Revista Tinerilor Economişti - Centru E-learning de Instruire al ...

An III – Nr. 4, Aprilie 2005

EDITORIALVremea vine, vremea trece...Privim în urmă la toţi aceşti ani lungi ai tranziţiei cum trecunul după altul, fără ca noi toţi să simţim. În fiecare an apar noiprobleme, de parcă cele pe care le-am avut până acum nu erau de ajuns şinoi ne punem speranţa din nou în viitor. A devenit un clişeu care ruleazăde 15 ani. Cineva spunea „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.Acest fapt este adevărat. Iată doar câteva exemple posibile carevin în sprijinul acestei idei:• majoritatea salariaţilor din domeniul public sau privat au unprogram astfel organizat încât lucrul în afara orelor de serviciu adevenit o obişnuinţă. Se consumă timp în plus pentru a realizasarcini care ar trebui realizate pe parcursul programului de lucru.• deşi angajaţii primesc întotdeauna un salariu din care s-au oprit înprealabil contribuţiile la diferite fonduri, printre care şi sănătateanu reuşesc să beneficieze de acestea. Serviciile de sănătate există darutilizarea lor este deosebit de dificilă şi consumatoare de timp.Acestea există formal, dar lipsesc în fapt.• impozitele, taxele şi contribuţiile la diferitele fonduri mari sau mici,directe sau indirecte, se află împreună într-un raport anormal faţăde salariu, iar bugetele publice îşi lasă greutatea pe cei mai stabilăcategorie de contribuabili:: populaţia. Mai mult decât stabilă,această categorie este aceea care formează cozi şi pierde timp pentrua plăti respectivele dări.• politica aplicată în România care spune că inflaţia poate ficontrolată prin controlul modificării salariilor şi care „dă şansaromânilor” de a folosi timpul rămas disponibil pentru a descoperialte modalităţi de supravieţuire financiară.• serviciile publice, care funcţionează după principiul „...necunoscutesunt căile sale...” şi în care vorba „omul potrivit la locul potrivit” nuse regăseşte. În schimb acestea reprezintă un test de condiţie fizică,psihică şi de utilizare ineficientă a timpului pentru aproape toţi.Dacă la toate acestea alăturăm şi concluziile diverselor studiiprivind modul în care se recreează românii, în care se arată foarte clar căaceastă activitate tinde să devină un lux (pentru că nu dispun de timppentru aceasta), ar trebui să nu ne mai mirăm de ce... vremea trece, vremea vine...Lect. univ. dr. Costel Ionaşcu4

CUPRINSEditorial ............................................................... 4Creditele neperformante – componentăinevitabilă în activitatea de creditare ................ 8Lect.. univ. dr. Roxana NanuLect. univ. dr. Raluca DrăceaUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceReglementări recente privind organele dedeliberare şi decizie (Adunările generale)ale societăţilor comerciale............................... 13Asist.univ.drd. Ciprian PăunUniversitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiune aAfacerilorAspecte privind contabilitatea operaţiunilorde acoperire a fluxurilor de trezorerieîmpotriva riscurilor ........................................... 16Prep. univ. drd. Avram Maria CarmenUniversitatea “Al.I.Cuza” IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorPosibile mecanisme de corupţie şicorupere a funcţionarului public..................... 29Lect. univ. drd. Narcis Eduard MituAsist. univ. dr. Cristian StanciuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceArmonizarea statisticilor monetar-financiareîn ţările din Europa Centrală şi de Est încontextul aderării la Uniunea Europeană ....... 33Asist. univ. drd. Bărglăzan DianaUniversitatea „Politehnica” din Timişoara,Facultatea de Management în Producţie şiTransporturiLocul diagnosticului riscului financiarin cadrul diagnosticului financiaral intreprinderii.................................................. 40Lect. univ. dr. Dorel BERCEANUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceEvoluţia normalizării şiarmonizării contabilităţii .................................. 47Asist. univ. drd. Maria BerheciUniversitatea “Al. I. Cuza” IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorCând ar putea începe zodia euro pentruRomânia? .......................................................... 53Asist.drd. Oana GherghinescuLect.drd. Mădălina MangraUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceCota unică de impozitare: reformăfiscală sau reaşezarea sistemului deimpozite şi taxe? .............................................. 61drd. Radu Cătălin CriveanuCaracteristicile utilizării metodei valoriiactualizate ajustate .......................................... 67Conf. univ. dr. Dincă MariusUniversitatea “Transilvania” BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceGestiunea riscului valutar.Swap-ul pe devize ............................................ 71Lect. univ. dr. Cristi SpulbărDrd. Tatiana SpulbărUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceSistemul Integrat alContabilităţii Mediului ...................................... 78Asist. univ. drd. Beţianu LeontinaUniversitatea “Al.I.Cuza” IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorStudiu asupra evoluţiei istorice a finaţelorromâneşti sec XIII-XX....................................... 85Asis.univ.drd.Rovinaru FlaviusUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiune aAfacerilorConsideraţii privind consecinţelemodificărilor legislative aduse de legeaconsolidată a pieţei de capital ........................ 94Asist.univ.dr. Cristian STANCIULect. univ. drd. Narcis MITUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceConsideraţii actuale privind supraveghereaprudenţială bancară ....................................... 102Lect. univ. Laura Giurcă VasilescuLect. univ. dr. Cătălina SorianaSitnikovLect. univ. dr. Mirela CristeaUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomicePremise privind realizarea misiunii de auditfinanciar în mediile informatizate ................. 108Lect.univ.dr.Cristian DrăganLect.univ.dr.Valeriu BrabeteAsist.univ.drd.Daniel Goagără5

Facultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaCota unică – istorie, actualitate, viitor .......... 116Asist. Univ. Drd. Octavian JULAFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaParteneriatul Public-Privat – opţiunetrategică predilectă cu impact majorasupra dezvoltării locale ................................ 120Prof. univ. dr. Armenia AndroniceanuPrep. univ. Ştefan Gabriel BurceaFacultatea de Management Administraţie PublicăAcademia de Studii Economice BucureştiGândirea de grup – implicaţii asupraprocesului decizional ..................................... 128Asist. univ. drd. Radu OgarcăFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaFormele „alternative” de turism şidezvoltarea durabilă ....................................... 132Lect. univ. dr. Ruxandra-Gabriela ALBULect. univ. dr. Sanda CONSTANTINFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea Transilvania din BraşovPrincipalele caracteristici ale pieţelor detransport în curs de liberalizare ................... 138drd. Bocean AndreeaFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaComunicarea unui mesaj în afaceri .............. 146Conf.univ.dr. Sorina GîrboveanuFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaMonitorizarea şi îmbunătăţireaprodusului turistic .......................................... 153Lect.. univ. dr. Ramona GruescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceReforma instituţională a pieţei muncii.......... 158Asist. univ. drd. Bocean ClaudiuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceISO 9000:2000 – noua viziune asuprastandardelor .................................................... 167Lect. univ. dr. Cătălina Soriana SitnikovLect. univ. Laura Giurcă VasilescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceConsideraţii privind conceptul decapital fictiv şi cel de capital financiar ........ 170Lect.univ.dr. Dana BAKOUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi GestiuneaAfacerilorO abordare etică şi economică abeligeranţei moderne din perspectivaliberalismului clasic ....................................... 175Asist. univ. drd. Octavian-Dragomir JoraAcademia de Studii Economice BucureştiFacultatea de Relaţii Economice InternaţionaleNoţiunea de creştere economică şiprincipalii săi determinanţi............................ 186Asist. univ. drd. Monica Pop-SilaghiUniversitatea Babeş-Bolay Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceTranziţia şi privatizarea în Romania ............. 192drd. Tudor PopescuUniversitatea Babes-Bolyai, Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceGlobalizarea prădătoare sau efectelenegative asupra bunăstării............................ 199Studentă Andreea Maria Enea SmarandacheUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAspecte economice ale conferintelorpostbelice (1943-1946) ................................... 205Asist.univ.drd. Salanţă MihaelaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiune aAfacerilorInvestiţiile străine directe - trecut şiperspectivă ..................................................... 213Asist. univ. drd. Rus AdinaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceEc. drd. Ciurez Ecaterina NicoletaUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceTendinţe manifestate pe piaţaforţei de muncă din regiuneaOltenia în perioada 1995-2003....................... 223Lect. univ. dr. Costel IonaşcuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceMetode statistice de reducere a riscului inanaliza portofoliului de investitii................... 228Lect. univ. dr. Sanda CONSTANTINLect. univ. dr. Ruxandra ALBUUniversitatea Transilvania din BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceConsideraţii teoretice privind formele şiparticularităţile demografiei .......................... 234Conf. univ. dr. Carmen RaduFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaAnaliza şi evaluarea controlului intern în6

mediul informatic............................................ 241Asist. univ. dr. Macovei Ionela-CorinaUniversitatea “Al.I.Cuza” Iaşi,Facultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorProtecţia Sistemelor Informaţionale şi Planulde Asigurare a Continuităţii Afacerii............. 247drd. Măzăreanu Valentin PetruUniversitatea “Al.I.Cuza” Iaşi,Facultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorÎntreprinderea. identitate cognitivă şimanagerială .................................................... 253drd. Mihalache Sabina- CristianaUniversitatea Alexandru Ioan Cuza IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorReţele globale ale cunoaşterii....................... 259drd. Neagu DenisaUniversitatea Al.I.Cuza IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilor7

Revista Tinerilor EconomiştiCREDITELE NEPERFORMANTE - COMPONENTĂ INEVITABILĂ ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARELect.. univ. dr. Roxana NanuLect. univ. dr. Raluca DrăceaUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: At this publication will have illustrated that the each credit cancarry the risk of an appearance unforeseen which events do difficult theobservance of the clauses take it down in the contract of credit. Even if thenon-performing credits are expensive for bank and their volume mustreduced, must established an equilibrium between the must proceduresand politics prudentially of credit and of a assuming which riskness directproportionate by-patches profitability bank.Key words: non-performing credits; troubled bank; commercial bankingFiecare credit poate atrage după sine riscul apariţiei unor evenimenteneprevăzute care fac dificilă respectarea clauzelor înscrise în contractul de credit. Cuatât mai mult, în această perioadă de tranziţie este dificil şi pentru salariaţii băncii săprevadă evoluţiile viitoare din economie. Chiar dacă creditele neperformante suntcostisitoare pentru bancă şi volumul lor trebuie redus, trebuie stabilit un echilibru întrenecesitatea unor proceduri şi politici prudenţiale de creditare şi asumarea unor riscuricare sunt direct proporţionale cu profitabilitatea băncii.Deci, în nici un caz, soluţia problemei cum să avem cât mai puţine crediteneperformante nu este stoparea activităţii de creditare. Aşa cum am menţionat, crediteleneperformante sunt costisitoare pentru bancă. Provizioanele constituite prin majorareacheltuielilor ne arată numai o parte a efectelor negative. Pe lângă acestea, există alteaspecte, mai puţin vizibile, dar cu acelaşi efect negativ asupra profitabilităţii băncii,cum ar fi:a) deteriorarea imaginii şi reputaţiei băncii.După cum se ştie, succesul unei bănci este asigurat de încrederea care aceasta oinspiră investitorilor şi clienţilor săi. Pe această bază, banca poate să atragă fonduri depe piaţă şi să-şi dezvolte activitatea. Zvonurile despre gestionarea necorespunzătoare aacestor fonduri şi existenţa unui portofoliu însemnat de credite neperformantedetermină clienţii să-şi retragă depunerile, ceea ce în final duce la incapacitate de platăşi la faliment;b) creşterea cheltuielilor administrative.Un credit neperformant necesită o mare atenţie din partea salariaţilor băncii.Astfel, băncile, în special cele mari, s-au văzut obligate să constituie departamentespecializate de urmărire şi recuperare a creanţelor neperformante. Practica arată cătimpul consumat cu urmărirea unui credit neperformant este acelaşi cu urmărirea a zececredite curente;c) scăderea moralului salariaţilor.O bancă ce devine neprofitabilă din cauza creanţelor neperformante este înimposibilitatea de a-şi mai recompensa salariaţii, ba, mai mult, sunt situaţii când aceştiasunt concediaţi (un exemplu tipic a fost la Banca Agricolă). În această situaţie, cei mai8

Secţiunea Finanţe - Contabilitatebuni salariaţi ‘’părăsesc corabia’’. Banca se vede pusă în situaţia de a plăti pentrupregătirea altor salariaţi care să le ia locul sau să ofere salarii mari pentru a atragesalariaţi din afara băncii;d) creşterea cheltuielilor destinate iniţierii şi desfăşurării procedurilorjudiciare pentru recuperarea creanţelor.Marile bănci, pe lângă un departament juridic destul de mare, şi-au creat şi uncorp de executori judecătoreşti pentru recuperarea creanţelor neperformante. Sunt şisituaţii în care, în urma executărilor silite, se recuperează o valoare mai mică datorităfaptului că prioritate au recuperarea cheltuielilor de judecată;e) creşterea cheltuielilor datorită introducerii de noi proceduri saureglementări. În situaţia existenţei unui portofoliu ridicat de credite neperformante,banca comercială devine obiect al controalelor efectuate de Banca Naţională, fiindnecesare numeroase rapoarte şi explicaţii date organelor de control care reprezintăcheltuieli suplimentare pentru bancă, salariaţii săi fiind nevoiţi să lucreze pentruorganele de control. Totodată, banca este nevoită să ia măsuri prudenţiale suplimentarepentru acordarea de noi credite, ceea ce poate să conducă la pierderea unor clienţinemulţumiţi de întârzierile cauzate de noile măsuri care implică centralizareacompetenţelor.Bineînţeles, creditele neperformante produc numeroase probleme şi mediuluide afaceri, ducând la blocaj financiar şi implicit la creşterea costurilor prin necesitateade noi surse atrase ca urmare a reducerii circulaţiei băneşti, datorită blocajelor. Finaluleste menţinerea economiei într-o recesiune prelungită, iar soluţia nu poate fi decâteliminarea producătorilor de credite neperformante.Creditele se clasifică, conform calităţii lor, în cinci categorii. Am putea includeîn categoria creditelor neperformante şi creditele clasificate ”îndoielnic” şi ”pierdere”,care necesită cel mai mare nivel de provizionare, respectiv 50 % şi 100 %. Pondereacelor trei categorii în total credite, conform datelor prezentate în tabel are următoareaevoluţie:AnulPonderea1994 22,81995 42,31996 43,01997 52,61998 58,61999 35,42000 3,82001 2,52002 1,12003 3,3Din datele prezentate, se observă un volum maxim al ponderii creditelorneperformante în 1998, datorită cauzelor menţionate (portofoliul Bancorex şi al BănciiAgricole), un nivel redus în perioada 2000 - 2002 şi efectul de creştere uşoară în 2003prin introducerea performanţei financiare drept criteriu de clasificare a creditelor.Creditele, chiar restante fiind, nu devin neperformante decât atunci când nu maisunt asigurate condiţiile de rambursare integrală a creditului şi de achitare a dobânzilorşi comisioanelor datorate. Aceasta înseamnă că va fi necesară luarea unor măsuri9

Revista Tinerilor Economiştispeciale, dacă este cazul şi iniţierea de proceduri judiciare, pentru recuperareacreanţelor. În mod cert, beneficiarul unui credit neperformant nu poate fi pentru bancădecât un client neperformant, care în prezent sau în viitor nu este sau nu va fi în măsurăsă-şi plătească la termen datoriile, ceea ce este evidenţiat de evaluarea performanţeifinanciare a clientului.Din aceste scurte definiţii, se observă potenţialitatea cât şi certitudineaexistenţei creditului neperformant. De aceea, este foarte importantă depistarea timpuriea aşa numitor semnale de avertizare care arată că împrumutul a devenit o problemă şirecuperarea lui este absolut necesară înainte ca datoria să se acumuleze. Din păcate,legislaţia actuală este favorabilă debitorului, în sensul că iniţierea de proceduri judiciareînseamnă automat scoaterea în afara bilanţului a creanţei şi trecerea pe cheltuieli adiferenţei pentru care nu există provizion constituit. Această situaţie poate duce laînregistrarea de pierderi pentru bancă în momentul respectiv, de aceea băncile aşteaptăîn multe cazuri să treacă cele 90 de zile care le permit provizionarea integrală acreditului indiferent de garanţii, acţionând apoi în justiţie. Acumularea dobânzii nucontează deoarece în prezent provizionul constituit este compensat de venitul provenitdin dobânda calculată şi neîncasată, deci profitul nu este afectat.Creditele rareori devin neperformante peste noapte. Există aproape întotdeaunao deteriorare graduală a calităţii creditului, însoţită de numeroase semnale de avertizare.Odată ce creditul este acordat, ofiţerul de credit este responsabil de a urmări activitateaîmprumutatului. Scopul este de a detecta problemele înainte ca acestea să devină preasevere. Dacă problemele sunt detectate la timp, ofiţerul de credit poate să acţionezepentru a preveni agravarea problemei sau cel puţin pentru a minimiza pierderea ce va fiînregistrată de bancă.O parte din acţiunile ce trebuie întreprinse de ofiţerul de credit se referă laîndrumarea şi sprijinirea împrumutatului de a lua măsuri, pentru îmbunătăţirea situaţieisale financiare.În general, înainte de a nu mai putea rambursa un credit, împrumutatul treceprintr-o acută criză de numerar (cash). Din păcate, banca ce nu urmăreşte îndeaproapeactivitatea împrumutatului este adesea ultima care ştie că o astfel de criză este iminentă.Există trei etape distincte a problemelor privind numerarul 1 :a) menţinerea cu dificultate a lichidităţii. Stocurile încep să se acumuleze şiviteza de încasare a creanţelor încetineşte. Împrumutatul reacţionează încetinind platafurnizorilor şi reducând cheltuielile;b) administrarea numerarului (cash management) devine prioritară. Suntimpuse plafoane şi limitări de cheltuieli, salariaţii sunt lăsaţi să-şi caute alte locuri demuncă, nu se mai fac investiţii şi se încearcă valorificarea activelor neesenţiale.Relaţiile împrumutatului cu banca se deteriorează deoarece încearcă să obţină creditsuplimentar în timp ce încalcă clauzele contractului de credit existent. Împrumutatul nuplăteşte dividende cu scopul de a le capitaliza pentru a acoperi capitalul propriudiminuat de pierderile din exploatare;c) ameninţarea pericolului de faliment. Împrumutatul îşi utilizează toatesursele de numerar din conturi, nu-şi mai achită nici un fel de datorii sau obligaţii.Ultima alegere este să-şi declare falimentul sau să găsească un partener cu care săfuzioneze sau de care să fie absorbit.1 51 Timothy W. Koch; Bank Management, pag. 75510

Secţiunea Finanţe - ContabilitatePentru ca semnalele de avertizare să fie eficient valorificate şi creditul să nu setransforme într-un credit neperformant, orice ofiţer de credit ar trebui:- să analizeze cu grijă situaţiile financiar contabile primite la perioadeleconvenite cu împrumutatul;- să comunice permanent cu împrumutatul, telefonic, în scris şi prin vizite lasediul acestuia;- să fie atent la semnale directe sau indirecte primite de la terţi;- să ia în considerare toate mişcările din conturile din bancă ale împrumutatului.Pentru prevenirea apariţiei creditelor neperformante, este necesară atâtdesfăşurarea unei activităţi prudente de aprobare a creditelor, cât şi definirea şirealizarea unor măsuri realiste de urmărire a derulării creditelor şi soluţionăriiproblemelor ce pot apare.Principiul general ce trebuie avut în vedere este acela că banca nu trebuie săacorde un credit până ce nu se estimează corect posibilitatea recuperării la scadenţă sauîn momentul în care aceasta decide, din anumite motive, să-şi retragă creditul.Estimarea corectă a capacităţii de rambursare are de cele mai multe ori o importanţămai mare decât asigurarea creditului prin garanţii materiale. Odată ce cauzele apariţieicreditelor neperformante au fost depistate, este mai uşor de a stabili căi şi modalităţi deprevenire a acestora, după cum urmează:a) estimarea corectă a necesarului de credite a împrumutatului şi atermenelor de rambursare. Nu trebuie să uităm că riscul de nerambursare a unuicredit există atât în situaţia în care se solicită un credit prea mic, cât şiatunci când un client împrumută prea mulţi bani. În primul caz, riscul aparedatorită lipsei fondurilor necesare realizării volumului producţiei programate pentru arealiza profitul estimat şi încasările necesare plăţii obligaţiilor asumate.În al doilea caz, riscul apare datorită creşterii gradului de îndatorare financiarăpeste necesar şi majorării artificiale a costului cu dobânzile, ducând la reducereacapacităţii de plată. Bineînţeles foarte importante sunt şi termenele de rambursare. Dacăsunt prea ”mobilizatoare”, împrumutatul poate intra în incapacitate de plată, datoritănecorelării momentului plăţilor cu momentul încasărilor previzionate. Dacă termenelesunt prea ”permisive”, apare pericolul creşterii artificiale a gradului de îndatorarefinanciară prin creşterea volumului dobânzilor;b) corelarea destinaţiei creditului cu sursa de rambursare. Tranzacţiafinanţată prin credit trebuie să genereze atâtea încasări cât să se poată plăti împrumutulşi dobânda aferentă. Dacă tranzacţia eşuează, va fi greu de găsit o sursă alternativă şi sevor crea numeroase probleme. De exemplu, un agent economic a solicitat un credit învalută pe termen mediu pentru importul unor utilaje care să asigure o producţie maieficientă pentru comenzile de export aflate în derulare. Din păcate, peste un an de zilecontractul la export nu s-a reînnoit, utilajele nu şi-au regăsit o altă utilizare la fel deeficientă pentru producţia internă, a intervenit şi cursul valutar şi creditul a devenitrestant şi neperformant. Mai neplăcut a fost şi faptul că datoria în valută reactualizată înlei depăşea cu mult valoarea utilajelor la preţul pieţei, ceea ce a dus la negocieri nuîntotdeauna amiabile pentru completarea garanţiilor;c) existenţa a două posibilităţi de recuperare a creanţelor fără legăturăîntre ele şi existente de la început. În cazul prezentat anterior, şi împrumutatul şibanca s-au bazat pe continuarea relaţiilor de comerţ exterior cu partenerul tradiţional,neexistând nici o certitudine formală în acest sens. Pe de altă parte, nici garanţia nuavea caracteristicile cerute de a fi uşor valorificabilă, chiar dacă era accesibilă. În lumea11

Revista Tinerilor Economiştibancară, se spune că cea mai eficientă garanţie este gajul pe maşina directorului generalşi ipoteca pe clădirea corpului administrativ, intervenind în acest exemplu şi factorulpsihologic coercitiv. Este foarte important ca această a doua sursă de rambursare să fieun activ care pe lângă lichiditatea sa şi a păstrării valorii de piaţă în timp, să fie uşoraccesibil, în sensul că valorificarea acestuia să nu afecteze negativ procesul deproducţie al împrumutului şi să nu fie necesară o executare silită;d) încheierea unui contract de credit cu clauze asiguratorii. Pentruprotejarea propriilor interese, banca poate introduce în contractul de credite clauzeasiguratorii prin care să diminueze riscul şi să oblige împrumutatul la menţinereacapacităţii de plată.Există două feluri de clauze: afirmative (pozitive) şi negative.Clauzele afirmative sunt cele cu care împrumutatul trebuie să fie de acord şicare prevăd, de exemplu, următoarele:- împrumutatul va furniza băncii situaţii financiar-contabile la termeneleconvenite;- împrumutatul va menţine lichiditatea, solvabilitatea, gradul de îndatorare,viteza de rotaţie a mijloacelor circulante şi cash flow-ul peste anumite valoriconsiderate minime;- împrumutatul va permite băncii să facă vizite la sediul său pentru a urmăribuna desfăşurare a procesului de producţie;- împrumutatul va menţine în bună stare de funcţionare activele fixe;- împrumutatul îşi va plăti la timp toate taxele şi impozitele;- împrumutatul va informa banca despre orice litigiu care îi poate diminuapatrimoniul şi afecta performanţele.Clauzele negative sunt cele care impun restricţii financiare sau interdicţii şi careprevăd, de exemplu următoarele:- investiţiile în active imobilizate nu vor depăşi o anumită valoare;- fondul de salarii nu va depăşi un anumit plafon;- nu vor mai fi gajate sau ipotecate active;- nu vor fi efectuate fuziuni sau achiziţii fără aprobarea băncii;- nu se vor vinde sau închiria mai mult de un anumit procent din activele fixeexistente;- nu se vor face schimbări în conducerea împrumutatului.Nerespectarea acestor clauze atrage după sine rezilierea contractului şiexigibilitatea creditului şi a dobânzilor aferente nescadente.BIBLIOGRAFIE1. Hempel G.H.,Coleman A.B.,Simonson D.G.Bank Management, third edition; John Wiley and Sons,New York, 19892. Koch T.W Bank Management, second edition, The Dryden Press,Orlando, 199212

Secţiunea Finanţe - ContabilitateREGLEMENTĂRI RECENTE PRIVIND ORGANELE DE DELIBERARE ŞI DECIZIE (ADUNĂRILEGENERALE) ALE SOCIETĂŢILOR COMERCIALEAsist.univ.drd. Ciprian PăunUniversitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea AfacerilorAbstract: The general shareholders meetings may be ordinary andextraordinary. The ordinary general meeting is held at least once a year,not later than 4 month after the end of the fiscal year. The extraordinarygeneral meeting is convened whenever deemed necessary in order topass decisions in respect of amending the constitutive act or any decisionrequiring the approval of the extraordinary general meeting according tothe law or the constitutive act. We will try to emphasize the importance ofthe general shareholders meetings and the influences on every day life ofthe commercial companies.Key words: Commercial companies, Shareholders, Joint stock companies,shareholders meeting, Ordinary general shareholders meeting, Extraordinarygeneral shareholders meeting1.Trăsături generaleAdunarea Generală este forumul în care acţionarii sau asociaţii după caz îşiexercită drepturile de administrare a societăţii. 2 Ea este chemată să se pronunţe asupraunor probleme curente de administrare a societăţii cât şi asupra unor probleme specialesau excepţionale pentru viaţa societăţii. 3 În funcţie de scopul pentru care esteconvocată, în cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni identificăm douăfeluri de adunări generale: ordinare şi extraordinare 4 care se desfăşoară după oprocedură diferită. Şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată , deşi legea nu prevedenici o distincţie între cele două adunări , ea stabileşte condiţii de cvorum şi demajoritate diferite în funcţie de problemele supuse discuţiei asociaţilor.Adunarea Generală 5 este un organ prin care se exprimă voinţa societăţii. Legeanr. 31/1990 republicată şi alte legi speciale nu ierarhizează organele societăţii deci nuse poate afirma că Adunarea generală este organul suprem în societate. Cu toate acestea,însă, având în vedere atribuţiile largi pe care le au adunările generale se poate afirma că2Uwe Hüffer, Gesellschaftrecht, C.H.Beck Verlag, München, 2003, pag. 289; Idem,Aktiengesetz. Kommentar, C.H.Beck Verlag, München, 1995, pag. 446;3 A se vedea Radu I. Motica, Vasile Popa, Drept comercial român şi drept bancar, Ed. LuminaLex, Bucureşti, 1999, pag. 103;4 A se vedea CSJ, secţia comercială, Decizia nr. 4597/2002, în: Revista Română de Drept alAfacerilor nr. 7-8/2003, pag. 157;5 A se vedea pe larg Angela Miff, Ciprian Păun, Drept comercial, Ed. Imprimeria Ardealul,2005, pag.234-255.13

Revista Tinerilor Economiştiacestea sunt “locul în care se exercită puterea supremă în societate” 6 Trebuie menţionatcă dreptul de participa la Adunarea Generală este conferit de lege acţionarilor sauasociaţilor , după caz, în virtutea dorinţei lor de a se implica activ în realizarea“scopului comun” pe care asociaţii sau acţionarii l-au asumat la înfiinţarea societăţii saula care s-au raliat ulterior.În ciuda numărului de mare care poate participa la aceste Adunări Generaletrebuie precizat că, fiind lucrări în plen care discută elemente de strategie internă asocietăţii, au caracter secret, deci sunt protejate de sfera drepturilor la viaţă privată, ainviolabilităţii domiciliului când se desfăşoară la sediul societăţii şi la dreptului lacomunicare. 7Adunările Generale OrdinareAdunarea Generală Ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an , în cel multpatru luni 8 de la încheierea exerciţiului financiar. Ea a fost definită că “orice Adunaregenerală care se convoacă pentru alte probleme decât pentru modificarea actelorconstitutive”. 9 Adunarea Generală se desfăşoară la sediul societăţii comerciale şi(sau) 10 la o altă locaţie anunţată din timp , în conformitate cu prevederile legale.Adunarea poate lua în discuţie orice problemă aflată pe ordinea de zi , dar esteobligată , în conformitate cu art. 111 alin. 2 din legea nr. 31/1990, să ia în discuţieurmătoarele probleme:a)să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale , pe bazarapoartelor administratorilor, cenzorilor, ale auditorilor financiari, şi să fixezedividendul;b) să aleagă pe administratori şi cenzori;c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs administratorilor şicenzorilor, daca nu a fost stabilită prin actul constitutiv;d) să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;e) să stabilească bugetul de venituri si cheltuieli şi, după caz, programul deactivitate, pe exerciţiul financiar următor;f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multorunităţi ale societăţii.Art. 112 din legea nr. 31/1990 prevede că, în cazul societăţilor pe acţiuni şi încomandită pe acţiuni, pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesarăprezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iarhotărârile să fie luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul socialreprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritatemai mare. În societatea cu răspundere limitată, asupra problemelor obişnuite , adunareadecide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale6 Ph. Merle, Droit commercial.Societes commerciales,Dalloz, Paris, 2003, pag. 496;7 A se vedea Carta drepturilor fundamentale a cetăţenilor din Uniunea Europeană, în : AdrianCiprian Păun, Die Unionsbürgerrechte, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, pag.98-101;8 În reglmentarea precedentă se stabilea un termen de 3 luni;9 Ph. Merle, op.cit. , pag 498;10 Legea foloseşte conjuncţia “şi”, credem noi greşit pentru că induce obligativitatea desfăşurăriiAdunării Generale la sediul societăţii şi cumulativ într-o altă locaţie. Or, într-un caz în care osocietate ar avea sediul de 50 m 2 şi 1000 de acţionari este greu de imaginat cum s-ar puteaîntruni la sediul social;14

Secţiunea Finanţe - Contabilitate(art. 192 din legea nr. 31/1990). În cazul societăţilor în nume colectiv şi a societăţii încomandită simplă deciziile sau hotărârile se iau prin votul asociaţiilor reprezentândmajoritatea absolută a capitalului social. Ne alăturăm părerii unei părţi a doctrinei caresusţine punctul de vedere potrivit căruia excepţia de la regulă este cazul modificăriiactului constitutiv. 11Majoritatea absolută a capitalului social reprezentat înseamnă jumătate plus unudin numărul acţiunilor. O a doua şedinţă a Adunării Generale nu se poate ţine în aceeaşizi cu prima şedinţă (art. 118 alin. 2 din legea nr. 31/1990) . Sancţiunea aplicată acteloradoptate de o astfel de Adunare Generală, constituită în aceeaşi zi, este nulitateahotărârii luate. 12Scopul principal al Adunării generale este de regulă să decidă asupraproblemelor aflate pe ordinea de zi. În Germania, cu titlu extraordinar, spre deosebirede România, Adunările generale ordinare pot avea doar caracter informativ. 13 Trebuiemenţionat că şi în România, există temei legal pentru desfăşurarea lucrărilor AdunăriiGenerale prin intermediul mijloacelor de comunicaţii de tip radioconferinţă sauteleconferinţă, anume art. 122 din legea nr. 31/1990 republicată. 14 Alţi autori auconsiderat că reglementarea actuală este greşit formulată, legiuitorul instituind de fapt“votul prin corespondenţă”. 15 Deşi argumentele sunt convingătore, articolul în cauză,fiind stipulat în urma prevederilor legate de exercitarea dreptului la vot, considerăm cătrebuie să luăm în considerare, bazându-ne pe textul legal, posibilitatea de a puteadesfăşura Adunarea Generală prin mijloace moderne de comunicaţii (e-mai, chat etc.),stabilind şi folosind protocoale informatice de securitate care să asigure independenţavotului şi excluderea oricăror posibilităţi de viciere a consimţământului prin dol sauviolenţă. 16 În acelaşi timp acest tip de vot are menirea de a facilita accesul acţionaruluisau asociatului la dezbaterile contradictorii din Adunare , iar în plus principiulcontradictorialităţii este respectat.3. Adunările Generale ExtraordinareAdunările Generale Extraordinare se întrunesc ori de câte ori este nevoie pentrua se lua o hotărâre privind modificarea actelor constitutive ale societăţii. AdunareaExtraordinară poate hotărî , în conformitate cu prevederile art. 113 ale legii 31/1990,asupra:a)schimbării formei juridice a societăţii;b) mutării sediului societăţii;c) schimbării obiectului de activitate al societăţii;11 A se vedea opinia lui St. D. Cărpenaru, Drept comercial., Ed.All Beck, 2002, pag. 210; contraparţial O.Căpăţână, Societăţile comerciale,Ed. Lumina Lex, 1996, pag. 303;12 A se vedea C.S.J. secţ. Com, dec. 786/1996, în: Revista de Drept Comercial nr. 12/1997, pag.130;13 Uwe Hüffer, Aktiengesetz. Kommentar, op.cit., pag. 471;14 În Franţa , prin Legea din 15 mai 2001 asupra noilor reglementări economice, se încercă să sedezvolte participarea acţionarilor la Adunările generale prin utilizarea telecomunicaţilormoderne.15 A se vedea Cronică în Drept privat al afacerilor nr. 1/2003, pag. 19;16 A se vedea ***L’utilisation des moyens de teletranssmition et les assemblesss generalesd’actionnaires , Rapport ANSA, ianuarie 2000, citat de Ph. Merle, op.cit, pag. 512;15

Revista Tinerilor Economiştid) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii ,reprezentanţe sau alte unităţi fără personalitate juridică dacă prin actul constitutiv nu seprevede altfel; e) prelungirii duratei societăţii;f) majorării capitalului social;g) reducerii capitalului social sau reîntregirii lui prin emisiune de noi acţiuni;h) fuziunii cu alte societăţi sau divizării societăţii;i) dizolvării anticipate asocietăţii;j) conversiei acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;k) conversiei unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;l) emisiunii de obligaţiuni;m) oricărei alte modificări a actului constitutiv sau oricărei alte hotărâri pentrucare este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.Trecerea în competenţa altor organe ale societăţii sau a Adunării generaleordinare, prin actele constitutive, a acestor prevederi se sancţionează cu considerarea lorca nescrise. 17 Art. 114 din legea nr. 31/1990 care prevede că Adunarea generalăextraordinară poate delega , prin act constitutiv sau prin hotărâre a Adunării generaleextraordinare, consiliului de administraţie sau, după caz administratorului unic ,exerciţiul atribuţiilor sale privind atribuţiile din art. 113 lit. b, c, f, g, j, nu este decâtexcepţia care confirmă regula de mai sus.Condiţiile cvorumului şi majorităţii sunt diferite faţă de cele de laAdunarea Generală Ordinară. În societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni pentruvalidarea deliberărilor Adunării generale extraordinare , când actul constitutiv nuprevede altfel e necesară prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalulsocial, iar hotărârile se iau cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţinjumătate din capitalul social (art.115 din legea 31/1990).În cazul societăţilor cu răspundere limitată , în conformitate cuprevederile art. 192 alin. 2 din legea nr. 31/1990 , hotărârile privitoare la modificareacontractului de societate sau a statutului se iau prin votul tuturor asociaţilor , afară decazurile când legea sau actul constitutiv dispune altfel. Prin analogie aceeaşi regulă seaplică şi societăţii în nume colectiv şi a celei în comandită simplă.4.Adunările specializateAceste adunări sunt definite de legea nr. 31/1990 în legătură cu societăţile peacţiuni şi se refere la reuniunile acţionarilor cu particularităţi. De exemplu art. 96reglementează Adunările speciale ale titularilor de acţiuni cu dividend prioritar fărădrept de vot , iar art. 116 reglementează adunarea specială a deţinătorilor de acţiunidintr-o anumită categorie , în legătură cu care se hotărăşte modificarea drepturilor şiobligaţiilor privind acţiunile lor.5. Procedura desfăşurării Adunărilor generalea. Convocarea Adunărilor generaleLegea nr. 31/1990 competenţa convocării Adunărilor Generaleadministratorilor şi asociaţilor. Administratorii au obligaţia legală de a convocaAdunarea Generală cel puţin o dată pe an (art.117 din legea nr. 31/1990) şi ori de câte17 A se vedea P. Le Cannu, Nullite et participation des associes aux decisions collectives, în :Revue de Jurisprudence de Droit des Affaires , 1998, pag. 987;16

Secţiunea Finanţe - Contabilitateori este nevoie (art.190 din Legea nr. 31/1990). În dreptul german mai intervineincidentă o cauză de convocare a Adunării Generale cu caracter excepţional, dar care nuse încadrează în problema actelor constitutive , ci priveşte “Bunăstarea societăţii”.Astfel, când există divergenţe importante între organele societăţii, se convoacăAdunarea Generală pentru a decide asupra unei chestiuni de strategie privinddezvoltarea societăţii. 18 În cazul pasivităţii administratorilor , asociaţii au dreptul de acere convocarea Adunării Generale. În situaţia societăţilor pe acţiuni sau în comandităpe acţiuni, legea prevede că administratorii sunt obligaţi să convoace de îndatăAdunarea Generală , la cererea acţionarilor reprezentând a zecea parte din capitalulsocial sau o cotă mai mică, dacă în contractul de societate se prevede astfel, şi dacăcererea cuprinde dispoziţii care intră în competenţa adunării. Într-o astfel de situaţie ,Adunarea trebuie convocată în termen de o lună de la data cererii. 19 Instanţa de lasediul societăţii va putea autoriza , cu citarea administratorilor, convocarea AdunăriiGenerale de către persoanele prevăzute în art. 119 alin.1din legea nr. 31/1990(a sevedea art. 119 alin. 3 ).În cazul societăţii cu răspundere limitată , legea nr. 31/1990 prevede la art. 195alin (2) posibilitatea ca un asociat sau un număr de asociaţi care reprezintă cel puţin opătrime din capitalul social vor putea cere administratorilor convocarea AdunăriiGenerale, arătând scopul acestei convocări.Asociaţii din societăţile în nume colectiv şi în comandită simplă au deschisăposibilitatea acţionării în judecată a administratorilor societăţilor în cazurile în care nuse îndeplinesc obligaţiile privind convocarea. 20Convocarea trebuie să cuprindă: data şi locul ţinerii adunării, ordinea de zi cuprecizarea problemelor care urmează a fi dezbătute, textul integral al propunerilor, încazul modificării actelor constitutive. Considerăm că alături de aceste elemente,convocarea trebuie să cuprindă şi condiţiile pentru a putea lua parte la Adunare şipentru exercitarea dreptului de vot.Susţinem şi noi alături de alţi autori includerea în legislaţia noastră a unorformalităţi preliminare de convocare, care să cuprindă o informare a asociaţiilor şiacţionarilor asupra ţinerii Adunării Generale, pentru ca aceştia să poată contrapropuneproiecte sau efectiv să facă sugestii pentru ordinea de zi a Adunării Generale. 21Data adunării trebuie fixată într-un “termen rezonabil” , astfel încât să asiguretimpul necesar ajungerii convocării la cunoştinţa asociaţilor. Termenul de întrunire nupoate fi mai mic de 15 zile de la data comunicării.Locul Adunării este în conformitate cu prevederile actuale (criticabile în opinianoastră, n.n.) este sediul societăţii cu excepţia cazurilor în care în actele constitutive nus-a stipulat o altă clauză. Locul special în care se va desfăşura Adunarea se va stipula deasemenea. O problemă specială este generată , considerăm noi de problema posibilităţiidesfăşurării Adunării Generale în străinătate. În condiţiile actuale ale legislaţiei noastrenaţionale o asemenea posibilitate nu este permisă. De lege ferenda considerăm că o dată18 A se vedea paragraful 121 alin 1 din Aktiengesetz din 6 sept. 1965 cu modificările ulterioare;19 A se vedea St.D. Cărpenaru, Drept comercial român, op.cit, pag. 212;20 Ibidem; I.Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, op.cit, pag. 342; Radu I.Motica, Tiberiu Medeanu, Lucian Bercea, Claudia Roşu, Dreptul afacerilor interne şiinternaţionale, Ed. Universitas Timisiensis, Timişoara, 2002, pag. 68;21 A se vedea Ph. Merle, Droit commercial. Societes commerciales, op.cit., pag. 501-502;17

Revista Tinerilor Economişticu dezvoltarea relaţiilor comerciale trans-naţionale şi integrarea în Uniunea Europeanăva trebui să se permită aceste practici şi în cazul societăţilor comerciale româneşti. 22Ordinea de zi trebuie comunicată asociaţilor şi acţionarilor trebuie să cuprindătotalitatea problemelor ce vor fi supuse dezbaterilor 23 şi proiectele de modificare aactelor constitutive (in extenso) dacă este cazul.Comunicarea convocării este diferită în funcţie de tipul de societate de care estevorba. Art. 117 alin 3 din legea nr. 31/1990 prevede că în cazul societăţilor pe acţiunisau în comandită pe acţiuni înştiinţare se face prin publicarea ei anunţului de convocareîn Monitorul Oficial precum şi într-unul din ziarele răspândite în localitatea în care seaflă sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate. În cazul în care toate acţiunilesunt nominative, convocarea va fi făcută doar prin scrisoare recomandată sau dacăactul constitutiv permite , prin scrisoare simplă , expediată cu cel puţin 15 zile înaintede data ţinerii Adunării , la adresa acţionarului înscrisă în Registrul Acţionarilor (a sevedea alin 5 al art. 117 al legii nr. 31/1990 ). Pentru membrii comisiei de cenzori esteînsă imperativ necesară trimiterea convocării cu scrisoare recomandată cu aviz deprimire.În cazul societăţii cu răspundere limitată , având în vedere faptul că acesta nupoate avea un număr mai mare de 50 de asociaţi, convocarea se face prin scrisoarerecomandată, dacă în actul constitutiv nu s-a prevăzut o altă modalitate (art. 195 alin. 3din Legea nr. 31/1990). Pentru societatea în nume colectiv sau în comandită simplă nus-a prevăzut un mod specific stipulându-se doar ca mijlocele alese să asigureparticiparea asociaţilor la Adunarea Generală. 24b. Şedinţa Adunării GeneraleAsociaţii participă la şedinţele Adunării Generale personal sau prinreprezentanţi. În privinţa reprezentării legea română a stabilit reguli restrictiveimpunând obligativitatea reprezentării de către alţi acţionari în baza unei procurispeciale, afară de cazul în care prin actul constitutiv s-a prevăzut altfel (art. 124 dinLegea nr. 31/1990). În cazul în care acţiunile sunt deţinute în indiviziune, coproprietariisunt reprezentaţi de unul din coproprietari sau de un mandatar care trebuie în general săfie asociat. Dacă acţiunile sau părţile sociale sunt grevate de uzufruct 25 , accesul laAdunarea Generală ordinară aparţine în principiu uzufructuarului. În cazul în careacţiunile fac obiectul unui gaj , debitorul rămânând proprietar al titlurilor are doardreptul de a participa la Adunări (art. 124 alin 2 din legea nr. 31/1990 ).Administratorii şi funcţionarii societăţii nu pot să reprezinte asociaţii subsancţiunea nulităţii hotărârii chiar, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obţinut majoritateacerută. Desigur, aceste chestiuni privind determinarea rolului jucat în realizarea uneimajorităţi se pot cuantifica exclusiv în cazul votului deschis sau nominativ.22 A se vedea o descriere a avantajelor şi criticilor ţinerii Adunărilor Generale în străinătate în U.Hüffer, Aktiengesetz. Kommentar, op.cit, pag. 486-487;23 Desigur dacă va exista o rubrică “diverse” sau “chestiuni generale” lăsată de organizatoripentru exprimarea liberă a participanţilor considerăm că nu poate fi ghicit dinainte conţinutuldiscuţiilor astfel că se va menţiona doar rubrica “diverse”.24 A se vedea St.D. Cărpenaru, op.cit, pag. 213, Radu I. Motica, Tiberiu Medeanu, LucianBercea, Claudia Roşu, , pag. 68;25 A se vedea Ionuţa Preotu, Câteva consideraţii privind dreptul de uzufruct în materiecomercială, în: Dreptul privat al afacerilor nr. 1/2003, pag. 36-46;18

Secţiunea Finanţe - ContabilitatePrincipiile şi regulile pentru desfăşurarea Adunării Generale în societăţile peacţiuni sunt aplicabile şi în cazul celorlalte forme societare.Şedinţele Adunării Generale se desfăşoară , în ziua, la ora şi locul arătat înconvocare.Conform legii şi uzanţelor şedinţa este deschisă de preşedintele Consiliului deAdministraţie sau de înlocuitorul acestuia. În cazul celorlalte forme societare ,Adunarea Generală va fi condusă de unul din administratorii societăţii.Se vor alege mai apoi de la unul la trei secretari, care vor verifica îndeplinireacondiţiilor de cvorum şi de legalitate a desfăşurării Adunării. Art. 126 alin. (2) din legeanr. 31/1990 aşa cum a fost modificată prin legea nr. 161/2003 prevede că “ Acţionariipot vota situaţia financiară anuală, dacă deţinând cel puţin jumătate din participarea lacapitalul social , nu se poate forma majoritatea legală de vot. După îndeplinirea acestorcerinţe legale se trece la dezbaterea pe fond a problemelor anunţate pe ordinea de zi aAdunării Generale. 26După dezbaterea problemelor de pe ordinea de zi , se vor vota soluţiile propuse.Dreptul de vot în Adunarea Generală este dat de achiziţionarea a cel puţin unei acţiuni(art. 101 din legea nr. 31/1990). Dreptul de vot se exercită doar în Adunarea Generalăcu excepţia societăţii cu răspundere limitată în care este permis şi votul princorespondenţă. Potrivit legii nr. 31/1990 “nu au drept de vot acţionarii care deţinacţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot. Această prevedere esteactuală din perspectiva acţiunilor de privatizare întreprinse de Guvernul României detrecere în patrimoniu privat a fostelor unităţi socialiste de stat.Dreptul de vot nu poate fi cesionat (art. 127 legea nr. 31/1990) deci nu poate fiînstrăinat pentru că ar demonstra lipsa de determinare a acţionariatului de a se implicaîn activitatea organizaţională a societăţii şi ar permite, teoretic cel puţin, unor persoanecontrolul asupra deciziei societăţii fără a deţine nici o acţiune. Exercitarea dreptului devot este permisă prin reprezentant 27 sau procură în societăţile pe acţiuni .Legeareglementează o serie de restricţii cu privire la exercitarea votului, în cazul conflictuluide interese al asociaţilor sau administratorilor, în cazul în care se votează descărcareagestiunii sau o problemă în care el sau administraţia lui ar fi în discuţie . Ce se înţelegeprin expresia “interes contrar”, trebuie stabilit în fiecare caz concret, existenţa şiîntinderea eventualelor interese contrare între acţionar şi societate. 28 HotărârileAdunării Generale se iau prin vot deschis. Votul secret este obligatoriu în cazul alegeriimembrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor, pentru revocarea lor şi pentruhotărâri luate în privinţa răspunderii administratorilor .În cazul societăţilor de capitaluri , legea prevede că lucrările Adunării Generalese consemnează într-un proces-verbal , semnat de preşedinte şi de secretar cuprinzândmenţiuni cu privire la îndeplinirea formalităţilor de convocare , data şi locul convocării,asociaţii prezenţi şi capitalul social reprezentat, precum şi consemnarea dezbaterilor şi26 A se vedea St.D. Cărpenaru, op.cit, pag. 213, Radu I. Motica, Tiberiu Medeanu, LucianBercea, Claudia Roşu, op.cit,pag. 69, Ernst. Führlich, Witrschaftsprivatrecht, Verlag Vahlen,München, pag.422;27 A se vedea Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr.185/2000 în : ***Curtea de Apel Cluj. Buletinul Jurisprudenţei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,2001, pag. 77-79;28 A se vedea CSJ, Secţia comercială, decizia nr. 4595/2002, în: Revista Română de Drept alAfacerilor nr. 7-8/2003, pag. 156;19

Revista Tinerilor Economiştihotărârilor. Acţionarii pot solicita să se consemneze declaraţiile pe care le fac în cazuldezbaterilor. Procesul-verbal va fi trecut în registrul Adunărilor Generale.c. Hotărârile Adunării GeneraleHotărârile Adunării Generale sunt obligatorii pentru toţi acţionarii, inclusivpentru acţionarii care nu au luat parte la Adunare sau au votat împotrivă , dacă au luatecu respectarea legii şi a actului constitutiv. Pentru terţi, hotărârile Adunării Generaledevin opozabile numai după publicarea lor în condiţiile legii. În cazul societăţilor decapitaluri, în termen de 15 zile , la Oficiul Registrului Comerţului , pentru a fimenţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial. Pentru celelalte tipuri desocietăţi comerciale legea nu prevede obligativitatea aducerii la cunoştinţa terţilor ahotărârilor Adunării Generale. Legea nr. 31/1990 interzice executarea hotărârilorînainte de îndeplinirea acestor formalităţi (art. 131 alin 5).Hotărârile Adunării Generale adoptate cu încălcarea prevederilor legalesau actelor constitutive pot fi anulate pe cale judecătorească. 29Art. 132 din legea nr. 31/1990 prevede în cazul societăţilor pe acţiuni sau încomandită pe acţiuni că, hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate înjustiţie de oricare din acţionarii care nu au luat parte la Adunarea Generală sau au votatcontra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Dreptul de a atacahotărârea Adunării Generale aparţine însă şi administratorilor societăţii. Competenţa desoluţionare a cererii aparţine tribunalului în a cărei rază teritorială societatea îşi aresediul (art.131 din Legea nr. 31/1990) 30 . Cererea de anulare a hotărârii AdunăriiGenerale se va judeca în camera de consiliu a instanţei. Când se invocă “motive denulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil”, iar cererea poate fi formulatăde orice persoană interesată.Cauzele de anulare 31 a hotărârii Adunării Generale sunt:• Procedura organizării Adunării Generale , în care sunt incidente problemele privindconvocarea Adunării Generale, desfăşurarea şedinţei Adunării Generale, publicareahotărârilor în Monitorul Oficial ; 32• Obiectul Adunării Generale în care sunt incidente probleme privind regulile decompetenţă a organelor sociale sau modificarea obiectului de activitate; 33• Exercitarea dreptului de vot;29 A se vedea Radu N. Catană, Rolul justiţiei în funcţionarea societăţilor comerciale, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag. 157-230;D.M. Tăbâltoc, Aspecte teoretice şi practice privindorganizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale. Adunarea Generală a acţionarilor. Statutjuridic. Controlul legalităţii hotărârilor, în Revista de Drept comercial nr. 1/2000, pag. 47;30 A se vedea o interpretare a reglementărilor legale înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr.58/2003 în: Gh. Buta, Jurisdicţia comercială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag. 251-267;31 A se vedea Radu N.Catană, op.cit, pag. 157-221;32 A se vedea C.de Apel Bucureşti, Secţia comercială , decizia 8315917/2000, în: ***Culegerede practică judiciară în materie comercială 2000-2001, op.cit, pag. 176; C.Apel Bucureşti,Secţia comercială, decizia nr. 3486/2000 în: ***Culegere de practică judiciară în materiecomercială 2000-2001, op.cit, pag.177; C.Apel Cluj, Secţia comercială, decizia nr. 170/2000, în:***Buletinul Jurisprudenţei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, pag. 75;33 A se vedea CSJ, Secţia comercială, decizia nr. 4597/2002, în Revista Română de Drept alAfacerilor, nr. 7-8/2003, pag. 157;20

Secţiunea Finanţe - ContabilitateO dată cu intentarea acţiunii în anulare , reclamantul poate cere instanţei pe calede ordonanţă preşedinţială suspendarea executării hotărârii atacate.Hotărârea definitivă de anulare trebuie să fie menţionată în RegistrulComerţului şi publicată în Monitorul Oficial. În conformitate cu prevederile art. 132alin. (10) din legea nr. 31/1990 , de la data publicării ei , hotărârea de anulare esteopozabilă tuturor acţionarilor.Art. 134 din legea nr. 31/1990 prevede o situaţie specială, anume aceea încare Adunarea Generală hotărăşte schimbarea obiectului principal de activitate ,mutarea sediului sau forma societăţii. În acest caz asociaţii au dreptul de a se retrage dinsocietate şi de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă , lavaloarea medie determinată de un expert autorizat, prin folosirea a cel puţin douămetode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS).BIBLIOGRAFIE1. Catană,R.N. Rolul justiţiei în funcţionarea societăţilor comerciale, Ed. LuminaLex, Bucureşti, 20032. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004.St.D.3. Führlich, E. Witrschaftsprivatrecht, Verlag Vahlen, München, 2003.4. Merle, Ph. Droit commercial.Societes commerciales,Dalloz, Paris, 20035. Miff,A. Drept comercial, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, 2005.Păun,C6. Turcu,I. Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed. Lumina Lex,Bucureşti, 1998.21

Revista Tinerilor EconomiştiASPECTE PRIVIND CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE ACOPERIRE A FLUXURILOR DETREZORERIE ÎMPOTRIVA RISCURILORPrep. univ. drd. Avram Maria CarmenUniversitatea “Al.I.Cuza” IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorAbstract: In recent years, derivatives have become increasingly importantin the world of finance. Introduced to improve a company’s ability tomanage financial risk, these products (forwards and futures contracts,options or swaps) are now commonly traded among participants infinancial markets and represent a standard tool to hedge risk andspeculate on future economic events. Accounting for derivatives isextremely complex and relies on sophisticated models and assumptions.In particular, hedge accounting represents a great challenge foraccountants all over the world. This paper deals with some aspectsconcerning accounting for cash-flow hedges.Key words: financial instruments, IAS, cash-flows, hedging instrument,hedged item, riskPe pieţele internaţionale actuale, cea mai modernă şi utilizată tehnică deprotecţie contra riscurilor financiare este acoperirea (hedgingul). Din punct de vederecontabil, ea presupune desemnarea unuia sau mai multor instrumente de acoperire,astfel încât modificarea valorii juste a acestora să compenseze, total sau parţial,modificările valorii juste sau ale fluxurilor de numerar aferente unui element acoperit.Contabilitatea operaţiunilor de acoperire a riscurilor (hedge accounting)reprezintă un tratament contabil special care urmăreşte recunoaşterea concomitentă (încontul de profit şi pierdere), imediată sau amânată, a câştigurilor şi pierderilor aferentetranzacţiei de acoperire şi elementului acoperit [Pahler, 2003, p. 527].Din perspectivă economică, într-o relaţie de acoperire prezintă importanţărealizarea compensării riscurilor şi reducerea expunerilor. Efectele economice ale uneiasemenea operaţiuni sunt aceleaşi, indiferent de tipul riscului financiar acoperit. Totuşi,consecinţele contabile diferă, în funcţie de clasificarea operaţiunii în una din aceste treicategorii: acoperirea valorii juste, acoperirea fluxurilor de trezorerie şi acoperireainvestiţiei nete în entităţi externe.Operaţiunile de acoperire a fluxurilor de trezorerie sunt cele în care elementulacoperit este un flux de trezorerie viitor aferent fie unui activ sau unei datorii deţinut(e),fie unei tranzacţii prognozate şi foarte probabile. Datorită numeroaselor riscuri cecaracterizează activitatea economică actuală, societăţile nu se mai mulţumesc doar cuprotejarea expunerilor din bilanţ sau a angajamentelor ferme. În prezent, sunt necesareşi operaţiuni de acoperire a tranzacţiilor prognozate. Acestea diferă de angajamenteleferme prin trăsături precum [Pahler, 2003, p. 554]:‣ tranzacţiile ferme au termene fixe şi sunt certe, spre deosebire de cele anticipatecare nu au termene stabilite şi sunt nesigure;22

Secţiunea Finanţe - Contabilitate‣ riscul major legat de angajamentele ferme este cel al variabilităţii fluxurilorviitoare de trezorerie datorat modificării ratelor de schimb/de dobândă, în timp ce încazul tranzacţiilor prognozate variabilitatea fluxurilor este şi mai mare ca urmare ariscului de preţ şi a celui de neîncheiere a tranzacţiei. Din acest motiv, acoperireafluxurilor de numerar este mai des întâlnită la tranzacţiile anticipate decât laangajamentele ferme.Tratamentul contabil al operaţiunilor de acoperire a fluxurilor de trezorerie esteurmătorul:‣ variaţiile de valoare ale instrumentului de acoperire sunt recunoscute fie încapitalurile proprii, dacă sunt asociate acoperirii eficiente a riscurilor, fie în rezultatulnet al perioadei, dacă acoperirea nu este eficientă • .;‣ variaţiile de valoare ale instrumentului acoperit, înregistrate în capitalurileproprii, sunt reprezentate de minimul dintre câştigurile/pierderile cumulate aferenteinstrumentului de acoperire care au compensat, încă de la început, modificărilefluxurilor de trezorerie viitoare previzionate, exclusiv partea ineficientă a acoperirii, pede o parte şi valoarea justă a modificărilor cumulate ale fluxurilor de trezorerie viitoareale elementului acoperit, de la începerea relaţiei de acoperire, pe de altă parte;‣ orice parte din profitul sau pierderea asociată instrumentului de acoperire şiconsiderată ineficientă va fi imediat reflectată în rezultatul perioadei sau în capitalurileproprii (dacă instrumentul de acoperire este un activ disponibil pentru vânzare);‣ un element specific exclus din dimensiunea câştigului sau pierderii aferentefluxurilor de trezorerie ale instrumentului de acoperire va fi recunoscut în contul deprofit şi pierdere al perioadei.Esenţa acestui tip de tratament contabil constă în aceea că partea eficientă aoperaţiunii de acoperire a fluxurilor de trezorerie se recunoaşte în capitalurile propriipână când elementul acoperit afectează rezultatul net al perioadei. Într-o altă ordine deidei, în cazul existenţei unui număr însemnat de astfel de operaţiuni de acoperire şi arecunoaşterii unor sume importante în capitalurile proprii, investitorii unei întreprinderitrebuie să acorde atenţie capitalurilor proprii ale acesteia, atunci când iau deciziieconomice. În cele mai multe cazuri, este indicată consultarea unui specialistindependent, înainte de efectuarea investiţiei într-o societate care realizează operaţiunide acoperire a fluxurilor de numerar [Okochi-Reval J., 2002].IAS 39, par.139 oferă câteva exemple de operaţiuni de acoperire a fluxurilor detrezorerie:• acoperirea riscului de schimb valutar al unui angajament contractual neînregistrat alunei linii aeriene de a cumpăra un avion pentru o sumă fixă într-o anumită valută;• acoperirea modificării preţului la combustibil referitor la un angajament contractualneînregistrat de către o companie de energie electrică de a cumpăra combustibil laun preţ fix, cu plata în moneda sa internă;• utilizarea unui contract swap pentru a schimba o datorie cu rată fluctuantă cu odatorie cu rată fixă (fluxurile acoperite sunt plăţile viitoare de dobândă).Acoperirea fluxurilor de numerar contra riscului ratei dobânzii se realizează încazul:• Partea ineficientă a instrumentului derivat de acoperire se recunoaşte în contul de rezultate.Ineficienţa instrumentului nederivat de acoperire se înregistrează în rezultatul net sau încapitalurile proprii, după caz.23

Revista Tinerilor Economişti-creanţelor şi împrumuturilor generate de întreprindere sau al activelordisponibile pentru vânzare şi care sunt purtătoare de rate variabile ale dobânzii;-datoriilor financiare purtătoare de rate flotante ale dobânzii şi care nu suntdeţinute pentru tranzacţionare;-tranzacţiilor prognozate ce au o expunere identificabilă la riscul ratei dobânzii.Să presupunem că pe 1 ianuarie 2002, firma “A” obţine un credit pe 3 ani, înmoneda naţională, în valoare de 10.000.000$. Rata dobânzii este variabilă şi sestabileşte în funcţie de LIBOR la care se adaugă 2%. Firma este îngrijorată că ratadobânzii ar putea creşte în aceşti 3 ani şi doreşte să menţină LIBOR sub 8%. Pentruaceasta, ea cumpără de la o bancă o opţiune “cap” în-afara-banilor, cu o primă de300.000$. Dacă LIBOR depăşeşte limita de 8% într-un an, firma primeşte de la bancă osumă calculată astfel: 10.000.000$*(LIBOR – 8%). În acest fel, societatea blocheazărata dobânzii plătită la împrumut la 10% (LIBOR + 2%). Decontarea dobânzilor se face,la fel ca şi în cazul creditului, anual.Firma desemnează şi documentează opţiunea “cap” cumpărată drept operaţiunede acoperire a fluxurilor de numerar contra riscului ratei dobânzii atribuibil plăţilorviitoare de dobândă. Modificarea valorii-timp a opţiunii se exclude din evaluareaeficienţei operaţiunii de acoperire. Drept urmare, asemenea schimbări de valoare seînregistrează în contul de profit şi pierdere în momentul apariţiei lor.Caracteristicile principale ale creditului şi ale opţiunii “cap” sunt identice,motiv pentru care operaţiunea este aşteptată a fi foarte eficientă atunci când LIBORdepăşeşte pragul de 8%. Deoarece derivata este folosită pentru a obţine protecţie într-unsingur sens (împotriva creşterii LIBOR), firma nu trebuie să evalueze eficienţa atuncicând rata dobânzii coboară sub 8%.În cei trei ani ai relaţiei de acoperire, ratele LIBOR evoluează precum în tabelulnr. 1.Tabelul nr. 1 Evoluţia ratelor LIBOR şi a dobânzii de plătitRata stabilităpentru opţiunea cap tită pentru de plătit la zii de plătitCreanţe din Dobânda plă-Dobânda netă Rata dobân-anul în curs la sfârşitul credit la sfârşitulanuluisfârşitulanuluianului1 ian 20021 ian 20031 ian 20047%9%10%-(100.000)(200.000)24900.0001.100.0001.200.000900.0001.000.0001.000.0009%10%10%Valoarea justă, valoarea intrinsecă şi valoarea timp ale opţiunii “cap”, precumşi modificările lor la sfârşitul fiecărei perioade contabile, dar înaintea decontării înnumerar, sunt prezentate în tabelul nr. 2.Tabelul nr. 2 Evoluţia valorii opţiunii “cap”01 ian 0231 dec 0231 dec 0331 dec 04Valoareajustăînainteadecontăriidobânzilor(Vj)300.000280.000350.000200.000Valoareaintrinsecăînainteadecontăriidobânzilor(Vi)--200.000200.000Valoareatimp (Vj-Vi)300.000280.000150.000-Modificareavalorii justecâştig/pierdere-(20.000)(70.000)(150.000)Modificareavalorii timpcâştig/pierdere-(20.000)(130.000)(150.000)

Secţiunea Finanţe - ContabilitateIAS 39 nu specifică cum se calculează valoarea intrinsecă a opţiunii “cap” încazul în care aceasta implică o serie de plăţi. În acest exemplu, ea este presupusă a fiegală cu fluxurile de trezorerie viitoare care menţin constant fluxul curent de 1% (9%-8%) pentru perioada rămasă a opţiunii, excluzând valoarea timp a banilor. Valoareaintrinsecă poate fi calculată pentru fiecare perioadă comparând rata opţiunii cuaşteptările pieţei în ceea ce priveşte mişcarea LIBOR, utilizând curba randamentului latermen a ratei LIBOR.Corespondenţele contabile sunt următoarele:• 1 ianuarie 2002-obţinerea împrumutului în valoare de 10 mil. $Numerar = Credit bancar 10.000.000-cumpărarea opţiunii “cap” pe rata dobânzii (plata primei 34 )Activ financiar (opţiune cap) = Numerar 300.000• 31 decembrie 2002-dobânda aferentă împrumutului (LIBOR + 2%) = 9%Cheltuieli cu dobânda = Numerar 900.000-modificarea valorii juste a derivatei (modificarea valorii timp înregistrată încontul de rezultate)Pierdere aferentă opţiunii cap = Activ financiar (opţiunecap20.000• 31 decembrie 2003-dobânda plătită pentru împrumut (LIBOR + 2%) = 11%Cheltuieli cu dobânda = Numerar 1.100.000-modificarea valorii juste a opţiunii “cap”. Suma de 130.000$ reprezintăfluctuaţia valorii timp ce este exclusă din evaluarea eficienţei acoperirii. Creştereavalorii intrinseci este de 200.000$.%Activ financiar (opţiune cap)Pierdere nerealizată dinopţiune (în contul de profit şipierdere)= Câştig nerealizat dinopţiunea cap (încapitalurile proprii)200.00070.000130.000-transferarea în contul de profit şi pierdere a unei părţi din creşterea valoriiintrinseci aferentă fluxurilor de trezorerie realizate din decontarea dobânzilor opţiunii“cap”Câştig nerealizat din opţiuneacap (în capitalurile proprii)= Cheltuieli cu dobânda 100.000-decontarea dobânzii din opţiunea “cap” şi primirea de numerarNumerar = Activ financiar (opţiunecap)100.000• 31 decembrie 2003-dobânda plătită pentru împrumutul obţinut (LIBOR + 2%) = 12%Cheltuieli cu dobânda = Numerar 1.200.000-modificarea valorii juste a opţiunii “cap” (modificarea valorii timp)34 În Franţa, Consiliul Naţional al Contabilităţii (CNC) a publicat, în 1987, reguli cu privire lacontabilitatea opţiunilor pe rata dobânzii şi a introdus contul 52 “Instrumente de trezorerie”pentru înregistrarea primei.[Laude E., ş.a., 2002, p. 183]25

Revista Tinerilor EconomiştiPierdere nerealizată aferentă = Activ financiar (opţiune150.000opţiunii capcap)- transferarea în contul de profit şi pierdere a unei părţi din creşterea valoriiintrinseci aferentă fluxurilor de trezorerie realizate din decontarea dobânzilor opţiunii“cap”Câştig nerealizat din opţiunea = Cheltuieli cu dobânda 200.000cap (în capitalurile proprii)-decontarea dobânzilor aferente derivateiNumerar = Activ financiar (opţiune200.000cap)Ca rezultat al operaţiunii de acoperire, firma a blocat dobânda la creditul primitla nivelul de 10%. În perioada în care cheltuiala cu dobânda devine mai mare de 10%din 10.000.000$ (respectiv când LIBOR depăşeşte 8%), sumele primite din decontareaopţiunii reduc rata dobânzii la 10%. Totuşi, recunoaşterea în contul de profit şi pierderea modificării valorii juste a opţiunii datorată fluctuaţiei valorii timp determină ovariabilitate a cheltuielilor totale cu dobânda la 31 decembrie, redată în tabelul nr. 3.Tabelul nr. 3 Cheltuiala efectivă cu dobânda2002 2003 2004Dobânda aferentă creditului(LIBOR + 2%)Reclasificarea din capitalurileproprii (efectul opţiunii)Cheltuiala cu dobânda ajustatăde efectul acopeririiSchimbarea valorii-timp a900.000-900.00020.0001.100.000(100.000)1.000.000130.0001.200.000(200.000)1.000.000150.000opţiuniiCheltuiala totală 920.000 1.130.000 1.150.000Acoperirea riscului valutar se realizează în situaţii precum:-modificarea fluxurilor de trezorerie ale unui activ financiar (datorie financiară)nemonetar, aferente componentei valutare a acestuia, ale cărui fluctuaţii de valoare nuse înregistrează în contul de profit şi pierdere, ci în capitalurile proprii;-schimbările fluxurilor de trezorerie ale unui activ nefinanciar (respectiv alecomponentei valutare a acestuia) denominat în valută;-fluctuaţia fluxurilor de trezorerie aferente unor tranzacţii anticipate sau unorangajamente ferme.Exemple de operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie împotrivariscului valutar sunt prezentate în tabelul nr. 4.Tabelul nr. 4 Exemple de operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie contrariscului valutarExpunerea lariscului valutarCreşterea cursului deschimbScăderea cursului deschimbInstrumentul de acoperireContract forward decumpărare a unei valute sau oopţiune call cumpăratăContract forward de vânzare aunei valute sau o opţiune putcumpăratăElementul acoperitVariabilitatea fluxurilor detrezorerie a tranzacţieiprognozate de cumpărare a unuiactiv în valutăVariabilitatea fluxurilor detrezorerie a tranzacţiei prognozatede vânzare a unui activ în valută26

