat ºi glossyîn bileþele agramate. Vãzusem cuochii mei: unii furau boldurile saupionezele în care erau prinseanunþurile mai vechi, ca sã ºi leinstaleze pe-ale lor. O dusesem peCsilla la deparazitare ºi pe Kara amrecunoscut-o dupã descriere. Înplus fusese descoperitã cam înaceeaºi zonã (a dispariþiei dinpurgatoriul bujanian, duhnind aburlãcie ºi Carpaþi fãrã filtru). Karavagabonda prin pãrculeþul de peCanalul Morii, îmi spusese atuncio doamnã îmbrãcatã sport ºi destulde sexy. Stai cu el ºi ai grijã ca deochii din cap, Cosmin, urc sã aducniºte felii de salam. În apartament,cãtre nevastã-mea, somnoroasã:N-o sã-þi vinã sã crezi, tocmai amdescoperit-o pe Kara lui Bujan. Eultima oarã cînd i-o mai duc.Abandonînd sticla pe banca dinfaþa blocului, am urcat potaia pescãri, cînd voiniceºte ca pe unpacient îndãrãtnic, cîndademenind-o cu felii de salam.Eram Ilf ºi Petrov ducînd la consiliulde cenzori un manuscris gigant ºicu pedigree incert, care puteaoricînd sã incendieze bibliotecilepublice din Urali. Potaia schelãlãiasperiatã, tipii ãºtia cu idei fixe nu-iinspirau încredere, aºa cã nu selãsã deloc convinsã sã intre încadã. Ne-am udat de parcãexplodase conducta cu apã caldã.Mã gîndeam, în timp ce-osãpuneam ºi terorizam cu duºul,cã bine spãlatã ºi parfumatã ar fientuziasmat-o pe Camelia sau,dacã n-ar fi entuziasmat-o, ar ficonvins-o baremi sã-i îngãduie sãpetreacã restul nopþii pe balcon, iarnoi, sufletele caritabile, aveam sãprimim permisiunea de a mai faceun drum, un singur drum, pînã lanonstop. Ion Vinea ieºind de lamititica nu hrãnise oare cîinii, detoþi bãnuþii lui? Orwell nu dormisengrãdinile publice-n compania lor?Dar Jack London? Dar Céline? Amspãlat cîinele ºi cîinele avea ochiiuriaºi ºi înspãimîntaþi. Cosmin îlþinea acuma strîns, Camelia a venitla auzul chemãrii mele entuziaste(mai mult ca sã nu trezim bãbuþelegrãdinar,pentru care simþeam oiresponsabilã prietenie): Cum sãfie potaia asta collie-ul lui Bujan?Voi nu vedeþi cã e alb? Seamãnãasta cu Kara? Are vreun peticroºcat? I se dusese culoarea cîndl-am spãlat, am început sã explic,iar cîinele mã privea ca ruletistullui Cãrtãrescu: un tip care toatãviaþa avusese ghinion, pînã ºi înclipa morþii. Duceþi-l de unde l-aþiluat, nebunilor. V-aþi uitat mãcardacã e bãiat sau fatã? Nu ne-amuitat. Am coborît toþi trei sub boltade trandafiri, doi împãrþind gramelede vodcã, al treilea lingîndu-se pebot dupã ultima felie de salam. ªicînd mãnãºturenii s-au pornitsomnoroºi cãtre fabrici, în zoriidezaxaþi sau pur ºi simplupinkfloydieni, potaie îi lãtra cu unfel de furie reþinutã ºi cu o anumemîndrie, aia de a-ºi fi fãcut rost(pentru) o singurã noapte de doistãpîni.Baladã 2 (detaliu)

Lui ªerban Cioculescu îi cerîn unul din drumurile mele prinBucureºti un text despre TudorArghezi, pe când autorul„Cuvintelor potrivite” trãia.Nu pot situa exact momentul,dar judecând dupã faptul cãilustrul critic e prezent în paginile„Stelei” într-un grupaj aniversarArghezi cu o colaborare,„Metafora stepei în douãvariante”, ºi cã în 1967 e anulmorþii marelui mãrþiºorean,probabil acestea se petrec prin1966, când revista are în numãrulpe luna mai doar un scurteditorial nesemnat, „Tinereþeapoetului”.Sunt surprins de rãspunsulprimit, unul exprimat prompt, derefuz, cum relaþiile noastre decolaborare sunt bune, ºi cordiale,întãrite ºi printr-o împrejurare deviaþã, o cãlãtorie în Franþa, laParis, în 1968, într-un schimbcultural, împreunã cu VladimirStreinu, ambii cu soþiile, ªtefanAug. Doinaº ºi încã cineva, catrimiºi ai Uniunii Scriitorilor,gãzduiþi, gospodãrindu-ne laPenclubul parizian, undeva peChamps Elysées. Îi invoc ºimonografia, pe care eu o citisemprin deceniul 6, unde îl numea„cel mai mare poet român dupãEminescu”.– I-am sãrutat buzele cândi-au fost amare...Formularea, care mãdescumpãnise, mi-a plãcut, m-aurmãrit un timp; subiectul eraînchis. Spusã cu un rictus, alunor buze subþiri, ºi el amar, miAurel RãuTrei videoclipuris-a fixat în minte ca un poem întrunvers de Ion Pillat. Poate ºifiindcã îl viza pe un fostvânzãtor de cireºe...*O amintire cu MarcelBreslaºu. Pe care îl cunosc dinviaþa literarã a începutului anilor60, prima datã l-am vãzut, micde staturã, rotunjor, volubil, spiritual,cu nelipsitsa lui pipã, laCluj, unde venea la o întâlnire cucititorii, când scriitor foarte tânãrprimisem, nu mai ºtiu cum, poatedin partea Filialei Uniunii Scriitorilor,sã-l întâlnescîn holulhotelului Astoria,ºi probabilºi sã-l însoþescprin oraº; alteori,în ºedinþe,sau în vreungrup mai restrâns.În 1954, iarna,pe timpulviscolului,aflându-mãîmpreunã în Bucureºti cu A. E.Baconsky, vreo 15 zile, unde veniserãmamândoila o ºedinþãºi acum eramliteralmenteblocaþi în nãmeþi,ne fãceamveacul, la amiazºi serile, în restaurantulhoteluluiAthénéPallace. Sprecare puteamavea acces, înacele condiþii,pe Calea Victoriei, purcezânddinspre hotelul „7 Noembrie”, încare eram cazaþi în aceeaºicamerã, o clãdire care va cãdeala cutremurul din 77.În sala elegantã, mare, la careajungi prin vastul ºi luxosul hol,îl întâlnim ºi pe Breslaºu.Adesea ne aºezãm la aceeaºimasã. Se discutã, se ºueteazã,sub asediul multului timp, dupãcum sunt ºi comentate feluriteveºti pe seama diverselor grozãvii,noutãþi. Între altele, cã IonelTeodoreanu a murit de inimã,mergând sã cumpere pâine, prinimposibil, ºi cã la groapã sicriul cutrupul sãu a fost tras, dus, ca pesteniºte dealuri, cu o sãniuþã. Venindvorba de Nicolae Labiº, o glorietânãrã ce se accentua, autorulvolumului „Dialectica poeziei”, darºi fabulist ºi semnatar al câtorvacãrþi pentru copii, ca „Bondocel îºialege o meserie”, într-o formã, cadebit verbal, care sã-i placã ºi luiBaconsky, ce are câteva ironii laadresa poetului din Mãlini, nu sepoate abþine de la o micã – sã-ispui, anecdotã. Pe comeseanulnostru, în posturã de maestru, l-arfi vizitat cineva de la o revistã detineret, pentru un interviu, acceptasesã-l primeascã, dupãinsistenþe, însã chestionatorulvenise, legatã de viaþa literarã lazi, cu o singurã întrebare: „Cecredeþi despre poezia lui Labiº?”.La care poetul vârstnic, profesortotodatã la Institutul de Artãteatralã, ºi un iubitor de calambur,uºor vexat, ar fi recurs la un doarjoc de cuvinte, reluat acum, cu omãsurã de precauþie („vi-l spun,dar sã rãmânã între noi”) greu dereprodus, despre douã moduri deiubire concretã, dintre care unul arputea fi aproximat printr-un adverbsau substantiv începând cu litera„f”, ºi cu terminaþia de asemeneaîn „iº”. Iar rãspunsul ce fusese datse termina cu mãrturisirea: „În cemã priveºte, eu îl prefer pe al doileacuvânt sau mod”. Acestea, numaiprin nori de pufãit.Altãdatã ni se asocie, în acelaºidecor, la cinã, ºi familia V. Em.Galan (familie, fiindcã fostul gazetarºi flãcãu tomnatic, un blând, acumun romancier, era nu de mult cãsãtoritcu o fostã colegã a mea, camlãdiþã literarã, renumitã cafeministã, cu apetituri sindicale, la„ºcoala de literaturã” de pe Kiseleff,fabricã din care se spusese cãscoþi toþi atâþia scriitori câþi au ºiintrat la deschidere, ºi pe care oabsolvise de curând ºi autorul„Primelor iubiri”), când masa selãrgi. Fabulistul fiind însoþit ºi elde soþie, încã studentã la Teatru, osimpaticã ºi drãguþã, ºi cu personalitate,Kuky. Dupã fripturi ºiniºte trufe de ciocolatã, spe-CARUSEL SCRIITORICESC25

cialitatea casei, venind vorba ºidespre opreliºtile felurite caresurveneau când þi-era, dupã micisemne bune, viaþa mai dragã, pecare toatã lumea le învoca, prinînceputul de dezgheþ, cu ocoliºuri.Se folosea, în discuþie, la intervale,acelaºi denominativ, în legãturã cuo strângere de ºurub: „Neabâzdrugã”.– ªi când þi-e viaþa mai dragã,când lucrurile încep cât de cât sãmiºte, sã devinã mai posibile, hop,cu o ghioagã, ºi nea Bâzdrugã! ªirâzi, cu exemple, care se pierd înnegura vremii, despre cum mãciucaloveºte la mir, unele picante. Când,la o cotiturã a indignãrilor vagi,difuze, redactorul de la „Scânteia”,cu unele situaþii mai dure înreportaje, ºi în atenþia criticii într-unmod mai aparte dupã romanul„Bãrãgan”, cucerit ºi de farmeculunuia dintre vorbitori, dupã o legãnarepe muchie a unui punct devedere mai radical pe tãrâmul liricii,tocmai vrea, cere, într-un elan, sãfie date cãrþile pe faþã, respectivplaseazã, cu un surâs galben,imprudent, întrebarea :– ªi în fond cine e acestBâzdrugã?La care Breslaºu, pe un val devoie bunã, dar poate ºi într-oconsonanþã cu o poliþã care erade plãtit ziarului de atâtea strategiiºi faceri ºi desfaceri, în politica ºiviaþa literarã, cum întrebarea serepetã, ºi nu-i dã mâna sã aratede mai multe ori cu degetul mare,în sus, cum se obiºnuia într-unlimbaj gestual, se rãsuceºte sãînvingã o reþinere ºi izbucneºtesalvator, salvând, într-un:– De pildã, dumneata!Evident, rumoarea, cu ale ei. Înliniºtea care s-a lãsat, ora târzie,de dupã miezul nopþii, a sãrit înajutor ºi ea, ºi prin troienele înalte,de zãpadã, prin faþa Bisericii Albe,prin rafalele de vânt, toate erau cadintr-un alt veac.*Prin toamna aceluiaºi an, 1954,când nu reuºeºte sã fie pus odatãîn aplicare un proiect mai vechi, deo întâlnire cu cititorii, un obiceidupã câteva atari „ieºiri” în maimulte oraºe mari, cu succes, poeþiirevistei „Steaua”, clujeni, lasã, înfine, în urmã, nici mai mult nici mai26 puþin decât dulce târgul Ieºilor.CARUSEL SCRIITORICESCPentru o agapã din „ZodiaCancerului”, la o casã din câmp,între niºte podgorii ºi pomi fructiferi,într-o familie primitoare, cu vreo treifete frumoase, încã ºcolãriþe, toatecu darul cântecului, a unui spaniolstrãmutat în Moldova, prieten cuscriitorii zonei, pe nume Cortez.Drumul e în pantã, de pãmânt, apoipe alocuri o cãrare, ziua e însoritã,lumina melancolic-visãtoreascã, ºisufletele gâfâie de vitalism, ceatae numeroasã, fiindcã pe lângãpatru bejeniþi de pe Someº, poeþidin care pe trei sã-i numim, A. E.Baconsky, Victor Felea ºi AurelGurghianu, între bahluieni cordiali,un prozator Ion Istrati, preºedinteleFilialei Uniunii Scriitorilor, cu soþialui, ºi ea scriind, un critic literar fin,nu numai cu discurs intelectual ciºi în termeni buni cu zeul vinului,Ghiþã Mãrgãrit, un poet tâlmãcitorde marcã din poezie rusã, amintindde anii „Mesei umbrelor”, ºi careadusese într-o vreme într-o strofã,din condei, lucrurile astfel, dinpoetul din Reazani: „Scoalã-mã înzori de dimineaþã / O tu mamã caremã ogoi, / Sã mã duc pe bãrãganprin ceaþã / Sã primesc un oaspetede soi”, iar acum recita în neºtiredin „ªalul negru” de Puºkin, pecare tocmai îl surghiunise peromânie, nu între Nistru ºi Prut, îiavem ºi pe doi bucureºteni, GeoDumitrescu, ce a lãsat, de poatenici un an, reduta noastrã clujeanãpentru conducerea „Iaºului literar”ºi îl are ca invitat azi pe un altconfrate de pe Dâmboviþa, lavedere în topul romancierilor orei,Nae Jianu, cu care unii ne ºtim dintrovacanþã de anul trecut, de laValea Vinului. ªi alãturi de care eraaºteptat sã întãreascã o componenþã,„de la centru”, încã unsuflet de o rezonanþã în peisajmoldav, ca fost ºi tovar㺠de viaþãal unei scumpe pierderi a liricii anilor1944-1945, Magda Isanos -Eusebiu Camilar.George Lesnea e mai bucurosca alþii la gândul cã autorul„Turmelor”, ochelaristul cu trupîndesat ºi o minã gravã, de magdac, dat cam biniºor pe brazdaingineriei sufletului omenesc, dar ºiacademician din 1948, avea dinclipã în clipã sã ne ajungã din urmãpe cale, cãlãuzit de cineva, un altcritic, tânãr, rãmas sã-l ia din garã,iar autorul cu numele de la un râudin Ardeal, dar nãscut în Fãlticeni,al romanului „Viforul”, repeta, decâte ori vre un sceptic se uita laceas, cã a vorbit cu el ieri la telefon,îºi avea valiza fãcutã, a ales un aldoilea tren doar pentru o scurtãºedinþã de Fond Literar, unde eraîn Comitet, cu importanþa ei, aºacã într-adevãr momentul apariþieiîi va fi înaintea sosirii noastre înlocul unde suntem aºteptaþi, alduit.O bucurie, tradusã ºi într-oîncetinire de ritm, la mers, caresfârºeºte prin a-l scoate din sãritepe bãiatul autorului volumelor deversuri „Veac tânãr”, din 1931 ºi„Pomul vieþii”, din 1943, un copilfoarte drãguþ de ºase-opt ani, dupãcare el se topeºte,ºi care,apostrofatcând de tatãlsãu, când deceilalþi, certatcã prea se depãrteazãdepotecã, luânduseba dupã unfluture, ba dupãun zbor de funigei,se supãrãdintr-odatã ºiaruncându-ºi de pe umerii micirucsacul mai mult ornamental, cape o grenadã, în paºii grupului,strigã spre toþi, spre întregul ºir:- Sunteþi niºte camilari!ªi „camilari”, când nu„cãmilari”, se va fi toatã ziua, laluminile unui vin auriu, muscat, lao masã întinsã într-o grãdinã, cufripturi ºi dulciuri, ca-n poveºti, subfrunze galbene, printre stacane, întransportãri ºi prin vocile deargint, de privighetori, ale unor celpuþin douã viitoare glorii ale uneimuzici de operã ce va fi admiratãnu numai în þarã, – cum dãruireaprea cu zel intereslor de breaslãface ca membrul în comitetul directoral trezoreriei obºtii, autor ºial romanului „Cordun” din 1942,sã nu se mai iveascã pânã laspartul târgului, sub stele, ºi nicidupã; ºi astfel, un imponderabil ºiinexplicabil din chimia numeluiabsent sã sporeascã o poezie aunei profesii de prin pulberiledeºerturilor, la români neajunsãcu motivul unui Harap Alb dinpoveºti, apusã, pierdutã...

CAZUL TRIBUNANoul iacobin provincialIon PopCeea ce se petrece acum larevista Tribuna, sub aºa-zisa«direcþie nouã» a lui Mircea Armanºocheazã, de la o vreme, lumeascriitoriceascã din cauza moduluimãrunt-dictatorial cu care proaspãtul«manager» gãseºte decuviinþã sã conducã treburileprestigioasei publicaþii clujene.Insultele grave la adresa unorscriitori ºi oameni de culturã, cucare ne-a învrednicit acest personajcu veleitãþi reformatoare,limba de lemn a programului sãuafectat grav de o retoricãgãunoasã, amintind de aniiregimului cãzut acum vreo douãdecenii, apelul mai mult sau maipuþin voalat la subordonareapoliticã a scrisului, au alarmat dela început, iar cele cinci sute desemnãturi pe protestul scriitorilor,venite din toatã þara, suntelocvente pentru respingereadecisã a acestor agresiuni. Maiîntâi verbale, în rãspunsuri trivialeºi calomnioase, ele s-au ºiconcretizat în practica vieþii deredacþie, anulatã de fapt, de vremece redactorii nu mai sunt delocconsultaþi la alcãtuirea sumaruluirevistei, acesta fãcându-se dupãbunul plac al “ºefului”, cuexcluderea semnatarilor protestului,de vreme ce redactorii suntconsemnaþi la locul de muncã,lãsaþi sã iasã din birouri doar cu…bilet de voie º.a.m.d. Consecinþelenefaste se vãd deja în reducereadrasticã a numãrului de colaboratoriºi, implicit, a calitãþiipublicaþiei, în care sunt reluate, dincauza crizei de colaborãri, materialeapãrute în alte locuri ori sedubleazã semnãturile aceloraºiautori. Protestele redacþiei, foartebine argumentate, înaintate cãtreautoritãþile locale, rãmân încã fãrãrãspuns, în timp ce protestatariisunt sancþionaþi disiciplinar, ameninþaþicu concedierea ºi cu justiþia.Ceea ce face d. Mircea Armanla Tribuna nu poate trezi decât oreacþie de respingere, ca oriceatitudine reprobabilã, ce contravinestrident specificului vieþiiscriitoriceºti, reintroducând cenzuraºi afectând grav atmosferaunei vieþi literare echilibrate pânãacum, cu adevãrat productive. “Oinstituþie de culturã nu se conducecu democraþia, ci cu disciplina” –s-a exprimat cavsiaforistic d.Mircea Arman în secundele încare a apãrut în faþa scriitoriloradunaþi la 22 aprilie a.c. pe coridoruldin faþa redacþiei, în semnde solidaritate cu poetul-redactorªtefan Manasia, chemat la “interogatoriu”,dupã un alt redactor,Ovidiu Petca. Vor urma, desigur,toþi membrii redacþiei, reprimaþi înnumele unei noi, dar de fapt foartevechi, discipline de partid. Tot subsemnul ei activistul reciclat achemat ºi poliþiºtii, care n-au avutce supraveghea, cãci nu toatãPichetareaOvidiu PecicanN-am mai pichetat vreo instituþiedin timpul revoluþiei. Nu-mi vine sãcred cã au trecut de atunciaproximativ douã decenii ºijumãtate. Îmi ziceam cã au trecuttoate momentele de disperare ºi deglorie de felul celor în care laordinea zilei erau „teroriºtii”, apoi„mineriadele”, contramanifestaþiileºi altele de acelaºi fel. A trebuit sãvinã ziua de 22 aprilie ca sã mãregãsesc alãturi de tineri dintre carelumea îºi exprimã opiniile cubâta…Rãmâne de vãzut dacã Autoritatateamereu invocatã de nouliacobin provincial va reacþionacum s–ar cuveni la actele de…indisciplinã deja numeroase dinfebrilul sãu «manageriat», al cuivace nu pare sã priceapã nimic dinnatura muncii scriitoriceºti ºijurnalistice ºi aduce cu fiecare zigrave prejudicii unei publicaþiiintrate în istoria mare a culturiiromâne ºi a unui mediu de creaþieºi reflecþie intelectualã cum esteClujul; un oraº care mai ºi aspirãla titlul de «Capitalã culturalãeuropeanã»… Gestul de solidaritateal confraþilor lui ªtefanManasia ar trebui sã fie încã unargument pentru descurajarea unoracte care se aflã în contradicþieradicalã cu ceea ce ar trebui sãdefineascã o poziþie administrativãeficientã în lumea prin definþie mairefractarã la birocratismul steril, ascriitorilor. Dacã tot are ambiþii deºef, Mircea Arman ºi le-ar putearealiza cu mai mult succes, bunãoarã,într-o organizaþie de partid(are deja o asemenea experienþã!),unde «disciplina» e obligatorie, iararãtarea, din când în când, a muºchilormanageriali unor camaraziobedienþi fãrã a mai pune întrebãriinutile ar face cât de cât ordine înDoctrine ºi Idealuri. «Interesulnaþional» ar avea, fãrã îndoialã, maimult de câºtigat acolo decât aici,la o biatã redacþie din bugetulcãreia abia îþi poþi cumpãra, douãfaruri la limuzina proprie.unii nu se nãscuserã încã pevremea împuºcãturilor anonimedin decembrie 1989 ºi din timpulgloriei lui Miron Cozma, înghesuit,dar vesel, alãturi de alþi profesori,scriitori, redactori de publicaþiiculturale, studenþi ºi oameni depresã pe coridorul comun al UniuniiScriitorilor, filiala Cluj, al revisteiSteaua ºi al surorii ei bilunare,Tribuna, pentru a protestaîmpotriva derapajelor de la27

CAZUL TRIBUNAnormalitatea proceduralã, de laamenitatea colegialã ºi de laonestitatea intelectualã semnalatetot mai alarmat în legãturã cufuncþionarea Tribunei.În 1983 am publicat un interviuimportant aici. Eram student ºi amvãzut în asta un pas consistent cãtreintrarea mea în rândul scriitorimii,unde mã visam ºi ziua, ºinoaptea. În 21 decembrie 1989, laizbucnirea revoluþiei, eram iarãºiîmpreunã cu scriitorii gazetei respectiveºi cu colegii lor de la filialã,urmãrind cu sufletul la gurã protestulde la Bucureºti ºi urmarealui clujeanã… Din 2003 am publicat,vreme de un deceniu, numãrde numãr, în aceastã revistã – caºi în altele, dar cu o consecvenþãmai marcatã, poate –, rãmânând,la bine ºi la greu, alãturi de redacþialui Ioan Maxim Danciu. Le place saunu unora, meritul de pionierat alacestei echipe este cã, practic, areinventat de la zero revista odinioarãfaimoasã, într-o vreme cândprea puþini mai credeau cã existenþarevistei s-ar cuveni sã continue.Din acest motiv, nu din altul, amparticipat, cu puþine luni în urmã, laconcursul pentru ocuparea poziþieimanageriale la Tribuna, elaborându-miproiectul managerial împreunãcu prietenii tribuniºti. S-a socotit,la sfârºit, cã altcineva ar fi maiîndreptãþit, prin calitatea propunerilorsale, sã vinã în fruntea revistei.Am luptat cu armele demnitãþiiºi ale legalitãþii pânã la capãt,contestând rezultatele, fãrã adobândi câºtig de cauzã. Pe urmãam lãsat lucrurile sã curgã maideparte, socotind cã atunci cândparticipi la un concurs realist estesã accepþi ºi ipoteza înfrângerii, cãci28 ºi ea este parte a regulii jocului.Oprirea mea a coincis însã cuinaugurarea unui nou climat larevistã. ªtiam cã va fi astfel, dreptcare am fost primul care ademisionat din consiliul publicaþieiºi mi-am suspendat, preventiv,colaborarea. A fost însã mult mairãu decât s-ar fi crezut, cãciacuzele vitriolante la adresascriitorilor, agramatismul ºi oprireanemotivatã a vechilor colaborãriau fost însoþite de grave acuze defraudare, de discreditarea ºidispreþuirea publicã a proprieiechipe ºi de continuele ºicanãri ºihãrþuiri ale redacþiei. Aºa aînceput toatã isprava care ne-aadunat, în cele din urmã, ba înjurul unei liste de protestatariîmpotriva terfelirii demnitãþii descriitor de cãtre noul manager, baprintre sprijinitorii redactorilorasediaþi de ukazuri birocraticobtuzeºi ameninþãri cotidiene cucodul penal, ba, în cele din urmã,ca sã apãrãm scriitorii dinredacþie podidiþi de sancþiuniadministrative ºi îmbrânciþipreliminar în vederea concedieriilor, unul dupã altul.Ruxandra CesereranuRegimul Ion Iliescu ºi iliescismulau reintrodus (dupã revoluþiadin decembrie 1989, atât cât a fostea revoluþie!) o chestiune nocivãîn România – numirile în funcþii deconducere, pe linie politicã. Nu-ivorbã, aceastã meteahnã s-amenþinut aproape în întreg desfãºurãtorulcronologic postcomunistde la noi, dar Iliescu a fost reîntemeietorul,ironic ºi în acelaºitimp grav vorbind. Mineriadeletutelate de primul prezidentpostcomunist s-au dovedit niºteinstrumente de a controla tocmaiaceste chestiuni care erau contestatepublic (amestecul periculosal Puterii în toate structurilefuncþionale ale þãrii) – a se vedeafenomenul Piaþa Universitãþii 1990.Cel mai bun detector al disfuncþionalitãþilorpolitice a fost întotdeaunasocietatea civicã (înipostaza ei de actant igienizator).La 22 aprilie m-am alãturatprotestatarilor asupra cãrora a fostdezlãnþuitã poliþia pentru a apãravalorile civice ºi culturale care m-au adus, la sfârºitul anilor 70, înCluj cu nãzuinþa de a studia aici ºinu altundeva, de a deveni scriitorîn capitala transilvanã ºi de aparticipa dupã puteri la întreþinereaunei atmosfere de elevaþiespiritualã caracteristicã acestuioraº aulic. Mã socotesc unul dintreapãrãtorii dreptului la libertatea decreaþie, a cordialitãþii civice ºi atriumfului spiritului asupragrobianismului agresiv care au datmereu o voce distinctã oraºului,iar dacã astãzi Tribuna este în joc,nu am cum sã fiu indiferent. Înaceste zile, bãtãlia pentru culturã,la Cluj, se dã în jurul Tribunei, totaºa cum mai mulþi ani s-a dat înjurul Filarmonicii.Sã apãrãm cu calm, darfermitate, ceea ce ne defineºte ºinu ne poate nimeni lua. La Tribunalui Mircea Arman, pe coridorulpichetat, m-am bucurat sã fiu în 22aprilie împreunã cu atâtea spiriteafine, vii ºi ferme.De la iliescism la armanismCeea ce s-a întâmplat la revistaTribuna în luna aprilie 2013 nu facealtceva decât sã reia, la altã scarã,tabieturile numirilor pe linie politicã,în care liderul impus local (în acestcaz Mircea Arman) acþioneazãautoritar ºi dezagreabil. De laliniarul cu care profesorii loveaudegetele elevilor neascultãtori

(odinioarã) la abuzul fãcut de dl.Arman în chestiunea redactorilorsãi tribuniºti trataþi ca niºte ºcolaricare trebuie disciplinaþi drasticºi reeeducaþi – nu este decât unpas. Armanismul este un iliescismmai mic, dar la fel de nociv, fiindo urmare a unei mentalitãþi rigide,abuzive ºi insolente. Laturahilarã a armanismului” (explicaþiilecaraghioase ale domnuluiArman în ieºirile sale publice,legate de cazul Tribuna) nu facedefel ca lucrurile sã fie pasabile.Arman’s dirty jobVlad MoldovanAnno Domini 2013: un frustrantºi suprarealist rãzboi de gherillãare loc, as we speak, în birourileºi holurile redacþiei Tribuna din Cluj-Napoca. Uimitoarea accedere lapostul de manager al lui MirceaArman a început sã-ºi expunãroadele otrãvite. Ca o dubioasãplantã mutagenã, ce pare cã a fosttestatã ºi hibridizatã sub pereþii desticlã matã a unui colhoz stalinist,noua conducere nu a pregetatsã-ºi insinueze sporii dãunãtori înlumea culturalã din Ardeal ºi maideparte. Stilul mafiot în carefilozoful-jurist a modificat atâtconsiliul consultativ – îndepãrtândnume de referinþã ale culturiitransilvane cât ºi programulideologic, simbolic ºi tematic alrevistei ar merita cu siguranþã niºteepoleþi pe care steluþa în cincicolþuri ºi svasticuþele reuºesc,finalmente, sã-ºi dea mâna. Iaracþiunile de control, întimidare,presiune, umilire aplicate de noulmanager redactorilor revistei – dela negarea oricãrui tip de mobilitateesenþialã pentru orice redactor celucreazã la o astfel de publicaþiepânã la supunerea aceloraºiredactori la munci aberante ce nuservesc interesului revistei – audus pânã la urmã spre o luptãerodantã a celor care încã le maipasã de tenura ºi conþinutulpublicaþiei la care lucreazã.Personal aº simþi o furie bazalãdacã - mie mi s-ar întâmla aºaceva, sã facem dar un simpluexerciþiu de imaginaþie: sã zicemDimpotrivã. În aceastã situaþieceea ce a contat întotdeauna afost solidaritatea. Din fericire,prietenia faþã de redactorii tribuniºtiboicotaþi de Mircea Arman s-a vãdit energetic ºi concret prinluãri de poziþie, articole în presã ºiîn mediul internautic, manifestãride susþinere etc. Este ceea ceºi-a propus ºi acest grupaj de opiniidin revista Steaua, chiar dacã elriscã sã aparã tardiv pe piaþa deidei faþã de evenimentele surveniteîn cazul Tribuna.cã de mai mulþi ani deja lucrezi la orevistã ºi în tot acest rãstimp tu ºicolegii tãi dai ce e mai bunintelectual ºi stilistic pentru textelepe care le semnezi aici; ba maimult te-ai îngrijit în tot aceºti ani sãatragi colaboratori valoroºiîncercând sã dai un profilprezentabil publicaþiei. ªi iatãacum, în 2013, dupã un deceniu încare conºtientizarea socialã ºicultrualã a trãit etape absolutnecesare ºi în þãriºoara noastrã -te trezeºti cu noul ºef, protejatpolitic, total aiuristic în stilul ºiopþiunile de conþinut pe care leimpune revistei - acest managercare nu se dezlipeºte de codul civilºi care pare o caricaturã de absolventde drept ce a descoperitatuurile legii ºi le foloseºte în spiritvãdit meschin, acest ºefuleþ carea ºtiut cum sã se miºte în junglatranziþiei / acesta deci nu numai cãîºi bate joc de întreaga muncã ºiinvestire sufleteascã pe care tu aiangajat-o în aceºti ani dar încearcãcu o nesimþire ºi naivitate obscenãsã facã o combinþie mafiotã de anii’90 prin care sã îºi aducã supuºiila ºi în revistã pentru ca apoi sãrealizeze un profil caricatural alconþinutului aceleiaºi. Ei bine întroastfel de situaþie nu putem sã îibãnuim decât de virtute pe vechiiredactori care atâta timp nu aureacþionat mult mai tãios decât li secerea de la sine. Totuºi - iatã totulare o limitã ºi suportabilitatea separe ca a fost depãºitã pânã laurmã.O atmosferã monstruoskafkianã ºi-a fãcut loc aici:redactorii nu au acces la ceea ceei înºiºi sunt plãtiþi sã producã -revista ca atare. Formatul, textele,colaborãrile, dispunerea - audevenit secret de stat chiar ºipentru aceºtia. ªtefan Manasia,Oana Pughineanu, Claudiu Groza,Pavel Azap ºi Ovidiu Petca trebuiesã dea Bunul de Tipar la ceea cenu au acces. Chiar ºi libertateade exprimarea a acestor intelectualise divedeºte a fi o piedicãpentru impunerea “ordinii” în ºi pecare Arman înþelege sã o aducãrevistei. Unui poet de talia luiªtefan Mansia îi este interzisãposibilitatea de exprimare apropriilor poziþii privind problemacoºmarescã în care s-a trezit. Deaici ºi atenþionarea pe care noulConsiliu de disciplinã al revistei (înfrunte cu tartorul principal) i-a fostcomunicatã. Subiectul Manasiaare dreptul sã rãmânã mut în faþaprocesului de epurare al revistei lacare lucreazã pentru cã, în cazcontrar, totul poate fi folositîmpotriva sa la propria-i zburaredin ”colectiv” pentru ca altcineva,mai apetent în mafioºeniile ºefuluisã îi ocupe locul de obedienþã. ªiasta încã odatã ºi încã odatã ºi totaºa pânã ce revista va fi reînnoitãcu adevãrat dupã chipul ºi vorbaboss-ului. Ceea ce domnu Armannu înþelege în întreaga stratagemãde acaparare a revistei este faptulcã el însuºi ºi-a cauzat o auto -suprimare evidentã din lumea culturalãromânã; uneori publicitateanegativã se dovedeºte dãunãtoarestrategilor care au gândit-o. Cineîn afarã de cercurile vag filozoficeîn care postnoicianul “profesor” vamai rezona la pulsaþiile naive peCAZUL TRIBUNA29

CAZUL TRIBUNAcare un creier obosit le mai emiteîn propria-i ogradã/revistã? Decalajulºi inconºtineþa manevrelor luiMircea Arman se dovedesc ºi maiacute acum când tinerii au învãþatcâteva lecþii esenþiale de comunicare,coagulare ºi conºteintizarecivilã ºi publicã datoritã accesuluila un mediu relativ liber cum esteinternetul. Domnul manager artrebui sã înþeleagã faptul cã dejade demult the joke’s on him, cãastfel de miºcãri mafiote nu mai potProblema posteritatii ,Nu-mi stã în fire sã scriu textecu intenþii polemice, deºi daimonulmã împinge adesea. Trec pesteacest principiu ca sã notez câtevagânduri despre revista Tribuna, pecare obiºnuiesc s-o numesc„rivalã ºi prietenã” a Stelei (cu atâtmai mult cu cât ambele publicaþiifuncþioneazã pe acelaºi culoar,într-o clãdire impunãtoare dincentrul Clujului).Când Mircea Arman, cel carese intituleazã pompos ºi autosuficient„manager”, a luatconducerea Tribunei, am afirmatprudent – discutând cu câþivaprieteni – cã omul nu meritã judecatînainte de a fi vãzut ce poate ºi cetendinþã va imprima revistei. Dinpãcate, totul a fost limpede încã dela primul numãr. De unde vecheaTribuna era o revistã de þinutã, cuarticole interesante ºi dinamice,„noua direcþie” scotea de lanaftalinã texte ºi perspective demult expirate ºi o fãcea pe un tonresentimentar, a cãrui agresivitatea ºocat întreaga lume culturalã dinRomânia.De atunci încoace, numãr denumãr, Tribuna ºi-a dat în petec.Pãrãsitã de mulþi dintrecolaboratorii fideli, revista s-a vãzutvãduvitã, prin decizia autoritarã ad-lui Arman, ºi de condeiul câtorvaredactori, împiedicaþi sã publice încoloanele ei, în condiþiile în care îºiconsacraserã cu abnegaþie – uniide peste zece ani – inteligenþa ºienergiile spirituale Tribunei. Aceiaºi30 redactori sunt supuºi unui regimfi fãcute în 2013 nici chiar înRomânia. Revista Steaua susþinecu toate puterile acest rãzboi derezistenþã ºi sperãm cã nu delungã duratã în care redactoriirevistei s-au angajat pentru bineleefectiv al publicaþiei lor. Însã oastfel de treabã murdarã neîmpingem sã înþelegem mult maiacut faptul cã normalitatea,civilitatea ºi valoarea sunt elementepe care noi toþi trebuie sã le apãrãmcentimetru cu centimetru.sau de ce managementul cultural trebuie sã fie apoliticIoan Pop-Curºeu(dictatorial (Mircea Arman i-ar zice„disciplinã”) ºi unei presiuniconstante, prin chemarea lorperiodicã în faþa unor comisiidisciplinare arbitrar constituite, undetrebuie sã rãspundã pentru crimede lez-majestate, cum ar fipublicarea unui articol critic despre„noua” direcþie a Tribunei, pãrãsirearedacþiei fãrã „bilet de voie”,exprimarea publicã a unor opiniiValentin DerevleanÎn momentul în care scriu acesttext au trecut deja 2 zile de la „anchetarea”redactorului ªtefanManasia de cãtre Comisia deEticã (sau Disciplinã!?) a revisteiTribuna. Aºa cã valul mediatic s-adiferite de cele „infailibile” ale d-luiArman etc. Libertatea de opinie ºilibertatea de miºcare, definitoriipentru un jurnalist, au devenit vorbefãrã sens pentru tribuniºti.Cã un om face o greºealã saudouã, e scuzabil. Când însãpersistã în propria prostie, cazul ede un penibil fãrã margini, cu atât maimult cu cât omul respectiv pare sãfie convins cã are dreptate în oricecircumstanþe. Mã întreb cum maipoate d-l Arman sã se prezinte laredacþie fãrã sã-i fie ruºine de situaþiaîn care se pune singur înperspectiva istoriei literare. Azi el îipoate acuza pe toþi cei care i se opunde invidie, oportunism, lipsã declarviziune, însã – peste vreocincisprezece-douãzeci de ani,când se va scrie istoria revistelorclujene – situaþia actualã de laTribuna va fi catalogatã sine ira etstudio drept cel mai trist ºi îngrijorãtormoment din evoluþia revistei.D-l Arman mai are timp sã-ºi deademisia: pata neagrã din istoriaTribunei ar fi, astfel, de micã întindereºi posteritatea ar putea-o scãpa dinvedere. „Managerul” nu va faceînsã gestul salvator. E prea orgolios,prea convins cã are dreptate, preaînsetat sã plãteascã poliþe înstânga ºi-n dreapta, aºa cã se vascufunda din ce în ce mai tare...Mircea Arman nu va demisiona,fiindcã are sprijin politic, iarconducerea Consiliului JudeþeanCluj îºi va proteja politrucul, cu risculde a termina definitiv o marepublicaþie din urbea noastrã.De fapt, scandalul Tribunasubliniazã încã o datã cât denocivã este imixtiunea politicului înculturã ºi ne aratã limpede cã„managementul” cultural trebuie sãfie apolitic!Tribuna 2013. Momenteregretabilemai stins, frecvenþa reacþiilor ascãzut, însã senzaþiile de jenã ºide regret sunt la fel de persistente.Regret faptul cã o revistã deculturã, ce-i drept, cu fonduri venitede la Consiliul Judeþean, ajunge sã

se dezicã de tot ce reuºise maibun prin vocea unui singur om, fieel ºi directorul revistei. Regret cãîn doar câteva luni – de când nouldirector, adicã ºi redactor ºef ºimanager – a preluat postul câºtigatîn urma unui concurs de dosare,colaboratorii strânºi cu greu deactualii redactori refuzã sã maiscrie la Tribuna, valoareamaterialelor a scãzut considerabil,redactorilor li se anuleazãcondiþiile minime de a face muncade redactor cultural, ba li se ºiimputã orice reacþie publicã ºitoatã aceastã desfãºurare deprost gust confirmã cumvascenariul clasic al numirii politicecu efectele ei imediate.Însã în urma protestului din 22aprilie, protest la care au participatprietenii lui ªtefan, majoritateascriitori, ziariºti sau studenþi,protest la care noul director alrevistei Tribuna a considerat decuviinþã sã cheme poliþia ºijandarmeria, nu poþi decât sã tesimþi jenat. Jenat cã cineva dinconducerea unei reviste culturalecheamã jandarmeria ca sã-i legitimezepe Ion Mureºan, Ion Popsau Radu Þuculescu. Susþinereacauzei lui ªtefan Manasia de cãtrescriitorii aflaþi în faþa uºii UniuniiScriitorilor a devenit pentru domnuldirector motiv de tulburare aordinii publice ºi, posibil, conflictviolent, altfel nu îmi explicprezenþa jandarmilor acolo. ªitoate acestea pentru cã ªtefanManasia a reacþionat printr-unarticol în Observatorul cultural lasituaþia din propria redacþie.Domnul director are dreptate:orice angajat care scrie în presãdespre propriul ºef este sancþionatdisciplinar. De obicei acestlucru se întâmplã în mediul privat,acolo unde ai cu cine sã discuþicând te consideri neîndreptãþit ºiunde plângerea ta are efecteimediate. Sistemul privat estegândit sã facã bani ºi performanþã,am mari îndoieli cã într-unmediu privat ªtefan Manasia eracel chemat sã dea socotealã ºinu invers. În fond, niciuna dintremãsurile luate de noul director nuaduce per-formanþã sau multdoriþii bani. Însã domnul directoruitã un lucru: ºi domnia salucreazã la stat. Adicã, ºi domniasa este plãtit din banii contribuabililor.Nu e revistã personalã,nu e de uz propriu ºi nu e de fãcutdin ea ceea ce poftesc propriapoftã ºi propria ranchiunã. Singuramea speranþã în rezolvareaVictor CubleºanÎmi amintesc cum în toamnaanului trecut, în pragul pensionãriilui Maxim Danciu din funcþia deredactor-ºef al revistei Tribuna,stãteam la poveºti cu prietenii dinredacþia vecinã (am vina de a fiprieten cu toþi redactorii tribuniºtide un car de vreme) în jurul uneimese de cafenea ºi le spuneamfoarte convins cã lucrurile nu aucum sã meargã mai rãu. Cum nuexistã ºef care sã nu provoacemormãieli, cîrteli ºi ridicãri ironicede sprîncene ºi Maxim Danciu îºiavea partea sa de comentarii – bacã n-ar fi dat pentru un grupaj cincipagini, ci doar patru, ba cã ar lungiprea mult ºe-dinþele de redacþie deluni, ba cã nu ar aloca suficientefonduri pentru deplasãri. Mai apoila Tribuna s-a întîmplat MirceaArman. ªi am descoperit cã esteposibilã cãlãtoria în timp. Într-uninterval record revista s-a întorsîn plinã atmosferã proletcultistã.Noul manager a instituit un regimtotalitar demn de o þarã cu odictaturã adevãratã. Nepriceput înceea ce priveºte conducerea uneireviste literare, a tratat subiectulsimilar organizãrii unei fabrici cubancuri fixe de lucru: muncãnormatã fãrã posibilitatea de apãrãsi postul, standardizare,izolare. Deoarece existã o singurãconflictului de la Tribuna þine dejocul inevitabil al deciziilor politice:ce a fost dat poate fi ºi luat înapoi– acest cinism politic care uneoriîmi place foarte mult ºi care areuneori beneficiile sale.Ce astept de la un biscuit,funcþie de con-ducere ºi-a amintitpesemne de lecturile despre viaþala bordul navelor de luptã dinsecolul XVI cînd orice comentariuera pedepsit cu lovituri de bici, traspe sub chilã sau execuþie – existãun singur comandant la bord.Justificarea a gãsit-o într-oadaptare a normelor de conduitãale funcþionarilor publici (legea nr.7/2004), de unde a preluat inclusivpasaje legate de compor-tamentulfuncþionarului în strãinãtate. S-arpãrea însã cã nu le-a înþeles pecele legate de obligaþiile funcþiei deconducere ºi pe cele legate dedrepturile angajaþilor. Dupã cum eevident cã nu a înþeles cã unredactor nu este funcþionar public.Dar, din exteriorul redacþiei, maivizibilã decît atmosfera redacþionalãîn curs de rapidã degradaree revista aflatã într-unspectaculos ºi accelerat procesde transformare în maculaturãindigestã. Nu ºtiu în ce mãsurãs-a atins tirajul promis (de cîtevamii de exemplare) în contractul demanagement cu care s-a cîºtigatconcursul, dar aº fi curios cinemai cumpãrã o revistã în care numai ai aproape nimic de citit înafaraunor pagini lungi reproduse dupãcãrþi deja publicate, a unor studiicu iz sen-zaþionalist ieftin ºi a unoreditoriale care aduc surprinzãtorde bine cu textele semnate deNicolae Moraru sau Ion Vitner.Singura speranþã care mi-a rãmaseste ca cineva din conducereaConsiliului Judeþean Cluj (forultutelar al publicaþiei) sã încerce sãciteascã Tribuna la micul dejun, sãse înece cu un biscuit, oripilat decalitatea publicaþiei, ºi sã treacã lacele veºnice. Atunci, în urmaanchetei, poliþia ar putea identificacriminalul. Dar, desigur, asta e doaro poveste de spus în jurul uneimese de cafenea, între prieteni.CAZUL TRIBUNA31

Politica strutului,Alex GoldiºS-au scris ºi s-au spus destulde multe despre cazul „Tribuna”,pânã într-atât, încât toatã opiniapublicã pare deja obositã desubiect. O obosealã periculoasã,însã, pentru o instituþie culturalãîn plin declin ºi pentru câþivascriitori tineri din redacþie a cãrorcarierã ar putea avea de suferitpe termen lung. De aceea, e nevoieîncã de aceastã mobilizareºi de identificarea unor noi cãi,instituþionale ºi legale, de aprovoca demisia sau demiterealui Mircea Arman. Am citit cu maimultã sau mai puþinã stupoare înultima vreme adeziuni din parteaunor scriitori precum Aura Christi(autoare remarcabilã pânã acumdoar prin vituperãri la adresa unorimportanþi scriitori contemporaniºi la þinutul trenei altora) sauNicolae Breban, ale cãrui poziþiipublice din ultimii ani nu maiconstituie demult repere etice.M-a îngrijorat ºi m-a întristat,însã, atitudinea Irinei Petraº,preºedinte al Filialei Cluj a UniuniiScriitorilor. Nu numai cã IrinaPetraº n-a semnat protestulonline, iniþiat de Doina Cetea,Marta Petreu, Mircea Popa, IonMureºan sau Adrian Popescu, darnici n-a luat vreo poziþie publicã înaceastã problemã stringentã aClujului cultural (ºi nu numai).Adoptarea tacticii struþului eincorectã din douã puncte devedere: 1. Instituþional: în calitatede preºedinte al Filialei Cluj ºiindiferent de opinia personalã,Irina Petraº e obligatã sã apereinteresele celor pe care îireprezintã ºi care ºi-aumanifestat, pânã acum, în atâtearânduri, indignarea. 2. Principial:Pe de o parte, nu ºtiu cum poatesta cineva cu mâinile în sân cândvalori incontestabile ale Clujului,precum profesorii Ion Pop ºi IonVlad, sunt denigrate la scenãdeschisã. Am cunoscut-o, apoi,pe Irina Petraº drept un maresusþinãtor al tinerilor scriitori, gataîntotdeauna sã încurajeze ºi sãpromoveze valoarea. M-aº fiaºteptat ca, de nu în numele uneiserii mai largi de tineri colaboratoriai „Tribunei”, care se ferescacum de ea, mãcar din simpatiepentru trei scriitori excelenþiprecum ªtefan Manasia, OanaPughineanu sau Claudiu Groza,criticul ºi istoricul literar pe care-lpreþuiesc sã batã, în numeleUniunii, pe la uºile autoritãþilorpentru a repara aceastã nedreptate.Sunt dezamãgit ºi mã tem cãcei care acuzã Clujul cultural delipsã de reacþie, de prea multspirit de complezenþã, de clientelismfamilial au, în mare parte,dreptate.Desene de Octavian Bourcolaborator al Tribunei din anul 1961.32Familia

Doctor Honoris Causa pentru Mario Vargas Llosa, la ClujCorin BragaDe obicei, ceremonia de acordarea titlului de Doctor HonorisCausa de cãtre o universitate începeprin enumerarea precedenþilorlaureaþi ai instituþiei respective.Universitatea Babeº-Bolyai sepoate mândri, cu deplinã îndreptãþire,cã are între doctorii sãionorifici figuri ilustre. În cazul luiMario Vargas Llosa poate cã proceduraar trebui inversatã, fiindoportun prin a începe cu enumerareamarilor universitãþi din lumecare i-au acordat domniei sale titlulde DHC. Desigur, în capul listeise aflã universitãþile din patriascriitorului, Peru: San Marcos,Ricardo Palma, Inca Garcilaso dela Vega, Pontificia UniversidadCatólica, Universidad Nacionalde Ingenieria din Lima, SanAgustin ºi Santa Maria dinArequipa, San Antonio Abad dinCusco, Pedro Ruiz Gallo dinFoto: Fiorella BattistiniPledoarie pentru fictiuneLaudatio la acordarea titlului de Profesor Honoris Causa de cãtreUniversitatea Babeº-Bolyai scriitorului peruan Mario Vargas LlosaChiclayo, Universitatea Naþionalãdin Piura, precum ºi cele dinAmerica Latinã: Francisco Marroquindin Guatemala, Simon Bólivar dinVenezuela, San Luis de Potosí dinMexic, Francisco Morazán dinHonduras. Continentul nordamericaneste la fel de bine reprezentat,cu universitãþi ºi colegiidin Miami, Connecticut, Boston,Georgetown, Yale, Harvard, UCLA,Saratoga Springfields. Europa deasemenea, prin universitãþile spanioledin Granada, Murcia,Valladolid, Madrid, Malaga,Alicante, cele franceze din Rennes,Reims, Bordeaux, Pau, PolineziaFrancezã ºi desigur Sorbona, celeitaliene de la Roma (Tor Vergata)ºi Genova, Universitatea Catolicãdin Louvain Belgia, UniversitateaHumboldt din Berlin, UniversityCollege ºi King’s College dinLondra, Universitatea Oxford,Universitatea Ben-Gurion din Israel,sau Trobe University din MelbourneAustralia. La acestea se adaugãnumeroase alte titluri, distincþiiºi medalii oferite de oraºe, asociaþii,academii, institute, fundaþii, muzeeºi diferite instituþii. Aproape toateromanele ºi scrierile sale importante,începând de la primele publicate, aufost premiate: Los jefes, La ciudady los perros, La casa verde, La tíaJulia y el escribidor, La guerra delfin del mundo, El hablador, Litumaen los Andes, La fiesta del chivo.La care se adaugã cele mai preþioasedistincþii ºi premii mondiale:„Legiunea de Onoare“, acordatã deGuvernul Francez. în 1985, PremiulPrincipe de Asturias de las Letrasîn 1986, Premiul Miguel deCervantes acordat de MinisterulCulturii din Spania în 1994, Ordinul„EL SOL DEL PERU“ cu grad deMarea Cruce cu Diamante, cea maiînaltã distincþie pe care o acordãStatul peruan, ca recunoaºtere aprincipiilor etice ºi civice ºi pentrucontribuþia adusã la restabilireastatului de drept în þara sa în 2001,toate încununate de Premiul Nobelpentru Literaturã în 2010. ªi lista arputea continua, oferind ea singurãîntreg materialul necesar pentru oLaudatio. Dar ce anume explicãaceastã apreciere universalã, ce adeterminat revistele Foreign Policy(Statele Unite) ºi Prospect (MareaBritanie) sã-l situeze pe MarioVargas Llosa între primii 20 deintelectuali mai importanþi ºi influenþinu doar din America Latinã, ci aiplanetei?Desigur, o operã ºi o activitateprodigioasã. Vargas Llosa a publicato impresionantã serie deromane: La ciudad y los perros(1963), La casa verde (1966)Conversación en La Catedral(1969) Pantaleón y las visitadoras(1973), La tia Julia y el escribidor(1977), La guerra del fin del mundo(1981), Historia de Mayta (1984),Quien mató a Palomino Molero?(1986), El hablador (1987), Elogiode la madrastra (1988), Lituma enlos Andes (1993), Los cuadernosde don Rigoberto (1997); La fiestadel chivo (2000), El paraiso en laotra esquina (2003), Travesuras dela niña mala (2006) – încununateaproape toate cu premii literare;povestiri: El desafio (1957), Los33

jefes (1959), Los cachorros (1967);piese de teatru: La huida del Inca(1952), La seniorita de Tacna(1981), Kathie y el hipopotamo(1983), La chunga (1986), El locode los balcones (1993), Ojosbonitos, cuadros feos (1994),Odiseo y Penelope (2007), Al piedel Tamesis (2008), Las mil y unanoches (2009); eseuri ºi criticãliterarã: Historia secreta de unanovela (1971), La orgia perpetua:Flaubert y Madame Bovary (1975),Entre Sartre y Camus (1981), Lasuntuosa abundancia (1984), Laverdad de las mentiras (1990), Unhombre triste y feroz (1992), Lautopia arcaica: Jose MariaArguedas y las ficciones delindigenismo (1996), Cartas a unjoven novelista (1997); Bases parauna interpretación de Ruben Dario(2001), La tentación de lo imposible(2004), El viaje a la ficción. Elmundo de Juan Carlos Onetti(2008); memorii ºi eseuri politice:Contra viento y marea (1983, 1986,1990), El pez en el agua (1993),Desafios a la libertad (1994);Nationalismus alas neueBedrohung (2000), Diario de Irak(2003), Israel / Palestina. Paz oguerra santa (2006), Sables yutopías. Visiones de America Latina(2009); de asemenea, în Spania aînceput publicarea unei serii deObras completas: vol. I Povestiri ºiromane (2004), vol. II Romane(2004) ºi vol. III Romane ºi teatru(2005). Prozator, romancier,dramaturg, eseist ºi critic literar,journalist ºi corespondent la El Paisºi alte ziare ºi reviste, memorialist,comentator politic, militant pentrudrepturile omului ºi cultura libertãþii,politician (candidat la preºedenþiaPerului în 1990), Mario VargasLlosa dezvãluie un profil multifaþetat,al unui om total, întors în egalãmãsurã spre interioritate ºi abisurilefiinþei umane, spre mitologia ºiculturile grupurilor ºi popoarelor,spre viaþa publicã ºi colectivitate, unom doritor sã exploreze ºi sãînþeleagã totul, stând sub vecheatemã a lui Terenþiu: Homo sum,humani nihil a me alienum puto.Care sunt rãdãcinile acesteicomplexitãþi ºi în ce mãsurã esteea simptomaticã pentru o întreagãsocietate ºi paradigmã culturalã?34 Din perspectiva istoriei literare,Mario Vargas Llosa face parte dinextraordinara explozie, mareleboom al prozei latino-americane dindeceniile ºase, ºapte ºi opt, alãturide alte nume de prozatori de mareforþã precum Gabriel GarcíaMárquez, Ernesto Sábato, JulioCortázar, Adolfo Bioy Casares,Carlos Fuentes, José LezamaLima, Miguel Ángel Asturias sauAlejo Carpentier. În timp ce înEuropa, în Franþa în special, prozamodernã, a marilor transgresiuni degenuri ºi teme, de discursuri ºi stiluri,se închidea în experimentalismuluscat, impersonal, al noului romanfrancez, scriitorii latino-americaniredescopereau forþa hipnoticã anaraþiunii, plãcerea genuinã apovestirii, care face parte, s-ar pãrea,din comportamentul specific alspeciei umane. Care este loculocupat de Mario Vargas Llosa înpaleta atât de largã ºi diversificatã a„noilor povestaºi“ (habladores) delimbã spaniolã?În 1994, cercetãtorul americanM. Keith Booker a încercat în carteasa Vargas Llosa among thePostmodernists sã îl situeze peautorul peruan între cele douãparadigme ale culturii occidentaledin ultimii cincizeci de ani,modernitate ºi postmodernitate.Apelând la conceptele lui FredricJameson, Terry Eagleton, LindaHutcheon, Andreas Huyssen, darºi Mihail Bahtin, Michel Foucault ºiTheodor Adorno, criticul identificãîn primele romane ale scriitorului,precum Casa verde sauConversaþie în La Catedralã,trãsãturi ale modernismului(abordarea serioasã, realismimplicat, credinþa în funcþia socialãmeliorativã a artei, structuraîncheiatã ºi discursul centrat), iarîn urmãtoarele, precum Pantaleonºi vizitatoarele sau Elogiul mameivitrege, nuanþe ale postmodernismului,precum scepticismul,pierderea credinþei, relativismulinterpretãrilor, ludicul, descentrarea,fragmentarea, structura deschisãetc. Rãzboiul sfârºitului lumii, spreexemplu, s-ar împãrtãºi atât dinrealismul de secol XIX, flaubertian,cât ºi din jocurile intertextuale ºiironia postmodernã. Concluzia ar fiaceea cã proza lui Mario VargasLlosa acoperã ambele mari curente,migrând dinspre modernism sprepostmodernism. Întrebarea crucialãpe care studiul nu o pune însã estedacã în general proza sudamericanãse supune criteriilor unorteorii ºi formule prezente în literaturanord-americanã ºi dacã nu ofalsificãm impunându-i un patprocustian strãin ei.O altã mare titulaturã în care afost înglobatã, la un mod mai degrabãspontan ºi nereflexiv, proza luiMario Vargas Llosa este aceea a„realismului magic“ (realismomágico, lo real maravilloso) (a sevedea studiile lui Graciela N. Ricci,Irlemar Chiampi, María ElenaAngulo, José Miguel Oviedo, EmilVolek etc.). Dar ºi aici aparprobleme de încadrare. „Realismulmagic“ însuºi este o formulãsuficient de laxã încât sã includã ºimiraculosul „naiv-popular“ al luiGabriel García Márquez dintr-unVeac de singurãtate, ºi magiaamerindianã al lui Miguel ÁngelAsturias din Mulata de tal, ºi prozaistoricã fastuoasã a lui CarlosFuentes din Terra Nostra, ºiestetismul baroc al lui AlejoCarpentier din Concertul baroc saual lui Lezama Lima din Paraiso, ºipsihologia abisalã a lui ErnestoSábato din Despre eroi ºi morminte,ºi fantasticul pur din nuvelele luiJulio Cortázar sau Adolfo BioyCasares, precum ºi „minciunileadevãrate“ ale lui Mario VargasLlosa. „Realismul magic“ este maidegrabã un passe-partout terminologic,care nu dã seama cuadevãrat de resorturile personale,de creativitatea scriitorului peruan.În cãrþile sale de memorii,mãrturisiri ºi criticã literarã, VargasLlosa se reclamã mai degrabã dela marea tradiþie a realismului.Maeºtrii sãi formatori asumaþi suntBalzac, Stendhal ºi mai alesFlaubert (despre care scriitorulperuan scrie ºi un studiu critic), iarmai aproape de noi Faulkner,Hemingway sau Henry Miller. Darîn egalã mãsurã Dostoievski,Kafka, Sartre, Camus sau Malraux.Aceste douã mari tradiþii aleromanului modern sunt însã imerseîn bazine semantice mult mai largi,cum ar fi romanul cavaleresc(despre Tirant lo Blanc VargasLlosa a scris mai multe studii),literatura exploratorilor (ale cãrormituri legate de paradisul terestru