Secţiunea Finanţe - ContabilitateAcoperirea fluxurilor de trezorerie contra riscurilor de preţ al mărfurilor estenecesară:-în cazul creşterilor de preţuri ale unor active, ceea ce expune întreprinderile lavariabilitatea fluxurilor aferente tranzacţiilor prognozate de cumpărare a respectiveloractive;-în situaţia scăderii preţurilor unor active, fapt ce determină modificări negativeale fluxurilor de trezorerie ale unor tranzacţii anticipate de vânzare a acestor active.De exemplu, pe 4 ianuarie 2002, o companie preconizează să vândă500 de tone de grâu pe data de 31 decembrie 2002. În aceeaşi zi (4 ianuarie), firmadesemnează fluxurile de trezorerie din vânzarea prognozată drept element acoperit şiintră într-un contract futures pe grâu prin care vinde 500 de tone la valoarea de1.100.000$, pe 31 decembrie 2002. Termenii contractului derivat şi ai tranzacţieicoincid. Valoarea justă a contractului futures este zero în momentul iniţierii operaţiuniide acoperire. Pe 31 decembrie valoarea justă devine 25.000$ şi derivata este lichidată.Compania vinde stocul de grâu cu preţul de 1.075.000$.Pe 31 decembrie 2002 se înregistrează valoarea justă a contractuluifutures în capitalurile proprii:Activ financiar (contractfutures)= Câştig din relaţia deacoperire (în capitaluriproprii)25.000La aceeaşi dată are loc decontarea contractului derivat la valoarea de 25.000$Numerar = Activ financiar (contract25.000futures)Tot pe 31 decembrie se realizează vânzarea stocului de grâu la preţul de1.075.000$, descărcarea de gestiune efectuându-se la costul de 1.000.000$.2.075.0001.075.0001.000.000%NumerarCostul stocului vândut= %Venituri din vânzăriStocul de grâu2.075.0001.075.0001.000.000În acest moment este necesară reclasificarea câştigului amânat în contul deprofit şi pierdere.Câştig din relaţia de acoperire = Venituri 25.000(în capitaluri proprii)Din aspectele prezentate pe parcursul lucrării rezultă că acest tratament contabilreprezintă o noutate pentru ţara noastră, fiind puţin cunoscut şi folosit, în special,datorită slabei utilizări a derivatelor şi a hedgingului, ca tehnică de acoperire ariscurilor. Considerăm că, în perspectiva dezvoltării pieţei derivatelor din România, seimpune cunoaşterea şi înţelegerea, de către practicieni, a problematicii contabilităţiioperaţiunilor de acoperire a riscurilor, pe fondul îmbunătăţirii reglementărilor contabileelaborate de normalizatorii români.BIBLIOGRAFIE1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea IAS. Instrumentefinanciare: recunoaştere şi evaluare, Ed. CECCAR,Bucureşti, 20042. Hartwell C.H. Business Combinations and International Accounting,Thomson South-Western, Ohio, 20033. IASB Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică,27

Revista Tinerilor EconomiştiBucureşti, 20024. KPMG IAS-Financial Instruments Accounting, KPMGInternational, September 20005. Laude E. ş.a. Contabilitate financiară aprofundată, Ed. Economică,Bucureşti, 20026. Okochi-RevalJ.,Cash Flow Hedging’s Impact on Book Valuation, October2002, http://www.gtnews.com7. Pahler A. J. Advanced Accounting. Concepts and Practice, 8 th edition,Thomson South-Western, Ohio, 20038. *** Financial Instruments under IFRS. Revised IAS 32 and IAS39. A guide through the maze, PricewaterhouseCoopers,2004, http://www.pwc.com/ifrs9. *** Official Journal of European Union L363/9.12.2004, lahttp://europa.eu.int28

Secţiunea Finanţe - ContabilitatePOSIBILE MECANISME DE CORUPŢIE ŞI CORUPERE A FUNCŢIONARULUI PUBLICLect. univ. drd. Narcis Eduard MituAsist. univ. dr. Cristian StanciuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Every civil servant represents the state and its institutions.Therefore, in this paper we tried to treat some aspects which belong withthe human resources management in the public administration. Theproblems debated are adverted to corruption and to this mechanism,starting from the idea as the corruption isn’t a good thing.Key words:bribery.public administration, corruption, hierarchy of needs, motivation,În „Dicţionarul explicativ al limbii române” cuvântul corupţie este explicat cafiind o „abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”. Acest tip de abatere estefrecvent asociată funcţionarului public indiferent de locul unde acesta munceşte.Comportamentul de acest fel este de departe o acţiune reprobabilă care trebuiesă dispară, cu cât mai repede cu atât mai bine. Dar, oare acest lucru este posibil?Răspunsul care trebuie asociat acestei întrebări este foarte greu de găsit atâtavreme cât există o serie de factori favorizanţi generaţi de posibilitatea permisivă deinterpretare a cadrului legal care defineşte activitatea funcţionarului public, ce nuconduc la dispariţia corupţiei ci la perpetuarea acesteia.Astfel, putem să identificăm, chiar şi în urma unei succinte analize, o serie decauze probabile care conduc, uneori inevitabil, la corupţia şi coruperea personaluluicare lucrează în sectorul public.I. Una din funcţiile oricărui proces managerial care asigură impulsionareasalariaţilor, a oamenilor pentru activizarea tuturor categoriilor de resurse ale uneiorganizaţii este antrenarea. Funcţia de antrenare este strâns legată de relaţiileinterpersonale ale conducătorului instituţiei şi constă în stimularea personalului, afuncţionarului public în organizarea participării eficiente a acestuia la acţiunile orientatespre atingerea obiectivelor fixate, pe baza luării în considerare a factorilor care îimotivează pe oameni. În acest sens „teoria necesităţilor” porneşte de la conceptul căomul are un ansamblu de necesităţi, de nevoi, pe care acesta trebuie să şi le satisfacă înmod treptat. Nevoile bază sau elementare (nevoile fiziologice – hrană, locuinţă,îmbrăcăminte, odihnă – şi nevoile de securitate – frica, libertatea, ordinea, siguranţamuncii, lipsa ameninţărilor) trebuie să fie în primul rând foarte bine satisfăcute.Celelalte cerinţe, nevoi, considerate ca nevoi de ordin superior care au un grad deabstracţie mai elevat (nevoi sociale, nevoi de stimă, nevoi de autorealizare), pot devenioperaţionale, adică pot reprezenta un element de motivaţie al comportamentului umannumai după ce a fost satisfăcută prima grupă de cerinţe.Caracteristic acestei teorii este conceperea antrenării pe baza aşa numitelor„scări motivaţionale” dintre care cea mai cunoscută este cea concepută de A. Maslow.Potrivit acestuia „fiecare nevoie îl motivează pe individ, determinându-l să acţionezecorespunzător, până în momentul în care nevoia este satisfăcută, după care începe să se29

Revista Tinerilor Economiştimanifeste nevoia de ordin superior; individul este motivat să-şi satisfacă nevoia cea maiputernică pentru el în momentul respectiv şi care nu se manifestă decât dacă nevoia deordin inferior este satisfăcută”.Sursa de satisfacere a acestor necesităţi pentru un funcţionar public este de celemai multe ori salariul, având în vedere că acestora li se interzice prin lege să desfăşoareactivităţi care pot conduce la un conflict de interese. Cum mare parte dintre funcţionariipublici din sistemul fiscal sunt economişti sau contabili, inevitabil o altă potenţialăsursă de venit nu poate să vină decât tocmai din sectorul pe care aceştia sunt puşi să îlsupravegheze (agenţii economici de stat sau privaţi) şi iată cum apare din startconflictul de interese, ca urmare, se poate trage cu uşurinţă concluzia că singura sursăde venituri (cu mici excepţii) o reprezintă salariul. Însă veniturile salariale alefuncţionarilor publici sunt mici. Venitul salarial al unui funcţionar public cu studiisuperioare debutant este cu puţin peste salariul minim pe economie, însă nicifuncţionarul public cu multă vechime şi experienţă nu stă mai bine, salariul lui fiindaproximativ egal cu salariul mediu brut pe economie.Dacă luăm astfel, ca exemplu, funcţionarul public debutant, însă exemplulpoate la fel de bine fi ilustrat şi de celelalte categorii de funcţionari publici, vomconstata că de cele mai multe ori nici cele mai elementare nevoi (hrană, îmbrăcăminte,odihnă, să nu mai vorbim de locuinţă) nu pot fi satisfăcute. Singura soluţie plauzibilă înaceste condiţii nu poate fi decât completarea veniturilor din alte surse. Dar care surse?... Răspunsul ar putea sugera o primă cale către corupţie.II. Răspunsul oficialităţilor la întrebarea de mai sus este dat de sistemul actualde acordare a stimulentelor 35 ca o completare la veniturile de natură salarială. „Teoriastimulentelor” este fundamentată pe tendinţa omului de a opta, din mai multe acţiuniposibile, pentru aceea care îi poate asigura satisfacţii maxime sau îi produce cele maipuţine neplăceri. Comportamentul omului este orientat, cu precădere, spre surse desatisfacţie, căutând să se îndepărteze de evenimentele de insatisfacţie ce au avut locanterior. Astfel, dacă se doreşte creşterea randamentului muncii desfăşurate, trebuieintervenit cu un câştig suplimentar, adică cu un stimulent.Până aici, se poate spune că nimic nu este în neregulă. Însă această teorie,pentru a da roade, în opinia noastră, trebuie să fie dublată de o alta şi anume „teoriaechităţii”. Aceasta are în vedere faptul că oamenii urmăresc să obţină o compensaţieechitabilă pentru efortul pe care îl depun şi riscurile la care sunt expuşi. Dacă se vaacorda o compensaţie mai mare sau mai mică decât aceea pe care oamenii o aşteaptă,aceştia îşi vor schimba comportamentul, putându-se ajunge chiar la tensiuni. Motivarea,potrivit teoriei enunţate, se realizează când indivizii observă că există un echilibru întrecontribuţiile lor şi compensaţiile primite, pe de o parte, şi acelaşi echilibru în legăturăcu alţi indivizi cu care se compară, pe de altă parte.Cu toate că legislaţia în domeniul stimulării anumitor funcţionari publici estedestul de laborioasă, fiind stabilite condiţiile concrete când acestea se pot acorda, decele mai multe ori, în practică se merge pe principiul „mai bine stimulente mai mici daregale pentru toţi decât mai mari dar în funcţie de contribuţia fiecăruia”, principiuaplicabil funcţionarilor publici de execuţie, iar pentru cei cu funcţii de conducere –„suma maximă posibilă, deoarece cine împarte parte-şi face”. În această situaţie absenţa35 O.M.F nr. 212/30.01.2004 – pentru aprobarea metodologiei de constituire şi utilizare afondului pentru acordarea de stimulente reglementat prin O.G. nr. 92/2003 privind Codul deprocedură fiscală.30

Secţiunea Finanţe - Contabilitateechităţii constituie o importantă sursă de tensiune. Cu cât sentimentul de nedreptate estemai important cu atât presiunea, pentru a reduce această tensiune, este mai mare.În domeniul fiscal, de exemplu, de multe ori sunt în joc zeci, sute, mii, sauchiar miliarde de lei ce sunt constatate şi încasate la bugetul statului în urma unei muncide multe ori riscante depuse de anumite persoane. Este normal ca aceste persoane săaştepte o recompensă pe măsură, care aşa cum am arătat deja, de cele mai multe ori estesubevaluată sau nu există. Astfel, un grup de persoane, care apreciază ca inechitabilraportul între compensaţiile primite şi efortul dar şi riscurile muncii depuse, va căuta sărealizeze echilibrul pe alte căi. Acest lucru se va traduce fie prin faptul că acelepersoane nu vor mai muncii cu acelaşi randament fie că va căuta să obţină un stimulentsuplimentar alături de veniturile salariale, stimulent care va veni exact de acolo de undear trebui să fie alimentat şi bugetul statului însă în loc să poarte numele de impozit sautaxă, el va purta denumirea de „mită” ... mecanism care reprezintă o a doua cale decorupere şi corupţie.III. Economia impusă în domeniul achiziţiilor publice este un lucru normal şichiar lăudabil. Economia excesivă, însă, duce la lucruri aberante.Aproape orice funcţionar public a constat la un moment dat, de cele mai multeori atunci când timpul îl presează în legătură cu o „raportare” foarte urgentă sau cu oînştiinţare urgentă a unui contribuabil, că nu poate face acest lucru fie din lipsa hârtieipentru copiator sau imprimantă, fie din lipsa tonner-elor, fie chiar din lipsaimprimantelor sau copiatoarelor care sunt defecte şi pentru care încă nu s-au procuratcomponentele de schimb „la preţul cel mai avantajos” şi exemplele pot continua 36 . Cumtotuşi acest lucru trebuie făcut nu mai rămâne decât o singură cale şi anume aceea de a„face rost” de elementul lipsă de la cei care îl au. De cele mai multe ori cei solicitaţi,adică agenţii economici, nu refuză acest „mic favor” dar la prima ocazie vor şti săamintească acest lucru aceloraşi persoane care au apelat într-o primă instanţă la „milalor” pentru a li se răspunde cu aceeaşi „monedă”. Şi astfel, funcţionarul public, în locsă-şi facă datoria şi să constate anumite nereguli, le va face „trecute cu vederea” înamintirea micului favor făcut iniţial, declanşându-se astfel un alt mecanism careconduce la ... corupere şi corupţie.IV. Este normal ca orice contravenţie săvârşită de agenţii economici şi nunumai să fie identificată şi sancţionată conform legilor în vigoare. Conform art.1 dinO.G nr.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor „constituie contravenţie faptasăvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, prin hotărâre aGuvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau alsectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General alMunicipiului Bucureşti”Sancţiunile contravenţionale principale sunt:- avertismentul;- amenda contravenţională;- obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;- închisoarea contravenţională.Problema intervine în momentul în care funcţionarul public trebuie să se aleagăîntre a sancţiona cu amendă sau numai cu avertisment. Este adevărat că în ordonanţaprivind regimul juridic al contravenţiilor se menţionează faptul că „avertismentul se36 acest gen de economie poate fie extins şi combustibililor pentru încălzire, benzinei saumotorinei pentru automobile, furniturilor de birou etc.31

Revista Tinerilor Economiştiaplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” precum şi că „avertismentul sepoate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţieinu prevede această sancţiune”. Atât şi nimic mai mult. Se poate trage cu uşurinţăconcluzia că a sancţiona cu avertisment sau cu amendă este lăsat întotdeauna lalatitudinea funcţionarului public care trebuie să stabilească gravitatea faptelor. Ori acestlucru este ceva extrem de subiectiv şi de influenţabil. Fără existenţa unui cadru legalcare să stabilească mult mai clar limita dintre „gravitate redusă” şi gravitate şi de aicipoate rezulta un subtil mecanism de ...corupere şi corupţie.V. Orice sancţiune, pe lângă latura coercitivă are şi o importantă laturăeducativă.Ce ne facem însă, atunci când din cauza a extrem de deselor modificărilegislative, ce astăzi nu se sancţionează mâine este posibil să fie sancţionat, sau ce ieriam greşit astăzi este posibil să nu mai fie o greşeală. Nu putem decât să avem încontinuu senzaţia de ceaţă, de neştiinţă, de incertitudine. Această stare de incertitudinetinde să fie transformată, adusă spre o stare de stabilitate, de confort şi acest lucru nu sepoate obţine, uneori, decât prin cumpărare sau altfel spus prin alocarea sau acordareaunei părţi din „fondul pentru amenzi” către cei ce aplică sancţiunile (funcţionariipublici) cu scopul ca aceştia să „închidă ochii” şi astfel, se naşte un nou mecanism de ...corupere şi corupţie.BIBLIOGRAFIE1. Dumitru, Gh. Managementul carierei funcţionarului fiscal, Editura Herra,Bucureşti, 20022. Pollard, C.W. Sufletul firmei, Editura Institutului Biblic „Emanuel”,Oradea, 20013. * * * www.mfinante.ro32

Secţiunea Finanţe - ContabilitateARMONIZAREA STATISTICILOR MONETAR-FINANCIARE ÎN ŢĂRILE DIN EUROPA CENTRALĂŞI DE EST ÎN CONTEXTUL ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂAsist. univ. drd. Bărglăzan DianaUniversitatea „Politehnica” din Timişoara,Facultatea de Management în Producţie şiTransporturiAbstract: Defining money is a very difficult task. As more and moreelements are considered money, they are classified into monetaryaggregates. On the other side of the balance there are the counterparts ofmoney. There is a large variety of definitions for monetary aggregates andfor the counterparts of money. This paper presents the definitions and theclassifications used in those Eastern Europe Countries who expressedtheir decision of joining the European Union (EU). The situation is verydifferent from one country to another, and very different from the EUdefinitions and classifications. In the event of joining the euro zone, themonetary statistics must be harmonised, and this is a very difficult task.Key words: monetary statistics, monetary aggregates, counterparts of money, EUaccessionAtunci când o ţară aderă la Uniunea Europeană (UE), ea trebuie să fie pregătităsă contribuie la statisticile zonei euro din momentul aderării la Uniunea Economică şiMonetară (UEM). Aceasta înseamnă că până în momentul adoptării euro, ţararespectivă trebuie să fi terminat toate pregătirile şi ajustările referitoare la armonizareainformaţiilor statistice din domeniul monetar-financiar. Sistemul European de BănciCentrale (SEBC) promovează armonizarea statisticilor în domeniul monetar şi financiarşi recomandă ţărilor candidate să continue eforturile de armonizare statistică, în strânsăcolaborare cu Eurosistemul, ştiut fiind faptul că implementarea modificărilor statisticenecesită cel puţin doi ani şi, deci, pentru a putea furniza informaţii armonizate,pregătirile trebuie începute cu mult timp înainte.În prezent este destul de dificil de efectuat comparaţii între ţările ECE din cauzadatelor statistice publicate de acestea în domeniul monetar, care au diferite accepţiuni şise calculează în mod diferit; de exemplu, modul de definire a agregatelor monetare şi acontraposturilor acestora este foarte diferit de la o ţară la alta.În UEM, se folosesc trei agregate monetare:• M1 – format din numerarul aflat în circulaţie şi depozitele la vedere;• M2 – format din M1, depozitele la termen (cu termen de până la 2 ani) şidepozitele utilizabile la cerere (cu termen de până la 3 luni);• M3 – format din M2, la care se adaugă unele titluri tranzacţionabile emise deinstituţiile financiar-bancare rezidente: acorduri de răscumpărare (repurchaseagreements), unităţi/acţiuni ale fondurilor ce activează pe piaţa monetară (moneymarket fund shares/units), titluri de datorie pe termen de maxim 2 ani.Contraposturile lui M3 în zona euro cuprind:• creditul acordat sectorului privat,33

Revista Tinerilor Economişti• creditul guvernamental,• active nete externe,• titluri financiare reprezentând obligaţii financiare pe termen mai lung• alte contraposturi.În economiile central şi est-europene, dezvoltarea insuficientă a pieţelorfinanciare face ca, de regulă, activele tranzacţionabile pe piaţă să nu fie incluse încomponenţa agregatelor monetare, nefiind suficient de lichide. Agregatele monetareutilizate în ţările din Europa Centrală şi de Est care au început procesul de aderare la UEsunt următoarele:• M1 şi M2 în Lituania;• M0, M1 şi M2 în Estonia;• M0, M1, cvasimoneda şi M2 în România şi Slovacia;• M1, M2 şi M3 în Bulgaria şi Slovenia;• M0, M1, M2, M3 şi M3 extins în Polonia;• M1, M2, M3 şi M4 în Ungaria;• M1, M2 şi L în Republica Cehă;• M1, M2D şi M2X în Letonia.Agregatele monetare utilizate în ţările din Europa Centrală şi de Est, împreunăcu contra-posturile lor, sunt prezentate în tabelul următor. M0 a fost menţionat doarpentru ţările care îl definesc ca agregat monetar. Există însă şi alte ţări care publică datedespre baza monetară M0, chiar dacă aceasta nu este definită ca un agregat monetar.Tabelul nr. 1 – Agregatele monetare şi contraposturile monedeiîn ţările din Europa Centrală şi de EstŢara Agregatele monetare Contraposturile monedeiBulgariaEstoniaM1: numerar în afara sistemuluibancar şi depozite la vedere înmonedă naţională;M2: M1 şi cvasibanii – depozite latermen, depozite de economii (doarale populaţiei) în monedă naţionalăşi depozite în valută (la vedere, latermen şi de economii);M3: M2, instrumentetranzacţionabile pe piaţă, depoziterestricţionate şi cele utilizate pentruimporturi, depozitele la băncileaflate în lichidare.M0: numerar în circulaţie (inclusivcea deţinută de instituţiile decredit), depozitele la vedere alerezidenţilor la Banca Estoniei şiconturile în monedă naţională alenerezidenţilor, deschise la Bancaactive nete externe: active externe(rezerve valutare ale autorităţilormonetare şi ale băncilor) şi obligaţiiexterne (obligaţii în valută aleautorităţilor monetare şi alebăncilor);active nete interne: credit intern(acordat sectorului guvernamental şisectorului neguvernamental) şi alteactive nete (solduri nete interbancareşi intrabancare, active fixe, capital,rezerve şi active neclasificate).active nete externe: creanţelesectorului bancar faţă de nerezidenţi,în valută;credit intern: creanţele sectoruluibancar faţă de rezidenţi, exclusivcreanţele şi datoriile interbancare,37 Depozitele pe termen lung sunt rare în sistemul bancar estonian şi în plus toate depozitele suntutilizabile la cerere, într-o perioadă foarte scurtă de timp.34

LituaniaEstoniei;M1: numerar în circulaţie (exclusivnumerarul deţinut de instituţiile decredit şi de asociaţiile de economiişi de împrumut) şi depozitele lavedere în monedă naţionalădeschise la bănci şi la asociaţiile deeconomii şi împrumut (inclusivdepozitele guvernului şi alenerezidenţilor);M2: M1, depozite la termen,depozite de economii şi altedepozite în monedă naţională (fărăa ţine cont de scadenţă 37 , inclusivdepozitele guvernului şi alenerezidenţilor) şi toate depoziteleîn valută.M1 (masa monetară): numerar încirculaţie şi depozite la vedere;M2 (masa monetară în sens larg):M1, depozite la termen şi depozitede economii în monedă naţională,depozite în valută.Letonia 38 M1: numerar în afara băncilor şidepozitele la vedere aleîntreprinderilor naţionale şi alepersoanelor fizice, în monedănaţională;M2D: M1 şi depozitele la termenale întreprinderilor naţionale şi alepersoanelor fizice în monedănaţională;M2X: M2D, plus depozitele lavedere şi la termen aleîntreprinderilor naţionale şi alepersoanelor fizice în valută.Polonia M0: numerar în circulaţie şiconturile curente ale băncilor;M1: numerar în circulaţie, depozitela vedere în monedă naţională (alepopulaţiei, ale societăţilor dindomeniul nefinanciar şi aleinstituţiilor financiare nebancare),Secţiunea Finanţe - Contabilitatecreanţele faţă de administraţiacentrală şi locală, faţă de instituţiifinanciare (altele decât bănci),societăţi nefinanciare de stat şi faţăde sectorul nefinanciar privat;alte active nete: suma netă a tuturoractivelor nefinanciare şi aelementelor neclasificabile care nusunt incluse în masa monetară(inclusiv creanţe şi datoriiinterbancare).active nete externe: active externecalculate pe o bază netă, inclusivcreditele FMI acordate guvernului;credit intern: creanţe faţă deadministraţia centrală şi locală,creanţe faţă de întreprinderi de statnefinanciare, creanţe faţă de sectorulprivat şi creanţe faţă de instituţiilefinanciare nebancare.creditul intern guvernamental (net):credite acordate administraţieicentrale şi locale;credit intern acordat întreprinderilornaţionale: credite acordateîntreprinderilor nebancare, exclusivcreditul guvernamental – credite detrezorerie, pe termen scurt (sub 3luni, între 3 şi 6 luni, între 6 luni şiun an), credite pe termen mediu şilung (între 1 şi 5 ani şi peste 5 ani);poziţia externă netă.active externe (nete): creanţe asupranerezidenţilor în monedă naţională,în valută (convertibilă şineconvertibilă), cu excepţiacontribuţiei nerezidenţilor lacapitalul băncilor şi la fondurilesuplimentare ale acestora;38 Depozitele guvernamentale nu sunt incluse în definiţia agregatelor monetare în Letonia.35

Revista Tinerilor Economiştidepozite la vedere în valută (alepopulaţiei, ale societăţilor dindomeniul nefinanciar şi aleinstituţiilor financiare nebancare),carnete de economii (a vista) alepopulaţiei;M2: M1, depozite la termen înmonedă naţională (ale populaţiei,ale societăţilor din domeniulnefinanciar şi ale instituţiilorfinanciare nebancare), depozite latermen în valută (ale populaţiei, alesocietăţilor din domeniulnefinanciar şi ale instituţiilorfinanciare nebancare), titluri deeconomii, certificate de depozit(nenegociabile), efecte comerciale(titluri emise de întreprinderinefinanciare şi de instituţiifinanciare nebancare);M3: M2, certificate de depozit(negociabile), titluri emise debănci;M3 extins: M3, dobânzile aferentecreanţelor băncilor faţă depopulaţie, faţă de întreprinderi dinsectorul nefinanciar şi faţă deinstituţiile financiare nebancare.Republic M1: numerar în circulaţie, depozitea Cehă la vedere în monedă naţională(după excluderea depozitelorFondului Proprietăţii Naţionale, asocietăţilor de asigurare desănătate, a administraţiei centrale şilocale, cu excepţia fon-durilornebugetare ale instituţiilorbugetare);M2: M1, depozite la termen(depozite la termen şi împrumuturiprimite de la clienţi) în monedănaţională (inclusiv certificatele dedepozit), bonuri de depozit şi altetitluri similare, depozite în valută;L (M2 extins): M2, titluri pe termenscurt (bonuri emise de Trezorerie şide Banca Naţională Cehă), deţinutede sectorul nebancar.36creanţe ale sistemului bancareasupra populaţiei şi întreprinderilordin sectorul nefinanciar: credite şiîmprumuturi, titluri de datorie,garanţii şi cauţiuni şi dobândaaferentă creditelor şi împrumuturiloracordate populaţiei şi întreprinderilordin sectorul nefinanciar(inclusiv instituţiile financiarenebancare);credit guvernamental (net):totalitatea creanţelor asupraadministraţiei centrale şi locale,inclusiv legate de fonduriextrabugetare (inclusiv titlurile destat deţinute de sectorul bancar), maipuţin datoriile faţă de sectorulguvernamental;alte active (nete): veniturile şicheltuielile băncilor, fondurilebăncilor, decontările inter-bancare şiintrabancare, conturile de decontări,datorii generate de emisiunea detitluri, solduri interbancare,provizioane specifice şi active fixe.active nete externe: soldul dintreactivele şi pasivele pe termen scurt şipe termen lung ale sistemului bancarfaţă de nerezidenţi;active nete interne (definite cadiferenţă între pasivele lichide şiactivele nete externe): credite interne(acordate guvernului, FonduluiProprietăţii Naţionale, agenţiloreconomici şi populaţiei), credite învalută şi alte active nete (capitalulbăncilor, activele constituite dinprofit – rezerve, fonduri de rezervă,profitul sau pierderea din anul încurs – active constituite din procesecontabile, titluri deţinute de bănci,fonduri bancare investite în titluri deproprietate).România M0: numerar în afara băncii active nete externe: aur, valută

Sloveniacentrale şi conturile curente alebăncilor comerciale deschise labanca centrală;M1: numerar în afara sistemuluibancar şi depozite la vedere;Cvasimoneda: economiilepopulaţiei, depozite la termen,depozite condiţionate, certificate dedepozit, depozite în valută alerezidenţilor;M2: M1 şi cvasibanii.M1: numerar în circulaţie, depozitela vedere în monedă centrală aleguvernului, întreprinderilor şiinstituţiilor financiare nemonetaredeschise la Banca Sloveniei şi laalte bănci;M2: M1, depozite la termen aleguvernului la Banca Sloveniei, înmonedă naţională, depozite latermen şi de economii la bănci, înmonedă naţională, depozite labănci aflate în lichidare;M3: M2, depozitele în valută alepopulaţiei şi ale întreprinderilor labăncile interne.Slovacia M0 (numerar în circulaţie):numerar în afara sistemului bancar;M1 (masa monetară): M0,depozitele la vedere în monedănaţională (ale populaţiei, aleîntreprinderilor şi ale societăţilorde asigurare – rezidente şinerezidente);Cvasimoneda: depozite la termenîn monedă naţională (alepopulaţiei, ale întreprinderilor şiale societăţilor de asigurare –rezidente şi nerezidente), depozitepe termen fix, depozite deeconomii, depozite condiţionatecare nu pot fi utilizate înainte descadenţă sau pot fi utilizate încondiţiile suportării unor penalităţi,depozite în valută ale rezidenţilor(la vedere şi la termen);M2 (money demand): M1, quasimoney.37Secţiunea Finanţe - Contabilitateconvertibilă (net);active nete interne: credit intern –credite acordate guvernului, net(contul general al Trezoreriei de stat,alte credite guvernamentale: titluriemise de guvern, libelate în monedănaţională şi în valută, alte fonduriextra-bugetare) şi credite acordatesectorului neguvernamental înmonedă naţională şi în valutăconvertibilă.active nete externe: active externe maipuţin datorii externe;creanţe asupra guvernului: creanţefaţă de administraţia centrală şilocală;creanţe asupra sectorului privat:creanţe faţă de întreprinderile dinsectorul nefinanciar, faţă depopulaţie şi faţă de instituţiifinanciare nemonetare;alte active nete: alte active mai puţindatorii (titluri, alte datorii în valutăfaţă de guvern, depozite condiţionateşi alte datorii).active nete externe: rezervelevalutare ale Băncii Naţionale aSlovaciei, activele externe alesectorului bancar, mai puţin datoriileexterne ale Băncii Naţionale aSlovaciei, ale guvernului şi alesectorului bancar cu excepţiatitlurilor de stat emise în ţară şideţinute de nerezidenţi;active nete interne: împrumuturiacordate sectorului nebancar intern(credite acordate guvernului,inclusiv sub forma deţinerii de titluride stat – creanţe ale sectoruluibancar naţional şi ale băncilor străinefaţă de guvern, autorităţi locale,fonduri de securitate socială şiFondul Proprietăţii Naţionale – maipuţin datoriile faţă de aceleaşientităţi, materializate în depozite şicredite ale populaţiei şiîntreprinderilor rezidente şi

Revista Tinerilor EconomiştiUngariaSursa: BCE.M1: bancnote şi monede în afarasistemului bancar, depozite lavedere şi conturi curente înmonedă naţională;M2: M1, depozite la termen (depână la 2 ani) şi depozitecondiţionate, care pot fi retrase lacerere (de până la 3 luni);M3: M2, titlurile emise deinstituţiile de credit rezidente,unităţi de investiţii emise defonduri care activează pe piaţamonetară;M4: bancnote şi monede în afarasistemului bancar, depozitele (deorice fel), titluri de datorie emisede instituţii monetare (de orice tip)şi titluri de stat.nerezidente, în monedă naţională şiîn valută) cu excepţia altor active(nete);alte active (nete): diferenţa dintrealte datorii şi alte active alesectorului bancar – conturi aferentesistemului de plăţi, conturi alebăncilor centrale şi ale altor bănci,rezerve, capital, provizioane, titluriemise de sectorul nebancar şineguvernamental etc.credit intern: creanţe nete faţă deguvern (credite acordate guvernuluide către Banca Naţională a Ungariei,titluri de stat deţinute de BancaNaţională a Ungariei, mai puţindepozitele guvernului, titlurile destat deţinute de instituţiile de credit,datoria publică generată deconsolidare, credite preluate de stat,credite acordate instituţiilor bugetarede către bănci înainte de 1996, maipuţin depozitele acestora) şi altecredite interne acordate altorsectoare (întreprinderi din sectorulnefinanciar, populaţie) – toatecreditele pe termen scurt şi petermen lung, în monedă naţională şiîn valută, inclusiv creditele speciale;alte active nete: totalitatea creanţelorşi datoriilor nete ale instituţiilor decredit şi ale băncii centraleneevidenţiate în alte categorii;active nete externe: creanţe neteexterne.Din prezentarea definiţiilor agregatelor monetare şi a contraposturilor monedeiîn ţările din Europa Centrală şi de Est se poate observa multitudinea diferenţelor careapar între aceste ţări, precum şi diferenţele dintre aceste ţări şi zona euro. Chiar şi atuncicând două sau mai multe ţări folosesc aceleaşi agregate monetare (Bulgaria şi Slovenia;România şi Slovacia) sau aceeaşi clasificare a contraposturilor monedei (Bulgaria,Republica Cehă, România şi Slovacia), acelaşi nume poate ascunde diferenţesemnificative în termeni de conţinut.Aparent Bulgaria are structura agregatelor monetare cea mai apropiată de cea aUEM; fără îndoială, consiliul monetar prin care leva este legată de euro are un rolimportant în acest sens. Doar patru ţări din Europa Centrală şi de Est iau în considerare38

Secţiunea Finanţe - Contabilitateşi alte forme de monedă în afară de numerar şi depozite: Bulgaria, Polonia, RepublicaCehă şi Ungaria (titluri financiare şi alte instrumente tranzacţionabile).În perspectiva aderării al UEM, ţările din Europa Centrală şi de Est vor trebuisă îşi revizuiască definiţiile din domeniul statisticii şi să adopte un sistem statisticsimilar celui din UEM. Deja se fac eforturi pentru armonizarea clasificării instituţiilorfinanciar-bancare şi a clasificării creditelor, pentru identificarea deţinătorilor de titlurifinanciare, pentru publicarea unor statistici privind mişcările (fluxurile) unor indicatori,şi a unor serii ajustate sezonier, etc. S-a început şi armonizarea statisticilor privindinstituţiile financiare nebancare. Armonizarea definiţiilor agregatelor monetare este însădestul de complicată: înainte ca unele titluri financiare să poată fi considerate bani, estenevoie ca piaţa financiară să fie suficient de dezvoltată pentru ca aceste titluri să existeşi să beneficieze de un grad suficient de ridicat de lichiditate.BIBLIOGRAFIE1. Cerna, S. “Moneda şi teoria monetară”, vol I, Ed. Mirton, Timişoara,20002. Faugere, J.-P. “Moneda şi politica monetară”, Institutul European, Iaşi,20003. BCE “Money and Banking Statistucs in The AccessionCountries: Methodological Manual”, Frankfurt, 20014. BCE “Money, Banking and Financial Market Statistics in theAccession Countries: Methodological Manual”, vol I şi II,Frankfurt, 20035. *** Federal Reserve Bulletin, martie 20026. BCE Site-ul oficial an BCE, www.ecb.int7. BNR Site-ul oficial al BNR, www.bnro.ro39

Revista Tinerilor EconomiştiLOCUL DIAGNOSTICULUI RISCULUI FINANCIAR IN CADRUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ALINTREPRINDERIILect. univ. dr. Dorel BERCEANUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paper try to establish the place of diagnosis of financial riskin framework of financial diagnosis of the firm. So, in natural way, wepresent in the beginning some considerations about financial diagnosis,generally, and a picture concerning the components of financial diagnosis.Afterwards, we focus on risk diagnosis which included economic risk,financial risk and bankruptcy risk. The ending part of article is dedicateddiagnosis of financial risk which occupies the most important part of thepaper.Key words: firm, diagnosis, financial, risk, economic, bankruptcyPrin intermediul unei analize retrospective, diagnosticul financiar detecteazăeventualele stări de dezechilibru, în scopul identificării originii şi cauzelor care le-augenerat şi al stabilirii măsurilor de redresare. 39Aşadar, obiectivul diagnosticului financiar este stabilirea stării de sănătatefinanciară a întreprinderii urmărind dacă, aceasta:• utilizează sisteme şi metode de gestiune adecvate mărimii şi naturii activităţiisale;• dispune sau este capabilă să atragă resurse financiare suficiente pentruasigurarea dezvoltării şi susţinerii activităţilor curente;• integrează corect componentele financiare în strategia de ansamblu.Constituirea la nivelul programat şi cu costuri minime a resurselor financiare şialocarea acestora reprezintă mijlocul de consolidare a performanţelor comerciale,tehnice şi sociale pe care le vizează întreprinderea. De aici, rezultă locul important alfuncţiei financiare în ansamblul funcţiilor întreprinderii şi al diagnosticului financiar încadrul diagnosticului global al întreprinderii.Diagnosticul financiar îşi propune, în primul rând, să repereze semnele şisimptomele care relevă dificultăţi financiare prezente şi viitoare (dificultăţi detrezorerie, scăderea capacităţii de autofinanţare) şi apoi să formuleze o apreciere asuprasituaţiei financiare prin calcularea şi interpretarea indicatorilor de rentabilitate, echilibruşi de măsurare a riscurilor pentru identificarea cauzelor interne şi de mediu, astfel cafactorii responsabili să poată adopta măsuri de corecţie a disfuncţionalităţilor constatate,dacă scopul analizei este îmbunătăţirea performanţelor manageriale, sau să-şi formeze oopinie cu privire la valoarea întreprinderii dacă scopul analizei este evaluareaîntreprinderii pentru realizarea de tranzacţii comerciale, operaţiuni de fuziune saudivizare.În mod concret, diagnosticul financiar urmăreşte două obiective principale:39M. Niculescu, Analiza economico-financiară, Editura Universitatea "ConstantinBrâncoveanu" Piteşti, 1993, pag.19340

Secţiunea Finanţe - Contabilitate• constatarea faptului dacă întreprinderea este creatoare de valoare respectivdacă are asigurat echilibrul financiar;• înţelegerea procesului de formare a valorii pentru a putea fi identificatecauzele de ineficacitate.Întreprinderea este creatoare de valoare dacă fluxurile de exploatare generatesatisfac pretenţiile aportatorilor de capital, acţionari sau creditori, având în vedereriscurile pe care le comportă: risc de exploatare, risc financiar şi risc de faliment.Diagnosticul financiar este complex, componentele sale fiind prezentate înfigura următoare 40 :RentabilitateRentabilitateeconomicăEchilibrul financiarcrearea de valoareRentabilitatefinanciarăRisc deexploatareRiscRiscfinanciarRisc defalimentFig.1. Componentele diagnosticului financiarCa urmare, diagnosticul financiar presupune fundamentarea a două componente:‣ diagnosticul rentabilităţii;‣ diagnosticul riscului.Analiza rentabilităţii nu constituie decât prima "fereastră" a diagnosticuluifinanciar. Concluziile formulate sunt incomplete dacă analiza nu se continuă şi cu aceeaa riscului. Cele două variabile, rentabilitatea şi riscul se intercondiţionează:rentabilitatea nu poate fi apreciată decât în funcţie de riscul suportat şi invers, risculacceptat de investitori este direct proporţional cu rentabilitatea aşteptată. Mai mult,diagnosticul echilibrului financiar nu are sens decât în cadrul de referinţă constituit decompromisul rentabilitate-risc.În acest context, considerăm potrivit să reamintim faptul că în finanţele privateexistă un principiu fundamental, şi anume principiul "medie - dispersie (varianţă)",conform căruia la risc constant investitorii preferă proiectele cu speranţa matematică(rentabilitatea) mai mare proiectelor cu speranţa matematică mai mică şi, la aceeaşisperanţă matematică aşteptată, preferă proiectul cu risc mai mic (dispersie mai mică)proiectului cu risc mai mare. Această preferinţă a investitorilor pentru risc mai mic senumeşte aversiune faţă de risc. 4140 G. Charreaux, Gestion financiére, Editura Litec, Paris, 1996, pag. 25041 P. Halpern, J.F. Weston, E.Brigham, Finanţe manageriale, Editura Economică, Bucureşti,1998, pag.48541

Revista Tinerilor EconomiştiRiscul este posibilitatea de a putea să apară rezultate nedorite 42 , respectivposibilitatea ca o acţiune viitoare să genereze pierderi ce vor afecta patrimoniul,interesele, activitatea şi rezultatele unui agent economic. 43Riscul poate fi generat de cauze diverse:• specificul activităţii desfăşurate;• restricţii legislative viitoare ce pot să apară;• acţiunile concurenţei (practicarea unor preţuri mult scăzute pentru acaparareapieţei beneficiind de o activitate diversificată; avansuri tehnologice care-i cresccompetitivitatea produselor);• management necorespunzător;• împrejurări de forţă majoră (calamităţi naturale) sau fortuite (incendii,accidente).Riscul este caracteristic tuturor fazelor activităţii: aprovizionare, producţie,desfacere, iar limitarea lui depinde mult de previzionarea modificărilor conjuncturale,de elasticitatea manifestată în gestionarea resurselor, în adaptarea continuă la nevoilepieţei. Riscurile sunt generate intern, de activitatea desfăşurată de întreprindere sauextern, de mediul economico-concurenţial.În elaborarea diagnosticului financiar, riscurile sunt grupate în:‣ risc de exploatare (economic);‣ risc financiar;‣ risc de faliment (de insolvabilitate).Dacă diagnosticul riscului de faliment poate fi apreciat prin numeroase modelematematice, ce cuantifică, în diferite grade, semnificaţia mai multor indicatori financiari(rate ale rentabilităţii, rate de rotaţie a activului, rate ale echilibrului financiar, rate destructură a bilanţului), diagnosticul riscului de exploatare şi diagnosticul risculuifinanciar se bazează, în principal, pe noţiunile de elasticitate a rezultatelor obţinute înraport de volumul de activitate şi de poziţia în raport cu pragul de rentabilitate.Pentru realizarea obiectului său de activitate, întreprinderea utilizează capitaluriproprii şi capitaluri împrumutate. Costul fiecăreia dintre aceste componente estedenumit costul componentei reprezentată de acel tip anume de capital. Costulcapitalului total al întreprinderii apare, deci, ca un cost mediu ponderat corespunzândcostului resurselor de care dispune întreprinderea. 44Rezultă, deci, că structura financiară, respectiv împărţirea resurselor financiareîntre capitalurile împrumutate şi cele proprii, are o influenţă deosebită asuprarentabilităţii de ansamblu a întreprinderii, comportând o anumită doză de risc. Risculîncorporat este fie risc financiar, determinat de posibilitatea neasigurării resurselorfinanciare la nivelul necesar şi la momentul oportun, ca şi de efectul de levier financiarpe care îndatorarea îl generează asupra rentabilităţii capitalurilor proprii, sau risc defaliment, determinat de posibilitatea neonorării sarcinii împrumutului, respectiv denerambursarea la scadenţă şi neplata cheltuielilor legate de împrumut (dobândă,comisioane, cheltuieli de gestionare a creditului).Riscul financiar caracterizează variabilitatea profitului net, sub incidenţastructurii financiare a firmei. Capitalurile împrumutate, prin mărimea lor şi prin42 D. Berceanu, Deciziile financiare ale firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2002, pag.7143 H. Cristea şi colab., Evaluarea întreprinderii,Editura Marineasa, Timişoara, 2000, pag.9944 D. Berceanu, Op. cit., pag.21242

Secţiunea Finanţe - Contabilitatesuportarea sistematică a unor cheltuieli financiare aferente (dobânzi, comisioane),antrenează o variabilitate a profitului net, o majorare a riscului financiar. 45Analiza variabilităţii profitului net, generată de politica de îndatorare a firmei,reprezintă un aspect primordial al riscului financiar. Prin urmare, modalităţile de studiua diagnosticul riscului financiar sunt :• stabilirea poziţiei întreprinderii în raport cu pragul de rentabilitate global;• efectul de levier financiar.Pragul de rentabilitate global este volumul de activitate pentru care rezultatulcurent este nul. În acest caz, în cadrul cheltuielilor fixe vor fi incluse şi dobânzile(situaţia este caracteristică perioadelor de stabilitate economică când împrumuturile secontractează cu dobândă fixă şi nu variabilă, iar dacă variază uşor, diferenţele suntnesemnificative pentru analiză).Incidenţa îndatorării asupra poziţiei întreprinderii în raport cu pragul derentabilitate global confirmă concluzia conform căreia recurgerea la îndatorare sporeşteriscul financiar.Pragul de rentabilitate global se determină astfel:CF + DCA0 =(1)cv1−pîn care:CF = cheltuielile fixe de exploatare (exclusiv dobânzile);D = dobânda suportată la creditele angajate;cv = cheltuielile variabile unitare;p = preţul unitar.Evaluarea riscului financiar se face cu ajutorul elasticităţii care se determinăastfel:CAElasticitatea = (2)CA − CA 0Cu cât nivelul de activitate se îndepărtează de pragul de rentabilitate global, cuatât elasticitatea este mai mică şi riscul mai scăzut.Poziţia în raport cu pragul de rentabilitate global se determină astfel:Nivel de activitate − CA 0Pozitia in raport cu CA 0 = (3)CA 0Aceasta demonstrează că cu cât diferenţa între nivelul de activitate realizat sauprogramat şi pragul de rentabilitate global este mai mare, cu atât poziţia întreprinderiise situează peste nivelul pragului de rentabilitate.Deoarece în activitatea practică întreprinderile îşi programează un anumit nivel alrezultatului curent (profit) de obţinut, se procedează la determinarea unui prag derentabilitate global programat (CA p ), astfel:RC + CFtCA p =(4)cv1−pîn care:RC = rezultatul curent înainte de impozitare;45 I. Stancu, Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag.87043

Revista Tinerilor EconomiştiCF t = cheltuieli fixe totale (cheltuieli fixe + dobânda)Pragul de rentabilitate global programat semnifică nivelul cifrei de activitatepentru care marja brută asupra cheltuielilor variabile permite acoperirea cheltuielilorfixe şi obţinerea unui rezultat curent egal cu cel programat.În mod analog, se determină şi poziţia faţă de pragul de rentabilitate globalprogramat:Nivel de activitate − CA pPozitia in raport cu CA p = (5)CA pcare arată procentual cu cât volumul de activitate este peste sau sub pragul derentabilitate global programat.În principiu, efectul de levier financiar măsoară impactul finanţării prin datoriiasupra profitului net al întreprinderii şi asupra rentabilităţii financiare. Principiulefectului de levier financiar este următorul: atunci când întreprinderea recurge lacapitaluri împrumutate care sunt remunerate cu o dobândă inferioară ratei rentabilităţiieconomice, toată creşterea rezultatului net revine în totalitate acţionarilor căci creşterentabilitatea plasamentului lor.Pentru a determina efectul de levier financiar, procedăm în felul următor: seporneşte de la o structură bilanţieră şi ratele de rentabilitate caracteristice asociate. 46BilantACR fR eDrFig.2. Bilanţul simplificat şi ratele de rentabilitate caracteristice asociateA = activul economic (activul total sau capitalul investit) constituit pe seamacapitalurilor proprii şi capitalurilor împrumutate;C = capitaluri proprii;D = capitaluri împrumutate;R e = rentabilitate economică;R f = rentabilitate financiară;r = rata dobânzii aferentă capitalurilor împrumutate;T = cota de impozit pe profit.Este evident faptul că A = C + D (6)Relaţia de calcul a rentabilităţii economice, ca remunerare a întregului activeconomic este:RBER e =(7)Aîn care:46 D. Berceanu, Op. cit., pag.13544

45Secţiunea Finanţe - ContabilitateRBE = rezultatul brut din exploatare.Dacă se face abstracţie de rezultatul excepţional şi de eventualele veniturifinanciare, profitul net corespunde rezultatului curent net al exerciţiului şi se determinăastfel:PN = RNE - Dobânda netă (8)în care:RNE = rezultatul net din exploatare.Dobânda, ca remunerare a capitalurilor împrumutate la un nivel dat al lui r estedată de relaţia:Dobânda = r⋅D (9)si, deci, dobânda netă:Dobânda netă = r⋅D⋅(1-T) (10)Aşadar, profitul net corespunde rezultatului net din exploatare şi dobânziisuportate de întreprindere.Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a degajaprofit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Deci:PNR f =(11)CÎnlocuind PN în relaţia de calcul a lul R f şi ţinând cont de faptul că:RNE=RBE⋅(1-T), obţinem:PN RNE − Dobanda netaR f = ==CCRBE(1− T) − r ⋅ D ⋅ ( 1−T) RBE − r ⋅ D= ( 1 − T)(12)CCDin (7) rezultă RBE = R e ⋅A (13)Înlocuind apoi în (12), obţinem:RR f = e ⋅ A − r ⋅ D R( 1 − T)= e (C + D) − r ⋅ D ⎡D⎤( 1 − T)= R e (R e r) ( − T)CC⎢ + − ⋅C ⎥ 1⎣⎦Aşadar,⎡D⎤R f = ⎢Re + (R e − r) ⋅ ( − T)C ⎥ 1 (14)⎣⎦în care:D( R e − r) ⋅ = efectul de levier financiar;DCC= levierul financiar.De asemenea, se poate evidenţia şi o rentabilitate financiară înainte de impozit:R f = R e +(R e -r)⋅ CD(15)După cum rentabilitatea economică este mai mare sau mai mică decât ratadobânzii, efortul general de îndatorare antrenează modificarea nivelului rentabilităţiifinanciare în sensul creşterii sau scăderii sale.Astfel:a) dacă R e -r >0, rentabilitatea financiară va fi cu atât mai mare cu cât îndatorareava fi mai mare. Întreprinderea are, în acest caz, interesul să se împrumute "la maxim"

Revista Tinerilor Economiştipentru a putea beneficia de efectul de levier financiar. Acest maxim este limitat deriscul de a cădea în cealaltă extremă, şi anume "riscul de insolvabilitate".b) dacă R e -r =0, rezultă R f =R e.c) dacă R e -r

Secţiunea Finanţe - ContabilitateEVOLUŢIA NORMALIZĂRII ŞI ARMONIZĂRII CONTABILITĂŢIIAsist. univ. drd. Maria BerheciUniversitatea “Al. I. Cuza” Iaşi,Facultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorAbstract: The globalization of national economies and of financial marketsis demand of international accounting harmonization. This is a unrollprocess. The multination companies apply the International FinancialReporting Standards (IFRS) for financial statement presentation. The mainobjectives are to understand the accounting vocabulary and to bring theinternational capital.Key words: accounting harmonization, accounting normalization, internationalfinancial reporting standardsObiectivul normalizării şi armonizării contabile într-o economie de piaţă, îlconstituie organizarea regulilor de funcţionare a pieţei informaţiei contabile într-oasemenea manieră, încât să conducă la optimizarea comunicării financiare.Contabilitatea, ca limbaj al afacerilor, trebuie să se adapteze noilor cerinţe ale„peisajului internaţional” 47 , rezolvarea acestei probleme constituind preocupareaesenţială actuală a profesiei contabile.Obiectivele urmărite în acest articol se referă la: normalizarea contabilă lanivel internaţional şi naţional, rolul şi importanţa armonizării contabilităţii, precum şila câteva aspecte ce vizează introducerea standardelor internaţionale de contabilitateca referenţial contabil (IAS/IFRS).Normalizarea contabilităţiiÎnainte de a dezbate problema referenţialului contabil, ne punem întrebarea: cereprezintă normalizarea contabilităţii?Constatăm că în literatura de specialitate se fac unele confuzii între normalizarecontabilă şi armonizare contabilă. Normalizarea contabilităţii constă în elaborarea şiaplicarea de norme contabile la un anumit nivel, naţional, regional sau internaţional.Armonizarea internaţională a contabilităţii se referă la alinierea normelor contabilenaţionale la normele contabile recunoscute pe plan internaţional. Redăm în continuarealte puncte de vedere. Astfel, profesorul N. Feleagă 48 consideră că „normalizareacontabilă constă în definirea de norme şi aplicarea acestora”. Normele reprezintăreguli precise de evaluare, înregistrare, clasificare şi prezentare a informaţiilorfinanciar-contabile. Ele vizează aspecte de o generalitate mai redusă decât principiilecontabile, ceea ce presupune adaptarea sau chiar înlocuirea acestora atunci când au locschimbări importante în mediul economico-financiar şi social. Aplicarea normelor serealizează ca urmare a obligaţiilor legale, reglementare şi profesionale, la nivel naţionalşi comunitar, precum şi prin cea a recomandărilor, la nivel internaţional.47 Duţescu, A., Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2000,p.15.48 Feleagă, N., Contabilitate aprofundată, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p. 20.47

Revista Tinerilor EconomiştiMai exact, normalizarea contabilităţii vizează două scopuri:• furnizarea unei informări omogene puterii publice referitoare laîntreprinderi;• utilizarea informaţiei contabile de către diverşi utilizatori din afaraîntreprinderii în vederea efectuării comparaţiilor în timp şi spaţiu.Profesorul francez, B. Colasse 49 precizează că „în majoritatea ţărilor,contabilităţile întreprinderilor sunt astăzi normalizate; aceasta înseamnă că ele sesprijină pe o terminologie şi reguli comune şi produc documente de sinteză identice, caformă şi conţinut, de la o întreprindere la alta. Iniţiativa unei astfel de normalizări poatereveni uneori statelor sau instanţelor publice sau private internaţionale, alteori însăşiprofesiei contabile”.Constatăm din cele prezentate că procesul de normalizare contabilă poate firealizat de organisme publice, de organisme private sau chiar combinat. Dacănormalizarea cade în sarcina sectorului public, atunci acesta reprezintă intereselesocietăţii în ansamblul său, iar normalizarea contabilă este mai puţin deschisăpresiunilor din partea grupurilor afectate. Dar, în acest caz, există riscul ca sistemul denormalizare să fie acuzat de lipsă de obiectivitate. În tot acest proces de normalizareeste important ca „politica zilei 50 ” să nu devină ghid în elaborarea normelor contabile.Mai adecvat ar fi ca la procesul de normalizare contabilă să contribuie unorganism privat. Acesta apără interesele „lumii afacerilor” şi interesul public este maibine servit atunci când organismul de normalizare este de factură privată, deoarece unorganism privat este compus din reprezentanţi ai diferitelor grupuri interesate. Totuşi,există şi obiecţii vizavi de elaborarea normelor de către un organism privat. Este nevoieca acesta să fie controlat permanent şi, în plus, organismele private trebuie să fiesprijinite de profesia contabilă, ceea ce le face dependente de firmele de audit, existândriscul ca normele concepute să servească interesul părţilor influente. Aşadar, ointervenţie guvernamentală este necesară pentru a evita anumite comportamentenegative.Soluţia optimă este dată de colaborarea sectorului public cu cel privat, ceea ceînseamnă că organismele de reglementare contabilă trebuie să conlucreze cu guverneleîn procesul de elaborare a legilor, normelor, standardelor şi principiilor contabile, astfelîncât informaţiile financiar-contabile produse să corespundă cât mai bine cerinţelorutilizatorilor.În România, normalizarea contabilă cade în sarcina Direcţiei de ReglementăriContabile (cu această denumire apare în OMFP nr. 94/2001) din cadrul MinisteruluiFinanţelor. Caracterul public al normalizării se dorea atenuat de la înfiinţarea în 1992 aColegiului Consultativ al Contabilităţii (CCC), dar acesta nu a reuşit să răspundănevoilor care au stat la baza apariţiei sale. S-a propus înlocuirea CCC cu un Consiliupentru strategie în domeniul contabilităţii care să aibă drept atribuţii: analiza şidezbaterea problemelor privind dezvoltarea şi implementarea normelor şi practicilorcontabile adaptate normelor europene şi internaţionale. Am putea spune că Direcţia deReglementări Contabile are această misiune, dar funcţionează pe lângă Ministerul49 Colasse, B., Comptabilité générale (PCG 1999 et IAS), 7 éditions, Éd. Economica, Paris,2001, p. 25.50 Malciu, L., Cererea şi oferta de informaţii contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1998,p.91.48

Secţiunea Finanţe - ContabilitateFinanţelor, ceea ce înseamnă că sectorul public îşi rezervă, în cea mai mare parte,puterea în domeniul normalizării.Normalizarea contabilă (regională şi internaţională) are loc pe fondul nevoii deuniversal în contabilitate, complementul său fiind armonizarea internaţională. Aceastanu înseamnă uniformizarea şi unificarea normelor contabile, obiectivul armonizăriicontabilităţii fiind, în principal, asigurarea posibilităţii înţelegerii informaţiilorfinanciar-contabile, furnizate prin rapoartele financiare anuale ale întreprinderilor, decătre diverşi utilizatori.În ceea ce priveşte normalizarea regională (europeană), aceasta se realizeazăprin Directivele CEE, respectiv: Directiva a IV-a privind conturile individuale (25 iulie1978), Directiva a VII-a privind conturile consolidate (13 iunie 1983) şi Directiva aVIII-a privind certificarea conturilor.Pe plan internaţional, normalizarea contabilităţii se realizează prinStandardele Internaţionale de Contabilitate (IAS)/Standardele Internaţionale deRaportare Financiară (IFRS), elaborate de Consiliul pentru StandardeleInternaţionale de Contabilitate (IASB). Aceste standarde reprezintă un ansamblu deprincipii, reguli şi metode contabile corelate între ele, fiind în acelaşi timp instrumentede influenţare a reglementărilor naţionale în domeniul contabilităţii şi practicilorcontabile.În ce priveşte referenţialul contabil românesc, acesta s-a concretizat, iniţial, în„Sistemul contabil al agenţilor economici”, care cuprindea: Legea contabilităţii nr.82/1991; Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii aprobat prin H.G. nr.704/1993; Planul de conturi general; Normele metodologice de utilizare a conturilor;Nomenclatorul registrelor contabile şi a formularelor referitoare la activităţilefinanciare şi contabile; Normelor de utilizare a registrelor de contabilitate; Bilanţulcontabil şi Normele metodologice pentru elaborarea şi prezentarea bilanţului contabil.La acestea se adaugă norme metodologice specifice care se referă la: amortizare,provizioane, inventariere, închiderea exerciţiilor financiare etc.Întregul referenţial contabil menţionat s-a inspirat din Planul Contabil General(PCG) francez. Sistemul contabil al agenţilor economici se apropia de PCG, dar ceeace-i lipsea era o terminologie. Această deficienţă s-a înlăturat, oarecum, dacă avem învedere o altă reglementare contabilă, şi anume OMF nr. 94/2001 pentru aprobareaReglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu IAS, care conţineşi un Cadru contabil conceptual, dar cu menţiunea că acesta vizează îndeosebi anumiţiagenţi economici (societăţi comerciale cotate la Bursa de Valori Bucureşti, unele regiiautonome, companii şi societăţi naţionale, alte întreprinderi de interes naţional etc.).De fapt, această reglementare vizează armonizarea contabilităţii româneşti,adică alinierea acesteia la practicile şi procedurile contabile internaţionale. Eareprezintă „puntea de legătură” între reglementările contabile existente şi StandardeleInternaţionale de Contabilitate/Standardele Internaţionale de Raportare Financiară(IAS/IFRS)Rolul şi importanţa armonizării contabile internaţionalePe plan internaţional există mai multe sisteme contabile, din rândul cărora douăsunt deosebit de marcante şi influente, şi anume: sistemul contabil continental,reprezentat, îndeosebi, de Franţa şi Germania şi sistemul contabil anglo-saxon,reprezentat de Anglia şi S.U.A.Globalizarea economiilor naţionale, în general, şi a pieţelor financiare, înspecial, constituie cerinţa armonizării contabile internaţionale. „Pieţele financiare, în49

Revista Tinerilor Economiştidiferitele părţi ale lumii devin tot mai integrate, astfel încât condiţiile în care capitaluleste obţinut şi investit tind să se internaţionalizeze tot mai rapid” 51 . Pentru atragereacapitalului internaţional, producătorii informaţiilor financiar-contabile, informaţii carereprezintă fundamentul deciziilor de investiţii, trebuie să recurgă la un limbaj contabiluniversal înţeles. Acest obiectiv nu se poate realiza decât prin armonizarea contabilăinternaţională.Profesorul N. Feleagă o defineşte ca fiind 52 „procesul prin care regulile saunormele naţionale, diferite de la o ţară la alta, uneori divergente, sunt perfecţionatepentru a fi făcute comparabile”. Perfecţionarea se realizează, de fapt, prin alinierea laIAS/IFRS emise de Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate(IASB), instituţia prin care se realizează normalizarea contabilă internaţională.IASC, devenit ulterior IASB, s-a înfiinţat în 1973, ca organism independent, cusediul la Londra. Acesta regrupează 153 de organizaţii profesionale contabile din 112ţări. El a apărut ca răspuns la necesităţile de rezolvare a unor probleme practice lanivel internaţional, nefiind rezultatul unui exerciţiu de imaginaţie.Necesitatea înfiinţării IASB este argumentată astfel 53 : „IASB s-a născut dindorinţa şi nevoia de a distila, la nivel internaţional, experienţa contabilă specificădiferitelor ţări, de a armoniza diferenţierile culturale şi caracteristicile socio-economicecare „încarcă” sistemele contabile naţionale şi de a elabora un model conceptual unitaral situaţiilor financiare”.Una dintre atribuţiile IASB este emiterea Standardelor Internaţionale deContabilitate, respectiv a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (de faptîn 2001, Consiliul a hotărât să schimbe numele IAS în IFRS, cu menţiunea că normeleemise până la această dată să poarte în continuare numele de IAS). Fiecare standard estecentrat pe un set de principii generale, pe o temă contabilă sau pe un anumit sector deactivitate. De exemplu: contabilitatea stocurilor, contabilitatea imobilizărilor, politicicontabile, contracte de construcţie etc. Actualmente există 31 de IAS (numerotate de laIAS 1 la IAS 41, cu unele înlocuiri şi cuplări), 5 IFRS (IFRS 1 la IFRS 5) şi 12interpretări ale acestora emise de Comitetul pentru Interpretarea StandardelorInternaţionale de Raportare Financiară sau de către fostul Comitet Permanent pentruInterpretarea Standardelor (IFRIC/SIC) şi adoptate de IASB.Concret, obiectivul IASB este de a publica şi promova StandardeleInternaţionale de Contabilitate universal acceptate. Aceasta nu înseamnă căStandardele Internaţionale de Contabilitate presupun standardizarea contabilităţii, eleîncurajează utilizarea anumitor convenţii şi principii generale în construcţiaraţionamentului profesional, fără să anihileze particularităţile naţionale.Pentru a justifica rolul şi importanţa armonizării contabile internaţionale,redăm în continuare câteva avantaje ale acesteia, şi anume:‣ aplicarea IAS/IFRS contribuie la dezvoltarea economiei mondiale şifavorizează, în principal, ţările în curs de dezvoltare, prin intermediullegăturilor economice create. Furnizând informaţii financiar-contabile într-unlimbaj comun, fără să mai fie nevoie de convertirea situaţiilor financiare „într-o51 Duţescu, A., Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2000,p. 17 (după Smith, 1991).52 Feleagă, N., Sisteme contabile comparate, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.15.53Duţescu, A., Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale decontabilitate, Editura CECCAR, Bucureşti, 2001, p. 14.50

Secţiunea Finanţe - Contabilitatealtă limbă”, aceste ţări mai au o şansă să atragă investitorii străini şi, în plus, cuun cost mai redus;‣ crearea unei aşa numite „contabilităţi internaţionale” înseamnă un progressubstanţial în ceea ce priveşte uşurinţa şi siguranţa comparabilităţii situaţiilorfinanciare din diferite ţări;‣ companiile multinaţionale de contabilitate şi audit („Big four”), avândclienţi cu filiale sau sucursale în diferite ţări, vor elabora, consolida şi auditasituaţiile financiare ale acestora suportând costuri mai reduse. De asemenea,guvernele naţionale ar putea urmări şi controla mai uşor operaţiile companiilormultinaţionale, având în vedere eliminarea diferenţelor în materie fiscală (dacăs-ar elimina);‣ costurile cu normalizarea vor fi diminuate în ţările în care nu există încănorme adecvate în domeniul contabilităţii.Cea mai mare importanţă o prezintă armonizarea contabilă internaţională pentrusocietăţile multinaţionale, deoarece acestea „caută, prin intermediul armonizăriicontabile internaţionale, o mai mare eficienţă a pieţelor financiare, o mai bună alocare aresurselor la nivel mondial, precum şi o reducere a costurilor aferente tranzacţiilorsusceptibile să favorizeze creşterea şi mobilitatea fluxurilor de capitaluri” 54 .În România, punctul de plecare a armonizării contabile a fost în 1999, odată cupublicarea OMF nr. 403/1999 privind Reglementările contabile armonizate cuDirectiva a IV-a a CEE şi cu IAS. În 2001 acest Ordin a fost abrogat, locul lui fiind luatde OMF nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cuDirectiva a IV-a a CEE şi cu IAS.Reperele programului de armonizare contabilă în România sunturmătoarele 55 : în 1999 au aplicat prevederile normelor contabile internaţionale 13 societăţicomerciale cotate la Bursa de Valori şi întreprinderi de interes naţional, cumsunt: S.C. ALRO S.A., S.C. ARCTIC S.A., S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.,S.C. SIDEX S.A., S.C. EXCELENT S.A., S.C. MOBIL ROM S.A. etc; în anul 2000 au făcut obiectul reglementărilor contabile armonizateurmătoarele categorii de unităţi patrimoniale: întreprinderi cotate la Bursa deValori Bucureşti; regii autonome; companii naţionale şi alte întreprinderi deinteres naţional şi întreprinderi care operează pe piaţa de capital (lista a 197societăţi comerciale care au trecut la aplicarea IAS în acest an este prezentată înOrdinul menţionat); până în 2004, inclusiv, programul de armonizare contabilă a vizatsocietăţile comerciale care au îndeplinit, cumulativ, cel puţin două condiţii dintrei. Redăm mai jos tabelul cu aceste condiţii publicat în ordinul menţionat, cumodificările ulterioare 56 .54 Malciu, L., Cererea şi oferta de informaţii contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1998,p.98.55 *** OMFP nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directivaa IV-a a CEE şi cu IAS, vol. 1, OMF 94/2001.56 *** OMFP nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directivaa IV-a a CEE şi cu IAS, art. 2, al. 2.51

Revista Tinerilor EconomiştiTabelul nr. 1 – Condiţiile de îndeplinit pentru aplicarea IAS/IFRSSfârşitul exerciţiului Cifra de afaceri a anului Total activ pentru anul Nr. mediu de salariaţi aifinanciaranterior (euro) anterior (euro) anului anterior31 decembrie 2001 peste 9 milioane peste 4,5 milioane25031 decembrie 2002 peste 8 milioane peste 4,0 milioane20031 decembrie 2003 peste 7,3 milioane peste 3,65 milioane15031 decembrie 2004 peste 7,3 milioane peste 3,65 milioane50Remarcă: IFRS sunt obligatorii începând cu situaţiile financiare ale anului2005.Pentru a asigura comparabilitatea cu situaţiile financiare ale anului 2005,situaţiile financiare ale anului 2004 (atât informaţiile iniţiale corespunzătoaremomentului 1 ianuarie 2004, cât şi informaţiile finale la 31 decembrie 2004), întocmiteîn conformitate cu reglementările contabile sub a căror incidenţă intră şi depuse laorganele în drept, vor fi retratate conform IFRS până cel târziu 30 noiembrie 2005, fărăsă fie depuse la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice. Altfel spus,IFRS se aplică retroactiv, iar aria de aplicabilitate a acestora se circumscrie, îndeosebi,la entităţile care aplică OMFP nr. 94/2001 şi, opţional, prin declaraţie explicită, la celecare aplică OMFP nr. 306/2002. Firmele care intră sub incidenţa OMFP nr. 306/2002sunt acele întreprinderi considerate mici şi mijlocii, precum şi microîntreprinderi, carenu depăşesc două din pragurile menţionate la sfârşitul anului 2004 pentru CA, TA şi nr.de salariaţi.Aşadar, începând cu exerciţiul financiar 2005 rămân în afara reglementărilorarmonizate cu IAS/IFRS numai întreprinderile care, potrivit legislaţiei în vigoare laacea dată, se vor încadra în categoria societăţilor mici şi mijlocii.În concluzie menţionăm că reglementările contabile armonizate (OMF nr.94/2001) stabilesc principiile şi regulile contabile de bază, forma şi conţinutulsituaţiilor financiare anuale, scopul fiind asimilarea în întregime a Directivei a IV–a aCEE şi armonizarea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, respectiv cuStandardele Internaţionale de Raportare Financiară.BIBLIOGRAFIE1. Colasse, B. „Comptabilité générale (PCG 1999 et IAS)”, 7 éditions, Éd.Economica, Paris, 20012. Duţescu, A. „Informaţia contabilă şi pieţele de capital”, EdituraEconomică, Bucureşti, 20003. Duţescu, A. „Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelorinternaţionale de contabilitate”, Editura CECCAR,Bucureşti, 20014. Feleagă, N. „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti,19965. Feleagă, N. „Sisteme contabile comparate”, vol. I, Editura Economică,Bucureşti, 19996. Malciu, L. „Cererea şi oferta de informaţii contabile”, EdituraEconomică, Bucureşti, 19987. OMFP nr.94/2001pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cuDirectiva a IV-a a CEE şi cu IAS52

Secţiunea Finanţe - ContabilitateCÂND AR PUTEA ÎNCEPE ZODIA EURO PENTRU ROMÂNIA?Asist.drd. Oana GherghinescuLect.drd. Mădălina MangraUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The permanent debates on the forthcoming wave ofenlargement of the European Union in 2007 have been lately capturingattention and scarce interest is left at the moment for approaching the prerequisitesand consequences of adopting the single European currency inRomania. Given the high level of importance associated to this issue, thepresent paper provides an analysis of the degree to which Maastrichtcriteria are met at the moment in Romania, as well as the perspectivesforeseen for meeting the nominal and real convergence pre-requisites foradopting the euro. An up-to-date concept in European monetaryeconomics, that regarding the opportunity of euroisation, is also broughtinto discussion, with a focus on the potential costs and benefits,spotlighting the inappropriateness of premature euroisation for Romania.Key words: euro, Economic and Monetary Union, euroisation, nominal and realconvergence.Pe parcursul fazei de pre-aderare, România a depus eforturi în direcţiaîndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală, demers care trebuie intensificat ulteriormomentului aderării. Începând cu anul 2007, România va deveni membru al UniuniiEuropene (UE) cu derogare temporară de la adoptarea euro, ca atare nu se puneproblema "dacă", ci "când" va adopta moneda unică europeană.1. Analiza gradului de îndeplinire a criteriilor de la MaastrichtÎn ceea ce priveşte situaţia gradului de îndeplinire a criteriilor de convergenţănominală de către România, aceasta se caracterizează printr-o puternică asimetrie înraport cu celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, membre ale valului de aderare dinmai 2004.Referitor la primul criteriu de convergenţă nominală - stabilitatea preţurilor -trebuie să menţionăm că inflaţia ridicată persistentă a fost o plagă a tranziţiei înRomânia ultimului deceniu. Pe fondul unei tergiversări nejustificate a procesului deliberalizare a preţurilor şi ca urmare a promovării unei strategii de reducere graduală ainflaţiei, România a înregistrat performanţe mai reduse în lupta cu inflaţia în comparaţiecu celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est. Politica hotărâtă de dezinflaţie şi-a făcutdebutul de abia în anul 2000, dar a înregistrat o evoluţie favorabilă continuă până înprezent, astfel încât, în premieră în 2004, am asistat la înregistrarea unei rate a inflaţieicomensurată printr-o singură cifră.53

Revista Tinerilor EconomiştiTotuşi, România mai are de parcurs un drum lung până la încadrarea niveluluiinflaţiei sub limita impusă de criteriul de la Maastricht (2,8% la momentul 2003, cândmedia inflaţiei celor mai performante trei ţări în anul precedent fusese de 1,3%), în timpce în cazul ţărilor din Grupul Vişegrad, inflaţia este adusă sub control şi, cu excepţiaUngariei şi Slovaciei, se încadrează în limita impusă de criteriul de convergenţă.Criteriul situaţiei finanţelor publice pare a fi cel mai accesibil pentru România, înspecial din perspectiva situaţiei datoriei publice. Deficitul bugetar a fost menţinut,începând din 1998, la un nivel sustenabil, în jur de 3% din PIB, chiar dacă nevoile definanţare ale economiei şi ale societăţii au fost mai mari. Conform metodologieiESA95, deficitele din 2002 şi 2003 (de 2% din PIB) se încadrează fără probleme înlimita stabilită la Maastricht. Datoria publică a fost menţinută sub control, înregistrândun nivel de 22,7% din PIB în 2002 şi 23,7% din PIB în 2003 (la mai puţin de jumătatedin plafonul maxim prevăzut de Tratatul de la Maastricht), date fiind posibilităţilelimitate ale României de a se finanţa. Fără a lua în calcul deficitul cvasifiscal, Româniaîndeplineşte, aşadar, confortabil criteriile fiscale, pe când ţările din Grupul Vişegradîntâmpină mari dificultăţi în îndeplinirea criteriului legat de deficitul bugetar. Seimpune, însă, a acorda o atenţie deosebită perspectivelor de menţinere a acestorindicatori la niveluri corespunzătoare, mai ales în contextul în care problematicadeficitelor cvasifiscale şi a cheltuielilor publice de mari dimensiuni ar putea constitui unfactor cu puternic potenţial destabilizator.Criteriul de la Maastricht vizând rata dobânzii pe termen lung este greu deaplicat pentru România, întrucât instrumentele de îndatorare pe termen lung nu suntîncă suficient dezvoltate. În timp ce pe pieţele de capital externe a fost posibilă emitereade obligaţiuni de stat denominate în euro cu scadenţa de 10 ani, pe piaţa româneascăscadenţa maximă la care s-au putut emite astfel de titluri de îndatorare a fost de 5 ani,mai ales din cauza persistenţei unei rate ridicate a inflaţiei, care a generat lipsă deîncredere la nivelul operatorilor economici.Criteriul referitor la cursul de schimb (participarea pentru cel puţin doi ani înExchange Rate Mechanism 2 - ERM 2 fără devalorizări unilaterale) este cel mai dur, însensul că pe parcursul acestei perioade de "testare", autorităţile bancare din România nubeneficiază de garanţia necondiţionată a celorlalte bănci centrale din Eurosystem de ainterveni, în caz de necesitate, pentru sprijinirea cursului valutar al monedei naţionale.Este acordată, totuşi, o garanţie condiţionată de "neafectarea propriilor politiciantiinflaţioniste ale statelor membre".Tabelul nr.1Deficitbugetar (%din PIB)Datorie publică(% din PIB)Ratainflaţiei (%)Rata dobânziila titluri pe 10ani (%)StabilitateacursuluivalutarNumărulcriteriilorîndepliniteŢinta -3

Secţiunea Finanţe - ContabilitateUrmează ca autorităţile româneşti să pună la dispoziţia opiniei publice informaţiiîn legătură cu perioada indicativă a realizării celor două momente - intrarea în ERM 2 şiîn zona euro, astfel încât să fie posibilă coagularea intereselor economice şi sociale înscopul atingerii acestor obiective, prin diminuarea până la sistare a subvenţiilor prindepreciere pentru exportatori, a majorărilor salariale fără acoperire în sporul deproductivitate şi a protecţiei faţă de concurenţă.Un posibil scenariu pentru adoptarea noului Mecanism al Ratelor de Schimb(ERM2) include următoarele faze:- Cursul de schimb nominal va fi menţinut în limite înguste (banda de ± 2,25 lasută). Politica monetară corespunzătoare acestei faze va fi orientată către scădereainflaţiei, banca centrală fiind gata să intervină printr-o politică activă a ratei dobânzii petermen scurt.- Paritatea monedei naţionale se va exprima exclusiv în raport cu euro şi vor filărgite benzile de fluctuaţie oficiale (± 15 la sută), în scopul contracarării speculaţiilor,cu menţiunea că utilizarea unor astfel de mijloace nu trebuie exagerată.- "Legarea" unilaterală la euro, într-o măsură cât mai mare, a monedei naţionale(urmărirea unui coridor al cursului de schimb). Banca centrală nu trebuie să seangajeze, însă, în intervenţii automate şi nelimitate pentru a menţine paritatea anunţatăfaţă de euro, dacă aceste măsuri intră în contradicţie cu obiectivul stabilităţii preţurilor.Având în vedere experienţa celor 12 state care au adoptat euro până în prezent,Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană (BCE) pot accepta o încălcare abenzii înguste, dar numai în sensul aprecierii, aşa cum s-a întâmplat în cazul Greciei.Este, aşadar, posibilă, tolerarea în practică a unei benzi hibride, asimetrice (+ 15 la sutăşi - 2,25 la sută), care trebuie apărată cu forţe proprii pe perioada celor doi ani de probă.2. Cât de oportună este o euroizare timpurie?După modelul lexical al dolarizării, la nivelul ultimilor ani s-a impus conceptul deeuroizare şi a căpătat o importanţă din ce în ce mai mare în dezbaterile din lumeaacademică şi politică, dând o savoare în plus discuţiilor privind procesele de aderare laUE şi la UME (Uniunea Monetară Europeană). Dezbaterile au devenit cu atât maitentante în ţările din Europa Centrală şi de Est (ECE) cu cât îndeplinirea criteriilor de laMaastricht este un proces extensiv temporal şi intensiv ca şi solicitări, ceea ce face dineuroizare o opţiune demnă de luat în calcul, constând în abandonarea propriei monede şiadoptarea euro înainte de îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală. Existăbeneficii şi costuri asociate acestei opţiuni, iar în cele ce urmează ne propunem să lesubliniem pe cele mai importante dintre ele.În primul rând, euroizarea poate aduce beneficiile standard ce decurg dinparticiparea la o uniune monetară, în principal prin reducerea costurilor detranzacţionare, a costurilor de informare şi prin stimularea investiţiilor şi a comerţului.În cadrul unui asemenea regim, sunt eliminate complet primele de risc valutar.Argumentul reducerii costurilor de tranzacţionare este asociat gradului de deschidere acomerţului economiilor avute în vedere faţă de zona euro. Reducerea riscului valutareste în particular importantă pentru economiile deschise, care au relaţii comerciale şifinanciare cu UE.În al doilea rând, un alt avantaj ce poate decurge din procesul de euroizare esteacela de stabilizare a nivelului naţional al preţurilor şi de disciplinare a politicii fiscale,55

Revista Tinerilor Economiştiprin încetarea monetizării deficitelor bugetare. Având, însă, în vedere faptul că ratainflaţiei s-a redus oricum în majoritatea ţărilor din ECE, acesta nu este un beneficiu atâtde evident.În al treilea rând, un alt avantaj dat de facilitarea accesului la pieţele europene decapital, atât pentru guverne cât şi pentru corporaţii. Prin eliminarea riscului valutar, înspecial decurgând din devalorizările competitive, ratele nominale ale dobânzilor se vorreduce, iar oportunităţile de finanţare în ECE vor deveni mai puţin costisitoare pentrutoţi agenţii economici.În al patrulea rând, nu mai există grija acută pentru situaţia contului curent, datfiind faptul că în cazul ţărilor care au adoptat aceeaşi monedă, situaţia conturilor curenteale balanţelor de plăţi externe este irelevantă.În al cincilea rând, sunt necesare rezerve valutare mai reduse, pentru că disparenevoia de a crea o marjă de rezervă pentru protejarea cursului de schimb prin intervenţiivalutare şi, de asemenea, nu mai este necesară acoperirea importurilor, dat fiind faptulcă majoritatea sunt denominate chiar în euro.Din punct de vedere al costurilor asociate procesului de euroizare, este interesantde ştiut care este costul de oportunitate pentru abandonarea unei politici monetareindependente şi a politicii valutare proprii. Dacă ne raportăm la teoria zonelor monetareoptimale, constatăm că aceste costuri sunt puse pe seama caracterului asimetric alşocurilor şi pe existenţa sau nu a unor instrumente suficient de puternice, în absenţacursului de schimb, pentru a absorbi aceste şocuri.Gradul de deschidere a economiei (gradul de integrare comercială) este unuldintre instrumentele cele mai eficace pentru a absorbi şocurile asimetrice. Astfel, atuncicând înclinaţia marginală spre import creşte, variabilitatea producţiei interne esteaplanată de faptul că gradul de deschidere acţionează ca un stabilizator automat prinreducerea cererii pentru importuri, în absenţa deprecierilor competitive.Mobilitatea capitalului poate fi considerată drept un instrument de absorbţie aşocurilor asimetrice, dat fiind faptul că ea contribuie la prezervarea profitabilităţiicapitalului şi la menţinerea eficienţei economice a acestuia, dar nu este nici pe departeun suport pentru politicienii din ţara din care capitalurile migrează, dat fiind faptul căaceştia se vor confrunta cu creşterea ratei şomajului.Mobilitatea forţei de muncă între ţările din ECE şi cele din UME este redusă,aspect valabil şi în interiorul UME şi chiar în interiorul ţărilor membre. Totuşi, nuacesta este un argument decisiv pentru a cataloga adoptarea euro de către ţările din ECEdrept inoportună, din contră, mobilitatea forţei de muncă este privită drept un factorendogen. Există dovezi de-a lungul istoriei potrivit cărora utilizarea unei singuremonede de către mai multe state este de natură să sporească substanţial mobilitateaforţei de muncă între statele respective.Flexibilitatea salariilor nominale este un subiect menit să genereze îngrijorare, datfiind faptul că rigidităţile nominale pot să împiedice ajustarea necesară a variabileloreconomice reale. Cea mai răspândită rigiditate nominală din ţările din ECE esteindexarea salariilor, dar este, totuşi, comparabilă cu situaţia din ţările membre ale zoneieuro şi cu situaţia din SUA.Un alt cost ce trebuie luat în calcul este acela referitor la pierderea veniturilor dinsenioraj (veniturile ce rezultă din monopolul asupra creaţiei monetare) în momentulabandonării monedei naţionale. De asemenea, trebuie avut în vedere şi costul renunţăriila sistemul împrumutătorului de ultimă instanţă (lender of the last resort). În momentuleuroizării, banca centrală a statului în cauză îşi pierde prerogativa de a crea bază56

Secţiunea Finanţe - Contabilitatemonetară şi, ca atare, împrumuturile de ultimă instanţă îşi pierd sursa de finanţare. Dacăeuroizarea nu este însoţită de asigurarea unor surse alternative de finanţare aîmprumuturilor de ultimă instanţă, sistemul bancar din statul respectiv devine foartevulnerabil la crizele de lichiditate. Dat fiind faptul că băncile locale pierd acest "colacde salvare", în timp ce băncile din zona euro se bucură de posibilităţile de refinanţare dela Banca Centrală Europeană, clienţii tind să-şi desfiinţeze depozitele de la băncile dinprima categorie şi să le reconstituie la băncile din a doua categorie, bazându-se peurmătoarele prezumţii:1. Datorită euroizării, trecerea de la depozitele denominate în monedă localăîn băncile locale la depozitele denominate în euro din filialele băncilorvest-europene nu implică nici un risc valutar şi, deci, nici un cost;2. Costurile de tranzacţionare aferente transferului sunt foarte mici pentru cănu necesită deplasări peste graniţă;3. Depozitele în euro la băncile locale nu mai sunt garantate de unîmprumutător de ultimă instanţă, în timp ce depozitele denominate în eurola filialele băncilor străine sunt garantate de către BCE.Situaţia devine mai complicată în momentul în care în statul respectiv nu există oreţea bine dezvoltată a filialelor băncilor din zona euro, caz în care euroizarea va duce lao migrare a capitalurilor depozitate la bănci în ţările din zona euro.Sintetizând, am definit beneficiile euroizării prin reducerea costurilor de trazacţie,a costurilor de informare, a primelor de risc valutar şi a instabilităţii macroeconomice.Toate aceste beneficii pot fi redate grafic printr-o funcţie pozitivă de inflaţie.BeneficiiCosturiI II IIIB'CBABDa Nu DaCInstabilitateapreţurilorFig. 1 Costuri şi beneficii ex ante ale euroizării în ţările din ECExprimarea costurilor euroizării ca o funcţie de inflaţie este mai anevoioasă.Costurile sunt, de fapt, legate de renunţarea la politica monetară şi la politica de curs deschimb. Curba costurilor euroizării în funcţie de inflaţie are o pantă iniţial ascendentă,apoi descendentă, formă care corespunde şi argumentului legat de pierderea veniturilor57

Revista Tinerilor Economiştidin senioraj. Conform teoriei neoclasice, veniturile din senioraj cresc până la atingereaunei rate optime a inflaţiei şi scad după atingerea acestei rate.Costurile şi beneficiile asociate euroizării sunt prezentate grafic în fig. 1.Fiecare ţară are o schemă specifică a costurilor şi beneficiilor, dat fiind faptul căacestea depind de factori exogeni figurii de mai sus, cum ar fi gradul de integrarecomercială şi dimensiunea economiei.În figură sunt prezentate comparativ consiliul monetar şi varianta euroizării. Înlinii mari, cele două variante generează acelaşi cost (costul de oportunitate al pierderiipoliticilor monetară şi de curs de schimb), dar în mod evident euroizarea genereazăbeneficii mai mari (B') în comparaţie cu consiliul monetar (B).Pentru ţările plasate în zona III, câştigul de stabilitate generat de euroizare esteclar mai mare decât orice cost posibil a fi înregistrat. După cum se poate observa, zonaIII este în creştere prin deplasarea spre stânga din punctul A în punctul B.Zona I din figură este aproape complet restructurată şi stabilă. Dacă ţările dinzona I sunt suficient integrate cu zona euro, procesul de euroizare devine benefic, întimp ce consiliul monetar nu este alegerea potrivită.Între zonele I şi III se află zona II, caracterizată printr-un cost ex ante aleuroizării. Pentru ţările de dimensiuni mici, zona II este nepotrivită, dat fiind faptul că,în cazul lor, cursul de schimb acţionează mai degrabă ca o sursă de şocuri decât ca uninstrument de absorbţie a şocurilor. Pentru aceste ţări este preferabilă variantaeuroizării, fapt deja consumat în Kosovo şi Muntenegru sau cea a consiliului monetar,aşa cum s-a întâmplat în Bulgaria, Estonia şi Bosnia-Herzegovina. Ţările est-europenede dimensiuni relativ mari, cum sunt Polonia, România, Ungaria, Slovacia şi Cehiaaparţin în prezent tocmai zonei II. În interiorul acestei zone, costul abandonării cursuluide schimb ca instrument de aplanare a şocurilor este mult mai mare decât beneficiilegenerate de euroizare.Una din criticile bine-cunoscute la adresa literaturii aferente teoriei zonelormonetare optimale este critica lui Lucas 57 . Intrarea într-o uniune monetară schimbăcomportamentul economic şi structurile economice astfel încât ţări care nu formau exante o zonă monetară optimală, pot să îndeplinească acest lucru ex post. Politicamonetară comună şi integrarea din ce în ce mai puternică a comerţului dintre membristimulează sincronizarea ciclurilor de afaceri. În plus, integrarea comerţului unor ţări custructuri economice diferite conduce la o manifestare mai puţin pronunţată a ciclurilorde afaceri, dat fiind faptul că o parte dintre ele se pot afla în perioada de avânt, iarcelelalte, în perioada de recesiune, balansându-se astfel efectele. Sintetizând, prinintegrarea comerţului, uniunea monetară poate să conducă fie la şocuri mai sincronizate,fie mai puţin pronunţate, fie la ambele consecinţe simultan.Frankel şi Rose arată că ţările care au relaţii comerciale strânse prezintă ocorelaţie mai puternică a ciclurilor de afaceri şi că, astfel, integrarea economică reduceincidenţa şocurilor asimetrice. Analizăm grafic ce presupune această afirmaţie în fig. 257 Lucas (Robert Lucas, Econometric Policy Evaluation: A critique, 1976, CROCH) arată căîntr-un model în care se urmăreşte efectul exercitat de modificarea variabilelor exogene asupravariabilelor endogene, agenţii încep să prevadă schimbarea şi îşi modifică în consecinţăcomportamentul. În opinia sa, simularea pe baza modelelor econometrice nu poate să ofereinformaţii utile privind consecinţele de facto ale diferitelor politici economice.58

Secţiunea Finanţe - ContabilitateBeneficiiCosturiI II IIIB'CDEBDa Nu DaC'CInstabilitateapreţurilorFig. 2 Costuri şi beneficii ex post ale euroizării în ţările din ECEÎn fig. 2, C' reprezintă costul ex post al euroizării şi este mai redus decât costul exante C. Punctul C este înlocuit de punctul D, iar punctul B, cu E. Zonele I şi III (zonelefavorabile euroizării) se lărgesc, în timp ce zona II se micşorează. Interpretarea esteaceea că ţări care ex ante aparţineau zonei II pot să devină ex post beneficiare aleprocesului de euroizare. Aşadar, există o portiţă pentru "euroizare" sustenabilă ex post.În literatura de specialitate, această trecere este numită "jocul euroizării sustenabile", datfiind faptul că trecerea de la C la C' este nesigură.În plus, trebuie avut în vedere faptul că instituţiile europene au insistat asuprafaptului că euroizarea nu este compatibilă cu cerinţele Tratatului Uniunii Europene. Unastfel de demers ar contrazice logica Tratatului, care prevede adoptarea euro ca punctfinal al unui proces structurat de asigurare a convergenţei într-un cadrul multilateral 58 .Drumul ales de către România este perfect compatibil cu aceste cerinţe, iardemersurile de asigurare a convergenţei nominale şi reale cu structurile economice aleUE au devenit din ce în ce mai intense, astfel încât noul deceniu să poată marcaînceputul zodiei euro pentru ţara noastră.BIBLIOGRAFIE1. De Grauwe, P. Economics of Monetary Union - Fourth Edition, OxfordUniversity Press, 20022. Fota, C. Integrarea României în Uniunea Europeană, EdituraUniversitaria, Craiova, 20053. Isărescu, M. România: drumul către Euro, Conferinţa organizată deColegiul Academic al Universităţii "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, 200458 Comisia Europeană, 2001 şi Banca Centrală Europeană, 2003.59

Revista Tinerilor Economişti4. Lazea, V. Drumul spre Euro, Simpozionul "Criatian Popişteanu",Bucureşti, noiembrie 20035. Podkaminer,L.The Relevance of the Balassa-Samuelson Effect for theEuroisation Debate, Wiener Inst. für Internat.Wirtschaftsvergleiche (WIIW), 20036. * * * EMU after 5 years, European Commission, DG ECFIN,20047. * * * Euro Area OECD Economic Surveys, Vol.12/2003, OCDE,Paris8. * * * European Economy. Reports and Studies 2000-2004,Comisia Europeană, DG ECFIN60

Secţiunea Finanţe - ContabilitateCOTA UNICĂ DE IMPOZITARE: REFORMĂ FISCALĂ SAU REAŞEZAREA SISTEMULUI DEIMPOZITE ŞI TAXE?drd. Radu Cătălin CriveanuAbtract: The first measure of this government was changing the fiscalpolicy. The fiscal reform was initially presented as a fiscal relaxation thattakes into consideration the support for the private investors, attracting theforeign investments and stimulating the free initiative. To cover the budgetdeficits, created by the fiscal relaxation, the government had to adoptunpopular fiscal measures: increasing two times the turnover tax; blockingthe decreasing of the compulsory social contributions, postponing theincreasing of the income in the budgetary sector, increasing two times thetax for dividends and ten times the tax for interests and the capital marketearnings. The present paper is trying to answer to an apparent question: isthe fiscal reform a process that will stimulate the economiccompetitiveness? Or it is only a different way of thinking the tax system(that favors the persons that earn over the average), that affects the fiscalequity principles?key words: flat rate, fiscal reform, fiscal relaxation, fiscal system, progressive rate1. Ce este cota unică?Concretizată legislativ prin O.U.G. nr. 138/30 decembrie 2004 pentrumodificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, reforma fiscală înţara noastră a fost prezentată iniţial ca o relaxare fiscală ce are în vedere susţinereaîntreprinzătorilor privaţi, atragerea investiţiilor străine şi stimularea liberei iniţiative,ceea ce ar trebui să conducă la consolidarea şi dezvoltarea economiei de piaţă, unadintre principalele cerinţe impuse României în procesul de aderare la UniuneaEuropeană.În prezent, "cota unică" este cel mai fierbinte subiect de discuţie în noile statemembre ale Uniunii Europene, iar cereri de simplificare şi reducere a sistemelor deimpozitare au început să se audă peste tot în Europa.Într-un mod simplist, cota unică înseamnă aplicarea aceluiaşi tratament fiscaltuturor contribuabililor. Într-un astfel de sistem, în locul unui set complex de reguli deimpozitare, statul declară un prag deasupra căruia toată lumea plăteşte o cotăprocentuală fixă pentru veniturile proprii. Acest prag este în general destul de scăzut,pentru a stimula cetăţenii să îşi plătească impozitele, în loc să încerce să le evite. Unastfel de sistem se bazează pe faptul că toate veniturile sunt impozitate o singură dată.Analiştii sunt înclinaţi însă să scoată în evidenţă faptul că, dacă cota unică era oregulă în toate statele industrializate în prima jumătate a secolului XIX, primele cereripronunţate răspicat pentru un sistem "puternic progresiv sau gradual de impozitare" auapărut în manifestul comunist al lui Karl Marx din 1848. Dar, în cele din urmă, statelecapitaliste au fost cele care au adoptat un astfel de sistem. De atunci, ideea cotei unice afost readusă la viaţă de câteva ori, un număr apreciabil de ţări adoptând o variantă sau61

Revista Tinerilor Economiştialta a regimului cotei unice. Şi totuşi, până în prezent, nici o economie occidentală"majoră" nu a trecut înapoi la regimul cotei unice.Renaşterea modernă a cotei unice de impozitare aplicabilă veniturilor a fostiniţiată de către Estonia în 1991, urmată de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia(2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) şi România(2005). Ungaria se pare că ia în considerare introducerea unei versiuni a cotei unice înviitorul apropiat.2. Controverse generate de cota unicăCota unică de impozitare a veniturilor nu reprezintă un panaceu pentruproblemele fiscalităţii, în general, şi nici pentru cele ale fiscalităţii locului de muncă,în particular.Cu toate acestea, din ce în ce mai multe ţări - printre care şi noile state membreale Uniunii Europăene- au introdus sau sunt în proces de elaborare a unor regimuriuniversale de impozitare. Majoritatea acestor ţări se confruntă cu deficite bugetareapreciabile şi câteva se confruntă cu nevoia de a-şi alinia statutul economic la cerinţeleZonei Euro.În mod teoretic, cota unică ar trebui să ajute la reducerea birocraţiei, să reducăinechităţile, să contrabalanseze evitarea taxelor şi evaziunea fiscală, să ofere stimulentepentru a munci, a economisi şi a investi şi, mai ales, să genereze venituri bugetare maimari.În fapt, în majoritatea statelor în care a fost introdusă, această măsură a fostvăzută iniţial ca fiind una populistă, de captare a electoratului datorită, în special,faptului că taxa unică nu a fost însoţită de o reducere corespunzătoare a contribuţiilor laasigurările sociale (acesta fiind şi cazul concret al ţării noastre).Prin urmare, dacă această măsură aparent populară a trecerii către un sistem fixde impozitare este motivată de strategii fiscale sănătoase sau doar de dorinţa de a facecetăţenii să contribuie mai mult la bugetul statului, este un punct în dezbatere.Cert este însă că eficienţa şi succesul regimului cotei unice sunt dependente denivelul acestei cote unice: cu cât acesta este mai scăzut, cu atât tinde să devină maieficient. Pe de altă parte, chiar dacă impozitele mai reduse lasă mai mulţi bani să circuleşi să fie investiţi într-o economie şi sporesc dorinţa cetăţenilor de a le plăti, totuşiaceleaşi impozite scăzute se pot concretiza şi în venituri bugetare mai scăzute, deficitebugetare mari şi neacoperirea cheltuielilor bugetare.Cotele maxime de impunere pe venituri şi pe companii în UE 25 şi în statelecandidateTabelul nr. 1ŢaraCota de impozit pe venit (%) Cota de impozit pe companii (%)2004 2005 2004 2005Austria 50 50 34 34Belgia 50 50 33 34Bulgaria 29 29 15 19,5Croaţia 35 45 20 20Cehia 32 32 31 28Cipru 30 30 15 15Danemarca 59 26,5 30 3062

Secţiunea Finanţe - ContabilitateEstonia 26 26 0 0 pe profitul reinvestitFinlanda 36 35,5 29 29Franţa 49,6 49,6 34,3 34,3Germania 48,5 47 27.9 26,4Grecia 40 40 35 35Ungaria 40 38 18 16Irlanda 42 42 12,5 12,5Italia 45 45.6 34 34Letonia 25 25 19 15Lituania 33 33 15 15Luxemburg 38,95 38,95 30,38 22,9Malta 35 35 35 35Olanda 52 52 34.5 34,5Polonia 40 40 27 19Portugalia 40 40 30 30România 40 16 25 16Slovacia 38 19 25 19Slovenia 50 50 25 25Spania 48 45 35 40Suedia 60 60 28 28Turcia 40 40 33 30Marea40 40 30 30BritanieSursa: www.worldwide-tax.com/index.asp#partthreeMai mult, câţiva lideri ai economiilor mai puternice ale Europei, printre care şicancelarul german Gerhard Schroder şi premierul suedez Goran Persson, au arătat căeconomiile în tranziţie din Est îşi permit să reducă impozitele pentru simplul motiv căveniturile pierdute sunt compensate de subvenţiile UE.Între timp, Germania, ca şi Italia, Austria, Finlanda, Danemarca şi Grecia audecis de asemenea să introducă reduceri de taxe sub diverse forme pentru a stimulainvestiţiile şi cheltuielile (consumul) şi a determina creşterea economică. Prin urmare, şila nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, reducerea fiscalităţii şi-a făcut simţităprezenţa (tab.nr.1).În prezent, în Uniunea Europeană coexistă 25 de sisteme de impozitare, ceea ceafectează, într-o oarecare măsură finanţele comunitare. Cu toate acestea, ComisiaEuropeană este de părere că nu este nevoie de o armonizare transfrontalieră a taxelorstatelor membre. Cu condiţia să respecte regulile comunitare, statele membre sunt liberesă îşi aleagă sistemele de impunere pe care le consideră cele mai potrivite şi conformecu preferinţele lor.Prin urmare, pentru a-şi păstra economiile atractive, multe dintre noile statemembre au răspuns prin reducerea generală a impozitelor, atât pentru investitorii localicât şi pentru cei străini. Din moment ce aceste reduceri nu sunt discriminatorii, iarpolitica fiscală rîmâne un atribut exclusiv al guvernelor naţionale, Uniunea Europeanănu poate şi nu ar trebui să facă nimic în acest sens, chiar daca opinia generală este căstatele est europene practică dumping-ul fiscal.63

Revista Tinerilor Economişti3. Cota unică între defecte şi virtuţiIndiscutabil, renunţarea la impunerea progresivă (care corespunde principiuluiechităţii fiscale) şi introducerea cotei unice de impozitare în România a stârnit o seriede reacţii pro şi contra. Fără a ne propune o analiză amănunţită a cauzelor ce au condusla nenumăratele controverse, vom încerca, în mod sintetic, doar o extragere a carenţelorşi beneficiilor generate de schimbarea politicii fiscale de la începutul acestui an înRomânia.Cota unică – între defecte şi virtuţiTabelul nr. 2Beneficii şi efecte pozitiveCarenţe şi efecte negativeÎncalcă flagrant principiile deechitate fiscală şi justiţie socială carepresupun impozitarea diferenţiată,progresivă, în funcţie de capacitateacontributivă dată de mărimea averii,veniturilor şi consumului fiecăruia.Nu contravine acquis-uluicomunitar. Capitolul 10_Impozitare dinacquis se referă la impozitele indirecte(TVA, accize) şi nu la impozitele directe(din care categorie face parte şi impozitulpe venit);Încurajează munca şi scoate lasuprafaţă munca la negru; stimulează un aldoilea loc de muncă;Elimină procedura greoaie şicostisitoare a declaraţiilor anuale de venitpentru anumite categorii de contribuabili.Simplitate, transparenţă şieficienţă în colectare.Un sistem potrivit pentru state cudisciplină administrativă şi fiscală scăzutăReduce economia subterană.Scoate la iveală o parte din economia grişi neagră.Simplifică procedurile decalculare, colectare şi urmărire aimpozitelor.Egalizarea ratelor de impozitpentru venit şi profit nu va mai stimulaartificial un factor de producţie îndefavoarea altuia.Diferenţierea deducerilorpersonale determină o notă deprogresivitate chiar şi în cazul aplicăriicotei unice.Lipsa de coerenţă a declaraţiilor şimăsurilor guvernamentale.Lipsa de consultare cu patronateleşi sindicatele în privinţa modificăriipoliticii fiscale.Lipsa de stabilitate şipredictibilitate a politicii fiscaleDiminuarea fondurilor dinimpozitul pe venit la bugetele locale.Întreprinzătorii nu mai pot evaluaefectele noilor impozite şi taxe introdusepentru a contracara efectele cotei uniceasupra bugetului.Modificarea Codului Fiscal s-afăcut prin ordonanţă de urgenţă şi nu prinlege, iar modificarea trebuia operată deregulă cu 6 luni înainte de a-şi faceefectul.Această decizie de politică fiscalăs-a luat fără consultarea Băncii Mondiale,FMI şi Uniunii Europene şi este contrarăpracticilor din ţărilor dezvoltate ale UE.Totodată, introducerea cotei unice impuneregândirea bugetului de stat.Creşterea impozitului pedobânzile la depozitele bancare şi pecâştigurile de pe piaţa de capital(investiţiile de capital).64

Cota unică este în concordanţă cuevoluţiile din regiune privind politicafiscală.Impozitele reduse vor stimulainvestiţiile româneşti şi vor atrageinvestiţii străine, permiţând capitalizareafirmelor româneşti, care vor deveni maicompetitive pe piaţa externă.Descurajarea tranzacţiilorspeculative şi încurajarea investiriicapitalurilor în afaceri productivegeneratoare de locuri de muncă.Secţiunea Finanţe - ContabilitateCreşterea preţului la utilităţi(electricitate, energie termică, gaze).Introducerea cotei unice adeterminat o diminuare a încasărilorbugetare, ceea ce a condus, implicit, la omajorare a altor categorii de impozite(dublarea impozitului pe dividende lapersoanele fizice, dublarea impozitului peveniturile microîntreprinderilor etc.)Aplicarea cotei unice ar puteaafecta procesul de reducere al inflaţiei(dezinflaţie) în anul 2005 prin creştereaveniturilor populaţiei şi implicit aconsumului. Creşterea cererii de produseşi servicii ar putea genera creştereapreţurilor, adică inflaţie.Totuşi, în ce priveşte fiscalitatea locului de muncă în România, problema a fostşi a rămas nu impozitul pe salariu (pe venit), ci cotele ridicate ale contribuţiilor sociale.Reducerea impozitării propriu-zise pe câştigurile din muncă reprezintă, fără îndoială, ogrevare bine venită, dar să nu ne aşteptăm că aceasta să scoată la suprafaţă venituri dinzona muncii la negru şi nici să producă o deplasare a salariilor scriptice dinspre zone cusalarii mici spre zone cu salarii superioare.Pentru că, în cazul unor astfel de scoateri la suprafaţă sau deplasări, angajatoriiar trebui să plătească de fapt mult mai mult în contul contribuţiilor sociale. Si având învedere că aceste obligaţii reprezintă, în funcţie de nivelul salariului, între 60% si 90%din totalul fiscalităţii locului de muncă, plăţile în plus ar surclasa câştigurile relativerealizate prin reducerea implicată de o cotă unică a impozitului pe venit.În ce priveşte veniturile nedeclarate în servicii individuale, problema este că,atât timp cât beneficiarul serviciilor respective nu va fi cointeresat, prin deductibilităţisemnificative, să le declare ca şi cheltuieli, cei ce efectuează serviciile nu vor avea cumsă fie obligaţi să le declare ca venituri, pentru a fi impozitate. Singura modalitate de ascoate la suprafaţă aceste venituri spre impozitare este de a introduce deductibilităţifiscale pentru cei ce fac cheltuielile. Din păcate, scheme de deductibilităţi în acestdomeniu nu prea sunt avute în vedere. Şi, în lipsa acestora, nu va exista nici o scoaterela suprafaţă a veniturilor nefiscalizate. Căci, în acest domeniu, nici scădereacontribuţiilor sociale, nici reducerea cotelor de impozitare a veniturilor şi niciconstrângerile administrative şi economice pe care le va implica aderarea la UniuneaEuropeană nu joacă vreun rol.4. ConcluziiRaţiunea introducerii cotei unice de impunere în România constă, aşa cumarătat, în impulsionarea afacerilor, în vederea dezvoltării economice şi a creării de noilocuri de muncă. Prin urmare, finalitatea aplicării acestui tip de impozit nu estefavorabilă doar patronului, care câştigă mai mult, ci şi angajatului, căruia i se oferă unloc de muncă şi un salariu decent. Pentru ca mecanismul sa funcţioneze, este însănevoie de un control fiscal dur şi de urmărirea îndeaproape a evoluţiei economiei.65

Revista Tinerilor EconomiştiCu toate că, teoretic, sunt enunţate corect principiile cotei unice, practica ademonstrat o oarecare ezitare a celor chemaţi să o aplice. Ceea ce angajatorii români aucâştigat pe partea impozitului pe profit, au pierdut la capitolul contribuţii la asigurărisociale, precum şi la capitolele dobânzi şi câştiguri pe piaţa de capital, ajungându-se înprezent la un paradox: România este una dintre cele mai scumpe ţări europene înmaterie de contribuţii la sistemul de asigurări sociale, în care asigurările propriu-zisesunt la pământ. Cota unică, în sine, nu rezolvă profunda criză structurală a economieiromâneşti şi, în plus, o serie de ţări europene sunt perfect îndreptăţite să considere căRomânia practică dumping fiscal.BIBLIOGRAFIE1. Frunzaverde, S. Europa de sud-est Ed.A’92-Bucuresti 2004Onisor, C2. Abraham – Economie politica, Paris 1992Frois G.3. Moussis, N. Acces a l’Union Europeenne, Institutions et politiques,EDIT-EUR, 19954. Swann, D. The Economics of the Common Market: integration în theEuropean Union, London, Penguin Books; 19955. Welfens, PaulJ.J. (ed.)European monetary integration: EMS developments andinternational post-Maastricht perspectives. Berlin:Springer Verlag, Third, Revised and Enlarged Edition,19966. * * * Studii de impact PAIS II7. * * * ORIZONT ECONOMIC8. * * * www.tribunaeconomica.ro9. * * * www.mfinante.ro10. * * * www.worldwide-tax.com/index.asp#partthree66

59 Ion Stancu – Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 59167Secţiunea Finanţe - ContabilitateCARACTERISTICILE UTILIZĂRII METODEI VALORII ACTUALIZATE AJUSTATEConf. univ. dr. Dincă MariusUniversitatea “Transilvania” BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The adjusted present value method represents an alternative tothe weighted average cost of capital approach. It is designed to contributeto selecting large investment projects, which can alter the debt capacity ofthe firm. The method is particularly useful in the analysis of proposedmerger transactions and it offers the possibility of integrating othermethods, such as options theory, thereby increasing its usefulness and itsapplicability.Key words: adjusted present value method, options, debt capacity, investmentprojects, tax shields, net present valueMetoda valorii actualizate ajustate reprezintă o alternativă la abordarea costuluimediu ponderat al capitalului. Ea este menită să contribuie la selecţia proiectelor deinvestiţii de dimensiuni mari, care pot afecta capacitatea de îndatorare a firmei. Aceastămetodă este deosebit de utilă în cazul analizei tranzacţiilor de fuziune şi absorbţie.Metoda precizează că valoarea de piaţă a unei firme poate fi exprimată ca sumadintre:- (1) valoarea actualizată a tuturor activelor utilizate de firmă, corporale saunecorporale, presupunând că ele ar fi finanţate în întregime prin capitaluriproprii şi- (2) valoarea actualizată a scuturilor fiscale generate de capitalurileîmprumutate exigibile ale firmei.În consecinţă, valoarea actualizată ajustată (VAA) a unui proiect de investiţiipropus poate fi calculată astfel:Valoarea actualizată ajustată Valoarea actualizată netă a proiectului (1)a proiectului = finanţat în întregime prin capital propriu+Valoarea actualizată a scuturilor fiscalegenerate de capitalurile împrumutate pentruproiectul respectiv+Valoarea actualizată netă a efectelorcolaterale ale proiectului de investiţiiSe observă că acest concept este asemănător atât valorii actualizate nete, câtmai ales celui de valoare actualizată netă ajustată 59 , care precizează că valoarea totală aunei investiţii este formată din valoarea actualizată netă a investiţiei şi valoareaactualizată rezultată din activităţile de finanţare.Metoda valorii actualizate ajustate evaluează în mod separat fiecare dintrecomponentele valorii unui proiect. Aceste valori separate sunt apoi însumate pentru a

Revista Tinerilor Economiştiobţine valoarea totală a proiectului. Spre deosebire de această metodă, metodele bazatepe cash flow-ul actualizat (valoarea actualizată netă - VAN, rata internă de rentabilitate- RIR, etc.) încearcă să surprindă toate aceste efecte de evaluare în cadrul unui calculunitar, prin ajustarea ratei de actualizare. Practica şi teoria financiară au arătat însă căajustarea unei rate de actualizare nu este întotdeauna uşoară, rezultând uneori valoridestul de volatile. Efectul este cu atât mai semnificativ cu cât un anumit proiect deinvestiţii prezintă oportunităţi ridicate de utilizare a capitalurilor împrumutate, ca şi alteefecte financiare colaterale. În aceste ipostaze metoda VAA se poate dovedi foarte utilă.I. Valoarea actualizată netă a activelor finanţate în întregime prin capitalpropriuÎn primul rând, valoarea unui proiect de investiţii este calculată în ipoteza căîntregul proiect ar fi finanţat prin capitaluri proprii, după formula:nCFiValoarea actualizată netă = ∑(2),ii= 0 (1 + a)a proiectului finanţat prin capital propriuîn care:n – numărul de ani de viaţă economică a proiectuluiCF i - cash flow-urile nete din fiecare an de viaţă, iar CF 0 este valoareainvestiţiei;a – rata de actualizare.În anul n cash flow-ul net (CF n ) include şi valoarea reziduală a proiectului deinvestiţii. Pentru toate celelalte perioade, CF i reprezintă cash flow-ul liber al perioadei i.Rata de actualizare a este rata de rentabilitate pe care investitorii o pretindfirmei, dacă proiectul ar fi finanţat în întregime prin capitaluri proprii. Astfel, formula(2) este o reiterare a valorii actualizate nete, cu precizarea că rata de actualizare de lanumitor nu mai este ajustată pentru a reflecta modul în care firma decide să-şi finanţezeproiectul de investiţii. Această caracteristică este reflectată de ceilalţi termeni ai relaţiei(1).II. Valoarea actualizată a scuturilor de impozitUn proiect de investiţii, cu excepţia unor cazuri extreme, va fi finanţat într-oanumită măsură prin capitaluri împrumutate, corespunzător obiectivului strategic deutilizare a unui anumite pârghii de îndatorare. Această sumă a capitalului împrumutat,exprimată în procente din costul total al proiectului, poate să corespundă sau nu cuobiectivul vizat de firmă referitor la structura optimă a capitalului, în funcţie de risculeconomic al proiectului de investiţii. Volumul de capital împrumutat utilizat pentrufinanţarea investiţiei va genera mai multe scuturi de impozite anuale, a căror valoareactualizată este:Valoarea actualizatăa scuturilor de impozit =nSI i∑(1 rdii= 1 + )(3)în care:SI i – scutul de impozit din anul i;rd – rata dobânzii la capitalul împrumutat pentru proiectul de investiţii.68

69Secţiunea Finanţe - ContabilitateSe presupune că scuturile de impozit datorate dobânzilor deductibile sunt la felde riscante ca şi plata dobânzilor care le determină.Volumul de împrumuturi pe care le luăm în calculul valorii prezente ascuturilor de impozit trebuie să fie reprezentat de capacitatea suplimentară de îndatorarepe care o produce proiectul de investiţii. Astfel, o firmă poate împrumuta chiar întreagasumă de care are nevoie pentru finanţarea proiectului. Dacă însă, activele proiectuluivor fi finanţate numai în proporţie de 50% prin împrumuturi, iar proiectul are acelaşiprofil de risc economic ca şi portofoliul existent de active al firmei, atunci scuturile deimpozit din formula (3) trebuie să rezulte dintr-o pondere de 50% de finanţare princapitaluri de împrumut.III. Valoarea actualizată netă a efectelor colaterale ale proiectului deinvestiţiiCea de-a treia categorie de consecinţe se referă la efectele colaterale aleadoptării unui anumit proiect de investiţii. Cele mai importante dintre acestea suntsubvenţiile disponibile aferente anumitor tipuri de finanţare prin împrumuturi, cum ar fifinanţările pentru controlul poluării, finanţarea dezvoltării industriale prin emisiunea deobligaţiuni (în mai multe ţări din occident), ca şi subvenţiile disponibile pentruacoperirea cheltuielilor legate de emisiunea unor titluri de împrumut, necesare pentrufinanţarea împrumutului. De asemenea, uneori trebuie luate în calcul şi efectelecolaterale reprezentate de posibilitatea realizării unor investiţii conexe, care potmodifica rezultatul analizei iniţiale a unui proiect de investiţii.1. Valoarea subvenţiilor pentru plata dobânzilor.Dacă un anumit proiect de investiţii se califică pentru acordarea unor anumitededuceri fiscale sau pentru alte forme de subvenţionare a dobânzilor, valoarea acestorsubvenţii determină creşterea valorii actualizate ajustate a investiţiei:nSubvenţiile nete după impozitareiValoarea = ∑(4)ii= 1 (1 + costulnet al emisiunii convenţionale de titluri de împrumut)subvenţiilorDe exemplu, dacă o porţiune de 5 milioane de dolari din costul unei investiţii secalifică pentru finanţări nerambursabile legate de controlul poluării, cu o durată de 10ani, cota de impozit pe profit a emitentului este de 25%, iar costurile înainte deimpozitare ale emiterii de titluri de împrumut convenţionale şi respectiv ale capitaluluiîmprumutat pentru controlul poluării sunt de 12% şi 8%, atunci valoarea subvenţiilor vafi calculată astfel:100,75×5.000.000 × 0,04Valoarea subvenţiei = ∑= 1.006.512 dolari.ii= 1 (1 + 0,08)Deoarece acest capital împrumutat este specific proiectului, subvenţia este înîntregime atribuibilă proiectului de investiţii. Valoarea subvenţiei reprezintă volumul deîmprumuturi noi, respectiv 1.006.512 dolari, pe care firma poate să le ramburseze pebaza cash flow-ului net de 150.000 dolari pe an pentru cei 10 ani de exploatare ainvestiţiei.2. Cheltuielile legate de emisiunea noilor titluriCheltuielile de emisiune, în afara valorii actualizate nete ale economiilor fiscalece rezultă din acest context, reduc valoarea actualizată ajustată a proiectului.3. Posibilitatea de extindere în domenii adiacente

Revista Tinerilor EconomiştiAdoptarea unui proiect de investiţii în prezent îi poate permite unei firme săacceseze şi alte proiecte avantajoase în viitor.Drept urmare, chiar dacă un proiect prezintă o valoare actualizată netă negativă,el poate fi totuşi adoptat, dacă opţiunile conexe pe care le oferă firmei (de a putearealiza alte proiecte de investiţii în viitor) produc o valoare suplimentară carecompensează în întregime eventuala pierdere aferentă proiectului iniţial.Aceste opţiuni sunt denumite adesea “opţiuni strategice” şi sunt folosite cajustificare pentru acceptarea unor proiecte cu valori nete actualizate negative sau chiarcu profituri negative.În România, exemple în acest sens sunt reprezentate de investiţiile tip“greenfield” ale unor firme precum Mobifon, OTE, ING, care au acceptat funcţionareaîn condiţii de rentabilitate zero sau chiar negativă pentru un număr de ani, mizând peposibilitatea cuceririi pieţei şi pe realizarea unor alte investiţii care să garantezerecuperarea pierderilor actuale.Perfecţionarea principiului valorii actualizate nete poate viza mai multeperspective, cum ar fi cea a valorii actualizate nete ajustate sau cea a valorii actualizateajustate, prezentate în acest material. Deşi sunt asemănătoare, cele două perspective nusunt identice, în principal datorită modului de tratare a ratei de actualizare. Pe acestfundament pot fi grefate şi alte aplicaţii ale evaluării proiectelor de investiţii, cum ar fiopţiunile.BIBLIOGRAFIEBrigham, E.F.,1. Halpern, J.F., “Finanţe manageriale”, Ed. Economică, Bucureşti, 1998Weston, J.F.2. Cobbaut, R. “Theorie Financiere”, Ed. Economica, Paris, 19943. Finnerty, J.D.“Corporate Financial Analysis”, McGraw-Hill, New York,1986.4. Peterson, P.“Financial Management and Analysis”, McGraw-Hill, NewYork, 1994.5. Stancu, I. “Finanţe”,Ed. Economică, Bucureşti, 200270

Secţiunea Finanţe - ContabilitateGESTIUNEA RISCULUI VALUTAR. SWAP-UL PE DEVIZELect. univ. dr. Cristi SpulbărDrd. Tatiana SpulbărUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Currency exchange transactions may generate the risk of lossas a result of the negative evolutions of the exchange market, either duringone day, or during a longer period. On these circumstances, theworkdevelops the subject of the exchange risk administration with the helpof the swap and it presents the mechanism of swap on currencies, thestrategies of use, but also the limits of this technique.Key words: risc valutar, poziţie valutară, gestiunea riscului valutar, swap valutar,strategii de utilizare, limitele utilizării swap-ului1. Conceptul de risc valutarPentru a satisface cerinţele clienţilor din propria ţară sau dintr-o ţară străinăori pentru a participa la activităţi economice din alte ţări, băncile comerciale pot acordaşi primi credite în valută, pot efectua tranzacţii în valută cu instrumente financiarederivate sau pot realiza operaţiuni valutare pe pieţele spot şi forward. Aceste tranzacţiivalutare pot genera riscul de pierdere ca urmare a evoluţiilor negative ale pieţeivalutare, fie pe parcursul unei zile, fie într-o perioadă mai îndelungată.Originea riscului valutar o constituie deţinerea de creanţe şi datorii în valută, deunde pot rezulta câştiguri sau pierderi în cazul în care au loc variaţii ale cursuluivalutar. Riscul valutar exprimă, deci, probabilitatea ca o variaţie a cursului valutar sădiminueze performanţele băncii. Conform literaturii de specialitate, cele mai importantecomponente ale riscului de schimb sunt: riscul de schimb valutar, riscul de tranzacţie,riscul economic.Dimensiunea profitului şi, respectiv, mărimea riscului valutar pot fi afectate şide evoluţiile cursului de schimb. Dacă o parte importantă din activitatea băncii sedesfăşoară în valută, mărimea profitului va fi afectată de evoluţia cursului de schimb.Prognozele privind evoluţia cursului valutar trebuie să ţină seama de evoluţia inflaţiei,evoluţia ratei dobânzii, schimbările de curs prognozate, precum şi de schimbărileprognozate privind corelaţia dintre cursul la termen şi cel forward.Evaluarea riscului valutar poate fi realizată prin intermediul a doi indicatori debază, respectiv poziţia valutară individuală (pe fiecare valută în parte) şi poziţia valutarăglobală.Poziţia valutară individuală se calculează pentru fiecare valută în parte princompararea activelor cu pasivele în valută, rezultând două poziţii distincte.Astfel, o bancă se găseşte în poziţia valutară scurtă atunci când deţine maipuţine creanţe în valuta X decât datorii exprimate în aceeaşi valută. Situaţia estefavorabilă pentru bancă când cursul de schimb valutar al valutei X se depreciază în71

Revista Tinerilor Economiştiurmătorul interval de timp şi nefavorabilă când cursul de schimb valutar al valutei Xcreşte în următorul interval de timp.O bancă se găseşte în poziţia valutară lungă atunci când deţine mai multecreanţe în valuta X decât datorii exprimate în aceeaşi valută.Poziţia valutară globală este definită ca fiind soldul net al creanţelor în devizefaţă de datoriile în devize. Indicatorul nu este apreciat ca fiind unul eficient în evaluareariscului suportat de bancă, deoarece toate valutele sunt luate împreună. Pentru a fieficient comparate activele şi pasivele în valută ar trebui să fie convertite într-o valutăde referinţă.Gestiunea riscului valutar se poate realiza prin următoarele metode:a) în cadrul contractului, prin clauze asiguratorii împotriva riscului valutar cumsunt: clauza valutară; clauza monedei internaţionale; clauza aur; clauza preţuluiprovizoriu; clauza temporizării.b) în afara contractului, prin studii conjuncturale, limitarea sumei expuse,diversificarea valutelor, acceptarea unor forme diverse de plată, prin apelarea lainstrumentele financiare derivate aflate într-o continuă diversificare, cum ar fi:contracte forward, futures, opţiuni valutare, swap, ş.a.2. Gestiunea riscului valutar cu ajutorul swap-uluiSwap-ul de devize este un contract la învoială prin care două părţischimbă aceeaşi valută printr-o operaţiune la vedere şi una la termen (sau invers). Uniispecialişti consideră că operaţiunea swap este un împrumut acordat într-o monedă, cu ogaranţie constituită în altă monedă. De fapt, fiecare parte dispune de o garanţie deschimb constând în moneda celeilalte părţi. Prin această operaţiune băncile pot pune ladispoziţia clienţilor lor valută la un anumit termen şi fără a conserva fonduri inactive.Swap-ul pe devize permite unei firme sau unei bănci să schimbe o rată adobânzii exprimată într-o anumită monedă contra unei rate a dobânzii exprimată în altămonedă. Scopul celor care iau sau dau cu împrumut este de a obţine, în altă deviză,condiţii mai bune de finanţare sau de plasament, precum şi protejarea împotrivamodificărilor nefavorabile de curs de schimb sau de rată a dobânzii. Astfel deoperaţiuni se fac numai pentru monedele liber convertibile (care cotează la termen) laun cost acceptabil pe pieţele interbancare. Perioadele de instabilitate pe piaţa valutarăsau în zona dobânzilor sunt cele mai propice unor astfel de tranzacţii.Motivaţia operaţiunilor de swap valutar este dată de următoarele aspecte:• prudenţa în ceea ce priveşte păstrarea unor sume mari în valută careprezintă riscul deprecierii. Pentru a elimina astfel de riscuri, banca va prefera săcumpere la un curs la vedere şi să le vîndă imediat la termen;• exportul de capital pe termen scurt, în cazurile care implică preschimbareaîn altă valută, se realizează prin operaţiuni swap în vederea protejării. Astfel, investiţiileîn străinătate, în valută străină, pot fi asigurate în raport cu fluctuaţiile în curs printr-ocumpărare de valută la vedere dublată de o vânzare la termen;• schimbarea de datorii în cazurile în care unul din parteneri are o datorie învaluta M, iar celălalt în valuta F (sumele fiind echivalente), iar primul consideră căvaluta M se va aprecia în raport cu F, în timp ce celălalt consideră că valuta F se vadeprecia în raport cu valuta M. Prin swap, primul va rambursa datoria în valuta F, iarcel de-al doilea în valuta M; din această tranzacţie doar unul dintre parteneri va aveade câştigat (cel care a anticipat corect);72

Secţiunea Finanţe - Contabilitate• schimbarea de dobânzi între doi parteneri care, pentru sume echivalenteîmprumutate, se deosebesc prin dobânzi. Dacă, după o perioadă de timp de laîncasarea împrumutului, unul dintre parteneri devine interesat de tipul de dobândă lacare e împrumutat celălalt, atunci, schimbul de datorii poate avea loc;• satisfacerea de către bancă a unor operaţiuni de încasări şi plăţi efectuate înprezent sau în viitor.Pentru a deosebi o operaţie la termen care aparţine unui swap de o tranzacţie latermen de sine stătătoare, aceasta din urmă se numeşte outright, forward outright sauoutright trade. Cursurile valutare la termen, indiferent dacă sunt outright sau incluseîntr-un swap, nu cotează ca atare. Profesioniştii lucrează doar cu diferenţele întrecursurile la termen şi la vedere, care dau primele (reporturile) sau discounturile(deporturile). Aceste diferenţe se numesc curs swap atunci când se referă la operaţiuniswap. Cursul swap se exprimă prin pips-uri (puncte).Utilizarea diferenţelor la termen în locul cursului propriu-zis se justifică prinfuncţionarea pieţei. De regulă, aceste diferenţe sunt constante sau se schimbă destul derar, chiar dacă cursurile spot fluctuează, ceea ce este destul de comod pentru cei carecotează. Într-o tranzacţie swap, cursul la termen propriu-zis nu prezintă interes, doardiferenţele au semnificaţie.Swap-ul se poate realiza în mai multe moduri:• swap back to back, în cazul împrumutului paralel, două firme din două ţăridiferite se înţeleg să-şi împrumute una alteia moneda naţională pentru o anumităperioadă de timp, cu rambursare la o anumită dată. Operaţiunea, desfăşurată în afarapieţelor valutare la termen, asigură o acoperire împotriva pierderilor cauzate demişcările cursurilor de schimb;• swap-ul valutar seamănă cu împrumutul back to back, cu excepţia faptului cănu apare în bilanţul firmei. Esenţa sa constă în faptul că firmele cad de acord săschimbe o sumă echivalentă în două valute diferite, pentru o perioadă determinată detimp.Opţiunea realizării unui swap pe un anumit termen se face calculând rezultatulswap-ului şi comparându-l cu dobânda adusă de un eventual depozit pe acelaşi termen:⎡ct- c0⎤ 360Rswap = ⎢ x x 100c⎥ (1), unde⎣ 0 ⎦ tRswap – rezultatul swapului;c t – cursul la termen;c 0 – cursul spot;t – termenul contractului.Swap-ul este recomandat numai dacă Rswap ≥ D0. Dacă Rswap < D0 se aplicămetoda depozitelor de eurovalute care constă în atragerea sumei necesare într-o anumităvalută, simultan cu plasarea sumelor disponibile într-o altă valută pe acelaşi termen. Lascadenţă se restituie suma atrasă, plus dobânda aferentă din intrările aşteptate latermenul respectiv în acea valută şi se încasează suma şi dobânda aferentă la valutaplasată, din care se vor plăti angajamentele scadente la acel termen. În general seurmăreşte plasarea unei valute care să înregistreze o dobândă mai mare decât cea atrasă.3. Mecanismul swap-ului de devizeO firmă A şi o bancă B doresc să obţină finanţare de pe pieţele internaţionalede capital. Compania A doreşte să se împrumute în euro la rată fixă, dar poate obţinefonduri în condiţii mai bune în dolari la o rată variabilă. Paralel, Banca B urmăreşte să73

Revista Tinerilor Economiştiplaseze dolari la o rată variabilă , dar beneficiază de condiţii mai bune de finanţare îneuro la rată fixă.Un swap de devize şi dobânzi permite celor două părţi A şi B să obţinăcosturi ale împrumuturilor mai favorabile. Diferenţa de rată se împarte în beneficiulcelor două contrapartide, A şi B.Elaborat de o bancă, contractul precizează următoarele caracteristici ale swapului: data efectului swap-ului; durata de viaţă a contractului; cele două devize ce vor fi schimbate; ratele dobânzilor: rata fixă contra unei rate fixe, rata fixă contra uneirate variabile, rata variabilă contra unei rate variabile. Contractul indicăreferinţa reţinută de ratele variabile: LIBOR, PIBOR; capitalul exprimat în cele două monede. Cele două sume constituie baza decalcul a dobânzilor de schimbat; datele efectuării schimbului de capital; periodicitatea scadenţelor dobânzilor: anuale, semestriale sau trimestriale.Spre deosebire de swap-ul de dobânzi, swap-ul de devize dă posibilitateaefectuării unui schimb de capital atunci când nu e bine plasat, dar şi în momentulrambursării. Prin urmare, poate exista o mişcare teoretică de capital în momentul iniţialal schimbului. În schimb, trebuie să existe obligatoriu un flux de capital la scadenţaswap-ului.Un swap de devize se analizează în trei faze:Faza 1: schimbul iniţial de capital. La data realizării swap-ului, întreprindereaşi banca procedează la schimbul de capital în fiecare deviză la cursul la vedere. Aceastăfază a schimbului de capital nu se regăseşte în toate contractele de swap. Acestea potavea doar fluxul teoretic.Firma ACapital în USDCapital în EURFirmaFaza 2: schimbul de dobânzi. Până la data scadenţei prevăzută în contract, celedouă contrapartide schimbă dobânzi pe toată durata de viaţă a swap-ului.Firma ARata fixă în EURRata variabilă în USDFirmaFaza 3: rambursarea capitalului. La scadenţa swap-ului, fiecare contrapartidărambursează suma capitalului. Cursul de schimb este cursul la vedere din momentulîncheierii swap-ului.74

Secţiunea Finanţe - ContabilitateFirma ACapital în USDCapital în EURFirmaCaracteristicile pieţei swap-ului de devize sunt următoarele: devize utilizate: dolari, euro, lire sterline; capital minim: contravaloarea a 5 milioane de dolari; durata minimă: 2 ani; durata maximă: 10 ani; rata variabilă utilizată: LIBOR.Considerăm că este important de ştiut că operatorii pot obţine condiţii diferitefaţă de cele descrise anterior deoarece swap-ul de devize este un instrumenttranzacţionat pe pieţele la învoială şi, prin urmare, un astfel de contract va avea un plusde lichiditate faţă de cele standardizate. Contractele standardizate au apărut cu scopulde a îmbunătăţii lichiditatea swap-ului şi de a reduce riscul legat de acest instrument.Există în acest sens reglementări la nivel internaţional, cele ale ISDA (InternaţionalSwap Dealers Association), precum şi la nivel naţional.4. Cotarea unui swap de devizeDezvoltarea rapidă a swap-ului de devize a dat naştere unei veritabile pieţe ceface obiectul cotaţiilor cotidiene. Băncile şi curtierii sunt cei care asigură cotaţia swapuluide devize la cererea operatorilor.Înnoirea unui swap printr-un swap de sens inversSwap-ul de devize nu constituie poziţii de schimb fixe. Ca urmare, în funcţie deanticipările asupra cursului de schimb şi a lichidităţii pieţei, trezorerierul poate deblocapoziţia sa prin efectuarea unui swap de sens invers. Referitor la cazul prezentat anterior,întreprinderea A care este îndatorată în dolari poate schimba datoria sa în dolari într-odatorie în euro.Dobânzi încasateDobânzi plătiteîn euroîn euroBanca C Firma A Banca Bîn USDDobânzi plătiteîn USDDobânzi încasateÎmprumut în USDSwap-ul de devize permite gestiunea activă şi puţin costisitoare a unei poziţiide schimb. Spre deosebire de futures sau options, acesta nu foloseşte nici marje de apel,nici prime. Tehnica swap-ului de devize permite, deci, modificarea structurii unui pasivsau a unui activ în devize. O firmă având o datorie în devize va dori să realizeze unschimb al devizei dacă prevede o apreciere faţă de moneda naţională. Pe de altă parte,75

Revista Tinerilor Economiştiunui investitor ce deţine un activ în devize i se va diminua câştigul financiar dacă aceadeviză se va deprecia comparativ cu moneda naţională. Graţie utilizării swap-ului,împrumutatul sau investitorul pot să-şi modifice expunerea la riscul de schimb apasivului sau a activului, şi să profite astfel de variaţia cursului devizelor.Accesul pe pieţe financiare cu condiţii mai buneSwap-ul de devize permite întreprinderilor să obţină finanţări sau plasamente îndevize în condiţii mai bune şi să aibă acces pe anumite pieţe de capital unde acestea nusunt bine plasate sau sunt puţin cunoscute. O firmă poate să obţină un credit înstrăinătate, să amelioreze rentabilitatea plasamentului său sau să procurare resurse îndevize fără a apela la piaţa primară a acestor monede.Limite ale utilizării swap-uluiAceste limite au două cauze:- riscul de contrapartidă: eşecul unei contrapartide anulează beneficiul swap-ului dedevize şi dobânzi pentru cealaltă contrapartidă. Aceasta este astfel din nou expusă lariscul de schimb şi de rată, mai puţin dacă încheie un nou swap cu condiţii mai multsau mai puţin favorabile decât ale primului;- contractul de swap fiind ireversibil, o modificare a anticipării asupra cursuluidevizelor va avea consecinţe negative asupra rezultatelor întreprinderii. Încheierea unuiswap de sens invers va diminua pierderile definitive.5. Strategii de utilizareCa şi swap-ul de dobândă, swap-ul de devize prezintă trei strategii de utilizare:acoperirea, gestiunea şi speculaţia.Operaţiunile de acoperire. Beneficiind de o durată de viaţă cuprinsă întreun an şi zece ani, swap-ul de devize constituie un excelent instrument de acoperire aîmprumuturilor sau a plasamentelor în devize pe termen lung. Swap-ul permite celorcare se împrumută să se protejeze împotriva unei aprecieri a devizelor şi investiţiilorîmpotriva unei deprecieri.Operaţiunile de gestiune. O operaţiune de gestionare prevede profitarea de oscădere sau de o creştere anticipată a cursului de schimb pentru a diminua costulîmprumutului sau randamentul plasamentului. Preluarea unor asemenea poziţii nu estelipsită de risc asupra structurii unui pasiv sau activ. Prin urmare, modificareaanticipărilor agravează costurile financiare ale întreprinderii (în cazul unui împrumut)sau deteriorează profitul (în cazul unui plasament).Operaţiunile speculative. Operaţiunea speculativă presupune preluarea uneipoziţii “seci”, adică fără existenţa unui împrumut sau plasament, în funcţie deanticipările de creştere sau scădere a cursului de schimb (vezi anexa nr.5).Costul operaţiunii de schimb se determină prin una din următoarele relaţii:swap x 100 x 360Cost swap = , (1)curs la vedere x durata(swap x rata dobanzii x durata) + (swap x 100 x 360)Cost swap = , (2)curs la vedere x durata76

Secţiunea Finanţe - ContabilitateDiferenţa între cele două relaţii utilizate pentru determinarea costului swapuluiconstă în faptul că relaţia (2) permite şi asigurarea în ceea ce priveşte fluctuaţiaratei dobânzii.Operaţiunile swap se efectuează practic de toţi operatorii de pe piaţa valutară:băncile centrale, cu scopul susţinerii cursului monedei naţionale; băncile comerciale,pentru a-şi acoperi necesarul pentru o anumită valută; speculatorii, pentru a evita oeventuală pierdere; firmele financiare şi comerciale îşi acoperă nevoile de credite învalută prin swap.BIBLIOGRAFIE1. Bessis, B Gestion des risques et gestion actif-pasif des banques,Dalloz, Paris, 19952. Cendrier, B Les noveaux instruments financiers. Mécanismes etstratégies pour gerer vos risques, Nathan, Paris, 19923. Mehta, D., Bank management, Blackwell Publishing, 2004Fung, H.G.4. Spulbăr C.M. Management bancar, Sitech, Craiova, 200377