ºi alte locuri miraculoase precumEl Dorado, cele ºapte oraºe de aurdin Cibola, Marele Paititi, fântânatinereþii, þinutul amazoanelor le-acercetat în studenþie), folclorulamerindian, amazonian în primulrând (Povestaºul se hrãneºte dinscrieri etnografice dar ºi dinexperienþe personale de teren),literatura de limbã spaniolã sudamericanãde dinaintea „boomului“,mai puþin cunoscutã nouã. Unrealism aºadar îmbogãþit, fãrãfrontiere („sans rivages“ cumspunea Roger Garaudy), în careimaginile din „oglinda plimbatã de-alungul drumului“ de naratorul neutrusau omniscient realist nu reflectãdoar problemele societãþii, alegrupurilor, ale biografiilor individuale,ci ºi miºcãrile sufleteºti ºi nuanþeleinefabile, ficþiunile ºi fantasmele,legendele personale ºi miturileimemoriale ale comunitãþilor sudamericane.Poate cã nucleul generator, mecanismulcreaþiei, sursa inspiraþieilui Vargas Llosa este cel mai bineexprimat de chiar titlurile unor dintrevolumele sale de criticã literarã, fieexplicitând propria operã, fieanalizându-se pe sine indirect, prinoglinda operelor altor scriitori:„adevãrul minciunilor“ (La verdad delas mentiras) sau „cãlãtoria cãtreficþiune“ (El viaje a la ficción).„Literatura arde, pârjoleºte,consumã“ (La literatura es fuego),este tema discursului sãu laprimirea premiului Rómulo Gallegoîn 1967. Scrisul, dar ºi lectura,presupun o formã de implicareexistenþialã, de trãire ºi asumare acondiþiei umane. Dacã în primeledecade ale vieþii, în care seîmpãrtãºeºte din idealurile marxisteale revoluþiilor din America latinã,tânãrul scriitor se implicã maidegrabã militant, social, iatã cã îndecadele urmãtoare, marcate dedesvrãjirea (desenchantement arspune francezii, desengaño spaniolii)ºi despãrþirea de modelulcubanez ºi orientarea spre liberalismuldemocratic, el identificãfuncþia modelatoare a literaturii încapacitatea ei de a crea lumiimaginare, de a îmbogãþi sufletul cutrãiri pe care realitatea ternã nu leoferã, de a oferi perspective inediteºi revelatorii asupra fiinþei umane.Scopul literaturii este de a „înlocuiprin intermediul iluziei lumeaconcretã ºi obiectivã a vieþii trãitecu cea subtilã ºi efemerã a ficþiunii“(„reemplazar ilusioriamente elmunde concreto y objetivo de lavida vivida por el sútil y efímero dela ficción“, Scrisori cãtre un tânãrromancier).Aceasta nu presupune evaziuneaîn lumi ficþionale paralele.Scriitorul nu construieºte universuriinventate, distincte de cel în caretrãim, cum se întâmplã în literaturafantasy sau în science-fiction.Dimpotrivã, ceea ce îl intereseazãeste sã aprofundeze ºi sãnuanþeze lumea noastrã curentã,gãsind un unghi de privire nou, caresã o insoliteze, sã-i punã în luminãlaturi necunoscute sau invizibile. Deaici pledoaria pentru „adevãrulficþiunii“. Fantezia umanã, afirmãMario Vargas Llosa, este un dardemonic: „Ea deschide continuu oprãpastie între ceea ce suntem ºiceea ce am vrea sã fim, între ceeace avem ºi ceea ce dorim“. Este înegalã mãsurã un vector care neface sã imaginãm lucruri noi ºi unfactor de frustrare ºi dezamãgire,atunci când aceste fantasme sespulberã la ºocul cu realitatea. Rolulliteraturii, al ficþiunii, este tocmaiacela de a complini marele vid dintresperanþã ºi posibilitate. Ficþiuneamaterializeazã fantasmele individului,ale grupurilor, ale epocilor,„poftele, temerile, dorinþele ºiresentimentele“ oamenilor, descrienatura umanã în toatã complexitateaei, în care principiul realitãþiise îmbinã cu principiul plãcerii, încare realul cenuºiu este surplombatde irealitãþi mirifice sau coºmareºti.Spre deosebire de istoriografie saude genul jurnalistic, care sesubordoneazã ºi sunt verificate princompararea cu realitatea, „romanulse revoltã ºi încalcã regulile vieþii“.Romanele „nu se scriu pentru a sepovesti viaþa, ci pentru a otransforma, adãugându-i ceva înplus“; ele sunt „scrise ºi citite pentruca oamenii sã trãiascã vieþile pecare nu se resemneazã sã nu leaibã“. Scriitorul peruan redefineºteîn fapt însuºi pactul ficþional (acel„willing suspension of disbelief“ decare vorbea Coleridge), arãtând cãvera-citatea literaturii nu semãsoarã prin izomorfismul curealitatea externã, ci prin capacitateade convingere, prin forþacomunicativã a fanteziei, prinputerea magiei, prin abilitateade a sugera, prin intermediul„minciunilor“ romaneºti, adevãruriciudate, profunde ºi neliniºtitoare,în absenþa sau necunoaºtereacãrora am fi niºte fiinþe amputate,decebrate, despiritualizate, amînceta sã fim oameni. (Adevãrulminciunilor, p. 7-20).În concordanþã cu acest credo,Mario Vargas Llosa mãrturiseºtecã, „în tot ce am scris, am pornit dela anumite experienþe care mi-aurãmas vii în memorie, care mi-austimulat imaginaþia, ºi am creat cevace reflectã destul de infidel acesteevenimente“. Scrierile de debut,nuvela „Provocarea“ (El desafío –care îi aduce premiul acordat deRevue française ºi o excursie dedouã sãptãmâni la Paris),povestirile din Los Jefes ºimicroromanul Los cachorros suntinspirate din viaþa ºi poveºtile decopil ºi adolescent, la Liceul SanMiguel din Piura sau la Lima,evenimente prelucrate însã cu atâtamãiestrie tehnicã încât voceanaratorului este înlocuitã de ovoce colectivã, cea a „cartierului“(barrio). Primul sãu mare roman,Oraºul ºi câinii, reflectã cei doi anide liceu la Colegiul militar LeoncioPrado din Lima, cu „probele“, maiexact umi-linþele la care cadeþii îisupuneau pe „pifani“, într-atât defigurativ încât ofiþerii i-au ars carteape motiv de calomnie, deºi sensulsatiric ºi acuzator era mult mai larg,într-o anumitã mãsurã parabolic,„câinii“ fiind o metaforã pentrudictaturile militare. Casa verdeprelucreazã amintiri din timpul anilorla Colegiul naþional San Miguel dinPiura; ºi deºi stafful campaniei decandidaturã la preºedinþia Peruluidin 1990 s-a temut cã în PiuraVargas Llosa va pierde voturile dincauza atacurilor perfide aleconcurenþilor la adresa bordeluluipiuran descris în roman, femeiledin regiune s-au dovedit mult maipline de simþul umorului, votându-lmajoritar. Conversaþie în La Catedralã,unde „La Catedralã“, barulunde are loc discuþia politico-jurnalisticãdintre protagoniºti, poate ficonsiderat un simbol pentruarhitectonica teribil de complexã ºide ambiþioasã a dialogurilor ºi35

planurilor narative, este inspirat deslujbele de redactor de ziar ºi deradio din timpul studenþiei laUniversitatea San Maros din Limaºi reflectã ultimii ani ai dictaturii luiOdría. Mãtuºa Iulia ºi condeierul,romanul acesta autoficþional atât detandru ºi ironic, vorbind desprenatura umanã, despre iubire ºidespre creaþie, a putut fi confundatatât de tare cu autobiografia încâttatãl vitreg al scriitorului l-a acuzatde calomnie, iar Julia Urquidi apublicat mai târziu ea însãºi unroman menit sã „restituie adevãrul“.Înainte de a pleca la Paris, înEuropa, în 1959, Vargas Llosa aavut prilejul de a face o cãlãtorieetnologicã în Amazonia, care,îmbogãþitã cu alte contacte alescriitorului cu triburile amazoniene,îi vor oferi materia pentru romanelePantaleon ºi vizitatoarele, Povestaºulºi Lituma în Anzi. Nu mã îndoiesccã ºi alte romane precumElogiul mamei vitrege, Carnetelelui don Rigoberto ºi Rãtãcirile feteinesãbuite pornesc de la un nucleuepic real, o povestire auzitã de laprieteni, un fapt divers de ziar, pecare scriitorul le-a folosit drept fermentpentru propria ficþiune. (Facaici o parantezã pentru a-l ruga pedomnul Mario Vargas Llosa sã ducãla capãt trilogia lui don Rigoberto,doña Lucrecia ºi îngeraºul perversAlfonsito ºi sã ne povesteascã ce is-a mai întâmplat explozivei familiiîn Europa, la Viena.) În sfârºit, romanelesale epopeice, Rãzboiulsfârºitului lumii ºi Sãrbãtoareaþapului, sunt adevãrate fresce alecivilizaþiei sud-americane, pornindde la evenimente istorice reale –insurecþia sãracilor din Braziliacondusã de fanaticul ºi charismaticulel Consejero, respectivdictatura generalului Trujillo înRepublica Dominicanã – în care seîntrevãd marile fantasme colectiveale aºteptãrilor milenariste ºimesianice, ale puterii absolute, aledemoniei dionysiace, ale pharmakosuluiºi morþii. Elementele biograficeºi evenimentele istoricereale sunt întotdeauna punctul deplecare al ficþiunilor lui Mario VargasLlosa. În lipsa lor romanele nu aravea cu siguranþã aceeaºi puterede captare a fanteziei cititorilor. Pede altã parte ele sunt în egalã36 mãsurã amplificate, modificate,recombinate, structurate în arhitecturicomplexe, uneori serioase,de „catedralã“, alteori ludice,postmoderne, în aºa fel încât sãdevinã „minciuni adevãrate“, poveºticapabile sã descopere sau sãcreeze sens într-o realitate brutã.Forþa de fascinaþie a ficþiuniidepãºeºte de altfel, în viziuneascriitorului peruan, frontierele literaturii,filmului sau artelor. Ca necesitatespecific umanã, ea impregneazãreligia, ºtiinþa, politica,chiar ºi „activitãþile potrivnice ei“.Om în cetate, preocupat de viaþasemenilor sãi, capabil sã sedãruiascã pentru cauze colective,Mario Vargas Llosa a avut pe deplinprilejul, în calitate de candidat lapreºedenþia þãrii sale în 1990, sãconstate cã „politica, mai ales înþãrile în care ignoranþa ºi pasiunilejoacã un rol atât de important ca înPeru, este unul din domeniile încare ficþiunea ºi imaginaþia suntgarantate“ (Peºtele în apã). În parantezãfie spus, diagnosticul mi separe la fel de potrivit ºi pentru þãrifost comuniste în cãutare desine, precum România. Însocietãþile închise, constatãscriitorul, unde diverse tendinþeautoritariste tind sã sugrumeliberalismul ºi plurivocalismul,ficþiunea se sclerozeazã la rândulei. Confiscatã de putere, ea devineun instrument al acesteia: „Într-osocietate închisã, istoria se impregneazãde ficþiune, devine eaînsãºi fiþiune, cãci se inventeazã ºise reinventeazã în funcþie deortodoxia religioasã sau politicãcontemporanã sau, cu alte,cuvinte, se inventeazã în funcþiede capriciile celui care deþineputerea“ (Adevãrul minciunilor,p. 17). Ficþiunile ideologice suntpernicioase ºi manipulatoare, întimp ce „minciunile“ artistice conþinun adevãr mai adânc ºi inalienabil,acela de a exprima libertatea umanãîn toate formele ei. Rolul generic alscriitorului, dincolo chiar de posibilasa implicare în viaþa politicã, estede a combate toate formele depatologie a ficþiunii ºi, o datã cuacestea, cauzele politice ºi socialecare le provoacã.Vocaþia scriitorului este aceeade a spune poveºti, punerea înpovestire, naraþiunea fiind o schemãantropologicã, o modalitatespecific umanã de a conferi ordineºi a da sens lumii. Metafora cea maiputernicã pentru vocaþia sa deprozator este oferitã de VargasLlosa în romanul Povestaºul – Elhablador. Aceºti „habladores“ dintribul Machiguengas, povestitoriitineranþi care circulã de la aºezarela aºezare pentru a împãrtãºimiturile originilor ºi întâmplãrilevecinicilor, învãþãturi ºamanice ºimeditaþii de viaþã, reprezintã memoriacolectivã a populaþiei amazoniene.Scriitorul peruan mãrturiseºte cãobsesia pe care acest subiect aexercitat-o asupra lui zeci de ani sedatoreazã identificãrii sale cu„povestaºii amazonieni“: „acel omcare strãbãtea jungla încolo ºincoace,printre familiile ºi satelemachiguengas, era supravieþuitorulunei lumi strãvechi, un reprezentantal celor mai îndepãrtaþi strãmoºi, ºio dovadã palpabilã cã acolo, încãde pe atunci, de la capãtul ameþitorde îndepãrtat al istoriei omeneºti,încã dinainte ca istoria sã înceapã,existau deja fiinþe care practicauceea ce eu aveam de gând sã faccu viaþa mea – sã o dedic inventãriiºi istorisirii unor poveºti“ (Cãlãtoriacãtre ficþiune, p. 17). În roman, naratorulpleacã pe urmele unui prietende tinereþe, evreu peruan care,descoperã naratorul cu un sentimentde mysterium tremendum,ºi-a renegat identitatea ºi s-atransformat într-un povestaºamazonian. Dar, dacã ne gândimcu tâlc, istorisirile din mitologiamachiguenga din roman, experimentândformule narative arhaicinvoatoare,sunt doar atribuiteprietenului personaj, ele aparþin înfapt autorului însuºi, sunt creaþia lui.În definitiv, aceasta face MarioVargas Llosa: povesteºte lumeanoastrã pentru eternitate.

,, Nu am fi iesit din grote sicaverne fara fictiuneGeorge ChiriacVizita lui Mario Vargas Llosa laCluj a fost aºteptatã cu sufletul lagurã încã din 2011 când a fost invitatde Facultatea de Litere. Se pare cãîn 2011 Mario Vargas Llosa aamânat întâlnirea cu publiculclujean din cauza programului sãuîncãrcat. Este bine cunoscut faptulcã un premiu Nobel ucide fãrã milãactivitatea literarã a unui scriitor,acesta fiind prins în diverse cãlãtorii,conferinþe de presã, sesiuni deautografe ºi, la unison, fiindrecompensat pentru activitatealiterarã peste tot în lume. Iatã cumpromisiunea lui Vargas Llosa cã seva întoarce în România s-a adeverit,scriitorul a fost prezent la Clujîntre 19-21 mai. Revenind pentru atreia oarã în România, scriitorul deorigine peruanã a petrecut trei zilefrumoase în inima Transilvaniei: înprima zi a fost invitat de onoare laTeatrul Naþional din Cluj la premierapiesei sale O mie ºi una de nopþi, adoua zi a primit titlul de DoctorHonoris Causa al “UniversitãþiiBabeº-Bolyai” ºi în a treia zi asusþinut o confruntare-dialog cuscriitorul Gabriel Liiceanu, plecândde la întrebarea “Am putea trãi fãrãsã evadãm din ficþiune?”, în cadrulFacultãþii de Litere.Deºi e foarte uºor, din perspectivaunui cititor, sã cazi în mirajul ideiicã Nobelul pentru literaturã dã totprestigiul unui autor, cred totuºi cutãrie cã Mario Vargas Llosa este unscriitor desãvârºit, operele salerãmânând universal valabile pestetimp. Am fost foarte dezamãgit cândam auzit diverse voci, odatã cusosirea lui Mario Vargas Llosa laCluj, cã prestigiul sãu vine din faptulcã a luat premiul Nobel. Mã întreboare Jean-Paul Sartre ºi BorisPasternak, cei care au refuzat distinþiaAcademiei Suedeze, nu aurãmas la fel de prestigioºi? Ca oparantezã, Mario Vargas Llosa,când a fãcut prima cãlãtorie înFranþa, a vrut sã-l întâlneascã pe,,Sartre personal, dar n-a putut trecede secretarul acestuia. Graþiepasiunii sale pentru Jean-PaulSartre, negatã între timp, era numitîn cercurile personale Micul Sartrecel Viteaz. Fãrã a se plimba înhainele noi ale împãratului, unscriitor trebuie înþeles ºi acceptat depublic dupã scrierile sale ºi nu dupãbagajul de premii literare obþinutede-a lungul anilor. Pornind de la viaþasa tumultoasã, de la supratemeleºi fetiºurile sale, de la obsesii pânãla sentimente de urã, Vargas Llosareuºeºte sã redea în scrierile saleo ficþiune extrem de bine pusã lapunct, o detaºare de tot ceea ce ecomun ºi simplist, totul fiind schiþatcu precizia unui scriitor-maestru.Printre scrierile sale de referinþãmã încântã: Visul celtului, Povestaºul,Mãtuºa Julia ºi condeierul,Rãzboiul sfârºitului lumii, Oraºul ºicâinii, Conversaþie la catedralã,Lituma în Anzi, Caietele lui donRigoberto ºi lista poate continuapentru cã Vargas Llosa este unscriitor care fascineazã de fiecaredatã când romanele sale suntdeschise.Se pare cã pe mulþi îi încântãpicanteriile, cancanurile, aspecteledin viaþa intimã a scriitorului peruan.Deºi a fost criticat de multe ori cãs-a cãsãtorit mai întâi cu mãtuºa ºimai apoi cu veriºoara sa, cu caretrãieºte ºi acum, Vargas Llosa aînfruntat acuzele de-a lungul anilor.La Cluj, s-a putut observa apropiatarelaþie dintre el ºi ºoþia sa, Patricia37

Llosa, cea care îl însoþeºte în toatecãlãtoriile impuse voit de literaturã.Un alt aspect interesant esterelaþia dintre Vargas Llosa ºi GarcíaMárquez. Îl acuzã astfel pe bunulsãu prieten, Gabriel GarcíaMárquez de servilism, se deta-ºeazã total de regimul lui FidelCastro ºi candideazã în 1990 laalegerile prezidenþiale din Peruîn cadrul partidului de centrudreapta,FREDEMO. Din 1976,când Vargas Llosa l-a pocnit de-abinelea în obrazul stâng peMárquez, într-un teatru din MexicoCity, se pare cã nu ºi-au mai vorbit.De altfel, puþini ºtiu cã Mario VargasLlosa, pe numele sãu original JorgeMario Pedro Vargas Llosa a primitîn 2011 titlul de marchiz din parteaCasei Regale spaniole, instituindusede asemenea linia nobiliarã aMarchizatului de Vargas Llosa. Areo impresionantã colecþie de hipopotami,aºa cum scriitorul EugèneIonesco avea o obsesie pentrucolecþionarea rinocerilor. Sau, pentrua atinge sfere mai personale,cum ar fi reacþionat mãtuºa lui MarioVargas Llosa, Julia Urquidi, atuncicând scriitorul a câºtigat premiulNobel în 2010? Aceasta este oîntrebare care mi-a bântuit vremebunã sinapsele. Este binecunoscutfaptul cã în 1955 Vargas Llosa s-acasãtorit cu mãtuºa sa, despãrþindu-seîn 1964 ºi, din toatã acestpseudoincest, reieºind un romanfoarte bine primit de critica vremii:Mãtuºa Julia ºi condeierul. MãtuºaJulia s-a stins cu câteva luni înainteca scriitorul peruan sã câºtigeprestigiosul premiu Nobel pentru literaturã.ªi cum tot ce-i bun nu esteapreciat pe moment, n-am pariatpentru autorul Povestaºului în 2010;mã gãndeam în tãcere la Kunderaºi la Murakami.Aºteptat la aeroportul clujean decâþiva admiratori care i-au cerutautografe, Vargas Llosa împreunãcu soþia sa a fost întâmpinat de conf.univ. dr. Monica Fekete ºi de decanulFacultãþii de Litere, prof. univ. dr.Corin Braga. În aceeaºi searã aavut loc premierea spectacolului Omie ºi una de nopþi, dupã ultima cartea autorului peruan apãrutã la edituraHumanitas. Într-o broºurã gãsitã înlibrãria Humanitas de la Ciºmigiu,care prezenta programul lui Vargas38 Llosa de la Cluj, spectacolul eraetichetat de bucureºteni ca fiindceva special pentru aproape o miede norocoºi. Regizat de AndreeaIacob, având doar doi actori îndistribuþie, Ramona Dumitrean ºiMatei Rotaru, spectacolul a umplutsala Teatrului Naþional din Cluj,bucurându-se de un successenorm. Autorul, fãrã ºtirea prealabilã,a fost implicat în finalul piesei,ca un continuator al poveºtilor.Rolul de povestaº l-a încântat lamaximum pe Mario Vargas Llosa,fiind aplaudat minute în ºir la scenãdeschisã de cãtre spectatori. Dupãpiesa de teatru, în încercarea sade a pãrãsi clãdirea teatrului,scriitorul a fost asaltat de oamenicare îi cereau autografe ºi depresa care punea întrebãri nu preastrãlucite.A doua zi, în cadrul unei ceremoniirestrânse în Aula Magna a“Universitãþii Babeº-Bolyai” din Cluj,Mario Vargas Llosa a primit titlul deDoctor Honoris Causa. Evenimentula debutat cu un discurs alrectorului Ioan-Aurel Pop, acestaconsiderând cã prezenþa lui VargasLlosa este cel mai frumos momentpe care l-a trãit spaþiului universitarclujean postdecembrist. RectorulIoan-Aurel Pop remarca faptul cãdatoritã operei lui Mario VargasLlosa ne putem refugia într-o lumenouã, reconstruitã prin prisma ficþiunii,dupã reguli nescrise, adaptatepentru minþile noastre. În opiniarectorului, întâmplãrile trãite descriitor ºi civilizaþia din care provinesunt elemente primite cu freneziede cãtre public. Ioan-Aurel Pop asemnalat lucrurile ce l-au atras celmai mult din vasta operã a scriitorului:predilecþia acestuia pentruuniversul cãutãtorilor de nou ºiuniversul romanelor cavalereºti.Rectorul a declarat în finaluldiscursului sãu cã Mario VargasLlosa a cucerit planeta ºi cã acucerit Clujul, într-o margine delatinitate, aducând printre noi atingereaunei “aripi de înger”.Cu emoþiile de rigoare pentru unasemenea eveniment, decanulFacultãþii de Litere, prof. univ. dr.Corin Braga a rostit o superbãLaudatio, pornind de la un portretamãnunþit al scriitorului peruan.Corin Braga a subliniat cã VargasLlosa cucereºte prin dualitatea demodernism-postmodernism pecare o face vizibilã, prin construirearomanului cavaleresc, prin redareaunei literaturi a exploratorilor, cubogate influenþe din sfera folcloricãsud-americanã. În discursul sãu,profesorul Corin Braga a arãtat cãrealismul magic de la care serevendicã scriitorul de origineperuanã îl situeazã în vasta serie demari scriitori sud-americani, caresupravieþuiesc povestind lumeapentru eternitate.În discursul de mulþumire, MarioVargas Llosa a precizat cã recunoaºtereaimplicã un mandat derigoare în munca intelectualã ºi înatitudinea civicã, deci cã domnia-sase vrea la înãlþimea acestei disctinþiiºi nu doreºte sã dezamãgeascã.Scriitorul a precizat cã datoreazãtitlul de Doctor Honoris Causa munciisale de scriitor, vocaþiei care l-afãcut sã viseze istorii ºi sã le materializezeprin cuvânt. În ceea cepriveºte literatura, scriitorul e depãrere cã ficþiunea este înºãºimama progresului. Vargas Llosa afãcut o incursiune în timp, aducândîn prim-plan acea epocã de strãmoºi,într-un timp în care nu existaudocumentele scrise care sã certificecum era viaþa. Povestaºul ne obligãsã facem un exerciþiu de imaginaþiepentru a-i putea vedea cu ochii minþiipe acei strãmoºi, sã-i însoþim înpeºteri ºi sã fugim împreunã cu eide pericolele vieþii, aceºtia fiindadesea înfrânþi de naturã sau demoartea ce apare subit pe numeroasecãi. Acele vechi personaje seaflau în jurul unui foc, fiind împreunãîntr-un trib, încântaþi de istoriilepovestite la lumina flãcãrilor. Nuexistã culturã, oricât ar fi de primitivã,care sã nu repete aceastã scenã:povestaºul înconjurat de tribul sãu.Întrebarea pe care o adreseazãscriitorul surprinde auditoriul: Deunde vin poveºtile? Memoria, fapteletrãite, pura imaginaþie, de la strãmoºila contemporani au rãmasprimele elemente esenþiale la careapeleazã un povestaº. ªi care esteefectul poveºtilor?, întreba VargasLlosa. Poveºtile au amuzat mereu,au reuºit sã inducã uitarea provocãrilordin care este fãcutã viaþa,transformând fiinþele ascultãtorilor înceva mai bogat, mai sigur ºi mailiber.Povestind aceste istorii pe careoralã ajungem la naºterea uma-

nitãþii, ºi prin consecinþã, ne deta-ºãm de animalitate ºi ieºim dinnoi înºine. Vargas Llosa crede cãîncercarea de a construi o viaþãdiferitã este mecanismul prin carene putem îmbogãþi limbajul, iarscrisul este chiar veºnicia istoriei.Prin progres ne-am îndepãrtattreptat de peºterã pentru a puteatrãi o evoluþie miraculoasã. Omul atrecut la cunoaºterea stelelor, anaturii, a învins bolile ºi în cele dinurmã a fost creat un individ cu ostructurã bine definitã, detaºat detribul primordial. Mai târziu, pe bazaindividualitãþii s-a nãscut ideea delibertate ºi de democraþie. Scriitorulsusþinea cã dincolo de invidualizareapare problematica fericirii ºi anefericirii, dar acest aspect diferãde la individ la individ. Finalul povestiriilui Vargas Llosa sugereazãfaptul cã fãrã ficþiune ºi fantezii,omul nu ar fi fost capabil sã-ºi depãºeascãcondiþia ºi sã iasã dinpeºteri. Mulþumitã ficþiunii, omul areuºit sã se simtã incitat în ceea cepriveºte construirea unei noi vieþicare ne face sã ne simþim mai bine.Din punctul sãu de vedere, MarioVargas Llosa crede cã avempermanent nevoie de visãtori, filologi,scriitori ºi de povestaºi, într-olume în care trebuie sã ni se aducãaminte cã facem parte dintr-ocomunitate. Cu alte cuvinte, MarioVargas Llosa a precizat cã îidatoreazã literaturii momenteprofunde ºi cã aceasta trebuie sãne menþinã spiritul critic. În viziuneaextremistã, de stânga sau dedreapta a unui partid, literatura eraun inamic care trebuia controlat princenzurã, spunea autorul referindusela diverse forme de control exercitatasupra ficþiunilor. În concluzie,Mario Vargas Llosa þine foarte multca meseria de povestaº sã trãiascãºi sã facã parte din noi, pentru cãdoar prin ficþiune se pot forma cetãþeniindependenþi, cetãþeni greu demanipulat care stau departe depseudoficþiunea care le restrângelibertatea, cetãþeni care îi resping pecei care cred cã literatura trebuiesã treacã într-un plan secund.În a treia zi a vizitei sale, MarioVargas Llosa s-a reîntâlnit cuGabriel Liiceanu ºi a susþinutîmpreunã cu acesta un dialog petema ficþiunii în faþa unui publicnumeros în cadrul Facultãþii deLitere. O întâlnire similarã a avut locîn septembrie 2005, la Bucureºti,unde cei doi scriitori au discutatcâteva aspecte despre chipurilerãului în lumea de astãzi.Atmosfera tensionatã a fostdestinsã de o glumã subtilã adomnului Gabriel Liiceanu carespunea cã mai existã doi mariscriitori în viaþã: Mario Vargas Llosaºi Mircea Cãrtãrescu – dupã careliteratura va cunoaºte un adevãratdeclin. Gabriel Liiceanu a continuat,fãcând o paralelã între el ºi VargasLlosa ºi constatând cã prima lorcarte cititã a fost 20000 de leghesub mãri de Jules Verne, scriitorulperuan citind-o la vârsta de 5 ani,iar Liiceanu la 8 ani. Liiceanu susþinecã miezul tare al lumii e literatura, iarpovestaºul este figura care-l ilustreazãcel mai bine pe Mario VargasLlosa, în carne ºi oase. Ficþiuneaeste descoperitã de cãtre Liiceanuîn volumele Adevãrul minciunilor,Cãlãtorie cãtre ficþiune, O mie ºi unade nopþi ºi în discursul rostit deVargas Llosa dupã decernareapremiului Nobel – din toate acestereferinþe reieºind faptul cã speciaumanã nu poate exista fãrã ficþiune.Gabriel Liiceanu a axat discuþiaspre ideea de consumare a nevoiide ficþiune. Mario Vargas Llosa sedeclara copleºit de imaginea ficþiuniipe care a reuºit sã o ilustrezeGabriel Liiceanu ºi crede cã literaturanu este un amuzament, ci opreþioasã formã a condiþiei umane,o necesitate vitalã care ne conferãposibilitatea de a ne dori mai mult.Metaforic vorbind, Vargas Llosacrede cã este absolut necesar caspaþiul dintre o mie de vieþi sã fieîmpânzit de ficþiune ºi cã trebuie sãacceptãm ideea cã nu putem trãifãrã ficþiune.Gabriel Liiceanu a adus în primplanideea cã jumãtate din populaþiaSpaniei este analfabetã ºi cã înRomânia un milion de oameni citescdoar ºase cãrþi pe an. Lumeafãrã literaturã este un concept fãrãrãspuns, este de pãrere Liiceanu,rugându-l pe Vargas Llosa sã acceptecã ficþiunea nu se consumãca literaturã ºi cã trebuie fãcutã odistincþie între specia celor carecitesc ºi a celor care nu citesc.Liiceanu afirma cã existã un “club”pentru cei care citesc, literaturarãmânând astfel pentru cei puþini.Ca rãspuns la cele afirmate deLiiceanu, Vargas Llosa a susþinutcã existã mai multe tipuri de ficþiuniºi cã lumea merge prost tocmaidatoritã ficþiunilor nonliterare.Ficþiunile literare sunt motoareleumanitãþii, acoperind tot rãul: credinþeleideologice, prejudiciile deorice fel, dogmele, dictaturile.Vargas Llosa ºi-a expus pãrereacum cã istoria o scriem noi, prinalagerile noastre. Nemulþumit derãspuns, Gabriel Liiceanu a insistatpe ideea cã lumea cãrþii taiespecia umanã în douã ºi cã trãimla o rãscruce a istoriei pentru cãse pierd valorile universale.Valorile, binele, rãul, onoarea,personajele ca Don Quijote, mila– toate s-au prãbuºit din cauzaideologiilor, a terorismului, aantiindividualismului, a urii ºi aantidemocraþiei. Vargas Llosaspunea cã nu este atât pesimist caGabriel Liiceanu, deºi a trãit încomunism ºi a vãzut cum seprãbuºeºte, menþionând ºi douãacronisme: Cuba ºi Coreea deNord. Deºi cel mai mare duºmanal literaturii a fost înfrânt, încã maiexistã democraþii imperfecte carevolatilizeazã valorile. Existã unmare gol moral în societãþile capitaliste,spune Llosa.Întrebat despre noua sa carte,Mario Vargas Llosa spunea cãaceasta va apãrea simultan înîntreaga lume. Acþiunea romanuluieste situatã într-o regiune nordicãdin Peru, reflectând o atmosferãdintr-o democraþie imperfectã ºipovestind despre un prosper om deafaceri care dã de ceva neaºteptat:mafia.Dupã lungi aplauze, scriitorul afost asaltat de oamenii care cereauautografe ºi, în cele din urmã, s-aretras alãturi de Gabriel Liiceanu,în aplauzele mulþimii. Înainte de ase despãrþi în 2005, GabrielLiiceanu îi declara scriitorului cãare tot ceea ce îºi poate dori unom. Mario Vargas Llosa îi rãspundeaatunci într-o notã tristã:Dar sunt atât de bãtrân, Gabriel,atât de bãtrân!. Sper din toatãinima cã povestaºul Mario VargasLlosa a întinerit în cele câteva zilepetrecute în spaþiul culturalclujean.ª39

Despre Mircea Ivanescu sijocurile interpretarii(fragmentarium)Cosmin PerþaL-am cunoscut (mai degrabãîntâlnit) conjunctural pe MirceaIvãnescu. L-am citit prima oarã înanul întâi de facultate rãtãcit înbiblioteca lui Radu Sãplãcan. L-amîntrebat pe Radu ce e cu ãsta, miarãspuns cã e un mare poet. Nul-am crezut pe cuvânt ºi amînceput sã citesc. Nu aveam cineºtie ce aparat de lecturã pevremea aceea (nu cã acum aºavea, parafrazându-l tot pe M.I.),dar textele lui, chiar incomplet înþelese,rãmâneau, erau memorabile,problematizante, induceausonoritãþi ºi teme care mã bântuiau.Induceau stãri. Pe urmã, aproaperecent, am descoperit cã cel maibun lucru pe care îl poate facepoezia este sã transmitã emoþie ºisã inducã stãri. Poezia nu este odiscuþie despre adevãr, ci despreipostaze ale adevãrului fulgurant(nu etern). Alterate, supra sau infrainterpretate, adaptate, traduse,toate aceste emoþii adevãrate (mieºi fricã sã nu se gãseascã vreuncititor care sã-i confere acestuibrut cuvânt ceva din istoria sa degradatã.Când mã refer la emoþienu mã refer la nimic altceva decâtla o stare psihicã/sufleteascãintensã, unicã, dar perpetuurecognoscibilã. ªi trebuie sã mai40 fac o distincþie absolut utilã,adevãrul nu are decât întâmplãtorlegãturã cu realul) au un rol dublu:o datã alienant (în sens social), înal doilea rând formator (în senscultural). Mircea Ivãnescu adevenit astfel unul dintre poeþiicare, în mod absolut discret, ºi-apus amprenta asupra evoluþieimele umane ºi poetice, lucru pecare l-am conºtientizat mult maitârziu (ºi pe care nici mãcar lui M.I. nu i l-am mãrturisit).Spuneam, aºadar, cã, deºiinoculat de textele lui M. I., nu amajuns vreodatã sã îl cunosc, sãavem un dialog fizic consistent.Dialogul intelectual ºi psihic însãs-a petrecut ºi a avut loc prinmedierea volumelor sale, cel mairecent dintre acestea fiind Interviutransfinit (carte de interviuri cuMircea Ivãnescu realizatã deVasile Avram, reeditatã la Casade Editurã Max Blecher în2012).Nu am plâns la moartea lui M.I., îi cunoºteam suferinþa ºitrecerea lui mi s-a pãrut fericitã, darun gol rãmãsese, totuºi (orºicâtuºide puþin conteazã enorm). Cutoate acestea m-am aplecatsceptic spre lectura acestui volum,aºa cum o fãceam ºi cu poemelelui în toamna lui 2002, ca sã fiu izbitde realitate (parafrazându-l din noupe M. I. ºi nu numai pe el) ºi sã îmirecunosc în discursul lui Ivãnescutemeri, îndoieli, fandacsii, elementeconcrete dintr-un viu angoasat,puþin adaptabil.Primul lucru care mi-a atrasatenþia a fost o parafrazã în careM. I. spunea „În chinezã a nu existase scrie cu ideograma careînseamnã a fi rãtãcit în pãdure”.Am înþeles atunci mult (M. I. nu arfi ºarjat atât de tare), am avut chiarimpresia unei pseudo-revelaþii ºi,ca lui M. I., cel mai mult mi-a lipsitîn momentul acela ceea ce poatefi aºezat în faþa unui om, pe omasã, ca sã îl facã sã se simtã caun rege. Obsesii, motive deobsesii. (A existat chiar o vremeîn care, tânãr, ºi ca orice tânãr ºiipocrit literat, încercam sã îmiimaginez cum aratã literatura.Poezia nu mi-o puteam imagina înnici un fel, dar, compensatoriu, îmiimaginam proza ºi ajunsesem la otipologizare. Identificasem cãexistã un anumit tip de prozãcare porneºte de la subiect ºicare îºi conþine rezolvarea (prinînsuºi subiectul predeterminat,circumscris naraþiunii) ºi care sereferã, finit, la subiect; un alt tip deprozã care porneºte de la o situaþie(subiect indecis, determinãriprobabile, câteva fire narativeposibile ºi câteva, indecise,rezolvãri, dar toate prognozabile,previzibile) ºi care se referã ladisponibilitatea personajelor ºi în altreilea rând la proza care porneºtede la personaj ºi care are infiniteposibile soluþii ºi rezolvãri, pentrucã nimic nu poate împiedica unpersonaj sã se comporte mai puþinaleatoriu decât un individ, ºi careîncearcã sã surprindã (sãprovoace, sã contrazicã) ºi sã fiesuficient de eteroclitã pentru aaccesa larga plajã a cititorilorculþi. Dar, cu toate acestea, dupãce l-am citit pe M. I. mi-am datseama cã existã ºi un al patruleatip de prozã, proza care porneºtede la ipostazele personajului,proza mereu counter tide, ceacare îºi este sieºi suficientã, darnu îndeajuns, infinitã, în nefinitateaexprimãrilor sale, ca la Joyce (dragullui M. I.), cea care nu vrea sãspunã nimic esenþial, dar suferãpentru cã nu poate exprima corectmomentul.) Evident cã am fãcut

aceastã lungã parantezã doarpentru a mã referi de fapt, indirect,la poezia lui Mircea Ivãnescu.Adevãr, revelaþii, viaþã,literaturãRevin la un alt motiv al lui M. I.,grãdina în ploaie, exprimã asta miaºspune mie ca tânãr poet. Nudragoste, nu suferinþã, nu duritate,nu verbiaj, doar acest loc ºi acestmoment în care poezia nu faceniciodatã sã se întâmple ceva.Vorbim din nou despre adevãr,acest adevãr care e mereu altul,aceste revelaþii care sunt denerecunoscut (din puþinãtateamemoriei, din pipernicia trupului),totuºi ne frãmântã. Literatura eminciunã, spune M. I., povestireaunui fapt din viaþa realã capãtã încãde la început alte dimensiuni, alteumbre ºi alte paranteze, ºi totulintrã într-o altfel de povestire careare din ce în ce mai puþine raporturicu acel amãnunt din realitatea dela care a pornit. Adicã, exactopusul literaturii ca sinceritate, aliteraturii biografice promovatã de(de exemplu) Angela Marinescu ºiunii dintre douãmiiºti (chiar ºi euam cãzut în jocul acesta, dar cu ooarecare conºtiinþã a minciuniimele).În cartea sa biograficã, Zeiiprind ºoareci, Dimitrie Stelarurelateazã într-un scurt episod oîntâlnire cu tânãrul student MirceaIvãnescu în casa lui Petre Stoicaîn care Stelaru se aciuase pentrucâteva sãptãmâni. Ivãnescu apareºters, ca un tânãr adus de spate,extrem de timid, care a bãut câtevaînghiþituri de votcã ºi a dispãrut lafel de discret pe cum apãruse.Menþionez acest episod doarpentru cã citind volumul lui Stelaruam avut mereu uºoara impresie defalsificare (sau sã-i spunem deliteraturizare, de romanþare?) doarde dragul actului estetic. Nu mãrefer aici strict la episodul întâlniriicu Ivãnescu (care este creditabil,asemãnãtor îl descrie ºi MateiCãlinescu în Amintiri în dialog), ci,pornind de la afirmaþia lui M. I., laîntreg acest ansamblu altransformãrii vieþii în literaturã (genBukovski). O dublã falsificare seproduce de cele mai multe ori printraducere pentru cã aºa cumspune ºi Ivãnescu: Toatã lumeaºtie cã în traducere o anumitãpoezie se falsificã, uneoricatastrofal. Nu pot sã nu pledezaici pentru ideea de plurilingvism.(Într-o societate plurilingvã idealãcãrþile ar fi cumpãrate ºi citite înoriginal, în limba lor maternã.Vorbim însã de douã niveluri deevoluþie a literaturilor naþionaleînspre o singurã literaturãeuropeanã: primul este acela alposibilitãþii comunicãrii directedintre scriitori, al transformãriiacestora în spiritul plurilingvismului;iar cel de-al doilea implicãtransformarea publicului, începândde la cel specializat ºi prin imitaþieajungându-se pânã la publicul larg,care ar trebui sã posede capacitãþiplurilingve suficient de dezvoltatepentru a descuraja încetul cuîncetul utilizarea traducerilorliterare preferând literatura sursãdin motive evidente.)Un al treilea factor al falsificãriiintervine pe calea receptãrii, aceeaa punctelor de vedere, asubiectivitãþii cititorului. Tot unexemplu din interviul lui M. I. ne vafolosi. Povesteºte Ivãnescu cumcea de-a treia piesã de teatru poetica lui (dinainte de a scrie poezie),destinatã seducerii platonice a uneizeiþe, cititã fiind de cãtre zeiþarespectivã, a rãmas fãrã deaprecieri. Mai târziu M. I. aflã prinintermediul unui amic comun cãzeiþa (renumitã pentru inteligenþa ºicultura ei) nu înþelesese nimic dinofranda lui M. I., consultându-sechiar cu tatãl ei, doctor de renume,care, la rândul sãu, nu a înþelesnimic. Peste ani însã o colegã maiºtearsã a zeiþei destinatare îi vamãrturisi lui M. I. cã a citit ºi eapiesa respectivã în casa zeiþei ºia doctorului ºi a fost cel maiextraordinar lucru pe care l-am cititeu în viaþa mea.Iatã cum viaþa transformatã înliteraturã, trecutã prin aceste filtredeformante (estetizare, traducere,receptare), îºi pierde completstatutul de realitate, devenindmarca unui univers paralel, strãinde vocea, intenþionalitatea,realitatea autorului sãu. De aici ºiriscul asumãrii literaturii ca viaþã,sau cel puþin al livrãrii ei cãtre cititorîn haina aceasta înºelãtoare.Jocul de perspectiveUn alt impas, poate primul, defapt, este acela al rememorãrii ºial transcrierii prin intermediulmemoriei. Una dintre convingerilemele mai vechi este aceea cãmemoria în cel mai bun caz esteimperfectã, dar cel mai adeseaeste ºi ea falsificatoare a realitãþiiprin aceea cã funcþioneazãcompensatoriu la nivel psihic,adaptând mereu realitatea dejapetrecutã în funcþie de vanitãþile ºifrustrãrile psihicului care aparticipat la aceea realitate. Cu câtne îndepãrtãm de momentul actuluirememorat, cu atât memoria îl vaadapta mai tare schingiuindu-luneori pânã la neidentificarea sa încontext. (De câte ori nu vi s-aîntâmplat sã rememoraþi încompania unor amici un evenimenttrãit în comun ºi sã constataþi cã,de fapt, acel eveniment nu maiexistã, existã doar versiuni ale lui,diferite în funcþie de memoriafiecãruia dintre participanþi).Tot în cartea de interviuri a lui M.I. vom gãsi argumentaþia pentruaceasta. Se referã Ivãnescu lavolumul Amintiri în dialog al lui MateiCãlinescu ºi Ion Vianu, în careMatei Cãlinescu vorbeºte deperioada în care l-a cunoscut pe M.I., care îl impresiona prin rapiditatea(o paginã pe minut spune M.Cãlinescu) cu care Ivãnescu scriapoeme de calitate. Ivãnescu însãafirmã cã pe vremea aceea nu scriapoezie, singurul text pe care MateiCãlinescu îl citise (ºi care întradevãrl-a impresionat) fiind aceapiesã de teatru poetic pomenitã maisus.Cu alte cuvinte atunci când eºtitrântit în miezul realului, cândprimeºti pumnul în nas de care nuostenesc sã vã tot vorbesc, nu maiai timp de distincþii ºi sã fixezimomente. Fixarea, în cuvinte, înformule, se produce mai târziu. (…)rememorarea, aºa cum e fãcutã deacest povestitor nu se suprapune,decât într-o foarte micã mãsurã (ºiea, mãsura, mincinoasã) pesteadevãrul faptelor ºi momentelor,aºa cum participantul de atunci adevenit în evocarea de acum osimplã figurã, spune M. I.(continuare în pag. 42)41

La Mongolu’Ion PopOamenii cu adevãrat de treabã,înzestraþi cu delicateþe sufleteascã,afectuoºi fãrã zgomot,generoºi fãrã sã-ºi afiºeze merituldãrniciei, în care poþi avea cuadevãrat încredere, nu sunt preanumeroºi în lumea noastrã. Eu ºialþii din preajma mea literarã amavut norocul sã întâlnim unasemenea om. Numele lui dincartea de identitate e Remus Pop,însã vechii mei prieteni, de primãtinereþe echinoxistã, l-au poreclit«Mongolu’», ºi aºa a rãmas înamintirea noastrã luminoasã, aºae ºi în continuare prezent, ca sãne ofere, la fiecare întâlnire,un exemplu de omenie ºi defraternitate. A ajuns acum la ovârstã frumoasã - ºaptezeci ºicinci de ani! - ºi nu s-a schimbatdeloc: e acelaºi camarad admirabil,acelaºi suflet tânãr.Pe Mongolu’ l-am cunoscut înzilele (de fapt, mai ales nopþile) încare se închega gruparea“Echinox”, în «subpãmânta» delocurmuzianã a cramei «Bucureºti»,botezatã apoi «Metropol», de pestrada clujeanã Horea, subnumãrul 5, în urmã cu peste patrudecenii. Nu ne lega acolo nici ofrânghie, de nici un þãruº, ca alonorabilei familii a vreunuiStamate cu soþie tunsã ºi legitimã,ci o prietenie care a rãmas pesteani la fel de puternicã, dincolo derãutãþile vremurilor. Iar unul dintrelianþi era chiar ºeful acelui localunde ni se serveau licorile nufoarte scumpe la care putea aveaacces pe atunci orice boem tânãr.ªi ne ospãtam, într-adevãr, dinbucatele mai curând frugale ºi“ºnapsurile” ori cafelele sorbiteîncet, cu picãtura, ca sã ajungãvreme de ore ºi sã încurajezeîndelungile taclale, cu verva lorinepuizabilã. Pe faþa lui brunetã, cutrãsãturi uºor asiatice, – de undeºi porecla amical lipitã, pe care aacceptat-o fãrã nici o rezervã –lumina întâmpinãrii se pãstrapânã în orele târzii ale nopþii, “oraînchiderii” lãsa însã inimiledeschise ºi limbile dezlegateeuforic, cum se ºi cuvenea unorucenici într-ale poeziei ºi rostiriifrumoase. Nu puþine dintre versurilefoarte inspirate ale unorAdrian Popescu, Ion Mircea ºi, înmodul cel mai direct, în minunatelebalade ale lui Horia Bãdescu,sunt datoare acestei ambianþepatronate de amfitrionul prieten,reveriile mateine ale lui DinuFlãmând ori cortegiile imaginarede culoare cronicãreascã dinpoemele lui Aurel ªorobetea perindateprin ceþuri de demult vor fifost prelungiri ale aburilor acelorseri. Dar care dintre echinoxiºtii deodinioarã nu ar putea evoca atâteaºi atâtea momente de graþie,datorate bunei noastre gazde depe strada ce duce la Facultatea deLitere?Peste decenii, Remus Pop,adicã prietenul nostru Mongolu’, arãmas acelaºi suflet deschis, darºi-a deschis ºi punga de susþinãtorfinanciar al unor scriitori tineri, adevenit un “sponsor” care nu facegestul premierii lângã panouripublicitare, ci dintr-un fel de afectuoasãpenumbrã, din simpla iubirepentru literaturã ºi slujitorii ei. Eun sentimental, în fond, acest omde treabã, care, trecut ºi prin lumeateatrului, a muzicii ºi artelor plastice,a ºtiut de mult sã preþuiascãtalentul, sã cultive în jurul sãu oluminoasã atmosferã de convivialitate.Ne-a spus de curând cãvrea sã creeze pentru scriitoriiclujeni un spaþiu de întâlniri literare,de lecturi ºi dezbateri, cum ar fostsã fie «Arizona», dacã… Îl ºi vãdîntâmpinându-ne cu braþeledeschise în acel prag visat. Pânãatunci, o simplã ºi foarte caldãurare: La mulþi ani !(urmare din pag.41)Aºadar, biografia în literaturã cajoc de perspective, auto-falsificaredamnatã sã treacã prin viitoarefalsificãri la lecturã ºi peste toateprimeazã memoria ca perpetuugenerator de ficþiune. De reþinutînsã cã toate aceste ficþiuni pleacãde la date reale, insuficient lucru.Biografia creatorului deliteraturã în propria literaturã sesubscrie perfect metaforei omuluirãtãcit în pãdure, care de fapt42 înseamnã a nu exista. Rãtãcirilememoriei, estetizarea lor, anuleazãchiar momentul acela fulgurant alrealitãþii ºi al adevãrului. ªi atuncicum literatura ca viaþã sau viaþa caliteraturã, cum ne putem înºela întratât?Întreaga poieticã a lui MirceaIvãnescu provine dinconºtientizarea imposibilitãþiitransferului fidel al vieþii în literaturã,al surprinderii realului, aladevãrului. De aici indecizia,sarcasmul, ironia, modestia,infinitele nuanþãri, paranteze,reveniri, consolidãri, interpretãri.Tocmai pentru a menþine viu, dacãnu momentul descris, mãcarcâmpul interpretãrii, pentru a oferimultiple variante care prindiversitatea lor sunt mai aproapede adevãr decât simpla, brutala ºimincinoasa reconstituire. Rãtãcitãîn marea pãdure a literaturii,biografia lui Mircea Ivãnescu existãºi rezistã, totuºi, prin nedefinire. Înliteratura românã unui singur autori-a mai reuºit lucrul acesta, TudorArghezi.