Revista Tinerilor EconomiştiSISTEMUL INTEGRAT AL CONTABILITĂŢII MEDIULUIAsist. univ. drd. Beţianu LeontinaUniversitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, Facultatea deEconomie şi Administrarea AfacerilorAbstract: System of Integrated Environmental and Economic Accounting(SEEA) developed as an extension of the world-wide adopted System ofNational Accounts. The System incorporates environmental assets andtheir use in monetary and non-monetary terms. As a result, physical flowsof materials and residuals are recorded and environmentally adjustedeconomic aggregates, including capital, cost, value added, capitalformation and net domestic product, are obtained. These indicators mightpermit the assessment of the sustainability of economic growth andunderlying production and consumption patterns. Related economic andnon-economic welfare effects affect the sustainable development.Key words: environmental accounting, SEEA, environmental account, environmentalassetsAdoptarea politicilor de dezvoltare durabilă, presupune utilizarea unorinstrumente noi de analiză şi orientare a politicilor economice şi sociale astfel încât săse asigure conservarea resurselor naturale şi echilibrele ecologice. De fapt, cuinstrumentele analizei economice tradiţionale decidenţii nu pot evalua eficienţapoliticilor de mediu adoptate, nici impactul politicilor economice asupra mediului,deoarece sunt organizate în funcţie de creşterea economică, redistribuirea bogăţiei şigestiunea serviciilor şi nu în funcţie de echilibrul între toţi aceşti factori şi resurselenaturale ale planetei. În acest sens, contabilitatea mediului este un instrument cepermite identificarea, prelucrarea şi prezentarea datelor privind mediul.Sistemul Integrat al Contabilităţii Mediului - System of IntegratedEnvironmental and Economic Accounting (SEEA) a fost dezvoltat de ONU în 1993.Acesta cuprinde conturi satelit care sunt legate direct de structura SistemuluiContabilităţii Naţionale (SCN) şi se bazează pe anumiţi indicatori care definescfluxurile monetare şi stocul bogăţiilor luând în calcul efectele asupra mediului.Fluxurile monetare înglobează resursele şi utilizările producţiei totale, cererea finală,formarea capitalului reproductibil şi acumularea. Stocurile includ capitalul reproductibilşi cel nereproductibil. SEEA cuprinde indicatori specifici ce integrează anumiteelemente de mediu în contabilitatea naţională şi anume [Commission del’environnement, de l’agriculture et des questions territoriales, 2004, p.15-17]:‣ capitalul natural nereproductibil, constituit din elemente economice care suntlegate direct de tranzacţiile de pe piaţă (de exemplu, minereuri, combustibilifosili etc.) şi din elemente non-economice ce sunt independente de schimburilemonetare, cum este cazul solurilor ce nu mai pot fi utilizate;‣ transferul de resurse de la capital natural non-economic la capital economic, deexemplu, achiziţia terenurilor poluate.SEEA permite determinarea şi punerea în evidenţă a fluxurilor şi stocurilorlegate de mediu ce figurează în conturile tradiţionale (cum ar fi cheltuielile legate de78

Secţiunea Finanţe - Contabilitateprotecţia mediului şi reducerea resurselor naturale), integrând conturile de resurseproduse cu resursele de mediu şi evaluând impactul negativ al activităţilor antropiceasupra resurselor naturale. Sistemul nu ia în calcul fenomenele naturale care nu suntintegrate în sistemul economic şi nici efectele degradării mediului asupra capitaluluiuman (cheltuielile cu serviciile medicale, reducerea productivităţii, diminuarea calităţiivieţii etc.).SEEA completează SCN tradiţional (care tratează o parte din contribuţiilemediului la rezultatele economice), înregistrând separat cheltuielile de protecţie amediului, activele de mediu şi modificările pe care acestea le determină în conturile deresurse, utilizări şi active din SCN, după cum se observă în figura nr. 1 (rubricileumbrite corespund extinderii contabilităţii clasice pentru a ţine cont de mediu). Dinfigură se poate observa cum conturile de utilizări şi resurse (prezentate pe orizontală),influenţează conturile de active (prezentate pe verticală) atunci când oferta şi utilizareaproduselor modifică stocurile de active.APROVIZIO-NAREACU PRODUSEUTILIZAREAPRODUSELORUTILIZAREARESURSELORNATURALEIndustrieProducţia internădin care: pentruprotecţiamediuluiCost economic(consum intermediar,consumde capital fix)STOCURI INIŢIALEConsumatoricasnici/administra-ţiipubliceConsum finaldin care: pentru protecţia mediuluiCost de mediusuportat deindustrieCost de mediusuportat de consumatoriicasniciALTE SCHIMBĂRI ALE ACTIVELORSTOCURI FINALEActiveActiveeconomiceFormarea bru-tăde capital,consum decapital fixActive demediu+ Restul lumiiConsum de capital natural+Alte schim-bări înactive-leeconomice=ActiveeconomiceAlte schim-băriîn active-le demediuActive demediuImportul deprodusedin care: pen-truprotecţiamediuluiExportdin care: pen-truprotecţiamediuluiSursa: Bartelmus, P., Bringezu, S., Moll, S., Dematerialization, Environmental Accounting andResource Management, http://europa.eu. int/comm/environment/ enveco/waste/demat_resource_man.pdf, p. 44Figura nr. 1 Conturi de flux şi de stocuri ce includ şi activele de mediuSEEA [Nations Unies, 2001, p. 32-35] a fost conceput astfel încât să poată fifoarte uşor adaptat condiţiilor specifice, permiţând adaptarea la priorităţile naţionale, lapreocupările privind mediul şi la capacităţile statistice. Sistemul cuprinde 5 versiuni sau79

Revista Tinerilor Economiştimodule (figura nr. 2) care corespund obiectivelor SEEA şi care urmează o secvenţălogică a activităţilor necesare atingerii acestor obiective.Cadrul central(SCN)SistemulContabilităţiiNaţionale (SCN)Versiunea IDescriereaactivităţiloreconomiceSistemul satelit (SEEA)Dezagregareaconturilor naţionaleclasice în funcţiede mediuVersiunea IIDate fizice privindinteracţiunea dintremediu şi economie(legătura cuconturile valorice)Versiunea IIIEvaluareasuplimentară aactivelor demediu şi utilizărileacestoraVersiunea IVExtinderealimitelorSCNVersiunea VCadrul statisticilorşi indicatorilorde mediuDescrierea mediuluişi a activităţilorsociodemografice şieconomiceSursa: Nations Unies, 2001, Comptabilité environnementale et économique intégrée. Manueldes opérations, New York, p. 34Figura nr. 2 Modulele SEEA şi legătura cu SCNModulul I este cadrul contabil naţional al SEEA, obţinut prin restructurareaSCN clasic ce cuprinde conturile de resurse, utilizări şi active. Aceste conturi suntmodificate pentru a prezenta într-un mod detaliat activităţile economice care auincidenţe asupra mediului. Activităţile care nu afectează sau nu sunt influenţate demediu vor fi agregate, nefiind necesară prezentarea lor separată.Modulul II descrie fluxurile şi stocurile din conturile clasice, individualizândulepe cele de mediu. Acestea sunt deduse din tabelul utilizări şi resurse clasic, în careapar în conturile de active nefinanciare. Deoarece, activităţile privind protecţia mediuluivizează atenuarea degradării mediului natural este necesar să se realizeze, în acest sens,o înregistrare a acestora în conturi specifice.Modulul III asociază conceptele de bilanţ materie-energie şi conturi de resursenaturale, astfel încât să poată prezenta contrapartida în unităţi fizice a conturilorvalorice din modulul IV.Modulul IV prezintă diferitele abordări utilizate pentru estimarea valoriiactivelor naturale şi a costurilor imputate acestora de utilizatori. Acest modul prezintătrei metode de evaluare: evaluarea de piaţă, evaluarea costului de conservare şievaluarea preferinţelor exprimate [Hardi, P., Muyatwa, P., 2000, p.18-19].Evaluarea de piaţă măsoară epuizarea resurselor naturale sau activelor careaparţin agenţilor economici şi care oferă avantaje economice reale sau eventuale80

Secţiunea Finanţe - Contabilitateproprietarilor. Tehnicile utilizate în evaluarea de piaţă a resurselor naturale suntvaloarea actuală netă, metoda preţului net şi provizioane pentru costul de utilizare.Costul de conservare este o metodă bazată pe costurile care măsoară impactuldirect al producţiei asupra mediului. Acestea cuprind în special „cheltuielile ce vor fiplătite de întreprinderi pentru respectarea reglementărilor de mediu în vedereamenţinerii calităţii mediului”. În cazul unei poluări, de exemplu, costul de conservarecorespunde costului teoretic care va fi plătit de poluator pentru prevenirea degradăriimediului. Acest cost poate servi la evaluarea emisiilor.Evaluarea preferinţelor exprimate este o metodă bazată pe evaluarea distrugeriiunor servicii de mediu sau degradarea mediului. Evaluarea preferinţelor exprimatepresupune stabilirea preţului pe care o persoană este dispusă să îl plătească pentruservicii de mediu particulare (de exemplu, reducerea resurselor naturale sau a poluării)sau a sumei de compensaţie pe care o persoană o va accepta pentru a renunţa la anumiteservicii de mediu. Această evaluare se poate aplica anumitor servicii de mediu care nusunt evaluate pe piaţă, cerându-li-se persoanelor intervievate să precizeze sumele pecare sunt dispuse să le plătească sau să le accepte pe baza unui scenariu ipotetic.Pe baza acestor evaluări este posibil să se determine indicatori corectaţi înfuncţie de mediu.Modulul V reprezintă a extindere a limitelor SCN. Acesta se referă la analizaactivităţilor casnice şi a impactului acestora asupra mediului şi a bunăstării umane cuajutorul celor trei metode de evaluare de la modulul IV. De asemenea, aceste limite potfi extinse prin introducerea producţiei de servicii conexe ale cadrului natural, de ordinestetic şi recreativ.Este în curs de realizare şi modulul VI care urmăreşte principalele domenii deaplicare ale contabilităţii mediului, cuprinzând politicile fiscale, politicile de mediu,distrugerile ecologice şi controlul mediului, gestiunea resurselor, reglementările demediu.Extinderea limitelor contabilităţii clasice în vederea includerii activelor naturalepermite determinarea unor indicatori. În figura nr. 3 sunt prezentaţi indicatori ce iau încalcul mediul. În determinarea acestor indicatori se porneşte de le SCN tradiţional,respectându-se structura acestuia. Astfel şi în cadrul SEEA [Nations Unies, 2001, p. 45-48]:a) se păstrează egalitatea resurse – utilizări:O + M = CI + C + FC + Xunde: O – oferta de bunuri şi servicii produseM – importCI – consum intermediarC – consum finalFC – formarea capitaluluiX – exportb) se determină valoarea adăugată (corectată în funcţie de mediu) pentruindustria i:VAE i = O i - CI i - CC i – CE i = VAN i - CE iunde: VAE i – valoarea adăugată generată de industria iVAN i – valoarea adăugată netă a industriei iCE i – costul de protecţie a mediului suportat de industria iC – consum final81

Revista Tinerilor EconomiştiPRODUS INTERN(industrie)STOCURI INIŢIALECONSUMFINAL(consumatoricasnici/administraţiipublice)ActiveeconomiceFORMAREADE CAPITAL+Active demediuACUMULA-REA DECAPITALRESTULLUMIIOFERTA DEPRODUSEProducţie (Oi)Importuri(M)UTILIZAREAPRODUSELORConsumintermediar (CIi)Consum final(C)Formarea brutăde capital (FC)Exporturi(X)UTILIZAREACAPITALULUIFIXConsum de capitalfix (CCi)Consum decapital (CC)Valoareaadăugată(VA)/PINVANi=Oi-CIi-CCiUTILIZAREAACTIVELORNATURALE(epuizare şidegradare)Cost de protecţiea mediuluisuportat deindustrie (CEi)Cost de protecţiea mediuluisuportat deconsumatoriicasnici (CEh)Consum de capital natural (CE)Indicatori corectaţiîn funcţie demediuVAEi=VANi-CEiPIE=VAEi-CEhEFC=(FC-CC)-CESTOCURI FINALE+Alte modificări în volum(reevaluare)=ActiveeconomiceActive demediuSursa: Nations Unies, 2001, Comptabilité environnementale et économique intégrée. Manueldes opérations, New York, p. 47Figura nr.3 Indicatori economici corectaţi în funcţie de mediuc) se determină produsul intern pe ansamblul economiei (corectat în funcţie demediu), ca diferenţa dintre ecovaloarea adăugată de industrie şi costul de protecţie amediului suportat de consumatorii casnici:PIE= EVA i – CE h = PIN – CE = C + FC – CC – CE + X – Munde: PIE – ecoprodusul intern netCE h – costul de protecţie a mediului suportat de consumatorii casnici82

Secţiunea Finanţe - Contabilitated) se determină formarea capitalului indicator ce indică non-durabilitateaperformanţelor economice:EFC= FC – CC – CEunde: EFC – ecoformarea de capitalIntegrarea conturilor de active în figurile 1 şi 3 permite definirea unei serii deegalităţi care explică diferenţele între stocurile iniţiale şi cele finale. Aceste diferenţesunt determinate de formarea brută de capital, consumul de capital produs şi natural,alte schimbări de volum, precum şi plus-valoarea şi minus-valoarea monetarăînregistrate în contul de reevaluare. În cazul activelor naturale non-produse acestestocuri reprezintă partea corespunzătoare a resurselor naturale.SEEA prezintă unele avantaje şi limite [Hardi, P., Muyatwa, P., 2000, p.23].Avantajele SEEA:‣ prezintă informaţii economice şi de mediu integrate;‣ este un sistem foarte flexibil permiţând statelor să încorporeze datele în funcţiede priorităţile individuale ale acestora;‣ flexibilitatea acestui sistem permite generarea unui ansamblu de indicatoriprivind epuizarea capitalului natural şi integrarea deciziilor economice;‣ oferă un cadru care permite determinarea indicatorilor dezvoltării durabile;‣ se bazează pe o evaluare monetară a activelor facilitând agregarea şicompararea diverselor dimensiuni ale dezvoltării durabile, evaluareaimportanţei relative a acestora;‣ la nivel microeconomic are capacitatea de a promova producţia şi eco-eficienţamediului de afaceri.Limitele SEEA:‣ nu există un consens internaţional privind maniera de încorporare a activelor demediu şi a costurilor şi avantajelor acestora în SEEA;‣ nu ţine cont de efectele capitalului social sau uman;‣ dificultatea aplicării mai multor module, datorită caracteristicilor discutabile aleunor metode de evaluare a serviciilor naturale şi a efectelor acestora asuprabunăstării;‣ cheltuielile de mediu sunt estimate pe baza costurilor ipotetice şi nu a costurilorreale;‣ nu presupune neapărat dezvoltarea unor noi indicatori, ci oferă date care potfacilita corectarea unor indicatori luând în calcul mediul, cum ar fi produsulintern corectat cu elementele de mediu.SEEA [Commission de l’environnement, de l’agriculture et des questionsterritoriales, 2004, p.16] a fost adoptat în Columbia, Gana, Indonezia, Japonia, Mexic,Papua Noua Guinee, Filipine, Republica Coreea, Thailanda şi în SUA. Studii de cazmai complete s-au efectuat în Mexic, ca rezultat al colaborării Biroului de Statistică alONU, cu Banca Mondială şi Institutul Naţional de Statistică din Mexic. În modelulmexican al contabilităţii mediului au fost integrate trei conturi satelit, privind reducerearezervelor de petrol, despădurirea şi degradarea mediului. Rezultatele au arătat că înţările a căror economie este dependentă de exploatarea resurselor naturale este necesarsă se adopte un sistem de contabilitate a mediului care să ofere indicatori mai realiştiprivind starea de sănătate a economiei, mediului şi calităţii vieţii. Indicatoriimacroeconomici corectaţi cu factorii de mediu care au fost luaţi în studiu suntsemnificativ mai mici în raport cu PIN clasic. Astfel valoarea PIN verde care se83

Revista Tinerilor Economişticalculează prin corectarea PIN clasic cu costurile de mediu este mai mică cu 4% decâtPIN tradiţional.BIBLIOGRAFIE1 Bartelmus, P.,Bringezu, S.,Moll, S2 Hardi, P.,Muyatwa, P.3 Commission del’environnement,de l’agricultureet des questionsterritoriales2002, Dematerialization, Environmental Accountingand Resource Management,http://europa.eu.int/comm/ environment/enveco/waste/demat_resource_man.pdf2000, Examen de cadres choisis pour les indicateursde développement durable fondés sur le capital,l’Institut International du Développement Durable,http://www.nrtee-trnee.ca/fre/programs/ CurrentPrograms/SDIndicatorsProgram_Research/IISD_F.pdf2004, Comptabilité environnementale en tantqu’instrument pour le développement durable,http://assembly.coe.int/Documents/ WorkingDocs/doc04/FDOC10071.htm4 * * * Nations Unies, 2001, Comptabilité environnementaleet économique intégrée. Manuel des opérations, NewYork84

Secţiunea Finanţe - ContabilitateSTUDIU ASUPRA EVOLUŢIEI ISTORICE A FINAŢELOR ROMÂNEŞTI SEC XIII-XXAsis.univ.drd.Rovinaru FlaviusUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea AfacerilorAbstract: The concept of finance, contemporary analyzed, has a largesphere of interest. To achieve this complex content, the finances hadevolved trough some evolutive levels over the time. The finances haddeveloped in the same time with the evolution of state, beingindispensable to this. From this perspective we can observe thatRomanian authors tried to periodize the evolution of Romanian financeover the time. We can observe that the first elements of finance showed upearly in Romanian territory, and Romanian authors draw a few importantsteps of this evolution.Key words: finanţe, relaţii financiare, stat, structură statală, transfer deresurse financiare, periodizare.Primele elemente de finanţe pot fi întâlnite din cele mai vechi timpuri, dinperioada Antichităţii. Ele erau legate de apariţia şi existenţa structurilor de organizare şiconducere ale colectivităţilor umane. Iniţial asemenea structuri au fost alcătuite dinconducătorii ginţilor şi triburilor, apoi din comandanţii de armate, etc, pentru ca înfinal să ia forma aparatului statal – chiar din Antichitate.Începând cu epoca modernă, dar cu precădere în prezent, structurile deorganizare şi conducere ale colectivităţilor umane, se prezintă sub trei mari forme:- administrative, aparţinând structurilor aparatului statal;- politice, reprezentate de partide;- nonguvernamentale, ce îmbracă multiple arhetipuri existenţiale ca: sindicate,asociaţii diverse, etc. 60Apariţia unor asemenea structuri, existenţa şi evoluţia lor, a determinat, ca onecesitate obiectivă dezvoltarea unor relaţii economice speciale şi specifice: relaţiilefinanciare. În consecinţă, categoria economică de finanţe era şi este legată de existenţastructurilor statale.Ce fel de relaţii economice sunt finanţele? Sunt ele identice cu toate celelalterelaţii economice din societate, sau se constituie într-o categorie distinctă prin prismaparticularităţilor care le individualizează? Dacă da, atunci care sunt acesteparticularităţi? Ce legături se manifestă între finanţe şi celelalte relaţii economice?Desigur că întrebările de asemenea fel ar putea continua. Însă, credem că, dacă vomreuşi să răspundem pertinent chiar numai la unele dintre aceste întrebări vom face unpas important înspre înţelegerea categoriei de finanţe.60 Pentru simplificare vom proceda la fel ca G.N.Leon, şi vom denumi totalitatea structurilor deorganizare şi conducere a colectivităţilor umane, la toate nivelele, locale sau centrale, structuripolitice sau administrative, etc, prin noţounea de stat.85

Revista Tinerilor EconomiştiUn prim răspuns a fost parţial exprimat prin intermediul faptului că finanţelereprezintă relaţii economice legate de existenţa şi funcţionarea structurilor statale. Dinacest motiv opinăm că finanţele nu vizează totalitatea relaţiilor economice desfăşurateîn societate, ci doar pe cele ocazionate de existenţa şi funcţionarea structurilor statale.Finanţele sunt o categorie economico-istorică, apărută pe acea treaptă asocietăţii în care s-au agregat forme de organizare şi conducere a colectivităţilor umane.Apreciem că finanţele vor exista atâta vreme cât se vor menţine şi structurile şicondiţiile specifice care le-au generat. 61Relaţiile financiare, condiţionate de existenţa statului, sunt parte integrantă arelaţiilor economice ale societăţii în ansamblul lor. Finanţele se integrează cadruluilarg al relaţiilor economice, prin aceea că pot avea manifestări materiale şi valorice.Finanţele manifestă şi anumite particularităţi. Între acestea vom aminti câteva:- relaţiile financiare presupun un transfer de valori în legătură cu funcţionareastatului. Prin acesta ele se particularizează în interiorul relaţiilor economice dinsocietate, reprezentând doar o parte a acestora.- finanţele reprezintă un transfer de valori fără echivalent direct, în momentulproducerii lor.- finanţele include transferurile fără echivalent şi definitive de valori (finanţeleîn sens restrâns), precum şi transferuri fără echivalent temporare – creditul (finanţeleîn sens larg).Finanţele au un caracter dual, ele fiind deopotrivă procese şi relaţii economice.Ca procese economice finanţele reprezintă transferurile definitive şi temporarede valori reclamate de existenţa şi funcţionarea statului.Ca relaţii economice finanţele desemnează totalitatea legăturilor societalegenerate de mobilizarea şi utilizarea la dispoziţia statului a valorilor provenite dintransferurile de resurse financiare fără echivalent. Caracterul de relaţii economicepoate fi atribuit finanţelor doar în legătură cu exercitarea funcţiilor statului.De-a lungul timpului relaţiile financiare au îmbrăcat şi îmbracă şi astăzi formatransferului de resurse în natură, în muncă sau valorice. Pe măsura generalizării formeibani, relaţiile financiare au îmbrăcat aproape exclusiv forma bănească.Diviziunea muncii tot mai accentuată, specializarea lucrătorilor a generatdezvoltarea economiei de schimb. Prin trecerea la economia de schimb se crea un cadruspecific pentru ca statul să ceară supuşilor săi participarea la acoperirea cheltuielilorpublice şi cu mijloace băneşti. 62 Aceste prime elemente de finanţe erau: impozite,împrumuturi, venituri din exploatarea domeniilor statului, exploatarea unor mine, etc.Între statele care au aplicat aceste instrumente financiare se face referire cu precădere laRoma şi Grecia.61 Finanţele sunt anterioare producţiei marfare, dar sunt condiţionate teoretic de existenţaplusprodusului.62 După G.Stâneanu, în Finanţele statelor capitaliste,Cluj-Napoca, 1982, pag.4. În opiniaautorului iniţial contribuţiile cetăţenilor către Stat se făceau prin intermediul diferitelor bunurimateriale. Apariţia unor nevoi crescânde din partea Statului, precum şi trecerea la economia deschimb a dus la renunţarea treptată la contribuţiile în natură şi înlocuirea acestora cu contribuţiiîn bani. De altfel se observă că datorită evoluţiei societăţii se va renunţa aproape în totalitate laalte contribuţii decât cele financiare ale cetăţenilor.86

Secţiunea Finanţe - ContabilitateProfesorul Iulian Văcărel aprecia că „Primele elemente de finanţe au apărut caurmare a creării statului sclavagist, în condiţiile în care relaţiile marfă-bani căpătaseră oanumită dezvoltare.” 63În Grecia antică dintre impozitele cunoscute pot fi amintite: impozitulexcepţional pe avere, capitaţia, taxele vamale, taxele de negoţ, veniturile domeniale. ÎnRoma antică erau întâlnite: impozitul instituit asupra oamenilor bogaţi, taxa pevânzarea-cumpărarea sclavilor, etc.În cadrul administraţiei romane se putea observa alcătuirea unui sistemfuncţionăresc bine instruit pentru perceperea acestor impozite sau taxe. Explicaţia eragăsită în faptul că Imperiul Roman a căutat să exploateze cât mai bine achiziţiileteritoriale făcute. În acest sens, Iulian Văcărel dă exemplul organizării Daciei dupăcucerirea de către romani.Indiferent de impozitele sau taxele percepute nu se poate discuta, la nivelulacelei perioade, despre existenţa finanţelor în accepţiunea lor modernă, ci doar despreelemente de finanţe.Evoluţia finanţelor este strâns legată de evoluţia sistemului social luat careferinţă. „Sub influenţa funcţiilor şi sarcinilor statului precum şi a dezvoltăriiproducţiei de mărfuri, starea finanţelor a evoluat de la primele manifestări singulare, înorânduirea sclavagistă, la un sistem închegat şi riguros ordonat, în condiţiilecapitalismului contemporan.” 64Trecerea de la elemente de finanţe la o ştiinţă a finanţelor, cu o practicăfinanciară bine definită, s-a făcut în anumite condiţii:- existenţa statului cu sarcini şi funcţii bine precizate, care necesita repartiţiadupă dispoziţia sa a unei părţi din venitul naţional;- un anumit nivel de dezvoltare a relaţiilor marfă-bani, care să permitărepartizarea în formă bănească a unei părţi din produsul social pus la dispoziţiastatului. 65 Finanţele au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, s-audezvoltat de la o orânduire la alta, lărgindu-se pe măsura dezvoltării şi generalizăriirelaţiilor marfă-bani şi a sporirii nevoilor de resurse băneşti solicitate de către stat.Finanţele s-au manifestat ca relaţii economice exprimate valoric, generate deprocesul repartiţiei produsului social şi mai ales al venitului naţional, în scopulîndeplinirii scopurilor şi funcţiilor statului. Finanţele vor exista atâta timp cât vor existaşi factorii care le-au generat. Tocmai de aceea finanţele ne apar ca având un pronunţatcaracter istoric. 66De altfel, finanţele, au rol deosebit în realizarea politicii economice şi socialestatale. O altă observaţie poate fi făcută în legătură cu faptul că indiferent de epoca lacare ne referim, statul, ca instituţie suprastructurală a folosit diferite categorii financiareîn scopul întăririi şi dezvoltării bazei economice a orânduirii respective.Profesorul clujean Gheorghe Stâneanu aprecia că „Finanţele reprezintă o ştiinţăcare studiază acea parte a relaţiilor de repartiţie ca iau naştere în procesul mobilizării şirepartizării unei părţi a produsului social şi venitului naţional în legătură cu îndeplinireafuncţiilor şi sarcinilor statului.” 6763 I.Văcărel, Finanţe, Vol I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, pag.2364 G.Stâneanu, Op.cit, pag.965 După G.Stâneanu, Op.cit, pag.666 După C.Tulai, în Finanţe şi credit, Vol I, Cluj-Napoca, 1977.67 G.Stâneanu, Op.cit, pag.487

Revista Tinerilor EconomiştiÎntre funcţiile finanţelor profesorul Ioan Buftea 68 amintea următoarele:- funcţia de strângerea a resurselor băneşti;- funcţia de alocare a resurselor băneşti;- funcţia de redistribuire a venitului naţional;- funcţia de stabilizare a economiei naţionale;- funcţia de stimulare a economiei naţionale;- funcţia de mecanism coordonator al cererilor şi priorităţilor social-economice;- funcţia de control. 69Evoluţia finanţelor a dus la apariţia unei ştiinţe care avea ca obiect tocmaiaceste categorii, elemente, relaţii financiare. Acesta va fi cunoscută sub numele deştiinţă financiară.Ştiinţa financiară are ca obiect evidenţierea conţinutului economic, apariţiei,evoluţiei şi perspectivelor de viitor ale relaţiilor financiare. Analizând o parte arelaţiilor socio-economice care apar în procesul constituirii şi repartiţiei venituluinaţional, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor Statului, finanţele sunt partecomponentă a economiei politice. 70Ştiinţa financiară nu se limitează la evidenţierea funcţiilor şi rolului finanţelorîn viaţa societăţii, ci urmăreşte aspecte concrete legate de creşterea eficienţei pârghiilorfinanciare, posibilităţi de modernizare a mecanismului financiar, precum şi noi tehnicisau practici prin care organele financiare îşi pot eficientiza activitatea.Locul central în cadrul sistemului finanţelor publice ale statului îl ocupăbugetul de stat, prin intermediul acestuia repartizându-se cel mai important volum deresurse băneşti la dispoziţia statului.În opiniile autorilor amintiţi reiese faptul că elementul central în jurul căruia sefundamentează noţiunea de finanţe este statul. Acest lucru ne apare cu atât mai evidentcu cât Iulian Văcărel, în lucrarea sa Finanţe, face o periodizare foarte interesantă înlegătură cu apariţia şi evoluţia finanţelor, parcurgând toate epocile evoluţiei societăţiiumane.Opiniile converg, cu nuanţările caracteristice fiecărui autor, şi în privinţarolului şi funcţiilor finanţelor, precum şi în definirea conceptul de ştiinţă financiară.Şi pe actualul teritoriu al României primele elemente de finanţe pot fi întâlnitedestul de timpuriu şi sunt, de asemenea, strâns legate în evoluţia lor de dezvoltareastructurilor statale.Evoluţia istorică a finanţelor şi a ştiinţei financiare româneşti a făcut obiectulstudiului economiştilor români. Printre aceştia o muncă de pionierat în stabilirea uneiperiodizări evolutive a finanţelor româneşti a întreprins profesorul G.N.Leon.Preocuparea pentru determinarea cât mai obiectivă a evoluţiei temporale a finanţelor înPrincipatele Române a avut în opinia noastră o motivaţie pragmatică. Această motivaţiene este oferită de chiar G.N.Leon.“Lucrând la alcătuirea unui manual de ştiinţă financiară, pentru uzulstudenţilor de la Universitatea din Cluj, am fost oprit de a merge mai departe din cauzagreutăţilor ce le-am întâmpinat la Istoria Finanţelor Româneşti, care trebuia săformeze un capitol special din manual.” 7168 I.Buftea, Curs de finanţe, Timişoara, 1981.69 După I.Buftea, Curs de finanţe, Timişoara, 1981, pag.6-7.70 După C.Tulai, Op.cit.71 G.N.Leon, Istoria economiei publice la români, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1924,pag.788

Secţiunea Finanţe - ContabilitateExegetul român opina că istoria financiară românească era extrem de puţincunoscută. Necunoaşterea istoriei finanţelor româneşti era nefirească cu atât mai multcu cât, în Principate de-a lungul vremii se manifestaseră relaţii financiare intense întreautorităţi şi supuşi.În scopul clarificării aspectelor relevate mai sus G.N.Leon propunea o analizătemporală asupra relaţiilor financiare. În lucrările sale G.N.Leon structura istoriafinanciară românească în patru mari epoci:- de la întemeierea Principatelor până în veacul al XVIII-lea;- din secolul XVIII până la Regulamentele Organice;- de la Regulamentele Organice până la unirea Principatelor;- de la unirea Principatelor până în epoca interbelică.Între lucrările aparţinând profesorului Gheorghe N.Leon, în care regăsim studiiasupra evoluţiei finanţelor româneşti, amintim: Istoria economiei publice la Români,Bucureşti, 1924 şi Elemente de ştiinţă financiară, Vol I şi II, Cluj-Napoca, 1925.Prima perioadă se întindea pe aproape patru sute de ani fără a cuprindereforme sau schimbări majore. Odată cu căderea Principatelor sub dominaţie otomană aînceput să se exercite o presiune deosebită asupra gospodăriilor statului care erauobligate la biruri către Poartă. Obligaţii faţă de Poartă îngreunau situaţia financiară aţării; acestea erau obţinute prin intermediul unor relaţii de factură financiară manifestateîntre stat şi supuşi.Veniturile Principatelor rezultau în principal din proprietăţile particulare aleDomnului, din confiscări, din obligaţiile oamenilor de a presta servicii, din impozite.Ţărănimea trebuia să facă servicii Domnului: caii de olac (rechiziţiile cailorţăranilor pentru serviciile de corespondenţă ale Domnului); jold (obligaţia ţăranilor de aservi pe Domn cu plată ori de câte ori li se cerea); posada (obligaţia de a găzdui ostaşisau funcţionari); boii de podvadă (transporturi făcute pentru cetăţi de oameni cu vitelelor).Pe lângă aceste servicii ţăranii erau obligaţi la plata în natură (dări) a uneizecimi din producţia agricolă: văcăritul sau cuniţa; albinăritul sau desetina; goştina saugorştina (darea pentru oi sau porci); vinericiul domnesc; pripăşitul (taxa pe care o luadomnul când se găseau vite de pripas prin sate); tutunăritul; fumăritul; merticul(zeciuiala făinei); năpastea (supradare asupra celor existente). 72Dările se stabileau în urma unei înţelegeri între grupurile de contribuabili(negustorii braşoveni) şi reprezentanţii domnitorului. Astfel de înţelegeri purtau numelede rupturi. 73G.N.Leon considera că cea mai veche formă cunoscută a impozitelor înPrincipate este birul sau cisla, care după opinia sa exista încă din secolul al XIII-lea.Birul era plătit numai de către ţărani: de la fiecare sat se cerea o sumă de bani care eraapoi repartizată între locuitorii satului respectiv.Faptul că birul se plătea de către comunitate atrăgea responsabilitatea solidară atuturor locuitorilor satului. La început birul era egal ca valoare pentru toate satele,pentru ca apoi să devină proporţional cu posibilităţile materiale de satisfacere, diferitede la un sat la altul.72 Vezi G.N.Leon, Elemente de ştiinţă financiară, Vol I, Editura Cartea Românească, Cluj, 1925,pag.8673 Vezi G.N.Leon, Op.cit, pag.8789

Revista Tinerilor EconomiştiPornind de la identificarea birului ca o primă formă rudimentară de impozitare,profesorul G.N.Leon sesiza astfel apariţia unei impunerii progresive în Principate, înraport cu averea fiecărei comunităţi în parte.Între cele mai cunoscute forme ale birului, având un pronunţat caracter deimpozit în vremea lui Brâncoveanu se întâlneau o serie de contribuţii cu destinaţiispeciale.Aceste contribuţii purtau numele de biruri având însă specificaţii exacte înprivinţa destinaţiei acestora: birul pentru zahareaua Cameniţei (sume de bani destinateîntreţinerii cetăţii Cameniţa din Podolia); birul pentru odăile turceşti (sume de banidestinate soldei gărzii domneşti formată din soldaţi turci); birul tătarilor (se plătea cătrean ca o taxă anuală în schimbul scutirii de invazie); birul slugeriei (plata servitorilor dela curtea domnitorului); birul sloboziilor (era plătit de către coloniile străine din ţară). 74În privinţa comercianţilor şi a meşteşugarilor aceştia erau impozitaţi atât pentruactivitatea desfăşurată în cadrul pieţei interne căt şi pentru activităţile comerciale custrăinătatea, relaţii care depăşeau sfera teritorială a Principatelor.Pentru comerţul intern în secolul al XVII-lea dările nu mai erau plătiteindividual de către meşteşugari sau comercianţi, ci locul acestor persoane private înrelaţiile cu reprezentanţii statului era preluat de către breslele din care făceau parte.În vreme ce pentru activitatea economico-comercială desfăşurată pe teritoriulstatal al Principatelor reprezentanţii domniei erau împuterniciţi pentru strângereadiversele dări, pentru comerţul exterior plata se făcea prin intermediul vămilor.G.N.Leon constata că: ”Încă din veacul al XV-lea întâlnim două feluri de vămi: vamamare şi vama mică”. 75Prin intermediul noţiunii de vamă mare se înţelegea vămuirea mărfurilorseparat, individual, în vreme ce prin vama mică mărfurile erau supuse unei vămuiriglobale. O situaţie întâlnită în vreme era aceea de a arenda unele vămi (de regulă celeinterne) unor persoane private, care aveau obligaţia de a plăti o sumă, stabilită pe bazăcontractuală, către stat.Toate aceste dări erau percepute cu ajutorul unui vast aparat de funcţionari. Ceamai importantă persoană în cadrul coordonării activităţii aparatului financiar al statuluiera marele vistiernic (care ar putea fi asimilat unui ministru de finanţe), după care urmamarele vameş ajutat în exercitarea obligaţiilor sale de vameşii de la vămile statului.Încasarea efectivă era făcută de către pârcălabii şi ispravnicii de ţinuturi ajutaţi de birarisau globnici.În această primă perioadă veniturile Domnului se confundau cu veniturileStatului. G.N.Leon consideră că cea mai mare parte a veniturilor Statului erau absorbitede către turci.Această perioadă se poate caracteriza printr-o lipsă totală a unui sistemfinanciar organizat.A doua epocă începea cu a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat înMuntenia. A fost primul domnitor care a încercat crearea unui sistemului financiar binedefinit şi organizat, care să funcţioneze după reguli precise. În acest sens va face în1741 o mare reformă în Muntenia, având ca puncte principale:- principiul generalităţii impozitelor, ceea ce însemna că toţi plăteau impozite cuexcepţia invalizilor;74 După G.N.Leon, Op.cit, pag.8775 G.N.Leon, Op.cit, pag.8790

Secţiunea Finanţe - Contabilitate- pentru plata dărilor toţi locuitorii erau arondaţi unui centru administrativ, cuprecizarea că doar evreii plăteau direct vistieriei sumele datorate;- impozitul era impus asupra întregii averi a individului;- dispărea responsabilitatea colectivă la plata dărilor, acestea fiind plătite individualde către fiecare contribuabil;- în scopul unei evidenţe clare a contribuabililor se interzicea ţăranilor dreptul de a semuta dintr-un sat în altul după bunul plac, ci doar cu acceptul prealabil şi radierea dinevidenţa autorităţilor din satul în care locuia;- se desfiinţa impozitul asupra preoţilor, boierilor şi a mazililor (nepoţii marilor boieri);- s-a desfiinţat sistemul prin care în urma exercitării activităţii lor dregătorii aveaudreptul de a primi diverse venituri, în locul acestora introducându-se salariul plătit dela vistierie. De asemenea a scăzut numărul dregătorilor, mai mult chiar după încetareaactivităţii aceştia erau supuşi la impozite;- dările erau plătite doar către pârcălabul satului şi nu în altă parte;- funcţionarii erau plătiti dintr-un fond special alimentat cu 4 parale la leu dinveniturile generale ale tezaurului. 76Reforma încercată de Mavrocordat a însemnat un pas înainte pe drumulconstiuirii unui sistem financiar stabil şi puternic în Principate. Cu toate că are aspectepozitive şi aducea un pronunţat caracter de modernitate în perioada la care ne referim.Dintre acestea putem remarca: încercarea de a se evita cheltuielile ascunse şi salarizareafuncţionarilor publici.Nu se poate face abstracţie şi de o serie de lipsuri ale acestei reforme. Mai întâise pare că nu a fost respectată întocmai şi a fost încălcată cu noi biruri, dar cea mairemarcabilă scăpare constă în faptul că au fost păstrate neschimbare categoriileimpozitate. Nici de această dată boierii nu erau supuşi impozitării, venitul statuluiconstituindu-se în mare parte în urma taxelor sau impozitelor strânse de la ţărănime.Susţinerea vistieriei Statului cădea tot în sarcina celei mai defavorizate categoriisociale.G.N.Leon găsea o explicaţie convenabilă: „Se pare însă că a fost nevoit să leacorde aceste privilegii pentru a putea obţine de la ei aprobarea reformelor sociale cariveneau în avantajul ţărănimii.” 77A treia epocă începea şi coincidea cu perioada ocupaţiei ţariste din Muntenia şiMoldova (1828-1834). În această perioadă generalul Kiselef introducea RegulamentulOrganic, aprobat în 1831, care devenea de altfel constituţia Principatelor. Conţinândreglementări şi precizări în legătură cu administraţia ţării era firesc să aibă precizări înlegătură cu finanţele statului.Prin intermediul prevederilor conţinute în cadrul Regulamentelor Organice s-audesfiinţat toate dările existente înlocuindu-se cu două impozite noi: impozitul pecapitaţie şi un impozit asupra industriei şi comerţului. Mai mult chiar din 1858 apăreaşi un impozit asupra mazililor.Conform Regulamentelor Organice impozitul asupra industriei şi comerţuluiera impus asupra comercianţilor şi meşteşugarilor.Existau trei categorii de comercianţi:- importatori şi exportatori care plăteau un impozit de 270 lei în Muntenia şi de288 lei în Moldova;76 După G.N.Leon, Op.cit, pag.8777 G.N.Leon, Op.cit, pag.9091

Revista Tinerilor Economişti- comercianţi interni impozitaţi cu 138 lei în Muntenia şi 144 lei în Moldova;- micii comercianţi care plăteau aceeaşi sumă de 73 lei, pentru Muntenia şiMoldova. 78Meseriaşii erau la rândul lor împărţiţi pe trei categorii în funcţie de mărimeaproducţiei obţinute. În concordanţă cu acest criteriu meseriaşii plăteau:- prima categorie 105 lei în Muntenia şi 120 lei în Moldova;- a doua categorie 51 lei în Muntenia şi 80 lei în Moldova;- a treia categorie suma de 30 lei pentru ambele Principate. 79Marea carenţă a acestei reforme a fost scutirea boierilor de la plata impozitelor.Cu toate aceste era considerată ca un pas înainte atât de către G.N.Leon, cât şi de cătreIulian Văcărel.A patra perioadă începe după unificarea Principatelor Moldova şi Muntenia în1859. Prima lege financiară comună pentru toată ţara a fost promulgată după părerea luiG.N.Leon la 13 martie 1862. G.N.Leon credea că România se afla în această a patraperioadă de evoluţie, din punct de vedere al finanţelor, şi în perioada interbelică.În încercarea de a analiza cea de-a patra epocă a existenţei istorice a finaţelorromâneşti, G.N.Leon aprecia că obţinerea şi gestionarea mijloacele financiare alcătuiaucea mai grea problemă a administraţiilor locale şi centrale în România.În demersul său prin care încearca realizarea unei diferenţieri între finanţelestatului şi cele locale, G.N.Leon lua drept punct de pornire împărţirea şi dezvoltarea înprofil teritorial a ţării.Întreaga sa analiză asupra ultimei perioade evolutive a finanţelor, se centra înjurul ideii de stat. Statul reprezenta în opinia sa o formă de colaborare activă şipermanentă a oamenilor aşezaţi pe un teritoriu determinat, această colaborare bazânduse,în cele din urmă, pe organizarea şi manifestarea puterii de constrângere a statului.Statul ne apare ca exponent general al tuturor nevoilor şi idealurilor comuneale naţiunii. Prin existenţa sa se constituia într-o punere în practică a ideii de progres alspaţiului naţional unitar. Autorul nu pierdea din vedere faptul că întregul – spaţiulnaţional unitar – se fundamenta pe unităţi primare. În cazul de faţă statul, ca întreg, sefundamenta pe centrele locale ca părţi componente. De aceea existenţa unei armoniiperfecte între puterea centrală şi administraţiile locale apărea ca fiind vitală pentrustabilirea echilibrului şi cadrului de dezvoltare pe care-l reclama naţiunea.De la cea mai mică aşezare rurală până la cel mai mare municipiu, statul trebuiasă-şi exercite puterea astfel încât cultura, civilizaţia să fie împărţite echitabil pentru toţi.După părerea sa în cadrul statului coeziunea socială era dată de unitatea de bazăadministrativ-teritorială comuna: ”Comunele sunt întemeiate pe familii iar familiile peindivizi. Aşa dar Statul ca organizare politică este rezultatul unor forţe sociale pe carenu le putem nesocoti”. 80De-a lungul operelor lui G.N.Leon se poate observa faptul că autorul era foarteapropiat, din punct de vedere al discursului său, de istorismul german. Mai mult chiar,la fel ca în cazul autorilor germani, G.N.Leon plasa statul în centrul vieţii economicosociale,individul renunţând la o parte a libertăţilor sale în favoarea statului. Statul seconstituie într-un garant al dezvoltării prospere a întregii societăţi. Nimic nu sedesfăşoară în afara cadrului economico-social dat de organizarea de Stat.78 După G.N.Leon, în Op.cit, pag.9179 După G.N.Leon, în Op.cit, pag.9280 G.N.Leon, Finanţele administraţiilor locale, Bucureşti, 1940, în Prefaţă.92

Secţiunea Finanţe - ContabilitateG.N.Leon identifica prin termenul de comună centrele urbane sau rurale, întrunsens mai larg formele de organizare, sub egida puterii Statului, în teritoriu alepopulaţiei: „prin comună se înţelege o unitate administrativă formată din unul sau maimulte centre de populaţie, aflate pe un teritoriu determinat, şi căreia legea îi recunoaştepersonalitatea morală”. 81G.N.Leon considera că atât centrele rurale cât şi cele urbane se caracterizauprin:- erau organizaţii politice, legea dându-le dreptul de a emite: regulamente, ordonanţe,decizii. Vom face precizarea că sfera de acţiune a acestora era limitată la teritoriul şi lapersoanele care intrau sub incidenţa formei administrative în cauză;- erau organizaţii teritoriale, acţiunea lor limitându-se la un spaţiu bine definit;- aveau personalitate juridică de drept public, puterea acestora emanând de la Stat.De buna organizare şi administrare a vieţii locale depindea şi buna organizare astatului. Localităţile urbane şi rurale alcătuiau forma primară de organizare a statului,aşezarea dezvoltării şi funcţionării acestor localităţi pe baze solide asigurânddezvoltarea întregii naţiuni.În realizarea dezideratelor expuse mijloacele financiare erau cea mai mareproblemă a administraţiilor financiare. Modul de organizare a sistemul financiar statalera determinat de poziţia pe care o lua statul faţă de serviciile publice şi faţă de nevoilecolective. Din clasificarea nevoilor după importanţa pe care o aveau, sau după suprafaţateritorială pe care o cuprindeau, erau determinate în mare măsură raporturile dintrefinanţele statului şi finanţele locale, subiect pe care însă ne propunem să-l abordămîntr-un articol viitor.Studiu întreprins ne permite să sesizăm apariţia primelor elemente de finanţeromâneşti încă din secolul al XIII-lea. De asemenea sesizăm continuitatea în timp aacestora, continuitate coroborată cu o evoluţie perpetuă. Mai putem afirma căelementele de finanţe româneşti au dovedit o mare originalitate – a formelor deexistenţă – ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că finanţele româneşti de proveninţăautohtonă şi au răspuns cerinţelor spaţiului românesc.BIBLIOGRAFIE1 Buftea, I. Curs de finanţe, Timişoara, 1981.2 Leon, G.N. Elemente de ştiinţă financiară, Vol I, EdituraCartea Românească, Cluj, 1925,3 Leon, G.N. Finanţele administraţiilor locale, Bucureşti, 19404 Leon, G.N. Istoria economiei publice la români, EdituraCultura Naţională, Bucureşti, 19245 Stâneanu, G. Finanţele statelor capitaliste,Cluj-Napoca, 19826 Tulai, C. Finanţe şi credit, Vol I, Cluj-Napoca, 19777 Văcărel, I. Finanţe, Vol I, Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 197081 G.N.Leon, Op.cit, pag.1393

Revista Tinerilor EconomiştiCONSIDERATII PRIVIND CONSECINTELE MODIFICARILOR LEGISLATIVE ADUSE DE LEGEACONSOLIDATA A PIETEI DE CAPITALAsist.univ.dr. Cristian STANCIULect. univ. drd. Narcis MITUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract. This paper tries to establish the consequences of the changes inlegislation brought by the consolidated law of the capital market.Key words: capital market, investors, banks, brokers, mutual fundsIntrarea băncilor pe segmentul de prestări de servicii de investiţii financiareO dată cu adoptarea Instrucţiunii nr. IV, CNVM a dat undă verde băncilor săpresteze pe piaţa de capital servicii de investiţii financiare care până acum au fostnumai monopolul SSIF-urilor, fapt care va determina mişcări interesante pe piaţa. Noilereglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare stabilesc condiţiile in carebăncile pot presta aceleaşi servicii financiare care până acum erau doar apanajulsocietăţilor de servicii de investiţii financiare. Această posibilitate va determina mişcăriimportante pe piaţa de capital: fuziuni şi preluări de SSIF-uri "independente" (cele carenu fac parte dintr-un grup bancar), specializarea acestora numai pe anumite servicii.Dacă până acum SSIF-urile aveau sediul sau agenţii/sucursale numai în marile oraşe aleţării, de obicei municipiile reşedinţă de judeţ, după intrarea băncilor pe segmentul deintermediere de acţiuni, investitorii vor putea beneficia de reţeaua extinsă de agenţii şisucursale ale băncilor (aproape în fiecare oraş fiind cel puţin o bancă).Pe investitori, acest lucru nu ar trebui decât să-i bucure: creşte competiţia dintreintermediari, ceea ce va determina creşterea calităţii serviciilor prestate, iar dacă vorapela la bănci, pe lângă avantajele unei reţele extinse, vor avea posibilitatea săbeneficieze de toate instrumentele financiare într-un singur loc. Astfel, băncile pot ducepiaţa de capital în toate oraşele ţării, acolo unde au agenţii, contribuind astfel lacreşterea culturii investiţionale a populaţiei, acum precară şi determinând creştereanumărului de investitori pe piaţă. Totul va depinde de politica băncilor, care va fistabilită de tipul de clienţi ţintă pe care vor să-i aibă.Pe lângă concurenţa băncilor, SSIF-urile va trebui sa facă faţă şi cheltuielilorsuplimentare necesare pentru a se alinia la noile cerinţe ale legii pieţei de capital, astfelca vom asista la o "selecţie naturală" a acestora. Până la sfârşitul anului 2006, SSIFurilecare vor presta toate serviciile financiare prevăzute de lege vor trebui să aibă uncapital social de minimum 730.000 de euro (la cursul actual aproximativ 30,75 miliardede lei), în timp ce capitalul social minim care permite unui SSIF să intermedieze pepiaţa va fi de 50.000 de euro (doua miliarde de lei), însă este greu de crezut că acesteadin urma vor face faţă concurenţei. Mai mult, conform noilor reglementări, SSIF-urilevor trebui să facă faţă şi cheltuielilor ocazionate de contribuţia la fondul de compensare94

Secţiunea Finanţe - Contabilitatea investitorilor, fond asemănător cu cel care garantează, într-o anumită limită,depozitele bancareChiar dacă prin prevederile noii Legi a pieţei de capital vor creşte cheltuielileSSIF-urilor, concurenţa acerbă pe piaţă nu va determina creşterea comisioanelorpercepute. În perioada următoare, SSIF-urile vor avea nevoie de sume importante debani pentru adecvarea capitalului social la noile cerinţe ale Legii pieţei de capital şipentru participarea la fondul de compensare a investitorilor. Pe lângă acest lucru,concurenţa în creştere pe acest segment, care se va accentua când pe piaţaintermediarilor vor intra băncile, va obliga SSIF-urile să crească standardele ca să nupiardă clienţii şi să atragă alţii noi. Toate aceste măsuri vor spori cheltuielile (costurile)de operare ale acestora şi mulţi se întreabă, pe bună dreptate, dacă vor avea ca efectmărirea comisioanelor. Atât brokerii, cât şi oficialii pieţei spun că nivelul comisioanelorva rămâne constant sau chiar va scădea.Concurenţa obligă SSIF-urile să dezvolte serviciile. În ultima vreme, ca urmarea accentuării concurenţei, SSIF-urile au început să ridice standardele calitative aleserviciilor incluse în comisionul pe care îl percep de la clienţi. La multe SSIF-uri suntîn proces de construcţie site-uri pe Internet unde clienţii firmei şi cei potenţiali au accesla analize fundamentale şi analize tehnice, ştiri de ultimă oră despre emitenţi şidomeniile în care activează. De asemenea, societăţile de intermediere au început să seextindă teritorial pentru atragerea a câţi mai mulţi clienţi. Pe lângă cheltuielile cucapitalul social şi fondul de compensare a investitorilor, noua Lege a pieţei de capitalprevede şi descentralizarea activităţii posttranzacţionale, care până acum era integrată laBursă.Ce mişcări vor avea loc pe piaţa intermediarilor după intrarea băncilor pe acestsegment? Putem vorbi de două situaţii: băncile internaţionale vor avea de optat între aavea separat un SSIF şi a integra în interiorul băncilor activitatea de intermediere, întimp ce băncile mici şi mijlocii, care în prezent nu au SSIF propriu, îşi vor înfiinţa odivizie de pieţe de capital sau vor face achiziţii dintre SSIF-urile mici/mijlocii. O altăposibilitate a acestor bănci este să opereze prin SSIF-urile mari. Totul depinde de cumîşi vor stabili strategia privind tipul de clienţi ţintă.La bănci vor apela investitorii instituţionali, care, în cea mai mare parte, seregăsesc şi ca parteneri actuali ai SSIF-urilor controlate de băncile ce fac parte dingrupurile internaţionale. Desigur, băncile vor presta, diferenţiat, şi servicii de retail, darpredominant pentru clienţii din zona superioară a clasei mijlocii.SSIF-urile care nu au capacitatea să majoreze capitalul social, mai ales la nivelulla care sunt obligate pentru anii 2005/2006, vor fuziona, vor fi preluate sau îşi vorînceta activitatea. De asemenea, vom asista la fuziuni/preluări între SSIF-urile strictlocale, care, în prezent, se concurează dur în cadrul regiunilor geografice istorice. Astfelvor apărea SSIF-uri "independente" cu acoperire teritorială regională, care vor avea oorientare mai clară spre deservirea unor investitori şi emitenţi dintr-o zona geograficăbine stabilită. Mai mult, pentru anumite servicii de investiţii financiare derulate înzonele geografice unde activează, aceste SSIF-uri regionale vor putea fi subcontractatede către SSIF-uri/bănci de top.Consider că, deşi prin intrarea băncilor pe piaţa de capital se va ascuţiconcurenţa între intermediari, comisioanele nu se vor diminua, pentru că şi pentru obancă există costuri. Totuşi, comisioanele s-ar putea micşora mult mai rapid dacămanagerii din domeniu vor adopta un sistem de taxare cu suma fixă pe tranzacţie,sistem care ar permite cuantificarea mult mai precisă a costurilor indirecte aferente95

Revista Tinerilor Economiştitranzacţiilor.Pentru intermediere, clienţii instituţionali se vor adresa băncilor, deoareceacestea pot să le ofere toate serviciile financiare de care au nevoie, de la tranzacţii,servicii de custodie, împrumuturi etc., astfel ca vor avea costuri mai mici pentruinvestiţii pe piaţa de capital.Brokerii "independenţi" vor trebui să se axeze pe activitatea de retail. Deasemenea, vor exista brokeri care se vor specializa numai pe anumite tipuri deoperaţiuni: tranzacţii online, servicii corporate (operaţiuni financiare oferiteemitenţilor). Numărul specializărilor va depinde de instrumentele financiare care vorexista pe piaţa de capital la un moment dat.Adecvarea capitalului societăţilor de servicii de investiţii financiareAşa cum am menţionat, o altă noutate adusă de legea consolidată a pieţei de capital estecea legată de majorarea capitalului social a societăţilor de servicii de investiţiifinanciare. În acest sens, una dintre priorităţile Comisiei Naţionale a ValorilorMobiliare (CNVM) se referă la definitivarea regulamentului privind adecvareacapitalului societăţilor de servicii de investiţii financiare (SSIF). Noul regulamenturmează să stabilească limitarea riscurilor pentru SSIF, prin respectarea de către aceştiaa unor coeficienţi de capital şi limite de concentrare. Coeficienţii de capital suntprevăzuţi pentru mai multe categorii de risc, printre care riscul de poziţie pe titluri decredit şi acţiuni, riscul de contraparte, riscul de decontare, riscul de credit, riscul deschimb valutar, expunerile mari sau riscul de concentrare şi riscul de poziţie pe mărfuri.Capitalul social al unui SSIF trebuie stabilit în conformitate cu noul act normativ şi vafi cuprins între 50.000 de euro şi 730.000 de euro, în funcţie de serviciile financiare pecare societăţile respective le prestează pe piaţa de capital.În cazul în care o SSIF aparţine unui grup, aceasta va trebui să implementeze sisteme demonitorizare care să-i permită să fie informată rapid şi complet cu privire la sursele decapital şi fondurile celorlalte instituţii financiare din grup. Proiectul de regulament alCNVM precizează că riscul de poziţie asumat de o SSIF este cel intervenit ca urmare aschimbării preţurilor instrumentelor financiare, din cauza unor factori legaţi demişcările pieţei şi de situaţia emitenţilor. Riscul de poziţie va fi calculat separat, pentrutitlurile de credit, acţiuni şi titlurile de participare ale organismelor de plasamentcolectiv în valori mobiliare. În ceea ce priveşte acţiunile şi titlurile de credit, riscul depoziţie va fi divizat în risc specific şi risc general. Riscul specific reprezintă riscul demodificare a preţului instrumentului financiar din cauza emitenţilor. Riscul generalimplică modificarea ratei dobânzii, dacă este vorba de un titlu de credit tranzacţionatsau un instrument derivat pe un titlu de credit, sau o modificare substanţială care nu areînsă legătură cu atributele specifice instrumentului financiar în cauză.Organismele de plasament colectiv care investesc în valori mobiliare emise saugarantate de administraţia centrală nu vor avea o cerinţă de capital anume, dat fiind căaceste valori mobiliare au un grad de risc foarte scăzut. Daca investiţiile se fac, însă, învalori emise sau garantate de persoane calificate sau alte valori mobiliare sau active,coeficientul de capital va fi de 0,016, respectiv 0,08. Riscul de schimb valutar cândpoziţia valutară totală neta depăşeşte 2%. Riscul de decontare, adică nelivrarea de cătrecontraparte a acţiunilor, numerarului sau mărfurilor deţinute la data stipulată încontract, se va calcula în funcţie de numărul de zile lucrătoare care depăşesc dataexpirării contractului respectiv, iar coeficientul de capital a fost stabilit între 0,08 şi 1.Riscul de incapacitate al contrapărţii implicat în tranzacţiile incluse în portofoliul96

Secţiunea Finanţe - Contabilitatetranzacţionabil se referă la valorile mobiliare sau mărfurile tranzacţionate pentru caretermenul de decontare nu a trecut încă, contractele de report sau report inversat şi dedare cu împrumut de valori mobiliare şi mărfuri, expunerea sub forma drepturilor,comisoanelor, dobânzilor, dividendelor şi marjelor pentru contracte options şi futurespe rata schimbului valutar şi instrumentele financiare derivate, tranzacţionate în afarapieţelor reglementate. Cerinţa de capital va fi de 8% din cuantumul valorilor mobiliare,mărfurilor sau numerarului deţinute de societate. Acelaşi procent se va aplica şi în cazulriscului de credit cauzat de falimentul debitorilor, adică 8% din valoarea activelorriscante. În ceea ce priveşte riscul de schimb valutar, reprezentat de expunerea SSIF lafluctuaţiile ratei de schimb a valutelor şi a preţului aurului, societăţile trebuie săcalculeze acest risc numai atunci când poziţia valutară totală netă şi poziţia sa netădepăşeşte nivelul de 2% din totalul fondurilor proprii.Organizarea fondului de compensare a investitorilorO altă noutate adusă de legea consolidată a pieţei de capital este cea legată deoganizarea Fondului de compensare a investitorilor. Conform legii, Fondul decompensare a investitorilor este persoană juridică, constituită sub forma unei societăţipe acţiuni, în baza actului constitutiv, aprobat în prealabil de C.N.V.M. AcţionariiFondului vor fi intermediarii şi societăţile de administrare a investiţiilor, care au înobiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. Pot fi acţionariai Fondului operatorii de piaţă, depozitarul central şi alte entităţi reglementate şisupravegheate de C.N.V.M. Intermediarii autorizaţi să presteze servicii de investiţiifinanciare şi societăţile de administrare a investiţiilor, care administrează portofoliiindividuale de investiţii, trebuie să fie membri ai Fondului. Scopul Fondului este de acompensa investitorii, în situaţia incapacităţii membrilor Fondului de a returnafondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor,care au fost deţinute în numele acestora, cu ocazia prestării de servicii de investiţiifinanciare sau de administrare a portofoliilor individuale de investiţii.În programul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), regulamentulprivind Fondul de compensare a investitorilor reprezintă una dintre priorităţi, comisiapropunându-şi definitivarea acestuia în cel mai scurt timp. În acest sens, ComitetulComun de Dezvoltare al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi Bursei ElectroniceRasdaq (BER) a coordonat activitatea unor colective de lucru în cadrul cărora s-auidentificat principiile pe care să se constituie Fondul de compensare a investitorilor şicapitalul iniţial, urmând ca acestea să fie comunicate brokerilor pentru observaţii şi maiapoi CNVM. În baza observaţiilor primite de la societăţile de servicii de investiţiifinanciare (SSIF), s-a realizat o simulare a fondului pentru a avea o imagine preliminarăasupra efectelor pozitive sau negative care se vor ivi o dată cu apariţia acestei entităţi.În general, SSIF au fost foarte reticente la înfiinţarea fondului, iar simularea, după câtese pare, a creat probleme mai multor societăţi. Una dintre explicaţii ar fi ca anumiteSSIF nu vor putea să suporte din punct de vedere financiar contribuţiile la fond şi, înconsecinţă, ar putea dispărea de pe piaţa de capital. Fondul de garantare bancară va stala baza celui de pe piaţa de capital. Intenţia Comitetului Comun de Dezvoltare al BVBşi BER este de a crea un regulament de funcţionare a Fondului de compensare ainvestitorilor foarte detaliat, urmând ca acesta să-l completeze pe cel al CNVM, care vacuprinde principiile generale de aplicare.97

Revista Tinerilor EconomiştiApariţia acestui fond este o adaptare la normele europene. Pentru a stabiliprincipiile de funcţionare a Fondului de compensare a investitorilor CNVM se vainspira atât din fondul de garantare prezent în sistemul bancar, cât şi cel din domeniulasigurărilor. Simularea acestui fond va duce la o dimensionare preliminară a impactuluipe care acesta îl va avea asupra entităţilor implicate. Din păcate, s-a observat o reticenţăa societăţilor de servicii de investiţii financiare în constituirea fondului, asta şi pentrucă, probabil, unele dintre aceste societăţi vor dispărea.Direcţia de specialitate din cadrul CNVM a întocmit cu ceva timp în urma undocument de lucru pentru elaborarea regulamentului privind autorizarea, organizarea şifuncţionarea Fondului de compensare a investitorilor. Propunerea CNVM conţine şivaloarea plafoanelor pe care entităţile implicate trebuie să le verse la acest fond. Ca şiîn cazul majorărilor de capital, valoarea acestora se va aplica gradat, începând de la2.000 de euro/investitor, la sfârşitul lui 2005, si atingând 20.000 de euro, in ultima lunaa anului 2011. Fondul va asigura compensarea creanţelor investitorilor, dacă CNVM vaconstata că un intermediar sau o societate de administrare a investiţiilor care se ocupăde portofolii individuale de investiţii, din motive ce sunt legate direct de situaţiafinanciară, nu este în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile rezultate din creanţeleinvestitorilor şi nici nu există perspectiva de a-şi onora aceste obligaţii în cel mai scurttimp. De asemenea, compensaţia va fi asigurată pentru drepturile decurgând dinincapacitatea unui membru al fondului de a returna sumele băneşti aparţinândinvestitorilor şi deţinute în numele acestora sau de a returna investitorilor oriceinstrument financiar ce le aparţine şi este deţinut şi administrat în numele lor, înlegătură cu activitatea de investiţii.Fondul de compensare a investitorilor va avea ca obiect exclusiv de activitatecolectarea contribuţiei membrilor şi plasarea acestora în active cu risc scăzut, precum şicompensarea creanţelor investitorilor care provin din incapacitatea unui membru de arestitui anumite fonduri băneşti sau instrumente financiare care sunt în posesiainvestitorilor. CNVM nu a stabilit încă nivelul capitalului social minim şi al celui careurmează a fi împărţit în mod egal între societăţile de servicii de investiţii financiare(SSIF), instituţiile de credit autorizate de către Banca Naţională a României (BNR),precum şi societăţile de administrare a investiţiilor care au ca obiect de activitateadministrarea de portofolii individuale. Resursele financiare aflate la dispoziţia fonduluipot fi investite, până la sfârşitul acestui an, exclusiv în titluri de stat sau în alteinstrumente cu venit fix, garantate integral de stat. De la începutul anului viitor, situaţiase va schimba, în sensul că resursele financiare vor putea fi plasate şi în titluri devaloare emise de BNR, depozite la termen la instituţii de credit şi titluri de stat emise destatele membre ale Uniunii Europene sau de Trezoreria Statelor Unite ale Americii .Activitatea fondurilor mutualeLegea consolidată a pieţei de capital aduce noutăţi şi în ceea ce priveşteactivitatea fondurilor mutuale. Noile reglementări privind administrarea fondurilormutuale asigură, pe lângă un management mai eficient al activelor şi simplificareaprocedeelor prin care sunt atraşi investitorii, ceea ce va permite dezvoltarea acestuisegment de activităţi financiare. Potrivit acestor reglementări sunt permise, în modexpres, investiţiile în instrumente derivate, strategiile de tranzacţionare a instrumentelorderivate care vor fi posibile de acum înainte ducând la creşterea randamentelorfondurilor. Dacă până acum fondurile puteau doar să deţină valută, acum acestea pot98

99Secţiunea Finanţe - Contabilitateinvesti şi în instrumente financiare în valută, ceea ce deschide noi orizonturi fondurilor,prin plasarea disponibilităţilor pe pieţe financiare extrene. O altă noutate este aceea căfondurile pot investi în instrumente financiare derivate şi titluri de participare la altefonduri. În ceea ce priveşte resticţiile impuse de noua lege precizăm că nu mai suntacceptate investiţiile în bilete la ordin şi cambii, lucru ce va conduce probabil la oredefinire a politicii de investiţii pentru fondurile ce alocau o parte din resurse înaceastă direcţie. De asemenea, o altă restricţie ce o găsim în noua lege este aceea de adeţine titluri de stat din şase emisiuni diferite pentru fondurile de tip monetar. Uniispecialişti susţin că această prevedere nu este de bun augur, deoarece societăţile deadministrare nu au posibilitatea să negocieze dobânzi foarte avantajoase cu băncile, dincauza divizării sumei disponibile pentru a fi plasată în certificate de trezorerire.Relativa simplificare a procedurilor de finanţare de pe piaţa de capitalDacă la prima vedere prevederile legii consolidate a pieţei de capital referitoarela emitenţi şi la ofertele publice de preluare par să simplifice procedurile, lucrurile nustau chiar aşa. Procedura de finanţare prin piaţa de capital a societăţilor listate pe piaţareglementată rămâne în continuare foarte greoaie. În noua lege se stipulează ca oricemajorare a capitalului social al societăţilor listate pe pieţe reglementate trebuie să fieaprobată de AGA, iar administratorii vor putea decide, în urma delegării de atribuţii,majorarea capitalului social în limitele nivelului fixat de actul constitutiv sau adunareagenerală extraordinară a acţionarilor. Chiar dacă, la o primă vedere, prin acesteprevederi se poate micşora timpul în care o societate se poate finanţa de pe piaţa decapital prin majorarea capitalului social, tot va dura câteva luni până când societateapoate să dispună de bani, pentru că şi înainte de apariţia acestei prevederi consiliul deadministraţie al societăţii putea fi delegat pentru a decide majorarea capitalului social.Pentru ca o societate să se finanţeze de pe piaţa de capital este nevoie de o perioadaminimă de cinci luni, în condiţiile în care toate etapele se desfăşoară în cel mai scurttimp. Singura noutate este că acţionarii vor putea fixa, în linii generale, strategia definanţare a societăţii, iar consiliul de administraţie va decide când este oportun să sefinanţeze.Majorarea capitalului social prin aport în naturăMajorarea capitalului social prin aport în natură a fost deseori o măsurăcontroversată, din cauza unor abuzuri realizate de acţionarii majoritari care aprobau oastfel de acţiune. Un exemplu clasic este aportul unui elicopter la capitalul social al uneisocietăţi cu activităţi de comerţ. Tocmai din aceasta cauză, în legea precedentă aceastăposibilitate de majorare a capitalului social a fost interzisă. În noua lege sunt acceptate,din nou, majorările de capital social prin aport în natură; de asemenea, nu mai esteobligatoriu sa fie precedată de reevaluarea patrimoniului, însă au fost introduse condiţiimult mai stricte. Potrivit CNVM, deşi nu mai este obligatorie reevaluareapatrimoniului, în lege sunt mai multe elemente prin care se poate controla o astfel deacţiune: evaluarea aporturilor se face de către experţi independenţi, numărul de acţiunise determina ca raport între valoarea aportului dată de experţi şi cea mai mare valoaredintre: preţul de piaţă al unei acţiuni, valoarea pe acţiune calculată în baza activului netcontabil sau valoarea nominală a acţiunii. Mai mult, decizia de majorare a capitaluluisocial prin aport în natură poate fi luată numai în adunarea generală extraordinară aacţionarilor, la care participă cel puţin 3/4 din numărul acţionarilor şi cu votul unuinumăr de acţionari care să reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot. Aceste

Revista Tinerilor Economişticondiţii sunt greu de îndeplinit doar în cazul unor societăţi cu structuri aleacţionariatului foarte dispersate şi în cazul majorărilor de capital prin aport în numerareste o prevedere care în prima instanţă poate speria: dreptul de preferinţă a acţionarilorde a subscrie noile acţiuni poate fi ridicat prin decizia AGA extraordinară. Însă şi aicisunt întâlnite aceleaşi reguli: participă cel puţin 3/4 din numărul acţionarilor şi cu votulunui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin 75% din drepturile de vot.Eliminarea restricţiei privind vânzarea pachetelor de acţiuni mai mari de 10% prinofertă publicăC.N.V.M. a emis, imediat după apariţia legii consolidate a pieţei de capital,instrucţiuni cu privire la modalitatea în care un acţionar care dorea să vândă un pachetmai mare de 10% din acţiunile unei companii putea să o facă. Până la intrarea învigoare a noii legi, o persoană putea să vândă un pachet de acţiuni reprezentând celpuţin 10% din capitalul social numai prin ofertă publică de vânzare, subscria în cadrulunei oferte publice de cumpărare sau prin tranzacţii, cu condiţia ca volumul cumulat alacestora să nu depăşească, într-un interval de şase luni, 10% din totalul acţiunilor emisede societate. Acum aceste restricţii au fost eliminate, astfel că un acţionar poate săvândă pe piaţă şi 90% din companie.Limita maximă de deţinere la SIF-uriUna din cele mai aşteptate reglementări care urma să apară în noua lege a pieţeide capital era cea legată de limita maximă de deţinere. Cu toate acestea, aşteptărileinvestitorilor au fost zadarnice, CNVM considerând că acţionarii SIF-urilor sunt cei maiîn măsură a lua o asemenea decizie.Aşadar, actionarii societatilor de investitii financiare (SIF) vor fi cei care vorhotarî asupra celor mai importante prevederi ale statutelor SIF, printre care si limitamaxima de detinere, conform unui proiect de instructiune al Comisiei Nationale aValorilor Mobiliare (CNVM).Discutiile din ultimii doi ani asupra majorarii praguluimaxim de detinere de la SIF-uri, în prezent de 0,1%, au avut un impact major asupracotatiei SIF-urilor la Bursa, multi dintre brokeri si investitori considerând ca oeventuala ridicare a pragului ar aduce mai multi cumparatori pentru actiuni SIF si decipreturi mai mari.Noua lege a pietei de capital îi obliga pe administratorii SIF-urilor saconvoace Adunari Generale ale Actionarilor pentru a modifica statutele societatilor înconformitate cu noile prevederi ale legii pâna la finalul lunii septembrie. CNVM vreaca actionarii SIF sa discute si puncte din statut pe care legea nu îi obliga sa le modifice.Printre acestea se numara limitarea detinerilor de actiuni, oportunitatea administrarii decatre un consiliu de administratie sau de o societate specializata sau reguli privind oeventuala emisiune de actiuni preferentiale.În prezent, statutele celor cinci SIF-uricontin o prevedere potrivit careia nici un actionar nu poate detine mai mult de 0,1% dinactiuni, fapt criticat de multi dintre investitorii de pe piata de capital. Dupa ce a doritinitial sa ridice prin lege pragul maxim de detinere la 1%, CNVM a renuntat la idee,considerând ca o eventuala hotarâre în acest sens poate fi luata doar de actionariisocietatilor.Cel putin teoretic, în functie de hotarârile actionarilor, pragurile de detinerear putea fi ridicate sau chiar eliminate. Însa practic va fi foarte greu ca Adunarile sapoata schimba statutele. Este aproape imposibil sa se întruneasca cvorumul la oAdunare Generala Extraordinara la SIF-uri. Pentru ca Adunarile Generale Extraordinaresa poata lua decizii trebuie ca la a doua convocare sa fie prezenti actionari care detin cel100

Secţiunea Finanţe - Contabilitateputin jumatate din numarul total de actiuni, iar doua treimi din acestia sa voteze înfavoarea modificarilor. SIF-urile au milioane de actionari, iar nici un actionar nu poatedetine mai mult de 0,1% din capitalul social.CNVM a introdus în proiectul de instructiune si prevederi privind procedurade vot prin corespondenta sau prin reprezentanti, care ar putea atrage în AGA mai multevoturi din partea actionarilor.Reprezentantii SIF-urilor sunt de acord cu faptul caproblema limitei maxime de detinere trebuie discutata, dar spun ca nu s-au hotarât cevor propune actionarilor. Există unele inadvertenţe în acest proiect, ne referim înspecial la procedura votului prin corespondenta, foarte greoaie, în special în privintaidentificarii actionarilor.Proiectul de instructiune mai prevede introducerea în statutulSIF-urilor a posibilitatii de rascumparare a actiunilor reziduale, distribuite ca dividendede la fostele Fonduri ale Proprietatii Private, si a unor reguli privind limitareacheltuielilor de administrare si a cazurilor de incompatibilitate ale conducerii SIF-urilor.Este important, de asemenea, de menţionat că, după apariţia legii pieţei decapital, C.N.V.M. a emis instrucţiuni cu privire la restricţiile privind investiţiile ce potfi efectuate de acum înainte de către societăţile de investiţii financiare. Prevederileinstrucţiunii nu se aplică retroactiv, evitând astfel schimbarea bruscă a politicii deinvestiţii a SIF-urilor. În linii generale, condiţiile cu privire la plasamentele SIF-urilornu sunt altceva decât principii de baza pentru o diversificare prudenţială a portofoliuluide active financiare deţinute şi sunt aproape similare cu cele respectate de fonduriledeschise de investiţii. Cea mai importantă dintre limitările cu privire la politica deplasamente a SIF-urilor este interzicerea de a efectua investiţii pe pieţele externe decapital.BIBLIOGRAFIE1. *** Legea 297/2004 privind piaţa de capital,2. *** Colecţia revistei “Capital”, 20043. *** Colecţia revistei “Piaţa finaciară”, 2004101

Revista Tinerilor EconomiştiCONSIDERAŢII ACTUALE PRIVIND SUPRAVEGHEREA PRUDENŢIALĂ BANCARĂLect. univ. Laura Giurcă VasilescuLect. univ. dr. Cătălina SorianaSitnikovLect. univ. dr. Mirela CristeaUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Through the bank supervision process, the national authoritiessettle up regulations in order to reduce ex-ante the risks assumed by thebanks and then check these institutions for insuring that they respect thebanking prudential rules and do not have high risk exposures. By themechanism which it is focused on the solvability, liquidity and profitabilityof the banks, it is intend to keep the financial health of the creditinstitutions.Key words: bank supervisions, banking risks, credit provisionsPotrivit teoriei economice, principalele obiective ale reglementării şisupravegherii financiar-bancare sunt următoarele:♦ menţinerea stabilităţii şi sănătăţii financiare a instituţiilor de credit pentru ase preveni riscul de sistem (riscul ca prăbuşirea unei instituţii să ducă la o criză aîntregului sistem);♦ protecţia deponenţilor/investitorilor împotriva pierderilor atunci când oinstituţie financiară dă faliment;♦ protecţia clienţilor împotriva abuzurilor din partea instituţiilor financiare şide credit;♦ asigurarea unui sistem financiar eficient şi competitiv.Acestor obiective le corespund, în general, principalele tipuri de reglementareşi supraveghere:→ reglementarea şi supravegherea sistemică, ce se concentrează asuprastabilităţii şi sănătăţii sistemului financiar în ansamblul său, apanajul băncilor centraleşi include evaluarea riscurilor la care este supus sistemul financiar, funcţia deîmprumutător de ultimă instanţă şi monitorizarea sistemului de plăţi;→ reglementarea şi supravegherea microprudenţială, care se concentreazăasupra stabilităţii instituţiilor financiare, deci ea urmăreşte cu precădere asigurareasolvabilităţii şi lichidităţii acestora. În acest scop sunt emise reglementări prudenţialecare să limiteze riscurile pe care şi le asumă instituţiile financiare;→ reglementarea şi supravegherea regulilor de conducere a afacerilor("conduct of business rules") 82 , care se concentrează asupra modului în care instituţiileîşi desfăşoară activitatea cu clienţii lor şi urmăreşte aspecte ce privesc furnizarea deinformaţii, onestitatea conducătorilor şi personalului instituţiilor financiare şi de credit,existenţa unor practici corecte de derulare a afacerilor.82 Bichi, C. "Modele de supraveghere financiar[", Pia\a financiar[ nr. 10/oct. 2003, pag. 57102

Secţiunea Finanţe - ContabilitateAceste tipuri de supraveghere se aplică în mod diferenţiat sectoarelor componente alesectorului financiar. Autorităţile de supraveghere ale sectorului bancar sunt preocupate,în primul rând, de riscul de sistem, din cauza naturii băncilor care sunt vulnerabile laretrageri bruşte şi masive de depozite.Stabilitatea sistemului bancar este recunoscută ca o problemă de interes public,ceea ce explică de ce băncile sunt supuse, în cadrul tuturor economiilor moderne, unuigrad mai ridicat de reglementare şi supraveghere din partea autorităţilor naţionale decâtcelelalte entităţi economice.Prin procesul de supraveghere bancară prudenţială, cunoscut şi sub numele desupraveghere microprudenţială, autorităţile naţionale stabilesc reglementări pentru areduce ex-ante riscurile asumate de bănci şi apoi monitorizează aceste instituţii ca să seasigure că ele respectă reglementările de prudenţă bancară şi nu au expuneri de riscexcesive. Prin acest mecanism care se concentrează asupra solvabilităţii, lichidităţii şiprofitabilităţii fiecărei bănci în parte, se urmăreşte menţinerea sănătăţii financiare aacestor instituţii de credit în vederea protejării intereselor creditorilor lor şi asigurăriistabilităţii întregului sistem bancar.Existenţa supravegherii bancare apare, la prima vedere, ca fiind în contradicţiecu funcţionarea economiei de piaţă, ce se bazează pe principiul libertăţii comerţului şiindustriei. Unii economişti liberali consideră că impunerea de reglementări prudenţialenu se justifică întrucât creează mai multe probleme decât rezolvă, generează risc moralşi costuri excesive care sunt suportate, în ultimă instanţă de consumatori. Argumenteleîn favoarea supravegherii rezidă în faptul că piaţa are o serie de slăbiciuni ("marketfailures") care o împiedică să funcţioneze adecvat sau rezolvă în mod sălbatic uneledezechilibre. Principalele puncte slabe ale pieţei care fac necesară supraveghereabancară sunt:⇒ asimetria informaţională - care apare în condiţiile existenţei unor firme careoferă servicii înalt specializate către clienţi cu foarte puţine cunoştinţe în domeniulrespectiv. În această situaţie, în care clientul este expus unui risc, este evident căsupravegherea prudenţială în domeniul bancar va fi necesară pentru a se înlăturaexploatarea clienţilor;⇒ externalităţile - apar atunci când costurile, pentru întreaga societate, aleprăbuşirii unei bănci sunt mai mari decât costurile private suportate de acţionarii saudeponenţii acelei instituţii. O importantă externalitate în domeniul bancar este risculsistemic, care se referă la posibilitatea ca insolvabilitatea unei bănci să ducă la o crizăde încredere a populaţiei în întregul sistem bancar şi, astfel printr-un efect de domino, laprăbuşirea în lanţ a altor bănci, cu efecte negative asupra economiei reale.Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitatebancară, aliniate la standardele internaţionale, în concordanţă cu principiile stabilite deComitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară, cât şi Directivele UEprivind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit, BNR trebuia să leadopte imediat după 1990. Dar, BNR a început să adopte aceste reglementări abiaîncepând cu anul 1992 şi procesul continuă şi în prezent. Ansamblul acestorreglementări internaţionale în materie de prudenţialitate pornesc de la o abordare arolului băncii centrale fundamental diferită de cea practicată de economiile centralizate.Una dintre cele mai frecvente critici aduse în ultimii ani autorităţii naţionale desupraveghere bancară este aceea că nu a luat măsuri de salvare a băncilor cu probleme.Trebuie însă precizat că, într-o economie de piaţă, oricât de eficient ar fi sistemul desupraveghere prudenţială, se vor înregistra întotdeauna falimente bancare. În asemenea103

Revista Tinerilor Economiştisituaţii, obiectivul supravegherii nu este de a garanta supravieţuirea unei bănci, ci de aminimiza riscul apariţiei unei crize sistemice care ar putea afecta stabilitatea întreguluisistem bancar.După falimentele de la sfârşitul anilor '90 care au scos în evidenţă, pe lângăclare erori manageriale sau chiar fraude şi anumite lipsuri ale sistemului desupraveghere al băncii centrale, în anii care au urmat însă, această activitate s-aîmbunătăţit mult, inclusiv pe baza experienţelor negative din trecut. Implementareaunor sisteme performante de raportare şi urmărire a principalilor indicatori financiari şide prudenţă bancară, precum şi inspecţiile efectuate, cel puţin anual, au permis BNR săidentifice la timp iminenţa apariţiei problemelor serioase pentru bănci. De altfel,sistemul de supraveghere este apreciat ca performant atât în luările de poziţie alereprezentanţilor organismelor financiare internaţionale, cât şi prin faptul că ultimelemisiuni tehnice ale FMI nu şi-au mai propus să monitorizeze acest segment. Spredeosebire de modul de organizare din alte ţări, în România, cele trei servicii deinspecţie ale Direcţiei de Supraveghere realizează supravegherea on-site şi off-site abăncilor arondate pe toate categoriile de riscuri. Astfel, sistemul este mai eficient pentrucă permite cunoaşterea activităţii băncii supravegheate în ansamblu, şi nu doar anumiteaspecte ale activităţii ei.De altfel, BNR ca autoritate de supraveghere a sistemului bancar, a acţionat înultima perioadă în vederea asigurării unui echilibru între două obiective potenţialcontradictorii:• pe de o parte, menţinerea unui ritm ridicat de creştere a intermedieriibancare, care să asigure restrângerea decalajului semnificativ care desparte România deţările UE la acest indicator;• pe de altă parte, menţinerea sănătăţii financiare a sistemului bancar, învederea asigurării unei creşteri substanţiale pe termen lung. Indicatorii prudenţialiagregaţi s-au menţinut la niveluri acceptabile conform standardelor internaţionale, pefondul măsurilor adoptate pe linie de reglementare şi supraveghere şi al unuicomportament responsabil al acţionarilor şi conducătorilor instituţiilor de credit.Identificarea unor eventuale lacune în procesul de administrare de către băncilecomerciale a principalelor riscuri bancare a constituit o preocupare majoră a autorităţiide supraveghere. În acest sens, a fost reglementat cadrul legal privind organizareaactivităţii şi sistemul de control intern al băncilor, administrarea riscurilorsemnificative, precum şi organizarea şi funcţionarea compartimentului de audit intern alacestora (Normele BNR nr. 17/2003), respectiv cel privind limitarea riscului la creditulde consum (Normele BNR nr. 15/2003) şi ipotecar (Normele BNR nr. 16/2003).Un rol important în protejarea siguranţei şi stabilităţii sistemului bancar l-auavut efectele aplicării reglementărilor emise în anul 2002 privind standardele decunoaştere a clientelei (Normele BNR nr. 3/2002, cu modificările şi completărileulterioare), precum şi cele de clasificare şi provizionare a creditelor prin introducereaunor criterii mai exigente (Regulamentul nr. 7/2002).O preocupare majoră a băncii centrale a constituit-o concentrarea acţiunilor deinspecţie on site pe analiza riscurilor din activitatea bancară. În acest context,autoritatea de supraveghere monitorizează acele bănci concentrate preponderent peactivitatea de creditare, cu accent asupra structurii şi calităţii portofoliului de credite şigaranţiilor aferente. Astfel, activităţile BNR de supraveghere on site şi off site în anul2003 s-au materializat prin:→ transmiterea la BNR a normelor interne adaptate noului regulament de104

Secţiunea Finanţe - Contabilitateclasificare a creditelor;→ comunicarea strategiei privind atingerea nivelului minim stabilit pentrucapitalul social şi fondurile proprii, privind poziţia valutară, lichiditatea, rezervaminimă obligatorie, expunerile mari faţă de un singur debitor.Alte măsuri în direcţia îmbunătăţirii actului de supraveghere s-au concretizat în:→ achiziţionarea unei noi aplicaţii software pentru dezvoltarea actualuluisistem de monitorizare off site a riscurilor bancare;→ introducerea unei noi componente în procesul de evaluare CAMPL (S) -senzitivitatea la evoluţia pieţei;→ perfecţionarea sistemului de avertizare timpurie a potenţialelor falimentebancare în cadrul programelor cu finanţare PHARE, aflate în curs de derulare.O altă măsură cu efecte pozitive asupra activităţii de creditare a reprezentat-odezvoltarea nivelului de cultură bancară a populaţiei, prin punerea la dispoziţia acesteiaa informaţiilor cu privire la riscurile la care se expune atunci când alege o bancă sau unanumit produs atât din punct de vedere al credibilităţii cât şi al veniturilor dineconomisire - prin aprobarea proiectului de lege privind statutul juridic al creditelor. Deasemenea, o importanţă deosebită se acordă şi pregătirii personalului bancar îndomeniul creditării, cu accent pe riscul de credit şi creditul ipotecar.În vederea alinierii cadrului românesc de supraveghere bancară la cele maibune practici internaţionale în domeniu, se practică principiul protecţiei juridice pentrusupraveghetorii bancari care reprezintă unul dintre principiile fundamentale de la Baselpentru o supraveghere bancară eficientă. Necesitatea protecţiei invocate de principiulrespectiv îşi are justificarea în efectul pe care îl poate avea ameninţarea cu acţiuni înjustiţie asupra eficienţei activităţii autorităţilor de supraveghere bancară.Pe parcursul anului 2005 vor intra în vigoare noile norme privind principiilesupravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit, adică se iau în analiză nunumai cifre rezultând din activitatea băncii, ci şi din cea de asigurări sau leasing.Conform Legii 58/1998, republicată în ian. 2005, instituţiile de credit cuprind: bănci,organizaţii cooperatiste de credit, instituţii emitente de monedă electronică şi case deeconomii pentru domeniul locativ.Băncile trebuie să se încadreze în nivelul minim de solvabilitate, determinat caraport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor din afarabilanţului, ponderate în funcţie de gradul lor de risc. De asemenea, trebuie respectat şiun nivel minim de lichiditate, determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şiangajamentelor băncii (banca trebuie să deţină în portofoliul ei un anumit procent deactive uşor lichide sau uşor realizabile).Noile norme de supraveghere bancară consolidată prevăd că valoareainvestiţiilor pe termen lung ale unei bănci în valorile mobiliare emise de o societatecomercială nonbancară nu poate depăşi:- 20% din capitalul social al societăţii comerciale respective;- 15% din fondurile proprii ale băncii;- totalul investiţiilor pe termen lung ale băncii în valorile mobiliare emise desocietăţile comerciale nebancare nu poate depăşi 60% din fondurile propriiale băncii.Noile provocări ale prezentului şi viitorului care privesc evoluţia tehnologiilorinformatice şi creşterea continuă a volumului tranzacţiilor electronice desfăşurate debănci şi care au condus, la modificarea sensibilă a profilului de risc al instituţiilorbancare, ridică probleme suplimentare în faţa autorităţilor de supraveghere bancară.105

Revista Tinerilor EconomiştiApariţia activităţiilor şi produselor electronice bancare şi pe internet (ebanking,m-banking etc.) oferă băncilor şi clienţilor o serie de oportunităţi, dargenerează şi numeroase riscuri pentru aceştia. Activitatea bancară electronică sporeşteponderea specifică a riscurilor legate de tehnologiile informatice în profilul de risc alunei bănci. Totodată, ea modifică natura riscurilor bancare clasice (riscul de credit, depiaţă, de rată a dobânzii, de lichiditate), acestea manifestându-se cu rapiditate sporită şiavând consecinţe mult mai importante.Băncile implicate în activităţi bancare electronice operează în zone geograficeîndepărtate, condiţii în care, modalităţile de contact cu clienţii aflaţi la distanţă potdetermina o evaluare inadecvată a bonităţii, ceea ce sporeşte riscul de credit al băncilorrespective. De asemenea, uşurinţa sporită de efectuare a operaţiunilor în valută pe opiaţă globală poate creşte riscul de piaţă, inclusiv cel valutar. La rândul său, volatilitateasporită a depozitelor care derivă dintr-o mai mare sensibilitate a clienţilor faţă de preţurişi calitatea serviciilor poate să conducă la amplificarea riscurilor de rată a dobânzii şi delichiditate.Utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informatice în cadrul activităţiielectronice şi informatice bancare impune ca autorităţile de supraveghere bancară şiinstituţiile de credit să acorde o atenţie deosebită următoarelor riscuri specifice:⇒ riscul strategic - rezultă din deciziile inadecvate luate de către management;principala sa cauză rezidă în alegerea unor tehnologii care nu asigură condiţii deparitate cu alţi competitori;⇒ riscuri operaţionale - cuprind acele riscuri ce derivă din erori umane şidefecţiuni tehnice, probleme IT, fraudă, structuri organizatorice inadecvate, ineficienţaprocedurilor de control, etc. Un aspect al riscului operaţional căruia supraveghetorii îiacordă o mare atenţie este cel privind securitatea infrastructurii informatice;⇒ riscul de reputaţie rezultă din acţiuni ale băncii sau ale unor terţe persoane carecreează o pierdere a încrederii publicului în respectiva instituţie, cu posibilerepercusiuni asupra abilităţii acesteia de a stabili sau menţine relaţii de afaceri;⇒ riscul de outsoucing se poate manifesta în pierderea capacităţii băncii de aguverna variabilele tehnologice, fenomen care se poate amplifica în condiţiile activităţiide e-banking care sporeşte volumul de activităţi care sunt încredinţate spre derulareunor entităţi externe;⇒ riscul legal rezultă din inexistenţa în alte ţări a unui cadru legal care săreglementeze aspecte privind derularea tranzacţiilor electronice. De asemenea, lipsafamiliarităţii cu alte sisteme juridice poate duce la încălcări ale legislaţiilor naţionaleprivind protecţia consumatorilor sau a datelor de interes personal.Profilul de risc în schimbare al instituţiilor bancare a determinat autorităţile desupraveghere bancară din ţările dezvoltate să întreprindă o serie de iniţiative careurmăresc adaptarea reglementărilor şi practicilor de supraveghere la noile evoluţii. Înprimul rând, supraveghetorii s-au concentrat asupra analizei şi controlului riscurilorgenerate de e-banking, emiţând reglementări ce solicită fiecărei bănci să dispună deproceduri adecvate de gestiune a acestora sub controlul consiliului de administraţie şi almanagementului său. În egală măsură, supraveghetorii acordă atenţie aspectelor legatede securitatea operaţiunilor desfăşurate prin internet. De asemenea, recunoscândcaracterul transfrontalier al activităţii de e-banking şi faptul că reglementările bancarenaţionale pot fi eludate cu uşurinţă, autorităţile de supraveghere au intensificatcoordonarea şi colaborarea lor pe plan internaţional.106

BIBLOGRAFIE1 Berea A. O.,Stoica E.2 Bichi C., DumitruSecţiunea Finanţe - ContabilitateCreditul bancar, coordonate actuale şi perspective, Ed.Expert, Bucureşti, 2003Reglementare şi supraveghere bancară, Ed. ASE,Bucuresti, 2003I., Moinescu B.3 Dănilă N. Retail banking, Ed. Expert, Bucureşti, 20044 Song I. Foreign Bank Supervisions and Challenges EmergingMarket Supervisors, IMF Working paper nr. 82, 2004107

Revista Tinerilor EconomiştiPREMISE PRIVIND REALIZAREA MISIUNII DE AUDIT FINANCIAR ÎN MEDIILE INFORMATIZATELect.univ.dr.Cristian DrăganLect.univ.dr.Valeriu BrabeteAsist.univ.drd.Daniel GoagărăFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaAbstract: This paper investigates some aspects related to the mission ofthe auditor in the presence of information technology environment. Wepresent both the advantages and disadvantages associated with theinformation technologies, and the careful details that the auditors musttake care of both in the phase of mission planning and during the mission,taking into account that the information technology brought significantchanges in the way the data are collected and processed.Key words: information technology, CIS environment, audit around the computer,inherent risks, automatic authorizationÎn etapa actuală majoritatea entităţilor economice utilizează tehnologiileinformaţionale (TI) pentru gestionarea operaţiunilor pe care le realizează. Aceastăpreocupare presupune utilizarea echipamentelor moderne pentru culegerea şiprelucrarea complexă a datelor şi obţinerea de informaţii, în centrul cărora se aflăcalculatorul electronic.Dacă în trecut calculatorul era utilizat, în majoritatea situaţiilor, pentruîndeplinirea automată a sarcinilor curente de către angajaţi, în prezent accentul s-amutat pe deţinerea de informaţii. O serie de factori, dintre care amintim reducereacosturilor, necesitatea alinierii la anumite standarde, posibilitatea accederii la pieţele decapital, fenomenul de globalizare ş.a., au impus un ritm accelerat în introducereatehnologiilor informaţionale şi transformarea acestora în veritabile instrumente degestionare a proceselor sau activităţilor organizaţiei.Utilizarea accentuată a tehnologiilor informaţionale determină, în modinevitabil, o serie de schimbări care, raportate la mediul de afaceri, pot fi structurateastfel 83 :• creşterea posibilităţilor de procurare, memorare, analiză şi procesare adatelor şi informaţiilor, cu consecinţe directe asupra creşterii eficienţei procesuluidecizional. Cu toate că pe ansamblu procesul amintit devine mai eficient, considerămimportantă menţionarea faptului că, pe de altă parte, o mare parte a specialiştilorapreciază că utilizarea tehnologiilor informaţionale contribuie la scăderea considerabilăa responsabilităţii angajaţilor, cu implicaţii negative asupra calităţii informaţiilorfurnizate în vederea luării deciziilor;schimbarea manierei de exercitare a controlului la nivelul organizaţiei. Din aceastăperspectivă se poate aprecia că, deşi obiectivele gnerale ale controlului intern al acesteiaau rămas nechimbate, prin apariţia noilor tehnologii atingerea lor se realizează în mod83 R. Vasant, Today′s Information Systems Audits: Opportunities and Challenges, IS Audit &Control Journal, mai, 1998.108

Secţiunea Finanţe - Contabilitatediferit comparativ cu metodele tradiţionale utilizate în cadrul prelucrărilor manuale,ceea ce presupune implementarea unor mecanisme de control specifice la nivelulorganizaţiei;• necesitatea dobândirii de noi cunoştinţe de către auditori, în vedereaîndeplinirii corespunzătoare a misiunilor contractate.În altă ordine de idei, menţionăm că tehnolologiile informaţionale au adusmodificări considerabile şi în ceea ce priveşte atât culegerea datelor care urmează să fieprelucrate, cât şi gestionarea acestora. Astfel, în absenţa procesării automate a datelor,tranzacţiile erau iniţiate în baza documentelor scrise, care ulterior erau utilizate pentrucolectarea şi prelucrarea datelor pe care le conţineau. În prezent, veriga documentelorscrise este înlăturată în majoritatea situaţiilor, iar sistemele care efectuează prelucrareapreiau datele direct de la utilizatori.La rândul său, gestionarea datelor la nivelul organizaţiei a marcat trecerea de lasuportul clasic (hârtia) la suporţi optici sau magnetici, care facilitează actualizarea saumodificarea lor, dar în acelaşi timp le măreşte riscurile de accesare neautorizată.În asemenea condiţii este evident că procesul de audit nu putea rămâne în afaraevoluţiei fireşti a acestor fenomene. Astfel, au apărut concepte noi, cum sunt cele deoptimizare a procesului de audit prin utilizarea tehnologiei informaţionale, considerareariscurilor aferente noilor tehnologii, auditarea sistemelor informatice 84 ş.a., care augenerat dezbateri în rândul specialiştilor în vederea găsirii celor mai adecvate căi desoluţionare.În accepţiunea normelor profesionale, un auditor desfăşoară o misiune într-unmediu de sisteme de informaţii computerizate (CIS), atunci când „un computer de oricetip sau mărime este implicat în prelucrarea de către entitate a informaţiilor financiarecu semnificaţie pentru audit, indiferent dacă acel calculator este operat de cătreentitate sau de o terţă parte”. 85Deoarece majoritatea organizaţiilor apelează la computere pentru înregistrareaşi prelucrarea operaţiilor economice şi financiare, putem considera că, în prezent, unauditor se confruntă în cele mai multe situaţii cu medii informatizate.Principalul aspect care trebuie reţinut îl constituie, în opinia noastră, faptul căobiectivul şi scopul unei misiuni de audit nu se modifică în contextul enunţat, numai căauditorul trebuie să ia în considerare influenţele exercitate de aceste condiţii, înprincipal, asupra sistemului contabil şi de control intern al organizaţiei. Ca atare, unmediu de sisteme de informaţii computerizate ar putea influenţa elaborarea planului deaudit şi maniera de evaluare a riscurilor inerente şi a celor de control.Pentru a realiza o planificare adecvată a misiunii este necesar ca auditorul săcunoască atât avantajele concrete pe care le oferă tehnologiile informaţionale pentrusistemul de contabilitate al organizaţiei, cât şi principalele elemente potenţialgeneratoare de riscuri cu consecinţe asupra conţinutului situaţiilor financiare.Aşa cum este cunoscut, tehnologiile informaţionale oferă o multitudine deavantaje în ceea ce priveşte executarea marii majorităţi a operaţiunilor unei organizaţii,însă pentru sistemul contabil considerăm că este justificat să amintim doar trei dintreavantajele deosebit de importante pe care le oferă aceste tehnologii.84 D.Gheorghe, Impactul tehnologiilor informaţionale asupra activităţilor de audit financiar,Revista Audit financiar, nr.4/2003, Camera Auditorilor Financiari din România.85 Standardul de Audit nr.401 Auditul într-un mediu de sisteme de informaţii computerizate.109

Revista Tinerilor Economişti• În primul rând se realizează eliminarea procedurilor manuale de prelucrarea datelor, care în condiţiile unui volum de activitate ridicat şi cu operaţiuni economicecomplexe nu ofereau rapiditate procesului decizional. Astfel, managerii utilizează opaletă largă de informaţii de natură contabilă pentru susţinerea deciziilor privindactivităţile de exploatare, de investiţii, de finanţare, de gestiune a trezoreriei ş.a., dar şipentru elaborarea situaţiilor financiare anuale. În condiţiile prelucrării manuale, toateaceste informaţii sunt oferite cu operativitate redusă, însă prin intermediul unui sisteminformatic bine controlat se realizează o creştere a operativităţii şi o diminuareconsiderabilă a erorilor, datorită trăsăturilor aplicaţiilor informatice de prelucrare într-omanieră consecventă a datelor contabile;• Pe de altă parte se contribuie în mod substanţial la creşterea calităţii şicantităţii informaţiilor oferite de sistemul contabil, deoarece, în prezent, majoritateamediilor CIS sunt gestionate cu eficacitate, printr-o organizare bazată pe proceduri şidocumentare adecvate;• În acelaşi context menţionăm că se creşte potenţialul de supraveghere alconducerii asupra sistemului contabil, facilitat de diversitatea de instrumente ce pot fiutilizate în acest sens în mediile informatice;Totodată, se impune sublinierea că mediile CIS prezintă şi unele dezavantaje,oarecum inerente, ce privesc riscurile caracteristice controalelor interne, care suntasociate, în general, mai multor condiţii: , care se amintesc în cele ce urmează:‣ O primă consecinţă a utilizării tehnologiilor informaţionale care, în opinianoastră, are un impact deosebit asupra misiunii auditorului este reprezentată dereducerea considerabilă şi uneori chiar eliminarea documentelor justificative şi aevidenţelor sursă şi aceasta din cauza faptului că majoritatea informaţiilor suntintroduse direct în computer. Acest aspect determină creşterea preocupărilor pentrugăsirea de noi modalităţi prin care să se poată compara informaţiile rezultate cu dateleînscrise pe un suport fizic.‣ Înlocuirea procedurilor manuale cu cele care fac apel la tehnologiilemoderne crează posibilitatea apariţiei de erori determinate procedurilor specificeprogramelor informatice, în sensul că, deşi calculatorul prelucrează informaţiile într-omanieră consecventă specifică aplicaţiei utilizate, există posibilitatea unor greşelilor deconcepere a acesteia sau de modificare a ei de către persoane neautorizate.‣ Reducerea sau în cazul organizaţiilor de dimensiuni mai mici eliminareaseparării sarcinilor, deoarece o serie de atribuţii sunt cumulate în cadrul unei singurefuncţii în cadrul departamentelor de tehnologii informaţionale care se crează la nivelulentităţii, cu consecinţe negative sub aspectul efectuării controalelor interne.‣ Posibilitatea pierderii datelor în cazul apariţiei unor incidente neprevăzute,îndeosebi în situaţiile în care s-a optat optează pentru un sistem centralizat de stocare aacestora.‣ Lipsa experienţei personalului care utilizează aceste tehnologii care, înopinia noastră, are două implicaţii cu consecinţe majore: prima vizează faptul că unpersonal mai puţin calificat poate utiliza necorespunzător aplicaţiile şi, în consecinţă,apar erori indiferent de calitatea programelor folosite, iar cea de-a doua se referă laapelarea de consultanţi în domeniu, care, în virtutea cunoştinţelor pe care le posedă potmodifica datele organizaţiei.‣ Posibilitatea autorizării automate a anumitor tipuri de operaţiuni care esteinfluenţată atât de procedurile concepute în acest scop, cât şi de exactitatea datelor110

Secţiunea Finanţe - Contabilitateutilizate în luarea unei asemenea decizii, care schimbă radical condiţiile tradiţionaleprivind luarea deciziilor exclusiv de către factorul uman.‣ Diminuarea considerabilă a posibilităţilor de verificare a anumitorelemente în cursul prelucrării lor, deoarece majoritatea aplicaţiilor informatice suntconcepute să realizeze independent prelucrarea datelor, utilizatorul având acces înfoarte puţine situaţii la rezultatele finale, iar când acest lucru este posibil informaţiarezultată are un caracter foarte sintetic ce nu permite identificarea erorilor de prelucrare.‣ Dependenţa efctuării anumitor proceduri manuale de rezultatele procesăriicomputerizate, care atunci când nu este supusă unor controale generale adecvate poateconduce la obţinerea unor rapoarte necorespunzătoare ce vor afecta conţinutulprocedurilor manuale care se bazează pe acestea.În acelaşi context general al analizării riscurilor implicate de tehnologiileinformaţionale avem în vedere şi categoriile specifice de riscuri inerente, dintre care semenţionează cele mai relevante în acest sens, şi anume:- experienţa, cunoştinţele şi integritatea responsabililor departamentelor caregestionează problamatica tehnologiilor informaţionale;- apariţia de noi tehnologii, precum şi lipsa specialiştilor care să deţină noilecunoştinţe, fiind cunoscut ritmul rapid al schimbărilor în acest domeniu;- gradul de influenţă exercitat de terţi, în măsura în care sunt externalizateîntr-o proporţie semnificativă astfel de servicii;- existenţa hackerilor ce pot exercita presiuni asupra diferitelor componenteale sistemelor implementate;- complexitatea sistemului;- gradul de combinare a procedurilor manuale cu cele automatizate ş.a.În altă ordine de idei, auditorul trebuie să dobândească cunoştinţe suficientepentru a realiza o analiză pertinentă a condiţiilor specifice mediilor CIS, iar în măsuraîn care sunt necesare aptitudini specializate se impune consultarea unui profesionist,care poate fi membru al echipei sau o persoană din afara acesteia.În ceea ce priveşte planificarea activităţii de audit aferente aspectelor care îisunt influenţate direct de mediile CIS subliniem necesitatea ca acestea să fie cunoscute,înţelese şi utilizate cu multă atenţie. În acest sens, în standardele de audit 86 suntmenţionate mai multe aspecte relevante, dintre care amintim pe cele ce privesc:• nivelul pragului de semnificaţie ce poate fi ataşat elementelor afectate deprocesarea computerizată;• gradul de complexitate al activităţii, analizat prin prisma volumului şigenerărilor automate a tranzacţiilor, a complexităţii calculelor efectuate şi, totodată, aschimburilor electronice de date înte organizaţii;• structura organizatorică specifică mediului CIS, care poate fi unacentralizată sau descentralizată, cu consecinţe directe asupra separării sarcinilor lanivelul organizaţiei;• gradul de disponibilitate a datelor, deoarece este cunoscut că în mediileCIS o serie de documente primare, fişiere sau alte informaţii solicitate de auditor suntdisponibile o scurtă perioadă de timp sau doar în formă electronică.În opinia noastră, în strânsă legătură cu problematica înţelegerii mediilor CIS seaflă şi analiza atentă şi detaliată ce se impune a fi efectuată sub aspectul complexităţiiacestora. În acest sens, avem în vedere faptul că sunt frecvente situaţiile în care86 Standardul de Audit nr. 401 Auditul într-un mediu de sisteme de informaţii computerizate.111

Revista Tinerilor Economiştiorganizaţia păstrează majoritatea documentelor justificative tradiţionale, iar aplicaţiileinformatice utilizate la prelucrarea acestora oferă versiuni imprimate ale documentelorde evidenţă contabilă. Aceste aspecte sugerează ideea că procesul de audit se realizeazăîn asemenea cazuri într-o manieră similară cu cea specifică mediilor tradiţionalecaracterizate prin ponderea semnificativă a procedurilor manuale. Ca atare, auditorul vaurmări înţelegerea controalelor generale şi de aplicaţie, pentru a realiza o identificare ariscurilor ce pot afecta conţinutul situaţiilor financiare, însă nu va efectua teste alecontroalelor efectuate de mediul informatizat. Acest tip de misiune este întâlnit frecventîn literatura de specialitate şi sub denumirea de auditare în jurul computerului. Oilustrare a acestei maniere de auditare, inspirată din literatura în domeniu 87 , se prezintăîn figura ce urmează:FişiereProcesăriautomateDate deieşire(deţinute)Date deintrareVerificare şicompararerezultateIdentificarea datelorde intrareProcesărimanualeDate deieşire(deţinuteFig. 1 – Auditarea în jurul calculatorului87 Munteanu A., Auditul sistemelor informaţionale contabile, Editura Polirom, Iaşi, 2001, pag.43112

Secţiunea Finanţe - ContabilitateUn alt aspect semnificativ pe care auditorul trebuie să-l aibă în vedere atuncicând realizează demersul în cadrul unui mediu informatizat îl constituie maniera în careparticularităţile diferitelor medii CIS influenţează atât procedurile de audit ce vor fiapelate, cât şi modul de derulare a operaţiunilor economice în cadrul sistemului contabilal organizaţiei. Din această perspectivă literatura de profil şi standardele de auditreliefează o serie de trăsături ale mediilor informatizate, dintre care amintim pe celecare, în opinia noastră, sunt cele mai relevante în acest scop.Astfel, într-un mediu bazat pe microcomputere se are în vedere faptul cămajoritatea controalelor generale au o complexitate mai redusă, existând chiar risculconfundării lor cu cele de aplicaţie, ceea ce facilitează, în mod deosebit, auditarea înjurul computerului, aşa cum a fost descrisă anterior.Pe de altă parte, mediul bazat pe microcomputere, datorită caracterului relativsimplu de organizare, predispune conducerea la reţinere în ceea ce priveşteimplementarea controalelor suficiente pentru a reduce riscurile şi erorile nedectate la unnivel minim. Această situaţie conduce la evaluarea riscului de control la un nivelridicat, în cadrul acestor sisteme, ceea ce determină auditorul să nu efectueze o analizăa controalelor generale sau de aplicaţie, ci să se axeze pe testele de fond, efectuate, cuprecădere, la finele anului, combinate cu proceduri de examinare fizică şi confirmare aactivelor organizaţiei.În aceeaşi ordine de idei menţionăm şi vulnerabilitatea ridicată amicrocomputerelor în privinţa protecţiei fişierelor de date, a pierderilor de date şiprograme, precum şi a dificultăţilor cauzate de atacurile de viruşi informatici.O analiză a mediului de afaceri din ţara noastră relevă utilizarea frecventă amicrocomputerelor în configuraţii de reţele locale la nivelul organizaţiei. Totodată, sepoate constata utilizarea unor programe de contabilitate care nu îndeplinesc criteriileminimale impuse prin legislaţie, ceea ce facilitează, între altele, posibilitatea modificăriidatelor contabile la un moment ulterior procesării acestora.O altă categorie de medii CIS reţinută de standardele de audit este reprezentatăde sistemele on-line, definite ca fiind acele sisteme computerizate „ce permitutilizatorilor să acceseze date şi programe prin dispozitive terminale” 88 .Realizarea unei misiuni adecvate în astfel de condiţii presupune înţelegerea maimultor trăsături ale sistemelor amintite, dintre care reţinem pe cele ce pot fi considerateca fiind semnificative, şi anume:• existenţa unui număr relativ mare de utilizatori;• caracterul specific al exigenţelor acestora;• importanţa deosebită a sistemului pentru activităţile curente ale organizaţiei.Totodată, în contextul enunţat se impune a fi examinată atent modalitatea deintroducere şi validare a datelor, posibila lipsă a unei probe vizibile a tranzacţiilor,precum şi accesul programatorului la sistem. Toate aceste aspecte se evaluează dinperspectiva fiecărui tip de sistem on-line, şi anume: în timp real, memo, interogare.În ceea ce priveşte controalele interne specifice acestor sisteme auditorulurmăreşte, în mod deosebit, controlul accesului şi jurnalele tranzacţiilor, care constituierapoarte proiectate în scopul generării de probe de audit.O consecinţă directă a specificului controalelor interne este aceea a ghidăriiprocedurilor de audit către aspectele privind autorizarea, exhaustivitatea şi acurateţeatranzacţiilor, precum şi integritatea procesării acestora. Totodată, datorită complexităţii88 Standardul de Audit nr.1002 Medii CIS – Sisteme computerizate on-line.113

Revista Tinerilor Economiştirelativ ridicate a acestor medii se impune utilizarea tehnicilor de audit asistate decalculator, aspect ce va fi dezbătut distinct pe parcursul acestui capitol.Un alt mediu CIS care poate influenţa activitatea auditorului pe parcursuldesfăşurării misiunii sale, este reprezentat de sistemele de gestiune a bazelor de date,care, în esenţă, reprezintă „o colecţie de date care este împărţită şi utilizată de unnumăr de diferiţi utilizatori în diverse scopuri” 89 , ce poate fi caracterizată prin douăaspecte reprezentative: utilizarea în comun a datelor şi independenţa datelor.Comparativ cu alte medii informatizate, în cadrul sistemelor de baze de date auimportanţă covârşitoare controalele generale şi, în consecinţă, este necesar să fieurmărite în plan principal pe parcursul misiunii.Totodată, un aspect important în opinia noastră este reprezentat de faptul că, înmod frecvent, din raţiuni ce ţin de diminuarea costurilor, managementul optează pentruinstalarea unor sisteme de gestiune a bazelor de date la nivelul întregii organizaţii. Înacest fel, fişierele de date pot să fie accesate de foarte multe persoane din afaradepartamentului de contabilitate, ceea ce duce la creşterea riscurilor de apariţie a unorfişiere de date neautorizate, inexacte şi incomplete. În plus, generalizarea datelor într-unsingur fişier, face mai dificilă asigurarea copiilor de securitate.Având în vedere elementele prezentate anterior, considerăm că este justificat caauditorul să urmărească, cu precădere, următoarele probleme referitoare la mediul debaze de date, a căror sistematizare este sugerată de standardele de audit 90 , după cumurmează:• verificarea manierei de abordare în privinţa dezvoltării şi menţineriiprogramelor de aplicaţii, cunoscându-se că utilizarea metodei standard în acest scopasigură acurateţea, integritatea şi exhaustivitatea bazei de date la un nivel ridicat;• examinarea modului în care administratorul bazei de date defineşte rigurosresponsabilităţile referitoare la exactitatea şi integritatea fiecărui element de informaţie.Îndeplinirea acestor exigenţe determină înlăturarea aspectelor negative menţionateanterior cu privire la constituirea unei singure baze de date la nivelul organizaţiei,deoarece sunt desemnaţi proprietari pentru fiecare segment individualizat de date dincadrul bazei;• analizarea accesului propriu-zis al utilizatorilor la baza de date.În cadrul procedurilor de audit utilizate se au în vedere, în principal, tehnicilede audit asistate de calculator, deoarece sistemul de gestionare al bazelor de date oferăfacilităţi în acest sens.Mediile informatizate expuse anterior (microcomputere, on-line şi baze de date)exercită influenţă asupra sistemului contabil al organizaţiei prin prisma a trei factoriconsideraţi esenţiali, şi anume: gradul de utilizare a acestora pentru procesareaaplicaţiilor contabile, tipul şi importanţa operaţiilor supuse prelucrării şi naturafişierelor de date şi aplicaţiilor utilizate.În mod similar altor activităţi din cadrul organizaţiei, din raţiuni ce ţin înprincipal de costuri, funcţia tehnologiilor informaţionale poate fi supusă externalizării(outsourcing), problematică ce generează elemente cu caracter de noutate în ceea cepriveşte misiunea auditorului.89 Standardul de Audit nr.1003 Medii CIS – Sisteme de baze de date.90 Standardul de Audit nr.1003 Medii CIS – Sisteme de baze de date.114

Secţiunea Finanţe - ContabilitateLiteratura de profil americană utilizează pentru furnizorii de astfel de serviciidenumirea de centre de servicii, iar standardele de audit 91 conţin o serie de recomandăriîn această privinţă.Modalitatea concretă de derulare a activităţilor de subcontractare vizează, înprincipiu, punerea la dispoziţia prestatorului de servicii a pachetului de date de intrare,care sunt supuse prelucrării de căre acesta din urmă, urmând apoi a fi restituite unităţiibeneficiare rezultatele prelucrării, împreună cu datele originale care au făcut obiectulacesteia. Datorită acestui specific, auditorul are un acces limitat în privinţa obţineriiinformaţiilor referitoare la controalele generale şi de aplicaţie instituite de prestator. Înacest sens, standardele de audit anterior menţionate prevăd posibilitatea ca un auditorindependent să efectueze testarea mecanismelor de control din cadrul centrului deservicii şi să emită, la finele demersului, un raport care să conţină concluziile obţinutecu privire la controalele interne ale acestuia, raport care să poată fi utilizat de către toţiauditorii ce desfăşoară misiuni la organizaţii ce au externalizat serviciile în cauză aceluicentru.Cu toate că elementul principal adus de mulţi specialişti pentru a argumentaaceste situaţii îl reprezintă diminuarea costurilor pentru organizaţia beneficiară, înopinia noastră soluţia externalizării serviciilor de această natură nu duce în mod sigur laîndeplinirea acestui deziderat şi, în plus, prezintă şi alte dezavantaje, după cum se vaputea observa în continuare.Astfel, auditorului care beneficiază de rezultatele expertului independenttrebuie să colecteze probe suplimentare în acest scop, crescând implicit costul auditului,ceea ce poate anula economia făcută prin externalizare.Pe de altă parte, transferul datelor spre prestatorul de servicii şi a informaţiilorobţinute de acesta către beneficiar reprezintă un aspect delicat, dificil de controlat dinpunct de vedere al securităţii operaţiunii în sine, crescând riscul accesului neautorizat şiprobabilitatea apariţiei erorilor care să afecteze semnificativ conţinutul situaţiilorfinanciare. Acest aspect implică, la rândul său, colectare de elemente probantesuplimentare ce influenţează direct proporţional costurile. Ca atare, decizia managerialăîn privinţa externalizării serviciilor în cauză este dificilă şi impune luare în calcul a unorpotenţiale riscuri viitoare.BIBLIOGRAFIE1. Munteanu, A.2. Gheorghe, D.3. Vasant, R.4. * * *Auditul sistemelor informaţionale contabile, EdituraPolirom, Iaşi, 2001,Impactul tehnologiilor informaţionale asupra activităţilor deaudit financiar, Revista Audit financiar, nr.4/2003, CameraAuditorilor Financiari din RomâniaToday′s Information Systems Audits: Opportunities andChallenges, IS Audit & Control Journal, mai, 1998Standardul de Audit nr.1003 Medii CIS – Sisteme de bazede date91 SAS 70.115

Revista Tinerilor EconomiştiCOTA UNICĂ – ISTORIE, ACTUALITATE, VIITORAsist. Univ. Drd. Octavian JULAFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaAbstract: Many more countries adopt lately the flat tax or at least they arethinking of adopting it, and if it represents a real alternative to the actualsystem. The faith irony is that the very countries that adopted that flat taxare ex-communist one (with only one exception Hong-Kong).Keywords: cotă unică de impozit, reformă fiscală, economii în tranziţie, taxe, impoziteTot mai multe ţări adoptă în ultimul timp cota unică de impozit sau cel puţin segândesc dacă un asemenea model ar putea reprezenta o reală alternativă la actualulsistem de impozitare progresivă. Ce este de remarcat că deşi acest concept pare de datărecentă trebuie precizat că această cotă unică era predominantă în Europa când KarlMarx în al său manifest comunist din 1848 a fost printre primii care propuneau unsistem progresiv de impunere fiscală 92 . Ironia sorţii este că toate ţările care aplică astăzisistemul cotei unice sunt foste ţări comuniste (cu excepţia Hong Kong-ului). În acelmoment cota unică a început să fie abandonată şi s-a propagat sistemul progresiv deimpunere fiscală.Ce s-a întâmplat însă în ultimul timp în materie de taxe şi impozite în Europade est reprezintă o adevărată revoluţie fiscală. Dacă în Statele Unite „avocaţii” coteiunice Steve Forbes şi Alvin Rabushka, un membru marcant al Institutului Hoover, sestrăduiesc de câţiva ani să impună măcar o dezbatere pe această temă, în Europa de estacest „flagel” al cotei unice prinde din ce în ce mai multă putere, ajutat de realelesuccese ale ţărilor care deja au implementat acest sistem.Ideea unui asemenea sistem e relativ simplă şi anume o cotă unică şi înacelaşi timp mai mică decât media cotei de impunere va determina o creştere aveniturilor bugetare prin aducerea la suprafaţă a „economiei negre”. Această idee ca ocotă mai mică de impunere va fii determinantă pentru creşterea veniturilor bugetare estedemonstrată şi de creşterea încasărilor bugetare in anii ’80 în timpul preşedinţieiReagan, în momentul în care Statele Unite au procedat la o reducere a taxelor. Iar poatecel mai bun exemplu în acest sens este adoptarea şi aplicarea acestei cote unice în ţărilefoste comuniste din Europa de est, caz pe care îl voi aborda în cele ce urmează.Acum câţiva ani Martin Bruncko, un slovac azi în vârstă de 28 de ani, a începutstudiul unei cote unice la Universitatea din Harvard, ca mai apoi sa aplice această ideeîn ţara de baştină, în Slovacia. El spunea că în teorie această idee părea foarteinteresantă însă nu credea că aceasta putea fi folosită în practică cu atâta succes 93 . Înluna ianuarie trecut Slovacia a adoptat cota unică, făcând astfel posibil ca toţii plătitorii92 It was Karl Marx who, in his Communist Manifesto of 1848, was among the first to call for "aheavy progressive or graduated income tax," at a time when across the early industrializingcountries the flat rate was the norm. http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/4155907.stm93 http://www.csmonitor.com/2005/0308/p01s03-woeu.html116

Secţiunea Finanţe - Contabilitatede taxe pe venit să aibă aceeaşi cotă de impunere în locul celor cinci cote de 10, 20, 25,35 şi 38%. De atunci alte ţări printre care şi România şi Georgia au făcut acelaşi lucruînsă în dimensiuni diferite în România o cotă de 16 % atât asupra veniturilor din salariişi asupra profiturilor companiilor iar in Georgia o cotă de doar 12 % de asemeneaaplicată asupra veniturilor din salarii şi aspra profiturilor companiilor. Să revenim însăla Slovacia, caz extrem de interesant din prisma rezultatelor aplicării acestei cote de 19%. La fel ca celelalte ţări foste comuniste şi Slovacia a privit spre vest în încercarea dea revoluţiona sistemul de taxe ţi impozite, însă aplicare unor cote progresive în cincitrepte a determinat un sistem foarte complicat mai ales pentru firmele mici şi mijlocii.Odată cu aplicarea acestei taxe în Slovacia deopotrivă „bogaţii şi săracii” plătescaceeaşi cotă de 19 %. Un membru al opoziţiei din parlamentul slovac, Pavol Pasca,spunea că nu e sigur că această metodă este corectă mai ales faţă de cei cu veniturireduse. Acest sistem însă a primit un suport din partea investitorilor, care de pildă prinvocea lui Ivan Kocis, copreşedinte al Euro Valley Industrial Park, de lângă Pragaspunea că acum Slovacia are un sistem mult mai curat. Experţii în comerţ internaţionalspun de asemenea ca o dată cu implementare cotei unice Slovacia devenit mult maiatractivă din punct de vedere al capitalurilor străine. Agenţia guvernamentală pentrudezvoltarea comerţului SARIO făcea un raport în care în dreptul anului 2003 erautrecute 22 proiecte de noi investiţii care au creat 7,500 de locuri de muncă în timp ce înanul 2004 după adoptarea cotei unice s-au dezvoltat încă 47 de proiecte noi care au maicreat încă 12,700 de noi locuri de muncă. Martin Bruncko afirmă că această cotă unicăeste foarte bună şi necesară pe termen scurt pentru realizarea unei creşterii economicerapide, însă pe termen lung se va pierde acest avantaj.Prezentăm mai jos cotele de impunere asupra veniturilor personale accentuândţările care au adoptat cota unică în comparaţie cu cele care încă folosesc sistemulprogresiv (comparaţie cu ratele marginale de impunere).0-9% 10-19% 20-29%Bosnia-Hertegovina GeorgiaMacedoniaRomâniaRusiaSerbiaSlovaciaUcrainaAlbaniaBulgariaDanemarcaEstoniaLetoniaMoldova30-39% 40-49% 50%+Marea Britanie AustriaCroaţiaBelgiaGermaniaFranţaGreciaOlandaIrlandaNorvegiaItaliaSloveniaPoloniaSuediaPortugaliaSpaniaTurciaBielorusiaCipruRepublica CehăFinlandaUngariaLituaniaLuxemburgMaltaMonaco*Sursa: 2005 Index of Economic Freedom, The Heritage Foundation117

Revista Tinerilor EconomiştiAnul trecut fostul ministru francez de finanţe Nicolas Sarkozy spunea că dacănoile state (na. cele integrate in Uniunea Europeană în ultimul val) sunt suficient debogate ca să îşi permită introducerea unui sistem cu cotă unică înseamnă că nu mai aunevoie de ajutor de la bugetul uniunii. Astfel „bogaţii” Franţa şi Germania încearcă săarmonizeze sistemul de taxe în Uniunea Europeană aducându-i pe „rebeli” sub unpreferabil cod unic de taxe. Cu asemenea obligaţii la bugetul Uniunii ţări ca Franţa şiGermania, ţări cu contribuţii deosebit de importante la acest buget, au trebuit sărespingă acest sistem de taxe deoarece nu îşi permiteau o reducere a veniturilorbugetare care ar fi urmat introducerii unei cote unice. Wolfgang Wiegard, preşedinteleConsiliului German al Experţilor Economici, a propus introducerea unei cote unice de30 %. Această decizie a fost luată pentru a înlocui media de 38 % existentă înGermania, lucru care ar fi făcut din această ţară una extrem de competitivă pe planinternaţional 94 .De asemenea inclusiv în Rusia aplicarea cotei unice de 13 % a dat rezultatesemnificative. Astfel cota unică adoptată în iunie 2000 a determinat în anul următor ocreştere de 46 % a încasărilor bugetare, creştere care corectată cu rata inflaţiei de 18 %duce la o creştere reală de 28 %, iar contribuţia la bugetul consolidat a crescut de la12,1% în 2000 la 12,7 % în 2001. In ceea ce priveşte creşterea economică de 5,2 % din2001 comparativ cu o creştere mai mare în 2000 de 8,3 % s poate spune fără a greşi căaceastă creştere a încasărilor bugetare se datorează exclusiv reformei în domeniultaxelor 95 . Daniel J. Mitchell, expert în taxe şi politici economice la The HeritageFoundation, spunea într-un articol că deşi Statele Unite ale Americii au câştigat războiulrece Rusia a adoptat cota unică în timp ce ţara sa încă rămâne la un sistem bizantin detaxe pe clase sociale 96 .Pentru aceste decizii luate de diferite guverne în ultimele luni preşedinteleGeorge W. Bush a subliniat că apreciază că aceste ţări au meritul de a face totul pentrua încerca o creştere a veniturilor bugetare, venituri din impozitul pe veniturile obţinutedin muncă. Ceea ce a lăudat spre exemplu preşedintele american în Slovacia, atragereainvestitorului german Volkswagen, a „enervat” oficialii europeni. Aceste reduceri detaxe în mod evident au atras ca un veritabil magnet investitorii, făcându-i să părăsească„în grabă” economiile veste europene, economii în care nivelul impozitării a devenitdublu.Ceea ce este de remarcat însă este faptul că această cotă unică cucereşte tot maimulţi adepţi. Astfel opoziţia din Polonia şi Cehia propun introducerea acestei cote uniceşi în ţările lor. De asemenea se vorbeşte tot mai mult de introducerea unei astfel de cotăunică şi în China iar în Statele Unite ale Americii această idee prinde tot mai multcontur.În România această cotă unică deşi pusă în practică de abia din acest an îşi arată„colţii”. Astfel dacă într-o primă fază implementarea ei va determina o reducere aveniturilor bugetare, mai târziu prin scoaterea la iveală a unei baze impozabile tot maimari va duce probabil la o creştere substanţială a gradului de colectare în primul rând şi94 http://www.csmonitor.com/2005/0308/p01s03-woeu.html95 http://www.russianeconomy.org/comments/022102.html96 http://www.heritage.org/Press/Commentary/ed032403.cfm118

Secţiunea Finanţe - Contabilitatede asemenea la încasări mai mari şi în volum. Deşi această cotă pare la o primă vedereun avantaj fiscal ea va putea atrage investiţii străine directe. Ce este cert că aceastădecizie de politică fiscală este una dintre cele mai curajoase, o decizie care pe lângăcertele aprecieri cu siguranţă va aduce şi o serie de criticii, în special ale oficialiloreuropeni, oficiali care probabil vor aprecia introducerea ei în România la fel ca şi încelelalte ţări Est-europene.BIBLIOGRAFIE1. * * * http://news.bbc.co.uk2. * * * http://www.csmonitor.com3. * * * http://www.russianeconomy.org4. * * * http://www.heritage.org119

Revista Tinerilor EconomiştiPARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT – OPŢIUNE STRATEGICĂ PREDILECTĂCU IMPACT MAJOR ASUPRA DEZVOLTĂRII LOCALEProf. univ. dr. Armenia AndroniceanuPrep. univ. Ştefan Gabriel BurceaFacultatea de Management AdministraţiePublicăAcademia de Studii Economice BucureştiAbstract: Public-Private Partnerships (PPPs) covers a full range ofprojects and services involving private-sector resources in the delivery ofservices or facilities for public use. Advantages include cost-reducingsolutions that maintain the same or better levels of quality, andsuccessfully leveraging of the increasing limited resources of governmentagencies to complete high-cost, high need projects. In many cases, apartnership can save as much as 40% of the total cost of the program,while maintaining or even improving the quality when compared to prepartnershipperformance benchmarks. This paper provides a morecomplete picture of how and where public-private partnerships work.Key words: public private partnership, project financing, BOT (Build, Operate,Transfer), Joint ventures, procedures, PPP advantagesÎn România primele contracte de parteneriat între instituţiile din administraţiapublică şi organizaţiile din sectorul privat au fost încheiate în a doua jumătate a anilor’90, odată cu definirea şi stabilirea cadrului strategic general de dezvoltare economicămaterializat în strategii naţionale şi sectoriale. În majoritatea statelor europeneparteneriatele public-privat au contribuit în timp la dezvoltarea unui mediu decolaborare eficientă între actorii sociali şi cei politici, cu implicaţii majore şi beneficeasupra colectivităţilor locale.La nivel local însă, abia în ultimii doi ani, autorităţile au început să încheieparteneriate cu sectorul privat şi societatea civilă, îndeosebi pentru derularea unorproiecte de investiţii în infrastructura edilitară şi pentru îmbunătăţirea prestării unorservicii de interes local. Noua orientare se înscrie într-un trend general pe plan europeanşi ţine de contextul în care se dezvoltă noul management public.În România finanţarea proiectelor de infrastructură prin parteneriat este posibilăşi datorită reglementărilor legale care au fost emise începând cu anul 2002 şi care aupermis autorităţilor locale să cunoască particularităţile parteneriatului public-privat camodalitate ce poate să susţină dezvoltarea locală, în general, şi soluţionarea mai rapidăşi eficientă a unor probleme locale de interes public.Succesul realizării unor parteneriate între organizaţiile din sectorul public şi celprivat nu ţine numai de cunoaşterea caracteristicilor specifice ale acestui mod deabordare, ci depinde în principal de intensitatea relaţiilor de colaborare întreadministraţie şi reprezentanţii mediului de afaceri de pe plan local. În statele dezvoltateun rol semnificativ în derularea parteneriatelor public-privat îl au nu doar părţile directimplicate în contractul de parteneriat, ci şi unele instituţii de la nivel local şi central care120

Secţiunea Management – Marketing - Turismdeţin o responsabilitate semnificativă vis-à-vis de realizarea parteneriatelor întresectorul public şi cel privat.Avantajele parteneriatului public-privatDin perspectiva managementului organizaţiilor din administraţia publicăparteneriatul public-privat este una din principalele opţiuni strategice cu impact majorasupra dezvoltării economiei locale. Câteva dintre beneficiile majore ale comunităţiilocale derivate din această opţiune strategică sunt: furnizarea de servicii de o calitate superioară şi la costuri mai scăzute şimai accesibile pentru cetăţeni; crearea condiţiilor favorabile modernizării economiei locale; asigurarea continuităţii în derularea proiectelor (în ciuda riscurilor pe carele presupune asocierea sectorului public cu cel privat); îmbunătăţirea din punct de vedere tehnic şi tehnologic a infrastructuriisectorului public (autoritatea publică nu ar putea obţine astfel de beneficii decât înparteneriat cu organizaţii private); facilitarea accesului autorităţilor publice la piaţa financiară (combinat cudezvoltarea pieţelor financiare locale).Dintr-o cercetare 97 efectuată de Institutul pentru Politici Publice în anul 2004rezultă că, cel puţin la nivelul consiliilor judeţene, se resimte lipsa oportunităţilor pentruîncheierea unor parteneriate. Motivul este, în opinia a 43 % dintre cei intervievaţi,existenţa unor obstacole de natură legală. Deci, dincolo de avantajele parteneriatuluipublic-privat şi de argumentele recurgerii la această opţiune strategică, se pare cămajoritatea decidenţilor din sfera serviciilor publice nu au capacitatea de a identificaoportunităţile parteneriatului public-privat şi de a beneficia astfel de avantajele sale caprincipal instrument de finanţare a proiectelor de investiţii în infrastructură.Conceptul de Parteneriat Public-Privat (PPP)Având în vedere complexitatea şi diversitatea formelor de colaborare întreautorităţile publice şi partenerii privaţi, dar şi modalităţile specifice prin care se poatederula parteneriatul public-privat, considerăm oportună explicarea şi prezentarea, atâtdin perspectivă teoretică, cât şi practică a acestei opţiuni.În ţările europene nu există un sistem standard de parteneriat, dar formele derealizare a parteneriatului public-privat convenite de părţi susţin în cele mai multesituaţii două obiective principale: creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şidezvoltarea locală în scopul asigurării coeziunii economice şi sociale. Rezultă de aicică parteneriatul public-privat este un instrument de colaborare ce contribuie implicit laîntărirea sistemului de guvernare şi la dezvoltarea locală, depinzând însă în maremăsură de gradul de descentralizare a administraţiei publice.97 Parteneriatul public-privat. Ghid practic pentru consiliile judeţene121

Revista Tinerilor EconomiştiLiteratura de specialitate, dar şi documente oficiale publicate în statele membreale Uniunii Europene reunesc suficiente detalii despre conţinutul PPP.Comisia Europeană printr-un raport 98 al Directoratului General pentru PoliticiRegionale consideră PPP “un acord între sectorul public şi cel privat în scopulelaborării unui proiect ori furnizării unui serviciu, care, de obicei, este oferit deorganizaţiile din sectorul public”.Legea irlandeză 99 ce reglementează raporturile de parteneriat, apărută în 2002,defineşte PPP ca fiind “un contract între o autoritate publică şi o persoană juridicăprivată încheiat cu scopul de a proiecta şi construi un obiectiv împreună cu prestareaserviciilor legate de acel obiectiv sau pentru a transfera către o persoană privată uninteres sau părţi din interesul legat de un obiectiv”.Într-o lucrare 100 editată de Biroul Primului Ministru şi a Vice Prim- Ministruluidin Irlanda de Nord, referitoare la oportunităţile parteneriatului public-privat se facereferire la această opţiune ca la “o relaţie pe termen mediu şi lung între sectorul publicşi cel privat (incluzând aici şi voluntariatul) ce implică repartizarea echitabilă ariscurilor şi beneficiilor şi utilizarea expertizei, resurselor financiare şi a altorcapabilităţi multi-sectoriale ale părţilor în vederea furnizării unor servicii de interespublic”.Legislaţia din România conţine o serie de proceduri referitoare la parteneriatulpublic-privat din punct de vedere al sistemului de contractare. Ordonanţa Guvernuluinr. 16/2002 nu defineşte conceptul propriu-zis de parteneriat, ci se rezumă la descriereamodului de proiectare, finanţare, întreţinere şi transfer a oricărui bun public (actulnormativ face referire îndeosebi la infrastructura fizică ce facilitează furnizarea unuiserviciu public).Conform legiuitorului 101 român “contractul de parteneriat public-privat seîncheie între o autoritate publică şi un investitor privat în vederea pregătirii şi aplicăriiunui proiect pentru realizarea unor bunuri sau servicii şi exploatarea acestora pedurată determinată”. Referirea strictă doar la realizarea unei investiţii într-un bunpublic sau privat al statului şi la exploatarea acestui bun îngustează sfera de aplicare aparteneriatului public-privat în România, în comparaţie cu celelalte ţări europene.Parteneriatul public-privat este o modalitate legală specifică de cooperare întreo autoritate publică şi o organizaţie din sectorul privat (sau organizaţiineguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri, companii) pentru realizareaunui proiect care produce efecte pozitive pe piaţa forţei de muncă şi în dezvoltarealocală şi care contribuie la rezolvarea unor probleme de interes public.98Guidelines for successful public-private partnerships, European Comision, DirectorateGeneral Regional Policy, Bruxelles, 200399Public Private Partnership Arrangements Act, 2002, Paragraful 3. (1).100 Review of opportunities for public private partnerships in Nothern Irland, Nothern Irland,U.K.: The Offiece of the First Minister and Deputy First Minister101 O.G. nr. 16 / 24.01.2002 publicată în M.O. partea I nr. 94 / 02.02.2002122