Corporalitatea din A-Z.bestFlorin BalotescuCartea lui Emilian Galaicu-Pãun(A-Z.best) s-a nãscut, probabil, demai multe ori. Din obsesia Facerii,în toate sensurile ei, din alte cãrþireordonate într-un corp care sevrea viu, poate chiar din întâlnireafericitã cu doi autori (Al. Cistelecan,prin Cuvânt înainte ºi NicolaeLeahu, prin studiul post-poematicdespre reprezentarea reprezentãrii)care ilumineazã volumulºi îi completeazã blazonul prinvirtuþi hermeneutice perfectaderente la o substanþã poeticãarhiprezentã.Avem de a face, aºadar, numaiîn primã fazã cu un volum antologiccare marcheazã excelenþapoeticã. Descoperirea urmãtoareeste a unui poem unitar ºi radiant,care confirmã traseul egal, pentrupoet, cu experienþa sa cotidianãeterogenã. Ca ºi cum ar fi tradusdintr-o limbã sincreticã, originarã,cartea-poem a lui Emilian Galaicu-Pãun vine cu o întreagã lume carenu doar graviteazã în jurul lui, cise hrãneºte din el luându-i apoiforma. O lume fãrã categorii, darcu o deplinã ºi sangvinãcorporalitate („trupul lui/pluricelulare ca un fagure”, înãlþarea), în careevenimentul – fie acesta politic,poetic sau pur ºi simplu interior, darde fiecare datã dramatic – esterecuperat din experimentareadestabilizatoare a unei întregitradiþii mistice. Se prea poate catocmai aceastã corporalitate, asemãnãtoareîntrucâtva cu cea apoemelor lui Mircea Ivãnescu, sãfie „inima” sau atotprezentul„sânge” al cãrþii. Tot ceea ce iesedin corp, de la cuvinte la sânge, îºipãstreazã intacte calitãþile ºi forþelede atracþie, aºa cum, în gramaticã,verbele îºi pãstreazã abilitãþilecombinatorii, uneori indiferent decategorii.În aceeaºi corporalitate„trebuie” aºezatã sintaxa aparentdebusolantã a versurilor careurmeazã parcã o lege teribilã aîntreþeserii, a imbricãrii (în poemulCel bãtut îl duce pe cel Nebãtut,poetul scrie despre „poartaregatului nostru Gherghef”...), pecare o vedem încã din titlul„avertizor” al volumului. Un poemca legãturã de sânge nu are decâtun vers genuin, la început ºisfârºit: „afarã fetiþele sar pe-ocoardã de sânge”, ca într-un jocal fiinþei ºi umbrei care o urmeazãºi cu care se confundã; între eleînsã, într-o imensã parantezã,sunt rematerializate nimicurile„importante” – ploaia, bãltoacele,jocul, bãtaia), pãzite, astfel, ca sãnu cadã în realitatea dizolvantã,crudã, nivelatoare.Memoriile sunt sondate cu osenzorialitate electrizantã: într-unprim sens, poetul se scurtcircuiteazãîn numele unei formedureroase de extaz în poemulElectra; în acest fel, el devine unmediu între sine ºi starea celuilalt(sau a lui însuºi), aspirând la ocontinuitate între sine ºi o sursãmatrice.Poetul (lui) EmilianGalaicu-Pãun nu aspirã însã la oneutralizare a „fiinþei”, la androginie.Dimpotrivã, masculinitatea,corporalã ºi verbalã, este completextrovertitã ºi chiar convertitãîntr-o forþã a revelaþiei, a viziunii;fascinat de pliurile îmbrãcãminþiisau ale corpului, de pielea careleagã translucid degetele mâinii,dar ºi de toate ipostazele feminitãþii,de la punctul cel mai înalt alsupremelor extaze, pânã la ceamai adâncã ºi dezgolitã dintremiºcãrile pântecului, poetul trãieºteîn acelaºi timp totul. Nu însã într-ofericitã universalitate, ca laWhitman, ci în numele unei facultãþipolisenzoriale, exersate acerbprintr-o poezie care nu lasãdeoparte niciuna dintre rãnile lumiimoderne, de la Gulag, închisoareºi revoluþiile fracturate, pânã laproteismul ºi privaþiunile groteºti alefrontierelor impuse artificial ºiinuman sau ideologiile mascate ºimutilante.Într-un al doilea sens, autorul îºiscurtcircuiteazã frecvent textelecontinuând cuvintele în altã partesau poate deloc (ca ªerban Foarþãsau Gellu Naum în Copaculanimal) ºi folosindu-se de oricelatenþã a limbajului. Poetulsugereazã de fapt o „vorbire”, cuaceeaºi voce, pe mai multeniveluri. Identitatea nu e decâtaparent scindatã, de fapt, ea estesimultan muzicalã, revoluþionarã,agresivã ºi misticã. El spune totul,deºi nu spune nimic; pentru cãlegile în aceastã poezie „epidermicã”sunt cele ale contiguitãþii, aleaderenþei, ale activãrii unor simþuridin care cel mai puternic e cel allimbajului.Sursele sunt, aºa cum se poateimediat citi (sau „strã-vedea”, cumar spune autorul), nu doar o pleiadãde personaje ºi scriitori caremerg de la Ghilgamesh laNabokov sau Mircea Nedelciu, cimai ales profeþii din VechiulTestament, Eccleziastul, Cartea luiIov ºi Apocalipsã. Fie cã descoperãºi reinventeazã anatomic ºi misticcorpul femeii, fie cã se umple defuria morþii poeþilor sau a oraºuluihimeric ºi suspendat sau îºi lasãcuvintele sã cadã – literalmente –din poem, modificându-le traiectoriagraficã ºi interioarã, EmilianGalaicu-Pãun redescoperã opoeticã ce îi încântase nu doar pevechii poeþi, ci ºi pe simboliºti, peCurtius sau Hocke sau pe mariirevoltaþi, aceea descinsã dincuvintele care – ca pentru misticiºi revoluþionari – sunt simultane cugesturile.Vitraliu43

Poeme si prozopoeme deMihai ManiutiuElena ButuºinãApãrut în 2012 la edituraclujeanã Bybliotek, lansat în lunaianuarie a acestui an la librãriaBook Corner (unde evenimentul afost dublat ºi de o finalitatecaritabilã), volumul lui MihaiMãniuþiu completeazã insolitseria de autor deja publicatã abinecunoscutului regizor. Rod alunui exil american autoimpus, alunei peregrinãri voluntare, colecþiade poeme ºi prozopoeme (dupãcum autorul însuºi le intituleazã)reface traseul violent al individuluiaruncat într-o lume misterioasã, cumecanisme abstruse. Individulperegrineste însã dublat decreatorul neliniºtit, a cãrui curiozitatefaþã de puzzle-ul grotesc alrealitãþii se transformã odatã cuatingerea maturitãþii artistice,devenind o contemplare cinicã, ºitotuºi empaticã, a organismuluichinuit, bolnav, alienat al spectacoluluicare se desfãºoarã înainteaochilor ºi în propria-i minte:„am plecat. am pãrãsit câþivaoameni. câteva încãperi. câtevacãrþi./ ºi totuºi asta nu-i o cãlãtorieadevãratã. pentru cã deja amajuns.” Estomparea graniþelordintre spectacolul interior ºi cel dinafarã mãrturiseºte empatiainerentã procesului creator, iarfigura agresivã a oximoronuluidezvãluie faptul cã niciuna dintrecele douã reprezentaþii teatralpoeticenu ar fi posibilã fãrãcealaltã, ambele constituindu-sedialectic: „despre demonul meupersonal ºtiu atât/ cã are unvocabular foarte restrâns/ în rest/dacã nu ne bate nimeni la cap sãcomunicãm/ ne simþim bineîmpreunã ºi plonjãm/ cu destulãuºurinþã/ din styx în nyx/ din nyxîn styx/ din abbys în abbys.”Jonglând degajat cu suprapuneriletematice ºi stilistice propriisuprarealismului ºi expresionismului,incluzând referinþe culturale44 pregnante, însã ponderat situate înansamblul construcþiei lirice, MihaiMãniuþiu scrie despre intermezzourileaparent disparate care, „pânãuna-alta”, compun spectacolul tristal existenþei. Evenimentul capitalrãmâne însã neexprimat, ascunschiar ºi pentru cei porniþi pe caleainiþierii personale, dar crâmpeie dinnatura acestuia apar în numeroaselealuzii la matricea învinuitãpentru aducerea în lume, cãutatãapoi anxios, invocatã în momentelelipsite de sens: „mami, ia-mãde mânã ºi spune-le sã plece (…)/zãu, mami, de când am îmbãtrânit/te porþi de parcã nu aº mai fi/copilaºul tãu// concentreazã-te,mama mã-sii de viaþã, concentreazã-tepuþin” sau „hai, nu-i oalegere grea – îi zic mamei mele/ai de ales între mine ºi nimeni/mãmica mea, totuºi, ezitã”. Celepatru pãrþi care compun volumul(„Irvine ºi primprejur. Scrisori dinAmerica”, „Domnul Swedenborgvrea sã viseze”, „Pânã una-alta”ºi „Celelalte dimineþi”) sedesfãºoarã urmând logica dificilde surprins a trãirii organice, aangoasei în expansiune, a viziuniicare se naºte intempestiv ºiacapareazã mintea expresivãfãrã a lãsa posibilitatea distanþãrii:„Sensul, ah, care e sensul a ceeace se întâmplã?/ Sensul, acum,ar fi sã te cufunzi pânã lagenunchi,/ pânã la brâu, pânãpeste cap în genune/ (genuneafiind definitã în dicþionar/ prinreacþie visceralã la orice tip deascensiune)”.Încã din primul grupaj depoeme, Mihai Mãniuþiu sugereazãpremisele relaþiei reci ºi incomodecu fenomenele care i se dezvãluie.Frigul devine un leitmotiv alîntregului volum, juxtapus uneori,oximoronic, vãpãilor anumitorinstantanee pe care poetul le surprindeasemenea unor scurtcircuiteîn cadrele reci ºi picturale,disecate în cãutarea unui motorgenerator de energie vitalã (ceamai puternicã imagine de fundalfiind aceea a neaºteptatei ninsoridin deºert, fenomen eliberatorpentru intervale scurte). Cuexcepþia poemelor ºi prozopoemelordin „Domnul Swedenborgvrea sã viseze”, unde erotismulapare ca tentativã de reconcilierea propriei naturi cu subiectivitateastrãinã, apropiindu-se de împlinire,fiind însã permanent subminat despaima mortificãrii, creaþiile dincelelalte trei pãrþi ale volumuluimenþin sensibilitatea liricã într-odimensiune a potenþialului presimþit,însã aproape niciodatãexteriorizat. Aceastã zodie ainefabilului, a incapacitãþii de aacþiona conform instinctelor fantasmatice,vine în siajul fenomenelorcatastrofale, cu nuanþe apocaliptice,care planeazã mereudeasupra întinsului continent: „lahotelul earthquake, recent deschis,preþurile sunt cam piperate.o datã la/ cinci-ºase ore, hotelul ezguduit de un cutremur. tencuialacade de pe pereþi,/ unii pereþi secrapã, cad lampadare, vibreazãbalustrade, se fãrâmiþeazã/trepte.” Imaginile persistente înpoemele spaþiului californianconþin elemente cinematografice,distorsionãri voite ale unor cadreprezente în mentalul colectiv,exacerbate prin maniera bizarã încare erup în discursul poetic.Apusuri grandioase în mijloculpeisajului american se întretaie cuinstantanee ale unei iniþieri aproapeºamanice (mãrturie în acest sensstau ºi nenumãratele avatarurianimaliere care apar de-a lunguluitraseului sinuos schiþat de poetºi care, pe alocuri, devin chiaralter-ego-uri ale acestuia).Ruptura dintre zona confortului,a familia-rului, a cãldurii afectiveºi rãceala iniþierii de a cãreireuºitã nu putem fi siguri,marcheazã poemele mereu,exacerbând tragicul viziunilor;conflictul vocilor interioare careîl cheamã pe poet sau pe careacesta le invocã problematizeazãcapacitatea discursuluide a ordona experienþa: „învaþãodatã sã nu te mai þii de fantomabãtrânului care vei fi/ nu vezi cãbãtrânul te poartã pe stânci foartelunecoase ºi primejdioase?”.

Fantomele celor dispãruþi,prezenþe simþite ºi numitedeseori, sunt întâlniri necesare înaceastã iniþiere în haosulfantasmatic, proteic de-a lungulîntregii serii de poeme: „la/ fiecaresfert de orã mã reînnoiesc ºi numai ºtiu cine sunt. nu mairecunosc pe/ nimeni. ºi din cauzaasta am impresia cã primprejurnu e þipenie de om”.Printr-o punere în abis diluatãcu meºteºug regizoral înmomente-cheie ale aventuriipoetice la frontiera dintre vis ºitrezie, Mihai Mãniuþiu lasã sã seîntrevadã fragmente din arta sapoeticã, devoalând din misterelepropriului atelier creator, cea maifrapantã mãrturisire de acest tipfiind probabil urmãtoarea: „noi,morþi de mult,/ însã extrem devorbãreþi. i-am dat pisicii un numecare, evident, nu poate fi/pronunþat. i l-am dat tocmai pentruca sã nu-l pronunþãm, sã nu fimispitiþi/ s-o chemãm. pisica a înghiþitfrica. ce bine.” Grafia poemelor dincele patru secvenþe ale volumuluiurmeazã ritmul ºi tensiuneaconfruntãrii cu viziunile suprarealisteale autorului, într-o asumarecare înglobeazã organic ºidimensiunea vizualã a poemelor.Rupturile de ritm ºi trecerile dintrunregistru într-altul suntcontorsionãri ale discursului care,din cauza haosului referenþial, seconfruntã straniu cu propria sacapacitate de reprezentare ºi desugestie. Exerciþiul terapeutic alscrisului transpare însã dinîncrâncenarea luptei cu propriiidemoni ºi cu frica de izolare saudisoluþie.Mesaj de la bunica (detaliu)45

46Poezia lui Dan VeronaIon PopDan Verona (n. 1947) poate fiuºor situat, la debuturile sale, printrepoeþii „oficianþi”, iubitori de ritualuriºi cultivând un discurs cu dicþiuneînaltã, imnicã. Nu merge atât dedeparte ca Radu Cârneci, bunãoarã,în reciclarea convenþiilor dindepozitele (neo)clasicismului„orfic”, însã – cel puþin în primeledouã volume, Nopþile migratoare(1972) ºi Zodia mãslinului (1974) –el nu coboarã aproape la nici opaginã dintr-un fel de Olimp alternândcu paradisuri reconstituite,unde se cântã mult din lirã ori în carefruntea poetului se apleacã lângã oorgã. Pânã ºi visurile sunt „altare”,eterice balerine fac „piruete de aur”,printre lebede ºi fluturi mari, alteorifecioare coboarã solemn pe trepteºi printre coloane de temple, iar„cuvintele þin paradisul sub coajã,rostirea / Lor pudicã, înmiresmatã /Înalþã temple în auz”.Al. Paleologu a prefaþat generosîntâia carte, notând cã autorul ei„contrazice principiile poeticiimoderne” printr-un discurs liturgic,incantatoriu, de „laudã a firii, demagnifiere a lumii în esenþele ei, ºideci a culturii, a unui conceptprototipal de civilizaþie”, ºi fãcând otrimitere, cu ecou în epocã, laromanticul Hölderlin ºi la ale saleimnuri obsedate de „nostalgia uneiGrecii antice” (Al. Paleologu, Cuvântînainte la Nopþile migratoare,Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti,1972, p. 5-6). Întreg volumulse prezintã chiar ca o suitã deunsprezece imnuri dedicate totatâtor „nopþi”, medii ideale pentrumeditaþia elevatã, purã, – „întâianoapte” se intituleazã Murind pe lirã,cea de a doua e un Imn orfic, a optae o Elegie supremã, iar ultima stãsub titlul Apoteoza ºi ne spune, sprefinal, cã „Într-o cumplitã luminã /Sãrutã Demiurgos lemnul poetului./ Tot ce nu-i lirã e de prisos”…Zisul „concept prototipal decivilizaþie” atrage, cum amremarcat, o întreagã recuzitãrechematã sã asigure cadrulscenic al unor astfel de desfãºurãriceremoniale, cu exces de elementeconvenþionale, trecute ºi în gesticã,ºi în formulele discursive: „Sã cântacum pânã la nefiinþã / La o lirã cuodgoane de miere / În locul vrãjitelorcorzi”, „Din corzile de miere sãprimesc destinul / Aleºilor”, „Cornulde aur al iubirii / sunând pe munteleinimii”, „Vai, mântuirea prin cântecîncepe”, „Ochiul meu viscolit dealchimii / Înfloreºte lângã miracole”etc. etc. Asemenea expresiidãuneazã grav sãnãtãþii… lirice,supralicitând convenþionalizareaimagisticã ºi prin adaosul unoratribuiri exterioare de „sens” (ca sãvorbim ca Eugen Negrici),contrazicând în chip evident acele„principii ale poeticii moderne” carenu mai acceptã de mult un asemenealimbaj. Acestea fiind spuse,nu lipsesc din poeme nici simþulstilizãrii imagistice, nici cel alarmoniei discursive, primejduite, ceidrept, de alunecãri retorice dilatateemfatic. Deocamdatã, semnificativãpentru evoluþia scrisului lui DanVerona e sugestia compensãrii prinreverii festive ºi ceremonioase aunei vârste cândva fericite, subemblema ocrotitoare a maternitãþii,de unde ºi un filon elegiac autenticºi tulburãtor în câteva secvenþe. Ise asociazã acestor anamnezeritualizate o altã frustrare, provocatãde mersul lumii contemporane spredesacralizare, cu pierderea legãturilororganice cu lumea trãirilorautentice, simple, deschise spremarele univers: „O, mamã preacuratã,cineva bate uneori / În uºilenoastre cu picioarele, / Cinevacerne uneori peste zãpadã cenuºã.// Ce ºtim noi despre noi? Cine eºtisora mea? / Cine eºti fratele meu? /Iubita mea cine eºti?”… Sauaceastã confesiune care explicãnevoia de compensare imaginarãa unei vârste trãite precar ºivulnerabil: „Sã doreºti sã te-ntorciîntr-un tîrziu / În casa copilãriei cupereþi încã mirosind / A pasãre ºi agutui, ºi sã-þi dai seama / Cã n-aiunde sã te întorci /…/ Sã doreºti sãte plimbi printre lucrurile deodinioarã / devenite sacre / ªi sãnu te poþi plimba pentru simplulmotiv / Cã ele nu au fost niciodatã”…Asemenea inserþii maiataºate biografiei individualizateîmprospãteazã rostirea, scoþând-omãcar fragmentar de sub presiuneacliºeelor „frumosului”, care supravieþuiescºi în Zodia mãslinului,unde emblema neliniºtii sufleteºti sevede mereu „în preajma frumosului”,se mai vorbeºte despre„catedrala fiinþei” ori despre „altarulþãrânii”. Fãrã sã fie nou în acesteversuri, sentimentul deposedãrii, întimpul nostru, de astfel de atributedevine mai accentuat, subiectul îºimotiveazã acum mai convingãtorrecursul le reperele „puriste” ºiclasicizante: „Nu mai credem înpoet, nu mai credem în / distileriilesale. Ne-am obiºnuit / cu poetulcare doarme sub poduri. /…/ Iertarenouã. Avem nevoie de Mituri”.Opþiunea estetizantã e limpede,mitul e scris cu majusculã, dar maiautentic sunã totuºi poemele undeaceastã nevoie de Mit se asociazãcu firescul faptului trãit, cum seîntâmplã în versuri ca acestea, încare complementul ceremonialitãþiivieþii apare în simbiozã cu „proza”cotidianã: „Locuiam într-un pod întrovilã / pe o stradã cu flori demagnolii. Acolo – / un dulap cu cãrþi,un pat, / o masã ºi un acoperiº desticlã afarã / îndurerându-mivederea.” Dar, imediat: „Eramstudent, prânzul mi se ducea / pecâte o carte cu sfinþenie / adusãspre inimã. /…/ Dar noaptea târziuprin geamul deschis / miresme ºizvonuri de pe alte tãrâmuri / veneau./…/ La miezul nopþii mã îmbrãcam/ Într-un fel solemn / mãsurândcamera încoace ºi încolo. /…/ Ovalizã cu încuietori ruginite / mãaºtepta sã ies din singurãtate. /Totdeauna spre copilãrie, însprelãcaºul / cel veºnic al mamei. /…/Oricând aº fi putut egala cu viaþami/ un sunet de lirã. / În biblioteci /stârnit-am furtuni de petale”…Din acest rezervor de reveriireparatoare se alimenteazã versurilede mai târziu, întoarse într-oprimã instanþã cãtre realitãþilesecularizate, deposedate de aurã,ale vieþii imediate, într-un veac alînstrãinãrii ºi dezumanizãrii. În1981, în Viaþa la treizeci ºi trei deani – cifrã evident simbolicã – dãseama de acest sentiment deceptivcvasigeneralizat. Trezindu-se muri-

tor, cum ne spune într-un loc, poetuldescoperã cã „A fi poet în secolulXX înseamnã sã mori odatã cuÎngerul”, cã „Noaptea SfântuluiBartolomeu se-ntâmplã zilnic”,teritoriul mitic decade în peisajul zilei– „Elena iese din apã, îºi puneperuca / κi trage ciorapii încet /Fãcând sã saliveze poliþia Olimpului”,„golul sanctificat, spaimacodificatã, ireproºabili / Proorociurmãrind OZN-uri, / Biblia canonizândfiinþe extraterestre” etc.) – ºiexemplele ar putea continua, în acestregistru al identificãrii unor fenomenede gravã alterare a vechilorcredinþe, cãrora le slujise ºi poetulnostru. Numai cã el, ca un Argheziodinioarã, ori ca Tonegaru ceva maitârziu, suportã cu greu acestedegradãri, abia distanþându-seamar-ironic de ele ºi conservându-ºicu dificultate fondul elementar dereve-rie purificatoare. „Noi nu avemdecât o stea de ocazie” – se noteazãundeva, ori: „Noi nu ºtim decât rugãciuneapâinii cu marmeladã”…Asfel numite, în stilul mai degajatal modernitãþii (auto)critice, repereletrecutului cultural ºi poeticcapãtã o altã rezonanþã, maiapropiatã sensibilitãþii contemporane.Inventivitatea asocierilorironic-lirice e remarcabilã aici, iargravitatea rugii posibil salvatoarese dispenseazã de emfaza maivechilor poeme de la debut. Motivulfundamental al maternitãþii protectoarerevine, mai simplu, dar lafel de vibrant, sub marcã liturgicã,marianicã, ºi accente de rostireritualizatã: „Mater, Mamã a noastrãpreasfântã/ strigatã în toate limbilepãmântului zi ºi noapte în / clipe detainã, ori dimpotrivã în marea zarvãafiinþei/ când palimpsestele seacoperã cu o scriere nouã, Mamã /a nostrã blândã, curatã, Mamã anoastrã o/ mother, notre mère,unsere Mutter// Ascultã lacrimanoastrã/ de îngeri chilugi, lacrimanoastrã înlãcrimatã,/ dã-ne paceapitpalacului într-un lan de ovãz, amostenit / bãtând noroaiele veacului,Mamã a noastrã, notre mère//Frânge-ne pâinea/ lacrimii TaleMamã a noastrã”... Figura „îngeruluichilug”, prezentã ºi în titlul romanuluice apãrea în 1982, strãbateexpresiv aceste poeme, printreimagini ale unui univers alterat, cupuritatea grav primejduitã, de undenumeraosele exprimãri prinantifrazã ºi asocieri contrastante deelemente: „Acum sunt singur ca omansardã/ locuitã de corbi optimiºti”,„o amiazã în cãmaºã deforþã”, „specialiºti instalândmicrofoane/ în vieþile sfinþilor”,„sufletul pus sã scoatã alcool/din merele biblice”, „Oedip în drumspre Colonna îºi cumpãrã obicicletã”... Ipostaza eului „hamletizând”inutil într-o Danemarcãputredã ºi într-un teatru al lumiicorupte e de asemenea acompaniatãde fiinþele marginalizate, caremai cred în „colecþionarii de vedenii”ºi „locuitorii mansardelor”, visãtoriimpenitenþi.Astfel de apãrãtori fãrã scut aiunei originare puritãþi a fiinþei sunt ºi„pifanii” din volumul Baladavestitorului ºi alte poeme (1986),aºazat sub un motto semnificativ,evocând figura alergãtorului de laMarathon, care moare de îndatã cea adus vestea victoriei. Ca el,autorul se vede prãbuºindu-se înpiaþa cetãþii, de data asta „în ediþiide masã/ în ediþii de lux/ la picioarelecetãþenilor fericiþi,/ la picioarelecetãþenilor mulþumiþi/ de poziþia lor”,frondeur fãrã ecou, militant pentruo cauzã aparent pierdutã. Discursulajunge la o maximã degajare, oimagisticã inventivã se mobilizeazãpentru aproximarea acestei lumi defantasme care se ºtiu derizorii. Un„pifan” îºi declarã „disponibilitateasã confund(e) realitatea cu visul”,ofiþerii fragilei armate declarã cã nupot „ucide ce nu existã”, deºi„vechile minuni au fost controlate culupa / ºi dezminþite”.Câteva dintre textele cele maireuºite sunt construite tocmai casuite de motivaþii „aberante” ale unoratitudini ºi stãri de lucruri, amintindinsolitul suprarealist, în încercareade a „reabilita” pomenita „minune”dezvrãjitã de lumea mai nouã, darºi dereglãrile ordinii universalefireºti. Niºte „bãieþi... schimbã mereuindicatoarele”, derutând percepþiaconsacratã a lumii din jur,încurcând reperele, chemând maicurând la un mod de a trãi întensiunea permanentã dintreconformista „voce contabilã” orilitera „textului” ºi „atenþiunea” faþã desurprizele pe care le poate aduceviaþa. Printre motivele care explicã,în trei poeme, „de ce nu te pot iubidumnezeieºte”, e ºi faptul cã „ritualul/ nu-ºi aminteºte silaba esenþialã”,ori cã „eternitatea nu-i decât o clipãdefectã”. Reveria mai veche a uneivârste de aur, clasice, a umanitãþiirevine, cum se vede, cu eliminareasalutarã a balastului de butaforie cesabota la debut discursul poetic, totaºa cum se înmulþesc trimiterile la„Danemarca domnului Shakespeare”ºi la figuranþii din trupa de actorihamletianã.Câteva pasaje din proza poeticãÎnainte de stingere pot da seama,concentrat, despre sistemul deopoziþii ºi conjugãrile acestei viziunialert-fanteziste, melancolic-ludice,care pot readuce în memorieînvecinãrile suprarealiste propusecândva de Gherasim Luca: „Voci,reînvierea unor limbi dispãrute, ofemeie ce se dezbracã într-o cabinãde telefon, un paznic beat ghemuitpe marginea unui cavou, obrazulatins de-o mânã protectoare,psalmii zeilor sãraci cãtre zeul lorcleptoman, voci, buze întredeschise,voci, un mãr despicat, untunet într-un umãr, ca o loviturã detunet, ºi o aureolã pe capul unui copildepãrtându-se”, „ºi o cumplitãsenzaþie de pãrãsire, de bisericibãtute în cuie, un veac þinut înborcanul cu spirt, o maºinã de scrisla care se bate cu un deget ºi unlabirint de strãzi controlate debastoanele orbilor”; în fine, catastrofa,– „ºi cãderea fãrã sfârºit / ºi urletulprimordial”, cu încheierea amintitoarede obsesia centralã a acsteiviziuni poetice profund traumatizate:„În asemenea împrejurãri se invocãnumele mamei”. Trimiterile cares-au fãcut, în lectura criticã, la AdrianPãunescu (ar putea fi adus la vedereºi Mircea Dinescu) nu sunt lipsitede temei: o anumitã discursivitate,modurile directe de adresare capentru un mare public, dezinvolturaversificaiei ºi a imagisticiiadesea îndrãzneþe, cantabilitatea,pot fi argumente. ªi nu e deneglijat nici componenta „civicã”a acestui discurs plin de aluzii la„viaþa imediatã” a momentului, pefundal „universal”. Dar Dan Veronaare un ce comun ºi cu cu poeþiimarginalitãþii expresive, reabilitândaura lucrurilor ºi întâmplãriloraparent periferice alevieþii, precum Vasile Petre Fatiºi chiar Emil Brumaru.47

Gombrowicz, supermanulpoetic al benzilor desenateFelix NicolauÎncã de la Marea Pipeadã,Iulia Militaru se anunþa o prezenþãpoeticã incomodã, în sensuldramatizãrii ºi al dialogismuluipracticate de Simona Popescu.Mai experimental se dovedeºteDramadoll (Casa de editurã MaxBlecher), alcãtuit în colaborarecu Anca Bucur ºi cu graficianaFlorentin Budar. Mica editurã s-adovedit curajoasã când ºi-aasumat un volum dificil de publicat,dar ºi pretenþios la actullecturii. În primul rând, graficaeste spectaculoasã ºi inifinitsugestivã. De la pisici umflate,deformate, pânã la corpuridezghinate, imposibil rãsucite,alungite. Bestiarul biblic esteîmbibat de aluzii angelice ºi maiales demonice, dar ºi de celematernale ori sexuale. Mai mereutextul este înglobat în desen, iarspre sfârºitul cãrþii se ajungeaproape de condiþia benzilordesenate. Remarcabilã esteconsonanþa textului cu reprezentareagraficã: un duet perfectcontrolat, semn cã între cele treiartiste existã o simbiozã de lungãduratã.Teatrul de pãpuºi începe cuUltima ispitã a lui Puck, anunþândintertextualitãþi ameþitoare. Citateleexacte sunt absorbite înpoezia simfonizatã pânã la a seobþine un patchwork alambicat ºiameninþãtor. Pisicile sunt umplutecu texte ce aduc aminte derecentul volum al lui Katie Farris,boysgirls.Încetul cu încetul, volumul setransformã într-un tratat dedemonologie. „A symbol hoversliminally between the finite andinfinite“, previne o sãgeatãintertextualã, iar miezul unei pisicichiþibuºeazã: „Vremea din cerpute, iar tu mã adori sec./Fãrãntrebãri.Eu te ador la fel de sec./48 Uite, mi-am spart þeasta de uºãºi-acum plâng/Cã mi-a intratîngerul tãu în cap. Sec. Ave!“.Dincolo de labirintul semiotizat,gen Alice în Þara Minunilor,captivantã este conjuncþiaangelicului cu demonicul sauchiar cu satanicul: „Noapteapisici albe ºoptesc îngerimi. Un/chip de bãtrân sleit într-o umbrã.Zice:/Noi putem scobi împreunãcrusta/Cea albã. ªi îi dau omonedã“.Întreaga carte este un ciclupoetic negru pe alb, ori invers(vivat Negruzzi!). Cu desenecolorate, volumul ar fi fost onebunie. În alb-negru, însã,înþelesurile devin mai pregnante.Un joc sumbru de clar-obscur încare spiritualul ºi infinitezimalulse materializeazã fãrã nicioºansã de sublimitate: „numai înjurul prânzului, în casa noastrã,se dãdea stingerea,/lumina seaºeza peste noi ca un praf decenuºã“.Nu de puþine ori subtilitateaeste datã pe faþã, devenind purºi simplu teorie. Iatã o minicriticãa colonialismului: „Dar sã ne întoarcemla simbolisticã: omul ebun, deci omul e alb./Cu toateacestea, undeva stã scris: Poatecã Satan va fi însemnat, laînceput de tot, atât:/dumnezeulnegru. Un dumnezeu negru.Adicã: Satene. Deci, omul enegru“. Ori o explicare arhetipalãa cuvântului: „Cuvântul este nunumai un fenomen al naturii, darºi un principiu al culturii./Cuvântuleste arhetipul culturii: culturaeste cultul/înþelegerii, cuvintelesunt încarnarea raþiunii“. Imediatintervine mixarea postmondernistãa discursurilor ºi cititorulse poate relaxa, ca dupã o glumãacademicã: „Puck:/Când dinsomn vei tresãri/Sã-ndrãgeºti cevei gãsi:/Cât de prost ar fi ºioricât/Desãlbatec ºi urât,/Dragsã-þi pice, cum îl vezi/ºi de dragullui s-oftezi“.Visul unei nopþi de varã conþineo criticã a iraþionalitãþii, aerosului fãrã de criterii, „infatuation“,nu love. Dar, într-olume birocratizatã, iraþionalitateadevine tot mai seducãtoare, caunicã sursã a libertãþii. Despresatan sau negru reactiveazãmitul romantic al rãzvrãtirii încheia lui William Blake, de dataaceasta: „opposition is truefriendship“. Acum suntemproiec-taþi în plin Pandemoniumºi cu cât mai încifrat ne înfruntãtextul, cu atât mai primitoramuzantesunt desenele. Savoarealecturii provine de lacitirea graficii.Un riff universal este I MAGINAÞIUNEA, cu refren dinWalcott: „I had no nation now butthe imagination“. Din ce în ceîmpinsã cãtre condiþia deGesamtkunstwerk, operã de artãtotalã, cartea urcã trepeteleparodiei pânã dã buzna însufrageria Lindei Hutcheon: „searãtã din umbrã Foucault.Acesta,/în haine de cãlugãr/nearuncã un In Dominus, DominusSpiritus Satanas ceea ce-l fãcupe Blake sã se crãcãneze-derâs. Isaia ºi Ezechiel zâmbirãpaºnic, iar eu n-am mai priceputnimic“.Curând intrã în scenãGombrowicz, stropºindu-i pe cei„prefãcuþi în patosul lor, groazniciîn lirism, siniºtri în sentimentalism,neputincioºi în ironie,glumã ºi umor“. Este ºi momentulcând volumul ia chip de benzidesenate, ceea ce e o idee bunã,întrucât contrapuncteazã viiturateoreticã din text. Exploziile luiGombrowicz contra atitudiniiartistice ºi a universului artisticconfirmã intenþiile avangardiste,contestatare din Dramadoll. Fãrãele, volumul ar fi rãmas doar lanivelul estetic de interesant. Înfelul acesta devine, o carte depoetizare ºi experiment textualist.Motiv pentru care am sã oºi pãstrez în biblioteca mea. Însectorul lecturilor nu atât plãcute,cât problematizante ºi expusespectaculos.ª

RecuperatorulAlex CiorogarUn volum generos (AngeloMitchievici, Decadenþã ºi decadentismîn contextul modernitãþiiromânºti ºi europene, CurteaVeche, Bucureºti, 2011), chiar dela distanþã, ar trebui sã impresionezenu doar prin cantitate, ciºi prin calitate, mai ales dacãavem în vedere bio-bibliografiaautorului. Anunþ, încã de la bunînceput, bãnuiala mea conformcãreia cititorul de literaturãcomparatã ar putea fi, în oricemoment, unul din cei invocaþi sãfacã parte din „echipa” de mediereculturalã a României – niºteAvengers intelectuali. Extrem deversatil, cum aratã ºi AdrianaBabeþi pe coperta a 4-a a volumului(„Autor cu o certã înzestrare încâmpuri ºtiinþifice convergente«istorie literarã, istoria artelor,teoria literaturii, istoria culturii,comparatism literar ºi cultural»”),Angelo Mitchievici este „înprimul rând (un) istoric” (SorinAlexandrescu). Dincolo de laudacomercialã, publicarea, în acelaºian, a unui volum ce are, mai multsau mai puþin, aceeaºi tematicã,„Simbolism ºi decadentism în artã1900” la editura InstitutuluiEuropean din Iaºi, e cel puþindubioasã, chiar ºi în condiþiile încare afli foarte repede cã studiuldespre decadenþã ºi decadentismreprezintã „circa o jumãtate dinaceastã tezã (de doctorat)împãrþitã între literaturã ºi artãplasticã”. De altfel, unele capitole(de pildã, cel despre AlexandruMacedonski) propune chiar un„duplex literaturã-picturã”. Trecândde coperþile volumului, lectura seface încet, mai ales fiindcã începegreoi: trebuie sã treci nu doar pesteo paginã de autor destul de lungã,peste un titlu (la fel de lung),împrumutat parcã din epocavictorianã (relevant, de altfel), ºi uncuvânt înainte, ci ºi peste unargument urmat de o introducereºi, în sfârºit, o periodizare. Practic,volumul începe abia pe la pagina76 ºi e împãrþit în patru mari pãrþi:A. Critica decadentismului, B.Curentele literare ºi decadentismul,C. Periferii decadente,D. Teatrul, cinematografia ºi proza.Teoretic, cercetarea prinde viaþãîncã de la primele cuvinte.În postura sa de comparatist ºiteoretician al literaturii, AngeloMitchievici tinde sã adopte, chiardacã metodologic, mina rece afilosofului culturii, iar în funcþiasa de istoric (artistic ºi literar),cercetãtorul pare a se metamorfozaîntr-un enorm ºi rafinatglob ocular ce observã detaliileestetice semnificative cu o minuþiozitatedemnã de o cauzã maibunã. Lapidar, autorul rezolvã,încã de la început, „problema” prinmodul în care o formuleazã, adicãdatoritã premisei adoptate,înscriindu-ºi eforturile într-o lungãtradiþie specificã culturii „române”(i.e. - forme fãrã fond, balzacianismfãrã Balzac, postmodernism fãrãpostmodernitate): decadentismuleste, iatã, fãrã decadenþã, dar,nota bene, cu simbolism. Or,cercetarea ar fi fost o nimica toatãºi o nereuºitã, dar, din fericire,Angelo Mitchievici o rupe cu tradiþiaºi-þi aratã cã uite, totuºi, existã ºiceva decadenþã. Toate aspectelediscutate se înscriu, în fapt, înparadigma mai largã a modernitãþiieuropene, motiv pentru care seinsistã, cu justeþe, asupra roluluiformator al culturii franceze. Numaifaptul cã Mitchievici reuºeºte sãrecupereze ºi sã înscrie acestedouã fenomene în ºi din interiorulculturii române într-un cadruteoretic ºi practic atât de vastrelevã nu doar calitateainvestigaþiei sale, ci ºi eficienþastrategiilor utilizate. E de prisos sãsemnalãm, deci, importanþarezultatelor sale. Nu doar atât, darautorul vede lucrurile în ansamblullor, istoria literaturii române esteprivitã organic, relaþional, asemeniunui joc intelectual în carecontribuþiile actanþilor nu suntanalizate sau selectate în funcþiede vreo ierarhie internã, rolul ºipoziþia acestora nejucând vreun rolîn vederea construirii vreunei falseidentitãþi autohtone. Caracteruldocumentaristic oferã forþã,seriozitate ºi credibilitate cercetãrii.Autorul meritã, iatã, lãudat ºipentru cã aratã de ce simbolismulpoate fi înþeles nu ca un curentimpus, ci re-inventat în sânulsocietãþii româneºti, influenþaavând, mai degrabã, un statutcolegial, decât colonial. Pe de oparte, decadentismul e înþeles, înaceste condiþii, ca fiind pãrintelesimbolismului, iar pe de cealaltãparte, decadenþa reprezintã unfenomen inscriptibil în cadrul mailarg conceptual al simbolismului,dialectica fiind la ea acasã. La felca ºi în cazul formulei de mai sus,Mitchievici nu cade în capcanã saunu se mulþumeºte doar sã spunã cãdecadenþa ori decadentismul e,nu-i aºa, o fazã ori vreun fenomencircular, un baroc al „perioadei”, unfin-de-siècle. Departe acest gând.Angelo Mitchievici îþi oferã niºtedefiniþii construite pe excluderisistematice.Cu eleganþã, cercetãtorulreface o parte a istoriei culturaleromâne adoptând o perspectivãcare, datoritã stilului sãu bulversant(o combinaþie extraordinarã derelaxare, de detaºare ºtiinþificã ºiîncordare teoreticã atentã la detalii,la nuanþe ºi la ismele de toateculorile), pune sub un reflector (cesecþioneazã, e limpede, doar dinraþiuni didactice) o realitate atât deevidentã, dar, iatã, ignoratã pânãacum de Criticã. E uimitoarecapacitate lui de a pune în paginãun exerciþiu comparatist, în sensulcel mai pur al cuvântului, folosindinstrumentele istoricului cultural(artistic ºi literar), dovadã clarã aputerii ºi a forþei sale de muncã: eca ºi cum ar vedea în patru dimensiuni– nu doar cã ºterge distanþadintre centru ºi periferie, darMitchievici atacã (calitativ ºicantitativ) ºi pe verticalã, plonjândîn etajele de jos, în subsolul culturiiromâne ºi escaladând, în secundaimediat urmãtoare, exclusivismulvârfurilor, testând, în ultimãinstanþã, structura de rezistenþã,porozitatea canoanului. Cu altecuvinte, volumul, de o erudiþie rarã,impresioneazã în toate cele 608pagini ale sale.49

CONTEXTE CRITICEDefinitia arteiFlorin MihãilescuÎncercarea de a preciza sensulnoþiunii de artã este tot aºa deveche ca însuºi obiectul ei. Dinantichitate ºi pînã azi, specialiºtiinu s-au pus de acord cu privire launa ºi aceeaºi definiþie, cu toatecã, dupã celebra butadã a luiCroce, arta a fost ºi este ceea cetoatã lumea ºtie cã este. Existã oenormã diversitate de înþelesuri,care se vehiculeazã atît de-alungul istoriei, cît ºi în ariileetnoculturale, înþelesuri care nuînceteazã sã prolifereze ºi sãfacã din ce în ce mai dificilã oricetentativã de unificare. Si totuºinevoia umanã de cunoaºtere ºide organizare a viziunii asupraexistenþei încurajeazã aspiraþiaspre coerenþã ºi sintezã sã nucedeze în faþa nici unei complexitãþi,oricît de inextricabilãar putea sã parã ºi chiar sã sedovedeascã aceasta. O carteca Artele ºi relaþiile dintre ele deThomas Munro o demonstreazã cuprisosinþã, deºi concluzia ei mergetot în direcþia unei quasi-imposibilitãþide a parveni la o definiþie globalã,unicã ºi încãpãtoare. În realitate,orice asemenea definiþie rãmînefatalmente deschisã, pe mãsuraevoluþiei înseºi a fenomenuluiartistic.Cel mai înþelept mod de a abordaproblema se aratã a fi, în cele dinurmã, recunoaºterea variabilitãþiiistorice a conceptului: ºi a practiciicreatoare. Dacã diferenþelede naturã etnoculturalã, deºiimportante, pot fi întrucîtva surclasate,cele ilustrate de comparareaepocilor între ele par sã fiemult mai radicale, mai ales cãacestea s-au ºi afirmat adeseoriprin delimitãri polemice destul deagresive, precum în cazul romantismuluifaþã de clasicism, alrealismului faþã de romantism, orial modernismului faþã de realismº. a. m. d. Dar dacã pînã la ultimuldintre aceste mari curente estetice,s-a prelungit o anumitã tradiþie areferenþialitãþii, în linia ideii de50 mimesis platonian ºi aristotelic,arta secolului XX a început – prinrevoluþia avangardistã – sãîntoarcã spatele din ce în ce maicategoric unei realitãþi, care-ºiepuizase funcþia de sursã a inspiraþieiartistice. Imaginaþia a luatlocul imitaþiei ºi al expresiei afectiveºi s-a asociat indisolubil cuintervenþia intelectului, a tehniciiconceptuale ºi a unei mereu maiaccentuate conºtiinþe estetice.Îndepãrtarea teoriei ºi a practiciiartistice de tradiþia istoricã adevenit atît de mare ºi de ireversibilã,încît pe drept cuvîntavangarda a fost caracterizatã maimult ca orice prin rupturã decît princea mai fragilã urmã de înrudire ºide continuitate.A venit apoi un moment cînd,în aceeaºi albie a experimentalismuluiavangardist, au intrat încrizã imaginaþia însãºi ºi, odatã cuea, creaþia de artefacte. Pop-arta însemnat o întoarcere sprerealitate, dar nu ca referinþã, ci caprezenþã propriu-zisã. Obiecte deuz comun, dintre cele mai banale,au început a fi asimilate domeniuluiestetic, de la provocãrile unuiMarcel Duchamp pînã la ereziileunui spirit excentric ºi radicalprecum Andy Warhol. Intrînd întroexpoziþie ºi vãzînd expuse acolofaimoasele cutii Brillo, ale acestuiadin urmã, simple ambalaje comerciale,filosoful ºi esteticianulamerican Arthur Danto s-a înverºunatsã-ºi explice paradoxalaîmprejurare ºi a construit un întregsistem teoretic ºi argumentativ,culminînd într-o lucrare fundamentalã,intitulatã Transfigurarealocului comun ºi apãrutã în 1981.Ea vede acum lumina zilei ºi înversiune româneascã (EdituraIdea Design & Print, Cluj, 2012,traducere de Vlad Morariu) ºi neprilejuieºte un revelator contactcu estetica nordamericanã contemporanã,atît de puþin prezentã,din pãcate, în atenþia editurilornoastre, ceva mai interesate, niciîn aceastã zonã în mod excesiv,de contribuþiile autorilor vesteuropeni.Sã spunem de altmintericã, în general, estetica este overitabilã „cenuºãreasã“ a studiilornoastre consacrate artei ºi literaturii.Apariþia cãrþii lui Danto estecu atît mai importantã ºi mai utilãcu cît ea ne introduce într-oproblematicã sensibil diferitã deaceea mai tradiþionalã a specialiºtilorde pe bãtrînul nostrucontinent. Abia cartea lui GérardGenette, în douã volume, Operaartei, apãrutã în anii ’90, a putut daimpresia cã s-a produs o reconciliereîntre cele douã mariorizonturi de gîndire esteticã: celeuropean ºi cel de peste ocean.Preocuparea centralã a luiArthur Danto, dar implicînd ºi pealþi compatrioþi ai lui ca GeorgeDickie sau Morris Weitz ºi reprezentîndceea ce se cheamã esteticaanaliticã, îndatoratã fireºte luiL. Wittgenstein, sau lui NelsonGoodman, Joseph Margolis etc.,este elucidarea statutului opereide artã în raport cu obiectele sauduplicatele lor indiscernabile. Dece un obiect identic cu cel care-iserveºte ca model este consideratoperã de artã, cînd este expus caatare de Duchamp sau Warhol, iaraltul nu este? Danto desfãºoarã olaborioasã ºi pe alocuri chiarsofisticatã ºi paradoxalã demonstraþie,uzînd de variate mijloacedin logicã, moralã, religie etc.,pentru a susþine regimul estetic alobiectului impus ca atare de artist,fãrã nici o participare a lui laconfecþionarea acestuia. E caºi cum apartenenþa la artã a unuiobiect real oarecare (ambalaje,etichete, unelte etc.) s-ar puteadecreta, în virtutea autoritãþii artistuluicare-l recomandã ca atare.Decisivã este însã includereaobiectului respectiv într-un cadruinstituþional, „lumea artei“, pornindde la care teoreticianul americantrece în revistã o seamã deconcepþii, ale cãror soluþii legãseºte parþial întemeiate. Ideeacare revine în chip obsesiv esteaceea cã nu obiectele îºi impuncondiþia, ci istoria, contextul ºirelaþia pe care creatorii o întreþincu ele: „operele sînt în parteconstituite de spaþiul pe care îlocupã în istoria literaturii, ca ºi derelaþiile întreþinute cu autorii lor“.Aceºti factori nu pot fi neglijaþi sau

separaþi de operã „de vreme ce eipãtrund, ca sã spunem astfel, înînsãºi esenþa operei” (p.58). Sîntconcluzii pe care Danto lesocoteºte potrivite din analizainsolitei povestiri a lui Borges,Pierre Menard, autorul lui DonQuijote. Dar operele de artã sîntcondiþionate ºi de felul în care sîntconsiderate de noi înºine: „reacþiilenoastre estetice sînt adesea ofuncþie a credinþelor noastredespre un obiect“ (p. 136). Apreciereaesteticã se dovedeºteastfel un mijloc de diferenþiere aoperei faþã de corelatul sauduplicatul ei material. Ea devine ofuncþie a interpretãrii, care la rîndulei decide statutui obiectului artistic.Dacã, potrivit filosofiei ºtiinþei,„nu existã observaþie în absenþateoriilor“, reaminteºte Danto,atunci „la fel ºi în filosofia artei: nuexistã apreciere fãrã interpretare.Interpretarea constã în determinarearelaþiei dintre o operã deartã ºi duplicatul sãu material“(p.153). Mai departe, autoruladaugã: „A interpreta o operãînseamnã a propune o teorie caresã explice despre ce estelucrarea, care este subiectul ei“ (p.161). Arta nu poate fi obiect dedescriere neutrã: „A privi o lucrarede artã fãrã a ºti despre ea cã esteo lucrare de artã este comparabil,într-un fel, cu experienþa pe carecineva o poate avea cu tipãriturile,înainte de a învãþa sã citeascã“.Nu e posibilã o descriere neutrã aunei opere de artã, ci doar a unuiobiect real, interpretarea fiind „unfapt ce aparþine într-o manierãanaliticã conceptului de lucrare deartã“ (p. 167). Prin urmare, maispune Danto, aderînd la principiullui Berkeley „esse est percipi”,„Este posibil sã fim realiºti înprivinþa obiectelor ºi idealiºti înprivinþa lucrãrilor de artã; acestaeste germenul adevãrului caresusþine cã fãrã lumea artei nuexistã artã“ (p.168). Interpretareaconduce la identificarea artisticã aelementelor relevante estetic ºideci la includerea operei în „lumeaartei“.Ea poate fi corectã sau nu, înraport cu „ceea ce ar fi putut fi saunu intenþia artistului“ (p. 174), deunde o nuanþatã ºi semnificativãdeviere de la teoria privind „eroareaintenþionalitãþii”.Trecînd peste multe alte zonede interes ale acestei prea bogatecãrþi despre care discutãm, fie eleaspecte ale receptãrii, sau aleontologiei estetice, fie ale imitaþiei,expresiei, reprezentãrii(transfigurative), ale metaforei,stilului etc., rãmîne ca soluþiemajorã concepþia originalã agînditorului american despredependenþa teoreticã, istoricã ºicontextualã a operei de artã:„Nu putem vedea un lucru ca peo lucrare de artã decît înatmosfera unei teorii artistice ºia cunoºtinþelor de istoria artei“ (p.180). O atare viziune explicã dece obiecte „ready-made“ pot sãse vadã transfigurate ºi asimilatelumii artei, precum cutiile Brillo,de la care în definitiv a plecatîntreaga ºi complexa cercetarea lui Arthur Danto. Cartea lui nedeschide o perspectivã neaºteptatã,înnoitoare, provocatoareºi, pe de altã parte, nu mai puþindiscutabilã în sensul controverseiºi al diferenþei de idei, ori mãcarde nuanþe, nu lipsite nici ele derepercusiuni sau consecinþe cese pot dovedi de multe ori decisive.Absenþa artistului din procesul deconfigurare a obiectului esteticridicã – oricum am lua-o – marisemne de întrebare cu privire lavaliditatea ºi rezistenþa acesteicãrþi, sub presiunea unor contraargumentemai mult decîtelementare. Dar ea se impunenu mai puþin prin forþa ºiabilitatea cu care ne stîrneºtepropriile reflecþii. Am zice chiarcã este o veritabilã maºinã degîndit, ceea ce sugereazãaproape totul, sau în orice cazesenþialul despre oportunitateaºi beneficiile ei. Cititorii careiubesc ideile ºi subtilitateaspeculaþiilor intelectuale se vorconvinge singuri ºi vor fi cu siguranþãrãsplãtiþi.Caleidoscop (detaliu)CONTEXTE CRITICE51