Modalităţile de realizare a parteneriatului public-privatSecţiunea Management – Marketing - TurismDatorită faptului că domeniile de cooperare între sectorul public şi privat suntdiverse, se produce în practică o confuzie majoră între conceptul de parteneriat şiformele şi modalităţile concrete prin care se poate derula parteneriatul public-privat.Societăţile comerciale cu capital mixt public-privat sau asociaţiile în participaţiune sunttipuri de organizaţii în care se poate realiza parteneriatul şi, prin urmare, nu pot fiasimilate cu sensul propriu al conceptului de parteneriat sau cu tipurile de parteneriatexistente.Pe de altă parte nu întotdeauna activităţile ce se desfăşoară sub titulatura departeneriat au ca scop obţinerea de profit. Chiar dacă obiectivul iniţial al autorităţiipublice este maximizarea profitabilităţii socio-economice a investiţiei publice şioperatorul privat urmăreşte să maximizeze profitul financiar, există şi excepţii de laaceastă regulă, în special în cazul serviciilor sociale sau a activităţilor de întreţinere,conservare şi/sau amenajare a parcurilor şi grădinilor publice derulate pe bază departeneriat public-privat.În continuare sunt prezentate câteva dintre formele de realizare aparteneriatului.Concesiunea este forma clasică prin intermediul căreia se poate realiza uncontract de parteneriat public-privat. Acest tip de contract presupune ca investiţiileiniţiale să aparţină sectorului public. Chiar şi aşa sarcina financiară a investiţiilor dereabilitare, întreţinere sau de renovare a obiectivului, în cazul în care aceasta faceobiectul contractului, poate fi transferată sectorului privat. Durata contractului poateatinge şi chiar depăşi 10 ani, iar contractul poate avea angajamente de performanţetehnice, economice şi de mediu, din partea operatorului privat. Reglementările O.G. nr.16/2002 nu iau în considerare concesiunea, ci se axează pe alte tipuri de contracte princare se realizează PPP care derivă din concesiune.Controlul privat al lucrării este adesea cunoscut sub numele de BOT (Build,Operate, Transfer). Este un “contract încheiat de o autoritate publică cu unconcesionar pentru finanţarea şi construirea unei facilităţi sau a unui sistem deinfrastructură ce conferă concesionarului dreptul de a dispune de facilitatea creatăpentru o perioadă determinată de timp, urmând ca la terminarea perioadei să returnezefacilitatea autorităţii contractante”. În Ordonanţa Guvernului nr. 16/2002 se explică oserie de concepte, printre care şi BOT precum şi principalele lui forme particulare.Acest tip de asociere este perfect adaptat pentru investiţiile destinate creăriiunor infrastructuri complexe, pe care autorităţile publice, din lipsă de resurse, nu potsau nu doresc să le suporte. În cele mai multe cazuri realizarea parteneriatului prinasocieri de tip BOT presupune existenţa unei garanţii minime din partea autorităţiipublice cu care partenerul privat lucrează (contract de tip “take or pay”). Există şicazuri în care apar clauze contractuale referitoare la obligaţia colectivităţii locale de aasigura şi dezvolta clientela partenerului privat cu care s-a asociat.Societatea economică mixtă o găsim în literatura străină sub numele de Jointventures. Este un model de realizare a parteneriatului public-privat extrem de dezvoltatîn statele europene, mai ales în Franţa. Autoritatea locală şi întreprinderea privată seasociază şi formează o societate comună (în general cu capital majoritar public) careadministrează şi prestează corespunzător serviciul de interes public şi decide înlegătură cu momentul, volumul şi costul investiţiilor necesare.123

Revista Tinerilor EconomiştiAcest tip de parteneriat are mare succes în ţările aflate într-o perioadă detranziţie economică, cum este cazul ţărilor din Europa de Est, inclusiv România.Colaborarea internă între cele două părţi este mult mai eficientă şi poate asiguracolectivitatea locală de capacitatea sa de control. În acelaşi timp acest mod de realizarea parteneriatului permite autorităţii publice să profite de avantajele oferite de sistemulde gestionare privată.Preluarea unei societăţi ori achiziţia de acţiuni într-o societate comercială, fiede către o persoană de drept privat, fie prin participarea statului în calitate de acţionarîntr-o societate comercială este o formă de realizare a parteneriatului prezentă îndeosebiîn Irlanda. Legea 102 privind contractele de parteneriat conţine toate coordonatelenecesare derulării unui asemenea tip de parteneriat public-privat.Altă modalitate de realizare a parteneriatului este achiziţia publică, care înRomânia însă, în comparaţie cu legislaţia altor ţări, este exclusă din sfera PPP (conformart. 13, alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 16/2002).Contractarea de către administraţie a diferitelor responsabilităţi pe care eaînsăşi le îndeplineşte în mod normal şi încheierea de contracte de delegare de gestiunesunt alte forme particulare de realizare a parteneriatului public-privat.Etapele procesului de încheiere a unui parteneriat public-privatCadrul legislativ din ţara noastră conţine procedurile specifice de pregătire şiîncheiere a unui contract PPP. Două sunt etapele ce trebuie parcurse în acest demers:prima, în care se creează premisele fundamentării deciziei şi se finalizează chiar cuadoptarea deciziei de a iniţia un parteneriat şi a doua, mult mai formală, urmăreşteprocedura administrativă care asigură implementarea deciziei adoptată anterior.Cele două etape se materializează într-o succesiune de faze pe care trebuie să leparcurgă autoritatea publică pentru a încheia un contract de parteneriat public-privat.1. Într-o primă fază autoritatea publică iniţiază proiectul de parteneriat pebaza unui studiu de prefezabilitate întocmit pe cheltuială proprie. Normelemetodologice aprobate prin H.G. nr. 621/2002 fac referire la studiul de prefezabilitateca la actul care are rolul de a fundamenta decizia de realizare a PPP şi care cuprindeinformaţii tehnice, economice şi financiare legate de viitorul proiect. Un rol importantîn realizarea studiului de prefezabilitate se acordă identificării cât mai obiective aefectelor pe care le generează parteneriatul. Studiul poate fi întocmit fie de autoritateapublică, fie de către un consultant, persoană fizică sau societate comercială.2. În continuare autoritatea contractantă decide asupra publicării anunţuluide intenţie în Monitorul Oficial – partea a VI-a, manifestându-şi astfel dorinţa de aderula proiectul în condiţii de parteneriat public-privat. Obligativitatea publicăriianunţului de intenţie revine autorităţii publice, în calitate de unic iniţiator de realizarea unui parteneriat public-privat.Anunţul de intenţie va cuprinde informaţii despre autoritatea publică, informaţiireferitoare la proiectul ce urmează a fi derulat şi despre criteriile în baza cărora seevaluează scrisorile de intenţie trimise de ofertanţi.102 Public Private Partnership Arrangements Act, 2002124

Secţiunea Management – Marketing - Turism3. După ce s-a decis publicarea anunţului de intenţie în Monitorul Oficial (şi înunele cazuri şi în presa scrisă) autoritatea contractantă stabileşte programul şiprocedura de selecţie şi numeşte comisia de evaluare a scrisorilor de intenţie.Legiuitorul specifică unele aspecte extrem de importante referitoare la componenţacomisiei: “printre persoanele numite în comisia de evaluare este obligatoriu să senumere cel puţin un specialist tehnic, unul financiar şi un consilier juridic specializat încontracte comerciale”.4. Ulterior publicării anunţului autoritatea publică poate organiza întâlniripregătitoare cu agenţii economici interesaţi de o colaborare sub forma parteneriatului.Aceste întâlniri sunt destinate explicării de către autoritatea contractantă a rolului şiscopului pentru care s-a iniţiat realizarea unui PPP.5. În interval de 60 de zile de la data publicării anunţului de intenţieautoritatea publică primeşte scrisorile de intenţie şi documentele ce însoţesc ofertaagenţilor privaţi interesaţi în realizarea proiectului de parteneriat. Dacă se depăşeştetermenul legal de 60 de zile şi nu sunt depuse scrisori de intenţie din partea nici unuiagent privat interesat, se reia procedura. Prevederile legale în vigoare reglementeazăobligativitatea autorităţii publice de a asigura securitatea şi integritatea ofertelorprimite.6. Urmează evaluarea scrisorilor de intenţie şi a documentelor anexate oferteiîn urma întrunirii comisiei de evaluare la o dată stabilită de autoritatea contractantă. Întermen de 30 de zile comisia analizează ofertele, rezultatele finale prezentându-se subforma unui proces verbal care cuprinde lista partenerilor privaţi selectaţi şi motivelepentru care au fost respinse celelalte oferte. În urma parcurgerii procedurii legalecomisia întocmeşte un raport de evaluare care-l înmânează autorităţii publice învederea aprobării.7. În termen de 15 zile de la comunicarea raportului de evaluare, autoritateacontractantă încheie cu agenţii privaţi selectaţi un acord de proiect. Actul încheiat înaceastă fază este de fapt un precontract, întrucât după semnarea sa autoritateacontractantă continuă negocierile cu ceilalţi ofertanţi rămaşi în cursă şi totodatăîntocmeşte studiul de fezabilitate.8. În următoarea fază, autoritatea contractantă numeşte, prin decizie, “una saumai multe comisii de specialişti care să analizeze toate aspectele economice,financiare, tehnice şi juridice ale proiectului”. Comisiile astfel întocmite au scopul de acontinua negocierile cu ofertanţii preselectaţi până la desemnarea câştigătorului, primulclasat pe lista celor selectaţi pe baza punctajului primit funcţie de criteriile stabiliteiniţial în termeni tehnico-economici şi financiari. În paralel cu negocierile purtate,autoritatea publică trebuie să elaboreze studiul de fezabilitate (care va conţine şiinformaţii desprinse din selecţia iniţială şi din negocierile derulate cu ofertanţiiselectaţi).9. În baza rezultatelor negocierilor şi a informaţiilor cuprinse în studiul defezabilitate, autoritatea publică emite o decizie care cuprinde lista investitorilorierarhizaţi pe criteriul celei mai bune oferte din punct de vedere economic şifinanciar. Obligativitatea comunicării către ceilalţi participanţi a rezultatului selecţieirevine autorităţii publice, conform prevederilor legale. În termen de 10 zile de la125

Revista Tinerilor Economişticomunicare se primesc eventualele contestaţii, cărora li se va răspunde în următoarele10 zile calendaristice.10. După expirarea termenului legal de depunere a contestaţiilor autoritateacontractantă trece la negocierea clauzelor contractuale cu agentul privat selectat şiabia apoi la semnarea contractului de parteneriat public-privat.Argumente în favoarea recurgerii la parteneriatul public-privatÎn contextul descentralizării administrative şi financiare, tendinţă evidentă aultimilor ani, se constată o preocupare mai accentuată a reprezentanţilor statului pentrudescentralizarea serviciilor publice. Din păcate însă se constată că autorităţile locale nusunt suficient pregătite să asigure managementul unor astfel de provocări şi întâmpinădificultăţi majore în stabilirea priorităţilor în ceea ce priveşte dezvoltarea locală.În acelaşi context restructurarea economiei locale şi/sau regionale creeazăcondiţii favorabile pentru restructurarea sectorului public, urmând ca unele serviciipublice şi chiar activităţi care, până nu de mult, erau monopolul statului să fie preluatetotal sau parţial de către agenţii privaţi.Încheierea unui contract de parteneriat public-privat poate interveni în situaţiiextrem de diverse. Cea mai delicată este atunci când a fost depăşită limita legală deîndatorare a autorităţii publice în urma contractării de împrumuturi sau emiterii deobligaţiuni. Conform prevederilor legale în vigoare autorităţile publice nu mai audreptul de a contracta credite interne sau externe dacă acele cheltuieli privind serviciulanual al datoriei publice depăşesc 20 % din veniturile curente înregistrate în anul debază.Principalele motive pentru care autorităţile publice ar trebui să ia în considerareopţiunea parteneriatului public-privat se constituie în argumente pro parteneriat şi înacelaşi timp în avantaje ale recurgerii la această opţiune.În lucrarea 103 “The United States experience with outsourcing, privatizationand public private partnerships” referitoare la experienţa Statelor Unite legată departeneriatul public-privat, sunt prezentate câteva motive pentru care administraţia artrebui să recurgă la această opţiune strategică:‣ reducerea costului proiectului (partenerul privat poate accesa mai uşorîmprumuturi şi cu o rată a dobânzii mai scăzută decât cea pe care ar obţine-o instituţiilepublice într-o negociere cu o instituţie financiară);‣ lipsa de competenţă tehnică specifică a personalului din administraţie;‣ flexibilitatea mai mare a cadrului legislativ pentru firmele private (în ceeace priveşte conceperea şi derularea proiectelor în parteneriat);‣ dinamismul firmelor private faţă de schimbările mediului extern.Cu toate că în România dezvoltarea parteneriatelor între organizaţiile sectoruluipublic şi privat se află încă într-o fază incipientă, acesta este momentul în care se potîntreprinde cu maximă eficacitate măsurile necesare pentru “apropierea” sectoruluipublic de cel privat.103 The United States experience with outsourcing, privatization and public private partnerships,Seader, David L., S.U.A., 2002126

Secţiunea Management – Marketing - TurismÎn cele din urmă contractele de partenerit public-privat vor fi analizate funcţiede tipul prestaţiei agentului privat, de modalitatea de remuneraţie, de mărimeacontractului, de durata contractului etc. Indiferent de modalităţile de realizare aparteneriatului, posibilitatea de a contacta sectorul privat într-un astfel de demersdepinde în mare măsură de obiectul parteneriatului public-privat şi mai ales dedisponibilitatea şi intenţia autorităţilor publice de a se asocia cu agenţii privaţi, îndemersul lor comun de a soluţiona în colaborare probleme de interes public general şispecific.BIBLIOGRAFIE1. Androniceanu, A.Noutăţi în managementul public, Editura Universitară,Bucureşti, 20042. Revees, E.An economic analysis of public private partnerships,University of Limerick, Ireland, 20043. Ryan, R. Partnership in the public service, New Zeeland, 20014. ***5. ***6. ***Working together in financing our future – Policyframework for public private partnerships in NothernIreland, Office of Minister and Deputy First Minister,Nothern Ireland, 2003For the good of the people: using public-privatepartnerships to meet America’s essential needs, TheNational Council for Public-Private Partnerships, SUA2003O.G. nr. 16/24.01.2002 publicată în M.O. nr.94/02.02.2002aprobată şi modificată prin Legea 470/2002127

Revista Tinerilor EconomiştiGÂNDIREA DE GRUP – IMPLICAŢII ASUPRA PROCESULUI DECIZIONALAsist. univ. drd. Radu OgarcăFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaAbstract: This paper tackles the concept of groupthink and its mainimplications for the decision-making process at the firm level.In the first part of this paper we present a few famous situations thatgenerated the theoretical debates regarding the groupthink, and in theend, we discuss the situations in Romania.Key words: Groupthink, Groupthink Antecedent Conditions, Symtoms of Groupthink,Decision Makuing DefectsMotto: “…străduindu-se să nu vadă sau să nu înţeleagă orice argument care ardemonstra contrariul. Nu e simplu. Îi trebuie o mare putere de gândire şi deimprovizaţie.” (G. Orwell – “O mie nouă sute optzeci şi patru”)“Parcă ne-a luat Dumnezeu minţile la toţi”. De câte ori nu ni s-a întâmplat săauzim această propoziţie? Dar câţi dintre noi ştim că aceasta este o descriere empirică aefectelor negative ale unui fenomen îndelung studiat de psihologia şi sociologiaorganizaţională în ultimul timp, gândirea de grup (numită şi grupism sau conştiinţă degrup)?De asemenea toată lumea cunoaşte tragedia cunoscutei navete americane“Challenger”. Şi ea a fost atribuită “gândirii de grup”. Astfel în ciuda primirii unorinformaţii negative oficialii de pe nivelurile superioare au decis să meargă înainte cumisiunea. Decidenţii au fost managerii de vârf de la NASA şi din compania MortonThiokol, cea care a fabricat “aripile” solide de sprijin ale rachetei. Oficialii au avuttendinţa de a neglija şi ignora informaţiile inginerilor de la Morton Thiokol şi a altoracare atrăgeau atenţia că acele “aripi” pot funcţiona rău datorită unor condiţii detemperatură deosebit de rece. Mânaţi (sau chiar orbiţi?) de dorinţa de a asiguracontinuitatea finanţării în programul “Teacher in Space”, decidenţii au format un grupcu o puternică coeziune care a dovedit o indisponibilitate mare în a analiza faptelecontrare. Din nefericire, toţi cei şapte membrii ai echipajului au fost ucişi în exploziacare a avut loc.La fel de spectaculoase şi cu aceeaşi cauză sunt distrugerea flotei americane laPearl Harbour, distrugerea ofensivei militare din Vietnam, invazia din Golful Porcilor.În aceste trei cazuri membrii comisiilor decizionale nu au ţinut cont de informaţiile carele parveniseră atunci când ele nu coincideau cu propria lor analiză şi au desconsideratezitările şi îndoielile unora dintre membri. Ei au menţinut primele argumentedezvoltate, şi anume că flota americană este suficient de protejată la Pearl Harbour, căbombardamentele, distrugerea vegetaţiei, percheziţiile vor aduce Vietnamul de Nord lamasa negocierilor, că debarcarea în Golful Porcilor nu va întâmpina rezistenţă. În toatecazurile, în momentul procesului de luare a deciziei, a primat dorinţa de a prezervaunitatea, solidaritatea, spiritul de echipă, astfel încât, în numele armoniei, dezbaterea şidisensiunea au fost evitate, “loialitatea” faţă de grup dezvoltându-se în defavoareaeficacităţii128

Secţiunea Management – Marketing - TurismGândirea de grup poate fi abordată prin prisma conformismului în cadrul social.În vederea studierii conformismului, au fost puse la punct mai multe metode. Proceduralui Solomon Asch este, cu siguranţă, cea mai cunoscută dintre ele.Asch (1951) studiază un grup de şase participanţi, dintre care cinci complici aiexperimentatorului şi un subiect naiv, reunit într-un laborator pentru “un experimentpsihologic asupra judecăţii vizuale”. Experimentatorul îi informează că sarcina lorconstă în a aprecia comparativ lungimea unor linii. Li se arată două planşe: pe una estetrasată o singură linie (etalonul), pe cealaltă sunt trasate trei linii de lungimi diferite,notate cu 1, 2, 3. Subiecţii urmează să decidă care dintre cele trei linii este egală cuetalonul. Aceasta din urmă avea 10 inch (1 inch = 2,54 cm), iar liniile de comparaţie8,75 inch, 10 inch şi, respectiv, 8 inch. Sarcina este, prin urmare, extrem de binestructurată şi total neambiguă. Participanţii îşi rostesc aprecierile pe rând, subiectul naivfiind plasat în aşa fel încât are, de fiecare dată, posibilitatea să audă estimările pe care lefac alţi patru înaintea lui. Există 18 variante de perechi de planşe, astfel că participanţiiemit în total 18 judecăţi. Primele încercări se desfăşoară fără incidente. Compliciifurnizează în mod unanim aprecieri eronate, începând cu cea de-a şasea încercare.Subiectul naiv se trezeşte brusc în opoziţie cu întregul grup. Susţinerea unanimă decătre grup a unei judecăţi în total dezacord cu realitatea fizică îl determină pe subiectsă-şi abandoneze propria judecată şi să adere, cel puţin manifest, la norma colectivă. [1]Leon Festinger a asigurat primul cadru teoretic cercetărilor asupraconformismului. În articolul “Informal social communication” el dezvoltă o teorie afuncţionalităţii grupului social, tratând şi problemele influenţei exercitate de majoritate.Potrivit lui Festinger, grupurile tind spre consens de opinie şi spre uniformitatecomportamentală. În mod corespondent, membrii tind spre corectitudine în judecăţilepe care le fac şi spre concordanţă atitudinală şi comportamentală cu grupul. “O opinie,o credinţă sau o atitudine, scria Festinger, sunt corecte, valide şi adaptate în măsura încare sunt ancorate într-un grup care are credinţe, atitudini şi opinii similare” (Festinger,1950). Individul foloseşte aşadar, pentru a determina realitatea socială, informaţiidespre opiniile şi comportamentele celorlalţi. Atunci când constată un dezacord cugrupul, trăieşte o stare de incertitudine, iar judecăţile sale devin instabile. Incertitudinease poate reduce prin renunţarea la propria judecată şi aderarea la cea promovată demajoritate. [1]După cum este de aşteptat, conformitatea poate avea o influenţa puternică îndeciziile pe care le ia grupul. Influenţa extremă este vizibilă când apare gândirea degrup. [7] Aceasta se întâmplă când presiunile grupului conduc la o eficienţă mentalăredusă, slabă examinare a realităţii şi judecată morală laxă. Acceptarea unanimă adeciziilor este realizată în dauna calităţii lor.Gândirea de grup poate fi definită ca “deteriorarea capacităţii membrilorgrupului de a analiza obiectiv toate alternativele posibile pentru soluţionarea uneisituaţii problematice, generând decizii nerealiste şi ineficiente”. [2]Michael A. Hogg (1992) consideră că “gândirea de grup nu constituie oproprietate emergentă a proceselor de grup, ci o agregare a proceselor decizionaleindividuale defectuoase, ca răspuns la stresul individual determinat de luare deciziei”.[2]Psihologul Irving Janis, care a introdus şi a dezvoltat conceptul de gândire degrup, a intuit că rădăcina este o mare coeziune a grupului. Recent cercetările sugereazăcă grupismul poate apărea chiar atunci când grupurile nu prezintă o coeziune deosebită(De altfel, coeziunea nu ar putea fi mai degrabă consecinţa decât cauza gândirii de129

Revista Tinerilor Economiştigrup? – [3]). Problema poate să fie generată şi de o directivă a liderului care emite sau“decretează” o preferinţă anume înainte ca decizia să fie elaborată şi luată de cătregrup.[4] Pe lângă aceştia se pare că alţi factori pot fi de egală importanţă. Ei se referă lapreocuparea pentru a obţine aprobarea grupului, izolarea grupului de sursele deinformare, lipsa unor proceduri, a unor norme clare şi ferme de adoptare a deciziei degrup. În plus gândirea de grup poate fi determinată şi/sau facilitată de existenţa uneistări de tensiune, a unei presiuni în jurul situaţiei decizionale şi a decidenţilor.Importanţa unei decizii, antecedentele nefaste ale grupului, posibile repercursiuni încazul unui eşec se pot constitui în astfel de elemente de presiune.Janis oferă o listă detaliată asupra simptomelor gândirii de grup:• iluzia invulnerabilităţii;• raţionalizarea (problemelor şi contrargumentelor de neignorat li se dauinterpretări raţionale spre a fi îndepărtate);• iluzia moralităţii;• stereotipizarea celor din afară;• presiune pentru conformitate (membrii se presează reciproc să intre în rândşi să se conformeze vederilor grupului);• autocenzurarea;• iluzia unanimităţii;• protecţia mentală (unii dintre membri grupului pot adopta rolul de a “păzi”grupul de informaţii care merg în sens opus deciziilor). [5]Principalele deficienţe induse de gândirea de grup procesului decizional dintr-ofirmă sunt:• obiectivele procesului decizional transcend din sfera economicului, abunului mers al firmei spre sfera restrânsă, a interesului de grup sau chiar a interesuluiindividual, personal. Fiecare membru al grupului urmăreşte mai întâi să nu aibă desuferit, să nu fie marginalizat de grup, apoi ca grupul din care face parte să nu-şi piardăprivilegiile, statutul în cadrul firmei şi abia în final se gândeşte la bunul mers al firmei;• căutarea superficială a alternativelor decizionale. Grupul identifică una-douăalternative decizionale, din care, într-o măsură aproape hotărâtoare, se va alege variantaoptimă. Pe lângă acestea se identifică şi alte alternative, dar mai mult dintr-o necesitateprocedurală, de respectare a metodologiilor. Cele două categorii de alternativedecizionale sunt diferit tratate. Astfel pentru primele se caută argumente în favoare, întimp ce, pentru celelalte, se caută argumente pentru a fi eliminate rapid;• examinarea sumară, superficială a riscurilor variantei selectate care poateconduce uneori la concluzii eronate ce pot periclita implementarea alternativeidecizionale preferate;• în cazul unor probleme ivite la implementare, greşelile se repetă, variantadecizională selectată este în general ajustată şi nu se încearcă o reevaluare aalternativelor ignorate în prima fază;• informarea greşită în procesul decizional, obiectivul acesteia fiind maidegrabă diminuarea disonanţei cognitive la nivelul fiecărui individ decât stăpânireacognitivă a tuturor elementelor situaţiei decizionale;• procesarea selectivă şi discriminatorie a informaţiilor disponibile.În opinia noastră se mai impun cel puţin două precizări cu privire la gândirea degrup. Mai întâi este un proces neconştientizat (sau cel puţin conştientizat doar de ominoritate a grupului). În momentul în care grupul adoptă, spre exemplu, o decizie130

Secţiunea Management – Marketing - Turismdespre care, de la bun început, membrii grupului ştiu că s-ar putea să nu fie beneficăfirmei, dar care serveşte intereselor grupului sau indivizilor, nu avem de-a face cugândire de grup. De gândire de grup putem vorbi doar atunci când, la o privireretrospectivă asupra deciziei adoptate, fiecare membru poate exclama cu sinceritate,asemenea lui J. F. Kennedy, după evenimentele din Golful Porcilor: “Cum de am pututfi atât de proşti?”. De asemenea gândirea de grup nu conduce întotdeauna la o decizieproastă, însă riscul apariţiei unor decizii eronate, slab fundamentate este semnificativ,datorită nerespectării unor elemente procedurale, general valabile pentru procesuldecizional.În final, ce-ar putea preveni gândirea de grup? Liderii trebuie să fie atenţi la anu exercita presiuni nejustificate pentru un anume rezultat al deciziei, concentrându-sepe calitatea procesului decizional. De asemenea ar trebui chiar să stabilească normecare să încurajeze şi să recompenseze pe dizidenţii responsabili. Pe lângă acestea, celpuţin în teorie, sunt formulate şi alte direcţii de acţiune care pot contracara gândirea degrup:• grupuri paralele care să dezbată aceeaşi temă;• stimularea gândirii critice, desemnându-se un “avocat al diavolului”;• evaluarea deciziei grupului de către persoane ce nu au luat parte la discuţii;• divizarea periodică a grupului în subgrupuri care să lucreze la diferiteprobleme;• invitarea periodică a unor outsideri la dezbaterile grupului. [6]În România, la nivelul managementului firmelor, gândirea de grup este ochestiune aproape necunoscută. Nu înseamnă însă că fenomenul în sine nu este prezentîn firmele româneşti. Stilul autoritar specific directorilor menţinuţi din perioadaanterioară anului 1989 dar şi noilor patroni, lipsa de iniţiativă, inhibiţiile, comoditateasalariaţilor, culturile organizaţionale existente înainte de 1989 care în multeîntreprinderi nu au fost schimbate în liniile lor fundamentale, climatul social generalexistent înainte de 1989 dominat de teamă, lipsă de implicare, conformism, suntelemente favorizante pentru existenţa fenomenului gândirii de grup. Cartea lui Orwell,din care am extras motto-ul materialului, ne poate oferi argumente subtile în acest sens.BIBLIOGRAFIE1. Boncu Şt. Psihologia influenţei sociale, Editura Polirom, Iaşi, 20022. Chelcea S.Iluţ P.Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică,Bucureşti, 2003.3. De Visscher P. Dinamica grupurilor, Editura Polirom, Iaşi, 2001Neculau A.4. Ionescu Gh.Gh.şi colectivManagement organizaţional, Editura Tribuna Economică,Bucureşti, 20015. Janis I. L. Groupthink, după Barry M. Staw – PsihologicalDimensions of Organizational Behavior, MacMillanPublishing Company, 1991.6. Jennings D.Wattam S.Decision Making. An integrated approach., PitmanPublishing, London, 19947. Johns G. Comportament organizaţional, Editura Economică,Bucureşti, 1998131

Revista Tinerilor EconomiştiFORMELE „ALTERNATIVE” DE TURISM ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂLect. univ. dr. Ruxandra-Gabriela ALBULect. univ. dr. Sanda CONSTANTINFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea Transilvania din BraşovAbstract: This paper has the purpose of defining `Alternative Tourism`.The different tourism types are characterized by the experiences thattourists want to share; such are the cases of the community-basedtourism, nature based tourism, ecotourism or sustainable tourism. The`Alternative Tourism` is a viable alternative for the sustainabledevelopment at the regional level. Tourists are looking for an `alternativetourism`, more personal and authentic. Under the alternative tourismconcept we can find a series of classifications and types of tourism. Whatcharacterizes the concept of `Alternative` is the existence of small ormedium companies, created by families or friends, the concern for thepeople and the environment and the possibility to obtain more benefits forthe host communities.Key words: tourism, alternative tourism, community based tourism, nature basedtourism, ecotourism, pro-poor tourism, sustainability.Turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, fiind prezent atâtîn viaţa economică cât şi în cea socială, participând astfel la progresul general, fiind unpilon potenţial al dezvoltării durabile.Programele Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) prevăd pentru anul2010 o creştere a numărului de turişti cu circa 77%, estimându-se un număr de 937milioane de turişti faţă de 528 milioane de turişti în anul 1994; dintre aceştia 51%, adică476 milioane, se vor îndrepta spre Europa, 107 milioane fiind interesaţi şi de estul şicentrul Europei. Uniunea Europeană reprezintă astăzi principala zonă turistică din lumecu aproape 50% din totalul sosirilor de turişti internaţionali, iar aderarea României laUniunea Europeană este condiţionată şi de integrarea ei din punct de vedere turistic.Locul turismului în dezvoltarea durabilă este dat de rolul acestei activităţieconomice care vinde mediul fizic şi uman ca produs al său. Turismul este una dintreindustriile care trebuie să se implice în dezvoltarea durabilă, ca industrie a resurselor,dependentă de potenţialul natural şi antropic, de moştenirea culturală a societăţii.Turismul vinde aceste resurse ca pe nişte părţi ale produsului său, dar în acelaşi timpîmparte anumite resurse cu alţi utilizatori, printre care comunităţile locale trebuie săocupe unul dintre rolurile principale. Este esenţial ca turismul să fie activ în problemeledezvoltării durabile şi să coopereze cu alte industrii în asigurarea calităţii şi longevităţiiresurselor pe care se bazează întreaga activitate turistică. Dezvoltarea durabilă în turismeste o necesitate, iar legătura între turism şi mediu este mult mai puternică decât încazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte economice, sociale sauecologice negative iar contracararea acestora nu se poate realiza decât printr-unmanagement profesional care să atragă în procesul decizional toţi factorii implicaţi îndezvoltarea turismului.132

Secţiunea Management – Marketing - TurismFormele alternative de turism sunt considerate, aşa cum reiese şi din denumireaacestora, alternative viabile de dezvoltare turistică durabilă pentru o anumită regiune,ţară etc.1. Turismul orientat spre comunităţile locale “Community-based tourism”(CBT).Această formă de turism are ca principal obiectiv implicarea comunităţilorlocale în toate activităţile turistice care sunt desfăşurate într-o anumită regiune sauidentificarea acelor regiuni în care turismul poate deveni o sursă de prosperitatea pentrucomunitate. Scopul acestui gen de turism este pe de-o parte maximizarea beneficiilorpopulaţiei gazdă, datorate turismului (sociale, economice, culturale etc.) şi pe de altăparte minimizarea efectelor negative asupra populaţiei rezidente şi a mediului îngeneral, care pot apărea în urma unei dezvoltări necontrolate a activităţilor turistice.Prin această formă de turism se propune înlăturarea repartizării inechitabile acâştigurilor provenite din turism între actorii implicaţi în acest gen de activitate,industria turistică, turiştii şi populaţia gazdă. Din păcate, de cele mai multe ori,populaţia gazdă nu are nimic de câştigat de pe urma exploatării resurselor turisticeexistente într-o anumită regiuneÎn literatura de specialitate se vorbeşte de aşa numitele „pierderi” de capitalapărute într-o anumită regiune turistică. Veniturile directe reprezintă aceea parte asumelor cheltuite de către turişti care rămâne în regiune. Un studiu recent, realizat înThailanda, a atras atenţia asupra faptului că 70% din banii cheltuiţi de către turişti înaceastă ţară părăsesc Thailanda prin intermediul tour-operatorilor străini, companiiloraeriene, hotelierilor, importatorilor de băuturi şi produse alimentare etc. Aceleaşisituaţie există şi în alte regiuni considerate ca făcând parte din “lumea a treia” cum ar fiIndia şi Caraibe, unde aceste “pierderi” se ridică la 40% şi respectiv 80% din veniturilerealizate din turism [WTO, 2002].În planificarea, dezvoltarea şi gestionarea unui turism durabil la nivel regionaleste recomandabilă existenţa unui parteneriat între industria turistică reprezentată prinproprietarii firmelor din domeniul turismului, mediul înconjurător, comunitatea locală,diferitele grupuri de interese, liderii locali şi autorităţile locale. Acest parteneriat vadetermina dezvoltarea unui turism durabil şi eficient, care să conducă la creştereacalităţii vieţii comunităţilor locale, asigurând totodată protejarea mediului înconjurătorşi a resurselor turistice precum şi beneficii rezonabile industriei turistice.Dintre posibilităţile de dezvoltare ale unei regiuni, turismul reprezintă oalternativă demnă de luat în considerare. Pentru a stabili dacă regiunea are acelecaracteristici necesare lansării unei strategii de dezvoltare turistică, este necesar săanalizăm care sunt particularităţile ofertei turistice ce caracterizează o anumitădestinaţie turistică potenţială. Tipurile de capital de care dispun, în general regiunilesunt prezentate în figura 1.Termenul de capital este în general asociat cu resursele naturale şi financiare. Încontextul, asigurării dezvoltării durabile, comunităţilor li se asociază diferite tipuri decapital care trebuie luate în considerare ori de câte ori se pune problema strategiilor dedezvoltare turistică durabilă aplicabile într-o anumită regiune. Aceste tipuri de capitalsunt: capitalul natural, uman, social şi antropic (infrastructura), care creează capitalulgeneral al unei anumite regiuni, care trebuie analizat cu atenţie atunci când se doreştealegerea unei strategii de dezvoltare a regiunii (inclusiv strategia de dezvoltareturistică).133

Revista Tinerilor EconomiştiPentru a avea o piaţăturistică viabilă, o anumităcomunitate trebuie să analizezecare sunt elementele sistemuluituristic care caracterizeazăregiunearespectivă.Componentele sistemuluituristic, la nivel de comunitatesunt: atracţiile turistice,serviciile turistice, infrastructuragenerală, ospitalitatealocalnicilor şi eforturile depromovare a regiunii.În momentul în care sehotărăşte că o anumită regiunepoate fi dezvoltată turistic iarcomunitatea poate fi implicată înacest proces de dezvoltare, apare problema alegerii celei mai adecvate strategii care săducă la obţinerea succesului dorit.Cele mai importante componente ale sistemului turistic la nivelul comunităţiilocale sunt:♦♦♦CapitalnaturalCapitaluman şi socialHrană,Apă,Metale,Lemn,EnergieResurse naturaleClădiri,Echipament,Informaţii,InfrastructurăMaterial antropicSănătate,Educaţie,AbilităţiPopulaţiaFamilie,Vecini,Comunitate,GuvernPescuit şi vânătoare,Soluri fertile,Apă epurată,CO 2 ?OxigenInterdependenţeRelief,Peisaj,Zile însorite,Faună,VegetaţieServiciileFrumuseţi naturalefurnizate de ecosistemAtracţiile turistice: reprezintă elementul de bază pe care trebuie să sesprijine produsul turistic al unei anumite comunităţi. Acestea includpotenţialul natural, cultural, oportunităţile de petrecere a timpului liberşi de distracţii etc.Serviciile turistice şi infrastructura sunt elemente esenţiale pentruatragerea unui număr mare de turişti şi mai ales pentru realizarea unuiturism de calitate. Acestea se referă la deţinerea unui spaţiu excedentar,confortabil, care să permită într-o primă fază cazarea în gospodăriiproprii, până la dezvoltarea unor structuri independente de cazare, străziasfaltate, accesibilitate în regiune, spaţii de parcare. etc.Ospitalitatea localnicilor. Turiştii trebuie să se simtă bine în regiunileunde aleg să îşi petreacă vacanţele. Eforturi substanţiale trebuiedirecţionate spre asigurarea pregătirii şi perfecţionării celor carelucrează în turism, indiferent dacă sunt simplii angajaţi sau proprietaride pensiuni turistice.♦ Comunitatea are de asemenea nevoie de acţiuni de promovareadecvate, care să ajute la popularizarea ofertei sale turistice, a zonei şila atragerea potenţialilor turişti.Comunităţile locale trebuie să-şi concentreze atenţia pe nevoile turiştilor aflaţiîn regiune şi să le satisfacă într-o măsură cât mai mare. Acest lucru se poate realiza cuuşurinţă în cadrul destinaţiilor deja consacrate, care dispun de o bază materială adecvatăactivităţilor turistice, dar este dificil de realizat în cadrul unor noi destinaţii, care nudispun de o infrastructură turistică corespunzătoare cerinţelor turiştilor. Acesteneajunsuri pot fi însă suplinite de amabilitatea şi ospitalitatea oamenilor care trăiesc încadrul comunităţilor locale. Desigur aceste calităţi, vor fi recunoscute şi apreciate decătre turişti, care vor reveni aducând în regiune şi alţi cunoscuţi, rude sau prieteni.CapitalantropicFigura 1. Tipurile de capital de care dispuncomunităţile locale134

Secţiunea Management – Marketing - TurismAlegerea turismului ca o componentă a unei viitoare strategii de dezvoltarenecesită într-o primă fază o analiză de impact a viitoarelor activităţii turistice asupramediului socio-cultural, economic sau asupra mediului natural.Există multe regiuni în România, care dispun de un potenţial turisticremarcabil, dar care în lipsa unei iniţiative concrete prin care să se iniţieze proiecte înaceastă direcţie, nu pot valorifica această mare oportunitate care ar aduce prosperitaterespectivelor regiuni şi implicit locuitorilor acestora.2. TURISMUL ORIENTAT SPRE NATURĂ(„NATURE-BASED TOURISM”) ŞI ECOTURISMUL.Mediul este mijlocul şi modul în care sedesfăşoară turismul, calitatea acestuiaputând favoriza sau defavoriza activităţileturistice. În figura 2 este prezentatăschematic legătura dintre mediulînconjurător, economia locală şi turism.Tipologiile variate de turiştidemonstrează faptul că există diferenţe înceea ce priveşte aprecierea factorilor demediu şi ponderea pe care aceştia o au îngradul de satisfacere a turiştilor. Totuşi,cercetări empirice, demonstreazăimportanţa deosebită pe care un mediunealterat o are în practicarea unui turismde calitate.Ecoturismul îşi are începuturile în America de Nord, la mijlocul anilor 1980,ca urmare a dezvoltării turismului în locuri cu natură sălbatică, în locurile cele maifragile şi mai retrase ale planetei. Cuvântul ecoturism se află în atenţia multor agenţii deturism care sunt în căutare de noi idei pentru evadări active în mijlocul naturii. Foartemulţi turişti sunt atraşi de aventura pe care o asociază cu zonele naturale izolate. Alţiturişti încurajează practicile de conservare a zonelor sensibile din punct de vedereecologic, utilizând profitul pentru a schimba, prin educaţie, atitudinile oamenilor şipentru a contribui la dezvoltarea comunicaţiilor locale.Cele două categorii de factori esenţiali care afectează calitatea mediului sunt:factori subiectivi – cauzaţi de activităţi umane şi factori obiectivi – rezultaţi dinmanifestarea unor fenomene naturale nefavorabile.Spre deosebire de rezultatele nocive pentru mediu, generate de alte activităţieconomice turismul are o contribuţie semnificativă nu numai la stoparea degradăriicadrului natural, dar şi la protejarea mediului prin adoptarea unor reglementari specificeîn domeniu. Atracţia turistică este dependentă de componentele mediului ambiant(siturile arheologice şi istorice, monumente de arhitectură şi artă, resurse naturale defactură balneară, relieful, reţeaua hidrografică, peisajul etc.). Condiţia primordială dedesfăşurare şi dezvoltare a turismului o constituie ocrotirea şi conservarea mediuluiambiant.Protecţia patrimoniului turistic şi a mediului înconjurător este influenţată într-ofoarte mare măsură şi de conştiinţa ecologică a populaţiei şi a sentimentului de respectşi dragoste pentru natură, pentru monumentele de artă şi arhitectură, pentru locurileistorice create de-a lungul timpului.135Succesul strategieide dezvoltareturisticăCalitateamediuluiînconjurătorSatisfacereanevoilorturiştilorFigura 2. Relaţia dintre mediulînconjurător, economia locală şiturism

Revista Tinerilor Economişti3. Turism durabil (Sustainable Tourism)Turismul durabil (figura 3)presupune asigurarea durabilităţiituristice în sens larg, cu cerinţeasemănătoare celor din alte domeniieconomice, privitoare la protejareamediului înconjurător şi apatrimoniului cultural existent într-oanumită regiune.Turismul orientat sprenatură cuprinde activităţile deturism durabil legate de natură directsau indirect, cu scop de realaxare,Figura 3. Relaţia dintre turism durabil,turism orientat spre comunităţile locale,turism orientat spre natură şi ecoturismdescoperire, aventură (de exemplu: călărit, ciclism în pădure,drumeţii montane etc.)Ecoturismul este o formă de turism orientat spre natură, motivaţia turistică fiindlegată de un proces de învăţare privind aprecierea şi conservarea naturii. Acesta estespecializat, practicat în grupuri mici, discret, “educativ”, având în vedere conservarea şireturnarea beneficiilor spre comunităţile locale (resurse naturale).4. Turismul „pentru ajutorul populaţiei sărace” PPT (Pro-poor tourism)Turismul „pentru săraci” PPT („Pro-poor tourism”) îşi propune să creascăbeneficiile nete ale populaţiei sărace, rezultate din activităţile turistice desfăşurate înanumite regiuni cu potenţial turistic ridicat şi să asigure prin promovarea şi dezvoltatreaturismului reducerea sărăciei. Strategiile care însoţesc PPT-ul îşi propun facilitareaobţinerii beneficiilor economice, creşterea nivelului de trai, participarea la procesul deluare a deciziilor pentru populaţiile sărace ale lumii. Nu am optat pentru traducerea înlimba română a termenului de “pro-poor tourism” deoarece traducerea acestui termen(“turismul pentru săraci”) ar putea crea confuzii în ceea ce priveşte scopul şi esenţaacestei strategii turistice. Iniţiativa PPT nu se referă la încurajarea formelor de turismsocial, cu menirea de a creşte posibilităţile populaţiilor cu venituri mici de a practicaturismul, ci la acele populaţii care trăiesc în anumite regiuni dezvoltate din punct devedere turistic dar care paradoxal se află la limita sărăciei.PPT nu este considerat formă propriu-zisă de turism şi s-a născut datoritădiscrepanţelor sesizate între excentricitatea unor destinaţii turistice de lux şi nivelul deviaţă scăzut al majorităţii populaţiei rezidente în unele dintre aceste destinaţii. Acestgen de turism îşi propune să evidenţieze posibilităţile prin care turismul poate devenibenefic pentru populaţiile foarte sărace. Realizarea acestui deziderat reclamăparticiparea diferiţilor factori de decizie (actori) implicaţi în dezvoltarea turismului şianume: companii turistice, guvern, ONG -uri, asociaţii caritabile şi comunităţile locale.Obiectivele internaţionale au ca deziderat reducerea la jumătate a numărului deoameni care trăiesc în prezent în sărăcie (persoanele care trăiesc cu mai puţin de 1$ pezi) până în anul 2015. Acest deziderat poate fi atins prin lansarea unor strategii care săaibă ca principal obiectiv diminuarea sărăciei prin stimularea creşterii economice azonelor defavorizate ale lumii. Turismul poate să constituie o sursă importantă decreştere; el influenţează stilul de viaţă şi nivelul de trai al multor populaţii aflate înzonele turistice ale lumii.Totuşi reducerea sărăciei nu reprezintă, în mod obişnuit, una dintrepreocupările principale ale factorilor de decizie din turism.136Turism durabilTurism orientat spre comunităţile localeTurism orientat spre naturăEcoturism

Secţiunea Management – Marketing - TurismPPT este definit ca fiind turismul care generează beneficii nete săracilor.Aceste beneficii pot fi sociale, ecologice sau culturale. În această definiţie nu seprecizează cu exactitate cum se realizează distribuţia beneficiilor provenite din turism.În această ordine de idei nu putem vorbi de PPT decât în situaţia în care populaţiasăracă dobândeşte beneficii nete de pe urma turismului, chiar dacă în realitate populaţiabogată câştigă mult mai mult comparativ cu săracii. Principala preocupare a PPT-uluitrebuie să fie favorizarea şi încurajarea obţinerii acestor beneficii de către săraci şi nudezvoltarea cantitativă (ca dimensiune) a acestui nou sector [Nicanor, 2001].PPT, nu reprezintă un produs turistic nou, ci un nou mod de abordare afenomenului turistic. Acesta include o multitudine de grupuri de interese care opereazăatât la nivel micro cât şi macroeconomic: guvernul, sectorul privat şi societatea civilă şinu în ultimul rând “săracii” care au dubla calitate de producători şi factori de decizie.Iniţiativa PPT propune două caracteristici cheie ale creşterii bunăstăriipopulaţiei prin turism, creşterea cererii pentru bunuri şi servicii oferite de cătrepopulaţie şi creşterea resurselor la care aceştia au acces. Prin contrast, formeletradiţionale de turism, se asociază de cele mai multe ori cu limitarea accesului la resursepentru populaţiile locale (în special terenurile, pământurile). Din acest punct de vederePPT, reprezintă o formă clară de turism durabil, care are ca principal obiectivreducerea sărăciei. In acelaşi timp strategiile de dezvoltare turistică durabilă nu trebuiesă piardă din vedere nici aspectele legate de gestionarea echitabilă a resurselor învederea reducerii sărăciei. Recunoaşterea oamenilor săraci ca o componentă legitimă înprocesul de luare a deciziilor legate de viitorul destinaţiilor turistice, însoţită deschimbarea atitudinilor factorilor de decizie din domeniul public sau privat vor duce laobţinerea unor importante beneficii cu influenţă şi semnificaţie pe termen lung.BIBLIOGRAFIE1. Buttler R.W. Tourism, Environment and Sustainable Development,Environmental Conservation, 19912. Nicanor N. Practical Strategies for Pro-Poor Tourism, London, 20013. *** World Tourism Organisation, 2002137

Revista Tinerilor EconomiştiPRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE PIEŢELOR DE TRANSPORT ÎN CURS DE LIBERALIZAREdrd. Bocean AndreeaFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaAbstract: The main aim of this paper is to underline the features of thenational transport markets during liberalization process. Liberalization ofnational transport markets, to permit easy entry and exit, and opencompetition on the basis of costs that reflect externalities as well as marketvalues, is partially underway in many countries. It has yielded good initialresults, and needs to be deepened and extended.Key words: Liberalization of national transport market, accessibility, externalitiescosts.Liberalizarea iniţiativelor a fost o decizie luată de majoritatea ţărilor la sfârşitulanilor 1980 şi apoi s-a extins în anii 1990. Dacă aceşti 20 de ani au fost în principal operioadă de liberalizare a pieţelor de transport naţional, perioada care a urmat a fost unade deschidere a pieţelor la nivel regional şi internaţional. Politicile de transport şiinvestiţiile în acest sector trebuie în prezent analizate în context regional.Având în faţă perspectiva unor schimbări majore, sarcina principală pentruguverne şi societăţi va fi aceea de a se asigura că deciziile luate sunt cele mai bune datefiind circumstanţele naţionale şi internaţionale, şi că eficienţa câştigată nu va fi alteratăde consecinţele negative ale transformărilor implicate. Au fost identificate şasedimensiuni principale ale construcţiei pieţelor liberalizate, fiecare din acestea putând ficauza unui eşec dacă nu sunt corect aplicate: intrările şi ieşirile, principiile de stabilire apreţurilor, accesibilitatea, logistica, externalităţile, managementul infrastructurii.1 Intrările şi ieşirileUnele pieţe sunt mai bine organizate când există ofertanţi unici pentru serviciiexclusive (este cazul serviciilor de transport urban de pasageri), iar pe altele estenecesar să se manifeste competiţia deschisă (cum este cazul majorităţii serviciilor careasigură transportul mărfurilor). Dar experienţa mondială aduce dovezi puternice alemeritelor minimizării cererilor care trebuie îndeplinite de noii intraţi pe aceste pieţe înceea ce priveşte toate aspectele industriei serviciilor de transport, ca de altfel şi defacilitarea unei ieşiri facile în caz de eşec. Cerinţele de intrare pot fi în mod normallimitate la cele esenţiale de siguranţă şi de respectare a standardelor de mediu,competenţă profesională şi siguranţă financiară, dar trebuie foarte bine delimitate şimenţinute. Capacităţile de reglementare şi de stabilire a procedurilor de urmat în multeţări în curs de dezvoltare sau în tranziţie trebuie întărite şi menţinute la anumitestandarde stabilite pe plan internaţional, dar procesul trebuie să fie astfel conceput încâtsă nu aibă consecinţe negative grave asupra acestora.Multe din reglementările care există în Statele Unite, Europa şi multe alte ţăriau dus la reducerea obstacolelor la intrarea pe piaţă dar există multe economii întranziţie sau în curs de dezvoltare în care intrările şi ieşirile de pe piaţă prin faliment au138

Secţiunea Management – Marketing - Turismîncă nevoie de simplificare, luarea unor asemenea decizii devenind un pas important încrearea unei pieţe competitive de transport.Introducerea unor formalităţi corecte de intrare şi ieşire de pe piaţă la nivelregional şi internaţional va constitui una din problematicile anilor care vor urma.Începând din 1997/1998 operatorii de transport aerian şi cei rutieri de marfă din UE audrept de operare pe întreg teritoriul acesteia; în 1998 operatorii de transport rutier demărfuri din Canada au obţinut pentru prima dată drepturi limitate de a se ocupa deexpediţii pe teritoriul SUA. În domeniul transportului aerian, Australia şi NouaZeelandă au creat Piaţa Unică Aviatică iar în 1999 o decizie similară a fost luată deţările din Africa. Trebuie să se ajungă la un echilibru pe o piaţă regionalădeschisă,având asigurarea că ţări cu costuri reale scăzute pot beneficia de acest atu încompetiţia dintre ele, şi în acelaşi timp, să se evite denaturarea standardelor de intrarestabilite de legislaţiile diferite ale fiecărei ţări.Lipsa unor standarde unificate într-o ţară se adaugă adeseori la complexitateacreării unei pieţe regionale realmente deschise. Experienţa europeană în acordarea unordrepturi de cabotaj între ţări va conduce din fericire la o schimbare din ce în ce maimare a unor asemenea drepturi la nivel internaţional.Crearea unei pieţe regionale deschise este şi mai dificilă când ţările implicatese situează la nivele de dezvoltare economică şi socială foarte diferită, aşa cum a fostcazul Mexicului în NAFTA, sau a ţărilor candidate la aderarea în UE. Pătrundereacamioanelor mexicane pe teritoriul Statelor Unite este şi în prezent supusă unorrestricţii mult mai mari decât s-a intenţionat la început, datorită dificultăţilorîntâmpinate de acestea în asigurarea unor standarde de siguranţă satisfăcătoare şi anecesităţii de a obţine acordul privind respectarea normelor de securitate de laautorităţile federale sau statale implicate. Fostele ţări comuniste din Europa de Estîntâmpină şi ele greutăţi în dezvoltarea unor servicii internaţionale de transport rutiercare să poată intra în competiţie cu cele din vest. Au loc eforturi deosebit de susţinutede aducere a serviciilor acestor ţări la standardele şi performanţele necesare pentru a ficompetitive la nivel internaţional.S-a răspândit cu repeziciune credinţa că serviciile de transport sunt mai bineorganizate în sectorul privat, iar aceasta contribuie la transformarea competiţiei dinindustria transporturilor într-una efectivă. Multe ţări sunt de asemenea puternicinteresate de atragerea investitorilor privaţi în aceste servicii şi în infrastructură, pentrua reduce povara asupra bugetului guvernamental. Chiar şi în ţările în care statul exercităo putere destul de puternică în toate sectoarele economice, transportul rutier de mărfurişi asigurarea transportului cu autobuzul între diferite localităţi, şi chiar unele servicii detransport urban sunt din ce în ce mai mult oferite de sectorul privat aşa cum se întâmplăîn India, China şi multe dintre ţările fostei URSS. Se preconizează că majoritatea căilorferate şi a liniilor aeriene din America Latină vor fi deţinute de companii private înviitorul apropiat, iar acest val al privatizării se întinde deja destul de rapid în Africa şi înţările Europei de Est; în Asia de Est unele companii reprezentative au fost dejaprivatizate şi au loc experimente importante în acest domeniu, de exemplu în China,pentru transportul pe calea ferată şi cel aerian.Când intră în discuţie fuziunile, consolidările, alianţele şi expansiunilediverselor firme, trebuie luate măsuri anti-trust la nivel regional şi naţional, şi analizatecu mare atenţie propunerile privind realizarea noilor structuri pentru asigurarea uneicompetiţii constructive între operatori. Autorităţile publice trebuie să menţinăsupravegherea atentă a operatorilor diferitelor servicii de transport şi să reacţioneze139

Revista Tinerilor Economiştiprompt atunci când aceştia utilizează practici neloiale pentru a împiedica pătrundereaunor noi competitori pe piaţă. Un domeniu care are nevoie de o atenţie deosebită înunele din ţările cu venituri medii este crearea unei mai bune coordonări între diverseleagenţii care să ducă la adoptarea unor decizii mai bine fundamentate pentru depăşireagraniţelor deja trasate în industria respectivă şi la combinarea diferitelor moduri detransport şi a serviciilor oferite de acestea, la care să se adauge serviciile de comunicaţiespecifice care au devenit disponibile la nivel mondial.2 Principiile de stabilire a preţurilorUn ţel major al liberalizării pieţelor serviciilor de transport naţional în ultimaparte a secolului trecut a fost înlocuirea controlului guvernamental asupra preţurilor cuo formare a acestora datorită acţiunii forţelor normale care acţionează pe piaţă, adică lapresiunea competitorilor şi a substituenţilor. Controlul public care a devenit necesarcând posibilităţile de alegere erau reduse iar operatorii de transport deţineau adeseorimonopolul pe plan local a tins mai degrabă să exercite constrângeri asupra inovaţiilor şiîmbunătăţirilor. Reglementarea directă a preţurilor este posibilă numai în cazuri demonopol când este posibilă şi uneori este dorită menţinerea unor preţuri sub costuri.Din ce în ce mai mult este agreată ideea că acordarea de subvenţii pentru anumiteservicii publice necompetitive nu este o soluţie. Compensări şi subsidii ar trebuiacordate numai operatorilor care desfăşoară contracte în mod competitiv pentruîmbunătăţiri tehnice sau tehnologice şi nu pentru subvenţionarea preţurilor sau apierderilor înregistrate.O piaţă de transport liberalizată înseamnă mai mult decât pur şi simplu biletede trecere, care să acopere transportul efectuat de diferiţi transportatori sau scrisori detrăsură unice. Este de asemenea necesar ca preţurile pentru utilizarea infrastructuriipublice să reflecte în mod corect costurile (inclusiv pe acelea ale externalităţilor maiales ale poluării, congestiei traficului şi accidentelor cauzate) dacă competiţia devineprimordială în determinarea consumatorului la alegerea celui mai eficient mod detransport pentru un transport cu cerinţe particulare. Aceste principii trebuie să fieaplicate în mod asemănător în întreaga piaţă. Având în faţă problemele ridicate deexistenţa unei pieţe de transport unice europene şi fiind preocupată de stimularea uneicompetiţii intermodale mai efective, Comisia UE a făcut muncă de pionierat pentruobţinerea unui set de principii de bază pentru stabilirea preţurilor, având în vedere înprincipal utilizarea infrastructurii. Principii de bază asemănătoare sunt acceptate în modgradual în ţările în curs de dezvoltare care le-au transformat în obiective de atins.Anii care vor urma vor fi martorii aplicării practice a acestor principii pe seamacărora s-a discutat foarte mult dar care au fost puţin utilizate, din motive foarte variateprintre care unele tehnologice. Primul dintre aceste motive este acela că revoluţiainformatică a generat mijloacele electronice care fac posibilă reflectarea mai precisă acosturilor în preţurile calculate pentru timpul şi locaţia utilizată, conform specificuluitransporturilor. Al doilea, este acela că utilizatorii şi consumatorii vor fi atât deobişnuiţi prin intermediul comerţului electronic, cu preţurile flexibile, de tip licitaţie alebunurilor şi serviciilor încât vor accepta mult mai rapid decât până acum ideea, deexemplu, de a plăti în plus pentru evitarea congestiilor în trafic. Experimentele dinprezent care au în vedere decongestionarea traficului rutier de exemplu prin transportulcamioanelor pe anumite porţiuni de drum cu ajutorul vagoanelor pe căile ferate se vorextinde. Este foarte probabil ca generaţia care va urma să aplice în mod constant acestepractici care în prezent sunt considerate experimentale.140

Secţiunea Management – Marketing - TurismÎn viitorul apropiat se aşteaptă ca taxele percepute asupra vehiculelor de maretonaj să fie cât mai apropiate de valoarea costurilor reale care le sunt atribuite, inclusivexternalităţile. Comisia UE a elaborat deja un plan care are în vedere aplicarea uneibaze de calcul comune pentru stabilirea costurilor utilizării infrastructurii pentru toatemodurile de transport tradiţionale: rutier, feroviar, aerian şi portuar. În ceea ce priveştetransportul rutier, preocuparea principală trebuie să aibă în vedere costurile implicate deinfrastructură şi congestia traficului. Aceste cheltuieli ar putea fi colectate cu ajutorulsistemului existent al eurovignetelor, dar el poate fi îmbunătăţit prin intermediulmijloacelor electronice, fie folosind tehnologia microundelor în care unităţi situate labordul mijloacelor de transport comunică cu echipamentele situate de-a lungulautostrăzilor, sau, alternativ, poziţionarea prin satelit, sistemele de navigaţie şi GSM încare se comunică cu un satelit sau un telefon mobil pentru efectuarea plăţilor. Urmarealogică a acestor măsuri va fi distribuirea asupra cheltuielilor a costurilor altorexternalităţi, mai ales ale poluării. Se aşteaptă ca aceste sisteme să devină operabile lanivelul UE începând din 2005.Cele mai recente cercetări privind repartizarea externalităţilor asupra costurilorserviciilor de transport au în vedere utilizarea veniturilor adiţionale pentru diminuareaimpozitelor plătite de angajatori pentru personalul utilizat, acesta fiind considerat unuldintre cele mai distorsionante elemente ale sistemului modern de stabilire a taxelor.Distribuirea veniturilor adiţionale rezultate din plata de către operatorii de transport acosturilor externalităţilor este o problemă majoră de rezolvat în anii care vor urmaintroducerii acestui sistem.3 AccesibilitateaSute de milioane de oameni în special în ţările în curs de dezvoltare dar şi încele mai bogate rămân în afara economiei moderne, fie ca rezultat al neglijăriiîntreţinerii infrastructurii publice, a localizării în zone greu accesibile, şi încă, în unelecazuri, datorită absenţei unei infrastructuri de transport minime. Sistemele de taxelocale depăşite şi diferitele tulburări care afectează legea şi ordinea în multe regiuni ducla supunerea călătorilor şi a cărăuşilor la numeroase opriri şi inspecţii legale, semilegalesau ilegale. Unele ţări care îşi menţin în continuare graniţele închise suferă datorităizolării şi a discriminărilor monopolistice din partea vecinilor lor.În timp ce transporturile liberalizate şi desfăşurate în cele mai bune condiţii nuating în comunităţile mai izolate timpul standard care se atinge în coridoarele cu opopulaţie densă este evident că ele pot fi îmbunătăţite radical pentru a atinge o vitezănormală de desfăşurare , modificările care pot interveni în aceste situaţii putând fispectaculoase. Multe zone şi oamenii care le populează ar putea beneficia substanţial depe urma unei mai raţionale distribuţii a fondurilor bugetare care sunt deja direcţionatecătre transporturi. Pentru a ajuta la obţinerea unui progres real în acest domeniu, multeguverne ar trebui să urmeze exemplul firmelor care şi-au stabilit “ţinte deaccesibilitate”. Cooperarea între ţări privind transportul în regiunile relativ izolate, cumsunt Asia Centrală şi Caucazul, Nord Estul Asiei, părţi din Africa, s-a îmbunătăţit, elefiind asistate de UNCTAD şi alte organisme regionale. Faptul că, cu costuri relativscăzute datorate Internetului, chiar şi cele mai izolate zone ale lumii pot acum pentruprima dată să participe direct la licitaţii desfăşurate oriunde în lume ar trebui săgenereze presiuni puternice pentru îmbunătăţirea deplasării fizice a mărfurilor.Îmbunătăţirea infrastructurii şi a standardelor legale de bază trebuie totuşi să fiesprijinită şi de măsuri care să ducă la creşterea calităţii prestaţiilor furnizorilor de141

Revista Tinerilor Economiştiservicii şi este foarte evident că acest lucru poate fi realizat prin realizarea uneicompetiţii reale între operatori. Temerile anterioare dereglementării serviciilor detransport nu s-au dovedit în general justificate iar aplicarea lor ar fi condus la creştereaizolării unor zone; anterior adoptării acestui pachet legislativ serviciile de transportferoviar sau aerian subvenţionate tindeau să fie substituite cu servicii mai economice,cum erau cele oferite de căile ferate de scurtă distanţă, transportul cu avioane mici, cuautobuzul, etc.Pe de altă parte, în timp ce ameninţarea competiţiei are cu siguranţă un cuvântde spus, analizele rezultatelor actuale ale pieţei liberalizate a transporturilor tind să aratecă, cel puţin atunci când există mai mult de trei sau patru cărăuşi pe o rută, preţul plătitde clienţi este mai scăzut. Pe viitor trebuie găsite moduri originale pentru creştereacompetiţiei dintre serviciile de transport în zonele mai puţin accesibile: de exemplu încazul în care o ţară este dependentă de un singur sistem de căi ferate ar putea fi aplicatăideea europeană de a liberaliza concesionarea acesteia asigurând astfel prezenţa maimultor operatori pe piaţă. Transportul rutier al mărfurilor ar trebui încurajat ori de câteori acest lucru este posibil. Utilizarea unor terminale deschise care să fie împărţite întremai mulţi operatori trebuie sprijinită.De esenţa inaccesibilităţii rămâne totuşi faptul că multe rute vor rămâne foartepuţin exploatate cel puţin în viitorul apropiat. Acolo unde există cerere numai pentru unsingur operator, sau mai mulţi operatori îşi desfăşoară activitatea la tarife fixate decomun acord, sau preţurile de intrare sunt prea ridicate pentru a împiedica pătrundereaunui nou operator pe piaţă, trebuie monitorizate cu mare atenţie performanţele pieţei şitrebuie asigurate în acelaşi timp, cadrul legal şi autorităţile cărora clienţii acestorservicii de transport să li se poată adresa pentru cercetarea abuzurilor şi luarea măsurilorpentru limitarea consecinţelor lor. Când anumite rute sunt atât de puţin rentabile încâtsubvenţionarea operatorilor este o necesitate socială, guvernele au la dispoziţie aşanumitele concesiuni negative când activitatea transportatorilor este susţinută prin plataunor sume convenite care să asigure acoperirea costurilor de exploatare. Până cândstructura sistemului administrativ şi informaţional va permite livrarea efectivă a unorvaucere sau carduri direct celor care au nevoie de ele, sistemul bazat pe preţul de cost altransportul este singurul pe baza căruia pot fi calculate ajutoarele guvernamentaleacordate.4 LogisticaLogistica (analiza integrată şi managementul activ al lanţului aprovizionăriiunei întreprinderi, de la sursele intrărilor până la livrarea produsului finit) şi sistemulJust-in-time (JIT) au avut deja un efect uriaş asupra serviciilor de transport a bunurilorîn ţările mai avansate ale lumii. Rezultatul combinat al utilizării acestor metode înîntreprinderile americane este reducerea cu aproximativ 40% a costurilor cu logistica(sunt cuprinse aici costurile cu transportul şi depozitarea). Liberalizarea, în special atransportului rutier, a jucat un rol important datorită preţurilor scăzute derivate dinrestricţiile reglementate şi competiţiei ascuţite dintre cărăuşi pentru stabilirea unorpreţuri minime pentru serviciile prestate, dar şi datorită competiţiei sporite pentrucreşterea calităţii acestora.Caracteristicile principale ale transportului au devenit controlul efectiv,sincronizarea cu celelalte procese şi precizia, pentru a permite reducerea timpului dedepozitare, manipulare, inventariere, mişcarea materiilor şi materialelor, evitareasurplusurilor, erorilor şi chiar a pierderilor. Companiile japoneze au fost primele care au142

Secţiunea Management – Marketing - Turismaplicat procedeul Just-In-Time şi probabil vor rămâne şi pe viitor cele care îl vor aplicacel mai bine, ele fiind urmate de cele din SUA, în timp ce companiile din Europa deşiau recuperat mult în acest domeniu sunt încă puţin rămase în urmă.Cele mai bune avantaje trebuie obţinute şi din noile posibilităţi pe careInternetul le-a creat prin accesul instantaneu simultan, la costuri foarte scăzute, lainformaţia anterior disponibilă numai pe hârtie sau prin sistemele electronice de schimbde date foarte costisitoare. Internetul se poate spune că stabileşte noi standarde pentruviitor, dar deschide în acelaşi timp posibilităţi nebănuite anterior, pentru o viitoare piaţăde transport deschisă în care serviciile operatorilor de transport să aducă valoareaadăugată previzionată deja de specialişti în economiile statelor la nivel global.Cererile de transport vor urmări în viitor sincronizarea, precizia şi schimbulcontinuu de informaţii, dar, în plus, pentru o mai bună adaptare la cererile specificeformulate pe pieţele diferitelor bunuri, şi posibilitatea de răspuns flexibil şi rapid laschimbările de preferinţă sau la noile necesităţi ale consumatorilor. Noi posibilităţitrebuie găsite pentru a spori capacitatea de răspuns a cărăuşilor la cererile pe termenscurt şi acest deziderat ar putea fi realizat prin intermediul unor prearanjamente cusubcontractorii pentru a avea mereu la dispoziţie vehicule şi personal care să îşiadapteze cu uşurinţă activităţile la cerinţele ce apar pe diferite pieţe.Optimizarea logistică tinde să crească şi partea din preţul serviciilor detransport care răspunde unor cerinţe cum sunt cele de flexibilitate sau de încredere.Transportul aerian şi cel rutier de mărfuri au fost cele care au răspuns cu promptitudineacestor cerinţe devenind totodată principalele beneficiare ale preţurilor încasate pentrusatisfacerea acestor cerinţe. Cât de mult vor putea căile ferate să profite de pe urmamodificărilor intervenite pe piaţa transporturilor va depinde de capacitatea lor de a oferiposibilităţi de încărcare la un nivel de competitivitate superior care să fie comparabil cucel al transportatorilor cu o mare experienţă din domeniul privat. Modul în care suntadministrate multe căi ferate şi performanţele financiare slabe prelungite le-au pus înmulte ţări în imposibilitatea de a răspunde nevoilor transportului modern multimodal.Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul operatorilor din transportul maritim şi fluvial.Un alt efect al preocupărilor legate de logistică ale clienţilor este legat dedepunerea unor eforturi susţinute pentru reducerea întârzierilor la trecerea frontierelor.Fie că aceste întârzieri sunt măsurate în zile, aşa cum se întâmplă în multe ţări în cursde dezvoltare sau în tranziţie, sau în ore ori minute, în majoritatea statelor dezvoltate,nu există aproape nici o ţară în care să nu se fi auzit critici la adresa acestui fenomen,mai ales în ceea ce priveşte progresul destul de încet înregistrat în rezolvarea unorprobleme vizibile.În ceea ce priveşte transportul aerian de mărfuri sunt deja în plină desfăşurareexperimente de cooperare, de exemplu între Australia şi Noua Zeelandă, pentru adezvolta sisteme în care cu ajutorul unei singure notificări a codurilor să se realizezetransferul bunurilor, fără îndeplinirea altor formalităţi.Majoritatea economiilor în tranziţie sau în curs de dezvoltare se confruntă cuprobleme fundamentale de reformă şi restructurare a Vămilor, urmărind să ajungă laaplicarea unui sistem statistic modern care să permită inspecţiile fizice selective,simplificarea documentelor şi standardizarea lor, precum şi o mai bună coordonare cusistemele similare din ţările vecine.143