CRONICA LITERARÃ52Last man standingAlex GoldiºION SIMUÞVÃMILEPOSTERITÃÞIISecvenþe de istorieliterarãEditura AcademieiRomâne, 2012Nu doar tânãra generaþie,ci ºi criticii cu statede funcþie mai vechi par sãfi pãrãsit interogaþiile cuprivire la disciplina istorieiliterare. Când nu fug sprecritica literarã sau de-adreptul spre istoria mentalitãþilor,majoritatea seretrag într-o tãcere ceaduce foarte mult adezertare. De aceea, tomulde aproape 500 de paginial lui Ion Simuþ, Vãmileposteritãþii. Secvenþe de istorie literarã, trebuieconsiderat un mic eveniment. E drept cã aproapetotul îl califica pe Ion Simuþ, cronicarul de serviciual „României literare” ani buni, sã redeschidãdiscuþia asupra mizelor istoriei literare azi. Dintreoptzeciºti, criticul de la Oradea a pactizat cel maipuþin cu actualizãrile postmoderne ale generaþiei,fãcând figurã de reacþionar. Am mai constatat-o ºicu alte ocazii: Ion Simuþ e, azi, unul dintre cei maicreditabili critici ºi istorici literari în mãsura în cares-a detaºat programatic de tematica generaþiei saleîn favoarea încercãrii de cuprindere globalã aliteraturii române.De aceea nici nu mã aºteptam ca Simuþ sã selase pradã perspectivelor apocaliptice cu privire ladispariþia istoriei literare. Criticul constatã întradevãrreculul disciplinei, însã, fãrã a se pierdevreodatã cu firea, trece direct la identificarea unorsoluþii ºi la modalitãþi practice de contraatac.Observaþia destul de gravã cã, dincolo de pierdereainteresului pentru volumele de istorie literarã, riscãsã disparã chiar apetenþa pentru subiectele ºiproblematizãrile ei, e repede diminuatã de câtevasoluþii practice: pe de o parte, „dacã literaturamoare, istoria literarã nu are altceva de fãcut decâtsã-i scrie necrologul”. Aºadar, chiar în cazulscenariului celui mai sumbru, istoricul literar nu-ºipierde job-ul. Dacã literatura moare, el rãmâne thelast man standing sau, cum se spune, cel carestinge lumina. Cel mai adesea, însã, Simuþ îºipãstreazã, ardeleneºte, capul pe umeri ºielaboreazã soluþii cât se poate de concrete derevigorare a istoriei literare, pornind de la expertizaultimilor ani: „Câte ceva sparge, totuºi, monotoniaºi înfruntã inerþiile de receptare. De pildã, sintezade istorie a literaturii române a lui NicolaeManolescu, din 2008. Sau scandalul publicisticlegat de dosarele de Securitate ale scriitorilor.Anumite întrebãri preocupã mai mult decât altele.Cine sunt scriitorii cei mai importanþi din perioadacomunistã sau din perioada postdecembristã? Caresunt scriitorii persecutaþi în regimul comunist? Caresunt scriitorii care au colaborat cu Securitatea?Rãspunsurile nu sunt simple enunþuri, ci discursuricritice ample. Dacã ne orientãm dupã acestindicator, observãm cã douã zone sau subiecte deistorie literarã sunt cele mai sensibile în percepþiapublicã mai largã: canonul estetic al literaturii ºibiografia politicã a scriitorilor. Cum poate ieºi dincrizã istoria literarã? Aparent simplu: luând în seamãaceºti indicatori, folosind aceste cãi de salvare sauaceste culoare de interes – canonul ºi politicul”.ªi nu se poate spune cã Vãmile posteritãþii nurespectã întocmai principiile de revigorare a istorieiliteraturii enunþate în prefaþã. Dimpotrivã.Fragmentele din carte, majoritatea publicateanterior în serialul din „România literarã”,construiesc imaginea unui istoric literar extrem deviu, gata sã nãscoceascã la tot pasul subiecte deinterogaþie. Compusã din mai multe segmente(patru capitole ample despre Mihail Sadoveanu,Liviu Rebreanu, E. Lovinescu sau Tudor Arghezi,plus articole reunite sub titulaturi precum „Turbulenþeîn canon”, „Promisiunile literaturii confesive”,„Scriitori minori ca personaje memorabile”,„Figurine” sau „Polemici”), Vãmile posteritãþiireprezintã nici mai mult nici mai puþin decât o schiþãde istorie a literaturii române. ªi, ca orice schiþã,ea formuleazã întrebãri mai degrabã decât sãelaboreze rãspunsuri. Dimensiunea analiticã serezumã, adesea, la elaborarea unui câmp deinterogaþie cât mai vast. E aproape uimitor cum,sub lentila lui Simuþ, probleme pe care leconsideram clarificate ºi clasate de critica literarãa ultimelor decenii redevin „cazuri” demne destudiat pe îndelete. Ion Simuþ e un campion al„revizuirilor” ºi al „reevaluãrilor” de tot soiul, deºi –într-o epocã literarã cu totul modificatã – nu seîncumetã la elucidarea lor de unul singur, caLovinescu, ci preferã sã-ºi ia drept aliat o întreagãreceptare criticã.Mini-studiile din Vãmile posteritãþii suntincitante în mãsura în care autorul cunoaºte exactpoziþia scriitorilor pe harta receptãrii, cu fluctuaþiilede înregistrat la un moment la altul. Dincolo decalitãþile evidente de istoric literar (ni se vârãadesea sub nas bibliografii complete, pe ani, cuprivire la autori sau problematici, strãduindu-se sãacopere totul), Simuþ e un excelent critic de sistem,pus pe mãsurarea foarte atentã a gradului deinstituþionalizare a unui autor. De aceea, modificãrilede canon, creºterea sau scãderea cotei cutãruiscriitor, de nu a unei generaþii întregi, constituie deobicei punctul de plecare al criticului. Unghiul dincare priveºte Simuþ literatura noastrã clasicã eîntotdeauna nou tocmai pentru cã ia în calculaceste variaþii, încercând sã dea seama, în relief,de simptomele unei epoci. Sunt de regãsit, astfel,în Vãmile posteritãþii, explicaþii de tot interesul cuprivire la scãderea în cotã a lui Arghezi,Sadoveanu, Rebreanu, în favoarea unui Bacovia,Max Blecher etc.Nu tablourile bibliografice complete, nici

capacitatea de a aproxima poziþia unui autor în sistem– de care-l ºtiam capabil pe autor – sunt interesanteîn Vãmile posteritãþii, ci notaþiile excelente de criticliterar. Deºi n-am fi bãnuit niciodatã (de vinã suntausteritatea ºi seriozitatea afiºate la suprafaþadiscursului), Simuþ e ºi el un „obsesiv”, gata sãciteascã acelaºi autor de multe ori ºi – ceea ce e cuadevãrat surprinzãtor – sã se lase captiv în operã.Aºa se întâmplã, bunãoarã cu Arghezi, decretat dreptcel mai proteic autor român, comparabil cu Pessoa,ºi care poate fi explorat doar dacã pornim de lapremisa criticã a „individualitãþii multiple”: „Arghezi nuse diferenþia polemic doar de alþii, Arghezi s-adiferenþiat continuu de sine, cel care putea fi atestatla un moment dat, într-un fel sau altul, social sauestetic, psihologic sau politic, literar sau publicistic,macedonskian sau eminescian, modern sautradiþionalist, gândirist sau avangardist etc. Elreprezintã acel caz extrem de rar al unui scriitor carenu se cãuta pe sine însuºi”. Aerul de tautologie(banalitate, cum îi zice criticul însuºi) al acesteiafirmaþii nu trebuie sã înºele. Majoritatea analizelorcritice ale lui Simuþ pornesc de la un punct de vederede bun simþ, disputat de toatã lumea – deci cu ungrad de reprezentativitate înalt – pentru a reînnoi, înfond, întregul unghi de abordare a autorului în cauzã.Reamintesc aici doar subtilele observaþii asupra fugiide subiectivitate aflatã la fundamentele operei luiRebreanu, care ºi-ar fi fãcut din exprimarea neutrãun mod de expresie autentic, menit sã camufleze/compenseze traume ºi culpe din biografia realã: „Încontrast izbitor cu Camil Petrescu, Liviu Rebreanunu poate scrie onest decât la persoana a treia”,noteazã expresiv Simuþ. Nici îndelung discutatulimpresionism al criticii lui Lovinescu nu rãmâneneelucidat într-o manierã frontalã, dar profundã înacelaºi timp. Autorul „Revizuirilor” i se pare, lui Simuþ,un impresionist care încearcã mereu sã-ºidepãºeascã umbra în virtutea unei raþionalitãþibovarice: „Asta ar însemna autoreflexivitatea: studiulde sine, efectul acestei autoreflexivitãþi, asupraevoluþiei criticii, construcþia unei imagini a literaturiicontemporane emancipate, controlul permanentasupra gustului estetic propriu, pentru a nu-l lãsa învoia lui naturalã, a-l constrânge sã urmeze o direcþienecesarã a modernitãþii. Nici un alt critic nu a purtat,într-un mod explicit ºi public, o atât de acerbã luptãcu sine însuºi ca E. Lovinescu. Memoriile lui ºi multealte confesiuni stau mãrturie”.În general, marea calitate a Vãmilor posteritãþiiconstã în altitudinea de nivel a abordãrii, promiþând,dacã autorul îºi va afla disponibilitatea, o istorieliterarã a „problemelor mari” ºi a dezbaterilor majore.Ca istoric, Simuþ nu-ºi pierde vremea cu mãrunþiºuriºi nuanþe, deºi criticul e permanent pregãtit sã intreîn scenã ºi sã nuanþeze în interiorul acestor chestiunide larg interes. Îi lipseºte deocamdatã lui Simuþ,pentru o istorie literarã în toatã regula, doar curajulde a pune ordine în canon – atât de subtil întors petoate pãrþile – conform propriului gust. Sau flerulcoborârii mai dese ºi mai decise din plan metacriticîn cel critic propriu-zis.Locul unde seintilnesc doua vietiparaleleVictor CubleºanFLORINA ILISVIEÞILEPARALELECartea Româneascã,2012Cel mai recent romanal Florinei Ilis este ºi, suntconvins, va fi, un bun subiectde dispute literare ºinu numai. Ambiþia proiectului,subiectul, abordareaconstructivã ºi implicaþiileextraliterare condamnãlucrarea sã fie privitã,inevitabil, printr-o serie degrile de receptare ºiinterpretare ireconciliabile,prea puþin susceptibilede o împãcare, fieea chiar ºi conjuncturalã.Am fost fascinat întotdeauna de romanulistoric, de rescrierea, de reinterpretarea ºi derecoagularea trecutului. Dar succesul romanuluiistoric este o observaþie care þine de platitudinileistoriei literare. Mai interesant este modul în carerelaþia dintre “adevãrul istoric” ºi “ficþionalizare” aevoluat într-un balet complex. De la doamna de LaFayette la Alexandre Dumas, la Maurice Druon sauMika Waltari. Personajul istoric a fost vãzut careconstrucþie migãloasã, ca proiecþie a unor mituriºi idei preconcepute, ca simplã acoperire de cartonpeste o creaþie independentã ºi originalã a autoruluisau ca punct catalitic de înnodare a unei teze pesteo imagine cu valoare de simbol. În aceastã ultimãposturã, Peter Shaffer, cu al sãu Amadeus, mi-aapãrut întotdeauna ca performanþã exemplarã.Ceea ce încearcã în Vieþile paralele Florina Ilis nueste radical diferit faþã de demersul englezului, darare ambiþii mai mari ºi, din pãcate, un tezismintrinsec mai radical ºi mai restrictiv.Vieþile paralele este un roman cu ºi despreEminescu, un roman al epocii, al personajului ºi alreceptãrii sale. Nu este singurul, dar, princomparaþie cu predecesorii Cezar Petrescu, EugenLovinescu sau G. Tomozei este primul roman matur,curajos ºi aºezat. Volumul de aproape 700 depagini bine înghesuite are pe de-o parte ambiþia dea construi personajul Mihai Eminescu, ca om, poet,amant, simbol, nebun, eu pasional, radical ºicomplex, în ambianþa secolului XIX, iar pe de altãparte sã deconstruiascã mitul eminescian printrunartificiu stilistic cu ingrediente SF, proiectîndderularea vieþii poetului prin însãilarea unui dosarCRONICA LITERARÃ53

de Securitate instrumentat de o serie de surseplasate în jurul personajului. Proiectul Florinei Iliseste fascinant, lãudabil, dar, din pãcate, inegal ºinesatisfãcãtor. Voi încerca sã argumentez.Romanul se deschide printr-un plonjon directîn vara anului 1883, în momentul internãrii lui MihaiEminescu în clinica doctorului ªuþu. Primele maibine de o sutã de pagini joacã în economiavolumului rolul unei prelungite puneri în paginã aepocii ºi personajelor. Documentarea extrem demigãloasã fãcutã de Florina Ilis înfloreºte ºi susþineun tablou impresionant lucrat pînã la nuanþã dedetaliu. Descrierile care nu se dau în lãturi în faþadetaliilor minore au arhitectura impresionantã ºiimpunãtoare a marilor romane de acum un veac.Scriitura efectiv se lãfãie pe paginã ºi îºi permiteluxul popasurilor minore asupra unui gînd irelevantal vreunui personaj, asupra unei piese de mobiliersau pur ºi simplu asupra unei întîmplãri colaterale.Atmosfera se întroneazã printr-o acumulare descene ºi observaþii, iar veridicitatea ei e admirabilsusþinutã de profunzimea pînã la care se pãtrundeîn reconstituire.Florina Ilis construieºte numeroase personajeistorice, unele cu rol de prim-plan, altele cu apariþiiminore, dar se apleacã asupra fiecãruia cu egalãacribie. Din acest joc ies cîteva portrete extrem deputernice. Veronica Micle, Titu Maiorescu, I.L.Caragiale, Mite Kremnitz ºi, desigur, Mihai Eminescusunt figuri complexe, vii, decupate din iconostasulreceptãrii mecanice a unei istorii literare osificate.Florina Ilis construieºte oameni – fiinþe organice,credibile, animate de o psihologie consistentã ºifireascã. Poate cã Veronica Micle este personajulcel mai frumos din punctul de vedere al transformãriiunei imagini ºablonizate de receptarea tradiþionalãîntr-o femeie complexã, cochetã, cu puseuri defrivolitate, dar în acelaºi timp romanticã, sensibilã,un suflet visãtor ºi aproape ingenuu tulburat dedorinþe pe care nu ºi le va putea niciodatã satisfaceintegral, turnat într-un destin care o condamnã la oviaþã fãrã nici una dintre împlinirile romantice pe careºi le proiecteazã neîncetat. Tînãra femeie estepersonajul cel mai viu ºi pînã la urmã cel mai tragical întregului roman. Trebuie menþionat ºi personajullui I.L. Caragiale, foarte bine animat în jurul liniilor deforþã care constituie de mai mult timp portretul sãubine înrãdãcinat în imaginarul public, dar ºi cel al luiTitu Maiorescu. Florina Ilis construieºte o întreagãfinã psihologie, deruleazã microplonjoane în resorturiabia intuite ale personajului ºi reuºeºte sã îi dea odozã considerabilã de cãldurã ºi dramatism.Personajul lui Mihai Eminescu ridicã însãprobleme. Într-un fel cred cã se poate vorbi de douãfaze ale acestuia – prima, de personaj al unui textliterar ºi o a doua, de element al unei argumentaþii.Pentru început sã o laud fãrã rezerve pe FlorinaIlis pentru fineþea cu care îºi construieºtepersonajul. Pornind de la mãrturiile apropiaþiilor,note din ziare, studii de istorie (literarã ºi nu numai),jurnale ale contemporanilor, opera eminescianã ºi54 studii de receptare ale acesteia etc. romancieraCRONICA LITERARÃarticuleazã un om complex. Eminescu estedezvoltat cu fineþe ca iubit, ca ziarist, ca artist, caprieten, ca politician, ca geniu, ca nebun. Notareadestul de seacã ºi cît mai posibil neconclusivã areacþiilor cît mai detaliate ale personajului în toatecontextele, urmãrirea psihologiei prin discursulindirect liber ºi prin notaþie auctorialã permit etalareaunui om veridic ºi incitant. Dar, mai apoi, construcþiaîncepe sã crape. În momentul în care personajuleste expus tot mai mult tezismului unei demonstraþiidin spatele sãu încep sã se vadã sforile cu careeste manipulat de cãtre prozatoare. PersonajulMihai Eminescu pierde tot mai mult din naturaleþeºi devine tot mai mult o mascã pentru voceaautoarei. În cele din urmã, ceea ce deconstruieºtepersonajul plãmãdit cu atîta migalã este ambiþiascriitoarei de a demonstra ceve, chiar dacã astaar presupune violentarea propriului universconstruit în prealabil.Problema principalã în Vieþile paralele nu esteintoducerea elementului fantastic sau ºtiinþifico –fantastic (în lipsa unei explicaþii a cãlãtoriei temporaleoricare încadrare e valabilã), ci miza de a demonstracã mitul eminescian aºa cum îl ºtim ºi îl maipercepem astãzi e în bunã mãsurã un construct alSecuritãþii. Teza este total neconvingãtore, eaanulînd orice influenþã a istoriei literare asupraposteritãþii poetului ºi tãind orice susceptibilitate deliber arbitru judecãþilor unor întregi generaþii. Practicea radiazã ideea unei mentalitãþi în formare în ceeace priveºte cultura românã, trage cu buretele pesteorice etapã sau influenþã culturalã în România între1890 ºi 1950 ºi pedaleazã monocord pe veºnicaobsesie a generaþiei literare a anilor 90 – comunismuleste rãspunzãtor pentru tot rãul din lume, de la Potopla criza financiarã actualã ºi pînã la cuiul care mi-aintrat ieri în pantof. Construcþia atentã a romanuluiisoric nu suportã eºafodajul tezist iar Vieþile paraleleajunge în pasajele finale puþin credibil, dezlînat,plictisitor. Ceea ce promitea sã fie un romanpsihologic cu uºoarã trimitere metaforicã plasat peun migãlos fundal istoric eºueazã într-un eseu destulde ieftin ca mizã ºi nu întru totul iertat de rizibil.Ceea ce este pãcat, cu atît mai mult cu cîtscriitura Florinei Ilis este excelentã ºi în progresfaþã de romanele precedente. Maniera careaminteºte pe undeva de Tom Wolfe îi permiteprozatoarei o frazare complexã, în permanenþãstratificatã între o voce narativã ºi o extensie aacesteia analiticã, reflexivã. Efectul este cel de ecouºi în acelaºi timp de documentar. Cititorul aresenzaþia permanentã de a fi secondat în lecturã ºide a fi în permanent dialog. Alegerile curate, fãrãostentaþie, a epitetelor, descrierile discrete ºi fãrãcãderi în digresiuni sau escapade stilisticeromanticoiudale contureazã un autor extrem destãpîn pe mijloacele sale tehnice ºi extrem deconºtient de tonalitãþile ºi efectele pe care vrea sãle punã în scenã.Pînã la urmã, vieþile paralele trãiesc în romanulFlorinei Ilis într-un univers euclidian, iar punctul lorde întîlnire este la infinit.

În cautareastramosilor,, pierdutiIoan Pop-CurºeuFILIP-LUCIAN IORGASTRÃMOªIPE ALESECãlãtorie înimaginarulgenealogical boierimiiromâneHumanitas, 2013,,Cartea tânãrului istoricFilip-Lucian Iorga, Strãmoºipe alese. Cãlãtorie înimaginarul genealogic alboierimii române (Humanitas,2013), se distinge înprimul rând prin faptul cãare la bazã o ideestrãlucitã, anume aceeade a vedea cum ºi de ce –dincolo de filiaþiile atestabiledocumentar –boierimea din Moldova ºiValahia a tins sã-ºi construiascãspiþe de familie extrem de prestigioase.În primele ºaizeci de pagini, autorul aratã cã„imaginarul genealogic”, bazat pe inventarea sauselectarea strãmoºilor, este o constantã culturalã,a cãrei evoluþie poate fi urmãritã – cu modulaþiilede rigoare – din Egiptul Antic, trecând prin Greciaºi Roma, pânã în Evul Mediu ºi Renaºtereaoccidentale. Scopul fabulaþiei genealogice e simplu:„cucerirea unei mai mari stime sociale, menitã sãasigure un loc mai bun în ierarhia socialã” (p. 27).Boierimea din cele douã principate române afolosit din plin aceastã armã de consolidare aprestigiului comunitar, mai ales în secolele XVIII-XIX, când a apãrut ºi la noi, cu un uºor decalaj faþãde vestul Europei, moda genealogiilor, a blazoanelor,a legendelor de întemeiere, în contextul dezvoltãriiconºtiinþei de neam ºi al inventãrii conceptuluimodern de naþiune. Concuratã social de o burgheziedin ce în ce mai activã (deºi acest aspect nu preaeste pus în evidenþã de Filip-Lucian Iorga, cuexcepþia pp. 195-197, unde se vorbeºte de„asimilarea” burghezilor de cãtre nobilime),boierimea românã construieºte mitologiigenealogice menite sã-i întãreascã rolul de frunteîn societate ºi sã-i asigure perpetuarea controluluiasupra aparatului politic ºi administrativ.Marile case boiereºti, nemulþumite doar cuproprietãþi întinse, cu strãmoºi atestabilidocumentar în secolele XVI-XVII (pentru cele maimulte), ori mai recent, ºi-au împins originile pânãîn epoca întemeierii voievodatelor (sec. XIII-XIV)sau dincolo de ea, ba ºi-au cãutat strãmoºi înaristocraþiile occidentale, balcanice – în specialbizantine – etc. Astfel, familia princiarã aMovileºtilor, strãmutatã în aristocraþia poloneazã,a acreditat ideea descendenþei din romana gensMucia, la fel cum Grãdiºtenii au lãsat sã se creadãcã descind din romanul Graditianus, familia Jianu-Cesianu din Plautio Caesiano, iar familia Lecca dinMarcus Porcius Laecca. Funcþiona, în cazurilemenþionate, un model de confirmare a „continuitãþiiromâneºti” pe „aceste meleaguri” (cum ar fi spuspropaganda naþional-comunistã) pânã ºi în microuniversulfamiliei. Exemple, dintre cele prezentateîn detaliu de Filip-Lucian Iorga, s-ar mai putea da...Marele cãrturar Dimitrie Cantemir – ca sã ºteargã„ruºinea” de a fi primul ºtiutor de carte din familialui de boiernaºi – s-a dorit coborâtor al cuceritoruluiTimur-Lenk, în vreme ce familia Balº a acreditatdescendenþa din „Magul Balthazar, prin conþii deBaux ºi dinastia Balºici” (p. 235), edificând unadintre cele mai fascinante naraþiuni legitimatoaredin istoria culturii române.Cele mai mari eforturi s-au fãcut, totuºi, pe terendinastic, pentru probarea ascendenþei basarabeºtisau muºatine, care dãdea dreptul de a ocupa tronulcelor douã principate ºi împãmântenea orice veneticºi clanul sãu. Filiaþia prin femei, inacceptabilã încodurile mult mai stricte ale aristocraþiei occidentale,i-a permis lui Constantin Brâncoveanu sã fieBasarab (dar ºi Cantacuzin), la fel cum le-a datvoie fanarioþilor sã urce pe tron ca suverani legitimi.Într-adevãr, Alexandru Mavrocordat Exaporitul,întemeietorul dinastiei Mavrocordaþilor, era cãsãtoritcu Sultana Hrisoscoleo, descendentã a Muºatinilormoldoveni. Mai mult, fiul lor, Scarlat Mavrocordat,s-a însurat cu Ilinca, fiica lui Brâncoveanu, ceeace i-a dat acces ºi la „capitalul simbolic al dinastieiBasarabilor” (p. 279). De legitimitãþi simboliceasemãnãtoare s-au putut prevala ºi alte familiifanariote: Racoviþã, Ghika, Callimaki, Rosetti,Moruzi, Suþu, dar nu Caragea, Mavrogheni ºiHangerliu, care au încheiat seria fanarioþilor înprincipate. Chiar ºi trista familie Hohenzollern alegitimat uzurparea tronului lui Alexandru Ioan Cuzaprintr-o descendenþã din Movileºti, bineînþeles prinfemei (vezi pp. 231-232), deci – implicit – din aceagens Mucia romanã.Înclinaþie spre fabulaþia genealogicã aumanifestat ºi scriitori sau artiºti, preocupaþi sãcontracareze nimicnicia lumii în care trãiau prin totsoiul de scenarii compensatorii, structurate cuprecãdere pe refugiul în epoci eroice îndepãrtateîn timp. Vasile Alecsandri s-a crezut veneþian, învreme ce detractorii sãi îl considerau „jidov” (p.185), „Duiliu Zamfirescu s-a mândrit cudescendenþa lui din împãraþii Lascarizi ai Bizanþului”(p. 185), Mateiu Caragiale era convins cã mamalui se trãgea din familia nobilã transilvanã Carabãþ(Karabetz), Gr. H. Grandea se þinea boier dupãmamã ºi fiu al lui Byron, iar Alexandru Macedonskipurta în vine sângele unor principi „litvani” (p. 247).Toate aceste pretenþii nefondate ºi-au gãsitreverberaþii într-un stil de viaþã profundaristocratic, care nu reprezenta altceva decâtCRONICA LITERARÃ55

convertirea unui „complex de inferioritate” încontrariul sãu ºi în „snobism social” (p. 248).Obsesiile nobiliare ºi construcþiile menite sã lesusþinã au avut drept consecinþã ºi momente oriformule comice. Genealogistul Octav-GeorgeLecca, colportor a numeroase mitologii de tinicheaîn cartea Familiile boiereºti române (1899),încercând sã demonstreze cã mai existã Basarabi– în studiul Y a-t-il encore des Bassaraba? –împarte familia domnitoare în mai multe ramuri.Una dintre ele, familia Cândescu, ar fi „Bassarabade Pãtârlage” (p. 173)! Eliza Balº, mare ºi frumoasãboieroaicã moldoveanã, prefera sãsemneze „comtesse Balche des Baux” (p. 239),ignorându-ºi numele de botez. Jean-BaptisteLinche (întemeietorul familiei Lenº) „s-a cãsãtoritnu cu o boieroaicã Odivoianu, ci cu Maria,cârciumãreasã þigancã pe moºia Hodivoaia” (p.260). Nu trebuie uitat nici un episod relatat de IonGhica într-o scrisoare cãtre V. Alecsandri. Aflatla studii la Paris, un tânãr „comis” se credea„conte” ºi scria pãrinþilor de acasã sã-i trimitã„armoriile familiei”, ca sã le poatã imprima pecartea de vizitã. Un frate ironic i-a trimis un blazoncare figura „doi morcovi degeraþi ºi întrulocaþi subo coroanã de pãtlãgele” (p. 164).Trebuie subliniat cã Filip-Lucian Iorga îºiarhitectureazã cartea cu o grijã deosebitã. Totulse leagã în argumentaþia lui, ca în încrengãturile– reale sau fictive – ale unui arbore genealogic.Istoricul discerne cu grijã între „adevãrat ºi fals”,dar mai ales între „irelevant ºi relevant” (p. 25),arãtând în mod convingãtor cum funcþioneazã„imaginarul genealogic” ºi subliniind adeseaºarmul fabulaþiilor ºi valoarea lor artisticã specialã.Ipostazierile imaginarului genealogic sunt claranalizate, de la etimologiile false, la inventarea saurecuperarea de strãmoºi, la însuºireapatrimoniului simbolic al unor familii stinse ºi pânãla construirea de documente menite sã umplãgoluri problematice. Cel mai reputat fals din istoriaromânilor este Cronica lui Huru (Izvodul luiClãnãu), care avea drept scop sã ducã pânã înepoca romanã târzie genealogiile câtorva familiiboiereºti pe cale sã-ºi piardã influenþa politicã ºisocialã (vezi pp. 109-120). Lucrul e cu atât maiexplicabil cu cât se ºtie azi cã e foarte probabilca Izvodul sã fie „opera” boiernaºilor cãrturari dinfamilia Sion (care l-a dat ºi pe „arhondologul”Constandin), frustraþi cã nu au avut niciodatãprestigiu socio-economic suficient.Bogãþia ºi probitatea demersului ºtiinþific allui Filip-Lucian Iorga mã fac sã aºtept cuîncredere ºi nerãbdare rezultatele unuichestionar lansat de autor, Memoria elitelorromâneºti, cu atât mai mult cu cât subscriu uneiadintre concluziile prezentei cãrþi: „prestigiul uneiascendenþe ilustre rãmâne unul dintrecapitalurile simbolice cele mai importante” (p.287). În aceastã opticã, aproape cã nu maiconteazã cum se construieºte respectiva56 „ascendenþã ilustrã”!CRONICA LITERARÃSub somatiatehnologiilorapropieriiOvidiu PecicanGHEORGHE ERIZANUMIERCURICÂND ERAJOIArc 2012GHEORGHE ERIZANUCE SPUNCÃRÞILECartier, 2012Scrisul lui GheorgheErizanu, cunoscut de mulþinumai ca director al Ed.Cartier, de la Chiºinãu,evolueazã atent laseismograful tehnologic alepocii. Apariþia internetului,dezvoltarea blogosferei,dar ºi rãspândirea cuimpact sporit a televiziunii,de când cu introducereacircuitului ei planetar viasatelit ºi prin cablu, nuaveau cum sã nuinfluenþeze radicalmodurile de a fi aleliteraturii. Încã din perioadainterbelicã succesul depublic al cinematografuluiamprenta modalitãþileexpresive ale unui AndréMalraux cu semnele unuimod înnoitor de a concepestructurarea naraþiuniiromanului, fapt vizibil încãde la juxtapunerile desecvenþe care alcãtuiauansamblul. Nu altfel, însã mai spectacular ºi maicomplex, s-au petrecut lucrurile în paginile deroman ale lui John Dos Passos, trilogia S.U.A.rãmânând manifestul prin excelenþã al acestui noumod de a gândi arta genului respectiv.Tot mai mult, în ultimii ani, apar cãrþi alcãtuiteiniþial în spaþii strãine paginii albe ºi „imaculateiconcepþii” cu creionul în mânã. Prin facilitãþile luide redactare ºi de comunicare, computerul,internetul, ecranele felurite înving progresiv ºiultimele rezistenþe, punând în joc convenþiimodificate, noi libertãþi, dar ºi noi constrângeri.Dupã succesul de carte al transcrierilor de pe blogefectuate recent de Tudor Chirilã, cele douã apariþiicvasi-simultane ale lui Gheorghe Erizanu, care adebutat ca reporter cu Carte orange (1995), anumeMiercuri când era joi (Chiºinãu, Ed. Arc, 2012, 160p.) ºi, respectiv, Ce spun cãrþile (Chiºinãu, Ed.Cartier, 2012, 208 p.), sunt încã o dovadã cã, încetîncet,noile medii de comunicare au un impactconsiderabil asupra modului scriitorimii de a-ºi

concepe misiunea. Dincolo de diferenþe, cele douãvolume sunt rodul unor prezenþe ritmice alescriitorului în lumea „platã” a globalizãrii (expresiaºi înþelesurile ei se regãsesc la Thomas L.Friedman) mediate în virtutea legii prezenþei în reþea(eºti vizibil, deci exiºti).Ruptura se cere observatã încã înainte deorice referire la conþinuturile specifice: saltul de laautorul izolat la masa lui de lucru, la cel care îºielaboreazã ºi posteazã – ori îºi „interpreteazã” peecranul televizoarelor – mesajul este unul istoric.În timp ce primul rãmânea prizonierul proprieihimere, ani în ºir, izolat prin propria fantasmare derestul lumii, cel de-al doilea se regãseºte în vârtejulcontinuu, agresiv ºi chiar opresiv, când nu numaistimulativ, al nodurilor comunicaþionale din aºanumitalume „virtualã” (care numai virtualã nu e, ciexptrem de prezentã ºi de activ-dinamicã). Aicrede cã acest nou tip de artã a scrisului nu diferãcine ºtie cât de vechile tabieturi scriitoriceºti, darnu este aºa. Scriind în limba românã – o limbã de„niºã”, pusã, ca atâtea alte limbi, în crizã dehegemonismul marilor transmiþãtori culturali ºi deimperialismul inerent acestora (engleza este numaiunul dintre ei!) -, Gheorghe Erizanu pare scutit,oarecum, de „aplatizarea” comunicãrii universale.Este însã numai o iluzie, programele de traducereautomatã de pe computer, oricât de rudimentare arfi ele, putând da o idee despre ce scrie el ºinevorbitorilor de românã.Mulþi trecem prin aceste transformãridramatice ale momentului istoric de faþã, oadevãratã curburã revoluþionarã care schimbã, dela an la an, înfãþiºarea obiceiurilor, tradiþiilor,culturilor ºi civilizaþiilor, într-o manierã perceptibilãºi, nu o datã, metabolizatã dramatic, printredizlocãri, de cãtre oameni. Gheorghe Erizanu areînsã curajul de a reveni pe scena literaturii, dupãaproape douã decenii de pauzã editorialã în numepropriu (paradoxul editorului: tipãreºte cãrþile altora,neapucând sã le scrie pe ale lui) cu douã volumeunde, dincolo de subiectele tratate, inovareaconvenþiei scrisului devine mai importantã. Elanunþã astfel noul care s-a ºi produs, pentru cã în„lumea orizontalã” ºi oarecum postideologicã de la„sfârºitul istoriei” (în înþelesul lui FrancisFukuyama), cauzalitatea înscrisã în timpii calmi aisuccesiunii a fost înlocuitã de o cvasi-simultaneitate,scoþând de sub imperiul cronologiei tradiþionale, cuun sens neechivoc, desfãºurãrile, ºi ducându-le îninfra-dimensionalitatea timpului… Ceea ce dãErizanu, astfel, sunt mini-naraþiuni (viteza impuneminimalismul, iar rãscrucea comunicaþionalã anoilor media obligã la transcenderea genurilor ºispeciilor canonice, impunând redefiniri întemeiatepe metisaje). Aºa se face cã, în timp ce Miercuricând era joi aduce texte scurte, numai bune de cititla o cafea, în metrou, în pauza de somn de la 3dimineaþã, între douã luãri de cuvânt la ºedinþã sauoriunde ºi oricând, conturând, pânã la urmã,fulguraþii de gânduri ºi de stãri ce devin paginidintr-o confesiune virtualmente acumulabilã pânãla capãtul vieþii, câºtigând în intensitate ºi înadâncime prin stocare, acumulare, Ce spun cãrþilesunt rezultatul comprimãrii televizate ale criticii deîntâmpinare împreunã cu impresiile de lecturã ºirecomandãrile de carte pentru publicultelespectator; în ultimã instanþã, tot niºte confesiuni,dar prin intermediul unui paravan livresc selectatdin oferta actualitãþii editoriale.Ceea ce nu poate face cu nici un chipGheorghe Erizanu – dar cine poate?! – este sã fugãde propria voce. De oriunde ar porni, dinsprereportaj, de la blog ori dinspre apariþiile „pe sticlã”,autorul regãseºte fãrã efort, îndatã, limba, frazarea,accentele ºi chiar micile ticuri ce alcãtuiescfizionomia distinctã a unui scriitor. Limba în careîºi articuleazã ideile este expresivã prin claritate ºiabsenþa stridenþelor, stilul este „attic” ºi economic,cuvintele ºi propoziþiile sunt bine cumpãnite ºirestaureazã eleganþa cartezianã, ca sã zic aºa,redându-i drepturile dupã atâtea rãsfirãri stilisticeale sensibilitãþilor de stil baroc ºi manierist, sinuoaseºi insidioase (expresionisme, suprarealisme,abordãri „tari”, delirante etc.). Probabil trebuie vãzutaici ºi reflexul de apãrare al unui om normal, carescrie, în faþa avalanºei de publicitate, de ºtirisenzaþionaliste, de orori cotidiene, banalizate prinabuz, care cautã o punte cãtre ceilalþi ca ºi el.Odatã intrat în biblioteca lui Gheorghe Erizanu,nu-þi prea vine sã mai ieºi; de aici ºi suspiciuneacã el vede mai mult ºi un pic altceva decât chiarexistã (doar avem ºi noi multe din cãrþile respectiveibiblioteci!). Cât despre întâmplãrile, reacþiile ºiimpulsurile lui Erizanu consemnate rotund pejumãtãþi de paginã, ele contureazã, pas cu pas, unpersonaj cu o identitate apropiatã, de care te apropiicu empatie. E bine aºa. Sã vinã ºi cãrþile urmãtoare;fie ºi în format e-book…Citesc: SagarmathaMarius ConkanDin capul locului spunMONI STÃNILà cã poezia scrisã debasarabeni ºi de poeþi caretrãiesc în Basarabia estemarginalizatã în România,pe motive de politicã literarã.SAGARMATHA Aceste motive sunt legate,mai ales, de optica deformantãpe care unii criticiliterari o folosesc (cu intenþiesau nu) atunci când citescTracus Arte, 2012cãrþi care nu trec de‘preselecþie’, fiindcã rateazãgustul estetic ºi direcþiapoeticã, pe care, cu obstinaþie, ei vor sã le impunã.Foarte buna receptare a volumului Epistola din Filipeni,de Anatol Grosu, ºi el basarabean, nu salveazã cunimic aceastã situaþie. În anul 2012 s-au publicatCRONICA LITERARÃ57

multe cãrþi bune ºi foarte bune de poezie, câtevascrise tocmai de poeþi basarabeni. Iatã douã dintreele.Încã de la debutul ei în poezie, prin postoiparovoz. confesiunile dogmatistei (CharmidesNinpress, 2009), Moni Stãnilã refuzã discursultraumatic, dantelat, dintr-un exces de autenticism,cu tuºe violent-expresive ale suferinþei de orice fel,care umple trupul ºi îl malformeazã – poeticãformulatã, uneori, pânã la abuz ºi chiar cu succesîncepând cu confesiunile Sylviei Plath ºi ale AnneiSexton, consacratã în spaþiul românesc prin imaginarulpletoric al Angelei Marinescu ºi revizitatã,mai apoi, de unele poete douãmiiste. Din contrã,Moni Stãnilã scrie o poezie lucidã, ataºatã derealitate, dar într-un mod diferit de cel minimalistsau al sintaxei brute ºi sãrãcite stilistic.Trei sunt, astfel, ferestrele de incendiu care facdin poezia Monei Stãnilã una capabilã sã treacãorice test critic sau estetic. În primul rând, esteaceastã capacitate de a survola realitatea cuinstrumente poetice care segmenteazã ºiînregistreazã secvenþe de viaþã, nu înainte de a lefiltra prin imaginaþie ºi a le combina dupã alte criteriidecât cele realiste. De aici, metaforele clare, fãrãbalast stilistic, care îi reuºesc Monei Stãnilã ºi careconfirmã rezistenþa în timp a poeziei sale. Apoi,trebuie neapãrat notatã lipsa unei voci feminine,orientatã cãtre ea însãºi ºi pusã în slujba devoalãriiexcesive a unor zone psihice ºi corporale.Dimpotrivã, spaþiul exterior, privit prin lentilafeminitãþii grave, este cel care vorbeºte în locul uneivoci profund marcate textual. Acestora li se adaugãun suflu mistic (aprig, slav) ºi militant, care strãbateunele poeme ºi care, cel mai probabil, îºi areoriginea în biografia Monei Stãnilã, odinioarãstudentã la teologie.Dacã postoi parovoz, în ciuda unor minorederapaje stilistice (care fãceau ca splendide pasajesã fie umbrite de construcþii poetice mai puþinreuºite), a fost rampa de lansare a unei poete care,dupã toate datele, era neobiºnuitã pentru ceea cese scria la vremea respectivã, iatã cã Sagarmatha(Tracus Arte, 2012), recentul volum semnat de MoniStãnilã, vine nu doar sã confirme talentul acesteia,indiscutabil încã de la debut, ci chiar sã o plaseze înlinia de forþã a poeziei româneºti – chiar dacã, dupãºtiinþa mea, din motive lesne de înþeles, legate depromovarea unei singure direcþii poetice (minimalistã,cum mulþi o numesc), Sagarmatha a ratat pânã acumatenþia cronicarilor consacraþi.În contextul acestui dublu tãiº al poezieiromâneºti (pe de o parte discursul minimalist, iarpe de alta cel maximalist), trebuie chestionatãcontribuþia pe care noul volum al Monei Stãnilã oaduce aglutinãrii prãpãstiei dintre diferite direcþiiliterare. Înainte de toate, cele trei “ferestre deincendiu”, identificate în cartea de debut a MoneiStãnilã, sunt atât de bine orchestrate, încât dauimpresia cã poemele din Sagarmatha suntmemoriile unei „profetese” mitice, invocatã pentru58 a soluþiona conflictele socio-politice ºi spirituale aleCRONICA LITERARÃprezentului. Cãlãuzã a unei armate imaginare, antieroinaacestei epopei deþine acribia unui arhivist ºipropensiunea vizionarã a unui mistic ori a unuicruciat. Profetesã a naturii, masculinizatã pringesturi rãzboinice, uneori amazoanã, alteoriluptãtoare în munþi, Sagarmatha poveºteºte (mereula timpul prezent) istoria tumultuoasã a marilorconflicte mondiale, pe care le înalþã la scarã miticã.O sensibilitate rece, imunã la microbul suferinþei,dar empaticã la iminenþa dezastrului, ameninþãfiecare paginã din cartea Monei Stãnilã. Discursulde megafon, altoit pe litera liturgicã ºi combinat cuexplozivele de tip breaking news, revoltaconstructivã, instigarea la rãzboiul mistic între lumi,cãutãrile unei femei care desfiinþeazã prejudecãþi– toate sunt împletite în aceastã carte atipicã pentrupoezia româneascã.Radu Vancu are dreptate când afirmã, pecoperta a IV-a a cãrþii, cã „Sagarmatha e antonimulperfect al Spaþiului privat al Elenei Vlãdãreanu”.Departe însã de a fi un volum pur maximalist,Sagarmatha Monei Stãnilã se aflã la graniþa dintrecele douã mari direcþii care se opun sau sunt, înmod voit, opuse. Fapt care demonstreazã cãreconcilierea, cel puþin în discursul poetic, esteoricând posibilã.ALEXANDRUVAKULOVSKIDAÞI FOC LACÃRÞITracus Arte, 2013*La prima vedere sau celpuþin prin mesajulsubversiv, cu schepsisavangardist, al titlului, Daþifoc la cãrþi (Tracus Arte,2012), de AlexandruVakulovski, ar pãreastricto sensu un volumcare stimuleazã cititorul,din interiorul discursuluipoetic, la o receptare negativã(sau chiar desfiinþare)a literaturii. Departeînsã ca el sã fie ori sãpropunã aºa ceva. Þinând cont de faptul cã anul2012 a fost considerat de majoritatea analiºtilorliterari ca fiind cel mai prolific an al poeziei ultimelordouã decenii, nu neapãrat din punctul de vedere alcantitãþii volumelor publicate, cât mai ales datoritãcalitãþii câtorva dintre aceste volume, este demirare cã Daþi foc la cãrþi a fost ignorat de criticaliterarã. Cele mai bune cãrþi de poezie din 2012 diferãatât de mult unele de celelalte, ca stil ºi imaginar,încât volumul lui Alexandru Vakulovski, princonstrucþia sa ineditã ºi prin ceea ce propune lanivelul experienþei estetice, ºi-ar fi gãsit cu uºurinþãlocul cuvenit în orice inventar pertinent.În Oedip regele mamei lui Freud (2002) ºi înecstasy (2005) descoperim în AlexandruVakulovski un poet experimental, teribilist, cinic, daratent la miºcãrile dramatice ale lumii ºi capabil sãni le înfãþiºeze fãrã broderii stilistice, fãrã patetismºi pretenþii filosofarde. Din contrã, poetul analizeazãcam tot ce se întâmplã în lumea lui, uneori cu ironieºi indiferenþã, alteori cu o sensibilitate gravã, pe

care nu încearcã sã o mascheze pe motiv cã l-arface vulnerabil. Aparent, Alexandru Vakulovski estegenul de scriitor pentru care nici poezia înaltã, nicidiscursul cu þintã revelatorie, nici teatralizareaexistenþei nu reprezintã cãi de acces cãtre celãlalt– atitudine similarã cu cea adoptatã de mulþi poeþiai generaþiei lui.În Daþi foc la cãrþi lucrurile sunt puþin schimbate,chiar dacã frânturi din caracteristicile enunþateanterior încã pot fi regãsite în conþinut ºi în intenþiapoeticã. Ce ne propune, în linii mari, AlexandruVakulovski atunci când ne instigã sã dãm foc lacãrþi? Noutatea acestui volum (scris, dupãmãrturisirea autorului, încã din timpul studenþiei)constã în miza sa ºi în folosirea originalã ametatextului. Provocarea subversivã din titlu esteneutralizatã treptat ºi devine una constructivãpentru cititor. A da foc la cãrþi este echivalent cutrãirea imediatã ºi nemediatã a vieþii. Aproapefiecare poem debuteazã cu verbul “citesc”, iteratpânã la hipnozã ºi pus în slujba prefaþãriimetatextuale a gesturilor mãrunte. Astfel, lucrurileesenþiale nu sunt conþinute în actul lecturii, ci înlectura existenþei, nu în discursul carecosmetizeazã viaþa, ci în viaþa jucatã ºi cititã cunaivitate. În logica acestui joc asumat, metatextulconstituie un mod de a trãi.Reacþiile palide ale unor comentatori ºi tãcereanejustificatã a criticilor cu experienþã nu diminueazãvaloarea volumului scris de Alexandru Vakulovski.Dimpotrivã, plaseazã acest volum într-o zonã desiguranþã, de unde se poate întoarce peste ani casã dinamiteze o ierarhie esteticã fãcutã pe bazaunor cãrþi elogiate constant, tãbãcite de sens,transformate în etalon al stilului ºi, astfel, fragilizateprin chiar punerea lor pe piedestal. Daþi foc la cãrþiconþine destule poeme fãrã cusur, cum e acestacare problematizeazã, în mod original, relaþia cutranscendenþa, din interiorul metatextului ºi al metalecturii:“prima oarã când am intrat/ în bisericã afost la 13 ani// atunci eu ºi cu frate-meu ne-am/botezat Preotul ne tãia din pãr ºi/ noi ne þineam cupalmele gura// a doua oarã la un Paºte/ eram beatºi spuneam bancuri/ pânã babele m-au dat afarã//a treia oarã o þârã ameþiþi ºi/ colegul cu care amintrat/ ºi-a muºcat limba/ pânã la sânge// ultima/am fost stropit cu/ agheasmã/ m-au pupat pe/ frunteapoi au bãtut capacul” (p. 45). Sau acesta care,prin autoironia atent dozatã, submineazã modul decitire ºi tehnicile standard de construcþie a unuipoem: “acest poem mã enerveazã/ ah ce mãenerveazã/ cum poþi sã citeºti/ aºa ceva?/ eimposibil/ mi se întorc maþele/ citesc pe diagonal/dar trebuie/ trebuie/ sar peste rânduri/ mult a fostpuþin/ a rãmas/ ah, gata, în/ sfârºit.” (p. 43). Iarexemplele pot continua pe registre diferite (de labãutul cafelei la Dumnezeu), cât timp nu dã cinevafoc exemplarului meu din cartea lui AlexandruVakulovski.Multe poeme sunt scrise ºi citite de un personajcare încearcã sã (re)înveþe alfabetul poetic – deaici infantilismul frazãrii ºi ironiile la adresacursurilor de foneticã din facultatea de Litere. Lor lise adaugã celãlalt plan al cãrþii, alcãtuit dinportretele ludice ale unor scriitori clasici ºicontemporani. Aceste caricaturi, citite în relaþie cupoemele, ne sugereazã (dacã mai era cazul) cãliteratura nu e o chestiune aºa serioasã precumpare ºi cã maturizarea noastrã ca cititori estepericuloasã atâta vreme cât plãcerea naivã alecturii este înlocuitã cu multilarea compulsivã aunui text prin interpretare. De aceea mã opresc aici,spunând, fãrã ezitare, cã simplitatea, lejeritateascriiturii, ironia, umorul ºi teribilismul nelipsit fac dinDaþi foc la cãrþi o carte de referinþã în poezia tânãrãactualã.CRONICA LITERARÃIerbar59

UNGHIURI ªI ANTINOMIIMrejele lui Polemos cuFoucault si ChomskyVlad MoldovanDacã am putea lumina ºi doarpentru o secundã catalogul tipurilorde relaþii ce subîntind interacþiuneadintre intelectualitatea actualã amfi uimiþi sã constatãm o penurie defiguri comunicaþionale în carevulgata culturalã înþelege sã leilustreze. Existã o înclinaþie cvasiclasicistãîn determinareaschimburilor dintre autori: sevorbeºte mult despre, ºi sefertilizeazã în draci relaþia auralãdintre maestru ºi discipol, sau sepreferã injectarea unei dozesãnãtoase de idealism pedagogicîn care unul sau altul dintre interlocutoriîncã mai are de învãþat dela cealaltã somitate; în alte cazurine lovim de întâlniri destinale aleunor slujitori „întru” cunoaºtere,care, netãgãduit, suportã o impersonalãeliberare de sine înnumele ºtiinþei sau, vai de mine, alAdevãrului; altãdatã polemiciledevin, se pare, scenete ideale dedezvãluire ale autenticei meschinãriice troneazã în fundalulpresupuselor personalitãþi etcetc. Cert este cã imaginarul interrelaþionallucreazã cu schemenarative cât se poate de primitive,asigurându-se astfel, o înþelegerepopularã ºi extinsã care dãuneazãcu siguranþã filigramelor infinitezimalece se iscã între subiecþi.Iar când conflictul apare la doifilozofi de talia lui Chomsky ºiFoucault fandaxia este aproapeîntotdeauna gata, sau pe cale desãvârºire: cei doi, prin opera ºicomportamentul lor intelectual ºicivic, au reuºit sã atingã ºi sãcoaguleze grupuri importante deactiviºti ºi autori ce le-au îmbrãþiºatmetodele, analiza ºi tipurile depracticã socialã. Cu siguranþãatunci iniþiativa editurii Tact din Cluj,de a oferi în seria Polemos o suitãde contrãri, debate-uri saudialoguri dintre gânditori, sociologi,critici de marcã ai ultimului secol,60 nu poate fi decât una salutarã. Prindosarele minuþios propuse (veziîntreaga serie Polemos undeantagonizeazã nume precum J.Butler, E. Laclau, S.Zizek,J.Habermas, J. Rawls, A. Badiou,A. Finkelkraut) – se realizeazã nudoar deconstrucþia acestor automatismede reducþie interrelaþionalãci, lucru ºi mai important,o nouã configurare pluralã a uneihãrþi a problemelor ºi a punctelorfierbinþi pe care modernitateatârzie le produce în contexteleumanioarelor.Ceea ce cu greu pãtrunde înmembrana tematicã este înþelegereafaptuluicã înastfelde întâlniriavemadesea ocazia sã urmãrim la lucruatât caractere cât ºi ideologii ºiperspective in vivo. Convingerile,ideile sau conceptele traseazãgesturi ºi replici la graniþa psihosomaticãa corporalului. Nu e greuca pe sub clarificãrile sau replicileunora ca Foucault sau Chomskybunãoarã sã constatãm o asumareautenticã ºi profundã a moduriloratât de diferite de a da seama deinsaþiabila problemã a realului.Foarte rar se expune încãrcãturaintelectual-energeticã ce se iscã înprezenþa unor astfel de personalitãþi.Poate e nevoie de unochi experimentat cum e cel al luiDeleuze de exemplu – care sã deaseama de schimburile subtile aleaerostatului mental în momentulapariþiei pe scenã a unuia caFoucault: „Atmosfera se schimbacând el intra în camerã. Era cevadiferit în aer. Lucrurile se schimbaucând el intra în camerã. Era cevadiferit în aer. Era o chestiune deatmosferã, ceva ce emana dinFoucault. Gesturile lui erau surprinzãtorde ascuþite ºi de elegante.”În orice caz reducerea dualã la unconflict de idei sau la o întâlniredestinalã – rateazã cu siguranþãreliefurile discrete pe care astfel depolemici le nasc. Tocmai de aceeaputem considera cãrþi cum esteDespre natura umanã drept veritabileºi line cãi de acces prin careavem oportunitatea sã accedem lamodurile pe cât de tranºante pe atâtde fine de manifestare ale unor gândirisingulare.Conceputã în 1971 de cãtre filozofulFons Elders sub marca proiectuluiInternational Philosophers –întâlnirea dintre Foucault ºiChomsky itereazã o dezbatere încadrul cãreia „doi intelectualiindependenþi ºi curajoºi discutã pelarg despre idealuri ºi practici încultura ºi politica occidentalã”.Parcurgând transcrierea acestuidialog cititorul e purtat dinspre unfond teoretic ºi abstract al principiilorºi metodelor celor doi sprezone mult mai aplicate de activism„doi intelectuali independenþi ºi curajoºidiscutã pe larg despre idealuri ºi practici încultura ºi politica occidentalã”.ºi acþiune politicã, teritorii în carediferenþele de abordare devintãioase ºi evidente. Însã divergenþeletranspar de fapt încã dinprimele momente ale întâlnirii, încãdin clipele când cei doi încercau otatonare a unui fundament comun.Asumarea foucauldianã a analizeipracticilor/codurilor ºi a relaþiilor deputere istorice din ºi între instituþiileºi disciplinele modernitãþii nu arecum sã nu intre în conflict cu abordareauniversalist-esenþialistã alingvistului american. E vorba finalmentede incongruenþa funciarãdintre douã paradigme inerentegândirii occidentale moderne: opoziþie critico-istoricistã versus opoziþie progresist-pozitivistã dedefinire a noilor episteme. Dar astanu e totul cãci paradigmele ni sedezvãluie încarnate ºi individualizateîn luãrile de poziþie a celordoi. Cliºeul conflictului dintre paradigmeeste depãºit ºi destabilizatde vitalitatea ºi inteligenþa polemicãa acestora. ªi asta e vizibil ºi laînceput când Foucault deturneazãdiscursul tehnicist-universalist, în

care Noam se simte acasã, spreistoria practicii biologiei ºi sprelayerele concrete ale indicatorilorepistemici ºi rolul lor infra-telic –refuzând astfel orice tip de dialogseren pe marginea unei presupuseesenþe înnãscute ale schematismelorlingvistice; ºi la mijloculdiscuþiei când acelaºi Foucault îisugereazã ultimului sã seorienteze mai mult spre Pascal ºiLeibniz dacã se aflã în cãutareaunor precursori ideologici aipropriei teorii, indicând totodatãerorile ce stau la baza interpretãriichomskyene la Descartes; dar ºiîn final când profesorul de laCollège de France îi demonstreazãa câta oarã pericolele uneiabordãri idealiste în acþiuneacivicã: „Aº dori doar sã rãspundla prima dumneavoastrã frazã; aþispus cã, dacã n-aþi considerarãzboiul pe care-l purtaþi cu poliþiaar fi just, nu l-aþi purta. Am sã vãrãspund în termenii lui Spinoza. V-aº spune cã proletariatul nu serãzboieºte cu clasa conducãtoareîntrucât considerã cã acest rãzboiar fi drept. Proletariatul se rãzboieºtecu clasa conducãtoarefiindcã, pentru prima datã în istorie,vrea sã ia puterea. ªi tocmaipentru cã vrea sã rãstoarneputerea clasei conducãtoare, elconsiderã cã aceste rãzboi ejust.”(p.63)Cititorul nu are cum sã nuobserve erodarea ºi subvertireainteligentã pe care Foucault orealizeazã vis a vis de întregulºablon obiectivant-ºtiinþific în caregândirea vioaie ºi romanticã a luiChomsky se opinteºte: discursultransversal-arheologic nu acceptãtendinþele dominatoare ale scientismuluisau iluziile fizicaliste decorespondenþã sau ideologiacomunicabilitãþii simpliste inerentesau impulsurile naiv-progresistedemarcate printr-un constructivismlinear ce le incumbã teoriachomskyanã. Dar nici acuza demuncã de anticar pe care ultimul oaruncã nu poate þine în faþaînþelegerii istorice exacte de carefilozoful francez dã dovadã: „Darmi-e greu sã accept cã acestereguli ar fi legate de mintea umanãsau de natura ei ca niºte condiþiide existenþã. Mi se pare cã artrebui, înainte sã ajungem pânãacolo – în orice caz, vorbescnumai despre înþelegere -, sã lereplasãm în sfera altor practiciumane, economice, tehnice, politice,sociologice, care le servesc dreptcondiþii de formare, condiþii deapariþie, drept modele. Mã întrebdacã sistemul de reglementãri, deconstrângeri care face posibilãºtiinþa nu se aflã în altã parte, chiarîn afara minþii umane, în formesociale, raporturi de producþie, luptede clasã etc...” (p.41)Despre natura umanã – dialogulapãrut la editura Tact e încã oocazie în care intransigenþa luiFoucault ºi arheologia „dispozitivelor”cunoaºterii strãlucesc pefundalul unor teme atât de actuale.ªi dacã tot am amintit de tãioºeniaultimului sã redãm în final cum adecurs prima sa întâlnire cuElders: „Prima mea întâlnire cuMichel Foucault a fost mai mult ocofruntare decât o întâlnire. Cândmi-am cerut scuze fiindcã amîntârziat cinci minute, el a zis: „aumai rãmas douãzeci ºi cinci deminute”. Dupã ce i-am prezentatscopurile proiectului ºi ammenþionat numele lui Chomsky,singura sa reacþie a fost: „Nu suntconvins. Au mai rãmas douãzecide minute.”UNGHIURI ªI ANTINOMIIGrãdina mea61