Revista Tinerilor Economişti5 ExternalităţileO piaţă a transporturilor liberalizată trebuie să fie în mod evident şi una care săacorde atenţia cuvenită problemelor de mediu. În prezent omenirea se confruntă cucreşterea rapidă a congestiei traficului rutier în statele dezvoltate şi cu probleme chiarmai serioase în marile oraşe ale statelor în curs de dezvoltare. Aceasta este o problemăcreată mai ales de autovehiculele personale decât de cele de transport în comun sau detransport rutier de mărfuri şi poate fi depăşită prin adoptarea unei politici corecteprivind utilizarea maşinilor personale. Schimbarea majoră în politica generală a statelorpriveşte extinderea încorporării în preţul transportului a costurilor externalităţilor lacare se adaugă îmbunătăţirea construcţiei autovehiculelor din ce în ce mai ecologice.În măsura în care oamenii pot fi convinşi să se deplaseze pe jos în marile ariimetropolitane, transportul public va avea de câştigat, aşa cum s-a întâmplat în ultimiiani în numeroase oraşe cu un trafic congestionat din Europa. Este deosebit de importantsă se găsească abordările fiscale cele mai convenabile pentru a asigura aceastădecongestie a traficului în două tipuri de oraşe: zonele metropolitane foarte puternicpopulate din ţările în curs de dezvoltare, în special din Asia, şi majoritatea oraşelor dinfostele ţări comuniste care au moştenit sisteme publice de tranzit foarte puternice careacum sunt în declin şi în pericol de distrugere. Pentru a reduce poluarea sonoră ladecolarea şi aterizarea aeronavelor pe aeroporturi au fost luate o serie de măsuri decătre aeroporturile din Europa şi din Asia pentru a se trece de la stadiul actual derestricţie a mişcărilor de zbor la un adevărat “buget de zgomot” care prevede anumitenivele ale acestuia în anumite momente ale zilei, el fiind alocat între liniile aeriene.Liniile aeriene iau decizii de management incluzând alegerea aeronavelor, factorii deîncărcare, etc, în cadrul acestui buget.În mare măsură ca rezultat al îmbunătăţirii tehnologiei de alimentare cucombustibili, ţările dezvoltate au reuşit să atingă ţintele pe care şi le stabiliseră pentrureducerea poluării datorită emisiilor motoarelor autovehiculelor şi este de aşteptat caaceste măsuri să continue. Parcurile vechi de autovehicule ale ţărilor în curs dedezvoltare sau în tranziţie continuă să fie o problemă. Poluarea cauzată de vehiculelecomerciale poate fi redusă în anumite limite printr-o mai bună întreţinere şi impunereaunor inspecţii tehnice mai amănunţite dar şi prin printr-un control sporit asupra calităţiicarburanţilor distribuiţi. Dar soluţia pentru diminuarea poluării o reprezintă numaiînlocuirea parcului depăşit de autovehicule şi introducerea unor noi tehnologii defabricaţie care să producă noi tipuri de maşini curate ecologic.6 Managementul infrastructuriiÎn întreaga lume a început deja un proces de privatizare şi concesionare alocaţiilor şi infrastructurilor portuare din întreaga lume şi un proces similar va avea locşi în cazul aeroporturilor, specialiştii previzionând că până în 2010 cele mai multeaeroporturi mari vor fi proprietatea unor companii internaţionale. Guvernele vorcontinua totuşi să deţină responsabilitatea în ceea ce priveşte reglementarea facilităţilorpublice şi o responsabilitate directă pentru infrastructura rutieră, cea feroviară şi săstabilească multe dintre facilităţile intermodale. Se consideră totuşi că cel puţin înEuropa unde există o necesitate limitată de extindere a reţelelor existente, introducereaunui mecanism de încărcare mai eficient, va genera nu numai fondurile necesareinvestiţiilor viitoare, dar va atrage şi investiţii din sectorul privat pentru construcţia unornoi facilităţi.144

Secţiunea Management – Marketing - TurismÎn ţările în curs de dezvoltare sau în tranziţie, pe de altă parte, paşii care trebuiefăcuţi pentru crearea unor pieţe de transport competitive rămân managementul orientatcătre satisfacerea necesităţilor clienţilor şi găsirea capitalului necesar extinderii reţelelorexistente. Nu numai că trebuie făcute noi construcţii şi modernizate cele existente darmulte ţări se află la capătul unei perioade prelungite de subfinanţare a activităţilor deîntreţinere şi de întârzieri în restructurarea sectoarelor se transport. Importanţa depăşiriiacestor probleme este subliniată de experienţa liberalizării serviciilor de transport dinultimii douăzeci de ani, care demonstrează că una dintre cele mai mari ameninţări laadresa competiţiei create între modurile de transport este capacitatea insuficientă ainfrastructurii în punctele cheie.Cea mai promiţătoare soluţie pentru rezolvarea acestei probleme este în primulrând recunoaşterea naturii esenţialmente comerciale a infrastructurii de transport, pentrua atrage veniturile din onorariile utilizatorilor în fonduri centrale al căror managementsă fie asigurat de parteneriate public-privat. Asemenea aranjamente au produs dejaefecte benefice în ţările dezvoltate, în special în ceea ce priveşte calitatea întreţineriiinfrastructurii, controlul supraîncărcării autovehiculelor de mare tonaj şi au crescutrandamentul utilizării diferitelor sume încasate de la întreprinderile de transport. Soluţiaaceasta nu asigură capitalurile necesare investiţiilor dar constituie un punct de plecarepentru măsurile care vor fi luate în viitor.Serviciile de transport au demonstrat o bună capacitate de adaptare la nevoileîn continuă schimbare ale economiei când cei implicaţi în desfăşurarea acestor suntinteresaţi de găsirea unor modalităţi mai bune de servire a clienţilor. Marea provocare asecolului în care trăim o constituie crearea unei pieţe de transport liberalizate, pentrumărfuri şi pasageri, pe baze regionale şi internaţionale, care să beneficieze din plin deRevoluţia Informatică care defineşte noua economie.BIBLIOGRAFIE1. Abend, J. New Takes on Transportation, Bobbin, 1999.2. Forsyth, P. The Gains from the Liberalisation of Air Transport, Journalof Transport Economics and Policy vol. 32, partea 1, 1998.3. Kinnock, N. Transport Policy Needs at the Turn of the Century,European Business Journal, vol. 10 (no. 3), 1998145

Revista Tinerilor EconomiştiCOMUNICAREA UNUI MESAJ ÎN AFACERIConf.univ.dr. Sorina GîrboveanuFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaAbstract The problem-solving approach needs to get answers to thefollowing questions: "What is the purpose of the message?", "How doesthe communicator involve the receiver?", "How should the message besent?" and "How to structure and organize the message?". The lastquestion in the problem-solving approach is: "How to communicate themessage?". This paper aims to this last question; effective communicationrequires an appropriate balance of clarity, conciseness, correctness, andcoherency. The message must contain just the right balance among theseelements.Key words: clarity, conciseness, correctness, coherencyDupă stabilirea obiectivelor comunicării, a modului de implicare a receptoruluişi a modalităţii de expediere a mesajului, trebuie acordată importanţă structurării şiorganizării acestuia. Ultima etapă într-o asemenea abordare este comunicareamesajului. Comunicarea eficientă presupune un echilibru adecvat între claritate,precizie, corectitudine şi coerenţă.1. ClaritateaUnul dintre cele mai importante elemente ale unui mesaj este claritatea.Claritatea asigură ca mesajul să fie înţeles de receptor. Se referă la felul în care suntasamblate cuvintele într-o propoziţie ca şi structura şi organizarea generală a mesajului.Câteva reguli generale pot fi avute în vedere pentru a îmbunătăţi claritatea comunicării.a) Folosirea cuvintelor simpleIdeea conform căreia cu cât este mai lung cuvântul, cu atât mai bine nu esteaplicabilă. În comunicarea de afaceri, nu se folosesc cuvintele de trei sau patru silabe,atâta timp cât cele de o silabă sunt de ajuns. Cuvintele lungi nu impresionează, aşa cums-ar putea crede; acestea nu fac decât să producă mesaje greu de înţeles.Oricând este posibil, folosiţi cuvinte simple, nu sofisticate aşa cum esteexemplificat în tabelul 1.Folosirea cuvintelor simple Tabel 1.RecomandabilNerecomandabil- a contempla - a gândi, a plănui- echitabil - corect- magnitudine - mărime- facilitează - ajută- subsemnatul - eu- cititorul - tuDe asemenea, când se aleg cuvintele, se impune atenţie pentru a nu folosicuvinte jargon ce nu au nici un înţeles pentru cititor. Jargonul se referă la un set de146

Secţiunea Management – Marketing - Turismsimboluri, de cuvinte care au semnificaţii specializate pentru un anumit grup, dar carepot să nu prezinte semnificaţie pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu interesele aceluigrup sau domeniu. Avocaţii, oamenii de ştiinţă şi academicienii au fost adesea criticaţipentru că cei de alte profesii întâmpină dificultăţi în înţelegerea jargonului lorprofesional. Părinţii şi profesorii se plâng adesea că le este dificil să traducă jargonultinerilor.Atunci când este posibil, este bine să evităm folosirea frazelor şi cuvintelor carenu au înţeles pentru receptor. Când se impune folosirea "jargonului" tehnic, trebuiedefinite clar noţiunile pentru a fi înţelese de receptor. Aceasta nu înseamnă că jargonultrebuie evitat. Când comunicăm cu grupuri care cunosc anumite fraze sau cuvintetehnice, folosirea jargonului poate fi mai eficientă în transmiterea mesajului. În alegereacuvintelor este nevoie să ne adaptăm obiectivului, situaţiei şi în mod specialreceptorului.b) Conceperea de propoziţii inteligibileMulte comunicări eşuează în transmiterea mesajelor, deoarece propoziţiile suntprea lungi, prea complexe, iar cuvintele depăşesc nivelul de înţelegere al cititorului.Una dintre cele mai bune metode pentru a asigura înţelegerea comunicării este caaceasta să fie inteligibilă.Pentru a face ca o comunicare să fie inteligibilă putem folosi formulamatematică "Gunning fog index". Cu ajutorul acesteia se determină nivelul educaţionalde care are nevoie cititorul pentru a înţelege materialul. Aceasta presupune următoareleacţiuni:1) Numărarea cuvintele.2) Numărarea propoziţiile. Propoziţiile complexe se numără ca fiind cât douăsimple.3) Stabilirea lungimii medii a propoziţiei împărţind numărul de cuvinte lanumărul de propoziţii.4) Stabilirea numărului de cuvinte dificile. Aici se includ cuvintele cu trei saumai multe silabe. Nu se includ: numele proprii (Regina Elizabeta, Argentina) şicombinaţiile de cuvinte scurte şi uşoare.5) Determinarea coeficientului reprezentând cuvintele dificile. Se împartenumărul de cuvinte dificile la numărul total de cuvinte.6) Se adună lungimea medie a propoziţiei (pasul3) cu coeficientul cereprezintă cuvintele dificile (pasul5) şi rezultatul se înmulţeşte cu constanta (pasul 4).Rezultatul este index-ul "Fog".c) Folosirea diatezei activeComunicarea va fi mai clară şi mai uşor înţeleasă dacă este "activă", respectivdacă se foloseşte diateza activă, în locul diatezei pasive.Care este diferenţa dintre diateza activă şi diateza pasivă? În cazul diatezeiactive, subiectul acţionează asupra complementului. De exemplu: "Vânzătorul trimitecomanda." - (subiect, verb, complement). În cazul diatezei pasive, subiectul suportăacţiunea din partea complementului. De exemplu: "Comanda este trimisă de vânzător."- (subiect, verb, complement).Folosirea diatezei active asigură o ordine clară şi uşor de urmărit. Diatezapasivă produce de multe ori confuzie, din cauza ordinii schimbate. De exemplu: "Ocopie din formularul X va fi trimisă unui client de către inginerul proiectant." - (diatezapasivă). În cazul acestei propoziţii, folosirea diatezei pasive îngreunează înţelegerea.147

Revista Tinerilor EconomiştiRescrisă în diateza activă, aceeaşi propoziţia sună astfel: "Inginerul proiectant va trimiteclientului o copie a formularului X."Putem folosi diateza activă destul de des în majoritatea comunicărilor. Totuşi,diateza pasivă se recomandă atunci când nu vrem să punem accentul pe un anumit lucrusau când vrem să acţionăm cu tact şi diplomaţie. De exemplu, dacă anunţăm un clientcă a întârziat să plătească o rată la un credit cu o săptămână, folosind diateza activă,mesajul poate fi prea direct: "Nu v-aţi achitat rata pentru luna trecută. Aţi întârziat cuplata." În schimb, poate fi mai adecvată, în acest caz, folosirea diatezei pasive: "Rataaferentă lunii trecute nu a fost plătită. Banii nu au fost încă viraţi."2. ConciziaÎn comunicările de afaceri, concizia este esenţială pentru a avea succes.Cuprinderea în cât mai puţine cuvinte a ceea ce avem de spus sporeşte claritateamesajului; în plus, mesajul va fi mai uşor de înţeles de către receptor. De asemenea, ocomunicare va fi mai rapid citită dacă este concisă şi la obiect.Următoarele recomandări pot conduce la obţinerea conciziei mesajelor scrise:1) Folosirea de propoziţii scurtePropoziţiile lungi şi complicate creează bariere în obţinerea succesului. Estebine să evităm propoziţiile prea lungi şi să nu ne temem să le scurtăm, dacă acest lucrueste posibil. În exemplul următor, lungimea propoziţiilor condiţionează claritatea şigradul de înţelegere a textului.Propoziţii scurte Tabel 2.Text ambiguuText scurt şi clar"Înainte să începeţi procedura de corectare,asiguraţi-vă că aveţi două copii din formularul A,pe care le veţi găsi în birou. Apoi completaţiprima jumătate a colii, luaţi semnătura şefului şitrimiteţi formularul la compartimentul X."148"Aduceţi două copii din formularul A.Completaţi prima jumătate aformularului şi luaţi semnătura şefului.Trimiteţi apoi formularul ladepartamentul X."Folosirea propoziţiilor nu mai lungi de 8 cuvinte face ca mesajul să fie redusaproape la jumătate din lungimea sa iniţială. Deşi propoziţiile se scurtează,instrucţiunile devin mai clare.2) Evitarea aglomerărilor de cuvintePrea multe cuvinte ce nu sunt necesare pot face ca mesajul sa fie mai greuînţeles. În exemplul următor, observaţi concizia ce rezultă atunci când este eliminatexcesul de cuvinte.Evitarea aglomerărilor Tabel 3.RecomandabilNerecomandabil- "Dacă aveţi întrebări în legătură cu cele spuseanterior, vom fi încântaţi să le revizuim încă o datăpentru a fi dvs. mai convinşi."- "Aş dori să-mi iau libertatea să vă rog să-mi acordaţiun interviu."- "Este important ca toţi managerii să urmeze liniilegenerale afirmative din manualul de procedură."- "Vom revizui cu plăcereîntrebările dvs.- "Am putea stabili o dată pentru uninterviu?"- "Toţi managerii trebuie să urmezelinii generale afirmative."

Secţiunea Management – Marketing - Turism3) Evitarea expresiilor prea des folositeComunicările scrise în afaceri par să se caracterizeze printr-un exces deexpresii. Asemenea expresii nu sunt eficiente şi nu ar trebui să facă parte din arsenalulnostru. Iată câteva din cele mai des folosite expresii.Evitarea expresiilor prea des folosite Tabel 4.RecomandabilNerecomandabil- La cererea dvs. - Aşa cum aţi cerut- A ajuns în atenţia mea - Am aflat- Aş dori să aflaţi că… - A se elimina complet- Autorul, cel care semnează - Eu- Daţi-mi voie să spun - A se elimina complet- Vă sfătuiesc - Vă informez- Vă rog să nu ezitaţi să… - Vă rog să sunaţi, să scrieţi…4) Evitarea redundanţeiS-a recomandat anterior că putem repeta anumite idei pentru a ne asigura că receptorulînţelege şi reţine anumite informaţii. Repetiţia este una dintre metodele de obţinere aelocinţei. Totuşi, ea nu trebuie să ducă la redundanţă. Observaţi cuvintele nefolositoaredin propoziţiile următoare: "Am rezistat cu succes presiunii din afară. "; "Planificând înavans am evitat multe probleme."; "Şedinţa a fost programată pentru ora 19, seara.";"Ajungând la un consens de grup, avem mai multe şanse să dezvoltăm un angajamentpentru echipă."; "Elementele esenţiale importante trebuie evidenţiate."3. CorectitudineaCând spunem corectitudine în comunicarea scrisă de afaceri, trebuie să ne gândim lascrierea corectă din punct de vedere gramatical şi la o punctuaţie corespunzătoare.Pentru eficienţa comunicării în afaceri este esenţial să fie luate în considerare acesteelemente. Totuşi, pentru ca mesajul să-şi atingă scopul, trebuie avute în vedere şi alteaspecte ale corectitudinii.Este folositor să respectăm următoarele linii generale atunci când evaluămcorectitudinea unui mesaj.1) Adoptarea un nivel adecvat de limbajÎnainte de a scrie o comunicare trebuie să determinăm nivelul de limbaj cel maiadecvat pentru mesajul nostru. Există trei nivele de bază de limbaj:• Limbajul formal este folosit pentru comunicările academice sau în cazulscrierilor ce folosesc mult jargonul profesional, precum în documentele guvernului.• Limbajul informal asigură comunicarea folosind expresii uzuale specificeconversaţiei. Acest limbaj este considerat adesea ca fiind spontan şi personal. Este celmai potrivit pentru notele informative, scrisori şi rapoarte.• Limbajul non-standard nu urmează liniile generale ale limbii româneformale acceptate. Un astfel de limbaj se foloseşte în comunicarea orală standard, darcuvinte şi expresii precum "nu-s", "nu-i" sunt considerate inacceptabile în comunicareascrisă.2) Folosirea, în mod adecvat, a propoziţiilor şi a paragrafelorÎn comunicarea scrisă de afaceri, una dintre cele mai frecvente greşeli este încercarea dea dezvolta prea multe idei într-un singur paragraf. Fiecare paragraf trebuie să conţină o149

Revista Tinerilor Economiştisingură idee. Când într-un paragraf se dezvoltă mai multe idei fără legătură între ele, înmintea cititorului se produce o confuzie în ceea ce priveşte principala idee a mesajului.Paragraful este un grup de una sau mai multe propoziţii care dezvoltă o idee;conţine explicaţii, detalii şi informaţii relaţionate cu aceasta. Când dorim să dezbatem oaltă idee importantă, este necesar să începem un nou paragraf. Cititorul înţelege că setrece la o altă idee.Citiţi următoarea scrisoare şi veţi observa că este dificil să descoperiţi ideeaprincipală a comunicării, deoarece paragrafele nu sunt folosite în mod corespunzător.După aceea, citiţi versiunea revizuită; folosirea corespunzătoare a paragrafelor şi apropoziţiilor principale o fac mai uşor de citit şi de înţeles.Folosirea paragrafelor Tabel 5.În mod necorespunzătorÎn mod corespunzătorDragă domnule Ionescu,Datorită faptului că poliţa dvs. conţine clauzade împrumut "automat", putem să aranjam casuma să fie plătită din acest fond în condiţiile încare poliţa conţine suficienţi bani. Apoi puteţiefectua pur şi simplu plăţi către împrumutul dvs. şitotul va fi în ordine. Ne pare rău că nu puteţiefectua plăţi lunare, aşa cum aţi cerut, dar valoareaacestora se ridică la valoarea de 10$. Totuşi, poliţa"împrumutul automat" va avea în final acelaşirezultat. Anunţaţi-ne, vă rugăm, dacă doriţi săprocedaţi astfel. Va fi o plăcere pentru noi să neocupăm de acest lucru.Dragă domnule Ionescu,Veţi fi încântat să aflaţi că, datorităfaptului că aveţi o clauză "împrumutulautomat" în valoare de 1200$, puteţiplăti poliţa din această sumă.Dacă poliţa este de peste 10$, amputea aranja să fie plătită lunar.Deoarece suma este de 6$ pe lună,aveţi în total 72$ pe an şi puteţi plătiatunci când doriţi.Tot ce trebuie să faceţi este săsemnaţi cardul ataşat la scrisoare şi săltrimiteţi astăzi.3) Folosirea corectă a regulilor gramaticale, de punctuaţie şi de scriere acuvintelorStudenţii au adesea impresia că profesorii pun prea mare accent pe uneleaspecte ale scrierii, cum ar fi gramatica, punctuaţia şi scrierea cuvintelor. Aceste regulitrebuie luate în considerare în comunicarea de afaceri din mai multe motive. În primulrând, folosirea în mod corespunzător a acestor reguli contribuie mult la asigurareaclarităţii textului şi favorizează înţelegerea ideilor.De asemenea, respectarea sau nu a regulilor de scriere pot avea impact şi asupracredibilităţii comunicatorului. Acesta poate avea cele mai bune idei, dar dacă suntcomunicate incorect din punct de vedere gramatical, greşelile ies în evidenţă. Oameniifac aprecieri şi îşi formează primele impresii după aparenţa lucrurilor. Dacă mesajulnostru pare corect, ideile comunicate au mari şanse să fie înţelese şi acceptate.Solicitantul unui loc de muncă, a cărui scrisoare de intenţie este plină de greşeligramaticale şi de punctuaţie comunică ceva angajatorului. Chiar şi atunci cândcalificarea şi recomandările candidatului sunt remarcabile, greşelile îl vor determina săse orienteze spre alte solicitări.4. CoeziuneaComunicările eficiente în afaceri sunt caracterizate prin coeziune. Mesajul arepropoziţii şi paragrafe corelate într-un mod armonios şi logic astfel scopul, obiectiveleşi direcţia mesajului sunt mai uşor de dedus.150

Secţiunea Management – Marketing - TurismUn exemplu de text lipsit de coeziune este următorul paragraf:"Programul nostru de asigurare are mai multe avantaje. Costul este de numai 3$ pe lunăşi conduce la dublarea sumei actuale. Pentru ca să vă fie mai uşor, puteţi plăti în ratelunare".Coeziunea unui paragraf poate fi îmbunătăţită aplicând o serie de tehnici.1) Folosirea de propoziţii paraleleStructuri paralele înseamnă să exprimăm idei similare în structuri similare.Structuri paralele Tabel 6.NERECOMANDABIL- "Proiectul nu poate fi acceptat pentru căeste prea costisitor, necesită mult timp şinu este practic."Recomandabil- "Deoarece proiectul este atât de costisitor, nupoate fi acceptat. Ar lua foarte mult timp pentrucă nu este practic."- "Ne-a luat mult timp să constituim echipa. Întâiam elaborat un plan şi apoi am luat o decizie.Toate acestea au durat 6 luni."151- "Alcătuirea echipei, elaborarea planuluişi adoptarea deciziilor a durat 6 luni."2) Folosirea cuvintelor şi a expresiilor de legăturăCuvinte ca "de asemenea", "în plus", "totuşi", "astfel", "aşadar" pot fi de ajutorin legarea ideilor.Cuvinte şi expresii de legătură Tabel 7.RecomandabilNERECOMANDABIL- "Acţiunea se bazează pe schimbareametodelor folosite în contabilitate şi vaavea ca rezultat aplicarea unei metodemai eficientă."- "Avantajele managerilor sunt evidente.Angajaţii vor beneficia de mai multeoportunităţi de implicare."- "Acţiunea se bazează pe schimbareametodelor folosite în contabilitate. Astfel, neaşteptăm la o îmbunătăţire a eficienţei deoperare."- "Avantajele managerilor sunt evidente. În plus,angajaţii vor beneficia multe oportunităţi deimplicare."3) Folosirea de cuvinte scrise evidenţiat şi separat pentru subliniereaideilor importanteCuvinte scrise evidenţiat şi separat Tabel 8.RecomandabilNERECOMANDABIL- "Mai multe motive justifică decizianoastră. Nevoia de personal calificat afost de primă importanţă."- "Şedinţa se va ţine în sala de consiliu,joi, 30 mai la ora 16,00."- "Mai multe motive justifică decizia noastră. Înprimul rând, nevoia de personal calificat a fost deprimă importanţă."- "Data: 30 maiora: 16,00locul: sala de consiliu"Aplicând aceste reguli, programul de asigurare prezentat la începutul acestei secţiunipoate fi îmbunătăţit. Iată o variantă:"Programul nostru de asigurare are mai multe avantaje. În primul rând plătiţinumai 3$ lunar. Pe deasupra, vă veţi dubla suma ce reprezintă cheltuiala actuală. Deasemenea, puteţi plăti lunar."

Revista Tinerilor EconomiştiConcluzie: În ceea ce priveşte comunicarea mesajului, s-au abordaturmătoarele aspecte: claritatea, concizia, corectitudinea şi coeziunea mesajului.Conceptele au fost definite şi în legătură cu fiecare aspect s-au făcut o serie derecomandări menite să contribuie la creşterea eficienţei comunicării în afaceri.După stabilirea obiectivelor comunicării, a modului de implicare a receptoruluişi a modalităţii de expediere a mesajului, trebuie acordată importanţă structurării şiorganizării acestuia. Ultima etapă într-o asemenea abordare este comunicareamesajului. Comunicările eficiente trebuie să conţină combinaţia optimă dintre acestecaracteristici: claritate, concizie, corectitudine şi coerenţă.BIBLIOGRAFIE1. Baird, J.,Stull, J.,Business Communication: Strategies andSolutions, Ed. McGraw-Hill, 19832. Gîrboveanu, S., Comunicare şi negociere în afaceri,Ed. Universitaria, Craiova, 20033. Popescu, D., Arta de a comunica,Ed. Economica, Bucureşti, 19984. Prutianu, Şt., Manual de comunicare şi negociere în afaceri,Ed. Polirom, Iaşi, 20005. Williams, F., The New Communications,Ed. Wadsworth, California, 1989152

Secţiunea Management – Marketing - TurismMONITORIZAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA PRODUSULUI TURISTICLect.. univ. dr. Ramona GruescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: At this publication will have illustrated throughout, tourism is adynamic and ever changing industry heavily dependent on a number orfactors outside the control of those involved. Only by heaving a ″finger onthe pulse″, through regular monitoring and feedback, will it be possible toreact to issues early enough before they become problems.Key words: monitoring , feedback, sustainabilityTurismul este o industrie dinamică şi în continuă schimbare, foarte dependentăde un număr mare de factori externi. Este inevitabil ca turismul să evolueze în timp. Unciclu normal al unei destinaţii turistice trece în mod normal prin cinci etape (vezidiagrama). Pentru a putea răspunde acestor schimbări şi a evita ultimele etape destagnare şi declin este vital ca strategia de turism să aibă un program de monitorizare.Doar fiind la curent cu monitorizările şi impresiile despre acesta este posibil să sereacţioneze din timp, înainte de a apărea probleme, şi să se creeze o destinaţiedinamică, care să fie capabilă să se adapteze nevoilor pieţei şi schimbării preferinţelor.Acest lucru se potriveşte de obicei pieţelor relativ mici şi specializate. Din nefericire,acest element este foarte des uitat sau nu i se alocă suficiente resurse.Exista patru elemente importante în jurul cărora programul de monitorizare şimanagementul trebuie dezvoltate. Acestea reprezintă, bazele susţinerii:- impactul asupra economiei locale;- impactul asupra mediului;- impactul asupra societăţii;- nevoile şi aşteptările turiştilor.Figura 1. Ciclul normal al unei destinaţii turisticeDezvoltarea unui program de monitorizare în jurul acestor factori va ajuta la:- identificarea efectelor pozitive ale strategiei asupra acestor elemente;153

Revista Tinerilor Economişti- identificarea efectelor negative;- stabilirea de tendinţe în timp;- obţinerea unor informaţii folositoare pentru iniţia un management corespunzător.Programul însuşi trebuie să determine de ce informaţii e nevoie pentru arăspunde acestor întrebări, cum pot fi acestea obţinute, cine este implicat, cât de desvor fi colectate şi cu ce costuri. Ultima joacă un rol important în acurateţeamonitorizării. Nu are rost să dezvolţi un sistem de monitorizare foarte complex dacă nuexistă şi resurse suficiente pentru că acesta să funcţioneze corect.Studiile de turism sunt cea mai potrivită metodă pentru a obţine un progres, darele sunt scumpe şi este necesar ca ele să se intersecteze cu alte tehnici de monitorizarecum ar fi testele de performanţă sau indicatorii de menţinere. Acestea sunt un mijloc totmai însemnat de fixare a parametrilor măsurabili care ajută la determinarea impactuluiturismului în zona respectivă. Ei pot indica dacă efectele pozitive pot fi prevăzute saunu (indicatorii de performanţă), sau chiar dacă există indicatori neşteptaţi ai impactuluinegativ (indicatorii de stres).Indicatorii sunt foarte dificil de stabilit. Indicatori universali încă nu există deşiOrganizaţia Mondială de Turism împreună cu alţi participanţi lucrează la aşa ceva.Fiecare destinaţie va avea nevoie de dezvoltarea propriului set de indicatori, în funcţiede circumstanţele particulare şi de informaţiile necesare. Următorii indicatori pun ladispoziţie câteva idei despre ce e necesar a lua în considerare.‣ Indicatori de performanţăÎn primul rând, sunt necesare statistici primare despre turişti şi despre folosireafacilităţilor de către aceştia, pentru a creea o imagine exactă a turismului în zonă şi aimpactului şi performantei.Printre elementele care pot fi determinate din aceste statistici amintim următoarele:- Numărul total de vizitatori pe an care va ajuta la monitorizarea progresului în timp şiva determina dacă numărul vizitatorilor este în creştere, dacă au ocupat sau depăşitcapacitatea cuprinsă în strategia de turism sau dacă începe să stagneze sau sădescrească.- Fluctuaţiile lunare vor determina sezonul optim de turism, dacă există diferenţesemnifcative între sezonul de vârf şi celelalte sau ce se întâmplă între diferite perioade.- Profilele de vacanţă vor arăta ce fel de oameni ajung la destinaţie, dacă ei vin pentruperioade scurte sau lungi de timp, pentru activităţi specifice zonei, pentru relaxare saupentru a căuta anumite particularităţi ale naturii şi mediului înconjurator.- Profilul vizitatorilor va descrie o imagine a tipului turiştilor care vizitează zonarespectivă, de unde vin ei, cum călătoresc, în grup sau individual, din ce grupă de vârstăşi din care clasă socială fac parte.- Succesul diverselor puncte de atracţie, informaţie obţinută pentru fiecare punct deatracţie, care va ajuta să se identifice care din ele are mai mult succes şi din ce motive.Cum vor fi obţinute aceste date depinde de managementul destinaţieirespective. Este posibil că managementul să aibă câteva chei de atracţie şi un centru deinformaţii turistice, unde date statistice pot fi colectate şi unde se pot contorizavizitatorii. Poate exista o echipă specială de cercetare care să fie în stare să obţinăsingură diverse statistici. Acesta este un scenariu ideal. În cele mai multe cazuriopţiunile sunt limitate astfel încât trebuie făcut orice efort pentru a lucra cu toţi ceiimplicaţi în acest proces atunci când este posibil.Acest lucru înseamnă că fiecare afacere trebuie încurajată pentru a-şi evidenţiapropriile date turistice. Nu numai că acest lucru poate ajuta la obţinerea performanţelor154

Secţiunea Management – Marketing - Turismşi satisfacerea vizitatorilor, dar va folosi şi ca o bază de date pentru corpul managerial,necesară pentru a evalua performanţele globale ale acelei destinaţii. Dacă folosirea dechestionare pentru a obţine aceste informaţii este ruşinoasă pentru unele afaceri, atuncipunerea la dispoziţia vizitatorilor a unei cutii pentru sugestii sau a unei cărţi avizitatorilor unde aceştia îşi pot scrie propriile impresii despre locul respectiv este oalternativă folositoare sau chiar un avantaj. O verificare periodică a acestora va ajuta laidentificarea impresiei generale sau dacă se semnalează o creştere a comentariilornegative.La un anumit nivel ar trebui realizată o chestionare detaliată asupravizitatorilor. Importanţa acesteia nu poate fi subestimată. Este singura cale pentru aobţine impresia exactă asupra efectelor turismului şi o evaluare a efortului financiar.Cumularea informaţiilor provenite din diverse surse va accentua cele mai evidentetendinţe dar va rata problemele delicate pe care o cercetare mult mai detaliată ar fi înstare să le descopere, dar care sunt foarte importante pentru a obţine un răspunsmanagerial corespunzător.Ideal, această trecere în revistă ar trebui făcută la fiecare doi ani pentru a seputea determina progresul în timp. Ar trebui implicaţi profesionişti din turism, care auexperienţă în stabilirea chestionarelor şi interpretarea rezultatelor.O astfel de cercetare va ajuta la găsirea problemelor prin intermediulstatisticilor turistice şi la obţinerea părerilor asupra:- Impactului economic pentru întreprinzătorul turistic individual şi pentru comunitatealocală, în general. Interviuri şi cercetări asupra acestei activităţi, cuplate cu analizagenerală economică şi tendinţele de angajare vor ajuta la stabilirea puterii impactuluieconomic. Va ajuta pentru a determina, spre exemplu, dacă afacerea este profitabilă şicompetitivă, dacă economia locală s-a diversificat, imaginea angajaţilor s-a îmbunătăţitşi investiţiile iniţiale s-au acoperit.- Impactul asupra mediului, determină protejarea şi conservarea naturii şi culturiimediului înconjurător pe care turismul este bazat. Arată dacă sunt într-o stare bună sauau suferit odată cu trecerea timpului. Se observă o tendinţă pentru conservarea naturii -politici mai sensibile, fonduri adiţionale, etc.- Impactul social asupra comunitaţii locale în termenii unor standarde de viaţă maibune, locuri de muncă mai bune sau o mai buna instruire sau partea negativă,determinată de creşterea preţurilor. Mai sunt de interes şi aspectele mai puţinmaterialiste cum ar fi revitalizarea artelor tradiţionale, care se poate observa dinintervievarea localnicilor.- Nivelul de satisfacţie al vizitatorilor. Informaţiile despre gradul de staisfacţie alvizitatorilor vor ajuta la descoperirea a ceea ce apreciază turiştii cel mai mult, ce le-aplăcut ultima oară şi dacă intenţionează să-şi petreacă şi altă vacanţă la aceeaşi locaţie.De asemenea, acesta arată şi cum calitatea standardelor afectează alegerea destinaţiilorturistice.- Succesul marketingului. În sfârşit, succesele şi eşecurile strategiilor de marketingtrebuie tratate cu mare atenţie. Detaliile asupra a cum îşi aleg turiştii o destinaţie devacanţă şi cum îşi organizează călătoria, luând în calcul transportul, acomodarea,rezervarea locurilor, vor determina dacă strategia de marketing a fost performantăconform aşteptărilor.Odata ce statisticile anuale şi chestionarele ocazionale sunt complete, va fiimportant ca acestea să fie puse la dispoziţia celor implicaţi. Acest lucru îi va ajuta să155

Revista Tinerilor Economiştifie informaţi la zi despre performanţele unei destinaţii şi să ia în considerare eventualeleajustări pentru a se adapta la schimbări şi oportunităţi.‣ Indicatorii de stresIndicatorii de stres sunt un alt element al programelor de monitorizare şi servesc lacompletarea statisticilor primare de turism şi a evaluărilor complexe, prin introducereaunui mecanism timpuriu de avertizare în acest proces. Esenţial, aceştia necesităselectarea după factori care pot fi uşor de monitorizat. Dacă sunt activaţi vor trimite unsemnal că e timpul să se treacă la investigaţii mai detaliate. Comisia Europeană apublicat recent un raport privind sistemele de avertizare timpurie pentru destinaţiile deturism, care este foarte des consultat de către participanţii din acest domeniu. Indicatorii de mediuPentru turismul durabil indicatorii de stres ai mediului sunt esenţiali. Chiar dacăsuntem atenţi cu mediul înconjurător, nu este întotdeauna posibil să prevedem impactulturismului asupra acestuia. Este foarte important să fim capabili să observăm tendinţelenegative din timp, pentru a le preveni înainte de a deveni probleme.Tipul impactului depinde de tipul activităţilor dar, în general, include o arie largă defactori, de la apă şi poluare la modificarea vieţii animale. Semnificaţia efectelor vadepinde de vulnerabilitatea mediului înconjurător şi de intensitatea folosirii acestuia.Eventualii indicatori de stres ai mediului se vor calcula în funcţie de aceşti factori. Spreexemplu, în cazul apelor şi poluării, monitorizarea regulată a calităţii apei va ajuta ladescoperirea oricăror modificări în nivelurile de poluare. De asemenea, eroziunile şisemnele vizibile de degradare vor fi un indicator de stres.În toate cazurile este esenţial să se stabilească o legătură între impactul asupramediului şi densitatea vizitatorilor (volumul vizitatorilor dintr-un an), intensitate(numărul maxim de vizitatori într-o perioadă dată de timp) şi tipul de activitate(consumatoare/ neconsumatoare, pasivă/activă). Aceasta va ajuta la determinareanivelului de vizitatori şi a unor şabloane care pot fi tolerate de mediul înconjurător fărăpagube semnificative. O evaluare a acestor capacităţi a fost deja estimată în faza dedezvoltare a strategiei de turism. Acum este timpul să verificăm dacă aceste estimări aufost corecte şi dacă este necesar să fie revizute. Indicatorii de satisfacţie ai vizitatorilorIndicatorii psihologici de stres produc un sistem de avertizare timpurie pentrunivelul de satisfacţie redus al vizitatorilor. Dacă turiştii sunt mai puţin satisfăcuţi întimpul vizitelor lor, este puţin probabil că ei să revină sau să recomande locul şi altora.Indicatorii de stres trebuie să fie structuraţi pentru a observa aceste probleme din timp şia determina de ce nivelul de satisfacţie este aşa de scăzut. Cauzele comune pot ficongestiile de trafic din zonă, aglomeraţia, pierderea autenticităţii evenimentelor şilocurilor şi supraco-mercializarea destinaţiilor şi resurselor.Cea mai simplă cale pentru aflarea acestor indicatori de stres este de a pune ladispoziţia vizitatorilor cutii pentru sugestii care dau turiştilor şansa de a înregistracomentarii şi reacţii spontane. Dacă numărul comentariilor negative creşte, atunci estetimpul pentru a realiza un studiu mult mai complex. Indicatorii socialiÎn final indicatorii de stres sunt aplicabili şi la populaţia locală dar, bineînţeles,factorii cheie sunt mai greu de indentificat pentru acest grup. Două posibile semnalesunt creşterea raporturilor negative din presa locală şi modificarea raportului dintrenumărul de turişti şi numărul populaţiei locale. Conform cu Organizaţia Mondială de156

Secţiunea Management – Marketing - TurismTurism dacă acest raport este mai mare de 1(unu) atunci este posibilă apariţiaproblemelor şi conflictelor.Diferitele tehnici de monitorizare: indicatorii de stres, statisticile de turism şistudiile speciale vor furniza toate informaţiile necesare pentru a fi capabil de un răspunsmanagerial satisfăcător. Unele dintre probleme pot corespunde doar unor atracţiiindividuale sau servicii. Altele pot fi mai complicate şi pot necesita un răspuns mult maicomplex de la toate grupurile implicate şi chiar o posibilă schimbare de politică. Acestlucru se poate întâmpla spre exemplu daca destinaţia a ajuns la capacitate maximă.Din această cauză ciclul informaţiilor este aşa important. Doar prin respectareaşi folosirea acestui proces circular va fi posibil să se asigure că aceste destinaţii turisticerămân încă atractive şi dinamice.BIBLIOGRAFIE1. R. Gruescu Turism internaţional2. R.Minciu Economia turismului3. N. Neacşu (coord.) Turismul şi dezvoltarea durabilă157

Revista Tinerilor EconomiştiREFORMA INSTITUŢIONALĂ A PIEŢEI MUNCIIAsist. univ. drd. Bocean ClaudiuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paper explores the characteristics of actual unemploymentinsurance and employment protection. It then sketches potential pathsfor reforms in both rich and middle-income countries. Can thesereforms protect workers against unemployment risk, while achieving lowunemployment, and high productivity growth? The experience ofsuccessful European countries, from the Nether- lands to theScandinavian countries, gives some ground for optimism.Key words: unemployment risk, unemployment insurance , employment protection.Economiile moderne sunt caracterizate printr-un nivel mare al creării şidispariţiei locurilor de muncă, realocarea fiind unul din principalele motive.Odată cu dispariţia locurilor de muncă apare şi un risc ridicat de şomaj pentruangajaţi. Dacă avem în vedere experienţa ţărilor dezvoltate, există motive să afirmăm căpieţele private oferă o slabă protecţie muncitorilor împotriva şomajului. Acest faptsugerează că statul trebuie să-şi asume un rol mai important pentru asigurarea bunăstăriimuncitorilor prin intervenţia sa în ceea ce priveşte modelarea sistemului de asigurări deşomaj şi a protecţiei salariaţilor. Modelarea şi atribuirea asigurărilor de şomaj şi aprotecţiei salariaţilor unor anumite instituţii create în acest scop este o sarcinăcomplexă. Multe ţări dezvoltate, în special din Europa, înregistrează un şomaj ridicat.De aceea este esenţial să se facă paşi în direcţia regândirii sistemuluiinstituţional al pieţei muncii, fără a fi împiedicaţi de consideraţii istorice sau deeconomie politică. Ţările Europei au deja un set complex de instituţii în cadrul pieţeimuncii, care însă trebuie să sufere un proces de reformare. Ţările în curs de dezvoltareaflate în tranziţia la economia de piaţă, printre care şi România, abia acum îşi creeazăun sistem instituţional care să reglementeze piaţa muncii.1. Raţionamentele intervenţiei statuluiCâţiva economişti şi politicieni încearcă să aducă argumente împotrivaintervenţiei statului pe piaţa muncii. Negocierile colective pot conduce la efecte socialeinacceptabile, necesitând intervenţia statului pentru a defini regulile negocierii.Muncitorii necalificaţi pot avea o productivitate mai scăzută, care nu le poate aduceceea ce societatea numeşte „salariu decent”. De aceea este necesară intervenţia statuluipentru a completa veniturile. Piaţa nu poate oferi suficientă protecţie salariaţilorîmpotriva şomajului, implicând astfel intervenţia statului pentru a oferi asigurări deşomaj şi a defini regulile de funcţionare a pieţei.Datele istorice (din ţările dezvoltate) împreună cu datele actuale din ţările încurs de dezvoltare sugerează că piaţa muncii nu protejează îndeajuns muncitoriiîmpotriva şomajului. Pentru a vedea cum statul poate face mai bine această protecţieeste necesar, mai întâi, să identificăm sursele acestui eşec.Prima sursă de protecţie se referă la muncitorii înşişi. Proporţia propriei158

Secţiunea Management – Marketing - Turismasigurării din partea muncitorilor, prin acumularea şi utilizarea economiilor, estelimitată. Economiile pot face faţă cu succes în cazul unor pierderi mici pe termen scurt,cu probabilitate mică de apariţie. De asemenea, pot face faţă în cazul evenimentelorpredictibile, cum ar fi pensionarea. În cazul pierderii locurilor de muncă, însă,economiile nu mai fac faţă mai ales când acest eveniment se produce în prima parte avieţii.Firmele sunt următorii candidaţi care pot oferi asigurări de şomaj pentrumuncitorii pe care îi concediază. Dar aceşti candidaţi, de asemenea, au de înfruntat oserie de constrângeri. Firmele mici cu un singur deţinător au, ele însele, probleme înceea ce priveşte asigurarea proprietarului, de aceea nefiind în stare să realizeze oprotecţie bună a salariaţilor. Firmele mari, adesea înfruntă constrângeri financiare carele determină să aloce puţine fonduri pentru astfel de scopuri. Chiar şi firmele care îşipermit să facă acest lucru nu realizează o bună protecţie lăsând muncitorul pe care l-auconcediat să-şi caute singur de lucru. În aceste condiţii, oferirea unei asigurări, a uneiprotecţii directe, nu este atractivă.Al treilea sector ce poate oferi protecţie este cel al asigurărilor private care segăsesc într-o poziţie mai bună pentru o diversificare a riscurilor. Totuşi, nici acestsector nu are o capacitate mai bună de monitorizare decât firmele, înregistrândprobleme în procesul de verificare a status-ului muncitorului (ocupat sau neocupat),precum şi a comportamentului de căutare al şomerului. De aceea, şi această sursă deprotecţie este neatractivă.Majoritatea statelor actuale au un sistem de asigurare de stat împotrivaşomajului, deci este destul de greu de evaluat care din formele private de asigurare arface faţă în absenţa acestui sistem. (Înainte de existenţa asigurărilor de stat, sindicateleşi alte organizaţii muncitoreşti care au jucat uneori rolul unei „a treia forţe”, oferea oprotecţie limitată însoţită de o monitorizare atentă a membrilor neocupaţi.) În ţărilesărace asigurările de stat pentru şomaj sunt adesea inexistente. În aceste cazuri, firmeleoferă o serie de plăţi compensatorii pe care le efectuează către muncitorii concediaţi(plăţi impuse de lege sau realizate prin politica firmei). Totuşi, aceste plăţi nu oferăprotecţie împotriva şomajului de lungă durată.2. Eşecurile EuropeiÎn ceea ce priveşte protecţia locurilor de muncă s-a urmărit o protejare aposturilor existente şi o reducere a desfiinţării posturilor.Deşi este o idee bună, acţiunea privind protejarea posturilor de muncă existenteare nevoie de un puternic suport politic. Surprinzător, ideea nu este atât de bună pe câtpare. Este mai uşor şi mai puţin costisitor să creezi noi locuri de muncă (protecţieactivă), decât să încerci să le protejezi pe cele existente (protecţie pasivă).Protecţia locurilor de muncă modifică natura şomajului. Un proces mai redusde dispariţie a locurilor de muncă micşorează posibilitatea apariţiei şomajului, în timpce un proces mai redus de creare a noi locuri de muncă creşte durata medie de şomaj.Odată cu creşterea duratei medii a şomajului va spori şi şomajul de lungă durată. Acestefenomene au drept consecinţă costuri umane uriaşe datorate pierderii de abilităţi, deîncredere în sine şi de moral.De asemenea, protecţia locurilor de muncă are un impact advers asupraproductivităţii. Multe studii din domeniul macroeconomic au evidenţiat faptul că încreşterea productivităţii un rol central îl au procesele de creare a noi locuri de muncă şide dispariţie a locurilor de muncă. Firme mai productive cu un potenţial mare159

Revista Tinerilor Economiştiînlocuiesc, astfel, firmele mai puţin productive. Procese mai reduse de creare a noilocuri de muncă şi de dispariţie a locurilor de muncă au un efect contrar asupranivelului productivităţii, şi chiar asupra creşterii acesteia.În general, distingem trei forme de protecţie a locurilor de muncă:• plăţi compensatorii către muncitori• plăţi directe către stat• constrângeri administrative şi judiciare şi costuri, care să meargă fie cătremuncitori fie către stat.Majoritatea costurilor percepute pentru protecţia locurilor de muncă în multeţări europene provin din a treia sursă. În Franţa, de exemplu, firmele care concediazămai mulţi muncitori decât un număr prestabilit (concedieri considerate colective)trebuie să parcurgă o serie de paşi. Acestea includ întâlniri cu reprezentaţiimuncitorilor, realizarea unui plan care îşi propune găsirea de noi locuri de muncă în altefirme. În domeniul judiciar, deciziile de concediere pot fi adesea aduse în jurisdicţiaunui tribunal al muncii. De exemplu, raţionamentul economic dat de firmă pentruconcedierea angajaţilor poate fi respinsă de un judecător al muncii. Luaţi individual,aceşti paşi pot părea rezonabili ei fiind adoptaţi pentru a uşura efectele dureroase aleşomajului. Totuşi, ei au ca efect inducerea unei substanţiale incertitudini în ceea cepriveşte venitul final şi costul deciziei de concediere. Această incertitudine are un mareimpact asupra deciziilor de creare a posturilor de muncăAsigurările de şomaj urmăresc să ajute pe şomeri să supravieţuiască pe durataşomajului şi nu să le redea un loc de muncă. Natura şomajului în Europa şi proporţiamare a şomerilor pe termen lung au creat o presiune puternică pentru a extinde cât maimult sprijinul acordat şomerilor prin intermediul asigurărilor sociale şi asistenţeisociale. Agenţiile de ocupare au acuzat însă lipsa de interes în căutarea unui loc demuncă a şomerilor indemnizaţi. Mai mult decât atât au arătat că aceştia au reticenţe în aocupa locuri de muncă acceptabile, datorită indemnizaţiilor substanţiale acordate petermen lung. Acest fenomen a contribuit substanţial la creşterea şomajului de lungădurată şi a ratei şomajului în general.După cum se poate constata, existenţa unei pieţe a muncii puternicreglementată (cu instituţii bine definite cu un rol însemnat în societate) dă naştere la uncerc vicios. O protecţie ridicată are ca efect un şomaj de lungă durată. Şomajul de lungădurată solicită realizarea unei protecţii din ce în ce mai ridicate.În acest context, reformele au fost greu de realizat şi de multe ori s-au doveditcontraproductive.Expansiunea contractelor pe durată determinată oferă un exemplu interesant înacest sens. Având ca scop scăderea protecţiei locurilor de muncă fără a intra în opoziţiecu muncitorii deja protejaţi, multe ţări europene au încercat să realizeze o reducere aprotecţiei locurilor de muncă în sectorul marginal al pieţei muncii. Aceste ţări au permisfirmelor să ofere, în anumite condiţii stabilite, contracte pe durată determinată pentrunoii lor angajaţi. La sfârşitul acestor contracte firma putea să concedieze aceşti angajaţicu plăţi compensatorii mai mici, mai puţini paşi de parcurs, şi cu mai puţine problemejudiciare. În unele ţării, condiţiile în care firmele puteau încheia astfel de contracte aufost generoase, astfel că proporţia acestor contracte a ajuns să fie ridicată. În Spania, deexemplu, contractele pe durată determinată reprezintă 30% din totalul contractelor,respectiv 90% din numărul contractelor noi încheiate. În alte ţări, condiţiile au fost mailimitative şi proporţia contractelor pe durată determinată este mai mică. În Franţa, deexemplu, aceste contracte reprezintă 12% din totalul contractelor, respectiv 75% din160

Secţiunea Management – Marketing - Turismnumărul contractelor noi încheiate.Această idee a părut a fi iniţial foarte bună. Aceste ţări care au aplicat-o aucrescut flexibilitatea ocupării la nivel de firmă, mai ales în cazul angajărilor sezoniere.A scăzut riscul firmelor în ceea ce priveşte noile angajări, permiţându-le să încadrezemult mai facil muncitori fără nici un fel de experienţă. Dar acest proces a presupus douăcategorii de costuri substanţiale. În primul rând, muncitorii cu contracte pe duratănedeterminată au fost izolaţi de fluctuaţiile pieţei muncii, mărindu-le puterea denegociere. În al doilea rând, este costisitoare pentru firmă prelungirea contractelor lafinele termenului de scadenţă. O prelungire a acestuia presupune de fapt un noucontract, de această dată pe durată nedeterminată, însoţit de protecţia pe care opresupune. Numai dacă muncitorul este excepţional firma îi va încheia un nou contractşi nu va angaja o altă persoană. Probabilitatea de a nu reţine un muncitor dupăîncheierea contractului fiind mare, firma nu va fi stimulată să investească înperfecţionarea sa. Rezultatul nu poate fi decât o piaţă duală în continuă creştere. ÎnFranţa, experienţa a demonstrat că, după introducerea acestor reglementări, noii intraţipe piaţa muncii parcurg o lungă succesiune de contracte pe durată determinată şiperioade de şomaj până când reuşesc să obţină un loc de muncă permanent.3. Modelul optim de asigurări împotriva şomajului şi de protecţie a locurilor de muncăDeşi nu poate exista pretenţia că se poate stabili un model perfect de asigurăriîmpotriva şomajului şi de protecţie a locurilor de muncă, problema poate avea soluţiiviabile şi obiective dacă eliminăm constrângerile politice care duc lucrurile într-odirecţie greşită.3.1 Sistemul de asigurări împotriva şomajuluiÎn prima parte am prezentat motivele eşecului pieţelor private în a oferi soluţiiadecvate pentru asigurările împotriva şomajului, arătând că statul este sigurul care poateface acest lucru. Ca parte terţă ce mediază între forţa de muncă şi patronate, statul are ocapacitate mai mare de a diversifica riscul de şomaj. În al doilea rând, statul dispune deo infrastructură administrativă, situându-se în poziţia unică de a monitoriza statutulmuncitorilor (dacă sunt angajaţi sau sunt şomeri) şi de a condiţiona acordarea ajutoruluipentru şomaj de căutarea unui loc de muncă .Toate aceste argumente însă nu trebuie să conducă la ideea că asigurărileîmpotriva şomajului trebuie să ţină exclusiv de domeniul statului. Statul poate oferiposibilitatea unor firme specializate din domeniul privat să completeze activitatea sa.Totuşi, cel mai important rol în oferirea acestei categorii de asigurare trebuie să aparţinăstatului.Statul se confruntă, însă, cu multe probleme. Trebuie nu numai să monitorizezestatutul muncitorilor (ocupaţi sau şomeri), ceea ce în ţările dezvoltate este relativ uşor,ci trebuie să monitorizeze şi eforturile de căutare a unui loc de muncă.Raportul dintre ajutorul de şomaj şi salariul minim trebuie realizat cu mareatenţie pentru a nu încuraja nemunca. Pentru a evita preferinţa pentru un venit nemuncit(ajutorul de şomaj) în dauna unui salariu foarte mic, acordarea ajutorului de şomajtrebuie condiţionată de acceptarea posturilor disponibile considerate „acceptabile”pentru persoana respectivă. Acest principiu este simplu, nu şi implementarea sa. Estenecesară, în primul rând, definirea noţiunii de loc de muncă „acceptabil”. Aria decăutare a unui loc de muncă „acceptabil” trebuie să fie largă. Este mai bine să forţezi opersoană să accepte un loc de muncă mediocru, poziţie de pe care poate căuta apoi unpost mai bun, decât să-i permiţi să rămână şomer. O măsură necesară pentru o ocupare161

Revista Tinerilor Economiştimai bună constă în acordarea de stimulente şomerilor la angajare, dar şi persoanelorcare mediază încadrarea (salariaţi ai serviciului public de ocupare). Se poate observa(din experienţa agenţilor privaţi) că stimulentele acordate agenţilor de ocupare dinsistemul public cresc interesul acestora în realizarea unei rate mai mare a ocupării.Statul trebuie, de asemenea, să ţină cont şi de distorsiunile pe care le poateproduce sistemul de asigurări împotriva şomajului în cadrul pieţei muncii. Un nivelmare al ajutorului de şomaj determină firmele să renunţe mai uşor la muncitori. Dacăproductivitatea muncitorului se situează sub nivelul ajutorului de şomaj este normal cafirma să renunţe la muncitorul respectiv. În acest fel firma şi muncitorul primesc untransfer de la agenţia de asigurare publică, transfer ce apare sub forma ajutorului deşomaj plătit muncitorului disponibilizat.Pentru a limita aceste distorsiuni statul poate apela la firmele angajatoare.Dacă firmele au o situaţie financiară bună, statul poate încărca firmele careconcediază cu realizarea plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor de şomaj cătremuncitori. În acest caz, statul joacă un rol de mediator („a treia forţă”) între angajator şimuncitorii disponibilizaţi.Dacă însă firmele au însă o situaţie financiară dificilă, încărcarea lor cu noiplăţi nu face decât să accentueze dificultăţile financiare.O soluţie ar fi separarea în timp a plăţii realizate de agenţia de ocupare cătremuncitorii disponibilizaţi de plata realizată de firme către agenţia de ocupare. Acestsistem în care firmele care concediază trebuie să contribuie mai mult la asigurările deşomaj combină oferirea asigurărilor de şomaj cu stimulente mai bune. Consider că„taxele de concediere” (contribuţia firmelor către agenţia de ocupare) ar trebui să fieridicate. Situaţiile în care concedierile sunt însoţite de probleme financiare grave nusunt majoritare în ţările dezvoltate. Majoritatea concedierilor nu sunt realizate defirmele aflate în dificultate financiară.Acesta este principiul sistemului utilizat în multe din statele S.U.A. Fiecarefirmă se află în relaţii cu agenţia publică de ocupare plătind contribuţii către aceasta, pede o parte, şi beneficiind de plăţi efectuate de agenţie către şomerii disponibilizaţi.Mărimea plăţilor efectuate către agenţia de ocupare este în funcţie de puterea financiarăa firmei mergând până la suportarea în întregime a costurilor de concediere.În concluzie, sistemul de asigurări împotriva şomajului trebuie administrat destat. Acordarea ajutorului de şomaj trebuie condiţionată de acceptarea posturilor demuncă disponibile, iar suportarea lor trebuie finanţată în parte sau chiar total princontribuţiile firmelor care concediază.3.2 Protecţia locurilor de muncă„Taxele de concediere” pe care trebuie să le plătească firmele reprezintă nunumai o componentă a asigurărilor de şomaj dar şi o componentă a protecţiei locurilorde muncă. Firmele vor fi mai reticente atunci când vor întreprinde acţiuni deconcediere. Trebuie făcută distincţia între aceste taxe de concediere şi plăţilecompensatorii. Taxele de concediere se plătesc către agenţia de ocupare, în timp ceplăţile compensatorii se efectuează direct către muncitori. Necesitatea acordării plăţilorcompensatorii ca recompensă adiţională la ajutorul de şomaj rezidă din faptul că existădouă tipuri de costuri: costul asociat pierderii unei slujbe şi costul asociat dezocupării(şomajului).Pierderea unei slujbe are, adesea, un cost psihologic. Pierderea unui loc demuncă în care lucrătorul avea o vechime mare, chiar şi atunci când nu este urmată deşomaj, poate conduce la pierderea cadrului social pe care şi-l crease (a cercului de162

Secţiunea Management – Marketing - Turismprieteni), la deteriorarea sănătăţii, la pierderea încrederii în sine. Plăţile pecuniare nupot compensa aceste costuri psihologice. Acesta este un argument în sprijinul unor taxede concediere mai mari care să descurajeze acest fenomen. Aceste taxe, pentru a obţineun efect mai mare, ar trebui să fie proporţionale cu vechimea muncitorilor (aşa cum seîntâmplă în România în cazul plăţilor compensatorii).Pierderea unei slujbe poate avea şi consecinţe financiare. Experienţa nedemonstrează că în cazul multor posturi muncitorii cu vechime mare sunt plătiţi maibine în raport de productivitatea lor. Cu alte cuvinte, muncitorii sunt plătiţi mai prostcând au vechime mică şi sunt supraplătiţi când au vechime mai mare. În acest caz,muncitorii cu vechime mare suferă importante pierderi financiare cu ocazia concedierii.Acest cost poate lua forma plăţilor compensatorii.Mărimea plăţilor compensatorii trebuie, deci să crească proporţional cuvechimea muncitorului şi să scadă proporţional cu cât muncitorul este mai aproape devârsta pensionării. Consider că sunt necesare includerea în contractele dintre muncitorişi angajatori a unor astfel de clauze care să prevadă cuantumul plăţilor compensatorii încaz de concediere. Statul trebuie să reglementeze prin instrumentele sale legislativeacest lucru, stabilind o valoare minimă ce trebuie acordată.În concluzie, protecţia locurilor de muncă sub forma taxelor de concediere caresă acopere în întregime sau parţial ajutoarele de şomaj plătite muncitorilor este omăsură complementară asigurărilor de şomaj. Aceste taxe de concediere trebuie săcrească odată cu vechimea, să fie reduse la începutul perioadei de şomaj şi să creascădupă câţiva ani. Plăţile compensatorii sunt, de asemenea, justificate pentru a compensacosturile financiare asociate cu pierderea locului de muncă, în opoziţie cu costurilefinanciare generate de statusul de şomer. În cea mai mare parte a lor, ele trebuie să facăobiectul negocierii dintre muncitori şi angajatori şi chiar să fie impuse de către stat.4. Reforma în ţările dezvoltateComparând sistemul instituţional optim propus cu cel actual din ţările bogateale Europei Occidentale pot fi sugerate trei domenii principale în cadrul cărora să serealizeze o reformă:1) O reformă a sistemului de asigurări de şomaj, pentru a creşte stimulenteleacordate pentru şomerii care se încadrează. În prezent, sunt prea mici având în vederediferenţa dintre salariile mici pe care le-ar obţine muncitorii dacă s-ar reîncadra şiajutoarele de şomaj. Există două căi prin care şomerii pot fi aduşi înapoi la muncă.Prima constă în scăderea valorii ajutorului de şomaj şi a duratei de acordare aacesteia (ceea ce s-a realizat în ţara noastră la insistenţa organismelor europene).Această cale determină o deprotejare tocmai a celor care au nevoie mai mare de ajutor.Venitul minim garantat acordat în prezent, în ţara noastră, celor care au încheiatperioada de plată a ajutorului de şomaj, nu este suficient pentru un trai decent. Aceastăstare de fapt poate conduce la situaţii tragice. O a doua cale constă în forţarealucrătorului să accepte locurile de muncă disponibile ce îi sunt oferite de agenţia deocupare, în mod contrar întrerupându-se plata indemnizaţiei de şomaj. Din punct devedere tehnic această reformă este dificilă pentru că presupune definirea noţiuni loc demuncă acceptabil şi a relaţiei care trebuie să existe între acesta şi durata şomajului.Unele ţări au experimentat astfel de măsuri şi s-a constat o creştere a ocupării.Această reformă ar fi eficientă deoarece pe lângă economiile realizate prinacordarea unor indemnizaţii pe perioade mai mici, s-ar reduce şomajul de lungă duratăcare presupune costuri cu recalificarea muncitorilor (ce îşi pierd în timp abilităţile).163

Revista Tinerilor Economişti2) O reformă a protecţiei locurilor de muncă, cu un rol mai mare acordatstimulentelor financiare (sub forma taxelor de concediere) şi o reducere a roluluistatului în alte direcţii ale protecţiei locurilor de muncă.În majoritatea ţărilor europene, la ora actuală, sistemul de asigurări pentruşomaj este finanţat din contribuţiile ce revin asupra salariilor. Aşa cum am văzut, acestsistem ar trebui finanţat cel puţin parţial din taxele de concediere.Pe de altă parte, multe aspecte în ceea ce priveşte sistemul actual de protecţie alocurilor de muncă ar trebui eliminate, sau trecute în sarcina negocierii şi încheieriicontractelor dintre muncitori şi angajatori. De exemplu, nu există nici o justificarepentru a lăsa decizia de concediere în seama judecătorilor de muncă. Atâta timp câtangajatorii respectă contractele încheiate cu angajaţii lor sau cu sindicatele, firmele artrebui să fie libere să-si hotărască nivelul propriu de ocupare.Această reformă nu este dificilă din punct de vedere tehnic, însă necesită voinţăpolitică şi schimbări majore ale legislaţiei. Contrapartida care s-ar realiza între creştereasau introducerea taxelor de concediere şi descreşterea rolului decizional al sistemuluijudiciar în acest domeniu poate fi atractivă atât pentru angajatori cât şi pentru angajaţi.3) O reformă care să vizeze reechilibrarea protecţiei acordată muncitorilor cucontracte pe durată determinată şi al celor cu contracte pe durată nedeterminatăDupă cum am arătat, sistemul dual al contractelor pe durată determinată şi alcelor pe durată nedeterminată introdus în multe ţări ale Europei are efecte perverse,creând două clase de muncitori şi făcând din obţinerea unui loc de muncă pe duratănedeterminată un lucru foarte greu. Sursa problemei este aşa-numitul „efect de prag”care se formează datorită creşterii protecţiei locurilor de muncă cu care se confruntăangajatorul dacă doreşte menţinerea definitivă a angajatului înainte de expirareacontractului pe durată determinată.Soluţia cea mai bună ar consta în eliminarea acestui efect de prag, prinrealizarea unei tranziţii graduale, în care drepturile muncitorilor să crească o dată cuvechimea. De exemplu, dacă am reveni la problema studiată anterior privind taxele deconcediere, ar fi stimulativă stabilirea unui nivel mic al acestor taxe în primul an (20%din totalul cheltuielilor pe care le înregistrează agenţia de ocupare cu muncitoruldevenit şomer), mergând până la un nivel de 100% începând după cinci ani de vechime.Printr-o astfel de programare firmele ar fi obligate nu doar să angajeze, ci să păstrezeangajaţii. De asemenea, va creşte responsabilitatea în ceea ce priveşte recrutarea şiselecţia pe criterii de competenţă. O firmă nu-şi va mai permite să angajeze un muncitor(absolvent, cu vârstă peste 45 de ani) în vederea obţinerii de stimulente o dată cucrearea locului de muncă, pentru ca după 2-3 ani să-l concedieze pentru a repetaoperaţia.În concluzie, este necesară o creştere a protecţiei muncitorilor care au încheiatecontracte pe durată determinată şi o reducere a protecţie muncitorilor cu contracte pedurată nedeterminată şi cu o vechime mai mică, pentru a nu crea acel efect de prag latrecerea de la o forma la alta.5. Reforma în ţările în curs de dezvoltareŢările în curs de dezvoltare se află într-o poziţie diferită faţă de cele dinEuropa Occidentală. În multe dintre ele sistemul de asigurări de şomaj nu poate facefaţă numărului mare de şomeri, fondurile provenind în majoritatea lor din bugetulstatului, iar ajutoarele de şomaj sunt la un nivel foarte mic. În schimb, ele se bazează peo protecţie a locurilor de muncă ridicată, combinată cu un sistem de plăţi compensatorii164