UNGHIURI ªI ANTINOMIIÎntre Gutenberg si digitalNiculae Liviu GheranPe la 1439, un simplu metalurgistgerman, pe numele sãucomplet Johannes Gensfleischzur Laden Gutenberg avea sãinventeze dispozitivul care urmasã revoluþioneze tipografiamodernã: presa cu litere mobile.Acesta, catolic fervent, dorise iniþialca instrumentul sãu sã fie prezentîn fiecare bisericã ºi sã ajutela diseminarea textelor catolice încadrul bãtãliei ideologice dintrediferitele denominaþii creºtineexistente în epocã. Pariul sãuideologic a eºuat dramatic, ironiasorþii conducând înspre efecteîntru totul opuse celor preconizatede inventator. Presa lui cu literemobile este astãzi consideratãelementul principal care a dus la oscãdere nãucitoare a influenþeiBisericii în Europa de Nord,declanºând totodatã înflorireaRenaºterii, apariþia Protestantismului,a Iluminismului, toateacestea conducând, în cele dinurmã, la construcþia lumii moderne,seculare. Avantajul maxim al nouluiinstrument era facilitarea uneiproducþii de masã a tipãriturilor cuun cost ºi efort minim pentru aceaepocã obiºnuitã, pe de-o parte, cupresele fixe, constituite din blocuride lemn gravate manual, uºorerodabile, iar pe de alta, cumanuscrisele multiplicate –copiate – de mânã. De-abia acum,în zilele noastre, era lui Gutenberg,pe buna dreptate desemnat dreptcea mai influentã personalitate acelui de-al doilea mileniu, începesã ia sfârºit.Computerul, internetul ºi mainou e-readerul reprezintã triadacare are toate ºansele ca înurmãtorii ani sã reuºeascã operformanþã care o depãºeºte pecea a inventatorului german.Factorii economici de bazã carevor duce la rãspândirea noiitehnologii sunt însã aceiaºi:posibilitatea extinderii producþiei demasã la un cost minimal. Noulmediu digital oferã nu numai62 oportunitatea unei extinderi aproducþiei tipãriturilor ad infinitum,un simplu copy-paste fiindsuficient pentru crearea unui nouvolum la cost 0 de reproducere dinpartea producãtorului, (mai ieftinnici cã se poate), dar ºi oportunitatea,de neimaginat acumdouãzeci de ani, de comunicareinstantã între cercetãtori saucolective editoriale din lumeaîntreagã. Munca intelectualã va fi,probabil, cea mai uºor adaptabilãlumii digitale.Schimbãri de mediuFolosindu-ne doar de observaþiidirecte asupra a ceea ce începede-acum sã sã se întâmple într-omare parte a lumii ºi, mai mult casigur, se va extinde în urmãtorii anila nivel global, putem face dejacâteva previziuni importante.Editura, librãria, biblioteca ºitipografia, ca locuri unde zi de zise întâlnesc grupuri de oameni, cuscopul de a-ºi exercita meseria, sevor numãra printre spaþiile fizicecare vor dispãrea treptat. Într-unsistem bazat pe competiþieeconomicã, acestea nu au nici oºansã de supravieþuire în lupta cuun mediu care implicã costuriaproape nule de producþie oferindaceleaºi servicii. Cei care, dintr-unmotiv sau altul, nu agreeazãmunca la birou, vor putea rãsuflauºuraþi, fiindcã existã o mareprobabilitate ca aceasta sã disparãcu desãvârºire în cazul tuturormeseriilor care pot fi exercitate prinintermediul lumii virtuale. Editurava evolua în timp într-o simplãentitate legalã înregistratã laregistrul comerþului. Modeluldespre care vorbesc are avantajulcã individul, indiferent depziþionarea sa la nivel naþional sauglobal, va avea înlesnirea de alucra farã nicio dificultate cu saupentru o editurã aflatã, poate, la miide kilometri distanþã. Nu va existanici un impediment pentru ca oediturã sa fie înregistratã legal înUK, sa aibã un redactor în Olanda,altul în România, un inginer tehnicîn Cehia, un grafician în Germania,peer-revieweri la Universitãþi detop ºi colaboratori din restul lumiicât e ea de largã. Singurelenecesitãþi sunt o limbã comunã,care sã facã posibilã comunicarea,ºi existenþa mediului virtualcare sã permitã întâlnirilemembrilor grupului editorial (ex.teleconferinþe). Odatã eliminateatât costurile de producþie cât ºicosturile închirierii de spaþiiauxiliare, avantajul economicdevine incontestabil, fondurileobþinute din vânzãri pot fidirecþionate în totalitate înspreremunerarea celor care lucreazãîn cadrul editurii/colaboratori.Simplu, eficient, ecologic ºi curespect faþã de munca intelectualãdepusã. Avantajul cititorului estecã volumul devine mai accesibildin punct de vedere financiarputând fi, totodatã, livrat cumaximã uºurinþã oriunde în lume.Dar sã nu uitãm nici conceptulde „virtual workroom,“ spaþiulvirtual în care angajatul intrã deacasã între orele de program, undeîºi desfãºoarã munca ºi în care bibliotecarul,redactorul ºef sau altãinstanþã coordonatoare poate sãinspecteze dacã doreºte activitateadesfãºuratã de angajat întrunanumit interval de timp dat,oriunde ar fi ei plasaþi în spaþiu lanivel global. Cu alte cuvinte, nutrebuie sã ne închipuim cã totul seva petrece în detrimentul disciplineisau al ordinii de birou. “Big Brotheris still watching you.”Cartea electronicãDupã ce am discutat minimaleventualele modificãri spaþiale,propun sã ne abatem atenþia ºiasupra produsului acesteia: carteaelectronicã. Dincolo de costurileavantajoase de producþie ºireproducere, cartea electronicãare ºi imensul avantaj al dimensiunilorreduse. Practic, întreagaliteraturã a secolului al XX-leaîncape pe un card de date cevamai performant. Edituri prestigioaseprecum Cambridge UniversityPress, Oxford University Press,Routledge sau Rodopi au începutdemult ca odatã cu volumele„hardcopy“, tipãrite clasic pe hârtie,

sã scoatã ºi o versiune electronicãportabilã pe gama deja largã de e-readere. Pe de altã parte, nu numainoile apariþii vin în format electronic.Existã în biblioteci ºi universitãþi,la nivel mondial, multiple proiectede scanare, digitizare, indexare ºiordonare a volumelor dejaexistente, iar cele ale cãrorcopyright a expirat sunt pusegratuit la dispoziþia publicului larg,în format electronic. La momentulactual, tot ceea ce a fost scrisînainte de 1900 este legal vorbindîn cadrul domeniului public ºi arputea fi accesibil online gratuit.Colective de voluntari ca cei de laProject Gutenberg au deja 16 aniexperienþã în privinþa trecerii înformat electronic a zeci de mii devolume. În ceea ce priveºte ultimasutã de ani, soluþia digitalã pare afi (pe lângã achiziþionareavolumului electronic definitiv),construirea de biblioteci ºi arhiveonline unde, plãtind o taxãminimalã (considerabil mai micãdecât achiziþionarea definitivã),poþi împrumuta volumul necesarpentru o perioadã de timp determinatã.La expirarea termenului,volumul dispare automat dinmemoria dispozitivului. Fãrã cozi,buletine, fiºe de împrumut, sãli delecturã, ore de program ºiprobleme din cauza celor careobiºnuiau sã mâzgãleascã sau sãrupã foi din cãrþi. De asemenea, emai uºor de lucrat cu o carteelectronicã, dispozitivele e-readercu ecran senzitiv permiþândizolarea pasajelor importante,crearea ºi înmagazinarea de fiºede lecturã farã creion sau hârtie.În concluzie, întrebarea nu estedacã aceste modificari vor avealoc, multe fiind de-acum în curs dedesfãºurare, ci când? Probabil nuvor trece mai mult de douã treigeneraþii pânã la o implementareglobalã, deºi unii considerã cã nuva dura atât de mult. Deocamdatã,editurile, bibliotecile ºi librãriile suntîn siguranþã datoritã unui numãrfoarte mare de cititori care ori nuau cunoºtinþele necesare navigãriiîn mediul virtual, ori s-au obiºnuitcu modelul clasic, pe hârtie. Odatãînsã cu intrarea serioasã pe piaþãa noilor dispozitive – deocamdatãscumpe ºi relativ primitive în raportcu modul în care ar putea eleevolua – pentru a putea menþineinteresul publicului ºi concurenþa,preþul tipãriturilor clasice va trebuisã scadã sub cel al unei cãrþielectronice, fapt ce foarte probabilva duce la falimentul editurilor carenu îºi vor mai putea acopericheltuielile de producþie.DezavantajeExistã ºi un dezavantaj aldispozitivelor de citit electronice,cel puþin în formã actualã, caretrebuie luat în considerare ºianume necesitatea deprinderiicunoºtinþelor auxiliare. Pentrulectura unei tipãrituri clasice tot cetrebuie sã ºtii este sã citeºti.Simplitatea unei cãrþi îi asigurãdeocamdatã popularitatea în faþaaltor dispozitive. În cazul cãrþiielectronice trebuie sã fii familiarizatmãcar cât de cât cu manipulareafiºierelor în cadrul unui sistem deoperare (ex: Windows) ºi aprogramelor de management afiºierelor între dispozitivul de cititºi computer (ex: Calibre). Este, deasemena, necesarã cunoaºtereadiferitelor formate de carteelectronicã (PDF, EPUB, ibook,pkg, Lit, Mobi, AZW, DjvU, Pdbetc). Fiecare dispozitiv de citit estecompatibil doar cu un numar limitatdintre formatele de mai sus. Nuexistã deocamdatã dispozitivuluniversal. Ce te faci când gãseºticartea pe care o vrei doar într-unformat electronic incompatibil cudispozitivul tãu? Pentru a da unexemplu practic, recent am avutnevoie de o ediþie electronicã înlimba românã a romanului AnnaKarenina pe care am gasit-o lapreþul foarte bun de altfel, de 10 lei.(Exact aceeaºi ediþie, de laaceeaºi editurã, tipãritã însã pehârtie, costa 50 lei). Problema eracã o primeam în format PDF iardispozitivul meu poate citi doarformatele MOBI ºi AZW. Dacã aicunoºtinþele necesare demanipulare a unui program careefectueazã conversia PDF-MOBIsau PDF-AZW totul se rezolvã înzece minute dupã care poþi starelaxat bucurându-te cã þi-aiachiziþionat acelaºi roman la uncost de cinci ori mai bun decât ceicare achiziþioneazã variantatipãritã. Dacã nu, ori apelezi la uncunoscãtor, ori înveþi singur celenecesare, ori nu mai citeºti AnnaKarenina în format electronic.Pentru a intra serios pe piaþã ºi apune în pericol soarta tiparuluiclasic, cei care le construiesc vorfi nevoiþi sã simplifice dispozitivelede lecturã atenþi însã sã nu piardãfuncþiile importante. Omul moderneste o entitate extrem de comodã,el vrea telefonul cu un singur butonde pe care poate controla toatefuncþiile aparatului, vrea maºina despãlat automatã cu uscãtor,aspiratorul care în acelaºi timpabsoarbe praful, spalã ºi usucãcovorul, spray-ul odorizant interiorcu activare prin senzori de miºcare,frigiderul care se dezgheaþã singur,ori într-o astfel de „commodityculture,“ e-readerele în formãactualã nu vor izbuti sã seinstaleze „confortabil“. Dar, începdeja sã aparã modelele cu suportpentru audiobook. Cine ºtie dacãnu cumva „cartea viitorului“ va fi„cartea care se citeºte singura“.Lãsând însã gluma la o parte,deocamdatã aceste dispozitivepar a fi instrumente ideale pentrucercetare, pentru mediul universitar,pentru ºtiinþele umaniste maiales unde trebuie citit mult, undecercetãtorul trebuie sã fie constantimersat în contextul internaþionalrelevant subiectului sãu ºi unde oastfel de unealtã este extrem depracticã. Nu îl dãrâmi însã cu ocomunitate micã pe bãtrânulGutenberg. Potenþialul invenþiei dea o face existã dar deocamdatãdispozitivele sunt într-o formãprimitivã, de primã generaþie.Apoi, este, de asemeneafolositoare, dacã nu chiar necesarãdeocamdatã, cunoaºtereaunei limbi de circulaþie internaþionalã(cel puþin). Ca sã te poþibucura de unul din principaleleavantaje ale dispozitivelor electronice,de faptul cã îþi dau posibilitateaaproape nelimitatã dea-þi comanda cãrþi de oriunde dinlume, descãrcate instant la un costavantajos, cititorul român va trebuisã se obiºnuiascã cu cititulconstant într-o limbã strãinã (sausã aparã mult mai multe ediþii înlimba românã). Majoritatea cãrþilorelectronice publicate de edituri dinîntrega lume ºi oferite în ediþiielectronice sunt în englezã,UNGHIURI ªI ANTINOMII63

francezã, germanã, italianã etc.Editurile din România au începutsã ofere de asemenea ediþiielectronice ale cãrþilor, în generalîn cazul beletristicii, criticaliterarã în format electronic nuºi-a fãcut încã apariþia în limbanoastrã.Din cele de mai sus putem tragecâteva concluzii în legãturã cusituaþia specificã a României. Dacãnu ai câteva cunoºtinþe într-alecomputerului care sã-þi permitãjonglarea cu un sistem de operare,fiºiere ºi numeroasele formateexistente sau dacã nu cunoºti binemãcar o limbã strãinã care sã-þiconfere accesul într-un contextbibliografic internaþional unde defapt apar majoritatea cãrþilorelectronice vei fi limitat drastic lanivelul conþinutului accesibil ºiprobabil nu vei gusta beneficiilenoului dispozitiv.Este însã greu de crezut cãtipãritura clasicã va dispareavreodatã de tot. La fel cum pe la1600, în plinã erã Gutenberg,grupuri de indivizi au considerat cãmanuscrisul multiplicat de mânãeste estetic vorbind superior, fiinddispuºi sã plãteascã sumeexorbitante pentru achiziþionarea ºicrearea lor (chiar ºi astãzi existãcolecþionari de astfel de manuscrise),la fel peste, sã zicem, 200de ani, o bibliotecã cu tipãrituri pehârtie ar putea deveni un obiect delux. Va fi mai degrabã însã unapanaj al gustului excentric decâto renaºtere în masã a tipãriturii pehârtie.64Hibernalã

Despre Olga Tokarcyuk sialte rataciriGeorge ChiriacÎn primãvara lui 2013 (24aprilie), Book Corner Librarium Cluja gãzduit una din cele maiimportante lansãri de carte dinultimul timp: romanul semnat descriitoarea polonezã OlgaTokarczuk. Romanul se numeºteRãtãcitorii în limba românã,Runners în englezã sau Bieguni înlimba Olgãi. Fãrã mult fast, dar cuemoþii covârºitoare, romanul a fostlansat în prezenþa autoarei, atraducãtorului – Cristina Godun ºia scriitoarei Ruxandra Cesereanu.Romanul Olgãi Tokarczuk a apãrutîn Polonia în 2012 la PenguinBooks ºi la editura Art din Româniaîn 2013.Traducãtorul romanului,Cristina Godun, a caracterizatscrierea ca fiind autobiograficã –ceea ce m-a surprins. Normal cãvoiam sã aflu cât mai multe desprePolonia lui 2013 (dar nu e un romanal spaþiului polonez) ºi desprepersoana Olga Tokarczuk careseamãnã din punct de vedere fiziccu Aglaja Veteranyi. Dupã ce-amcitit romanul Olgãi Tokarczuk,sinapsele mele au fãcut odelimitare purã ºi clarã în ceea cepriveºte opera literarã a celor douãscriitoare, nu ºi din punct devedere al aspectului. Olga nu e uncopil, Olga e mereu în miºcare.Aflu cã nimicurile feminine suntchiar nimicuri, anatomia femininãdovedeºte încã o datã frumuseþe,instabilitatea emoþionalã a autoareiar da fiori celor slabi de îngeri, iarpe final descopãr cã autoareaciteºte acolo unde apucã, la fel camine. Nu colecþioneazã nimic. Numipot explica faptul cã din câtevacuvinte pot realiza un crochiuliterar al autoarei: stranie, derizorie,delirantã, greu de elucidat ºi deatins. Ruxandra Cesereanu îmiconfirmã cã romanul are un scheletbizar, putând fi un “diamant negru”în volumul Biblioteca stranie,apãrut acum câiva ani din grijaRuxandrei Cesereanu de a nuomite romanele bizare din literaturalumii actuale.Deºi romanul Olgãi Tokarczuknu e la îndemâna oricui, dedesubturilesale sunt dificile, mai alesprin descentrarea subiectului, prinstructura eseisticã, prin cãlãtoriaanarhetipicã. Putem vorbi de unroman-stup, ca un fel de complexde faguri (dupã cum a explicatRuxandra Cesereanu), de capitolece se leagã cu fire invizibile ºi nuprea – cu catgut dacã vrei. Poatefi considerat ºi roman-constelaþie,Ruxandra Cesereanu etichetându-lca o continuare remarcabilã întradiþia lui Borges, Eco, Pavici.Autoarea conceptualizeazã de-adreptul ideea de roman-constelaþie.Ce este un rãtãcitor? Care suntsensurile gãsite sau pierdute deacesta? Ce energie trebuie sacrificatãpentru a fi cu adevãrat unrãtãcitor? Sintagma-cheie “constelaþie”în viziunea OlgãiTokarczuk se rezumã la “ideea dea oferi un sens unor stele aranjatehaotic”. Autoarea nu se sfieºte sãdezvãluie cã principala temã aromanului sãu constã în perpetuamiºcare a omului, aceastaconsiderãnd cã oamenii trebuie sãse miºte “ca o sãgeatã pe desktoppentru aflarea unui sens”. Se parecã rãspunsurile fragmentare,indiciile ca pãrþi vitale ale drumuluiºi limbajul greu de strãbãtut fac dinacest roman un veritabil motor decãutare al unui sens.Romanul porneºte de lanumeroasele cãlãtorii ale autoarei,aceasta catalizându-ºi ideile spreMoscova – aici aflã de la uncunoscut despre Beiguni. Dupãcele relatate de scriitoare, beiguniifãceau parte dintr-un fel de sectãrãtãcitoare, ase-mãnãtoare cuanarhiºtii zilelor noastre. Secta aluat viaþã în Rusia secolului XVIII,iar membrii grupãrii credeau cãSatana prinde oamenii ºi îi þine înloc; un bun creºtin era cel care seafla într-o continuã miºcare.Rãtãcitorii s-au adaptat, actualiisectanþi se aflã în metroulmoscovit, acolo unde, cred ei, seaflã în miºcare ºi atunci cânddorm. Olga Tokarczuk a petrecuttrei zile în metrou alãturi de aceºtiposibili rãtãcitori, pãstrãtori aitradiþiei. Nu degeaba scriitoarea afost premiatã cu cea maiimportantã distincþie literarã dinPolonia, adicã cu premiul Nike. Cualte cuvinte, Rãtãcitorii e un romanpentru cei ce (se) rãtãcesc ºi leplace la nebunie asta .CONFLUENÞE65

CONFLUENÞESorgul rosu. Mo YanLavinia Rogojinã„Pentru ce vã maiciondãniþi? Suntem toþigenerali într-o armatãînfrântã”Mo Yan, scriitorul chinez carea câºtigat premiul Nobel pentruliteraturã în anul 2012, se aflã, înpeisajul internaþional literar, într-osituaþie ingratã sau cel puþinneliniºtitoare. Discursul sãu deacceptare a premiului Nobelrãmâne ancorat în aceeaºiproblemã pe care Faulkner oamintea în 1949 (cu aceeaºiocazie), ºi anume disputa violentãsau luminoasã care locuieºtefiecare individ.Scriitori ca Rushdie, Doctorowsau Herta Müller îl acuzã pe MoYan cã ascunde istoria ceaadevãratã, cã este o pãpuºã asistemului, alte voci critice spun cãomite cu prea multã lejeritatepasaje din istoria Chinei moderne(precizare fãcutã într-un articolpublicat în The New York Times,intitulat De ce ar trebui sã-l criticãmpe Mo Yan). Rãmâne interesant deobservat cum un scriitor caSalman Rushdie ajunge sã criticerolul pasiv ºi, indirect, sã-ldesconsidere ca scriitor, uitândatacurile pe care el însuºi le-asuportat, atunci când în 1989cerea publicului internaþional caVersetele satanice sã fie citite înprimul rând ca operã literarã (deficþiune). E o distanþã uneori greu66 de stabilit între scriitorul ºi omul MoYan, cel din urmã face în viaþaprivatã anumite alegeri politice(cum ar fi cea a supunerii sau atãcerii) care ajung, probabil, sã serepercuteze ºi în romanele pe carele scrie.Ceea ce observ în numeroaselearticole publicate în presainternaþionalã e o criticã a ceea cear fi trebuit sã fie (sã scrie Mo Yan)ºi a atitudinii sale civice. Scriitoriicare aparã discursul liber îi imputãscriitorului chinez acceptareavalorilor sistemului comunist. Întrunscenariu ideal, lucrul acesta nus-ar întâmpla, dar scenariul idealnu existã. Nesanºa ºi ºansa lui MoYan este cã a primit un premiucorelat în ultimii (mulþi ani) ºi culiteratura polemicã la adresaregimurilor totalitare sau a vocilormai puþin auzite. În mod cert, existãun con de umbrã în legãturã cucriteriile politice, economice sauchiar geografice ale acordãriipremiului Nobel. Aspectele acesteairitã de fiecare datã opiniapublicã. Totuºi, este important deamintit cã aceste principii, maipuþin fericite, sunt dublate în cazulanumitor câºtigãtori ºi de o scriiturãconsistentã.În ultimii ani, premiul Nobel nuajunge la scriitorii deja consacraþi(la cei care, în logica popularitãþiiºi a consacrãrii, ar urma sã iamarele premiu – anul trecut PhilipRoth, de pildã), ci la scriitori maipuþin cunoscuþi, de parcã comisiaNobel are hãrþi invizibile ºi regiunigeografice care trebuie bifate.De la mii de kilometridistanþã...China ºi cultura chinezã rãmânpentru mine o lume pe care ºtiu cão înþeleg de la mii de kilometridistanþã, cu o privire din satelit.Romanul Sorgul Roºu (Humanitas,2012) nu anunþã nimic încazul în care nu ai vãzut deja filmulcu acelaºi nume, pare doar o altãsaga ce urmãreºte destinul uneifamilii într-un teritoriu necunoscut,pe care îl cauþi nedumerit peGoogle maps, apoi pe imagini(oare cum aratã sorgul ºi la cefoloseºte?). Imaginea aceastarecurentã, obsesivã în primulcapitol, dar ºi în celelalte (Sorgulroºu, Rachiu de sorg, Caleacâinilor Funeralii de sorg, Moartestranie) suportã zeci de semnificaþiiºi note simbolice, lumea sorguluiroºu (verde, întunecat sau luminat)este una a viselor ºi halucinaþiilor,este un refugiu amoros sau unspaþiu al temerilor, rãmâneconstant o sursã de hranã ’ibãuturã, dar ºi un loc al morþii. Dupãlectura romanului, sorgul roºu vaexista pentru totdeauna în memoriacititorului ºi regiunea Gaomi vadobândi realismul covârºitor alunui spaþiu geografic ºi uman – aºacum se întâmplã, de pildã, ºi cuspaþiul Yoknapatawpha, ficþiuneanecesarã a lui William Faulkner.Istoria ficþionalã a þinutuluiGaomi se construieºte în jurul unorpersonaje tari, într-un constructnarativ din flash-uri temporalesuspendate, asupra cãrora serevine, ca ºi cum istoria liniarã sauexplicativã ar fi una imposibilã.Rãmâne memoria, un aliat infidelîn reconstruirea istoriei obiective.Romanul are un început inedit careurmãreºte istoria protagoniºtilor,istoria familiei Shan, pentru caulterior perspectiva narativã sã fiearuncatã în mijlocul invadatorilor.Schimbarea aceasta mizeazã peideea relatãrii unui trecut dejaconsumat – o invadare a unei lumirepovestite, niciodatã aºa cum afost. În aceastã lume se precipitãcontorsiunile intempestive alesufletului omenesc, într-un romancare vorbeºte, deopotrivã, despreblândeþea sau delicateþea atingerii,dar ºi despre întâlnirile crude dintresemeni, despre abrutizareafactorului uman sau desprerãutatea perfectã, care nu poate fidecât omeneascã.Scriitura lui Mo Yan este una derezistenþã, preferã romanele dedimensiuni mari ºi foarte mari, careau avatajul de a consolida mult maibine lumile romaneºti. Textul nu teconvinge de la prima accesare,pentru cã e o zonã care þi se poatepãrea neobiºnuitã, unii ar spuneaproape fantasticã, dar aceastãdirecie rãmâne superficialã (nu vã

imaginaþi atmosfera realismuluimagic a unui scriitor ca G. G.Marquez). Ceea ce nouã ni separe ireal sau imposibil în realitateeste de multe ori un realism alextremelor, dar un realism carepersistã, din care nu se poateevada, un realism al coºmarurilorºi al experienþelor halucinatorii:„cea de-a doua noapte în fântânã,una cu stele si lunã scânteitoare,a trecut foarte repede – mama apetrecut-o într-o stare de semitrezie.De mai multe ori a visat cãi-au crescut aripi, cã þâºneºterotindu-se în zbor spre înaltulfântânii, dar cã puþul este nemãrginitde adânc, cã ea zboarã,zboarã, dar mereu mai e mult pânãla gura fântânii ºi cã, pe mãsurãce ea zboarã mai repede, ºi puþulse lungeºte la fel de repede” (p.239).Multe ieºiri luminoase suntblocate de traseul narativ,supravieuirea devine un fel devictimã colateralã în zgomotul celmare ºi atotºtiutor al rãzboiul, alluptelor care acoperã cerul (celeîntre chinezi ºi japonezi, dar ºi celeinterioare sau cele purtate întreoameni apropiaþi): „Braþele buniculuimeu au tremurat în îmbrãþiºareatatei. Tata ºi-a înãlþat faþaspre el, cu ochii îngropaþi înlacrimi ºi demni de toatã mila, i-acerut îndurare bunicului meu, celcãruia i se împietrise inima ºisecera oamenii ca pe cânepã” (p.215). De fiecare datã, tensiuneaeste poziþionatã bipolar, deºiuneori construcþia narativã stãsub semnul milei sau al iertãrii,aceastea se prãbuºesc brusc înuniversul ficþional. Japonezuleste ucis fãrã remuºcãri.Violenþa este atenuatã dedescrieri care descompun fiecaretablou în linii ºi pete de culoaresau umbre, ca într-un mozaic, caredinamiteazã tensiunea narativã,ºi care forþeazã reþinerea acestorimagini secundare – urme alenaturii sau ale cerului mereu încãdere liberã deasupra actanþilor:„Când diavolii s-au retras, au datfoc la toate casele din sat, iarflãcãrile care se repezeau în cernu s-au stins multã vreme, albindîn vãlvãtãi jumãtate din vãzduh.Luna din acea noapte trebuia sãfie dodoleaþã ºi sângerie, dar dincauza rãzboiului se fãcuse palidãºi subþire, ca un decupaj de hârtiedin care pierise toatã frumuseþea,ºi atârna posomorâtã ºi dezolantãîn cer. / – Tatã unde mergem?/Bunicul n-a rãspuns.” Însã elementullegat preponderent dederularea vieþilor personajelor, demoartea acestora sau de dramatismuldestinelor lor rãmânesorgul: „Un grup de femei tineres-au strâns ciorchine în jurulbunicii. În faþã torþele deschideaudrumul, de-a stânga ºi de-adreapta luceau torþe, iar lanul desorg semãna cu tãrâmul nemuritorilor.În jurul fiecãrui omscânteia o luminã neasemenea.Bunica a fost urcatã pe zãgaz ºiaºezatã la capãtul de la apusal ºirului de cadavre.” (p. 168).Ulterior, violenþa ºi rãzbunareasunt reluate într-un traseusinusoidal, în care moartea esteurmatã de schingiuirea trupurilor,dar ºi a sufletelor: „bunicul ºi-ascos hangerul, le-a spintecat perând diavolilor partea din faþã apantalonilor, iar dupã aceea le-aretezat tuturor organele genitale.A chemat apoi doi bãrbaþi mai dintopor ºi i-a pus sã ia jucãrelele ãleaºi sã le îndese, pe-a fiecãruia îngura fiecãruia.”(p. 171), secondate,din nou, de mici zone deacalmie ºi fragilitate: „Apoi bunicas-a întors plângând în curtea deapus” (p. 188).Cruzimea sau acþiunile bruteale indivizilor sunt diseminate înteritorii narative largi, alãturi desexualitatea lipsitã de pudoare saucenzurã (apropieri erotice, întâlniriamoroase pânã la extremaviolului), întâlniri care modificãsoarta fiecãrui personaj înîncercarea imperativã de asupravieþui. Poate ºi de aceea egreu de stabilit o poziþie a victimei,pentru cã lupta ºi cruzimea sauvulnerabilitatea ºi grija se regãsescîn substratul intim al fiecãruipersonaj, e dificil sã stabileºtitipologii ale personajelor negativesau pozitive.În cele din urmã, romanul eîncheiat cu o oarecare stângãcie,poate prea metaforico-simbolic, cuun discurs elogios la adresaþinutului Gaomi ºi a culturii sauistoriei armonioase, într-un discursvoalat despre progresul caretrebuie stãvilit. Istoria ºi politicasunt dezbãtute încã, se cautãadevãrul majoritãþii sau al celorpuþini care ajung sã-l înregistrezeca oficial. În romanul scriitoruluichinez sunt, într-adevãr, foartepuþine detalii despre sistemulpolitic, despre bine ºi rãu, oameniivâneazã ºi rãnesc, suferã ºi sebucurã la extreme, invadatorii ucidºi sunt uciºi, ºi impresia care seimpune în urma lecturii, în afaraviolenþei din interiorul umanitãþii,este aceea a gãsirii unor mãrturiinonliniare, a unor tablouri din ceaþãºi umbre solare. În acestcompozit eterogen se refugiazãrãul omenesc care rãmâne pânãla sfârºit incomensurabil ºi dificilde clasificat.Obosit de viata, obosit demoarteAndreea Heler-IvancenkoRoman orbicular, Obosit deviaþã, obosit de moarte descrie unitinerar care sfârºeºte exact înpunctul de începere. Cele douãmomente nu sunt naºterea ºimoartea, aºa cum trepteleparcurse între acestea nureprezintã timpul finit al unei vieþi.Metamorfozã proprie teologieibudiste, substratul filosofic-religiosal romanului lui Mo Yan seplaseazã dintru început pe unfundament moral, dar ºi ambiguufaþã de prerogativele unei culturi aputerii.Premiat cu Nobel pentruliteraturã în anul 2012, Mo Yan esteautorul a numeroase nuvele ºiromane printre care Sorgul Roºupublicat în anul 1987, ecranizat deCONFLUENÞE67

cãtre regizorul Zhang Yimou ºicâºtigãtor al premiului Ursul deAur de la Berlin. Amalgamuri deficþiune, istorie ºi actualitate,romanele lui Mo Yan sunt construitedin ciocniri între un trecutdens al culturii chineze, al puteriiunei civilizaþii arhaice ºi o expansiunecontemporanã mondialã.Epopee în care contrasteazãdes-tinul din trupul unei mari familiia trei generaþii ºi lumea din satulXimen cu reformele agrare ºiexproprierile masive specificecomunismului, Obosit de viaþã,obosit de moarte ne aduce ºi omodernitate a începutului de mileliu,plinã de vanitãþile afacerilorindividuale.Naratorul deschide romanul cupromisiunea unor memorii:„Povestea mea începe în ianuarie1950.” Trecând peste momentulironic de început în care naratoruleste fiert ºi copt într-un cazan decãtre Yama, regele damnaþilor, capedeapsã la nesupunere ºirevendicarea unor drepturi, titlulromanului este întors asupraaceluiaºi mesaj transmis de cãtreBuddha. Miturile activiºtilor, tiraniileingenue, crimele muºamalizate,toate sunt adunate de Mo Yan subcupola mesajului budist. ªtiinþeiorganizãrii, individualitãþii ºi puteriile sunt opuse, la un nivel doaraparent ironic, principiul calitativ alînþelepciunii minþilor luminate. Darputerea lazuritului împãraþilortrebuie cãutatã în profunzimeamormintelor, Buddha este ascunsîn zdrenþe, mierea este feritãochiului de cãtre stup, diamantul seascunde în noroi ºi pãmânt. De cepãtimeºte Ximen Nao, întrucât eleste aparent nevinovat ºi de cerevine pe lume însoþind ritmul tictaculuinoului mileniu de unde-ºiva dobândi numele de LanQiansui, Lan „O-mie-de-ani”,pruncul cu capul mare. Bastionulfilosofic al credinþei budiste, inseratprin motto-ul de început, are laprima vedere o notã confuzã, plinãde ambiguitãþile transmise devocea unui creator lucid(paradoxal, Mo Yan, se traduceprin „Nu Vorbi”) ºi cãruia nu-i mairãmâne decât sã-ºi cultiveoboseala, negaþiile ºi propriul plictisde moarte. Vom vedea dacã, întradevãr,aºa 68este.CONFLUENÞEIstoria camuflatã a vârstelorteroriiMo Yan ne oferã atât o cartografierea jumãtate de secol deistorie politicã ºi civilizaþie chinezãîncepând cu anul 1950 pânã în anul2000, cât ºi bildungsromanul uneifamilii pe parcursul a trei generaþii,urmãrind evoluþia ºi metamorfozaacesteia pânã în modernitate.Istoria camuflatã a Chinei maoisteºi postmaoiste disimuleazã abil unsistem politic despotic ºi implicitlaic prin folosirea filosofiei budisteca pretext pentru a reprezentatrivializarea rãului. SistemulDiavolului propus de Mo Yan prinregele Yama, decidentul sorþii protagonistului,mascheazã delirullogic ºi influenþa politicã prin caretiranul se face temut. Karma setransmite din tatã în fiu. Blestemelese þin lanþ, sângele ºi forfota pasiunilorîi urmãresc pe fii, dar ºi petaþi. Reflecþia condamnatului de laînceputul romanului gloseazãasupra unor fatalitãþi ºi posibilecatastrofe cu urmãri tragice „Dar,dacã mã supun în acest punct, nuînseamnã cã am îndurat totuldegeaba?”Faptele de viaþã sunt povestitede voci ale personajelor, dar maiales de martorul privilegiat XimenNao, încarnat succesiv în diverseavataruri, mãgar, taur, porc, câine,maimuþã ºi în final copil. XimenNao este aruncat în lume ca mãgar,apoi ca taur, trãind în gospodãriafamiliei Lan. Suntem în perioadaprecolectivizãrilor masive.Porcul Al ªaiºpelea, reîncarnarealui Ximen taurul, îºi va trãi dejaviaþa, cel puþin prima parte, la niveladministrativ, fiind crescut ca vierdestinat reproducerii. Inclus în„Crescãtoria de porci din livada decaiºi a brigãzii din satul Ximen”, Alªaiºpelea este doar o cifrã înierarhia statisticã. Statisticile dincrescãtorie sunt denaturate, electricitateanu existã, iar funcþionariifalsificã cifrele, sporindu-ºi ºanselede a urca mai repede trepteleierarhice. Minciunile ºi imposturafrizeazã absurdul. Vestea morþii luiMao Zedong se deruleazã pefundalul unei epidemii caredecimeazã porcii pe capete, alecãror burþi fermentate îºievacueazã prin zgomote fluideleintestinale. Asistãm la aberaþii detot felul, defecþiunea improvizaþieisusþinutã de electricitatea pemotorinã care þine loc de megafon,accidente de muncã, pierderi devieþi. Cãþelul al patrulea însoþeºteistoria familiei Lan într-o epocãpostmaoistã, dezvoltarea afacerilorindividuale, sfere de influenþãºi luxul parvenirii. Suntem în anii’90. Fiii devin autoritãþi politice. Fiiifiilor continuã destinul taþilor.Arborele familiei este complex,autorul ne face o schiþã la începutulromanului, semn cã personajelesunt interconectate în destinelelor. Iubirea incestuoasã dintremembrii familiei îl va aduce pelume pe Lan Qiansui, Lan „O-miede-ani”.Copilul mileniului pe care-lgesteazã acest roman-balenã(cum de altfel îl ºi numeºte autorul)poate fi fiul ideal cãruia autorul îilasã moºtenire istoria, tradiþia, înfine, bucata de viaþã personalã,socialã ºi politicã a unui om care aavut un destin. Maestru al prozei,autorul Mo Yan este ºi un cronicarcamuflat în pliurile satirei.Personajul cu acelaºi nume dinroman, Mo Yan, este când omuloploºit în sistem, când bufonul,când un scriitor de palavre, pescurt, un personaj-releu, loc deîntretãiere a diverse semnificaþii.Aceastã dedublare îi oferãautorului atât eschivarea tacticãfaþã de propria creaþie cât ºi oprelungire a lui în personaj, ceeace-i permite o a doua voce a micilorimperfecþiuni ºi licenþe. Travestindun fond vechi religios, autorul þesedin sinistra ideologie comunistã ocãlãtorie parcurgând ciclurile deviaþã guvernate de legile despoticeale unui rege discreþionar. Ieºireadin Infern nu e posibilã decât fieveºnic condamnat la chinurilelaºitãþii conºtiinþei (nu înseamnãcã am îndurat totul degeaba?), fiesalvat ºi renãscut într-o formãsuperioarã.Lan Lian, fostul argat al luiXimen Nao, deposedat de o partedin moºie, rãmâne stãpânul unuipetec de pãmânt, hotãrându-ºisingur soarta ºi refuzând cuobstinaþie sã se alãture reformeiagrare. Punctul negru de un mu ºiºase fen de pe harta reformei vastârni violenþe din partea fiilor în

perioada colectivizãrilor, va curmaviaþa animalelor de povarã, vaalerta autoritãþile de partid. Acestogor ajunge dupã o jumãtate deveac mormântul întregii familii,iar îndãrãtul intenþiilor autoruluibãnuim gânduri terapeutice ºiregeneratoare (Lan Lian va ceresã-i fie aºezat în mormânt un pumnde seminþe). Farmacopeea regenerãriiascunde pe lângã unsimbolism vegetal al religiilorarhaice ºi intenþii curative simple: înmedicina primitivã vegetalul era unpanaceu, un leac universal capabilde metamorfoze curative.Lumea oamenilor lui Mo Yaneste frãmântatã ºi mãrginitã.Experienþa conºtiinþei etice estedeficitarã la oameni (singurulcaracter exemplar de la începutulpânã la sfârºitul romanului esteLan Lian). În eºantionul animalelorgãsim o mai bunã capacitate decooperare ºi soluþionare aconflictelor. Pânã ºi porcul Alªaiºpelea, dintr-un exemplaragresiv va deveni un prieten denãdejde ajungând la niveluri înalteale cooperãrii ºi la renunþarea desine, asemenea taurului Ximenbãtut cu cruzime ºi ucis pe ogorullui Lan Lian. În budism, diferenþadintre oameni ºi animale dinperspectiva conºtiinþei nu este oproblemã de naturã sau de esenþã,ci doar de intensitate. În lumeaconstruitã de Mo Yan, animalele auuneori o sensibilitate mai înaltãdecât specia umanã. Raportul decomplexitate este inversat.Roata legiiCum intrã karma în lumea luiXimen Nao? Revendicator, Ximenîºi cere dreptul perfect legitim dea-ºi proclama nevinovãþia ºideclanºeazã un întreg lanþ cauzal(karma înseamnã acþiune ºi sereferã la intenþia sau intuiþia cu careo fiinþã sensibilã acþioneazã într-unfel sau altul). Existã însã unsuveran dintr-un sistem absolutist,regele Yama, care-i hotãrãºtedestinul. Etica de tipul do ut despracticatã de diavol contravinelogicii lui Ximen. Astfel absurdulintrã în viaþa lui, iar pe lângã undestin personal umilitor, personajultrãieºte un destin colectiv. Dar totceea ce trãieºte Ximen are o eticã,are sensul unei iniþieri, iar suferinþaîn înveliºul ei exterior poartãgermenele, atât al neînþelesului,cât ºi al puritãþii adevãrului.Buddha meditat ºi odihnit înNirvana a lãsat regula simplã aabsenþei dorinþelor, repaosul adusoamenilor fie la sfârºitul vieþii, fie înurma unui ciclu de reîncarnãri. Originalitateaautorului constã tocmai înlipsa de convenþionalitate cu caretrateazã tradiþia. Despotismul dinepoca lui Mao Zedong este continuareaprãbuºirii unei culturidinastice, acum antrenatã în utopiirevoluþionare. Interesant este cãbudismul nicicând nu a fost considerato religie oficialã a imperiuluichinez. Retragerea meditativã acãlugãrilor din comunitate a dus lapierderea forþei budismului ca religie.Marii conducãtori ai dinastiiloraparþineau unei culturi formale aºcolilor academice unde budismul nupãtrundea, spre deosebire deconfucianism. Nu întâmplãtor MoYan începe romanul cu un citat dinbudism, o religie a compasiunii ºi adistanþãrii faþã de rãu. Suita dereîncarnãri sfârºeºte în naºtereacopilului cu anumite caracteristici ºipoate fi traducerea unor trãsãturi aleputerii benefice, mediatoare. Prunculnãscut dintr-o fecioarã poate sã aibãsemnificaþii soteriologice, dar sursaaceleiaºi naºteri fiind incestul,bãnuim intenþia unui joc plin denuanþe. Poate fi succesul unei epocia maturizãrii dar ºi o derutã plasatãintenþionat, boala hemofilicã(hemofilia se transmite ereditarnumai de la mamã la fiu). Aceastãfiliaþie dramaticã prelungeºtedestinul covârºitor al pãrinþilor,dar îl depãºeºte prin nivelulînþelegerii.În budismul Mahayana aspirantulnãzuieºte sã devinã unBodhisattva (un Buddha eschatologicsau Maitreya), fiinþailuminatã care atinge perfecþiuneaconºtiinþei în lumea experienþei ºinu în nirvana. Nagarjuna în Tratatdespre Calea de mijloc elaboreazãteoria vidului (sunyata) carepresupune iden-titatea dintrenirvana ºi samsara, dintreperfecþiune ºi maculare. Zgurakarmicã a lui Ximen Nao a ars, iarprin parcurgerea reîn-carnãrilor aajuns la o viziune unitarã acontrariilor, regenerare, dar ºisurmontare a rãului.Mesianismul lui Mo Yan prinîncarnarea în fãptura purã a copiluluipropune o serie de soluþiiterapeutice (în sens ontologic, darºi psihologic). Existã o perfectibilitateîn natura umanã care sepoate regenera, o plasticitate cupotenþial transformator a fiinþeiumane. Existã o soteriologie a ieºiriidin durere. Este posibil un drum alcompasiunii ºi al colaborãrilorprofunde între oameni (chiar dacãgreu canalizate) într-o lume acontingenþei, determinismului,cauzalitãþii ºi nu doar competitivitateaºi întâietatea tiranului, alcelui mai adaptabil ºi mai puternic.Existã un punct de iradiere a forþeiºi puterii bune, a izbânzii pe unpetec pãmânt de un mu ºi ºase fen,casã, hranã, iubire, mormânt.Fereastrã spre grãdina sufletuluiCONFLUENÞE69

70Tibor Hergyan –Confesiunea in romanulromanesc interbelicElena ButuºinãRezultat al unei teze dedoctorat pe care Tibor Hergyana susinut-o în cadrul Facultãþii deLitere din Cluj, în 2008, subcoordonarea profesorului IonPop, volumul de faþã a fostpublicat anul trecut la edituraTracus Arte. Fixându-ºi dreptobiectiv iniþial dezvãluirea motivaþiiloropþiunilor formale alescriitorilor interbelici români,precum ºi analiza manierei încare se produce asumarea„mandatului individualist” decãtre eroul-narator, Hergyan îºiconsolideazã argumentaþiautilizând atât elemente poetice,cât ºi extra-literare, observândopera în coerenþa ºi organicitateasa, nelãsând deoparte însãincongruenþele, paradoxurile ºimisterele confesiunilor romaneºtiale momentului istoric ales. Înconsecinþã, teza este construitãpornind de la romane consacrateale Hortensiei Papadat Bengescu,ale lui Garabet Ibrãileanu, MihailSebastian, Camil Petrescu,Mircea Eliade, Anton Holban ºi M.Blecher, adãugând demonstraþieifragmente de corespondenþã,jurnal sau manifest teoretic.Autorul îºi urmãreºte subiectulconvins fiind de forþa reprezentativãºi de influenþa pe careromanul confesiv le-a avut înliteratura dintre cele douãrãzboaie, conjugând în analizãdiverse comparaþii ºi paralelisme,precum ºi o dinamicã ainfluenþelor reciproce ºi a influenþelorstrãine (mãrturie înacest sens fiind tranziþia dela romanul balzacian la celproustian).Studiul debuteazã cu uncapitol dedicat „confesiunii camod de construire a sufletului” înopera Hortensiei Papadat-Bengescu, „cazul” acesteiscriitoare fiind, scrie Hergyan, unimpuls care va desãvârºi, înciuda evoluþiei ambigue aprozatoarei, procesul de formarea unei convenþii literare noi; opera„femininã” a Hortensiei Papadat-Bengescu stimuleazã relaþiaorganicã dintre confesiunealiterarã ºi organicitatea de la carese revendicã o serie întreagã deromancieri ai momentului.Acuzatã de critici pentru unperpetuu dezechilibru între lirismºi spirit analitic, scriitoarea„senzualizeazã” concepte,optând pentru ceea ce Vianu sauLovinescu numesc „o ideologiepasionalã”. Autobiografia ºicorespondenþa scriitoarei cuIbrãileanu dezvãluie feluritemaniere prin care romancierul ºicriticul se confruntã (atât în cazulcelor doi, cât ºi în cazul luiIbrãileanu însuºi, scindat întrecãutarea obiectivãrii ºi muncaasiduã la un roman confesivextrem de puternic), iarconcluziile analizei aplicate aromanelor Hortensiei Papadat-Bengescu conduc spre accentuareaspiritualizãrii proceselorfiziologice – etape necesare înconturarea unei fizionomiisufleteºti. „Ieºind din singurãtate,eroinele scriitoarei ies ºi dinconfesiune”, conchide Hergyan,confesiunea fiind compromisã dincauza imixtiunii în prozã adimensiunii sociale.În continuarea demonstraþieiîncepute cu un exemplu femininºi aproape singular, cazul luiGarabet Ibrãileanu esteconsiderat de cãtre Hergyan cafiind emblematic pentru prozatoriicu veleitãþi teoretice ºi critice,însã analiza atentã a romanuluiacestuia conduce spre concluziiparadoxale: „fizionomia romanuluiîmprumutã mai mult structurapsihologicã a autorului/ naratoruluidecât a concepþiilor saleestetice, iar efortul scriitorului seconcentreazã asupra utilizãriiunor procedee stilistice adecvatedisimulãrii suportului psihologicdat.” Camil Petrescu, lider al„autenticiºtilor”, tranºant la nivelteoretic, este analizat dinperspectiva evoluþiei saleparadoxale de la abstracþiune laapologia experienþelor reale.Parþial psihanalizat de cãtreHergyan, observat complet –liric, dramatic ºi epic, scriitorulintrã în ecuaþia confesiunilorromaneºti graþie manierei în careconfruntã ideile cu adevãrul real,urmãrind fidelitatea realului faþãde ideea tradusã în imagine.Polemic faþã de criticii sãi, CamilPetrescu apare, în analiza defaþã, „traumatizat” de compromitereaideii în planul realitãþii. Înseria romancierilor evocaþi deautor, Eliade ocupã un loc atipic,refuzând orice criticã a modeluluide literaturã confesivã pe care îlavanseazã. Menþinându-seprogramatic sub o zodie ainefabilului ºi a ambiguitãþii,Eliade îºi relativizeazã mesajul ºiîl revizuieºte în permanenþã,„inhibând interpretativ” cititorul pecare îl sfãtuieºte sã renunþe laspiritul critic în favoareaimaginaþiei care poate acoperichiar ºi lacunele scriitorului.Hergyan descoperã în aceastãatitudine o anumitã intoleranþã ascriitorului faþã de adevãrurileimuabile ºi o contradicþie întrepasiunea enunþului ºi apatiaconþinutului, proza lui Eliadedesfãºurându-se într-o dinamicãperpetuã între setea de absolutºi cãderea în relativ.Opera lui Anton Holban,scriitor pentru care autenticitateaa constituit un criteriu primordial,este observatã de Hergyan prinprisma nevoii comunicãrii nemediatepe care o identificã dreptmotiv literar esenþial. Scrisorile luiHolban nasc însã contradicþii laanalizã, accentuând vocaþiaromancierului pentru monolog ºipentru susþinerea artificialã, prin

corespondenþã scrisã, cum onumeºte Hergyan, a unor relaþiiexistenþiale. Jocul proiecþiilorcare rezultã din aceastã situaþiegenereazã la Anton Holbanenunþuri precum „Memoria meanu poate sã aranjeze trecutul”,mãrci ale adeziunii la un romanca suitã de proiecþii retrospective,imposibil de organizat, înmod straniu corelate destinuluireal al scriitorului. Tentativa desalvare a singurãtãþii prin confesiune,cazul Mihail Sebastian,aduce dupã sine ºi încercareacriticii de a stabili o ordine valoricãîntre genurile literare practicatede acesta. Hergyan observãsinceritatea rarã care dã coerenþãîntregului demers literar allui Sebastian, în detrimentuloricãror încercãri de valorizareseparatã. Refuzând experimentalismulpracticat de Eliade,Sebastian se defineºte indirectprin naratorul sãu, dar opteazã,în final, pentru formula jurnaluluidrept „gen oportun experienþelornecesare ºi impuse de istorie”.Însã, în cazul lui Sebastian,scrisul devine ºi un angajamentmascat, „o falsã, virtualã ºiindirectã prezenþã” care apãrãlibertatea fragilã a autorului.Viziunile vulnerabilitãþii faptuluitrãit apar la fel de puternic, însãprinse în alte formule stilistice, ºiîn cazul lui M. Blecher. Hergyananalizeazã confesiunile luiBlecher accentuând explorareaºi exploatarea metodicã a fiecãreicrize prin care trece autorul„Întâmplãrilor din irealitateaimediatã”. Încercarea de fixare aimaginarului într-o structurãcoerentã, lupta cu literatura ºi cubarierele pe care aceasta leridicã în situaþiile-limitã,singurãtatea ºi jocul identitãþilorconstituie elemente care îiapropie pe Sebastian ºi Blecherîn analiza de faþã, literaturadevenind însã, în cazul celui de-aldoilea, un document al dialecticiidintre real ºi vis.În final, Hergyan observãfaptul cã prozatorii pe care i-aanalizat lucreazã la construcþiaficþionalã a unor posibile strategiiexistenþiale, a unor personalitãþiideale, ºi nu doar la crearea uneinoi formule expresive. Dreptul laFlavia TeocSINUCIGAªACu lungi tentacule, oraºul opreºte hãul în faþa ei.Un singur pas ºi bisturiul de sare îi va deschideCãlcâiul auriu, dar inima de lemn a saboþilorVa ticãi pânã mâinePrecum inima de trestie a sandalelor lui EmpedocleLãsate la intrarea în moarte.Nu în foc, ci în vãzduh va sãriªi braþele ei de carne vor sãtura, în sfârºit,OraºulÎn peºtele rumen de la masa de searã.CAFEA LA NISIPDeparte de toate drumurile lui cunoscute,De cortul ºi aroma curmalelor, abia scãpatDin bezna uleioasã, abia zãrind acoperiºurile senine,Tuaregul coboarã cu sandalele-i mariDunele sparte de-ntuneric din zaþul ghicitoarei.Ochiul ei iscoditor precum amintirea unei fapte eroiceÎi ademeneºte necontenit cãmila spre caravane ostile,Dar când stelele cad, cade frigul, cade capul în pieptªi-alunecã ceaºca din strânsoarea falangelor,Rãnile lui fluide întâmpinã pentru mineCu pocnet surd securea grea a nopþii.MAIVara e respiraþia electricã prin care ciripescFãrã sã fiu pasãreÎn locul îndepãrtat unde latrã câineleªi sarea-i gustoasã în mâinile femeii bãtrâneM-aºteaptã purecii melancolici, hrãnindu-se cuUltima moleculã din sângele verii trecute.Pentru ei voi urca munteleCu faþa acoperitã de funingine ºi raze.individual pe care însã romanulinterbelic îl afirmã aparþine unuifenomen care aduce în prim-planconþinutul, nu formula, abandonândpoetica, apoi construindoºi deconstruind-o succesiv. Cuinstrumente ºi cu structurieterogene, jonglând cu diferiteperspective asupra romanului,dar ºi cu ieºirea din spaþiulromanesc ºi selectarea unorindicii biografice, studiul lui TiborHergyan aduce aproape poveºtileindividuale ale celor maicunoscuþi scriitori interbelici,încercând sã regizeze un dialogîntre mai multe singurãtãþiliterare.71

Predilectia pentru moarte:subiect si manieraCãlina BoraDupã volumul Oraºul nebunilor,roman cuminte: manierist ºimetafizic, în care Dorin Mureºanºi dovedeºte fãrã ezitare capacitãþilestilistice, seducând cititorulprin formulãri narative inedite,Gestul animalului mort (HergBenet, Bucureºti, 2012) vine ca obilã de demolare a cuminþeniei,impunând un registru diferit, atâtca modalitate de narare, cât ºi casubiect.Miºcarea care se produce,odatã cu schimbarea registrului,coboarã poate prea-metafiziculOraºului nebunilor în prea-lumesc.Prin cei doi termeni, prea-metafizicºi prea-lumesc, urmãresc sã evidenþieztocmai aceastã trecere,bruscã ºi, întrucâtva, exageratã,pe care Dorin Mureºan o comiteºi care, pânã la urmã, nu este nicinocivã pentru cititor, nici negativãpentru parcursul evolutiv al prozei.Dimpotrivã, tocmai datoritã schimbãriiproduse, Gestul animaluluimort reuºeºte sã însumeze micilestãri ale cotidianului cu cele aleinteriorului, trasând astfel conturulunei stãri de spirit actuale, de carese fuge pânã când timpul se facemiriapod, vorba scriitorului.Beþia, drogurile, sexul sau stãrilemeditative, departe de oricesubstanþã dãtãtoare de viziune,pe care Gabriel, personaj principalal cãrþii, le trãieºte, sunt modalitãþide spargere a timpului.Din ce motiv am adus elementulde nociv în discuþie? ÎntrucâtGestul animalului mort este otexturã de imagini violente princare sunt descrise, uneori într-unlimbaj licenþios, stãri extreme, pecare cititorul este tentat, ori sã ºi leînsuºeascã, ori, dacã este vorbadespre un cititor sensibil, sã selase agresat de puterea lor. Maimult decât atât, în ultimele pãrþi alecãrþii, însuºi autorul, care recunoa-ºte cu tãrie cã Gestul animalului72 mort este o carte autobiograficã, dãsenzaþia cã este agresat de imaginilecreate, fiind chiar captiv altãvãlugului propriilor stãri: „Suntpsihotic ºi râd. Sunt meta, trãiescstarea limitã zilnic, [...] mi-e fricãde toþi, mi-e fricã de mine, caut ceeace am gãsit, gãsesc ceea ce nucaut, [...] am cancer, am SIDA, suntdement, am ulcer, sunt internat înspital, mor zilnic, zbor zilnic, [...],beau pânã când ajung la evanescenþã,[...] (p. 78).Cu toate cã existã voci carecatalogheazã cartea ca fiindinadecvatã, din cauza duritãþiiscenelor ºi, mai ales, a limbajuluilicenþios (însuºi autorul o declarã,într-un interviu publicat pe site-ulSemne Bune), sau, dupã aprecierealui ªtefan Bolea, ºocantã,asociatã unui ezoterism negru,subiectul ºi modul în careatmosfera confesiunii lui DorinMureºan este arãtatã cititoruluinu are nimic gratuit în ea. Mai multdecât atât, continuând ideeaposibilei nocivitãþi a acestei cãrþi,scriitorul declarã: „Nu am scris casã te îndemn sã consumi canabis…dimpotrivã, ca sã-þi arãtunde poþi ajunge din pricina canabisului;nu am scris ca sã tendemnsã bei ºi sã conduci, ci casã-þi arãt cât de jos te poate ducebãutura.Aºadar, ce rãmâne dupãGestul animalului mort sau dinacest Ecleziast modern, dupãcum ºi numeºte autorul cartea?Senzaþia unei cãrþi vii, chiar dacãînceputul sãu este destul deletargic (din punct de vederenarativ) ºi, poate cel mai importantlucru, rãmâne o naraþiune fermã,cãreia calificativul verosimilitãþiitrebuie sã-i fie dat fãrã îndoialã.*Volumul lui Iulian Kir dincolecþia Stranioteka, Celulemoarte (Tracus Arte, Bucureºti,2012), se înscrie, ca direcþiestilisticã mai ales, în aceeaºicategorie încercatã ºi de DorinMureºan.Kir comite o prozã clarã, fãrãtente lirice ºi ample meditaþiiinterioare, fãrã tentaþia liricizãriiscenelor, urmãrind sã aducãevenimentele – retrãirile le-aº maiputea numi – cât mai aproape decititor, chiar mult mai aproapedecât urmãreºte Dorin Mureºan.Din cauza fragmentarismuluiexcesiv, nsã, miza are ºi nu areefect. Cititorul pricepe dintruînceput cã se va plimba alãturi deautor printr-un album al amintirilor,cã fiecare fragment este o fotografiesau, dupã cum reiese dintitlul volumului, o celulã moartã.Monotonul narativ al scriitoruluidin fiecare fragment, lipsa intrigilor,a vervei narative, face cainteresul cititorului sã scadã de laun paragraf la altul. Cartea estepolifonicã, dar monotonã. Cineeste direct rãspunzãtor pentruasta? Nu neapãrat fragmentarismul,cât tocmai acest monotonnarativ practicat de Iulian Kir, cubunã ºtiinþã sau nu.Pe de altã parte, nici mãcarintertextualitatea nu salveazã carteade monotonie. Nici faptul cãexistã între toate fragmentele un fircomun care, dacã este gãsit ºitras, transformã expoziþia lui Kirîntr-o formã rotundã, completã.Schimbând cu câteva grade unghiulanalizei, a nu se înþelege cãproza lui Iulian Kir este de lepãdat.Dimpotrivã, ea îºi are ingeniozitateaºi noutatea ei. Existã în carte imaginivii, unele chiar violent de vii, ca,de pildã „Dacã aº fi avut un pistol ºimi-aº fi tras una în cap, aº fi avut ºieu puþin roºu la tâmple, aºa cumvedeam în fotografii cã au premianþii(p. 77) sau „Greta, eu îmi fac felul./Iar începi? Mã atârn de grinda dinpod./ Mã otrãvesc. Nu mai pot,termin cu toate./ Dacã mai zici aºamã duc pe linia de tren./ Vin ºi eu.Mergem împreunã (p. 93).La fel ca în cazul lui Dorin Mure-ºan, ºi Iulian Kir face uz de limbajlicenþios, deºi nuanþa pe care o dãeste de altã naturã. El nu þese sceneample cu iz sexual, ci dã tentelicenþioase. Ce evidenþiazã prinele? De obicei, panica în acceptarearealitãþii sau a devenirilor personaledirijate de Paternoster: „Sunt omul(continuare în pag. 91)

Guy de Maupassantsi Eminescu: simplecoincidente?Alexandra Viorica DulãuChiar fugitivã, o încercare decomparare a destinelor lui MihaiEminescu ºi Guy de Maupassantne duce obligatoriu la paralelism:antecedentele din familie; nãscuþi înacelaºi an, morþi în floarea vârstei(pe când ar fi trebuit sã fie în plinproces de creaþie) ºi, în plus, dincauza aceleiaºi boli (sifilisul), boalãce i-a determinat sã oscileze înscrierile lor între pesimism ºioptimism; o adolescenþã maidegrabã agitatã la Eminescu, elparcurgând întreaga Românie pejos, inclusiv Transilvania, aºa cumva face mai târziu ºi Maupassantprin Bretagne, însã probabil cã dincauza dromomaniei; mentorul dintroaltã generaþie (Titu Maiorescu ºiGustave Flaubert); studiilesuperioare începute ºi rãmase pevecie neterminate dintr-un motivsau altul; interesul acordat luiSchopenhauer; ura faþã debanalitatea meseriei practicate laînceput de carierã (bibliotecar saurevizor ºcolar ºi, respectiv, simplufuncþionar prin ministere); femeile(dintre care, ar fi mai ales demenþionat câte o legãturã specialãcu o femeie de litere cãsãtoritã, careavea doi copii, respectiv unul singur:Veronica Micle ºi Hermine Lecomtedu Noüy); atracþia pentru lumeateatrului; debutul cu volume deversuri, care însã nu le-au adusambilor aceeaºi notorietate;interesul faþã de fantastic ºi faþã deprozã în general; redactarea unuinumãr enorm de cronici în ziareimportante pentru þara respectivã.Deºi aparþin unor curente literaredeosebite, cei doi oameni de genius-au întâlnit ºi pe plan literar graþie,mai ales, interesului acordat deamândoi povestirilor fantastice.Mihai Eminescu ºi-a încercat lamaturitate ºi talentul de prozator.Autorul lui Bulgãre de Seu, ca maitoþi începãtorii în ale literaturii, s-aapropiat în primul rând de poezie.Versurile adolescentului francezpãcãtuiau, însã, mai toate prin lipsãde originalitate, lucru destul denormal pentru un tânãr debutant.Or, tocmai într-o strofã scrisã pe la1869 gãsim câteva cuvinte(„Certes, mes bons amis, je ne saisrien de pire/Que de faire des versquand on n’a rien à dire.”) ce vorfi parcã traduse de Eminescu înCriticilor mei: „E uºor a scrieversuri/Când nimic nu ai aspune,/Înºirând cuvinte goale/Cedin coadã au sã sune. [...] Critici voi,cu flori deºerte,/Care roade n’aþiadus –/E uºor a scrie versuri/Când nimic nu ai de spus.” Sã fie,atunci, doar o simplã coincidenþãfaptul cã au scris versuri aproapeidentice?Asemãnarea dintre ei estefrapantã, desigur, dar pânã la unpunct. Este foarte puþin probabil caM. Eminescu sã îl fi citit pe poetulMaupassant; poate l-a cunoscut peprozator. Cã franceza, însã, nu îiridica nicio problemã – ba chiardimpotrivã – este evident dinmultitudinea de expresii în aceastãlimbã care apar în corespondenþasa cu Veronica Micle, aceastascriindu-i chiar epistole întregi înlimba francezã.Ambii scriitori condamnã formafãrã fond. Tânãrul Maupassant visasã devinã poet ºi, deci, aºteptainspiraþia, încerca sã o provoace:„Depuis bientôt un mois, j’attendaistous les jours/Une inspiration. Maisje l’attends toujours...”. Dorinþa luide a deveni un mare poet îlîmpiedicã sã scrie versuri fãrãconþinut pentru cã nimic nu este mairãu pe lume. Problema ridicatã depoezia scriitorului român este însãde altã naturã. Deja consacrat,Eminescu, reluând la sfârºit (cu ouºoarã modificare) tocmai cuvinteleîn cauzã, face o criticã a criticilorsãi, incapabili sã îl înþeleagã, sã îlaprecieze. Totuºi, printre rânduri,apare o verigã de legãturã între ei,între versurile lor: autoironizareafrancezului, care îºi dã seama cãeste zadarnic sã facã versuri cândîi lipseºte geniul poetic, vine sãcompenseze satirizarea eminescianãa criticilor români.Pe lângã toate acestea, Guy deMaupassant a mai avut o preocuparece se regãseºte ºi la MihaiEminescu: interesul pentru folclor,deºi forma de manifestare aacestuia este diferitã la cei doiscriitori. Poetul român a prelucratatât în versuri, cât ºi în prozã basme(ca sã nu mai vorbim de poezii), întimp ce povestitorul francez apreluat, cu mult umor, ºi a publicat73

^legende bretone, de exemplu. Înacest sens, îºi gãseºte pe undevajustificarea ºi o altã formã decoincidenþã, cea literarã care – prinfolclor – îl apropie pe Guy deMaupassant de un alt român cupreocupãri în acest domeniu.Maupassant, surprinzând ºi redândcu o exactitate extraordinarãcaracterul þãranului francez în maitoate creaþiile sale, a pus pe hârtiecu mult talent ºi La Légende du MontSaint-Michel [Legenda Muntelui Sf.Mihai], în timp ce Tudor Pamfile(1883-1921) nu face decât sãtipãreascã, dar fãrã nicio contribuþieliterarã personalã, o legendãromâneascã perfect similarã pe carea cules-o el însuºi. ªi în antologia luiPamfile ºi în legenda bretonã diavoluleste pãcãlit de isteþimea omului dinpopor.Tradiþia oralã a poporului sãu aconstituit, la un moment dat, ointeresantã sursã de inspiraþiepentru marele povestitor francez.Însã, motivul diavolului pãcãlit esteprobabil de origine latinã pentru cãîl regãsim atât în folclorul francez,cât ºi în cel românesc. Ideea esteaceeaºi, diferenþele fiind doar deamãnunt. Prima dintre acestediferenþe rezidã în faptul cã, învarianta româneascã, diavolul esteînvins de o bãtrânã: motivul devineastfel mai complex, subînþelegându-secã doar femeia îi poateveni de hac Necuratului pentru ajustifica, în fond, faptul cã ea este„ochiul dracului”– dupã cum spuneo expresie româneascã. „Femeia-imai drac decât dracul” afirmã T.Pamfile în deschiderea CapitoluluiIX din Diavolul învrãjbitor al lumiidupã credinþele poporului român(Paideia, 2001), în care se maispune ºi cã: „Dracul este pus subpapucul femeii.”, de unde ºi-ardobândi justificarea, graþie acestuitip de povestire popularã, o altãvorbã româneascã.Normandia de Jos, aflatã subprotecþia Sfântului Mihai, nu îi poateacorda altcuiva calitatea de a-l învingepe diavol, dar sfântul este identificat,de fapt, cu ºmecherul þãran al locului.În ambele cazuri, deci, isteþimeaomului din popor îi vine de hac unuiSatana cam prea credul. De altfel,tema generalã a unei destul de mariserii de povestiri este împãrþirea74 recoltei („The Crop Division”) cu uncãpcãun, cu un urs sau cu un drac.În esenþã, cele douã povestiricurg în paralel: diavolul vrea recoltafãrã sã munceascã. În variantaromâneascã transcrisã de TudorPamfile în Diavolul învrãjbitor allumii, Dracul se înþelege cu obãtrânã sã împartã roadele munciiei pe din douã: „– Bine, bine, te ducitu [la secerat], mãi, babã, –rãspunse Necuratul –, dar mie sãmilaºi partea de jos. Auzi?”,înºelându-se amarnic pentru cã eava semãna pãpuºoi, grâu, orz. Înanul urmãtor, îºi el schimbãpreferinþele, dar baba, ºmecherã,are o recoltã de cartofi, de sfeclã,de morcovi, de ceapã. Pentru a-idemonstra cã el este, totuºi, maiputernic, Dracul o provoacã labãtaie, lãsând-o sã propunãmijloacele: „Cu ce se bate toatãlumea: ori cu prãjina, ori cumelesteul, rãspunde baba.” Draculalege mai întâi prãjina, dar – fiind înpod – este învins; când ies afarã,pierde din nou pentru cã schimbasearmele. Îi mai rãmâne o singurãmodalitate de a-ºi arãtasuperioritatea: blestemul. ªi de dataaceasta, tot baba iese bine. Sedovedeºte astfel cã femeia estesingura fiinþã de pe pãmântcapabilã sã îl învingã prin ºiretenie.În aceastã povestire, isteþimiiînnãscute a femeii creatorul popularîi adaugã ºi experienþa vârstei,fãcând din eroina sa o bãtrânã, careutilizeazã efectiv aceleaºiºmecherii ca ºi sfântul francezilor.Pentru a se feri de rãutãþilevecinului sãu, Sf. Mihai seinstaleazã în plinã mare,înconjurându-ºi locuinþa cu nisipurimiºcãtoare. Ajunge astfel muritor defoame, pe când dracul era cel maibogat locuitor al regiunii. ªtiindu-lleneº, sfântul îi propune sã lucrezesingur pãmântul pe care îl vastãpâni el de atunci încolo, dar sãîmpartã recolta. Dracul alege ce vafi deasupra solului: „Or, ºase lunidupã aceea, pe imensul domeniual diavolului nu se vedeau decâtmorcovi, napi, ceapã, salsifi, toateplantele ale cãror rãdãcini grasesunt bune ºi savuroase, ºi ale cãrorfrunze inutile servesc în cel mai buncaz pentru a hrãni animalele(Contes et nouvelles, I, Gallimard,1974, p. 681). Pãcãlit din nou în anulurmãtor, dracul va pãstra partea dejos a recoltelor de grâu, de in, detrifoi, de mazãre etc, dar a refuzatsã mai fie înºelat. Sfântul ºi-apregãtit atunci rãzbunarea ºi l-ainvitat la masã, unde diavolul s-aîndopat ºi a bãut pânã când i s-afãcut rãu. Pentru cã i-a murdãritcasa, arhanghelul îl bate,convingându-l astfel sã renunþe latot ce avea în Normandia ºi sã fugã.Dacã Tudor Pamfile doar a tipãritpovestea pur ºi simplu aºa cum acules-o, Guy de Maupassant ne-alãsat o adevãratã prelucrareartisticã, ^ deºi face o specificarechiar înainte^de a începe legendapropriu-zisã: „Dar iatã cumnormandul din jos, ºmecher,bãnuitor, ºiret, prefãcut ºi ºicanator,înþelege ºi povesteºte lupta mareluisfânt cu diavolul.” (Contes etnouvelles, p. 680). Fraza aceastanu este decât un simplu trucscriitoricesc, utilizat pentru aintensifica impresia de autentic,pentru a face sã disparã tocmaiurmele de prelucrare literarã, aºacum este – în acelaºi timp – o durãcaracterizare a celor pe care ºi i-afãcut nu o datã eroi. De altfel, Guyde Maupassant se ºi simte datorsã explice, în textul programaticinitulat Le Roman, cum îºi creeazãpersonajele: „Noi nu ne diversificãmdeci personajele decât schimbându-levârsta, sexul, situaþiasocialã ºi toate circumstanþele vieþiieu-lui nostru pe care natura l-aînconjurat cu o barierã de organede netrecut. Îndemânarea constã îna nu lãsa sã se recunoascã acesteu de cãtre cititor sub toate mãºtilediverse care ne servesc pentru a-lascunde.”Doi oameni ce nu s-au cunoscutau dus aproape aceeaºi viaþã, darla o altã scarã, ºi au ajuns amândoiîn cercul restrâns al celor fãrã demoarte. Poetul român a fost ultimuldintre marii romantici, pe cândproza lui Guy de Maupassant afãcut din el – probabil – cel maicelebru povestitor al secolului alXIX-lea, model al multor mariscriitori care i-au urmat, ºi un foartecunoscut romancier, ilustrureprezentant al întregii literaturi asecolului al XIX-lea, depãºindu-ichiar limitele în ambele sensuri:adicã, mergând ºi spre precursori,dar fiind la rândul sãu unantemergãtor al lui Proust, de pildã.

GIANCARLO BELLINIPr\Ânzul excelentei sale ,„Numai asta cã-mi lipsea!” bombãni în sinealui farmacistul Mangione 1 , frãmântând în mâiniscrisoarea pe care tocmai o primise. „Ce naibatrebuie sã fac?” se întrebacitind ºi recitindrecomandãrile care ie-ºeau în evidenþã subliniatepe hârtia cu antetulDirecþiunii Naþionale:„Suntem siguri, ca secretaral secþiei vei înþelegeimportanþa acesteicampanii electorale,care va angaja membri aiguvernului chiar ºi înlocalitãþile mãrunte aleþãrii”. Mda, prima de majoritatetrebuie sã intre în vigoare, oricât ar acuzaºi s-ar împotrivi opoziþia. Mai strâmbau din buze ºicâþiva din membrii coaliþiei guvernamentale. Dar el,pentru moment, nu putea face nimic, doar sãaºtepte sosirea neveste-si ca sã-i încredinþezemagazinul pentru cã, fãrã sã-ºi dea seama de asta,îl mãsura cu paºi nervoºi cât era de lat.Îl salutã absent pe fiul vânzãtorului de ziare,care fãcea turul abonaþilor, apoi desfãºurã cele douãziare pe bancã. Atât Il Popolo cât ºi La Nazione, larespectivele lor rubrici electorale, anunþau discursulonor subsecretarului. Panzapiena, care urma sãcuvânteze la centrul municipal duminica urmãtoare,la orele 16 fix.„Excelenþa sa urmeazã sã soseascã înlocalitatea dumneavoastrã în jurul orelor 11,45. Vãrugãm sã-i organizaþi o cãlduroasã manifestare deprimire ºi un prânz de lucru cu persoanele maiinfluente din comunitate, apropiate partiduluinostru...” spunea scrisoarea. Uºor de spus. Darmai greu de fãcut când mai erau trei zile.Hotãrî sã se sfãtuiascã cu vicele sãu,profesorul Stomaconi, director didactic detaºat laºcoala generalã, ºi imediat ce nevasta lui trecupragul magazinului îi fluturã sub nas misiva.„Priveºte ºi tu puþin în ce dandana mã aflu” îi spuse.„Descurcã-te singurã dupã tejghea, cã eu dau oraitã la ºcoalã...”. Încãlecã pe bicicletã ºi în cinciminute iatã-l aºezat în faþa vicelui sãu, care citiscrisoarea. „Chiar duminicã, pe când voiam sã mãduc la Firenze la meci!” exclamã acesta cândterminã de citit. „Mie-mi spui, care voiam sã mãduc la pescuit...” i-o întoarse farmacistul. Resemnare:mingea ºi sculele de pescuit, cât priveaacea duminicã, se duceau pe apa sâmbetei. Darce era de fãcut în ceeea ce priveºte primirea ºiprânzul?„Primul lucru de fãcut e sã vorbim cucrâºmarul ºi sã rezervãm restaurantul. Nu putemrisca sã-l lãsãm pe subsecretar nemâncat. Câtepersoane putem aduna?” Doctorul Mangione fãcumental douã calcule. „Scrie” îi spuse profesorului.„Tu cu mine, Taliavacca – vânzãtorul de ziare.Maestrul Bevivino de la filarmonicã; avocatulMangiabene – chiar dacã locuieºte în altã localitate,aparþine la noi. Pentru a fi mai mulþi l-am putea invitaºi pe pãrintele Andrea ºi pe brigadierul de carabinieripe care, dacã e cazul, îi includem în ultimul moment.Sã aducem la masã câteva zeci de þãrani, n-arenici un sens. Suntem deja în ºapte, ajunge!” „Mda”fãcu aprobator profesorul. „Apoi, trebuie sã stãmde vorbã cu don Andrea în ce priveºte primirea. Îlconvingem sã adune un ciopor de vârstnici dinAzione Catolica, câteva zeci de Cercetaºi ºi Fiiceale Mariei cu steguleþe în mânã: vine sã mãnâncegratis – pe el ºi pe brigadier nu putem sã-i punemla platã! – cel puþin sã fie util!” „Bine zici, ºi sã nuuitãm sã-i spunem lui Bevivino sã iasã cu instrumentiºtiilui. Sã intoneze Biancofiore ºi Fratellid’Italia . Imnul naþional este întotdeauna de efect!”.De acord întru toate, cei doi au trecut la acþiune.Începurã cu cârciuma.Rino, crâºmarul, debarasa tejgheaua depãhãrelele de vin ºi se minunã sã-i vadã pefarmacist ºi pe directorul didactic cã apar atât dematinali. Se întreba ce anume i-o fi mânat. Demâncat desigur nu era cazul iar cât despre unpahar de vin, nu fãceau ei parte din acel tip declientelã. Eventual un pahar veneau sã bea, darniciodatã altcândva decât dupã-amiaza târziu ºi laocazii speciale.„Bunã ziua, Rino” spuserã ei zâmbitori. „Bunaziua domniilor voastre” rãspunse crâºmarul. Cãruifapt datorez onoarea?” „Fã trei cafele ºi aºeazã-tecu noi la masã. Aºa putem discuta...” Rinorãspunse cã-i pãrea rãu, bodega lui nu era un barºi el maºina de cafea n-o punea în funcþie pânã laora prânzului. „ªi un vinsantino ar merge”, conciseîmpãciuitor farmacistul. Dupã ce pe masã au fostpuse cele trei pahare ºi Rino se aºezã lângã el,profesorul Stomaconi începu sã facã uz de toatãdiplomaþia sa. „Dragã prietene”, începu el, „ºtim cãeºti un mare bucãtar, irosit într-o localitate micãprecum a noastrã. Dar acum avem nevoie de toatãarta ta! „La dispoziþie...” se oferi crâºmarul. „Ceaveþi în vedere: o primã împãrtãºanie, sau cinã întreprieteni?” Profesor ºi farmacist se privirã în ochi ºicel din urmã scoase din buzunar scrisoarea pehârtia cu antetul Democrazia Cristiana. „Nu sepoate face”, exclamã crâºmarul dupã ce oparcurse. „Îmi pare tare rãu, dar duminicã am localul75

ezervat”. „Cui?” întrebarã într-un glas cei doioaspeþi care începeau sã se cufunde în disperareacea mai neagrã. „Dar pe cel lume trãiþi, domnilor?”fãcu crâºmarul uluit. „De o sãptãmânã se vorbeºte,localitatea geme de manifeste, ºi dumneavoastrãmã întrebaþi cui? Comuniºtilor. Dimineaþã audiscursul lui Ingrao, care apoi se duce spre Firenze.Au rezervare pentru aproape douãzeci depersoane: vor umple localul!” La aceastã vestefarmacistul s-a simþit un pic uºurat. „Sunt mulþi”,spuse, „vor fi la înghesuialã în bodegã!” Profesorulprinse din zbor unde voia sã ajungã camaradul sãuºi interveni: „E o primãvarã frumoasã, cãlduroasã.Sã-i plasezi la grãdinã, unde faci seratele de dansîn timpul verii. E frumoasã ºi mare, vor sta comozi!”„ªi mai ales nu ne-am deranja reciproc: ei ar intradin piaþã, noi din stradã. N-avem cum sã ne-ntâlnim,cel puþin dacã nu þinem!” plusã farmacistul. Rinose frecã la ochi cu mâinile, în speranþa, dupã aceaoperaþie, cã-i va vedea mai bine ca sã observedacã pe feþele lor n-o fi vreo urmã de ironie. Nu ºtiadacã vorbeau serios, în speranþa c-aºa îºi vorrezolva problema, sau îl luau cumva peste picior.„La grãdinã aþi spus?” „ªi de ce nu? E frumos,copacii înfloresc...” „În cazul acesta chiar cã vãbateþi joc de mine...” „Cum aºa?” întrebã nevinovatprofesorul. ªi farmacistul pãrea buna credinþãîntruchipatã. „Cum aºa?” repetã crâºmarul. „Darnu ºtiþi cã de când s-a rãspândit vestea întruniriicomuniste, don Andrea ºi prietenii voºtri din AzioneCattolica au început sã practice dansul ploii... ªidacã plouã cu adevãrat?” „Haide, Rino!” exclamãsincer mirat profesorul, „ai o zdravãnã reputaþiede-a fi liber cugetãtor: n-o sã dai crezare unorprostii!” „Nu. Dar dacã don Andrea crede, am ºieu dreptul sã le dau crezare”. „Dar don Andrea facepropagandã pentru turma lui...” comentãfarmacistul. Rino, ca un bun comerciant, era deacord cu toatã lumea, dar el personal pe buletinulelectoral punea crucea pe simbolul socialiºtilor, ºiîºi muºcã limba pentru a nu ricana cã pe lângãturma lui, don Andrea o fãcea ºi pentru berbeciialegãtorilor lor, dar prefãcându-se cã se gândeºte,deoarece ºtia deja bine ce avea de gând sã facã,propuse: „Sã procedãm dupã cum urmeazã: euvorbesc cu comuniºtii. Sunt oameni rezonabili ºivom gãsi o soluþie. Sã ne vedem în seara aceasta,sau mâine”. Cu moralul puþin mai ridicat cei doisalutarã mulþumind, siguri cã bunul Rino va reuºisã acordeze toate notele.Acum trebuia atacatã panta care ducea labisericã ºi la casa parohialã, dar erau convinºi,panta odatã urcatã, cã totul va merge mai uºor cudon Andrea. În timp ce traversau piaþa îi salutãbrigadierul Spegnifuochi, care tocmai ieºea dindebitul de tutun. „Chiar dumneata, domnulebrigadier” îl întâmpinã Mangione. „ªtiþi cãduminicã...” „E întrunirea comunistã. ªtiu. Am spusoamenilor cã duminicã, dimineaþã cel puþin, stãmla treabã”. „Dacã ar fi numai ei... comuniºtii, vreausã spun. Uite aici!” ªi îi bãgã sub nas scrisoarea76 cu emblema scutului cruciat, otrãvindu-i ziua ºiºefului carabinierilor din localitate. „Cele douãevenimente se încalecã” constatã acesta din urmãscoþându-ºi chipiul ºi scãrpinându-se în cap. „Ceitrei oameni ai mei nu vor fi destui, þinând cont cãunul trebuie sã stea la post fix, sã apere magazinullui Manilerce...” „Cui, fascistului acela de tutungiu?”întrebã profesorul, chiar dacã ºtia cã era o întrebareretoricã: tot satul ºtia cine era individul. „Lãsaþi-obaltã” continuã el, „dacã aruncã comuniºtii cevapetarde prin prãvãlie, asta meritã. Prin zona Pistoiaa fãcut mai mult prãpãd decât Cecco în Franþa. Dealtfel n-ar fi prima oarã, ºi n-a murit nimeni!” „Chiaraºa” replicã bãrbatul în uniformã, „n-ar fi pentruprima oarã. S-a dus sã se plângã pe umãrul dracu’ºtie cui, ºi noi avem ordin sã-l protejãm în caz demanifestaþii politice. Trebuie sã cer doi oamenicolegului de peste munte. Doi oameni ºi ocamionetã!” Salutã ºi fugi spre postul de carabinieri,a cãrui intrare era imediat dupã colþ. Dupã asta ceidoi o luarã spre bisericã.Nici profesorul nici farmacistul nu mai erau laprima tinereþe ºi încheiarã urcuºul cu limba scoasã.Se aºezarã pe o treaptã înainte de-a intra în bisericãºi îl întrebarã pe paracliser de don Andrea. Parohulse afla în grãdinã, în spatele casei parohiale, laumbra unui smochin verdino, ocupat, cu mâinilesuflecate, bãiþuind un crucifix de lemn mâncat decari. Era atât de ocupat cu lucru sãu cã nici nu-iobservã când au sosit. Ridicã ochii doar dupã ce-lsalutarã. „Bunã ziua, pãrinte” îi strigarã cu vocetare, fiind bãtrânul cam tare de ureche. „Iaca” spuseacesta pe un ton de reproº. „Mã gândeam chiar ladumneavoastrã: n-aþi fost alaltãieri, când i-amadunat pe cei din Azione Cattolica...” „Chiar de astavoiam sã vã vorbim” se grãbi sã-l asigurefarmacistul prinzând mingea la fileu. „ªi ce mai aveþide spus: n-aþi fost. Punct ºi gata. Pentru informaþiavoastrã, le-am spus tuturor sã se roage timp dezece minute în fiecare zi ca sã nu se þinã duminicãacea întrunire comunistã!” Profesorul, ca un omraþional cum în definitiv era, se abþinu din greu sãnu surâdã. Spuse doar: „E bine ca oamenii sã seroage lui Dumnezeu, dar dumneavoastrã ºtiþi la felde bine ca noi cã întrunirea se va þine oricum”. „Nuºi dacã va ploua!” exclamã parohul fãrã a se opridin munca lui cu pensula. „ªi credeþi cã nu s-augândit ºi la asta? Sala filarmonicii aparþine primãriei,ºi la primãrie comandã ei... E adevãrat cã suntmulþi, dar pot sã încapã toþi”, interveni farmacistul.Dar bãtrânul paroh nu se dãdu bãtut: „Nu, dacã aivoºtri din consiliul comunal se vor opune”. „Pãrinte”încercã sã explice profesorul, „ne place sau nu, deopt ani trãim într-o þarã liberã: nimeni nu poateîmpiedica o manifestare a democraþiei”. Dupã câtese pãrea, cei doi vârstnici creºtin-democraþi fãceaucu adevãrat joc de echipã, deoarece farmacistuladãugã imediat: „Dar se poate încerca diminuareaefectelor” ºi începu sã desfãºoare o argumentaþiecum cã Dumnezeu i-ar acorda comunitãþii iertareadacã, dupã maculare, în localitate ºi-ar face apariþiaun mare demnitar creºtin-democrat, întâmpinat defemei pioase, bãrbaþi evlavioºi ºi un tineret pur ºi

credincios. Sensibil la aceste argumente, parohulse opri din datul lui cu pensula: ce spunea Mangioneera un lucru bun ºi pios, dar prezenta câtevadificultãþi. „Aºezarea noastrã” spuse el „se întindepe aproape douãzeci de kilometri pãtraþi. Cum aºputea sã-i adun pe toþi de-acum pânã duminicã?”„Prin telefonul fãrã fir”, sugerã farmacistul. „Luaþibicicleta mea, mergeþi sã-i vizitaþi pe cei mai deaproape ºi le daþi însãrcinarea sã transmitã din gurãîn gurã. Veþi vedea, avându-l pe Dumnezeu alãturi,vom reuºi!”Se fãcuse aproape ora prânzului ºi, înaintede-a se despãrþi în faþa ºcolii, unde Stomaconitrebuia sã se întoarcã ºi Mangione sã-ºi ia bicicleta,se puserã de acord cu problemele de rezolvat înacea zi. „Tu” spuse profesorul, „în seara astaîncearcã sã vorbeºti cu Bevivino. Eu scot Mosquitoulºi merg acasã la Mangiabene. Apoi mâine nevedem”.ªi aºa fãcurã. Pe la prânz profesorul sãri înºaua motoretei Mosquito ºi se duse în vizitã laavocatul Mangiabene, care avea un proces laPistoia, ºi se întorsese târzior, când dupã cinã ºicu oarecari regrete, deoarece la radio se transmiteaceva de Pirandello, domnul farmacist se porni încãutarea maestrului orchestrei. Care, ar fi pututprinde pariu!, pescuise la crâºma lui Rino, cu cãrþileîn mânã, jucând briscola, cu butelca de vin abiadeschisã, în compania patronului magazineloralimentare, Pierino Lucidi, a profesorului Bacci,secretarul celulei comuniste, ºi lui Bistecca, unajutor de bucãtar ieºit la pensie, care acuma eraresponsabilul micii biblioteci comunale. „Maestro,trebuie sã vã vorbesc...” spuse dupã ce urã bunãseara tuturor. „Termin mâna asta ºi sunt aldumneavoastrã” rãspunse muzicianul decartândceva mic peste briscola adversarilor. „Între timp beþiun pahar cu noi...” Profesorul Bacci înhãþã butelcade pe taburet ºi aºteptã sã-i toarne noului venit,dar acesta refuzã spunând cã deja bãuse cafea,dupã care vinul nu mai cãdea bine.Mâna se terminã la perfectã paritate, ºaizecila ºaizeci, ºi maestrul Bevivino se ridicã. Se ridicãºi profesorul Bacci rugându-l pe Mangione sã-iacorde un minut înainte de-a se retrage cu tovarãºulde joc. „Rino mi-a spus... nu vã îngrijoraþi, vom gãsio soluþie. În cel mai rãu caz, spuse el, va trimite pecineva sã ne serveascã în sala unde repetãorchestra!” Farmacistul mulþumi ºi ieºi pe momentdin cârciumã împreunã cu dirijorul fanfarei.„Bevivino”, spuse fãrã s-o mai lungeascã prea mult.„Dumneata ºi fanfara trebuie sã mã ajutaþi...” ºi îiaduse la cunoºtinþã care era ideea lui privindprimirea subsecretarului.„Dumneavoastrã ºtiþi” îºi începu maestrulrãspunsul, „cã ºi dacã nu am carnetul, sunt unulde-ai voºtri. Dar eu am ºi niºte muzicanþi comuniºti:trombonul, de exemplu, ºi cel de la talgere. Probabilºi prima tobã. Ca sã fie de acord îmi vor cere, celpuþin, sã ne ducem sã cântãm Bandiera rossa lamitingul lor!” „ªi dumneavoastrã mergeþi”, segrãbi sã spunã Mangione. „Vor Bandiera rossa?Cântaþi-le ºi Internaþionala. Dar dupã aceea, cuarme ºi bagaje, vã mutaþi la intrarea în localitate s-o aºteptãm pe excelenþa sa!” Cu acest prealabilacord în buzunar, omul se îndreptã spre casã.Problema cea mare, a prânzului, era rezolvatã, ceacu muzica – sã zicem – la fel; don Andrea, caîntotdeauna când era de adunat bigoþii, mai multca sigur va face treabã bunã chiar cu preþul de a-ºitoci picioarele pe pedale... Ar fi putut spune cã seliniºtise dacã, nevasta n-ar fi început sã bombãneabia ce trecu pragul casei, imputându-i cã, întrepescuit ºi politicã, de ceva vreme nu mai reuºeausã petreacã o duminicã împreunã. Sãrmanul om,timp de-o jumãtate de orã încasã toatã filipicaaceasta, apoi se vârî în pat ºi luã o decizie:„Sâmbãtã o îmbarc pe ultimul autobuz ºi o trimit laFirenze, la fiica noastrã!”Mai era de stabilit meniul pentru prânzul care,conform intenþiilor farmacistului ºi ale directoruluididactic, ar fi trebuit sã aibã, da, specific local, darºi un anumit nivel. „Ei”, întreba profesorulStomaconi sfãtuindu-se cu farmacistul ºi Rino,cârciumarul. „Ei, ce-au comandat?” Ei, comuniºtii,vroiau sã cadã în picioare ºi au ales ceva clasic:mezeluri mixte, strozzapreti al ragú 2 , un numãradecvat de cocoºei alla diavola, cârnaþi prãjiþi pejar ºi castagnaccio 3 ca desert. Bune toate, se gândifarmacistul, dar prea populare, ºi propuse sã sepunã la rotisor un fazan ºi o duzinã de potârnichi.„Poþi sã faci rost?” Rino dãdu din cap cã da, apoiîntrebã: „Pentru restul, castagnaccio ºi strozzapretimerg ºi la dumneavoastrã?” „Rino!...” exclamãprofesorul deschizând larg braþele. „Nu te supãra,ºtiu cã le faci bune. Dar cu preotul la masa noastrã!”Se puserã de acord pentru o frumoasã paglia efieno cu sos temperat cu friºcã din abundenþã, apoifarmacistul puse în mâna unui bãieþandru care separcase pe una din treptele fântânii o hârtie de zecelire, trimiþându-l sã vorbeascã cu parohul desprecele înfãptuite. Bãieþandrul se întoarse cu veºti careîi produserã bucurie doctorului Mangioni. „Totul erezolvat”, spuse, „au fãcut ºi banerul de bine-aþivenit.Aºa cã mâine dimineaþã pot sã merg la riacciosã pescuiesc câteva ore!” „Apropo de banere” îºiaminti profesorul, „trebuie sã las vorbã omului deserviciu sã ia scara ºi sã le anine. Dacã nu astãzi,mâine dimineaþã!” Satisfãcuþi se salutarã ºi luarãamândoi drumul spre casã.Duminica se anunþa cu un soare strãlucitor ºila nouã, când feluritele facþiuni începuserã sã semiºte prin piaþã, era deja cald. BrigadierulSpegnifochi, întãrit cu ajutoarele primite, organizaseserviciul de ordine. κi plasase oamenii proprii, doiîn camionetã, sã se plictiseascã lângã tribuna dela care urma sã se þinã discursurile, ºi pe celãlaltîn faþa prãvãliei tutungierului. Cei din afarã, încamioneta lor, se scãrpinau la boaºe la intrarea înlocalitate, chiar sub banerul care spunea „Bine aþivenit, onorabile subsecretar”. Clasica lozincã, ceacu scutul cruciat ºi inscripþionatã „Voteazãdemocraþia creºtinã” era aninatã la jumãtatea strãzii77

care ducea cãtre piaþã.Farmacistul ºi directorul didactic stãteau, cuceºcuþele de cafea în mânã, în faþa barului lui Paolo,care era la tejghea citind cu atenþie La Gazzettadello sport pentru cã pe el politica nu-l interesa nicipe departe, dar Fiorentina da! ªi în dupã-amiazaaceea urma sã joace, acasã, cu prima clasatã.Trecuse prin faþa lor, salutându-i, brigadierul careîºi propusese sã scruteze piaþa cu ochiul sãu decunoscãtor. Roºii, desigur, dar ºi creºtindemocraþii.Comuniºtii, cel puþin cei mai importanþidintre ei, ºi-au fãcut apariþia pe la nouã ºi jumãtate.L-au salutat pe brigadier ºi pe toþi cei care erau înpiaþã, apoi au trimis pe cineva de santinelã sãscruteze orizontul ºi s-anunþe sosirea maºiniitovarãºului Ingrao.Aceasta nu se lãsã aºteptatã mult ºi sositocmai când Societatea filarmonicã GiuseppeGaribaldi, cu frumoasele uniforme albastre, îºiocupa locul lângã tribunã, dar pe partea opusã celeiunde crãpau de plictisealã cei doi carabinieri. Primitde profesorul Bacci, de avocatul Filacci ºi alþimilitanþi, conducãtorul comunist coborî dintr-unTopolino rablagit. Schimbã patru cuvinte cu ai sãi,apoi, cu pas hotãrât se îndreptã spre bar pentru astrânge mâinile celor doi creºtin-democraþi. „Vãmulþumesc pentru întâmpinare” glumi el, „dar eunu sunt subsecretar. Doar un amãrât de ziarist dela Unitá”. „Lãsaþi, nu fiþi atât de modest”, îi spuseprofesorul invitându-l sã bea o cafea cu ei ºi cuceilalþi. „Se ºtie cã Togliatti vã þine la mareconsideraþie!” Între timp lumea se adunase deja înpiaþã ºi, când oratorul oficial puse piciorul pe primatreaptã care-l ridica spre tribunã, FilarmonicaGiuseppe Garibaldi intonã Bandiera rossa.Prezentat de profesorul Bacci, Ingrao începu sãcuvânteze. Farmacistul ºi directorul didactic îlascultarã o vreme, apoi, când crescendo-ul sãucaracteristic ajunse la apogeu ºi alþi creºtindemocraþise adunaserã în jurul lor, se hotãrârã sãspele putina spre intrarea în localitate. Ar fi urmatfanfara, pentru cã, dupã înþelegere, la sfârºitulcuvântãrii se cânta Internaþionala.La extremitatea localitãþii, sub un soare careardea nemilos, se aflau cercetaºii în mâini custeguleþe tricolore. Lângã ei, Fiicele Mariei,îmbrãcate în albastru ºi pregãtite sã cânte Biancofiore când ar fi început fanfara, fluturau în schimbsteguleþele cu scutul cruciat. Maturii din AzioneCattolica, mai isteþi, se adunaserã la umbradepozitelor Consorþiului Agrar ºi nu fluturau nimic.Ba chiar fumau câte-o þigarã ºi se uitau la ceas,probabil prost dispuºi cã acea adunare seprelungea peste rituala slujbã de la zece. ªi, apropode slujbe, don Andrea renunþase s-o celebreze pecea de la jumãtatea zilei pentru cã n-ar fi participatnimeni, devreme ce toþi enoriaºii sãi erau mobilizaþiºi chiar acea parte dintre comuniºti care, în ciudaedictului Sfântului Oficiu luau parte la ritul religios,ar fi stat dupã importantul lor musafir.Între timp sosiserã ºi muzicanþii care, în78 elegantele lor uniforme, se topeau de cãldurã ºi cadisperaþii cãutau puþinã umbrã, care umbrã lipsea,ºi se resemnarã sã se aºeze lângã Fiicele Mariei.„S-a fãcut unsprezece ºi treizeci ºi cinci”,observã profesorul Stomaconi tot scrutând drumulcare din vale urca spre sat, „onorabilul ar trebui sãajungã dintr-un moment la altul…”De fapt, un vechi Fiat o mie o sutã tuºea pestrada desfundatã ºi fanfara începu sã cânte, la felºi Fiicele Mariei imediat ce-l vãzurã ieºind din curbadupã care urma drumul drept unde era tabla cunumele satului. Dar se oprirã imediat ce ºi-au datseama cã era maºina avocatului Mangiabene care,ca militant disciplinat ce era, rãspundea convocãrii.„Scuzaþi-mã, era cât pe-aci sã întârziu” se justificãel, imediat ce gãsi un loc sã parcheze.Între timp se fãcuse amiaza mare. Soarele lazenit lovea fãrã milã capetele muzicanþilor, alecercetaºilor ºi ale Fiicelor Mariei. Unora li se fãcusesete ºi maºina subsecretarului nu se vedea sãaparã. Celora care, precum Bevivino, arãtau laceas, farmacistul le rãspunse cã pe drum se puteaîntâmpla orice. „Sperãm sã nu fi avut un accident…”Câte unul, chiar dacã o fi fost un credincios,deschidea degetele pentru alungarea ghinionuluisau se scãrpina la boaºe. „O fi gãsit, mai mult casigur, trafic”, se grãbi sã-i liniºteascã un altul.Era douãsprezece ºi jumãtate ºi totdispozitivul, în ciuda cãldurii, poate a oboselii ºidesigur a foamei, de bine sau de rãu încã þinea.Numai între cei din Azione Cattolica, cu toate cãerau plasaþi într-un loc confortabil, începu sã circuleo oarecare nemulþumire la gândul prânzului dejarece care îi aºtepta acasã.Profesorul Stomaconi, cu evidentã nerãbdare,se uita la ceas din zece în zece secunde cândfarmacistul, care nu fuma de peste douãzeci deani, ceru cuiva o þigarã ºi ºi-o aprinse. Pe avocatulMangiabene îl cuprinsese o foame de lup ºi nu-ºiputea întrerupe cãscatul.În sfârºit, la câteva minute dupã unu,farmacistul avu ideea sã se ducã la secþie ºi sãdea un telefon „celor din Roma”. Îl urmã ºi directoruldidactic ºi, odatã ajunºi la uºa de intrare, auzirãtelefonul lor care suna cu disperare.„Alo!” zise Mangione dupã ce ridicã receptorul.O voce supãratã îl atacã „Unde curul meu v-aþiascuns? De la opt încerc sã vorbesc cu voi…” Luatatât de pe nepregãtite, sãrmanul farmacist nu-ºigãsi cuvintele sã spunã cã de dimineaþã toþi îlaºteptau pe subsecretar. Îngãimã un „Pãi…” cândde la celãlalt capãt al firului vocea îi comunicã faptulcã subsecretarul schimbase itinerarul ºi nu maitrecea prin localitate. „ªi acum”, întrebã profesorul,„cine le spune tuturor acestor oameni cã i-amconvocat degeaba?” „ªi cine le spune?” ripostãcelãlalt. „Ne punem cenuºã în cap ºi le spunemnoi…” „Nu. Tu eºti cel care a pus maºinãria înmiºcare. Le spui tu. Eu stãteam liniºtit la ºcoalã ºipentru astãzi îmi programasem sã mã duc la meci!”Astfel, cu faþa mai neagrã decât pãcura, doctorulMangione, îi informã pe cei adunaþi desprecontramandare.

Asta nu cãzu bine. Cei de la Azione Cattolicas-au jurat cã nu vor mai veni niciodatã, nici dacã arfi sosit De Gasperi în persoanã; muzicanþii, carenu erau de-ai lor, îi bãgarã în mod violent în mamalor, cu maestrul Bebivino cu tot. Acesta din urmã,solidar cu ai sãi, refuzã sã-i urmeze la restaurant.Singurii care nu se supãraserã, pentru cã din toatãaceastã aiurealã nu înþeleseserã o iotã, au fostcercetaºii ºi Fiicele Mariei, care chiar continuau sãfluture cu mândrie steguleþe. Cât despre donAndrea ºi avocatul Mangiabene, în faþa supãrãriicâºtigã foamea ºi când toatã adunarea se risipi, îiurmarã pe farmacist ºi profesor cãtre restaurant.Unde îl gãsirã pe crâºmar, ocupat sã-i salute peceilalþi musafiri, care, în grãdinã, îºi beau aperitivulînainte de-a se aºeza la masa mare, aºezatã laumbra unui nuc ºi a doi cireºi. I-au relatat denecazul întâmplat ºi primul gând al acestuia a fostla bucatele care se rumeneau pe rotisor. „ªi acumce fac cu fazanul ºi potârnichile?” Profesorul Bacci,care era cel mai aproape de Rino ºi înþelese totul,îi privi pe nou veniþi ºi, adresându-le un zâmbetironic, comentã: „ªi aºa, onorabilul subsecretar v-a dat plasã?” Cu dinþii strânºi farmacistul a trebuitsã admitã cã aºa era.Pentru a salva atât capra fripturii cât ºi varzacreºtin-democraþilor pârliþi, Ingrao s-a apropiat demicul grup ºi cu bonomia sa ciociarezã îi spuse luiRino sã ducã totul la masa lor împreunã cu celelaltecomandate. Apoi, se adresã noilor veniþi: „Dacãaceºti prieteni acceptã sã stea la masa noastrã ºireverendul sã se alãture acestor excomunicaþi,sunt invitaþi cu plãcere!” Democrat-creºtinii n-auavut nimic împotrivã, nici mirosul mefistofelic alsulfului infernal nu i-a stricat pofta de mâncarebãtrânului paroh. Astfel, cu Ingrao la centrul mesei,între Bacci ºi Filacci, se aºezarã toþi la masã.Bacci îi fãcu loc omologului sãu secretarpunându-l la dreapta sa. Directorul didactic ºedealângã farmacist în timp ce Filacci ºi Mangiabene s-au pus unul lângã celãlalt cãci, chiar dacã erauadversari politici, între colegi se recunoºteau. DonAndrea, care n-avea nici un fel de apãsãri, seaºezase la unul din capetele mesei ºi Rino începusã serveascã mezelurile.„Poftã bunã tuturor!” strigã Ingrao cu vocealui puternicã. „Poftã bunã!” rãspunserã toþi ºireverendul, sãrind peste gustãri, începu sã încarcepe furculiþã cantitãþi zdravene de strozzapreti.august 2012.În româneºte deGiancarlo Bellini cu Alexandru VladNOTE1O ironie. Creºtinii democraþi erau acuzaþi cã„mãnâncã”, deci numele lor vor avea, în text, conotaþiiadecvate: Mangione – mare mâcãu, Mangiabene –mãnâcã bine, Stomaconi – stomac mare, Bevivino –bãutor de vin, Panzapiena – burtã plinã. Pe când fascistul,fiind un criminal, se numeºte Manilerce – cu mâinile foartemurdare, iar brigadierul carabinierilor va avea numeleSpegnifuochi – stinge focul.2Paste care vin din tradiþia romagnola anticlericalã(lit. „strâng gâtul preotului”).3Prãjiturã specific toscanã din fãinã de castane.Obsesie-279

CÃRÞILogica memorieiTânãrul poet basarabeanAnatol Grosu a câºtigat cuEpistola din Filipeni (2012) cea deadoua ediþie a concursului dedebut organizat de cãtre Casa deediturã Max Blecher ºi EdituraHerg Benet.Ceea ce se remarcã la o primãlecturã a volumului este aceacurgere neîngrãditã a unei poeziicare urmeazã pentru punerea înverb logica interioarã a memorieiºi care, în acest sens, face salturide la un spaþiu la altul ºi întretimpuri, conform cu niºte corelaþiinumai de ea ºtiute. Avem de-a faceîn acest promiþãtor volum dedebut cu o poezie a amintirii prinexcelenþã, care colecþioneazã ºiînºiruie episod dupã episod întroordine capricioasã, aºa cum îistã bine memoriei lãsate sã sedesfãºoare. Percepþia priviriiîndãrãteste aceea a contururilorneclare, alimentatã aici prinposibilitatea unei intonaþii instinctualede lecturã, nedirecþionatede semne care sã impunãsemnificaþii sau tonuri afectivetextului. Efectul acestui flux lanivel de receptare este angajarearelaxatã într-un text care nuopune rezistenþã.Chiar dacã permite aceastãdizolvare ºi nu reclamã un cititorcu garda sus, textul nu este nicipe departe unul facil. Poezia oferãepisoade fascinante de tot soiul –întâlnirile copilului cu un Dumnezeuba tiranic, ba nevolnic, prinexperienþa bunicului („când erammic am visat cum îl duceam peDumnezeu în braþe trebuia sã-lapãr de forþele întunericului”), cumoartea la patul de agonie almamuþei („iar când s-a stinslumânarea ea ºi-a dat duhul a fosta doua oarã când moartea s-astrecurat pe alãturi”), cu celelaltepersonaje care iau parte la aceastãdesfãºurare de univers ºi caresunt care mai de care maimagnetizant construite (þaþa paºacea care jeleºte cel mai frumos,badea gheorghe bãtãuºul satului„care poartã în el un Dumnezeumic cât pumniºorul lui” ºi desigurnenica, figura tutelarã a întregului80 spaþiu ºi a cãrui evoluþie spremoarte este surprinsã gradual cao micºorare).Spaþiul liric nu se rezumã doarla Filipeni, aºa cum amintirile,odatã stârnite, nu se lasãcenzurate în conexiunile lor, însãacel conþinut organic pe hartageografiei Filipenilor devine unsemn unic al legendei sale ºi nu-ºimai separã identitatea de aceastãapartenenþã – „eºti ºi tu ca noicumva prins în filipeni cum e apaîn fântânã”. Universul, pus înformã de cãtre tânãrul poet cudestul talent încât sã stimuleze orevenire la text, este marcat deîmpletiri ale unor structuri comuneexperienþei omului rural basarabean(valorile vechi, omul carerãmâne, asemeni lui nenica, un omal lui Dumnezeu, cu toatãsinuozitatea pe care o implicã unastfel de angajament), cu o altãlume a percepþiilor prelucratesubiectiv la fel de complex, precumºi cu suflul unei gândiri contemporanecare trateazã cu cinismºi nostalgie ceea ce nu îi estepropriu, dar care îºi asumã dorulpropriei genealogii.Poeziile stârnite de epistolaprilejprimitã din Filipeni primesc ogreutate aparte ºi prin spectreleunei realitãþi tari, care mijesc pe icipe colo din trecutul lui nenica(foametea, rãzboiul, comunismul).Cititorul va fi provocat a’adar laacel plus de simpatie, decomplicitate, de reverenþã în faþaomului pe care istoria l-a încercatºi care, cu mãrcile acestei istoriiîn amintiri ºi în identitate, i-asupravieþuit vertical pentru a ni seface cunoscut prin ochii nepotului.Alex. RaþiuRecomandãri pentrucruciaþii tranziþieiAl ºaptesprezecelea roman allui Dan Stanca, Craii ºi morþii,apãrut anul trecut la editura CarteaRomâneascã, este, conformdeclaraþiilor auctoriale, proiectulunui tratament de eliberare de sineprin „reverie” literarã „dar ºi oflagelare” catharticã. Carteaemfatizeazã tematic calitãþilecurative ale prozei.Premisa ºi concluzia exerciþiilorde scriere ale scriitorului-personajºi ale scrisului absolut al Povestitoruluigeneric se confundã înfantasmatica mantrã Când vrei sãscapi de ficþiune, fii sigur cã te vacotropi!Potenþele curative ale ficþiuniipornesc dinspre real însprefantastic trecând printr-o serie deeuri-scriitor cu conþinut realist îndégradé. Unele aparþin etajuluirealist al romanului, altele, rãsturnãriifantastice de situaþie.Primul scriitor se confundã cu DanStanca însuºi. El este sursa creatoarecare se proiecteazã, într-odiluare progresivã, în ceilalþi autorifictivi, motiv pentru care Craii ºimorþii este, parþial ºi camuflat, oautoficþiune. Accentul autobiografice mai dens în palierul realistal romanului, unde scriitorul deliteraturã fantasticã ºi gazetarulHoria Stanciu îºi desfãºoarã viaþafamilialã ºi cea profesionalã. Primae surprinsã într-o crizã susþinutãde comportamentul nevrotic alsoþiei, a doua e degradantã pemãsurã ce Scânteia Tineretului,revista din a cãrei redacþie faceparte acest autor-personaj, setransformã în Tineretul liber datoritãcãderii regimului comunist. Acestpalier aparþine unui realism almizeriei cotidiene, e populat depoeþi decepþionaþi, gazetariincapabili sã se adapteze la nouaordine politicã a þãrii ºi de acestautor torturat între un eu diurn ºiunul literar. El este autorulpresupus a trei pãtrimi din roman,scrise într-un stil realist cecombinã la nivel episodic descriereacelei mai frivole disputede familie cu construcþii metaforiceclasic romantice precum „Talazurilede cuvinte s-au spartnãprasnic (...)”, iar la nivel arhitectonic-naratologic,combinãdesfãºurãri realist-simbolizate alevieþilor a trei colegi de redacþiePaºadia, Pantazi ºi Pirgu, cuepisoade de prozã din creaþiapersonalã despre trei cavalericruciaþi nemuritori. Aici intervine oaltã întrepãtrundere de naturãlivrescã ºi cu valoare de simbolizareºi anume paralelismulreferenþial la una dintre „cãrþile fundamentaleale culturii române”,crede H. Stanciu, Craii de Curtea-

Veche. Patrulaterul celor trei Pmateiucaragialieni e împlinit de unPovestitor care obiectiveazã bruscnaraþiunea ºi declarã cã „s-acamuflat în personaje” ºi carevorbeºte pânã ºi despre sine lapersoana a treia – cel mai diluatalter-ego scriitoricesc tocmaidatoritã esenþializãrii statutului sãu.El este sursa curei litarare ºimobilul supra-structurii miraculosfantasticea prozei. El poatedeschide uºa unei posibile soluþiila viaþã ºi la sine: Când vrei sãscapi de ficþiune, fii sigur cã te vacotropi!Structura Crailor... e complexãºi va oferi cititorului o ocazieopulentã de a fi prins în decodificareasimbolurilor ºi înpotrivirea pieselor de puzzlenarativ. Totuºi, sudura pieselor cuvalenþe contrare se va face cugreutate ºi indulgenþã. Limbajulrealismului dur, metaforizat forþat,sunã ruginit, iar fantasticulexplodeazã la final în doar câtevapagini care nu pot oferi confort cunoua stare a realitãþii. Cititorilorcare au trãit intens ºi cu dificultateperioada de tranziþie social-politicãde dupã anii ’90 cartea le oferã oposibilitate de vindecare prinexorcizare, rol pe care, dacã ºi-lva fi împlinit, Craii ºi morþii meritãatenþie.Maria H. PozsarAscetism ºi poeziePoetul George Vulturescu ºi-alansat în luna martie noul volum depoezie Grota ºi literele, apãrut laeditura Eikon. Dupã Aur ºi iederãdin 2011, George Vulturescu ºipune ºi acest volum tot submedierea unui titlu dihotomic,sugerând reunirea a douãeterogenitãþi poetice sub coperþileaceleaºi cãrþi.Ca arhitecturã, volumul este ºiel mpãrþit n douã secþiuni: Scaunulgol de lângã foc ºi Viespe de grotã.Poemele din prima secþiune stausub semnul spaþiului simbolic alcomfortului domestic care asigurãatmosfera prielnicã rememorãrii.Scaunul gol nu este neapãrat unsimbol al absenþei, ci mai degrabãun spaþiu care prin însãºi constituþiasa invocã o prezenþã.ªi-ntr-adevãr, în poemele lui Vulturescucuvintele au pretenþia dea deveni prezenþe. „Cuvintele carerãzbunã realitatea” construiesc ununivers pe larga platformã ainsinuãrii, reuºind sã rãzbune defapt suveranitatea semnificatului:cititor fãþarnic, potcoavele suntexemplare de/ terfeloage n carepoþi citi cãlãtoriile altora [...] numaipoemul primeºte la fel litereleprecum colbul drumului potcoavelepierdute. Multe din poemele dinprima secþiune au caracterul unorars poetica, dar de multe oriVulturescu merge ºi mai departe,ncercând sã explice nºãºi naturalimbajului: ntr-un cuvânt copitagãseºte piatra ºi pãºeºte. Existão imagine foarte vie a poetului caree asemuit unui cãlãreþ trecând dinepifanie n epifanie, iar alteori scrisuleste definit ca o vânãtoare n careNiciodatã nu ºtim cine senstãpâneºte peste cine: cuvântulsau sensul cuvântului.Dacã în prima secþiune spaþiulpoetic stãtea sub protecþia cãlduriifocului, în a doua parte universulpoetic pare sã se facã confortabilîntr-o grotã, sub rãceala stâncii.Aceastã grotã este uneori grotadin creier, iar alteori este vorba dechilia sãpatã în stâncã a celor cese retrag în pustie cãutând desãvârºirea.Vulturescu pare sãsugereze o identificare a extazuluipoetic cu cel religios, amândouãipostazele având de fapt aceeaºinaturã. Poetul mãrturiseºte cãinspiraþia pentru aceste poemea venit în urma vizitãrii chiliilorsihaºtrilor Daniil ºi Misail. Grota,acel balon de heliu, este un spaþiual enclavizãrii, dar nici pe departeunul sufocant. Este vorba de oizolare care autonomizeazã grotaîn raport cu lumea, mergând pe ologicã epicureicã. Asta nu înseamnãcã în acest spaþiu universulpoetic se desprinde complet delume, ci ºi cautã definirea undevala marginea ei, la fel ca un ascet.Deºi cele douã spaþii, cel delângã foc ºi cel din chilie, potenþeazãdouã tipuri diferite de trãiricare hrãnesc substanþa poeziei,volumul se încheie prin contopireacelor douã locuri într-un singurspaþiu unic, suspendat care presupuneo lepãdare de eul lumescdiferitã de cea a sihaºtrilor, ºianume spaþiul versului: poetul nuare nici o apãrare n afara versului/nici Ochiul de Cucuvea nu are nicio apãrare/ în afara Nopþii/ ºi goleºteîn Dumnezeu tot ce vede. Dacãprin ascetism omul ajunge la sinepe o cale directã, poezia este rutaocolitoare.Cãlina PãrãuÎndreptar imaginarVolumul de poezii Cãlãuza(Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 2012), aparþinândOfeliei Prodan, nãscutã la Urziceniîn 1976, este o extensie oniricovizionarãa temei cãlãtorieiiniþiatice. Declaraþia poetei „amînceput sã scriu din joacã ºi m-amtot jucat ºi mã tot joc” trãdeazãsemnul ludic sub care îi staumajoritatea creaþiilor. Cãlãuzacuprinde patru pãrþi, patru trepteprin care cititorul este coborâtgradual ºi iniþiatic în „lumea dededesubt”.În primul segment poetic,Scurt-Metraje, moartea apare caun stop-cadru final al fiecãruipoem, unde ceea ce surprindesunt fie tendinþele suicidale izvorâtedin sentimente de teamãrefulate, autosugestiile de onaivitate tragicã: „Eu nu o sã mãzbat [...] nu o sã am orgasm selegãna ea uºor la capãtulcordonului”, fie voluptatea morþii:„inspira cu lãcomie gazele deeºapament, în timp/ ce rochianeagrã îi dezvelea coapsele”, orimoartea ca un factum, ca o ultimãpotrivire liniºtitoare.Fragmentarea, cadrele imaginilorextrem de puternice ºi fugitivesunt estetizate aproape cinematografic,prin tehnica primplanuluiunde privirea naratologicãmãreºte imaginea atât cât sãangajeze emoþional cititorul, apoitotul se stinge brusc în moarte.Partea a II-a, Strãinii dintre lumi,prezintã „marea cãlãtorie” pentrucare personajele trebuie sãîmbrace un alt statut, sau mai binespus, sã se dezbrace de statutulde om ºi sã devinã niºte „neoameni”cu trupurile descãrnate,pentru cã în „lumea nouã” în carese pregãtesc sã fie integraþi, numai au nevoie de acestea. TreptatCÃRÞI81

se neantizeazã, se fac una cuCosmosul ºi graviteazã în jurulsoarelui. Cãlãuza e însuºi eulpoetic, care îºi are locul printre ei,dar e ºi cel care se aflã undeva lacapãtul cãlãtoriei, aºteptând sã-iînglobeze pe toþi pentru ca iniþiereasã fie completã ºi sã aibãrepercusiuni cosmice: „eu vã voiaºtepta/ cu gura mea imensã denepãmânteanã/ deschisã ca opoartã.” Spaþiul dintre lumiaminteºte de Purgatoriul lui DanteAlighieri, doar cã aici curãþirea depãcate devine o curãþire ritualicãde suferinþe, prin intermediul uneiapei cathartice dar în acelaºi timpneagrã, abisalã.Stãinul de sus din partea a III-aeste cel care ne întoarce privireaimaginaþiei spre lumea dededesubt, un iad oximoroniccontruit, un loc al liniºtii lipsit de uraºi anxietatea lumii de pe pãmânt.Timpul exterior, mãsurabil, nu maiexistã, ci doar unul interiorizat,calitativ, care pare sã confirmeconcepþia lui Bergson despredimesiunea profundã a timpului ca„duratã-purã”. Dacã iadul eaproape primitor, timpul este ºi elîntors pe dos, încât exterioritateaintrã în interioritate ºi nu i se maivãd efectele: „timpul trece darlimbile ceasului/ sunt nemiºcate[...] unghiile ºi pãrul nu mi-au maicrescut.”Cel bãtrân ºi atoateºtiutor vadeveni cãlãuza strãinului înelementele absconse ale lumii dededesubt. Indentificarea acestuiacu figura paternã adaugã lecturiituºe de o emoþionalitate puternicã:„îmi vede inima ºi mã ia în braþe/mã sãrutã ca pe un copil pierdut/eu plâng de bucurie”.Ultima parte a volumuluiOameni de nicãieri e o construcþiede naraþiuni menite sã surprindãºi sã ofere pilde din situaþiile fictiveale unor personaje ce fac parte dinmarginalul lumii reale, precum:nebunul ce purta un trup de femeiemoartã ºi oarbã în spate, oricizmarul ce are curiozitatea sãintre în „papucii” altuia, dar astfelîºi pierde el însuºi indentitatea.Cãlãuza poate fi citit ca ovariantã subtilã deproblematizare a realului înopoziþie cu imaginarul ori visul,82 sau o contopire stâlcitã între celeCÃRÞIdouã, aºa cum apare în ultimulpoem al volumului, trezvia.Oana AlbAutografe pe un prezentimediatSorin Grecu reprezintã imaginea,aproape obiectivã, a reporteruluifrenetic dedicat Cetãþii ºirealitãþii, dintr-un prea plin dedãruire faþã de semeni, deveniþidintr-o necesitate imediatã cititori,martori ai unor evenimente caredefinesc prezentul prin argumenteale trecutului, aºezate în paginã cadovezi existenþiale. Debutul sãus-a petrecut în urmã cu ani, maiprecis în 1979, în revista Tribuna,dar în timp s-a extins ºi la altepublicaþii, nu numai literare, din întreagaþarã, oscilând între poezieºi reportaj, cãruia i s-a dedicat prinmii de articole, în 22 de ani decarierã jurnalisticã, emisiuni deteleviziune, cu filme etnografice ºiantropologice, cu tentã socialã.Încrederea publicului în SorinGrecu a fost câºtigatã nu numaiprin activitatea propriu-zisã deziarist, dar ºi prin versurile pe carele-a publicat, dintr-un prea plin desentimente. Atunci când cuvintelenu au mai vrut sã se aºeze înpoezie, ziaristul frenetic s-aaplecat asupra reportajului ºi astfeltrei cãrþi ale sale, „Reportajelemele”, „Viaþa lucreazã cu alte date”ºi „Povestiri altfel”, oferã o imaginecu pretenþii exhaustive asupraunor secþiuni de viaþã, considerateadeseori excepþii existenþiale, filede istorie prin rememorãri ale unordestine care nu s-au lãsat înfrântede timp ºi meandre ale istoriei.Multe dintre reportajele sale, saurememorãri din istoria vie aromânilor, dupã venirea la puterea comuniºtilor,pot constitui punctede pornire pentru scenarii de filme,nu numai documentare.Aflat la o maturitate responsabilãa cuvântului aºternut pehârtie, Sorin Grecu reuºeºte sãimplementeze în conºtiinþa prezentuluiresponsabilitatea pentruistorie, pentru întâmplãrile ei, înmãsura în care oferã pagini deeducaþie civicã ºi patrioticã, fãrã afi ostentativ.Un ultim volum, cel dedicatmaestrului violonist AlexandruÞitruº se constituie într-o emoþionantãpaginã de istorie culturalãa Clujului ºi implementeazã ideeanecesarã de a oferi celor prezenþipilde exemplare ºi exemple deviaþã ce pot sã fie urmate, darînainte de toate înþelese în dimensiunealor spiritualã.Sorin Grecu aºeazã tot ceea cescrie, ca ziarist-reporter, în tezaurulcultural al Cetãþii, desenânddestine care au fost ºi provocândistoria la rememorãri mai multdecât necesare.Cornel UdreaClasorul GabrieleiGheorghiºor ºi tânãrafamilie a prozei româneºtiCritica prozei contemporane nise prezintã ca o loterie desfãºuratãîn timp real, unul concentrat,în care se pun întrebãri, se contrazicaºteptãri ºi rãspunsuri(în)vechi(te) cu o vitezã nãucitoare,sarcina criticului fiind de a ordonaaceastã aparentã miºcarebrownianã astfel încât sã o facãinteligibilã cititorului. Aparatul deselecþie al Gabrielei Gherghiºor dinMonograme. Configurãri ale prozeiromâneºti contemporane (Ed. Aius,Craiova, 2012) nu este, însã, unulaleatoriu, ci combinã mai multerigori de lecturã, reuºind sã fietotodatã ºi un text plãcut deparcurs. Dacã fosta iubitã aMaseurului orb din romanulomonim doar „Pãrea sã fieîmpãtimitã de citit. Abia mai târziumi-am dat seama cã prefera sãciteascã decât sã-i pese deoameni“ (p. 68), autoarei nu îi estenecunoscut nimic din ce eomenesc – astfel, referinþeleintertextuale sunt cât se poate dediverse, de la… Miron Costin laForrest Gump, Rimbaud, TheDeer Hunter cu Robert de Niro,Brueghel, Suskind, Platon, toateacestea mai mult sau mai puþinexplicite, prezente fie în text, fiechiar în subtitluri memorabile,dovedind aºadar ºi o vastã cul-

turã. Uneori, referinþele sunt„transparente“ („La Judecata deAcum“, „Fãrãdelegea vaselorcomunicante“, „Gheþarul vrãjit“,„O lume de dincolo de Bine ºi deRãu“ etc.). De reþinut este reacþiaautoarei faþã de problema aºanumitei„generaþii MM“: fãrã falsepudori sau teribilism, cumpãtatã,chiar foarte cumpãtatã pentru oautoare tânãrã, care a „ars“etapele sensibilitãþii artistice ºi numai apreciazã licenþiosul ºiscabrosul în sine, ci le trateazã cape oricare alte categorii estetice,putând sã ajute un text sau sã serateze deopotrivã. Ba chiar, laînceputul capitolului VII, Tentaþiaexperimentului, aceasta deschideproblema exceselor ce au dominatliteratura recentã: fondul este al„unui reviriment compensatoriu alimaginaþiei, în proza româneascãactualã, dupã inflaþia de biografism,de egoficþiuni ºi de exhibãri fãrãnici o mizã ale lubricitãþii fiinþei,tendinþã denumitã generic realismmizerabilist“ (p. 211).Pentru un volum ce reuneºtetexte critice apãrute în diverseperiodice, este interesant deurmãrit reacþia autoarei faþã deproblema „plãcintelor“ publicisticedin Odiseea. Un jurnal pe sãrite:“La final, la ce bun strângerea‘plãcintelor’ publicistice, bune deînfulecat doar fierbinþi ? Rãspunsule simplu – pentru pãstrareamemoriei. Oamenii de mâine vorputea cerceta trecutul nu numai dinmanualele de istorie, ci ºi din cãrþilecare adunã vâltorile presei de azi.“Istoria, mai ales a literaturii, se facescriind despre ea. Edificator pentruacest volum, mai unitar decât s-arcrede la prima vedere, estemomentul reîntâlnirii cu un scriitor,comparat cu cel al receptãriianterioare; o regãsim în volum peFlorina Ilis cu „Coborârea de pecruce“, pe Constantin Stan cu„Gerda“ ºi „Trãieºte ºi mergi maideparte“, dar ºi pe GabrielaAdameºteanu cu „Întâlnirea“ ºi„Provizorat“. Se obþine, astfel, oanumitã coerenþã a demersuluihermeneutic ºi a criteriilor folosite.Analizele succinte, expresive„medalioane“, nu se sfiesc sã damnezesau sã elogieze hotãrât (veziverdictul pentru „Femei sub uncopac roºu“ de Maria Tacu), deºide cele mai multe ori poziþia esteuna neutrã, ce se doreºte a fi maimult a analistului, a (re)cititoruluidecât a judecãtorului. Ocazional,verbalizarea metaforicã alunecãdinspre formulele memorabileînspre un anume patetism alexprimãrii: „Retras în ‘bârlogul’ lui,unde îºi oblojeºte rãnile invizibilecu pansament fotografic“ (p. 146),„Mãrturisesc cã am plimbat carteaaceasta cu mine la mare [..]. N-amcitit un rând acolo – marea mea,de oriunde, e visare purã“ (p. 154).Criticul rãmâne ºi se dezvãluiecititorului ca om – dilematic, ce-idrept.Confruntând cititorul cu romanulromânesc al ultimilor opt ani,ramificat în viziuni atât de diferiteîncât abia se ghiceºte uneoriînrudirea dintre ele, volumul seaseamãnã cu acel clasor al erouluidin „Cartea ºoaptelor“ de VarujanVosganian care serveºte dreptalbum de familie. Privirea sinteticãreconstituie imaginea unor „oamenifoarte chinuiþi (‘de albul hârtiei’)“ (p.144), tot aºa cum Varujan exploraraporturile aparenþã-esenþã („Subtrãsãturile întunecate ale lui GamalAbdel Nasser trebuia sã ghicescchipul delicat al Luizei“) ºi vocilediferite ce se contopesc în poveste:„Timbrele cele mici, cu litereslavone, povestesc despreOvanos, […], care abia îºi ducezilele într-un azil de bãtrâni dinSilistra. Timbrele sunt lipite strâmb,nu mai vede bine ºi chiar scrisul,aºa crede bunicul, nu mai e al lui,îºi dicteazã misivele altcuiva“(Cartea ºoaptelor, p. 53).Printre altele, ceea ce faceautoarea în acest volum panoramic,dar nu în mod necesar fragmentardeoarece împãrþirea peteme încheagã viziunea acesteia,este sã apropie critica de ritmul(intens al) cetãþii, fãrã a odevaloriza ori a vulgariza însã.Recititoare pasionatã, GabrielaGheorghiºor problematizeazãdiversitatea formelor de prozãcontemporanã româneascã; de ceunele cãrþi nu au mãsele de minte,ce se câºtigã când se pierde unrinichi ºi, nu în ultimul rând, sunt lafel de valabile estetic romanele cusemne distinctive ce provoacãaºteptãrile cititorului amator sau deprofesie? Semnatara volumuluicautã lucid un sens al textelorcomentate, dar ºi unul al literaturiicontemporane care le cuprinde. ªi,nu de puþine ori, reuºeºte sã îlgãseascã ºi sã explice cititoruluiîncotro se îndreaptã romanulromânesc. Sã sperãm cã o vaface ºi în anunþatele “Monogramepentru poezie“ ºi “Monogramepentru criticã ºi istorie literarã“.Cristina DiamantDicþionar metaforic prêt-àporterCârtiþa de mansardã (Casa deediturã Max Blecher, Bucureºti,2012) e cartea unei femei. ªi dacãlucrul acesta nu transpare printretoate oasele, carnea ºi mãruntaieledin cartea Teodorei Coman, nimicdin ce e tomul de debut al poeteinu mai are sens în ecuaþie. Pentrucã autoarea pune de-o parte ºi dealta a egalului tot ceea ce gândeºteca fiind al femeii universale,respectiv tot ceea ce gãseºtepotrivit printre figurile limbajului.Teodora Coman traseazã ununivers domestic feminin, faptpentru care pledeazã Rita Chirian,respectiv Mihaela Ursa (cele douãvoci de autoritate ce însoþescvolumul pe coperta a IV-a);trasarea nu se face, însã, înperimetrul femeii ce simte o lume,într-o lume, ci mai mult în zonalimbajului poetic. Pânã la urmã, nicifemeia construitã în volum nu maiprea are a face cu femeia dintr-ununivers domestic tipic feminin –cãci îmbrãcatã în atâtea metafore,himerã e pe alocuri femeia dintrecopertele cãrþii.Universul complet marcat defeminitate se învârteºte întreembleme cotidiene precumgeanta, rochiile, ºuviþele pãrului,ridurile, rana din ureche la purtareaunui metal oxidabil, oja cãzutã,piciorul rãnit de pantof ºi alteimagini ale suferinþei zilnice. Nu-ivorbã, Teodora Coman nu este ofeministã declaratã în aceastãcarte de poezie, deºi transpare dinunivers „o lipsã a frãþiei de sângedintre femei”. Apocalipsa – poeziacare sfârºeºte cum nu se poatemai nimerit lumea poeticã dinCÃRÞI83

volum – e o ultimã „epilare”, „raderea lumii” de pe pãmânt (metaforelesunt ale autoarei). Declarativ ospune Teodora Coman: „va fi o zia femeii”.Cotidianitatea intrã ºi în sferacliºeelor postmoderne, iar temelesunt, poate cum nu ne-am aºteptade la o poetã ce pare în primul rândvizionarã, culese direct din sevazumzetului strãzii. Creditul luat doarcu buletinul, reclamele TV carepromit marea cu sarea, lipsa deprotecþie a datelor personale,libertatea prost înþeleasã stau laantipodul imaginilor vâscoase,violente, viscerale, dintre care unaexemplificatoare – chiar ºi pentruconstrucþia la þanc a limbajului – arputea fi „uitarea nu e o clismãsuficient de puternicã pentrucreier”. Limbajul contribuie, dinpãcate, chiar ºi când nu e vorbade resemantizarea sau ironizareacliºeelor cotidiene, la construireaunei dimensiuni artificiale auniversului poetic. Chiar dacã niciimaginile viscerale nu convingprea mult, mai supãrãtor e sãciteºti construcþii precum „privirease întinde mai mult decât îi epleoapa” sau „sufletul care seîngroaºã odatã cu gluma”.Autenticã este, însã, TeodoraComan în altã parte. Panglica genþiitrecutã peste sâni este panglicaneagrã peste fotografia decedatului,sânii sunt sterpi, seci,uscaþi – fãrã lapte – niciodatã întroecuaþie a sexualitãþii, ci veºnicca ranã a maternitãþii nematerializate.Tulpine putrezite aleunor flori mult stãtute în lapte, cuie,nasturi sunt metaforele inventiveale sânilor, puternic interiorizate depoetã ºi de un ecou real, în cititoarecel puþin – „cu ce bucurie îmiaºtept laptele”, „sub oja cãzutãfetiþele încã se mai viseazã mireseºi mame”.Dincolo de oximoronul din nouprea cãutat din titlu – cârtiþa de subpãmânt ajunge în înãlþimeamansardei care e însã mai multpod întunecos decât open-spacecu ferestre spre cer, TeodoraComan reuºeºte sã aºeze subacest titlu, ce-ºi îndeplineºte cusucces, totuºi, rolul de incitator,universul cotidian al unei femei.Chintesenþa volumului rãmâne84 imaginea poziþiei embrionare,CÃRÞI„prima îmbrãþiºare pe care o înveþie cea a genunchilor în singurãtate”,cãci Teodora Comanvorbeºte cel mai convingãtordespre posturile ei intime,nealterate de vreo pozã socialã.Andreea CoroianGheorghe Crãciun– arestulkathartic al scrisuluiMãrturisind cã l-a definit întotdeauna„foamea de scris”înþeleasã ca „foame autoantropofagã”,Gheorghe Crãciun acunoscut fascinaþia transgresãriilimitelor trupului si literei, adâncindîn literaturã tema corporalitãþii, prinsondarea posibilitãþilor de raþionalizarea corpului prin limbaj,sintetizate într-un adevãrat pariuexistenþial: „Pariul meu nu are invedere trupul pur ºi simplu, ci posibilitateade a scrie trupul, fãrã a-lalfabetiza. Aceastã încãpãþânarea mea de a crede cã dincolo delimbajul curent se aflã un alt limbaj(exclusiv psiho-senzorial) saumãcar posibilitatea de a-l inventa”.Trupul º litera – explorãri criticeîn biografia ºi opera lui GheorgheCrãciun (coord. Andrei Bodiu ºiGeorgeta Moarcãs; editura CasaCãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2012), se dovedeºte a fi nu doar ocarte omagialã, dedicatã prozatorului,teoreticianului, eseistului,criticului, autorului de jurnal,profesorului Gheorghe Crãciun, ciºi o privire cuprinzãtoare asuprasemnificaþiilor operei acestuia, undemers hermeneutic de mare forþã,întrunind studii aparþinând unorcercetãtori, profesori ºi doctoranzidin mai multe centre universitare:Bucureºti, Suceava, Baia Mare,Oradea, Braºov, sub coordonarealui Andrei Bodiu ºi GeorgetaMoarcãs. Într-o parte introductivãa studiului critic, A. Bodiu motiveazãstructurarea acestuia îndouã pãrþi: „Gheorghe Crãciun,prozator ºi autor de jurnal”;respectiv „Gheorghe Crãciunteoretician, eseist, critic literar”,înaintând ideea unui “mozaictematic” centrat pe surprindereaparticularitãþilor scrisului acestuia,cãruia autorul i-a conferit statutul deact existenþial, dar aparþinând thanaticului,în egalã mãsurã: „Poftade scris þine de viaþã ºi de moartedeopotrivã... ea însceneazã în paginãutopia lumii de dincolo. Scrisuleste aceastã lume. Lumea dedincolo de mâna care se zbate subochi pentru a prinde conturulliterelor.”Arãtând continuitatea desensibilitate intelectualã dintrecritica literarã a generaþiei ’60 ºicreaþia literarã a generaþiei ’80,Caius Dobrescu relevã modul încare Gheorghe Crãciun personalizeazãtema corpului, disociindusede discursul textualimuluifrancez. Adrian Lãcãtuº se opreºteasupra configuraþiei programuluiestetic promovat de Crãciun ºigeneraþia sa, ca fiind unul “aldeschiderii culturale totale, profundliberal”.Alexandru Muºina identificã înevoluþia artisticã a lui Crãciun ºasecuvinte-cheie, esenþiale, nu doarpentru decodificarea operei acestuia,ci ºi pentru înþelegereapostmodernitãþii: sintaxã, fotografie,rescriere(resemantizare), corp,autor, singurãtate, insistând asupratemelor majore abordate de autorîn efortul de explorare a noii lumi,cea a “ultimei frontiere”, a lumiisimþurilor, a propriului corp ºi apropriei biografii, în dorinþa dea tãlmãci prin scris “icoana încuvinte”.Virgil Podoabã analizeazã intuiþiagreacã asupra erosului înoperele lui Crãciun, acea “nostalgiea continuitãþii pierdute” (G.Bataille) ce caracterizeazã simplitateafiinþei. Andrei Bodiuconsiderã jocul subtil al intertextualitãþii,promovat de Crãciun,drept o “pluralitate fertilã” ce conferãexperimentului sãu literartensiune, valoare, asumarea destinuluide scriitor. Metafora “captivitãþiiîn text” – “ºi eu sunt uncocoloº de carne într-un ghemotocde hârtie” e interesant asociatãde Liliana Truþã cu o androginietextulã, care aduce salvareaautorului prin personaj. RuxandraIvãncescu susþine cã trãirea corporalãeste refãcutã cu ajutorulficþiunii, în opere literare ce tind spretotalitate, spre unirea contrariilor;dacã Compunere cu paralele

inegale e înþeles ca utopie aromanului absolut, Pupa russa eproiectul unui personaj total,androginic – “Leontina sunt eu. Euºtiu cã în carnea fierbinte a fiecãreifemei singure se aflã ascuns unbãiat, un bãrbat, un domn Leoncare se teme de moarte.”(Gheorghe Crãciun)Toate studiile reunite aicidovedesc o aplecare minuþioasãasupra acestui experiment literar,de cãutare a unui limbaj personalºi a unei viziuni corporeificate, încare lumea trupului ºi lumeatextului stabilesc o zonã de conflictºi de reconciliere, analizândvârstele corpului biologic ºi textualîn opera lui Gheorghe Crãciun.Autorul avea convingerea cã„scrisul nu elibereazã, el aresteazã”,iar personajele sale suntalter-ego-uri cu aceeaºi configuraþieintelectualã, devastate deexperienþa scris-cititului ºi de ceaa fragilitãþii corporale, a trupuluimãcinat de cuvinte, traversândtimpul chiar prin substanþa scrisuluisãu.Claudia MureºanCitindu-l altfel peEminescuPe Silviu Mihãilã îl întâlnimpentru prima datã în ipostaza decreator artistic, debutând învolumele de versuri, la care esteco-autor, Versuri pentru mai târziuºi Din cerurile albastre. El reu-ºeºte, însã, sã alterneze vocaþieisale poetice ºi una de cercetãtorºtiinþific în domeniul criticii ºi istorieiliterare româneºti, vocaþiecare este trãdatã ºi de formareasa profesionalã, el absolvind unmasterat de studii literare româneºtiîntr-o ºcoalã clujeanã ºi fiind,în prezent, doctorand în filologie alUniversitãþii “1 Decembrie 1918”din Alba-Iulia. Deºi, în activitateasa de cercetãtor se numãrã în jurde 50 de studii de criticã ºi istorieliterarã, publicate în revisteculturale de seamã din þarã,momentul care marcheazã vãditacest câmp de activitate estelansarea primul sãu volum decriticã ºi istorie literarã, intitulatIoana Em. Petrescu, citindu-l peEminescu. Note. Arhive. Documente(Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013).Pornind încã de la titlu putemintui faptul cã studiul pe care SilviuMihãilã ni-l propune nu respectãtiparul de cercetare literarã cu caream fost familiarizaþi, în sensul încare el nu plãnuieºte o confruntaredirectã cu opera eminescianã, ciproiecteazã o întâlnire cu aceastamediatã de criticului literar IoanaEm. Petrescu, un reputat eminescologromân. Practic, Silviu Mihãilãîncercã sã reconstituie laboratorulde creaþie al exegetului literarpentru a descoperi cum îl citeaIoana Em. Petrescu pe Eminescu,slujindu-se, în acest scop, deadnotãrile culese de pe margineapaginilor volumelor din fondul decarte Popovici-Petrescu, aflat înposesia Bibliotecii Judeþene“Octavian Goga” din Cluj-Napoca.Totodatã, demersul sãu nu seopreºte aici, ci pentru a putea sãse strecoare mai adânc în acestlaborator de creaþie, cercetãtorulîºi centreazã lucrarea pe un aldoilea nucleu ideatic, ºi anume:Cum citea Ioana Em. Petrescueminescologie? Prin urmare, înstudiul sãu Silviu Mihãilã doreºtesã restuie un dosar interpretativ aladnotãrilor Ioanei Em. Petrescudintr-o dublã poziþie a voceicititoarei în timpul lecturii: voceacriticului literar ºi vocea eminescologului,în particular.Pentru a putea rãspunde laprima dintre întrebãrile în jurulcãreia graviteazã cercetarea,respectiv cum îl citea Ioana Em.Petrescu pe Eminescu, autorulporneºte de la o problematicã maigeneralã, ºi anume: cum citeaIoana Em. Petrescu, raportânduseîn acest sens la polemica cuRosa del Conte. Continuã, peurmã, prin a ni-l oglindi pe MihaiEminescu în lectura exegetei, întrebuinþând,în acest demers, adnotãrilede pe volumul de versuripe care îl avea la fiecare curs:Poezii. Aceastã iniþiativã aîntâmpinat unele dificultãþi,deoarece volumul de poezieeminescianã nu este bogat înadnotãri. Totuºi, reuºeºte sã identificecâteva pulsaþii ideatice carese vor regãsi în Cursul Eminescuºi în volumul Eminescu-poet tragicale Ioanei Em. Petrescu. Într-oultimã parte a lucrãrii, ne invitã la olecturã a eminescologiei bazatã peadnotãrile exegetei, culese, de dataaceasta, de pe marginea paginilorvolumelor de eminescologie dinfondul de carte Popovici-Petrescu,destãinuind modul în care voceacititoarei dialogheazã cu ideileexprimate de unii critici literari,precum ªtefan Cazimir ºi MateiCãlinescu.În tot acest demers, voceacriticã a tânãrului cercetãtorreuºeºte sã se facã adeseoriauzitã, demonstrând cã statutulsãu nu este numai acela de simplumoderator. Alterneazã tezelorcritice pe care le prezintã propriileconcepþii, care merg fie la unisoncu acestea, fie în contradicþie,argumentându-ºi de fiecare datãopþiunea.Autorul a adãugat la finelevolumului sãu copii dupã textele încare se regãsesc adnotãrile fãcutede Ioana Em. Petrescu pe careacesta le-a utilizat în construcþialucrãrii sale, facilitând astfel periplunostru, ca cititori ºi/sau critici literariîn laboratorul de creaþie alreputatului eminescolog.Ioana Em. Petrescu, citindu-lpe Eminescu. Note. Arhive.Documente.este, aºadar, un studiuinovator în peisajul românesc alcercetãrii literare, propus de untânãr cercetãtor, cãruia i s-ar puteaimputa doar un soi de citareexcesivã, fireascã oarecum unuiastfel de studiu. Fãrã a aveaexigenþa unei lucrãri care ar trebuisã se afle în bibliografia obligatoriea unui eminescolog, studiul arputea fi o lecturã utilã tuturor celorcare sunt interesaþi sã-l studiezeîndeaproape pe Mihai Eminescu.Totodatã, poate fi un ghid temeinicîn desiºul de criticã literarãeminescianã, deoarece izbuteºtesã denunþe lipsa de deontologieprofesionalã, devierea de pefãgaºul exegetic, erudiþia fastidioasãºi exaltarea elucubrantã aunor eminescologi, precum ºi sãaprecieze unele teorii pertinente aleacestora.Florina RusªCÃRÞI85

,, Parabolele lui Iisus (II)(Adevãrul ºi povestea)Tudor CãtineanuB- Metoda ºi stilulMetoda, folositã (cu folos) decãtre Domnul Andrei Pleºu, este,chiar în propria-i mãrturisire, Metodahermeneuticã, asociatã cuFenomenologia. Aici nu trebuie sãne gândim neapãrat, sau în primulrând, doar la celebra “punere întreparanteze”, teoretizatã de Husserl,deºi este prezentã ºi ea în toatedelimitãrile (critice) ale autorului.Ne putem gândi, în primul rând, lacompoziþia cuvântului “fenomenologie”.Acesta, dacã îl despicãm,este compus din “fenomen” ºi“logicã”, deci este vorba aici de o“logicã a fenomenului”, nu a uneientitãþi abstracte, conceptuale.Concretul (cã este un “obiect”, sauo “fiinþã”, sau o “situaþie”, sau o“relaþie”) este unic ºi specific, deciireductibil la altceva decât el însuºi.Vrând sau nevrând (vrândnevrând),aici autorul cade în ceeace J.P.Sartre a numit “Paradoxullui Kierkegaard”. Kierkegaard aafirmat cã fiinþa umanã, adicãOmul ca Individ, este unic ºiireductibil la orice altceva decât elînsuºi. Dar aceastã “Unicitate”este, totuºi, exprimatã prin cuvinte,care sunt, prin chiar natura lor,universale. Dar autorul “Parabolelorlui Iisus” iese din acestparadox, întrucât dânsul pune înjoc, nu “concretul empiric”, perceptibilacum ºi aici, ci “concretulsemnificativ”, care are sens sausemnificaþie (deci, are “rost”, sau“noimã”). Aici intrã deja în joc unexcepþional simþ al nuanþãrii ºi alnuanþelor, al diferenþierii ºi al “diferenþialelor”(fie ele “divine”, sau“profane”). Altfel spus, la domnulAndrei Pleºu, aºa-numita “raþiuneconceptualã” devine “raþiune intuitivã”.De aici, ºi o serie întreagãde delimitãri, uneori numai “critice”,alteori de-a dreptul drastice ºipolemice. Intrã aici, în vizorul critic,întreg aparatul conceptual tradiþional,sau clasic: “Metoda” ºi86 “Sistemul”, “Conceptul”, respectiv,,“Concepþia” (dacã ele sunt abstracte),“Formalismul” (“Formalizarea”)ºi “Empirismul”(“Empiria”), “Deducþia”ºi “Inducþia”, chiar “Sensul” ºi“Semnificaþia”, în mãsura în careacestea sunt conotate, respectiv,dacã au un substrat de naturã“ideologicã”. “Ideologia” este un felde “naturã denaturatã” ºi ea esteduºmanul numãrul unu (i-am puteaspune ºi “duºmanul de clasã”) aldomnului Andrei Pleºu. Toþi aceºtitermeni (respectiv, concepte), lacare se adaogã ºi alþii, sunt calificaþicu cele mai severe epitete,între care menþionãm doar:“artificial”, “steril”, “demagogic”,“liniar”, “mecanic”, “reductiv”,“parþial”, “sãrac”(este vizatã maiales “sãrãcia de conþinut”). Dupã“Ideologie”, ºi ca “doi tâlhari” absolutpericuloºi, stau “Sistemul” ºi“Metoda”. Autorul cãrþii îl invocã ,la o paginã anume, ºi îl evocãfiresc admirativ, pe marele BlaisePascal. Dar se referã numai la unfragment din textul pe care Pascall-a scris, dupã faimoasa (fascinanta)lui Revelaþie, adicã la fragmentulîn care Pascal vorbeºtedespre “Dumnezeul viu” (“Foc”) înreplicã faþã de “Dumnezeulsavanþilor” (unde , probabil cã estevizat Descartes). Dar, totuºi,Pascal este acela care a fãcutdistincþia clasicã dintre “spiritul defineþe” ºi “spiritul de geometrie”.Preponderent, (deci, nu credem cãºi exclusiv) pe “spiritul de geometrie”a mers, cu siguranþã (înambele sensuri ale expresiei “cusiguranþã”), numai Descartes.Pentru Pascal, relaþia dintre celedouã modalitãþi (sau cele douã“Cãi”) ale Spiritului, a fost ºi arãmas o Problemã (problemã,rãmasã “deschisã” ºi azi). Deci nuopþiunea între cele douã moduri(modalitãþi) ale aceluiaºi Spirit, cimodul în care ele pot fi conjugate,este ºi rãmâne Problema. ªiconjugate (sau “înjugate” lacãutarea soluþiei) , nu în manieralui Kant (cu “restul antinomic”), ºinici în maniera lui Hegel (cu“sinteza integrativã”), ci într-o altãmodalitate, nu se ºtie care (X).Cãci dacã “spiritul de geometrie”estescos “afarã” pe“uºa”(“poarta”) din faþã, el poateintra, se poate strecura pe “uºa”(“poarta”) din spate (numitã ºi “deseviciu”). Credem cã un astfel defenomen (numai în aparenþã“paradoxal”) se petrece ºi în cazulcãrþii “Parabolele lui Iisus”, elaboratã(deci ºi implicit “construitã”)de cãtre domnul Andrei Pleºu. Înîntregul ei, cartea este echilibratã,ºi aici avem în vedere echilibruldintre cele douã mari “Pãrþi”, menþionatedeja, ºi care pot fi numite“Partea constructivã” ºi “Parteacriticã”. Dacã avem în vedere cãelementul “critic” este diseminat ºiîn prima “Parte” (constructivã),atunci echilibrul iese suplimentarîn evidenþã, în “relief”. Numai cã nueste vorba de un echilibru “mecanic”,schiþat “a priori” ºi apoi completat,ilustrat, ci de un echilibru“dinamic”, care se autoregleazã dinmers, prin deplasãri de accente.Existã ºi aici – ca sã vorbim înlimbajul geometriei – ºi o Simetrie,dar aceasta este însoþitã de o“abatere de la Simetrie”, prindeplasarea accentelor, într-unsens sau altul, potrivit contextului.Domnul Andrei Pleºu este ºi estetician(implicit, artist) ºi ºtie mai binedecât orcine cã aceastã “abatere”(sau “declinaþie”) de la Simetrie,elaboratã în perioada clasicã aculturii eline, se numeºte “Secþiunede aur” sau “Proporþie divinã”.Echivalentul ei etico-politic este“Echitatea”, care se bazeazã nupe Simetrie (egalitatea ca “egalitarism”),ci pe Proporþie (realizareaegalitãþii în condiþii de nonegalitate,inegalitate). Cititorulatent, poate sesiza intuitivprezenþa unui ritm interior, îndesfãºurarea discursului cãrþii.Numai cã acest “ritm interior” nueste însoþit ºi de rimã, care prindefiniþie este “exterioarã” ºi“perfect simetricã”, iar excepþiile,cum este Mihai Eminescu, întãrescRegula. Ceeace ar putea însemnacã aceastã carte, în întregul ei,este ºi o formã retoricã (decidiscursivã) a ceea ce “practicapoeticã”, împreunã cu Estetica

inerentã, numesc “Versul alb”. Înacest sens, numai cãtre jumãtateacãrþii, am sesizat un fenomeninteresant, la nivelul exprimãrii, alexpresiei. Este vorba de regimulspecial al sinonimelor, care –conceptual – definesc determinaþiilesau proprietãþile a ceva saualtceva. Este vorba de folosirea –cu referinþã la orice “entitate” – ºifolosire constantã, sau frecventãstatistic, a unui numãr de treiadjective. Înainte de a mãsurafrecvenþa, ne gândeam, logic ºiipotetic: Domnul Andrei Pleºu esteun maestru al nuanþelor, deci ºi alsinonimelor (oricare sinonimie esteparþialã). Deci, dacã folosim doarun singur epitet (fie acesta ºi o expresieadjectivalã sau o expresieadverbialã), este “prea puþin”, cumar spune Aristotel, ºi ne îndepãrtãmde concretul, care este înel însuºi diferenþiat, deci nuanþat.Dacã folosim sistematic douãepitete, acest fapt lingvistic poatetrimite, în interior, spre dualitate ºidualism (dacã nu neapãrat ºi spreantinomie). Dacã, însã, folosim patruepitete (ceea ce numai foarterar se ºi întâmplã), deºi ele ne potevoca tacit, cele “patru punctecardinale”, începe sã fie cam mult.Iar dacã folosim mai mult de patruepitete, intrãm în, tot aristotelicul,“prea mult” (Aici notãm numai înparantezã cã Aristotel gândea înmatricea numãrului patru, cu deschiderevirtualã cãtre cinci). Altfelspus, sau în corolar, dacã folosimun singur epitet riscãm sã cãdemîn tautologie (A este A), iar dacãfolosim mai mult de patru epitete,riscãm sã cãdem în “risipã” ºi înhaosul inerent ei. Probabil cã deaceea opþiunea autorului merge pematricea (ne-hegelianã) a lui trei.Ilustrãm aceastã ipotezã doar cuun eºantion restrâns de exemple.Aceastã ilustrare este, desigur,aleatorie ºi nu se referã la conþinuturi,decât nominal, deci numaica numire a temei caracterizate.Despre Credinþã se spune, maiîntâi în expresie negativã, apoi înexpresie pozitivã: “Credinþa nulucreazã cu certitudini imobile, nuse raporteazã la tranºante “vecinãtãþi”orientative, nu construieºte peevidenþe. Ea este, dimpotrivã, unpariu pe inevidenþã, un mod de atrãi în lipsa garanþiilor ultime, întensiunea unei expectative fãrãtermen”( p.140). Avem situaþii – ºinu puþine – în care fiecare termendin tripletã este însoþit ºi de termenuldual. Despre “tipul uman”produs de Instituþia Bisericii, “un tipgreu digerabil”, se spune cã este“capabil sã practice în acelaºitimp, peroraþia pioasã ºi lãcomiaachizitivã, smerenia de suprafaþãºi vanitatea de fond, distanþarea delume ºi patima puterii ºi a instalãriilumeºti” (p. 111). Sau, aceastã “sumedeniede parohi ºi teologi vorbescdespre “Biserica noastrã” cumvorbeau activiºtii de pe vremuridespre partid sau cum vorbescgaiþele patriotice despre þãriºoarã:exaltat, encomiastic, lacrimogen.Triste probe de slavã deºartã”(p.154). Aici, toþi cei trei “subiecþi”(colectivi) sunt “altoiþi” cu cele treiepitete, sau însuºiri. În subcapitolul,cu titlul semnificativ ºi el:“Somn, Veghe, Noapte”, avemunul dintre înþelesurile prezenþeiDivinului, în chiar mediul Nopþii,întrucât: “Noaptea e, cu alte cuvinte,unul din modurile de apariþieale divinului, atmosfera providenþialãa speranþei, a credinþei, arugãciunii” (p. 159). Cu referinþã laRugãciune, suntem asiguraþi cã:“Nimic, nici o cutumã de “bunãpurtare”, nici o regulã de “etichetã”,nici o reþinere “convenþionalã” nupot fi invocate pentru a amâna, saua suprima, impulsul de a te ruga”(p. 171). Aici falsa interdicþie esteuna (“Nimic”) dar ea se cristalizeazãîn trei forme, sau cu treinuanþe distincte . Apoi, “eroii umili”,asupra cãrora se concentreazã“atenþia ºi mila lui Dumnezeu” suntºi ei trei (clase, prin sinecdocã):Vãduva, Orfanul ºi Strãinul. Aiciadjectivele sunt substantivizate.Apoi, etimologic, “talantul” devine“talent”, încât: “a-þi valorifica “talantul”înseamnã “a-l pune lalucru”. Dar aceastã expresie (“apune la lucru”) este prea generalã,încât ea este tot triplu determinatã:“a-l administra astfel încât el sãrodeascã, a-l potenþa ºi a-l multiplica”(p.178). Dimensiunea numitãºi “axiologicã” (“axul” evaluãrii, alestimãrii) însoþeºte constantdiscursul reflexiv, încât aproape lafieare pas mare, este reliefat ºiNegativul, abaterea, declinaþiagravã. De aceea: “Îngânareamecanicã, pioasa tezaurizare,fãrã participare, fãrã dezbatere ºiîmbogãþire interioarã, nu e un actde credinþã, ci unul de înregimentareanonimã” (p.178). DuhulSfânt, care este o ipostazã a SfinteiTreimi, are El Însuºi, un triplu rost,întrucât: “Duhul e un agent multiplicator,o avere pusã în act, unpotenþial de îmbogãþire practicnelimitat” (p.180). Dupã ce va intraîn Ierusalim, Isus se va confruntacu trei adversitãþi: “Acum va avealoc confruntarea supremã cu maimariicetãþii, cu fidelitatea ucenicilorsãi, cu moartea” (p.181). Apoi,anumite exegeze moderne facabstracþie de “spiritul” Parabolei ºi“multiplicã litera scrisã pânã ladesfigura-re. Ea nu mai este luatãca dat, ci ca pretext. Nu e valorificatãîn substanþa ei, ci e înlocuitãprintr-o “construcþie” arbitrarã,de naturã sã dea satisfacþieunei mode, unei ideologii, uneiideosincrazii a interpretului ºi avremii sale” (pp. 182-183). Ne întâlnimºi cu situaþii mai complexe,în care intrã în joc doi termeniextremi, fiecare dintre ei avândtripleta lui specificã: “Orice lecturãare traseul accidentat al unei aventuriîntre douã extreme: extremacuminþeniei sterpe, a dãscãleliineinspirate, repetitive (ilustrate dinpãcate, de o mare parte a cleruluifuncþionãresc, adumbrit de o mediocrãrutinã), ºi extrema bãtãii decâmp, la limita ereziei, a ideologiculuiobsesiv, a ingeniozitãþiidezlãnþuite frivol, de dragulefectului insolit”( pp. 182-183). Încorolar, la aceastã secvenþã, “spiritulde geometrie” eliminat printãcere sau declarativ, pe “uºa”(“poarta”) “din faþã”, se întoarce pe“uºa” (“poarta”) din “spate”. Esteadevãrat – ca sã dezvoltãmmetafora – cã se întoarce nu ca“geometrie euclidianã”, ci înipostaza “geometriei ne euclidiene”,care opereazã cu “diferenþiale”,dar ºi cu “integrale”.Prima geometrie este valabilã pespaþiul “plan” (pe “suprafaþaplanã”), a doua se aplicã la“volume”, adicã la “sferã”. ÎncãNicolaus Cusanus a intuit trecereade la prima la cea de a douageometrie. În prima teorie (ºiviziune), douã linii paralele nu seîntâlnesc nici la infinit, în a doua,87

toate “meridianele” de pe o sferãcumeste Sfera Pãmântului-, fiindparalele în punctul de incidenþã alor cu diametrul, se întâlnesc în ceidoi poli ai Sferei pãmânteºti. Acestenunþ este o variantã superioarã apragmaticului :”Toate drumurile ducla Roma”, Roma fiind centrul“Imperiului”. Un înþeles similar areºi enunþul lui Iisus: “Eu suntAdevãrul, Calea ºi Viaþa”, enunþcare vizeazã chiar “Împãrãþia” luiDumnezeu. Numai cã, potrivit uneiadmirabile definiþii scolastice:“Dumnezeu este un cerc cucentrul pretutindeni ºi cucircumferinþa nicãieri”. Sã maimenþionãm în finalul acesteisecvenþe, cã ,dincolo dediferenþele de viziune ºi limbaj, unstudiu de specialitate ar puteadezvãlui elementul de consonanþã,de corespondenþã, dintre motivul(leit-motivul) triadei retorice adomnului Andrei Pleºu ºi"antinomia transfiguratã” a luiLucian Blaga, cu diferenþa majorãcã la Lucian Blaga "diferenþialeledivine” sunt cuprinse în "integrale”.Ultima ºi cea mai cuprinzãtoare"Integralã” este "Marele Anonim”,categoric distinct faþã de "Dumnezeulviu” ("Foc”!) al lui BlaisePascal ºi al domnului Andrei Pleºu.Se ºtie cã aceastã diferenþãmajorã a fãcut obiectul polemiciirãsunãtoare dintre DumitruStãniloaie ºi Lucian Blaga, primulfiind Teolog, al doilea fiindMetafizician, amândoi fiind laaceeaºi înãlþime.În pofida rezervelor faþã deMetodã (asociatã, este adevãrat,cu Sistemul fix, încremenit),Domnul Andrei Pleºu recurge,totuºi, la o Metodã, pe care oºi declarã explicit: “Metodahermeneuticã”, asociatã cuhusserliana Fenomenologie. Ammenþionat înainte cã “Fenomenologia”,dacã o disociemanalitic, ne poate da “Logicafenomenului”, care este o bunãdescripþie ºi a hermeneuticii. La opaginã ceva mai târzie, autoruldefineºte simplu aceastã metodã.Cu referinþã la Parabola “Talanþii”,autorul noteazã: “În ultimã instanþã,parabola de faþã e ºi o parabolãdespre miza hermeneuticii. Ceface, în definitiv, comentatorul unui88 text? Ia textul ca dat ºi sestrãduieºte sã scoatã la luminãbogãþia lui, iradierea lui potenþialã.Hermeneutul multiplicã textul, îlpune “la lucru”, îl restituie cititoruluinu doar în realitatea lui, ci ºi înposibilul lui. E un gest riscant”(p.182). E “riscant”, desigur, pentrucã Filosofia distinge între"posibilitãþile concrete”, care suntacum ºi aici, iminent realizabile, ºi"posibilitãþile abstracte”, care suntrealizabile altcândva ºi altundeva,sau sunt pur ºi simplu irealizabile (sunt utopice ) Sau, potrivit uneizicãtori savuroase din Sud: “Existãposibilitãþi care se poate ºiposibilitãþi care nu se poate”.Aºadar, hermeneutul pleacã de laun “text”care este “dat”, deci estedelimitat precis, sau este“circumscris”. De aici ºi metafora“Cercului hermeneutic”. Hermeneutulnu iese din acest “cerc”, înafara lui, în exteriorul lui, ci seadânceºte în interiorul lui, îidezvãluie sensurile sau semnificaþiilemai adânci, implicite ºi“mute”, îl face sã “vorbeascã” dela sinele lui. Folosind un tripletconceptual, aici am putea spunecã: din “text”, hermeneutul coboarãîn “subtext”, dar nu iese ºi în“context”, fiind limitat de “circumferinþa”cercului.La fiecareParabolã, autorul pleacã de la celepatru “Texte” de bazã (“voci”) aleEvangheliºtilor. Iese “în afara lor”doar cu sursele , suplimentare saucomplementare, care tot la “Texte”trimit. Apoi, “Textele” sunt analizateminuþios, pânã la ultimul “cuvântcuvinþel”,pânã la semnele lordiacritice. Pe aceastã “cale” suntreliefate sensurile ºi semnificaþiile:unele evidente, altele ascunse,unele reale, altele doar posibile.În limbajul nostru, Textul este“fundalul”, iar interpretarea lui dã"relieful” sau “reliefurile”. Autorul,cum spuneam, nu iese din Text înContext, ºi de regulã, aceste“ieºiri”, ale altor exegeþi, sunt cotateca “Ideologie”. Acum, Cercul estecerc, încât, prin definiþie, el nuîºi poate mãri sau micºora“circumferinþa”, deci diametrul ºiraza. El nu este asemeni Cerculuiprin care este “cuprins denecuprinsul”,adicã Dumnezeu.“Textul” dat este “circumscris”,adicã este finit, limitat, imobil ºi“închis” în raport cu “Contextul”.Dar Hermeneutica presupune ºi“miºcarea”. Se pare cã nu avemun Model intuitiv optim, care sãiasã din paradoxul: statica Textuluiºi dinamica Metodei. Avem, însã,chiar douã forme degradate aleModelului, deci de “soluþionare” aparadoxului, ºi anume: “miºcareaîn cerc” (rotirea fãrã rost, proprielui Sisif) ºi “cercul vicios”. Cureferinþã la cel de al doilea, unpersonaj al lui Eugen Ionescu (o),ne sfãtuieºte: “Nu mângãiaþicercurile, ele riscã sã devinãvicioase”. Sfatul este încãrcat ºi deumor, dar ºi de înþeles. ªi totuºi,un astfel de Model optim, în careeste suprimat paradoxul- fie el realsau posibil- “static-dinamic” existã.Acest model a fost elaborat deHegel. Marele gânditor (ºidialectician) afirmã cã “IdeeaAbsolutã” (sau “Raþiunea Universalã”)poate fi reprezentatãintuitiv printr-un Cerc. Dar“circunferinþa” acestui Cerc estealcãtuitã din “puncte”, care la rândullor sunt alte “cercuri”. Aceste “altecercuri” au ºi ele, fiecare în parte,“circumferinþe” care sunt alcãtuitedin alte “puncte”, care , la rândullor, sunt alte cercuri...etc. Ulianov(care nu era prost de felul lui), arãmas profund impresionat deacest Model intuitiv. Plecând de laacest Model intuitiv, dar în replicãsau în contrapunct, Lenin, teoreticianul“Internaþionalismului” (fieacesta, proletar sau comunist) aelaborat faimosul Model al Spiralei.Spirala are o deschidere constantãºi suitoare, ea fiind unechivalent geometric al “Progresului”social. Spirala tinde spreInfinit, probabil cã pentru a-lconcura pe Bunul Dumnezeu.Putem rãmâne surprinºi, sãregãsim Modelul lui Hegel(Cercul tuturor cercurilor), într-oaltã variantã, la gânditorulromân Vasile Conta. Autorulconcepþiei despre “OndulaþiaUniversalã” pleacã de la noþiuneaºtiinþificã de “undã”. Undele nusunt egale, ele diferã prin amplitudineºi prin frecvenþã. VasileConta conceptualizeazã noþiuneaºtiinþificã de “undã”, care devine“Ondulaþie”. Ondulaþia nu esteliniarã, ea este articulatã interior,este structuratã. Acum, sã nereprezentãm o undã, de am-

plitudine medie. Pe curbura demiºcare a acesteia (miºcareanefiind liniarã) se înscriu, ca o“vibraþie”, alte unde, cu o amplitudinemai micã, pe curburacãrora se înscriu (ca un fel de minivibraþii),alte unde etc. La rândul ei,unda medie, de la care am plecat,este o “vibraþie” pe curbura uneiunde mai mari, în care esteintegratã. Dacã Levi-Straussafirmã cã oricare “entitate” a Lumiieste “un pachet de relaþii”, VasileConta ar fi putut spune - ºi chiarmai îndreptãþit- cã oricare “entitate”a acestei Lumi, este “un pachet deunde”. Soarta pe care Cercul o arela Hegel, este similarã cu soartape care o are Unda la Vasile Conta.De altfel, Unda lui Vasile Conta seînscrie între Cercul lui Hegel (carerãmâne totuºi “închis”) ºi Spiralalui Lenin (care este, totuºi, “preadeschisã”). În ultim corolar: dacãreluãm “Istoria filosofiei româneºti”,putem constata, chiar empiric, cãtema “Undei”-“Ondulaþiei” este otemã, textualã sau subtextualã,constantã a acestei “Istorii”. Eaîncepe chiar cu Dimitrie Cantemir(în “Istoria creºterii ºi descreºteriiîmpãrãþiei aliosmãneºti”), fiindapoi reluatã (în diverse variante,desigur) de Vasile Conta, NicolaeBãlcescu, Mihai Eminescu, DanBotta ºi Mircea Vulcãnescu, LucianBlaga ºi Constantin Noica. Acestaeste – credem – ºi ultimul “Fundal”,cel mai larg ºi cel mai adânc,naþional ºi universal, în care seînscrie, ca un “Relief” de excepþie,admirabila carte a domnului AndreiPleºu, “Parabolele lui Iisus”.Cât priveºte subtitlul cãrþii –Adevãrul ºi povestea –, acesta armerita un comentariu mai amplu,dar aici ne limitãm la câteva unghiuride abordare, de la exteriorcãtre interior. Este interesantã, maiîntâi, ordinea celor douã cuvinte,adicã mai întâi “adevãrul” ºi apoi“povestea”. Punctul lor de intersecþie,ca posibilitate, este ºi eldublu, cãci putem vorbi, la fel debine, despre “adevãrul poveºtii”,dar ºi despre “povestea adevãrului”.Procedura (metoda) fiinddeclarat “hermeneuticã”, autorulpleacã de la “poveste”, adicã de la“parabolã”ca text ºi coboarã spre,respectiv, în “adevãrul” ei. În acestsens, subtitlul ar putea fi ºi “povesteaadevãrului”, care prin “poveste”,se “adevereºte”. Dar, ajuns,pe cale esotericã, la “adevãr”,acesta este expus (ex-pus), înmodalitate exotericã, pentruceilalþi, cititorii, receptorii. Autorulîncepe “exoteric”, cu ceea ce acãutat ºi a gãsit “esoteric”, adicãîncepe cu sfârºitul, aceasta fiind oaltã ipostazã a “cercului hermeneutic”.Deaici, ºi ordinea celordouã cuvinte ºi entitãþi spirituale:adicã, “adevãrul ºi povestea”. Prin“poveste”, noi definim o formã sauo formaþiune imaginativã (imaginarã)a spiritului, vecinã cu ficþiunea.Ea nu este o ficþiune purã ,cel puþin ºi pentru faptul cã avemºi “Povestea porcului” (Ion Creangã)sau “Povestea vorbei” (AntonPann). “Povestea” este un termengeneric, care poate lua cel puþinpatru ipostaze: “alegoria”, “basmul”;“fabula”, “legenda”. Deciparabola este o formã a poveºtii.ªi povestea ca gen ºi fabula, caspecie, au o epicã proprie ºi ambeletrimit ºi spre realitate, au unreferent, respectiv un sens ºi osemnificaþie Povestea poate luaºi forma de “basm”, iar în “basm”creºte elementul “ficþional” ºi descreºteelementul “referenþial”. ÎnTeoria Presei sunt distinse, printrealtele, douã genuri specifice:“ºtirea” ºi “reportajul”. Dar celedouã genuri îºi pot gãsi un echivalentpopular perfect în diferenþadintre “veste” ºi “poveste”. Aici, în“povestea ca reportaj”, elementulreferenþial este maxim, iar elementulimaginativ ar trebui sã fieunul minim, sã tindã spre zero(dacã reporterul nu se apucã “sãspunã poveºti”). Acum, o diferenþãspecificã, între povestea ca“basm” ºi povestea ca “parabolã”,ar putea fi aceasta: “basmul” areun început (“Era odatã. ca niciodatã...”),are un sfârºit (“Iar cuvântuldin poveste / Înainte multmai este”) ºi are ºi un referent (“Cãdacã n-ar fi / Nu s-ar povesti”). Darcele trei elemente sunt imaginativeºi vagi, ele se pot dilata ºi se potcontracta, ca Timpul lui Einstein.În schimb, “parabola” este circumscrisãmult mai precis, cu începutul,cu sfârºitul ºi cu referentulei. Referentul “parabolei” este real,sau este extras direct din realitate.În parabola cu “Semãnãtorul” existãîn mod real cele patru medii , încare aceeaºi sãmânþã poate fiaruncatã. Existã deci, patru “posibilitãþi”,dintre care numai unaajunge sã fie realizatã (realã). Îarsensul ºi semnificaþia sunt încifrateîn interiorul “parabolei”, nuîn afara ei. Ultima notã face ºi diferenþadintre “parabolã” ºi “fabulã”.“Fabula” este ºi ea o “poveste”despre animale, chiar ºi desprelucruri. Are ºi ea o epicã ºi osubstanþã (desfãºuratã în prozãsau în versuri), numai cã sensulºi semnificaþia (“mesajul”) suntdate în exteriorul “poveºtii”, în aºanumita“moralã a fabulei”, în care secristalizeazã “adevãrul”. Aºadar, în“fabulã”, succesiunea cuvintelor arfi “Povestea ºi adevãrul”, nu “Adevãrulºi povestea”, cum este cazulîn “parabolã”. În “fabulã”, cele douãentitãþi spirituale nu se aflã întrorelaþie de “exterioritate reciprocã”(Hegel),dar nici nu sunt fãrãlegãturã. Am putea spune cã ele“coexistã”, ca sã nu spunem “coabiteazã”.Relaþia este, apoi ºi asimetricã,iar în acest sens, din substanþa“poveºtii” fabulei, putemextrage “morala ei” (deci “adevãrul”),dar din aceastã “moralã”, saudin acest “adevãr”, nu putem deduceinvers, nu putem reconstitui“povestea” ei. Menþionãm doar întrecere cã “legenda” este ºi ea o“poveste”, care se referã la “genezalucrurilor” (fie ele obiecte,fiinþe, instituþii). Legenda poateavea câte ceva din toate cele treispecii (parabola, basmul, fabula ),dar în ea accentul orientativ cadepe “genezã”. Revenind la parabolã,în cazul acesteia, cele douãlaturi (“povestea” ºi “adevãrul ei”)se implicã reciproc ºi inextricabil(adicã organic). În “parabola” datã,ca text ºi ca “poveste”, exegetultrebuie sã identifice ºi sã distileze“adevãrul” implicat (ca sens ºisemnificaþie) în oricare unitatelexicalã (cuvânt, expresie, enunþ,sintagmã, fragment), ca “pãrþi”ale“Întregului”, dar ºi în “Întregul”care , prin definiþie, le integreazã.Or, acest efort de “du-te-vino!”, îninteriorul “cercului hermeneutic”,este, în cazul cãrþii “Parabolele luiIisus”, elaboratã de domnulAndrei Pleºu, un efort de excepþie,adicã unul ºi magistral ºiexemplar.89

Ciuma: pattern sicomponenta a imaginaruluiepidemicCãlina BoraO carte contaminantã, astfelnumeºte Adriana Babeþi volumulCristinei Vidruþiu, Imaginarulepidemic. Reprezentãri istorice ºimetaforice ale ciumei în literaturã(Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2012) ºi nu greºeºtedeloc. Cu toate cã nu este vorbadespre un volum literar, în careseducþia cititorului sã se facã prinestetic ºi permutãri narative,volumul Cristinei Vidruþiu reuºeºtesã capteze nu numai atenþiaomului de ºtiinþã, ci ºi atenþia unuicititor deloc preocupat de ipostazeleepidemicului. Cum seîntâmplã asta? Prin acurateþeastilului, expunerea ordonatã aideilor ºi, totodatã, a þintelorcercetãrii sale.Miza principalã a CristineiVidruþiu este aceea de a sintetizaºi analiza reprezentãrile pe careciuma le-a suferit de-a lungulepocilor în literaturã, urmãrindu-sesã se stabileascã dacã se poatepune problema existenþei unuipattern reprezentaþional literar alacesteia. Prin existenþa unui astfelde pattern, considerã cercetãtoarea,s-ar putea pune problemaidentificãrii ºi definirii unui imaginarepidemic, acesta din urmã,situându-se, ca domeniu decercetare, la confluenþa dintre“Literaturã ºi medicinã”, “Antropologiemedicalã”, “Epidemiologieculturalã” ºi “Medical humanities”.Pentru a configura ideea depattern ºi imaginar epidemic,Cristina Vidruþiu urmãreºte cinciperspective: „raportul dintre reprezentãrileciumei în literaturã ºireprezentãrile ciumei în altedomenii; raportul dintre reprezentãrilepunctuale ale ciumeiîn literaturã ºi contextul istoric;90 definiþia unei literaturi a ciumei ºia unui canon al acesteia;trãsãturile literaturii ciumei; funcþiileliteraturii ciumei (p. 15).Ipoteza existenþei unui patternepidemic, pe care Cristina Vidruþiuo lanseazã la începutul studiuluisãu, are ca bazã fascinaþiasecolelor XX ºi XXI pentruscenariile apocaliptice ºi postapocaliptice,în care fenomenelemedicale (pandemia de SIDA,gripa aviarã, boala vacii nebune) ºifenomenele specifice informaticii(viruºii) acþioneazã în mod directasupra individului, boala fiind aºadaro constantã a vieþii cotidiene.Astfel, spune cercetãtoarea,bolnavul, „adevãrat sau închipuit alsecolelor XX ºi XXI, dobândeºteun dublu statut: pe de-o parte estepacient perpetuu, pe de altã parteeste consumator nesãþios ºipropagator de scenarii apocalipticeºi post-apocaliptice (p. 6).În aceste condiþii, a puneproblema existenþei unui patternal ciumei, cu dublu sens: recuperareaºi reînvestirea ciumeirezultatã a scenariilor secolelor XXºi XXI nu este o absurditate, ci onecesitate. Argumentul întãritor alcercetãrii Cristinei Vidruþiu esteacela cã resurecþia imaginii ciumei,boala devenitã temã majorã aliteraturii, ºi invazia structurii eidinamice la nivel discursiv, nunumai cã aduce în prim plan stareade panicã ce arde mocnit înconºtiinþa individului contemporan,dar aduce în discuþie ºi dorinþaindividului de a încerca sã deþinãcontrolul asupra ei ºi, în acelaºitimp, sã o investeascã în scoppersonal prin „domesticire. Practic,încercarea individului de domesticirea bolii oferã materialulideologic, cultural ºi literar carepermite supoziþia existenþei unuiimaginar epidemic ºi a unui patternepidemiologic aferent acestuia.Ce este însã un pattern alciumei, în viziunea cercetãtoarei?O „structurã-schelet“ care, încazul domeniului sãu de cercetare,însumeazã ºase puncte deinflexiune: epidemie, miasmã,contagiune, carantinã, lazaret ºinegru. În funcþie de contextulºtiinþific, istoric ºi literar al acestornuclei, dar ºi în funcþie de contextulbiografic ºi intenþia autorilor, ciumaîn literaturã poate fi catalogatãdrept metaforã-vehicul carecoaguleazã existenþa unui pattern.De ce a ales termenul de patternºi nu cel de arhetip al ciumei, poatecã este un aspect la care, cândva,autoarea va da un rãspuns.Pornind însã de la structurapattern-ului, Cristina Vidruþiudefineºte imaginarul epidemic cafiind structura unitarã a ideilor ºi aimaginilor ciumei, guvernate deexistenþa unei dinamici de interior,dinamicã rãspunzãtoare pentrufuncþionalitatea acestui imaginar.Din cauza ei, ciuma, „interpretatãde-a lungul istoriei drept pedeapsãdivinã (în Antichitate), apoi boalãreprezentativã pentru perioadaEvului Mediu ºi afecþiune medicalãîn Renaºtere, ajunge sã reprezinteîn zilele noastre o sursã dereferinþã pentru o serie defenomene caracterizate demister, violenþã, recurenþã ºi unimpact mare la nivelul populaþiei,ca de exemplu epidemia dedepresie sau invazia viruºilorinformatici (p. 347).În altã ordine de idei, cauzaexistenþei unei dinamici în cadrulimaginarului epidemic se datoreazã,în primul rând, receptivitãþiiºi interesului individului pentruscenariile apocaliptice de tipepidemiologic. Mai mult ca sigur,odatã cu diversificarea ºiînmulþirea acestor scenarii, odatãcu afiºarea noilor descopeririºtiinþifice ale secolului nostru,imaginarul epidemiologic îºi vamãri graniþele, întrucât boala, ºi totceea ce este adiacent acesteia,se aflã într-un continuu proces demetamorfozare.ª

Cu totii inchisi intr-o cutieAlexandru JurcanMã bântuie vizualul unor prozecare, la prima vedere, par extremde realiste ºi vioaie, datoritã unuihar înnãscut al înlãnþuirii epice.Alunecarea din real spre oniric ºifantastic se face atât de firesc,încât te întrebi dacã nu cumvaubicuitatea a devenit normalã. Cusiguranþã, Constantin Cubleºan eun prozator de forþã, descins parcãdin teritoriile lui Rebreanu.Povestirile din volumul Mersul princuºcã (Ed. Limes, Cluj, 2012) curgfiresc, cu o sfãtoºenie ardeleneascã,unde primatul povestirii einstaurat definitiv. Nimic nu e lãsatîn stadiu de eboºã. Scriitorul nusupraliciteazã, aranjându-ºipovestirile în volum dupã logicapendulãrii între realism ºi fantastic.Dacã viaþa e...vis, atunci oniriculnu pare superfluu ºi putem credeîn acel „ireal cadru impalpabil”.Constantin Cubleºan a avutfericita idee a unui liant, constituitde Luca, un personaj omniprezent,auctorial. El trece prin toateîntâmplãrile, abolind orice frontiereîntre teritorii aparent disparate.Când din vãzduh coboarã un calalb, „câmpul, pânã departe, seînvioreazã ca de-o boaremiraculoasã” (povestirea Calul).Chiar dacã ne situãm în lumeabasmelor, fantasticul e credibil, nudistoneazã, semãnând tristeþeadispariþiei unor vremi revolute: „azi,tot mai puþini oameni vin în lumeabasmelor”.De ce, oare, titlul Mersul princuºcã? Volumul anterior depovestiri se numea Omul în colivie.În colivie mai pot exista aripi, nu?Apãreau cupluri crispate subevidenþa mormintelor conjugale.Dar cuºca? Suntem limitaþi? Maiaproape de animalitate? Prizonieriai propriilor limite?Orice speculaþii am face, unlucru e cert pentru volumul de faþã:se insinueazã mereu o chemarede...DINCOLO. Morþii revin cuostentaþie, dar ºi cu dezinvolturã,într-o dezordine temporalã absoluttulburãtoare, ezotericã. Pãrinþii luiLuca vin noaptea în camerã pentruconversaþii nostalgice (veziNoapte bunã). La fel domnulIonicã, mort zgribulit, aºteaptãnopþile la uºa soþiei Smaranda(Bietul Ionicã). Mortul Soroceanurevine în biroul colegilor, chiar dacãa fost incinerat. ªtie cã „suntem cutoþii închiºi în câte o cutie, mai mare,mai micã, mai sus ori mai jos pe oPavaj - 2 (detaliu)scarã socialã... Dar important e sãºtii cã poþi ieºi, dar ºi sã poþi ieºicu adevãrat”. (Soroceanu)O altã categorie distinctã depovestiri vizeazã cotidianul pur,anecdoticul încãrcat de semnificaþii,reversul aparenþelor, dar –mai ales – ironica utilizare a limbajuluide lemn, pânã la atingereasarcasmului. Uneori naraþiunea eîmbrãcatã intenþionat în faldurilepenibile ale acelui limbaj sufocant:„într-o ceremonie ce avea sãprimeascã turnura oficialã a uneiacþiuni menitã a demonstra (...),acþiune la care se implicaserãforurile cele mai înalte de stat.”Autorul se îndepãrteazã deprezent, chemându-ºi amintirile dela Bolic ºi Huedin, retrãind senzaþiaimponderabilitãþii (Lecþia decãlãrie). Mai descinde în teritoriidanteºti (Cripta), unde morþii zacpe mii de poliþe. Iubirile sfârºescinexplicabil, ca în poemul luiVerlaine (Colocviu sentimental),fãrã alte explicaþii sofisticate, înafarã de „între noi totul s-a terminat”(Pe o vreme ca asta).Redeschid cartea ºi citesc atreia oarã De-a lungul râului. Atâtacinema inclus în ceaþa oniricã, înpremoniþiile inexplicabile! Tatãl ºifiul în douã lumi diferite, fãrã vreunobstacol între ele. Un drum „desfundat,plin de praf ºi de pietroaie”.Ceva nebulos, ca în finalul... filmuluiMoromeþii (admirabil final).Inevitabila despãrþire. ªi îndemnultatãlui: „ – Du-te, Luca, nu te opri.Du-te-n drumul tãu. Ne vom întâlni,oricum, ceva mai târziu, acolo...”.Acolo unde? Deruta. Spaima dedincolo. Apoi „a apãrut pasãreaaceea verde, cu creastã roºie, caun fel de ciocãnitoare, ce mi s-aaºezat pe umãrul drept ºi aînceput sã-mi cânte la ureche omelodie nemaiauzitã.”Restul e... tãcere. Talent.Discurs epic impecabil. Misterepline de simboluri. Totul subbagheta unui autor inconfundabil.(urmare din pag. 72)care o dã este de altã naturã. Elnu þese scene ample cu iz sexual,ci dã tente licenþioase. Ceevidenþiazã prin ele? De obicei,panica în acceptarea realitãþii saua devenirilor personale dirijate dePaternoster: „Sunt omul perfect,omul pe care l-am aºteptat, omulpe care o sã-l pãrãsesc când i-o filumea mai dragã într-un mareaeroport (p. 74); „Nu mai ameninþa,Iulian, cu cuþitul asupra ta cã fugeîngerul de lângã tine (p. 39); „DragãIulian, te cam bântuie copilãria; cestraniu e acest bãieþel care comunicãmai degrabã în scris cupropria persoanã (p. 31).Senzaþia cu care rãmâi dupãcitirea cãrþii lui Kir este cã „tragemzãvorul ºi rãcnim (p. 94).91

ARTE VIZUALEDespre raportul imaginal/figuralAnamaria LupanL’art en toutes lettres: écritsd’artistes francophones etroumains (Casa Cãrþii de ªtiinþã,colecþia “belgica.ro”, Cluj-Napoca,2013) reprezintã volumul colectivde studii coordonat de RodicaLascu-Pop ºi Éric Levéel.Contribuþiile reunite în aceastãnouã publicaþie a Centrului deStudii Literare Belgiene propun oabordare interdisciplinarã a fenomenuluiartistic; o axã semnificativãa cercetãrilor poate fi trasatãprin interpretarea raportuluidual artist/scriitor. Relaþia existentãîntre litere ºi culoare, între picturã(imagine) ºi textualitate esteproblematizatã în lucrãrile tinerilorcercetãtori, dar ºi în analizelerealizate de universitari confirmaþisau de specialiºti în domeniul artei(istorici ai artei, muzeografi etc.).Perspectivele multiple asupravalenþelor artei sunt bine conturateîntrucât cercetãtorii provin din arealeculturale diferite, respectiv România,Franþa, Belgia, Elveþia ºi92 Africa de Sud.FanOriginalitatea volumului destudii poate fi regãsitã în exerciþiulde a configura un dialog întrefaþetele multiple ale diverselorpersonalitãþi, plasticieni/scriitoriaparþinând unor spaþii culturale,tendinþe ºi viziuni artistice din celemai diferite (Albert Dasnoy,Mariana Bojan, Ion Codrescu,Marcel Iancu, Max Herman Maxy,Gherasim Luca, Victor Brauner,Marcel Broodthaers, ChristianDotremont, Giorgio de Chirico,Corneliu Baba, Val Gheorghiu,Dan Perjovschi, Hervé Guibert,Christian Gabrielle Guez Ricord,Lena Constante, Jean Cocteau).Totuºi, abordarea problematicii,respectiv raportul dual artist/scriitor, individualizeazã studiile;perspectiva teoreticã asupraraportului figural/imaginal alterneazãcu analize punctuale aleunor opere literare mai puþincunoscute de public (poezie,memorialisticã, nuvele, eseu,corespondenþã), unele cercetãritrimit dinspre litere înspre imagini,în vreme ce altele pornesc de laforme vizuale ºi ajung la litere.Ioana Both propune în studiul“«Ceci n’est pas un tautogramme»ou du visuel des formeslittéraires” o abordare teoreticã apalierelor vizuale ale formelorliterare. Pe de altã parte, lucrareaaratã cã existã o codificare culturalãa figuralului; forma-desen nuare o funcþie decorativã, ci, dincontrã, aceasta construieºte unnivel suplimentar de semnificaþie.Acest nivel suplimentar desemnificaþie este abordat ºianalizat în articolele propuse de oserie de cercetãtori cuprinºi învolumul colectiv: Ana-MariaGîrleanu-Guichard interogheazãmodul în care poetul ChristianGabrielle Guez Ricord transpunefigurile metafizice (în special figurileangelice) în litere ºi în imagini;Andrei Lazãr traseazã liniile fluideîntre scriiturã ºi imagine la HervéGuibert, în vreme ce AnamariaSabãu aratã cum literele, cuvinteledevin imagini în cadrul experienþeicarcerale a Lenei Constante.Numeroase contribuþii îºipropun sã facã auzite vocileliterare ale artiºtilor plastici ces-au impus cu deosebire înmiºcarea de avangardã europeanã;“comentariile-desenate”,“cubomania”, “logogramele”, etc.sunt doar câteva dintre tehnicileprin care se traseazã polifonialitere/imagini. Aceste procedeeartistice reliefeazã complementaritateadomeniilor imagistice;mai mult, examinarea raportuluicuvânt/imagine (culoare) estecondusã de Ioan Pop-Curºeu, cuo remarcabilã acu-rateþe ºi înspaþiul concret al Cimi-tirului Veselde la Sãpânþa; aceastã abordaredemonstreazã faptul cã nu doarcadrul virtual sau imagistic susþinefrontierele poroase întrediscursurile artistice, ci cã însuºispaþiul geografic concret promoveazãdialogul textualitãþilor denaturi diverse.Volumul colectiv oferã cititoruluiposibilitatea de a cunoaºte vociartistice inedite; mai mult, acestaîi propune un exerciþiu deintercomprehensiune prin metamorfozeleºi jocurile speculareîntre nivele diferite de semnificaþieºi de textualitate.

Corina Horvath BugnariuViorica Guy MaricaCu egalã virtuozitate ºi plenitudine,arta Corinei HorvathBugnariu evolueazã pe douãpaliere, picturã ºi textile. Deºidistincte ca tehnicã, în cazul sãuacestea se vãdesc conexe.Ceea ce le apropie sau maicurând le îngemãneazã estefactorul culoare, constituind dominantelimbajului sãu. Indiferent deprocedeele figurãrii, cromaticaexpansivã le este proprie ambelordomenii de creaþie. O anumeoriginalitate, extrem de personalãºi directã, impulsioneazã elanulsãu imaginatic ce se adevereºteseducãtor.Mai reþinute ca stilizare,respirând un parfum natural, florilese revarsã dezinvolt în bucheteestivale sau de primãvarã târzie,fãcând punte spre toamnã.Indiferent de specie, belºugul loremanã o euforie necontenit vie.Flori de câmp, mai curând modestecu farmecul lor multicolor, necuceresc deopotrivã cu acelecorole aristocrate, precum crinul ºitrandafirul ori mai rarele flori declematys. În marele iureº vegetalal grãdinii sale, pasional asumatã,artista transpune pe pânzã, cartonori canvas, de preferinþã cu acrilic,o adevãratã feerie floralã.Invadante, epuizând întreagasuprafaþã a suportului pictural,petale înmiresmate epuizeazãliteralmente cu infinitele lor nuanþespaþiul. Plinã de nerv, festivitateavegetalã cucereºte, indiferent deprovenienþa sa. Aflate fie pe colinã,fie pe câmp sau poposind în eternagrãdinã a Corinei, frãgezimileflorilor, iubite cu un soi de nesaþsenzual, încântã ochiul. Maldãrede petale, ca o cascadã de mãtaseºi velur se aºtern, ameþind privireacu un soi de horror vacui ( oroarede vid ), ce nu îngãduie nici un locliber acestei îmbelºugate risipe.Copleºitoarea nãvalã a frumuseþiifireºti ne seduce cu splendoareaaprinsã a acestui torent defrumuseþe. Autonomia imaginii cepare decupatã din contextul firescal naturii, redând efemerul înfloririiprintr-o pensulaþie mobilã,fracþionatã, ce sugereazã luminã,o anvelopã de claritate zenitalã,trãdând sãvârºirea tabloului în aerliber, aminteºte de impresionism.Uneori, tuºele divizate sunt înlocuiteprin succesiunea ritmicã aunor benzi de culoare, reci ºicalde, suind spre un orizontimaginar. Efectul complementareloraccentueazã contrastele,creind o amplã viziune desuprafeþe vibratile. Percepþia liricsenzorialãa realitãþii native ducespre un mod poetic, spre un farmecgenuin, înrudit cu spontaneitateatehnicii alla prima. Petelecromatice, eliberate de conture ºianulând clar-obscurul, suscitã oputernicã impresie. Forma esteînlocuitã prin patã, reducând iluziaspaþierii ca atare; detaliul devenitpars pro toto, înlocuind întregul,trãieºte în sine. Copleºitã deinvenþia ornamentalã, exultanþaedenicã se declarã viguros prinechivalenþe picturale.Atent organizate, în schimb, încompoziþiile ce nu ocolesc totuºicapriciile inspiraþiei, lucrãrile detapiserie ne dezvãluie un stil foarteechilibrat. Mai rece, ochiul artistcreeazã suprafeþe, adesea geometrizate,sintetice, vizând nuodatã subânþelesul imaginii. Chiarcând forme ºi culori rivalizeazã, caîntr-un vitraliu, ori sunt dispuseparcã la întâmplare într-un spaþiuriguros conturat, sensurile seîncarcã de o anume gravitate.Substituind expansiunea euforicã,o anume coordonare guverneazãcompoziþia, uneori sever structuratãîn patrate. O reþea de nuanþereci, pe alocuri preîntâmpinate deneaºteptate tente calde, discretsugerate, creeazã o dispoziþiesimfonicã.Îndrãzneala stilizãrii îºi atingeapogeul prin simplitate expresivãîn singura lucrare ce se vreaoarecum emblematicã, a cupluluinupþial. Tonurile plate ale feþelormagistral esenþializate rivalizeazãintenþionat cu fondul intens siniliuºi cu admirabila împestriþare abuchetului de mireasã.Dar, indiferent cã picteazã florilegrãdinii sale, ori cã þese tapiserii,Corina Horvath Bugnariu nucunoaºte restricþii. Ea îºi impuneoriginalitatea, adesea jucãuºã,alteori impresionant de serioasã,realizând un stil unic.Inepuizabilã, imaginaþia eidecorativã preschimbã fãrãopreliºti entitãþile artei sale, cuo libertate decisã. Nesaþulinovãrii este cvasipermanent,mereu stimulat de inediteexplorãri ale modalitãþilor deexpresie. De aici izvorãºteviabilitatea unei înzestrãri native,mereu alimentatã de înfiorãrilenãscocirii creatoare, îngãduindsã se regãseascã necontenit, cuo naturaleþe rarã în atmosferaunui stil propriu.Mon jardinARTE VIZUALE93

FILMFast si varietate in filmulromanesc actualRaul PopescuAnul 2012 a fost unul fast pentrucinematografia româneascã.Printre filmele lansate în 2012 senumãrã: Dupã dealuri (regia:Cristian Mungiu), Palilula (regia:Silviu Purcãrete), Toatã lumea dinfamilia noastrã (regia: Radu Jude),Despre oameni ºi melci (regia:Tudor Giurgiu) – poveºti bazate peo realitate de tip senzaþional sauintimist, în afara peliculei Undevala Palilula, un fel de struþocãmilã,rezultat al unui experiment mai multsau mai puþin eºuat. 2013 aînceput ºi el bine, Poziþia copilului,regizat de Cãlin Peter Netzer ºibazat pe un scenariu semnat deRãzvan Rãdulescu, a fostrecompensat cu Ursul de Aur laFestivalul Internaþional de Film dela Berlin, un trofeu serios, cugreutate, acordat unui film mai multdecât problematic.Singurãtatea ºi pãcatuldeznãdejdiiconvingã pe Voichiþa, acum maicãla o mãnãstire, sã plece împreunãºi sã munceascã pe un vas decroazierã. Refuzul Voichiþei oderuteazã pe Alina, care începe sãse comporte ciudat: încearcã sãse sinucidã, îl învinovãþeºte pepãrintele-stareþ pentru refuzulAlinei, dã foc chiliei. Totul ia oturnurã tragicã, viaþa celor douãfete schimbându-se, din acestmoment, în mod radical. Gãzduitãla mãnãstire, Alina încalcã toateregulile dintr-un schit, pentru ca, încele din urmã, sã fie consideratãposedatã. Drept urmare, stareþul,în complicitate cu mãicuþele,încearcã, printr-un ritual deexorcizare derulat pe câteva zile,sã-l alunge pe Necuratul aciuat înAlina – act cu un final tragic.Filmat atent, cu cadre minuþiosconstruite, filmul lui Mungiu este deo coregrafie impecabilã, totulfãþiº. Alina, dupã o perioadã în carea muncit în Germania, se întoarceîn þarã dupã prietena ei Voichiþa.Fãrã Voichiþa, viaþa ei nu are sens,îºi asigurã în câteva rânduri Alinaprietena, de care este legatã peviaþã cumva. În schimb, Voichiþa agãsit o altã modalitate de a alungasingurãtatea, ºi anume credinþaîntr-un Dumnezeu veºnic. Celedouã cãi sunt opuse ºi vor intra înconflict, în ciuda încercãrilorVoichiþei de a gãsi un compromis.Asemenea peliculei ruseºtiOstrov (r. Pavel Lungin, 2006),Dupã dealuri surprinde nu numaiun mediu monahal, mediu carefuncþioneazã ca o insulã, avânddoar legãturi sporadice cu o lumeinfestatã de Rãu – grãitoare înacest sens este scena în carestareþul condamnã Occidentul, loclipsit de credinþã ºi, prin urmare, unloc al pierzaniei sufleteºti –, darprezintã ºi un caz de exorcizare.Spuneam cã filmul lui Mungiu esteºi despre Rãu, dar ºi despreneputinþa Bisericii de a mai luptacu arme eficiente împotrivaacestuia. Pentru cã Alina are uncomportament de neînþeles pentrucei din schit, în cele din urmã va ficonsideratã posedatã. Dacã înOstrov, exorcizarea este unaÎncep cu unul dintre premianþiilistei de mai sus, Dupã dealuri allui Cristian Mungiu, care a reuºitsã impresioneze la Cannes, fiindrãsplãtit cu premiul pentru cea maibunã actriþã, pe care ºi l-auadjudecat, ex aequo, CristinaFlutur ºi Cosmina Stratan, dar ºicu cel pentru cel mai bun scenariu,în cauzã fiind aici însuºi CristianMungiu. Inspirat de romaneledocumentarsemnate de TatianaNiculescu Bran despre cazulTanacu, filmul transformã povesteasenzaþionalã care a stat labaza acestor romane într-o istoriesensibilã, cu multiple conotaþii,centrate pe fragilul raport omsocietate.Povestea începe cu reîntâlnireadintre Voichiþa (Cosmina Stratan)ºi Alina (Cristina Flutur), douãtinere care se cunosc din orfelinat.Alina, care a lucrat o perioadã de94 timp în Germania, încearcã sã osupunându-se unei viziuni cuincontestabile marcaje simbolice.Cu alte cuvinte, simbolul pare a fi,în acest film, cuvântul de ordine.Profund gnostic, asemeneafilmelor lui Lars von Trier, Dupãdealuri activeazã semnificaþii caredefinesc o lume pierdutã, coruptã,fãrã ºanse de recuperare, ºimizeazã pe teme ca singurãtateaºi Rãul, teme care interacþioneazãreuºitã, Rãul neavând putere atâtatimp cât existã credinþã, în Dupãdealuri este propusã o altã viziune.Meritul lui Mungiu, în acest caz,este unul însemnat, el reuºind sãjongleze abil cu perspectivele, lao primã vedere pãrând a nu blamaîn mod evident pe nimeni ºi nimic.Stareþul ºi mãicuþele pe careacesta le „pãstoreºte” suntrãbdãtori cu Alina, îi tolereazã

destul ieºirile violente, autodistructiveºi încearcã, în cele dinurmã, sã gãseascã o soluþie.Neputincioºi, cei din mãnãstire sevãd nevoiþi sã alunge Rãul din Alinaprin singura metodã pe care o credsigurã: exorcizarea. Voichiþa vaintra ºi ea în acest „joc”, dar numaipentru scurt timp. Din aceastãperspectivã, singura vinã a celordin mãnãstire este aceea de a fipierdut lupta cu Necuratul, nuaceea de a fi torturat ºi ucis un om.ªi aproape cã strategia arfuncþiona, dar regizorul este atentsã propunã ºi alte perspective –uneori în mod mult prea evident: amedicilor, a poliþiºtilor ºi, nu înultimul rând, aceea a Voichiþei. Înmomentul reconstituirii, Voichiþa,îmbrãcatã civil, stã în faþa stareþului,a mãicuþelor ºi a poliþiºtilor dândamãnunte despre exorcizareaAlinei, amãnunte pe care stareþul,convins cã a procedat corect, letot omitea din relatarea sa.Aº spune – deºi nu este vorbadespre o pãrere avizatã, nici pedeparte! – cã Voichiþa era singuradin acel grup care avea har, adicão autenticã înclinaþie spre acestmod de existenþã, spre deosebirede celelalte mãicuþe, ajunse acolodoar din cauza unor împrejurãritragice cãrora nu le-au putut facefaþã. La final, Voichiþa nu seeschiveazã ºi cere sã fie ºi ea luatãpentru interogatoriu, îºi asumã vinaîmpreunã cu ceilalþi pentru celeîntâmplate – de fapt, este singuracare se crede vinovatã. Prinsãîntre douã lumi, cea mireanã ºi ceamonahalã, alegerea Voichiþei eraevidentã, deºi Alina nu i-a înþelesºi nici respectat aceastã alegere.Nu Alina este victima, ci Voichiþa,iar adevãratul martiriu al acesteiaîncepe dupã moartea Alinei. Înfinalul filmului, avem scena dinduba poliþiei, cu o evidentãîncãrcãturã simbolicã. Cei doipoliþiºti vorbesc despre un caz încare un bãiat ºi-a ucis mama ºi afotografiat-o, punând apoi pozelepe Internet. Nu peste mult timp, ungrup de copii traverseazã strada.Imediat, un strat gros de noroi esteîmproºcat pe parbrizul dubei depoliþie, ºtergãtoarele cu greuputând face faþã acelui strat grosde murdãrie. Quod eratdemonstrandum: Rãul esteomniprezent, iar armele de luptãîmpotriva acestuia sunt din ce înce mai puþine ºi mai ineficiente, fiecã e vorba de Bisericã, fie cã evorba de Poliþie.Mama ºi fiulNu mai puþin problematic dinpunct de vedere social, dar ºiuman, este ºi cel de al treilea lungmetraj al regizorului Cãlin PeterNetzer, Poziþia copilului, o peliculãrãsplãtitã, pe bunã dreptate, cuUrsul de Aur la Festivalul de Filmde la Berlin din 2013. Povesteaeste, în aparenþã, una simplã:Barbu (Bogdan Dumitrache), unbãrbat pe la 30 ºi ceva de ani,omoarã într-un accident rutier unpuºti de 14 ani. Mama lui Barbu,Cornelia (Luminiþa Gheorghiu), oarhitectã de succes, cu multe relaþiiîn lumea bunã, încearcã din toateputerile sã-ºi salveze fiul, careriscã destui ani de închisoare.Cu cadre demne de Dogma 95,cu prim-planuri în care suntsurprinse gesturi ºi priviri mai multdecât sugestive, cu un aer de filmdocumentar, pelicula lui Netzereste cu atât mai merituoasã cu câta fost filmatã în doar 30 de zile.Scenariul este, la rându-i, unulreuºit, asta ºi pentru cã RãzvanRãdulescu a fost colaboratorul luiNetzer în elaborarea acestuia.Trebuie spus cã RãzvanRãdulescu este unul dintre aceiscenariºti care nu cruþã defelmetehnele sistemului social ºi, deasemenea, nu se aratã mai blândnici cu defectele personajelor sale,lucru vizibil ºi în pelicule ca Moarteadomnului Lãzãrescu sau Feliciaînainte de toate, la care ºi-a aduscontribuþia ca scenarist ºi, în ultimulcaz, ca regizor.În Poziþia copilului, povesteaeste centratã pe relaþia mamã-fiu,o relaþie patologicã, disfuncþionalãîn mãsura în care iubirea mameieste una posesivã, dominatoare.Scãpat de scurtã vreme de subtutela maternã, Barbu ucide uncopil de 14 ani, iar aceastã moarteeste folositã, cu abilitate, de mamãpentru a-ºi recupera fiul. Cornelia,mama autoritarã – în fond, o femeiemodernã, sigurã pe ea, cu ocarierã de succes –, nu pare aavea niciun scrupul atunci cândtrebuie sã-ºi salveze fiul: mituieºte,promite verzi ºi uscate, apeleazãla toate relaþiile pe care ºi le-a fãcutde-a lungul timpului. Altfel spus, îºipune toatã energia în acestdemers, recuperarea fiului pierdutîn faþa altei femei, ºi aici e vorbade logodnica lui Barbu, Carmen(Ilinca Goia). Înjurãtura durãadresatã de cãtre fiu mameiimediat dupã accident, dar ºi acelmasaj erotico-incestuos accentueazã,fãrã doar ºi poate, patologiculrelaþiei dintre cei doi.Luminiþa Gheorghiu, interpretaCorneliei, s-a descurcat lãudabil înacest rol dificil, iar scena de la final,cea în care Cornelia vorbeºte cufamilia victimei, este grãitoare înacest sens: spectatorul nu sepoate dumiri dacã este vorbadespre o altã stratagemã a 95FILM

FILMCorneliei, disperatã acum, pentrucã îºi joacã ultima carte, sau dacãpersonajul dur, autoritar, îºiabandoneazã masca ºi îºi aratã,în sfârºit, latura umanã, sensibilã.Pe de altã parte, Barbu, fiuldominat, are de luptat atât curemuºcarea de a fi luat viaþa cuiva,cât ºi cu dorinþa mamei lui de a-ldomina, de a nu-l lãsa sã devinãadult, responsabil pentru faptelesale. Nu este o luptã uºoarã, maiales cã mama sa nu cedeazãuºor. De-a lungul filmului, Barbuoscileazã între dorinþa de a fiindependent ºi aceea de „a seadãposti sub fusta mamei”.Poziþia copilului, pelicula luiCãtãlin Peter Netzer din 2013, înbuna tradiþie a Noului Val dincinematograful românesc,combinã reuºit teme socialeactuale cu tragedia individualã aunor personaje, care, în fond, suntºi rezultatul acelui sistem social,mai mult sau mai puþin deficitar, încare s-au format ºi în care trebuiesã reziste într-un fel sau altul.Bizarul PurcãreteO apariþie stranie în peisajulcinematografic al anului 2012 esteUndeva la Palilula, filmul-distopieregizat de Silviu Purcãrete. Cuevidente influenþe felliniene,Undeva la Palilula nu se ridicã,totuºi, la nivelul creaþiilor regizoruluiitalian. Grotescul, absurdul,vulgarul, scabrosul sunt surprinseaici fãrã fineþea din peliculele luistraniului sufocã într-o oarecaremãsurã spectatorul, scenelebizare derulându-se fãrã oprire,ºocul provocat de acestea fiindastfel în mare parte anulat.Povestea nu este complicatã:în plinã perioadã comunistã,medicul pediatru Dragoº Serafim(Dimeny Aron) este trimis laPalilula, un loc straniu, un fel detãrâm suprarealist. Acolo, Serafimgãseºte un spital-lazaret plin detuberculoºi, o clinicã ginecologicã,deºi la Palilula nu se nasc copii,ba chiar ºi un hotel-bordel, Boema,unde se þin în lanþ chiolhanuri, beþiiºi orgii. Spitalul-lazaret este maidegrabã un loc de odihnã pentrubeþivii satului, din simplul motiv cãbolnavii nu sunt bolnavi, dupã cumne informeazã ºi doctorulPredoleanu într-o spumoasã darede seamã: „Domnule profesor,doctorii sînt niºte golani. ªi niºtecurvari. Nici nu se poate altfel.Toatã noaptea cu asistentele, cubolnavele alea numai în cãmãºuþe.Cã altã treaba n-au. Ce-imedicina? O escrocherie! Cumzicea ºi rãposatul nea Pantelicã,Dumnezeu sã-l ierte: medicina esingurã escrocherie subvenþionatãde la Stat. Pãi, pe cine sãvindecam noi? Ce bolnav? Pãi,bolnavul dacã vine la noi, ori esãnãtos, ori e gata mort. Ce sã-ifacem noi? Dã-i încolo de bolnavi,cã sînt sãnãtoºi tun”. Palilulieniisunt, la rândul lor, niºte mostre debizarerie. Astfel, o avem peHermafrodita (Ana Sapdaru), ofuncþie de fazele lunii, îl avem pedoctorul Predoleanu (RãzvanVasilescu), pentru care autopsia esingura ºtiinþã adevãratã, în mãsuraîn care, oricum, toþi bolnaviisunt, de fapt, sãnãtoºi, îl avem pedoctorul Gogu, un african care seconsiderã oltean get-beget, oavem pe femeia-caprã, care areprostul obicei sã rãmânã constantînsãrcinatã cu medicii din Palilula,îl avem pe þap ºi, nu în ultimulrând, avem chiar fantome ºiapariþii.Undeva la Palilula se situeazãla graniþa dintre teatru ºi film, ceeace nu mirã, fiind vorba de unregizor de teatru. Însã decorurile,impresia de scenã nu ajutã preamult la crearea unei atmosferealtfel, aºa dupã cum, probabil, ºi-adorit Silviu Purcãrete. Oricum, niciratatã nu putem considera aceastãintenþie, dat fiind cã existãmomente în care aceastã oscilareproduce, totuºi, o impresie puternicã,ce poartã amprenta regizoruluide teatru Silviu Purcãrete.De asemenea, nefirescul, bizarulreuºesc sã rãscoleascã anumitestraturi arhetipale, profunde, alespectatorului, apãsând niºtebutoane speciale la care cinematograful,mai ales cel românesc,nu a apelat prea des.96 Fellini. O abundenþã a detaliilor, a fiinþã care îºi schimbã sexul înSeptembrie (detaliu)

Clasic ºi modernRecitalul ,, Pianul calatorsi a zecea editie aFestivaluluiGeorgiana FodorLuna aprilie a fost marcatã deediþia jubiliarã a Festivalului demuzicã contemporanã „ClujModern”. Dupã aproape douãzecide ani, acest festival bienal, fondatde compozitorul membru alAcademiei Române CornelÞãranu, îºi reafirmã locul în peisajulcultural european. Pe lângãsusþinerea acordatã creaþiilorautohtone, evenimentul aduce înprin plan lucrãri de mare valoareale repertoriului contemporaninternaþional, interpretat de oaspeþiprestigioºi din þarã ºi strãinãtate– Elveþia, Franþa, RepublicaMoldova, Italia. Totodatã, simpozionulinternaþional gãzduit deultimele ediþii a consacrat festivalulca un loc de dezbatere a ideilor,propunând tematici incitante, demare actualitate.Programul propus de organizatoriîn acest an, între 7 ºi 12aprilie, a fost variat ºi menit asatisface pe deplin gusturilefidelilor muzicii contemporane: dela operã dada la stilul cameral, dela concert simfonic la lucrãri solo.Una dintre cele mai interesante seria fost cea de joi 11 aprilie, în careAcademia de Muzicã a gãzduit unconcert în douã pãrþi: Ars Digitalis/ Ars Nova, o asociere între muzicaelectronicã ºi electroacusticã (înprima parte) ºi cea pentruansamblu instrumental (partea adoua). Trebuie menþionat faptul cão astfel de audiþie implicã, dinpartea publicului, anulareaconvenþiilor ºi desprinderea totalãde reperele dobândite de-a lungulsecolelor datoritã muzicii tonale.Avem de-a face cu un alt tip deesteticã, în special legatã de sunetºi de infinitele sale faþete.Ars Digitalis a constat într-o,,Cluj modern,,,,succesiune de lucrãri care auexplorat mediul sonor electronic:Digital birds de Cãlin Ioachimescu(2002, p.a.), Peisagii de CiprianPop (2013, p.a.a.), Le Dicible EnfinFini de Miguel Azguime (2003,p.a.) , Crepuscul de Tudor Feraru(2013, p.a.a.) ºi Drones II pentruvioarã, nanoKontrol ºi iPFH deAdrian Borza (2012, p.a.).Aceste experimente lãrgescmult sfera de percepþie a muzicii,iar tehnicile folosite de compozitoriau fost deosebite ºi interesante.De exemplu, în Peisagii, CiprianPop a realizat o sculpturã sonorã,cu puncte de sprijin într-un leitmotivenunþat mereu de o toacãimaginarã, iar în Crepuscul, TudorFeraru a propus o serie de efectebazate pe variaþii ale intensitãþiidramatice, realizate prin intermediulsuccesiunilor acordice ºi aluminilor difuze. În Drones II amapreciat interacþiunea dintre solist(violonistul Ladislau Csendes) ºiinteligenþa artificialã, lucrareaputând fi vãzutã ca un simbol alcontemporaneitãþii.Ansamblul legendar Ars Nova,condus de maestrul Cornel Þãranu,a interpretat în cea de-a doua partea concertului lucrãri compuse întreanii 1971 ºi 2011. Tonalitatea a fostbineînþeles alta, mai puþinîndreptatã înspre experiment ºiveºmânt exterior sonor ºi mult maimult înspre substanþã ºi conþinutideatic. Douã dintre lucrãrileînfãþiºate publicului au avut oîncãrcãturã emoþionalã deosebitã:Cristiascensiocello de OctavianNemescu (2007, p.a.) ºi Triade deCornel Þãranu (2011, p.a.a.),ambele fiind inspirate de suferinþaîn faþa dispariþiei celor dragi.Cristiascensiocello, un bocetneîntrerupt, grav ºi rãscolitor, afost scris de Nemescu în memoriafiului sãu, Cristi Nemescu –regizorul filmului CaliforniaDreamin’, premiat la Festivalul dela Cannes în 2007 cu trofeul „Uncertain regard” - iar Triade este unomagiu adus de maestrul Þãranuregretatei profesoare Gerda Türk.Dupã cum chiar dânsul afirma,lucrarea porneºte de la prenumeleGerda, care, transpus în muzicã,devine sol-mi-re-la (în limbagermanã, notele muzicale poartãnumele unor litere ale alfabetului,dupã cum urmeazã: do = C, re =D, mi = E, fa = F, sol = G, la = A, si= H). Aceste patru note genereazão operã amplã, a cãrei construcþiealterneazã momente dramaticesau funebre cu momente de liniºteºi calm interior, încheindu-se întrunglissando ºoptit, o interogaþieasupra sensului vieþii. În cadrulCRONICA MUZICALÃ97

CRONICA MUZICALÃaceluiaºi concert am mai pututaudia Pentru voi de Ulpiu Vlad(2010, p.a.), Ipostaze pentruclarinet ºi pian de Viorel Munteanu(1971, p.a.) ºi Distance zéro pentruclarinet bas ºi percuþie de CostinMiereanu (2006, p.a.).Un cu totul alt univers sonor afost abordat în data de 6 aprilie depianistul Horia Mihail, într-un recitaldin cadrul turneului sãu „PianulCãlãtor”, susþinut la Academia deMuzicã. Am avut privilegiul de aasculta trei dintre cele maiimportante sonate ale luiBeethoven – Patetica op.13,Sonata lunii op.27 nr.2 ºiAppassionata op.57 – într-ointerpretare caracterizatã prinacurateþe stilisticã formidabilã,forþã, expresivitate ºi inteligenþãartisticã. În toate cele trei sonatefineþea ºi precizia cu care au fostredate contrastele afective tipicbeethoveniene au fost admirabile.De asemenea, a fost surprinsãforþa implacabilã a pulsaþiei ritmice,trãsãturã fundamentalã, care acreat o structurã solidã pentrufiecare piesã în parte. Celebraparte întâi a Sonatei lunii a fostredatã cu foarte mult bun gust, fãrãsentimentalism, într-o manierãautenticã ºi subtilã, care, înopoziþie cu dezlãnþuirile ultimei pãrþi,a creat un contrast bulversant.Abordarea sonatei Appassionata,dupã atâtea ºi atâtea interpretãrilegendare, necesitã mult curaj.Horia Mihail ºi-a asumat un risc,însã interpretarea sa a fost foarteconvingãtoare, datoritã importanþeiacordate fiecãrei note. Nici unsunet nu a fost lãsat la întâmplareºi deºi multe momente pãreaufoarte spontane, întregul opus afost rezultatul unei gândiri muzicalepãtrunzãtoare. Am remarcat înmod deosebit abordareaorchestralã a partiturii ºi felul încare a reuºit sã exploateze lamaximum posibilitãþile timbrale alepianului.Sunt nevoitã sã fac uncomentariu asupra publicului aflatîn acea searã la concert. Nu credcã mi-a mai fost dat sã asistvreodatã la o mai puternicãmanifestare a ignoranþei ºi a lipseide respect. Zgomotul aproapecontinuu al celor care intrau ºiieºeau, murmurul conversaþiilorpurtate fãrã jenã, sunetul soneriilortelefoanelor mobile, apoi chiarstrigãte de copii ºi râsete, au„acompaniat” în modul cel mairevoltãtor o interpretare demnã deorice mare salã de concert a lumii.Admiraþia ºi smerenia care trebuiesã existe în faþa actului creator,atât de important ºi de mãreþ,lipsesc, se pare, în societateanoastrã. Ruºine…Pânã când nuvom fi în stare sã realizãm anumitelucruri, nu avem dreptul sãpretindem respect ºi recunoaºtere.Cei dintre noi care nu neregãsim în aceastã mentalitategrobianã nu putem decât sãîncercãm sã schimbãm starealucrurilor prin cuvintele ºi acþiunilenoastre. Poate într-o zi chiar vomreuºi.98Obsesie

JAZZ CONTEXTFranturi anecdoticedinainte de 1989Virgil MihaiuNedorind sã ratez generoasainvitaþie a redacþiei Steaua de a-miaminti de trecut prin prisma unorepisoade joviale, îmi inserezrãspunsul în paginile JazzContext.Recurg la acest subterfugiu, întrucâtam impresia cã reminiscenþelemele din lumea literarã a epocii pre-1989 nu s’au prea sedimentat pelinie anecdoticã. În schimb, amsurprins câteva momente degenuinã detensionare ºi humor,trãite în sânul enclavizateicomunitãþi jazzistice române dinanii totalitarismului, în capitolulintitulat Etalonul festivalier sibian,din volumul de eseuri Jazzorelief(ed. Nemira, 1993). Acolo îmiscãpase memoriei un moment dehumor involuntar, petrecut sprefinele anilor 1980. Cum festivalulera tutelat de cãtre UTC (secþiuneade tineret a partidului unic aflat laputere), la ceremonia inauguralãera invitat sã cuvânteze ºi unuldintre liderii organizaþiei locale.Publicul suporta cu stoicism celecâteva momente de limbaj delemn, spre a beneficia ulterior de olibertate quasi-totalã pe parcusul„sãrbãtorii jazzului”. În acel an,secretarul respectiv – infestat deretorica proferatã de dictatorul þãriipe toate canalele mass-media – ºiaterminat alocuþiunea introductivãprintr’o parafrazã a formuleistandard prin care Ceauºescu îºiîncheia discursurile inaugurale,spre exemplu, la congresele PCR(„Urez succes deplin lucrãrilorcelui de-al XII congres al PCR”).Spre ilaritatea generalã, activistulde partid local le-a comunicatjazzfan-ilor veniþi din toatã þara laSibiu: „Urez succes deplin lucrãrilorcelui de-al XV-lea festivalnaþional de jazz!”Dupã cum am consemnat ºi însus-amintitul volum, în materie devorbe de spirit, prioritatea odeþineau Florian „Moºu” Lungu ºicompozitorul Dumitru Capoianu.Dacã-mi permiteþi, voi relua aicidoar câteva mostre, aºa cum lerememorasem în Jazzorelief:„Humorul cuceritor al prezentãrilorlui Lungu, întotdeuna bine «adusdin condei», spre a se armonizacu tematica jazzului, prezintã mariavantaje pentru criticul de jazz,etern la datorie în sala de concerte.Poantele Moºului, debitate cu vocebaritonal-monotonã, au adeseaefectele unei medicaþii ilariante,revigorante. κi dã Decebal Bãdilãstaþia de amplificare a basului preatare – imediat Lungu îl ºi prezintãdrept ... «Decibel» Bãdilã; apunesoarele în timpul galelor de laCostineºti (organizate tot deechipa de la Sibiu, n.m.) –spectatorii din Amfiteatrul de Varãsunt anunþaþi cã «avem ºi umbrãdin import, cãci soarele a ajunsdeja în Vest» (aserþiune proferatãîn faþa a câteva mii de spectatoriahtiaþi dupã paºapoarte); seîmbracã Harry Tavitian cu uncostum extravagant (cam dupãobiceiul lui Sun Ra), cu mânecicare se prelungesc pânã peclaviaturã – prezentatorul neliniºteºte: «Are mâneci, dar ºimâini»; apare o formaþie cu lider cecântã la trombon, în festivalul dela Braºov – Moºul nu scapãocazia: «O formaþie condusã deun trombonist la Braºov e tot ceeace ne putem dori mai mult.» (asta,la numai câteva zile dupã 15 nov.1987, în faþa unei sãli înþesate de«melomani» în civil); participãcâþiva instrumentiºti bucureºtenide duzinã la Concursul debutanþilor,care precede galelepropriu-zise ale Sibiului – sunteminformaþi cã ei au sosit din...provincia jazzului românesc; nicichiar Johnny Rãducanu nu a fostscutit de... amicale înþepãturi:odatã, fiind dânsul plecat înOlanda pe post de contrabasistal unei formaþii de muzicãpopularã, Moºu’ ne reaminteºte cãJ.R. se întâlnise cu ocazia anterioruluivoiaj prin Statele Unite,cu diverºi monºtri sacri aijazzului, inclusiv cu HerbieHancock; dupã care dã citireurmãtoarei epigrame compuse depianistul Mircea Tiberian: Johnnycând a fost în State / La fãcut peHerbie praf. / Acum cântã înOlanda / Însoþit de un taraf.”Lucian Ban accesand elitadiscografica a jazzului (I)Pendulând între Statele Unite ºipãmântul sãu natal – mirificaprovincie românã Transilvania –pianistul ºi compozitorul LucianBan este primul jazzman din þaranoastrã afirmat pe deplin în patriagenului muzical-improvizatoric.Afirmaþia se susþine pe o carierã demare succes, edificatã de Banîncepând odatã cu secolul XXI înînsuºi epicentrul cultural al Americii- megalopolisul New York. Ajunsacolo la o etate relativ fragedã, junelejazzman a ºtiut sã-ºi validezetalentul în anturaje elevate (înconcordanþã cu numele uneia dintreformaþiile sale din USA, al cãrei disce prezentat ceva mai jos). Dintrestrãluciþii muzicieni americani cucare a colaborat, îi menþionez aicidoar pe Bob Stewart/tuba, AlexHarding, Sam Newsome, AbrahamBurton, Tony Malaby, JorgeSylvester, Bruce Williams/saxofoane, Mat Maneri/violã, RalphAlessi/trompetã, John Hébert,Chris Dahlgren, Brad Jones/contrabas, Barry Altschul, NasheetWaits, Derrek Phillips, GeneJackson, Eric McPherson/baterie,Mark Feldman/vioarã º.a.m.d.Anul 2013 marcheazã încãdouã reuºite discografice semnatede Lucian Ban.99

JAZZ CONTEXT100Lucian Ban(foto: Dan St. Andrei)Albumul intitulat Mysterycuprinde înregistrarea concertuluisusþinut de grupul pianistului,Elevation, la Cornelia Street Cafedin New York în 2010, fiind editatde prestigioasa casã transatlanticãSunnyside. Densitatea ºicalitatea materialului muzicalcuprins aici justificã plasareadiscului pe raftul dedicat mãrturiilorreprezentative ale jazzului dinprimul deceniu al celui de-al doileasecol de existenþã a acestei muzici.Însã, nota bene, e vorba în cazulde faþã despreun anume tip dejazz, sã-i zicem„cu denominaþiespecialã”, purtândamprenta definitoriea ambianþeinewyorkezecontemporane.Dacã ar fi sã-midefinesc o anumitãpercepþie stilisticã,mai curând de ordinimpresionistsubiectiv,aº zicecã acest cvartet- de facturã clasicã,prin raportarela antologiculgrup allui Coltrane cuMcCoy Tynerla pian – transcendepostmodernismul,practicând unfel de jazz postapocaliptic.Termenul necesitãnuanþãri:nu e vorba doardespre o modalitatede a abordamuzica dejazz dupã traumade la 11septembrie2001, ci ºi desprefelul cum (mai)poate fi instrumentalizatãazi libertateacâºtigatã dupãquasi-apocalipsaesteticãa free jazzului.Cãci, nu-i aºa,intuiþiile artiºtilor„revoluþionari” din anii 1960-70 anticipau la modul acutcataclismele ºi destructurãrile ceaveau sã se succeadã în viaþaunei umanitãþi pe cale deautodistrugere. În asemeneacondiþiuni, piesele – schiþatecomponistic de cãtre Lucian Banºi configurate sonor prin interacþiuneasa cu saxofonistulAbraham Burton, contrabasistulJohn Hébert ºi bateristul EricMcPherson – constituie pretextulunor intense defulãri sonore, atâtîn plan individual, cât ºi ca forþãexpresivã colectivã. Muzicaaceasta are capacitatea de areflecta, prin sublimare, contrarietatealumii noastre actuale. Încontorsiunile imprevizibile aleimprovizaþiilor celor patrumuzicieni rãzbat ecouri aleanxietãþilor, dar ºi ale reveriilornoastre, reflexe din incurabileangoase alternând cu pasajeconciliatorii – toate aflate subsemnul unei energii vitale perpetuurenuvelate.Creaþia cvartetului Elevationstã sub semnul contrastelor,conciliind – în prim-plan –cerebralitatea lui Ban cufervoarea lui Burton, iar în planulsecund tensiunile ritmicoarmonicegenerate de tandemulHébert-McPherson. De fapt, aºacum justificat afirmau spectatoriice au avut ºansa de asista laprestaþia live a cvartetului,acesta s’ar cuveni a fi ascultatºi, în acelaºi timp, vãzut. Caatare, în cazul de faþã, maiedificator ar fi fost probabil unDVD decât un CD. Personal, îmipare cã „tactica terenului pârjolit”,specificã stilului interpretativ al luiAbraham Burton, îi contamineazãintegral pe partenerii sãi abia înpenultima piesã a albumului,Rank & File. Altiminteri, avemde-a face cu un solid exemplupentru ceea ce establishment-uljazzistic apreciazã a fi actualmentejazzul prin excelenþã: oîmbinare de intelectualitate ºispontaneitate, sedimentatã însiajul insurecþiei bop ºi aavatarurilor sale succesive(hard-bop, neo-bop...)Urmarea în numãrul viitor