Secţiunea Management – Marketing - Turismşi constrângeri judiciare şi administrative.Datorită capabilităţii instituţionale scăzute este nerealistă introducerea bruscă asistemului de monitorizare a eforturilor de căutare a unui loc de muncă sau a legăriinivelului indemnizaţiei de şomaj de acceptarea unui post de muncă. Acest lucrusugerează introducerea unui sistem mai simplu în care ajutoarele de şomaj scad odatăcu creşterea duratei şomajului şi, eventual, sunt sistate la un anumit moment dat. Acestsistem ar fi o îmbunătăţire faţă de cel al plăţilor compensatorii, eliminând unul dinriscurile cu care se confruntă muncitorii, când firmele nu au capacitatea financiară de arealiza aceste plăţi. Acest risc este transferat statului care are posibilitatea de a urmăriimai eficient pe cei care se află la un moment dat în incapacitate de plată.Pentru motivele arătate mai sus consider că finanţarea ajutoarelor de şomaj artrebui să se facă măcar parţial din taxele de concediere. (Contribuţia la fondul de şomaj,mai mică decât în prezent, să reprezinte un abonament, iar taxele de concediere să fiecontravaloarea serviciilor de asigurare pe care trebuie să le suporte firmele careconcediază). Este deci necesară renunţarea graduală la plăţi compensatorii şiînlocuirea lor cu taxele de concediere.Un număr de ţări au explorat şi posibilitatea implementării unui sistem deasigurare privată a muncitorilor ca o alternativă la asigurările de stat. Acest sistempresupune existenţa unui organism privat mandatar (bancă, firmă de asigurări, instituţiefinanciară) care să preia şi să capitalizeze o contribuţie lunară a salariatului, pe care să oreturneze sub forma unor indemnizaţii atunci când muncitorul este concediat. Estedestul de uşoară apelarea la o astfel de soluţie. Ea necesită ca muncitorul să se asiguresingur, ne mai fiind nevoie de un sistem public de asigurări contra şomajului,eliminându-se distorsiunile pe care acesta le presupune. Din păcate, din motivele pecare le-am expus mai sus (la punctul 1), gradul în care aceste economii pot asigura pemuncitori contra riscurilor este destul de scăzut. Probabilităţile sunt mici, suferinţa esteprea mare, pentru ca aceste economii să absoarbă toate riscurile. Un astfel de sistem nupoate funcţiona decât opţional şi doar în paralel cu cel public.Ţările în curs de dezvoltare deţin un puternic sector informal (economia gri).Decizia firmei de a opera în sectorul formal sau în cel informal este în primul rând odecizie economică, bazată pe avantajele şi costurile pe care le presupune informalitatea.Problema introducerii unor noi reglementări trebuie gândită în termeni de efecte asupraopţiunii firmelor, ele putând conduce la o migrare a firmelor către sectorul formal.Introducerea sistemului de taxare a concedierilor, însoţită de o reduceresubstanţială (până la 50%) a contribuţiilor lunare poate fi un stimulent puternic pentrua trece în sectorul formal, deoarece statul furnizează servicii de asigurare doarmuncitorilor şi firmelor care activează în acest sector.6. ConcluziiRigiditatea, imperfecţiunile pieţei muncii sunt argumente suficiente care săstatueze un rol central al statului în oferirea unor asigurări împotriva şomajului eficienteşi pentru realizarea unei protecţii optime a locurilor de muncă.În ţările dezvoltate, o provocare constă în găsirea combinaţiei optime dintreasigurările împotriva şomajului şi stimulentele acordate pentru a accepta un loc demuncă. Stimulentele financiare nu vor fi suficiente pentru a accepta o slujbă mai prostplătită. De aceea, acordarea indemnizaţiei de şomaj ar trebui condiţionată de acceptareaunui post de muncă. O altă provocare constă în redefinirea protecţiei locurilor demuncă, sub forma introducerii sau creşterii taxelor de concediere şi în redimensionarea165

Revista Tinerilor Economişticontractelor dintre firme şi muncitori.În ţările în curs de dezvoltare, provocarea constă în renunţarea graduală lasistemul de plăţi compensatorii, introducerea unui sistem puternic de asigurăriîmpotriva şomajului şi redimensionarea contractelor dintre firme şi muncitori.BIBLIOGRAFIE4. Blanchard O. ,Tirole J.Contours of employment protection reform, Report tothe French Conseil d’Analyse Economique, September2003.5. Heylen, F. “Labour Market Structures, Labor Market Policy and WageFormation in the OECD,” Labour, Summer, Vol. 7, No. 2,pp. 25-51, 1993.6. Nickell, S. “A Picture of European Unemployment: Success and Failure,”CEP Discussion Paper No. 577, 2003.7. Nickell, S. andR. Layard“Labor Market Institutions and Economic Performance,” inO. Ashenfelter and D. Card (eds.), Handbook of LaborEconomics, Elsevier Science, 1999.166

Secţiunea Management – Marketing - TurismISO 9000:2000 – NOUA VIZIUNE ASUPRA STANDARDELORLect. univ. dr. Cătălina Soriana SitnikovLect. univ. Laura Giurcă VasilescuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: With the new vision, ISO 9000 standards got a new structureand new characteristics. Regarding the changes that simplified andenriched the way of application it must be underlined the fact that the newISO 9000:2000 standards are process and not product standards and theycan be used in any type of organization, branch or area.Key words: ISO 9000:2000, new structure, new characteristicsOdată cu modificarea care a avut loc în anul 2000 (noiembrie 1999), standardeleISO 9000 au căpătat o nouă structură. Astfel, în prezent standardele care alcătuiescfamilia ISO 9000 sunt trei: ISO 9000:2000, ISO 9001:2000 şi ISO 9004:2000. Ca şi întrecut, ISO 9001:2000 cuprinde cerinţe care trebuie respectate, incluzând fostele ISO9001, 9002 şi 9003, iar standardele ISO 9000 şi 9004:2000 cuprind linii orientative(directoare). Ceea ce trebuie subliniat este faptul că aceste trei standarde sunt standardede proces şi nicidecum standarde de produs, aplicându-se tuturor tipurilor de organizaţiidin toate ramurile şi ariile.Conform ISO, noile standarde ISO 9000:2000 se bazează pe cele 8 principii alemanagementului calităţii (tabelul 1.).Tabelul 1. Principiile managementului calităţii ISO 9000:20001. Orientare spre clienţi Organizaţiile se bazează pe clienţi2. Leadership Organizaţiile se bazează pe leader-i3. Implicarea angajaţilor Organizaţiile se bazează pe oameni4. Utilizarea unei abordăriprocesuale5. Utilizarea unei abordărisistemice6. Încurajarea îmbunătăţiriicontinue7. Înţelegerea faptelorînainte de a lua deciziaOrganizaţiile desfăşoară o activitate multmai eficientă şi productivă dacă utilizează oabordare procesualăOrganizaţiile desfăşoară o activitate multmai eficiente şi productivă dacă utilizează oabordare sistemicăOrganizaţiile desfăşoară o activitate multmai eficientă şi productivă dacă urmăresc oîmbunătăţire continuăOrganizaţiile desfăşoară o activitate multmai eficientă dacă deciziile lor sunt bazatepe fapte8. Implicarea furnizorilor Organizaţiile depind, în crearea valorii, defurnizorii lor.167

Revista Tinerilor EconomiştiISO a ales aceste principii deoarece ele pot fi utilizate pentru a îmbunătăţiperformanţa organizaţiei şi pentru a atinge succesul previzionat. Aceste principii suntaplicate de către o organizaţie, în mod automat, în cazul în care aceasta va implementaun sistem de management al calităţii care să respecte cerinţele noului standard ISO9001:2000 deoarece ele se întrepătrund cu noul standard şi vor fi, astfel, aplicate înorice sistem al calităţii, bazat pe cerinţele acestui standard.În concluzie, orice organizaţie care doreşte să-şi îmbunătăţească performanţa,va trebui să creeze şi să implementeze un sistem de management al calităţii ISO9001:2000 care aplică cele 8 principii.Noile elemente ale standardului ISO 9001:2000Nou standardÎn trecut, ISO avea trei standarde: 9001, 9002 şi 9003. Acum, există un singurstandard, ISO 9001:2000, în timp ce 9002 şi 9003 au fost eliminate dar înglobate în ISO9001.Noua structurăStandardul ISO 9001:2000 a eliminat structura cu cele 20 de clauze, reducândusela o structură de 5 clauze. Din acest punct de vedere ISO a reorganizat standardulISO 9001 creând astfel o structură mult mai logică, care se doreşte a fi compatibilă şi custandardul managementului mediului ISO 14001.Noua orientareNoul standard este mult mai orientat către client decât cel vechi, urmărind, îndetaliu, atingerea cerinţelor clienţilor şi satisfacerea acestora, printr-o comunicarepermanentă, monitorizând şi evaluând satisfacerea acestora.De asemenea, noul ISO 9001:2000 subliniază importanţa îmbunătăţiriicontinue, prin evaluarea eficienţei şi adecvării sistemului de management al calităţii şiprin identificarea şi implementarea îmbunătăţirilor sistematice.Noi definiţiiÎn trecut, organizaţiile care doreau să fie certificate erau numite furnizorideoarece ele furnizau produse şi servicii clienţilor. Datorită confuziei create, ISO adecis să utilizeze cuvântul organizaţie, în timp ce furnizorul se referă, conform ISO9001:2000, la furnizorii organizaţiei.Noi cerinţe şi o nouă flexibilitateNoul ISO 9001:2000 a introdus cerinţe noi şi a modificat unele dintre cerinţelevechi. În cadrul acestui standard unele dintre cerinţe pot fi excluse sau ignorate.Cerinţele care pot fi ignorate în anumite circumstanţe sunt cunoscute ca excluse.Această excludere permisivă reprezintă o îmbunătăţire importantă deoareceface implementarea mult mai flexibilă şi conformitatea mai puţin rigidă. Pe aceastăbază, o organizaţie va putea aplica un sistem de management al calităţii care nu numaică este conform cu standardele ISO 9000 dar îndeplineşte cerinţele unice aleorganizaţiei. De asemenea, flexibilitatea acestei noi abordări poate fi dedusă şi dacă seobservă că noul standard este mai puţin prescriptiv decât cel vechi. În general, acestasubliniază ceea ce trebuie realizat şi nicidecum cum trebuie realizat dând mult maimultă libertate de decizie.Noua abordarePentru a înţelege mai bine ISO 9001:2000 trebuie cunoscut că ISO utilizează oabordare procesuală a managementului calităţii. Conform acestei abordări, un sistemde management al calităţii poate fi privit ca un unic şi amplu proces care utilizează168

Secţiunea Management – Marketing - Turismnumeroase elemente de intrare (date) pentru a genera numeroase elemente de ieşire(rezultate). Acest proces este alcătuit, la rândul lui, din procese mai reduse cadimensiuni. Fiecare dintre acestea utilizează intrări ale altor procese pentru a generaieşiri care, la rândul lor, vor fi utilizate de alte procese.O analiză detaliată a standardului evidenţiază faptul că un sistem almanagementului calităţii ISO 9001:2000 este alcătuit din 21 de procese (22 dacă se ţineseama de faptul că sistemul de management al calităţii, ca întreg, este un proces).Pentru a crea un sistem de management al calităţii care îndeplineşte cerinţele ISO9001:2000, fiecare dintre cele 21 de procese trebuie creat sau modificat prin:• design;• documentare;• implementare;• susţinere;• monitorizare;• control;• îmbunătăţire.Fiecare proces utilizează intrări şi ieşiri, iar toate procesele sunt interconectatepe baza relaţiilor intrare-ieşire. Ieşirea unui proces reprezintă intrarea altui procesastfel încât intrările şi ieşirile reprezintă, de fapt, acelaşi lucru.Pe scurt, un sistem de management al calităţii ISO 9001:2000 este alcătuit dinmai multe procese legate unele de celelalte prin intermediul relaţiilor intrări-ieşiri.Aceste relaţii transformă o listă de procese într-un sistem integrat, iar fără ele, sistemulde management al calităţii nu ar exista.Noi caracteristici ale standardului ISO 9004:2000Acest standard depăşeşte aria lui ISO 9001 datorită faptului că furnizeazăelemente de orientare în ceea ce priveşte modul cum se poate realiza îmbunătăţireacontinuă a sistemului de management al calităţii, aplicat în cadrul organizaţiei astfelîncât, de acesta să nu beneficieze doar clienţii ci şi:• angajaţii;• acţionarii;• furnizorii;• societatea.Ca şi 9001, ISO 9004 este construit pe baza celor 8 principii alemanagementului calităţii, dar spre deosebire de acesta, el cuprinde un set derecomandări şi linii orientative, pe baza cărora o organizaţie nu poate fi certificată sauînregistrată.BIBLIOGRAFIE1 Bergman, B.,Kroslid, D.,“ISO 9000:2000 – new changes and characteristics ” ,Proceedings of the Third International Conference on BuildingPeople and Organizational Excellence, 2000.2 Hellsten, U.,Klefsjö, B.“TQM as a management system consisting ofvalues, techniques and tools”, The TQM Magazine, 12, 20033 Reed, M. “ISO 9000:2000 - future challenges”, Quality Australia, 15, 1,10, 2001169

Revista Tinerilor EconomiştiCONSIDERAŢII PRIVIND CONCEPTUL DE CAPITAL FICTIV ŞI CEL DE CAPITAL FINANCIARLect.univ.dr. Dana BAKOUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şiGestiunea AfacerilorAbstract: Fictious capital could be defined as the capital taking form ofsecurities. Having this form the fictious capital gives its owners thepossibility to appropriate an income taking the form of dividends orinterest. The fictious capital is not a result of social work, does not have anintrinsic value, it only accompanies the real capital and gives its ownersthe property rights over the real capital. The financial capital is a conceptoften brought in the discussions about fictious capital and seldom,overlapped. This could be easily understood if the financial capital isconsidered to be the opposite of real capital.Key words: Financial capital, fictious capital, real capital, equities, securitiesCapitalul fictiv este definit ca fiind capitalul existent sub forma hârtiilor devaloare (acţiuni, obligaţiuni şi alte active financiare). Sub această formă a titlurilor devaloare (de proprietate sau de credit) capitalul fictiv dă posibilitatea posesorilor săi dea-şi însuşi un venit sub formă de dividend sau dobândă. Capitalul fictiv nu este unprodus al muncii sociale, nu are o valoare proprie reală, de sine stătătoare şi nu estefolosit în procesul reproducţiei şi la crearea profitului; el reprezintă numai însoţitorulcapitalului real şi conferă titlul de proprietate asupra acestui capital. Creştereacapitalului fictiv este expresia dezvoltării instituţiilor şi operaţiunilor specifice pieţelorfinanciare, a proceselor şi tranzacţiilor ce au loc în economia nominală (simbolică) înstrânsă interdependenţă de cele din economia reală. Capitalul fictiv nu afecteazăeconomia reală, el constituie numai un titlu asupra unui venit viitor şi are o valoare depiaţă dată de preţul la care sunt tranzacţionate titlurile pe piaţa financiară. Prin urmarecreşterea sau scăderea cursului titlurilor de valoare la bursă nu afectează capitalul real alîntreprinderii 104 .Preţul capitalului fictiv, dat de cursul hârtiilor de valoare, se calculează princapitalizarea venitului adus de ele, dobânzi sau dividende. Valoarea acestor hârtii(cursul) lor la bursă are o tendinţă de creştere o dată cu scăderea ratei dobânzii, ca oconsecinţă a tendinţei de scădere a ratei profitului, ceea ce înseamnă că, o dată cudezvoltarea producţiei, capitalul fictiv - ca avuţie imaginară - creşte ca urmare acreşterii cursului hârtiilor de valoare faţă de valoarea lor nominală. În timpul crizelor,capitalul fictiv se reduce enorm, iar odată cu el scade şi posibilitatea pe care o aveauposesorii de a-şi procura banii de pe piaţă. Scăderea cursului hârtiilor de valoare nureduce cu nimic capitalul real pe care îl reprezintă, dar afectează foarte mult capacitateade plată a posesorilor lui. În prezent, asistăm la o creştere mult mai rapidă şi amplă a104 Angelescu, Coralia, (coord), Dicţionar de Economie, (ed.2) Ed. Economică, Bucureşti, 2001,p.81170

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalevolumului capitalului fictiv faţă de creşterea capitalului real datorită tendinţei descădere relativă a ratei dobânzii, transformării întreprinderilor private individuale însocietăţi pe acţiuni. Acest fapt înseamnă că emiterea acţiunilor se poate face fără să aibăloc o creştere a capitalului real, precum şi ca urmare a creşterii datoriei publice. Întimpul crizelor se agravează disproporţia dintre creşterea rapidă a capitalului fictiv şiritmul mult mai lent al acumulării capitalului real, şi se înregistrează totodată omodificare a structurii emisiunii hârtiilor de valoare, în favoarea celor emise pentruscopuri neproductive. Capitalul fictiv creşte şi datorită ridicării cursului titlurilor devaloare.Într-o accepţiune mai restrânsă se consideră 105 că forma tipică sub care aparecapitalul fictiv o constituie obligaţiunile împrumuturilor de stat care pot trece de le unposesor la altul. Prin lansarea de împrumuturi publice statul primeşte mijloace băneştipe care de regulă le foloseşte în scopuri neproductive. În acest fel, o acumulare dedatorii apare drept o acumulare de capital, ceea ce denaturează conţinutul sistemului decredit. Creanţele emise în schimbul capitalului împrumutat şi consumat continuă săcircule, reprezentând de fapt un capital inexistent, iluzoriu, iar valoarea sa poate săscadă sau să crească cu totul independent de variaţiile capitalului real asupra căruia elereprezintă titluri. Pentru posesorii lor, aceste obligaţiuni funcţionează drept capital, atâtatimp cât ele sunt mărfuri care pot fi vândute şi prin urmare pot fi retransformate încapital.Conceptul de capital fictiv este mai rar utilizat astăzi de economişti. Indiferentde diferenţele existente între diverşi autori ce au utilizat conceptul, toţi fac distincţiaîntre capitalul real ce include mijloacele de producţie (eventual şi capitalul bănesc înaccepţiunea marxistă) şi capitalul fictiv. Un grup de autori pune în opoziţie finanţareaprin intermediul capitalului fictiv cu economisirea voluntară (deci nu forţată) demijloace de producţie. Hayek (1939) este un membru al acestui grup şi se referă 106 lascurtul expozeu al lui Viner (1937) privind utilizarea de către economiştii englezi (spreexemplu Ricardo şi Lauerdale) a acestui termen 107 . Pe de altă parte Marx 108 (1894) şiHilferding 109 (1910) analizează conceptul de capital fictiv, în legătură cu diferite formede capital împrumutat şi cu semnificaţia valorii de piaţă a titlurilor de valoare şilegătura cu valoarea produsă prin muncă.Hayek argumentează că, în fapt, capitalul fictiv este produsul unei creşterii acreditului bancar care distorsionează piaţa capitalului. Când planurile consumatorilor şiale antreprenorilor coincid, creditul oferit de cei dintâi celor din urmă corespundeplasării economiilor şi atunci capacitatea pieţei de capital este asigurată. Însă o creşterea creditului bancar care încurajează întreprinzătorii să investească fără a exista ocreştere corespunzătoare a economiilor are ca rezultat ceea ce Hayek denumeşte o crizăde supraconsum, în acelaşi timp cu o lipsă de capital şi o ofertă în exces de bunuri decapital neutilizat. În acest context, noţiunea de capital fictiv nu mai reprezintă doarsursa unei stimulări iluzorii, ci o sursă de perturbare şi crize.105 Bistriceanu, Gheorghe, Lexicon de finanţe,bănci, asigurări, Ed. Economică, Bucureşti, 2001,vol.I, p.267-268.106 Hayek, F.A von, “Price expectations, money disturbances and malinvestments” în Hayek,Profits, Interest and Investment, Routledge, London, 1939107 Viner, J. Studies in the Theory of International Trade, London, Harper, 1937108 Marx, K., Capitalul, vol. 3 part.5, Moscova, 1967109 Hilferding, R., Finance Capital, Routledge&Kegan Paul, London, 1981, pt.2171

Revista Tinerilor EconomiştiCapitalul fictiv violează necesara neutralitate a banilor prin stabilirea uneirelaţii directe între bănci şi firme în loc de rolul de intermediar al băncii. Interpretareaacestei relaţii ca iluzorie sau dăunătoare se leagă de o concepţie cantitativă a ofertei debani 110 .Marx are o poziţie complet diferită privind capitalul fictiv în contextul teorieisale privind banii şi creditul. Astfel, capitalul productiv a cărui valoare este creată demuncă, apare în diferite forme – în primul rând cea de capital bănesc care e necesarpentru a plăti salariile şi cumpărarea de bunuri de capital. Acest capital bănesc aflat înproprietatea unui capitalist poate fi împrumutat unui întreprinzător. Dobânda esteplătibilă, dar aceasta este doar un venit financiar derivat din profitul brut şi nu are uncaracter natural. Potrivit formulei sale B-B’ care exprimă ciclul capitalului împrumutat,“capitalul pare să producă bani la fel cum un păr produce pere”, separat de procesul deproducţie sau de exploatare a muncii. Din acest motiv, conform lui Marx, capitalulpurtător de dobândă reprezintă cea mai fetişizată formă a capitalului. Noţiunea decapital fictiv derivă din cea de capital bănesc împrumutat şi sugerează un principiu deevaluare care este opus celui bazat pe valoare-muncă. “Formarea capitalului fictivpoartă numele de capitalizare. Capitalizarea are loc prin calcularea sumei de capital carela o rată medie a dobânzii va produce regulat profit” 111 . Conform lui Marx, veniturilefinanciare reglementează evaluarea tuturor celorlalte forme de încasări. Este completabsurd sa capitalizezi salariile ca şi când ar fi un venit al capitalului uman, şi o iluzie safaci acest lucru cu o dobânda la datoria publică căreia nu-i corespunde vreo investiţieproductivă.Cu toate acestea emisiunea de obligaţiuni dă dreptul la o parte din surplusul ceva fi creat de munca viitoare. Hilferding îi rămâne fidel lui Marx când spune că “labursa de valori proprietatea capitalistă apare în forma sa pură… în afara procesului deproducţie” 112 . Deşi dublu fetişizat în circuitul B-B’ şi pe pieţele financiare, acest capitalfictiv are anumite rădăcini reale – necesitatea să fie capital bănesc, creditul şi mijloacelede circulaţie financiară ca o expresie a funcţionării modului capitalist de producţie.Deşi mai puţin utilizat, acest concept de capital fictiv se situează în centrul unorprobleme majore: relaţiile dintre producţie şi circulaţie, bănci şi întreprinderi şifundamental, distribuţia veniturilor.Deseori întâlnit în discuţiile referitoare la capitalul fictiv şi cu care este uneoriparţial suprapus, este conceptul de capital financiar. Această interpretare e uşor deînţeles în contextul în care se consideră “capitalul financiar ca fiind opus capitaluluireal. Capitalul financiar restabileşte legătura cu averea, făcând însă necesară integrareaîn capital a cantităţii de monedă şi a altor creanţe deţinute de un individ, o întreprinderesau alt agent economic" 113Rezultat din contopirea capitalului monopolurilor bancare şi industriale,capitalul financiar constituie un produs al concentrării producţiei şi al formăriimonopolurilor. Formarea capitalului financiar are loc pe o anumită treaptă aconcentrării şi centralizării producţiei şi a capitalului bancar. Apariţia capitaluluifinanciar are un caracter obiectiv, el dezvoltându-se pe baza dominaţiei monopolurilor110 Eatwell, John, Milgate, Murray, Newman, Peter, (ed) The New Palgrave: Dictionary ofEconomics, , Macmillan, London, 1996, p. 21111 Marx, op. cit.112 Hilferding, op. cit.113 Encyclopaedia Universalis, corpus 4, Encyclopaedia Universalis France SA, Editeur de Paris,2002, p.910172

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleindustriale şi bancare pentru obţinerea unui profit cât mai mare. Datorită faptului căbăncile devin coproprietare ale întreprinderilor industriale, comerciale, de transport, saude alt tip, achiziţionând acţiunile şi obligaţiunile lor, iar monopolurile industrialeposedă la rândul lor acţiuni ale băncilor, are loc o împletire, o îngemănare a capitaluluimonopolist bancar cu capitalul monopolist industrial, formându-se în acest modcapitalul financiar. Formarea capitalul financiar se manifestă în uniunea personală aconducătorilor monopolurilor bancare şi industriale; aceleaşi persoane se află în frunteacelor mai mari uniuni monopoliste din aparatul bancar, din industrie, din comerţ, şi alteramuri economice. Dominaţia monopolurilor se transformă inevitabil în dominaţie aoligarhiei financiare 114 . Iar “capitalul financiar este o formă fluidă, intangibilă acapitalului, utilizat pentru investiţii” 115 .Pe baza teoriei lui Marx, Hilferding a elaborat o argumentaţie sistematică,considerând capitalul financiar ca fiind cel mai înalt stadiu al capitalismului. Acestaprezintă o istorie teoretică a evoluţiei relaţiilor dintre bani şi capitalul productiv(industrial). Relaţiile sunt văzute ca trecând printr-o serie de transformări , în special pebaza schimbărilor în forma creditului şi a instituţiilor care acordă credite. Circulaţiacreditului este văzută ca forma iniţială a creditului, născută din întreruperile în ciclulcapitalului şi legând crearea creditului, direct de producţie şi de vânzarea de mărfuri.Această formă a creditului a facilitat mărirea seriilor de fabricaţie prin utilizarea defonduri ce stăteau nefolosite. Ca urmare s-au dezvoltat bănci care nu doar au reciclatfondurile nefolosite ale capitaliştilor, dar au luat bani şi din alte surse pe care i-au pusapoi la dispoziţia industriaşilor. Când procesul de expansiune a creditului a cuprins şifinanţarea capitalului fix , relaţia băncilor cu capitalul industrial a început să seschimbe, în sensul că băncile au început să aibă nu doar un interes momentan, ci unulpermanent privind evoluţia firmelor cărora le împrumutau capital. Astfel a apărutlegătura caracteristică de tip german între bănci şi industrie, cu băncile controlândblocuri masive de valori mobiliare în domeniul industrial şi având în comun un marenumăr de directori.Schimbarea acestei relaţii a încurajat creşterea unor bănci mai mari care să-şipermită plasarea fondurilor în acest mod şi care datorită dimensiunii puteau să finanţezeo mulţime de firme pentru a-şi diversifica riscul. Dezvoltarea acţiunilor, despre careHilferding accentuează că trebuie văzute ca fiind o altă formă a creditului(nerambursabil), reprezintă o precondiţie a dezvoltării firmelor pe acţiuni, care la rândulei reprezintă o precondiţie a deplinei utilizări a posibilităţilor de avans tehnologic 116 .Aceste companii pe acţiuni devin din ce în ce mai concentrate ducând la otendinţă de eliminare a liberei concurenţe. Acest fenomen e dublat de o şi mai intimărelaţie între bănci şi capitalul industrial: prin intermediul acestei relaţii capitalulîmbracă forma suprema şi cea mai abstractă a capitalului financiar. Iar profiturileproduse iniţial de capitalul industrial sunt acum însuşite de capitalul financiar.Pornindu-se de la ideea că valoarea şi profitul se obţin doar în sectorulindustrial, se ajunge ca în caracterizarea capitalului sub formă de acţiuni, acesta să fieconsiderat capital fictiv în comparaţie cu capitalul industrial cu funcţionare autentică.114 Bistriceanu, op. cit.115 The New Encyclopaedia Britannica, vol.2, Encyclopaedia Britannica Inc, Chicago, 2003,p.830116 Eatwell, John, Milgate, Murray, Newman, Peter, (ed) The New Palgrave: Dictionary ofEconomics, , Macmillan, London, 1996, p.42173

Revista Tinerilor EconomiştiBIBLIOGRAFIE1 Angelescu, C. (coord), Dicţionar de Economie, (ed.2) Ed. Economică,Bucureşti, 20012 Bistriceanu, Gh. Lexicon de finanţe, bănci, asigurări, Ed. Economică,Bucureşti, vol.I, 20013 Eatwell, J, Milgate,M, Newman, P, (ed)The New Palgrave: Dictionary of Economics, ,Macmillan, London, 19964 Hayek, F.A von, “Price expectations, money disturbances andmalinvestments” în Hayek, Profits, Interest andInvestment, Routledge, London, 19395 Hilferding, R., Finance Capital, Routledge&Kegan Paul, London, 19816 Marx, K., Capitalul, vol. 3 part.5, Moscova, 19677 Viner, J. Studies in the Theory of International Trade, London,Harper, 19378 ∗ ∗ ∗ Encyclopaedia Universalis, corpus 4, EncyclopaediaUniversalis France SA, Editeur de Paris, 20029 ∗ ∗ ∗ The New Encyclopaedia Britannica, vol.2,Encyclopaedia Britannica Inc, Chicago, 2003174

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleO ABORDARE ETICĂ ŞI ECONOMICĂ A BELIGERANŢEI MODERNE DIN PERSPECTIVALIBERALISMULUI CLASICAsist. univ. drd. Octavian-Dragomir JoraAcademia de Studii Economice Bucureşti,Facultatea de Relaţii EconomiceInternaţionaleAbstract: The modern justifications for warfare are extremely doubtfulboth from an ethical perspective, as well as from a purely economic one.During the American interventions in Afghanistan and Iraq and evenafterwards, there were repeatedly stated and promptly delivered to thepublic opinion apparently solid moral arguments in favor of militaryinvolvement – in the name of „democracy” or „human rights” – togetherwith the idea that the cost of military escapade (a bargain in itself) wouldbe paid off relatively soon and this would benefit all. Even so, there aremuch more rational proofs that can invalidate the thesis of the morality ofwar, as well as the preconception that war could somehow function as amotor of economic growth for the human society as a whole. In bothdirections, classic liberalism has many things to say which may be labeledby some as old-fashioned rhetoric, but never completely refuted.Key words: Property rights, ethics, economics, just warProprietatea privată şi consecinţele sale pentru ordinea socială„Dacă e să reducem programul liberalismului la un singur cuvânt, acesta ar fiproprietatea, cu alte cuvinte, deţinerea în proprietate privată a mijloacelor de producţie.(Proprietatea privată asupra mărfurilor gata de a fi consumate este firească şi nu estecontestată nici măcar de socialişti sau de comunişti.) Toate celelalte exigenţe aleliberalismului sunt consecinţa acestui precept fundamental." (Ludwig von Mises,"Property", Liberalism) În consecinţă, o societate întemeiată pe principii liberale esteidentificată, în mod comun, cu aşa-numitul laissez faire: limitarea, pe cât este cuputinţă, a puterii statului la recunoaşterea proprietăţii private dobândite prin mijloacepaşnice, protecţia şi garantarea liberei ei tranzactibilităţi.Pentru dezvoltarea conceptului de proprietate este necesar ca bunurile să fie rare(iar raritatea este vrem, nu vrem, un dat al structurii realităţii în care omul acţionează),astfel încât să poată apărea conflicte în privinţa folosirii acestor bunuri. Funcţiadrepturilor de proprietate este tocmai aceea de a evita astfel de ciocniri posibile pornindde la folosirea unor resurse rare, prin atribuirea unor drepturi de posesiune exclusivă 117 .Prin urmare, proprietatea este un concept normativ, adică un concept creat pentru a faceposibilă o interacţiune non-conflictuală prin stipularea unor reguli (norme) decomportament care creează obligaţii reciproce în privinţa unor resurse rare.117 Pentru o discuţie elaborată despre necesitatea raţională a unei ordini sociale bazate peproprietate privată a se vedea Hoppe, Hans-Hermann, The Ethics and economics of PrivateProperty, dar mai ales Rothbard, Murray N., The Ethics of Liberty.175

Revista Tinerilor EconomiştiAlături de conceptul de acţiune, proprietatea este cea mai fundamentală categoriea ştiinţelor sociale. De fapt, toate conceptele care descriu ordinea socială - agresiune,contract, capitalism, socialism - pot fi definite în termenii proprietăţii: “agresiuneafiind agresiune împotriva proprietăţii, contractul o relaţie non-agresivă între posesoriide proprietăţi, socialismul o politică insituţionalizată de agresiune împotrivaproprietăţii, iar capitalismul o politică instituţionalizată de recunoaştere a proprietăţii şia contractelor” [Hoppe, 1989].Este absolut de neconceput – iar istoria se încăpăţânează să probeze ceea cefilosofii au demonstrat pornind de la buna înţelegere a naturii omului –, că o ordinesocială în care principiul proprietăţii private este faultat sistematic este sortită eşecului –atât pe latura urmăririi „cu sens” a bunăstării, cât şi pe cea a întemeierii societăţii peideea de dreptate 118 .În sprijinul ideii de ordine socială a proprietăţii private pot fi aduse deopotrivăargumente economice (de eficienţă), dar şi etice (de dreptate socială).În articolul său „Calculul economic în societatea socialistă”, economistul austriacLudwig von Mises avea să elaboreze pe marginea raţiunilor pentru care un sistemsocialist (adică bazat pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie) nu poatemenţine pe termen lung o economie complexă modernă în stare de funcţionare, ci sesoldează, în cele din urmă, cu un consum însemnat de capital care împinge economiaînapoi spre stadiile rudimentare. Argumentul avansat de Mises ar putea fi rezumatastfel: în absenţa proprietăţii private asupra factorilor de producţie lipseşte piaţafactorilor de producţie (schimburi voluntare între proprietari la preţuri negociate); odată cu pieţele acestor tipuri de bunuri dispar (sau nu pot apărea) preţuri ale factorilorde producţie; absenţa acestor preţuri face cu neputinţă calculul costurilor (în termenimonetari) 119 şi prin urmare şi al profiturilor. De aici şi iraţionalitatea oricărei deciziiinvestiţionale într-un astfel de regim 120 .118 Subsumaţi ideii de dreptate, termenii de „etică” şi „morală” sunt consideraţi a fi sinonimi.Totuşi, vom face aici diferenţa între comportamentul (acţiunea) etic(ă) (sensul restrâns aldreptăţii – „să nu iei dreptul altuia”, adică respectarea „cu sfinţenie” a proprietăţii) şicomportamentul moral („să lucrezi toată virtutea” – sensul larg al dreptăţii). Aceste douăconcepte sunt indispensabile pentru a înţelege atât viziunea liberală, laică, cât şi pe cea creştinădespre societate. Pentru o dezvoltare a acestei abordări a se vedea Spiridon, Marius, Statul şibiserica, articol publicat în revista Ordinea proprietăţii private, disponibilă lawww.misesromania.org.119 Altfel spus, „unde nu există preţuri monetare, este practic imposibil orice calcul derentabilitate, pentru că nu există uneltele necesare comparării valorilor istorice sau anticipate alecheltuielilor şi încasărilor. Decretele statului (care stabilesc preţul energiei electrice, de pildă) nusunt preţuri veritabile. Sunt valori arbitrare necorelate cu raritatea bunurilor.” Datorez aceastăexplicaţie lui Mihai-Vladimir Topan. O interesantă discuţie pe marginea socialismului ca ordinebazată pe proprietatea comună a mijloacelor de producţie în „Vraiştea” socialistă (recenziacărţii Socialism, subiectivism – însemnări sub regimul ceauşist ale unui „fermier”, scrisă deGheorghe Dragomir), publicată de Mihai-Vladimir Topan în revista Ordinea proprietăţiiprivate.120 Imposibilitatea socialismului (ad litteram!) a fost argumentată magistral de economistulaustriac Ludwig von Mises în Economic Calculation in a Socialist Commonwealth, articolapărut în F.A. Hayek ed., Collectivist Economic Planning (London: George Routledge & Sons,1935; reprint, Clifton, N.J.: Augustus M. Kelley, 1975), pp. 87-130. Ediţia germană originalăDie Wirtschaftsrechnung im sozialistischen Gemeinwesen în Archiv für Sozialwissenschaften,vol. 47 (1920).176

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleŞi din punct de vedere etic proprietatea se dovedeşte a fi o instituţie cardinală,pentru că circumscrie limitele justificate, legitime, ale utilizării forţei 121 . Un sistempolitic în care constrângerea nu este limitată la contracararea sau repararea unorîncălcări ale proprietăţii (legitime) intră automat în spaţiul arbitrarului. Spaţiul publicdevine scena unei lupte perpetue între diversele grupuri de interese pentru a acaparaputerea şi a impune acele reglementări şi alocări ale resurselor care le convin. Pentru aevita o astfel de luptă „hobbesiană” a tuturor împotriva tuturor, programul liberal clasicpropunea în principal un sistem legal strict conform cu un “drept al proprietăţii private”,lăsând spaţiului public numai o sferă restrânsă de probleme (şi fiind oarecuminconsecvent prin asta): apărarea externă (armata) şi cea internă (poliţia şi justiţia).Moştenirea doctrinară a liberalismului în politica externăOrice acţiune a statului, atât în ceea ce priveşte politicile interne, dar şi în relaţiileinternaţionale, echivalează, în genere, cu o imixtiune implicită în drepturile deproprietate ale indivizilor, fie ei cetăţeni ai statului respectiv, ori ai unui stat terţ. Iar înlumina discuţiei deschise anterior, orice astfel de intervenţie – deci oricum altcumvadecât în sensul ocrotirii şi garantării efective a drepturilor legitime de proprietate aleindivizilor –, nu poate cum să nu fie criticabilă, atât din considerente etice, cât şieconomice. Cultul pentru redistribuţie (înţeleasă ca transfer non-voluntar de proprietate)frânează acumularea de capital – ingredientul natural al creşterii economice –, dupăcum conduce şi la politizarea societăţii – deturnând energiile productive ale oamenilorînspre procesul de împărţire politică a avuţiei –, ambele consecinţe fiind finalmentenefericite social, deşi produse tocmai ân virtutea unei preocupări de acest tip. Excesulde etatism (intervenţionism) nu are cum fi o cale viabilă atât timp cât nu adecveazăscopurilor sale, altfel generoase, mijloacele potrivite. [Mises, 1966]Doctrina liberală clasică, împărtăşită şi rafinată de ideologia libertariană 122 , ademonstrat cum principiul dezetatizării poate da roade în multe dintre chestiunileinterne, acolo unde reculul intervenţiilor guvernamentale poate permite energiilorvoluntare ale indivizilor să fie valorizate prin interacţiune paşnică în perimetrul uneieconomii de piaţă libere. Multe dintre domeniile considerate multă vreme ca fiindbunuri publice (educaţia, sănătatea) par să îşi găsească sensul în sfera privată,demonstrând mai degrabă un eşec al intervenţiei decât unul al pieţei.În afaceri externe, principiul este similar: limitarea imixtiunilor guvernului întreburile altor state. Conducerea unei politici externe într-o manieră care să limitezepresiunea coercitivă şi constrângătoare asupra cetăţeanului de rând se înscrie în aceeaşi121Poate cea mai rafinată tratare a teoriei proprietăţii o reprezintă, după ştiinţa noastră, lucrareaThe Ethics of Liberty aparţinând economistului şi filosofului american Murray N. Rothbard. Deacelaşi autor, o la fel de valoroasă lucrare anterioară, dar mai degrabă una de popularizare adiscuţiei generoase în consecinţe pe marginea drepturilor de proprietate, – For a New Liberty.The Libertarian Manifesto. Ambele lucrări sunt disponibile şi on-line la www.mises.org.122 „Libertarianismul este o filozofie politică. Ea se referă numai la utilizarea corectă a forţei.Premisa ei fundamentală este aceea că ar trebui să fie ilegal să se ameninţe sau să se iniţiezeviolenţa împotriva unei persoane sau a proprietăţii sale, fără permisiunea acesteia; forţa estejustificată numai în apărare sau ca retaliere.” Walter Block, Libertarianism şi libertinism,(Prefaţa cărţii Pledoarii imposibile, traducere după Defending the Undefendable: The Pimp,Prostitute, Scab, Slumlord, Libeler, Moneylender, and Other Scapegoats in the Rogue's Galleryof American Society - 1994).177

Revista Tinerilor Economiştiretorică a degrevării individului de presiunile inutile aplicate de stat în numele unorpretinse şi impersonale raţiuni colective, naţionale. Astfel, „izolaţionismul” politic şicoexistenţa paşnică ar reprezenta echivalentul politicii de laissez-faire din interior,adică al limitării intervenţionismului statal şi al lăsării libere a exerciţiului opţiunilorvoluntare şi non-violente ale indivizilor. Începând cu Adam Smith, David Ricardo sauFrederic Bastiat, simpatizanţii liberului schimb au decretat fără dubii că libertatea de aface comerţ reprezintă o premisă a prosperităţii, iar concentrarea statelor pe cultivarea,iar nu pe imperfectarea, unui astfel de principiu reprezintă în acelaşi timp o şi maicredibilă garanţie a păcii internaţionale.Este limpede că pe lângă lucrurile bune cu care se îndeletnicesc statele – adicăacelea dintre ele consecvente cu ideile de libertate individuală şi proprietate privată –,ele sunt şi sursa unor poveri şi sacrificii inutile solicitate propriilor cetăţeni în numeleunor interese pretins superioare, deşi extrem de dificil de explicitat coerent. Mitul„interesului comun”, un agregat la fel de „legitim” ca orice agregat explicabil prin oricealtceva decât opţiune voluntară, este în suficient de multe cazuri fluturat fraudulos şiabuziv de către conducerea politică, dornică mai degrabă să capitalizeze imagine şiputere sporite. Pledoariile pentru implicarea „proactivă” în modelarea sceneiinternaţionale ar reprezinta o astfel de practică care ar ţine de „interesul tuturor”.Prin urmare, un adept consecvent al ideii liberale neadulterate nu ar avea altcevade făcut decât să îşi constuiască o pledoarie fermă în favoarea limitării, într-o primăinstanţă, a comportamentelor intrusive ale aparatului statal la teritoriul naţional,evitându-se în orice chip atacarea altor state sau agresiunea cetăţenilor acestora. Princultivarea unei conjugări a unor astfel de atitudini, liberalul consecvent contribuie laprocesul prin care indivizii se securizează reciproc împotriva comportamentelorbelicoase ale statelor terţe, eliminând cel puţin spectrul unei presiuni constrângătoaresuplimentare. Ei scapă, totodată, şi de o povară internă indusă de nevoia guvernuluipropriu de a obţine mijloacele necesare susţinerii unor astfel de stări de beligeranţă. Cualte cuvinte, acesta înseamnă urmărirea consecventă a evitării totale a războiului.„Populaţiile fiecărui stat în parte ar trebui să-şi determine propriile guverne să nuse atace între ele, iar dacă un conflict ar fi pe cale să izbucnească, să le determine să seretragă dintr-o astfel de posibilă confruntare fără întârziere”, spune economistul,filosoful şi istoricul american Murray N. Rothbard în capitolul dedicat războiului şipoliticii externe ca forme de relaţionare interstatală într+o carte intitulată For a NewLiberty.Rothbard propune în aceeaşi lucrare un model ipotetic de relaţii între două state şiprin care lasă să se întrevadă contradicţiile principiale ale unei politici externe „preaproactive”: statul X atacă (preemptiv sau nu) statul Y, iar un stat terţ Z intervine,chipurile, în virtutea bunei cauze de partea statului X. Obţinem un exemplu simplu desecuritate colectivă, practică despre a cărei natură conceptuală discutabilă vom dezvoltaulterior. În acest moment putem formula cel puţin câteva judecăţi.• Armata statului X, apărându-se „preemptiv” de agresiunea statului Y(!?), casă uzităm de arsenalul explicativ oficial recent, provoacă „victime colaterale”,masacrând civili nevinovaţi, oameni neimplicaţi în pretinsele crime comise de guvernulţării lor. Nu este greu de înţeles de ce putem spune, fără a greşi, că războiul între stateconduce la genocid, invazie masivă în dreptul la viaţă, în dreptul la proprietatea sinelui,o crimă, crima supremă.• Toate guvernele îşi obţin veniturile în principal prin impozitare (mai există şivarianta finanţării prin emisiune de monedă – ceea ce vom denumi în cele ce urmează178

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleprin inflaţie –, riscantă însă în contextul financiar-valutar internaţional pentru că poateduce la scurgere de avuţie în afara graniţelor naţionale). Orice mobilizare de trupe şilansare a ostilităţilor implică, deci, o inevitabilă escaladare a impozitării, o presiuneasupra avutului personal, o cheltuială a cărei utilitate pentru contribuabil este în cel maibun caz inegală, dacă nu destul de greu, în general, de corelat şi care, în plus, are şiconsecinţe sociale de ansamblu nefaste.Ambele argumente invalidează războiul din perspectiva libertăţii individuale.Această topică a conflictului nu a fost însă mereu aceeaşi. Conflictele Evului Mediuerau de multe ori construite ca operaţiuni precedate de un aranjament contractual întresuveran/nobil, ca angajator, şi soldaţi (mercenari), ca forţă de muncă, raporturideterminate nu într-atât de vreun exerciţiu agresiv al primilor (luare la oaste cu“arcanul” alias serviciu militar obligatoriu), cât de opţiunea voluntară şi remunerată aunor indivizi specializaţi, în conformitate cu diviziunea socială a muncii, în purtareaoperaţiunilor militare 123 .Doctrina „războiului just” şi principiile dreptului internaţional clasicChiar dacă pretenţia de a elimina complet războiul din arsenalul de exprimare alstatelor rămâne încă cel puţin iluzorie, ţinând cont de predispoziţia înspre conflict astatelor şi în condiţiile în care instrumentele legale ale relaţiilor internaţionale suntşubrede, există, însă, limite între care o acţiune militară poate fi etichetată ca justă.Doctrina “războiului just” – regăsită în teoria relaţiilor internaţionale dezvoltatăde catolicii scolastici, în principal de cei spanioli din secolul al XVI-lea precum Vitoriaşi Suarez, ulterior de scolasticul protestant olandez Grotius şi apoi de juriştii secolelorXVIII-XIX – este un concept de origine creştină, iniţiat încă de pe vremea Sf. Augustin.Un război just presupune, printre altele, faptul că războiul se poartă doar înultimă instanţă, când toate opţiunile paşnice s-au epuizat, presupune existenţa uneiautorităţi legitime a iniţiatorului, presupune existenţa unei cauze juste (ex: îndreptareaunui rău făcut anterior), presupune ca obiectiv final aducerea păcii, presupuneproporţionalitate în utilizarea forţe, şi discriminare între combatanţi şi civili etc.123 „During the Middle Ages, the scope of wars was far more limited. Before the rise of modernweapons, armaments were so limited that governments could—and often did—strictly confinetheir violence to the armies of the rival governments. It is true that tax-coercion increased, but atleast there was no mass murder of the innocents. Not only was firepower low enough to confineviolence to the armies of the contending sides, but in the premodern era there was no centralnation-state that spoke inevitably in the name of all inhabitants of a given land area. If one set ofkings or barons fought another, it was not felt that everyone in the area must be a dedicatedpartisan. Moreover, instead of mass conscript armies enslaved to their respective rulers, armieswere small bands of hired mercenaries. Often, a favorite sport for the populace was to observe abattle from the safety of the town ramparts, and war was regarded as something of a sportingmatch. But with the rise of the centralizing State and of modern weapons of mass destruction,the slaughter of civilians, as well as conscript armies, have become a vital part of inter-Statewarfare.” [Rothbard, 1978].În plus, chiar şi în vremea Revoluţiei americane, notează istoricul Josef Dorfman, citat deRothbard, “a face comerţ cu inamicul era un lucru la ordinea zilei”. Strategii războiului priveaucomerţul ca pe singurul mod în care civilii ambelor părţi puteau fi compensaţi pentru pagubeleproduse de către izbucnirea războiului.179

Revista Tinerilor EconomiştiPe scurt, un război just 124 există atunci când un grup de oameni încearcă săîndepărteze ameninţarea cu dominaţia coercitivă venită din partea altui grup de oamenisau să răstoarne o astfel de dominaţie deja existentă. Simetric, un război este injustatunci când unii încearcă să-şi impună dominaţia asupra altora ori să perpetueze odominaţie în curs.Drept moştenire de la teoria clasică a dreptului internaţional, legislaţiainternaţională dispune de două instrumente rezonabile cu care să se lupte împotrivaextinderii fără temei a stării de beligeranţă în teritorii care nu au o legătură directă cufocarul de conflict: „legile războiului” şi „legile neutralităţii” sau „drepturile neutrilor”.• Legile neutralităţii sunt menite a limita conflictul la statele combatante, fărăagresiuni împotriva unor state non-beligerante ori asupra popoarelor lor. Un corolar alacestor legi îl reprezintă principiul american, astăzi ignorat cu brio, al „libertăţiimărilor”, care interzice restricţiile impuse de unul dintre statele beligerante în caleacomerţului paşnic derulat de cetăţenii statelor neutre cu cei ai statului inamic (blocade,embargouri). Se recomandă statelor neutre să rămână aşa faţă de orice dispută interstate,precum şi statelor combatante să respecte pe deplin drepturile cetăţenilor neutri.• Legile războiului sunt menite a limita, pe cât posibil, invadarea de cătrestatele beligerante a drepturile civililor din statul inamic.După cum spune juristul britanic F. J. P. Veale, citat de Rothbard, în cazul unuiconflict armat o distincţie este mai mult decât necesară. „Principiul fundamental alacestui cod [al războiului – n.n.] este acela că ostilităţile purtate între popoare civilizatetrebuie să se restrângă la forţele armate angajate în conflict. El fixează o distincţie întrecombatanţi şi non-combatanţi, trasând ca unică sarcină pentru primii aceea de a se luptaunii cu alţii, şi, pe cale de consecinţă, necesitatea excluderii non-combatanţilor dintreţintele operaţiunilor militare”.În prezent conceptul este uitat în mod voit, de vreme ce însăşi natura războiuluitotal modern constă în anihilarea în masă a civililor.„Securitate colectivă” şi „misiune civilizatoare”. Natura conceptuală discutabilăÎn perimetrul cazului ipotetic al izbucnirii unui conflict între statele X şi Y,presupunem că, alimentat de justeţea cauzei democratice, un stat terţ, Z, ar purcede laangajarea trupelor sale în conflict de partea combatantului „virtuos”. Este justificabilăaceastă atitudine?124 Rothbard susţine, într-un articolul intitulat Just War, că în istoria Americii dintre toaterăzboiaiele care au avut ca parte implicată Statele Unite, numai două îşi pot revendica justeţea:Revoluţia americană şi Războiul pentru independenţa Sudului. Explicaţia unei astfel de teze esteurmătoarea: în primul caz era vorba despre înlăturarea unei dominaţii străine – cea a coroaneibritanice asupra cetăţenilor care populau fosta colonie –, în al doilea, statele sudiste, care aucontractat la formarea federaţiei, nu s-au mai simţit reprezentate de turnura pe care a luat-opolitica federală la vremea respectivă şi au cerut desfacerea contractului uniunii. Un comentariual lui Rothbard: dacă în primul caz era vorba de o dominaţie în virtutea unui principiu, chiardacă inconsistent, dar măcar aplicat consecvent – cel expus de Hume potrivit căruia puterea îşiare originea în darul divin, prin urmare ruprea legăturii dintre coroana britanică şi supuşii dincolonii însemna o profanarea a sacrului –, injusteţea celei de a doua cauze era de-a dreptulflagrantă. Câteva state din federaţie care au contractat prin voinţa cetăţenilor lor pentru formareauniunii erau ţinute legate de o hârtie, negând însăşi natura contractului care permite părţilor săpoată desface înţelegerea în momentul în care scopurile pentru care a fost încheiată nu se mairegăseau!180

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleÎntr-un astfel de demers stă, în practică, originea unuia dintre cele mai discutabileteorii moderne, aceea a „securităţii colective”, concept lansat de preşedintele americanWoodrow Wilson şi perpetuat de toate administraţiile de la Casa Albă până în prezent –ideea potrivit căreia în cazul în care un stat îl agresează pe un altul, ţine de obligaţiamorală a altor guverne ale lumii să facă front comun întru apărarea statului-victimă.Sunt însă câteva hibe în „cazul” securităţii colective împotriva unui act deagresiune pentru că:1. statul altruist ar contribui la uciderea în masă a civililor statului agresor;2. cetăţenii statului altruist sunt supuşi unei creşteri a impozitării necesarădesfăşurării de trupe în conflict;3. statul altruist îşi expune cetăţenii, ale căror vieţi şi proprietăţi ar trebui,teoretic, să le protejeze, represaliilor statului agresor;4. cetăţenii statului altruist vor fi chemaţi sub arme împotriva voinţei şiintereselor lor, fiind victime ale unui soi de sclavie militară.Un astfel de comportament „solidar” al unor state neimplicate în conflict poate danaştere, prin antrenare, la un conflict de proporţii cu efecte nefaste asupra cetăţeniloracestor state, de a căror siguranţă personală şi patrimonială guvernele lor ar trebui să sepreocupe.Mai există o altă mare scăpare în coerenţa discursivă a securităţii colective:analogia dintre intervenţia în sprijinul statului agresat şi intervenţia organuluipoliţienesc în cazul agresiunii unui individ asupra altuia. După cum am discutat, însă,termenul de „agresiune” are sens numai la nivel individual, fiind o noţiune definită prinraportare la cea de proprietate privată.1. Statele interveniente devin ele însele agresori asupra populaţiei nevinovate astatului agresor. 1252. Atunci când X-ulescu îl molestează ori îi fură proprietatea lui Y-ulescu,putem identifica pe cel de-al doilea personaj ca fiind agresorul persoanei şi proprietăţiicelui dintâi. Dar atunci când un stat îl agresează pe altul este inconsistent logic sădefinim agresiunea în aceiaşi termeni, de vreme ce nici un stat nu are vreun drept deproprietate asupra unei arii teritoriale aflate de drept în proprietatea cuiva anume.Acţiunea reparatorie a unui stat terţ este în fapt tot un act de agresiune fie împotrivacivililor din statul atacator, fie în raport cu proprii cetăţeni forţaţi să lupte şi eventual săîşi sacrifice viaţa şi avutul pentru o cauză care nu este a lor. 126 Reacţia statului de ariposta ca un întreg nu lasă loc solidarităţii voluntare, prin care cetăţenii pot decide săparticipe la acţiunile de retaliere legitimă împotriva unui agresor al unui seamăn de-allor, păstrând însă principiile proporţionalităţii şi personalizării ripostei.Să presupunem ,totuşi, existenţa unor circumstanţe pentru statul agresor. Acestainiţiază acţiunea pentru a îndrepta un rapt teritorial întreprins în trecut şi pentru a ajuta125 „The correct analogy to individual action would be: Smith beats up Jones, the police rush into help Jones, and in the course of trying to apprehend Smith, the police bomb a city block andmurder thousands of people, or spray machine-gun fire into an innocent crowd. This is a farmore accurate analogy, for that is what a warring government does, and in the twentieth centuryit does so on a monumental scale. But any police agency that behaves this way itself becomes acriminal aggressor, often far more so than the original Smith who began the affair.” [Rothbard,1978].126 „Hence the [Aggresor] State's invasion is necessarily a battle between two sets of thieves andaggressors: the only problem is that innocent civilians on both sides are being trampled upon”.[Idem]181

Revista Tinerilor Economiştila reunirea unei comunităţii de aceeaşi etnie care a fost, împotriva voinţei comune, ruptăde la patria-mamă. În această situaţie – deşi este condamnabilă acţiunea ambelor statede a recurge la război şi de a ucide cetăţeni nevinovaţi – statul care iniţiază conflictul înscopul reparării unei situaţii nefavorabile ar deţine o pretenţie mai justă, ori mai puţininjustă. Dar nu oricum.În eventualitatea în care două ţări s-ar antrena într-un conflict armat cu (a) armefolosite astfel încât să nu lezeze civilii în privinţa persoanelor şi proprietăţilor lor, (b)armate constituite prin opţiune voluntară şi nu prin serviciu militar obligatoriu şi (c)finanţate prin metode voluntare în loc de impozitare obligatorie, atunci, şi numaiatunci, liberalul clasic va ţine partea statului care revendică revenirea în graniţele sale aunui teritoriu luat cu forţa de un alt stat agresor. 127Un alt concept de sorginte wilsoniană, invocat ca scuză pentru perpetuareabeligeranţei, probează o şi mai mare ipocrizie: ideea că ţine de obligaţia morală aAmericii şi a tuturor celorlalte naţiuni civilizate de a impune “democraţia” şi“drepturile omului” în lume. Asta înseamnă că într-o lume în care democraţie estedeturnată de prea multe ori în favoarea unor privilegiaţi şi în care drepturile omului suntsubiect facultativ pentru mulţi dictatori, dar şi în multe regimuri “democratice”, a scoatebaioneta şi de a decreta război orb împotriva tuturor acestor nefericiri ar fi o caleraţională. O acţiune care nu ţine cont de toate consecinţele pe care le implică în privinţaoamenilor nevinovaţi cu siguranţă nu se poate afla nicicum sub imperiul moralei.Războiul fără discernământ nu este umanitarism. 128Câteva aprecieri finaleIntervenţiile armate în Afghanistan sau Irak au costat vieţi nevinovate şiproprietatea agonisită de oameni având ca unică vină faptul că s-au născut în ţările luiOussama ori Saddam. În plus, şi în ţările coaliţiei asupra contibuabililor presează celpuţin costurile extrem de mari ale intervenţiei – sute de milioane de dolari storşi de lanişte contribuabili care nu prea au cum vedea roadele investiţiei lor forţate –, dacă nu şiriscul pierderii vieţii departe de casă.Este bine de priceput că într-un război, mult uzitatul “interes naţional” nu esteuniform, ceea ce înseamnă că acţiunea care la debit îi implică pe toţi, la credit înseamnăplus doar pentru unii, deci pretenţia de justeţe, precum şi cea de eficienţă, a acţiuniimilitare nu are cum fi legitimă sau raţională de vreme ce nu îi protejează/afectează petoţi în mod identic. Fireşte că războiul este o afacere bună pentru unii, dar investiţia nuse restrânge doar la aceştia. Războiul implică cheltuieli militare uriaşe obţinute nu prin127 O pledoarie pentru indulgenţă în ipoteza unei stări de beligeranţă poate fi găsită atunci cândeste vorba despre luptele de guerilla, care se încadrează în circumstanţele enunţate anterior:limitează ţintele la cadrele militare ale armatei oficiale, înrolarea se face pe bază voluntară,finanţarea unei astfel de campanii este asigurată din fonduri voluntare, private şi nu dinimpozitare.128 “The humanitarian wishes to be a prime mover in the lives of others. He cannot admit eitherthe divine or the natural order, by which men have the power to help themselves. Thehumanitarian puts himself in the place of God… [He is] confronted by two awkward facts: firstthat the competent do not need his assistance; and second, that the majority of people, ifunperverted, positively do not want to be ‘done good’ by the humanitarian… Of course, whatthe humanitarian actually proposes is that he shall do what he thinks is good for everybody. It isat this point that the humanitarian sets up the guillotine… Humanitarian in theory is the terroristin action.” [Isabel Paterson, The God of the Machine, citată în [Rothbard, 1978]].182

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalesubscripţie voluntară, ci de la buget, prin impozitare (transparent) sau prin inflaţie(adică expansiune monetară - pervers). Însă atât impozitarea, cât şi inflaţia, inducinvariabil consecinţe grave asupra gradului de acumulare a avuţiei într-o societate. Dinfericire pentru ea, America pare să fi găsit deocamdată calea de a se purta de multe oriiresponsabil fără a se expune economic 129 . Ordinea economică mondială pe care oorchestrează, sistemul financiar-valutar mondial dependent de dolar, sunt instrumenteleprin care SUA au reuşit să finanţeze uriaşul potenţial militar fără pierderi interne debunăstare. Dar asta este o singularitate istorică derivată din puterea de negociere pescena internaţională – dată de bogăţia acumulată datorită regimului liberal intern – şi deslăbiciunea altor state care au achiesat fără prea multe obiecţii la ordinea mondialăpropusă.Războiul nu este o investiţie productivă, ci una fundamental distructivă, deci nuare cum avea un efect de creator net de bunăstare. Pentru economia internaţională înansamblul ei războiul rămâne un devorator al bunăstării generale şi, totodată, uninstrument de privilegiere a unora (al celor pentru care conflictul este profitabil –„subiecţii” redistribuţiei prin impozite sau inflaţie) în detrimentul tuturor celorlaţi(cotizanţii involuntari – „obiectele” redistribuţiei –, respectiv victime ale agresiunii).Putem înţelege mai limpede această stare de fapt urmărind un raţionament. Pentrustatul agresat (dar şi pentru agresorul-pacificator), există pierderi de vieţi omeneşti şidistrugerea unor bunuri, elemente care completează reculul de bunăstare provocat definanţarea efortului de război. Resursele rare, care în absenţa agresiunii ar fi fostorientate optim de către piaţă înspre utilizările cele mai preţuite de consumatori, acumvor fi implicate în reconstruirea bunurilor distruse ori nu vor mai fi nicicând recuperatedacă este vorba despre vieţile pierdute, în a căror educaţie s-a investit şi care nu mai potîntoarce serviciile societăţii. Din nou, este limpede că în procesul de reconstrucţie uneleindustrii au de câştigat, dar aceasta cu preţul satisfacţiei acelor consumatori care, înabsenţa pagubelor, s-ar fi bucurat de bunuri mai multe şi mai ieftine dintr-acelea a cărorcantitate a fost corespunzător diminuată prin deturnarea factorilor necesari produceriilor înspre procesul de reconstrucţie. 130Acest tip de politică externă pe care o putem defini ca libertariană, dar şi caliberală clasică, nu este neapărat una pacifistă. Ea nu exclude ab intio violenţa,acceptând-o doar în cazul unor situaţii anume – apărare împotriva unui act de violenţă,repararea unui prejudiciu produs anterior printr-un act de violenţă, protejarea uneipersoane lipsite de apărare şi supusă unui act de violenţă. Teza este însă că nimeni nuare dreptul să înroleze forţat, să impoziteze sau să ucidă ori să facă uz de violenţăîmpotriva altora pentru a se apăra pe sine împotriva unor terţi.În cel mai bun caz, conflictele trebuie, dacă eradicarea lor este cu neputinţă,măcar să se concentreze doar la armatele combatante, să facă uz de metode voluntare deînregimentare şi de finanţare a unor atare operaţiuni. În orice caz, exonerarea războiuluide toate relele de care este vinovat este la fel de neiertat ca şi iniţierea lui.129 A se vedea articolul Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională: oreconstrucţie sociologică a ordinii economice actuale, scris de Hans-Hermann Hoppe, în fapt oexplicare neromanţată a istoriei financiar-valutare recente.130 A se vedea discuţia de principiu făcută de Diana Costea în articolul „Ce se vede şi ce nu sevede”... pe panourile electorale, o reluare a celebrei discuţii a lui Bastiat sintetizată în formula“broken window fallacy” şi care poate fi folosită pentru dărâma dogma potrivit căreia războiul arputea reprezenta cumva “un factor economic dinamizator”:183

Revista Tinerilor EconomiştiPrivind în maniera schiţată evoluţiile recente din Afghanistan sau Irak, putemdobândi o înţelegere mai bună a justeţii războaielor duse în numele concepţiei intimedespre pace a unor policy makers, autoproclamaţi unici depozitari ai bunei morale.Repararea unei agresiuni printr-o alta este o nederminare morală pe care mintea umană,teoretic, nu o poate procesa.BIBLIOGRAFIE1. Alterman, E. Who Speaks For America? Why Democracy Matters In ForeignPolicy, Cornell University Press, 1998.2. Block, W. Libertarianism şi libertinism, (Prefaţa cărţii Pledoarii imposibile,traducere după Defending the Undefendable: The Pimp,Prostitute, Scab, Slumlord, Libeler, Moneylender, and OtherScapegoats in the Rogue's Gallery of American Society - 1994),Editura Nemira, Bucureşti, 2002.3. Costea, D. „Ce se vede şi ce nu se vede”... pe panourile electorale, în revistaOrdinea proprietăţii private, nr. 8/2004, disponibilă lawww.misesromania.org.4. Hoppe, H.H. A Theory of Socialism and Capitalism, Boston, 1989.5. Hoppe, H.H. Activitatea bancară, statele-naţiune şi politica internaţională: oreconstrucţie sociologică a ordinii economice actuale, (traduceredupă Banking, Nation States and International Politics: ASociological Reconstruction of the Present Economic Order, înThe Review of Austrian Economics, Vol. 4, 1990,) disponibil lawww.misesromania.org.6. Hoppe, H.H. The Ethics and Economics of Private Property în The ElgarCompanion to the Economics of Property Rights, edited byEnrico Colombatto, 2000.7. Johnson, P. O istorie a lumii moderne, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003.8. Kennedy, J.P.Present Policy is Politically and Morally Bankrupt, VitalSpeeches, January 1, 1951.9. Mises, L. von Economic Calculation in a Socialist Commonwealth, articolapărut în F.A. Hayek ed., Collectivist Economic Planning(London: George Routledge & Sons, 1935; reprint, Clifton, N.J.:Augustus M. Kelley, 1975).10. Mises, L. von Human Action, Henry Regnery, 3rd rev. ed., Chicago, 1966.11. Nordlinger, Isolationism Reconfigured: American Foreign Policy For A NewE. A.12. Rothbard, M.y N.Century, Princeton University Press, 1995.For a New Liberty: The Libertarian Manifesto, Collier Books, ADivision of Macmillan Publishing Co., Inc., New York, CollierMacmillan Publishers, London, 1978.13. Rothbard, M. Just War, in Denson, John V, Just War, Mises Institute, 1994.y N.14. Rothbard, M.y N.Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn,1993 [1962].15. Rothbard, M.y N.Power and Market, Sheed Andrews and McMeel, KansasCity, 1977.16. Rothbard, M. The Anatomy of the State, în Egalitarianism as a Revolt184

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaley N. Against Nature and Other Essays, (Auburn: Mises Institute, 2000[1974]).17. Rothbard, M.y N.The Ethics of Liberty, Atlantic Highlands, N.J. :Humanities Press, 1982.18. Rothbard, M.y N.The Foreign Policy of the Old Right, în Journal of LibertarianStudies, Vol. 2, no. 1, pag. 85-96, Pergamon Press, 1978.19. Spiridon, M. Statul şi biserica, în revista Ordinea proprietăţii private, nr.2/2004, disponibilă la www.misesromania.org.20. Topan, M.V. „Vraiştea” socialistă (recenzia cărţii Socialism, subiectivism –însemnări sub regimul ceauşist ale unui „fermier”, scrisă deGheorghe Dragomir), în revista Ordinea proprietăţii private, nr.1/2004, disponibilă la www.misesromania.org.185

Revista Tinerilor EconomiştiNOŢIUNEA DE CREŞTERE ECONOMICĂ ŞI PRINCIPALII SĂI DETERMINANŢIAsist. univ. drd. Monica Pop-SilaghiUniversitatea Babeş-Bolay Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Economic growth is one of the essential macroeconomicphenomena which characterize an economy. It is said that economicgrowth is the quantitative aspect of the more complex subject, namedeconomic development. In this context, we will analyze in this paper theconcept and the main determinants of growth. Our purpose is to view themain factors that determine economic growth and to identify the possibleexplanation for the gap between countries in what concerns economicdevelopment.Keywords: endogenous growth, human capital, technical progress, innovations1. IntroducereÎntrebările de genul: de ce o ţară este mai dezvoltată decât cealaltă, respectiv dece nivelul de trai dintr-o ţară este mai ridicat decât în alta, sunt foarte frecvente.Răspunsul la această întrebare este destul de dificil de dat dacă nu se analizeazăprocesul dezvoltării economice, respectiv procesul creşterii economice. Procesulcreşterii economice, ca etapă în procesul de amploare mai mare numit dezvoltareeconomică, este un proces extrem de important într-o ţară. A studia acest proces prinprisma evoluţiei conceptului de creştere economică şi a principalilor factori ai creşteriieconomice, constituie un prim pas în înţelegerea fenomenului. Literatura dedicatăcreşterii economice este extrem de densă, mai ales datorită noilor teorii ale creşteriieconomice, care spre deosebire de teoriile tradiţionale, aduc în discuţie factori maicomplecşi şi mai variaţi. În cele ce urmează vom începe prin a urmări evoluţia acestuiconcept şi a surprinde principalii factori care determină creşterea economică.2. Evoluţia conceptului de creştere economicăIncursiunea în bibliografia creşterii relevă faptul că fondatorii economiepolitice moderne, şi anume autorii clasici englezi A. Smith (1776) şi David Ricardo(1819) au pus primele jaloane pe traiectoria teoriei creşterii. Creşterea economică eraconsiderată ca fiind rezultatul acumulării capitalului, respectiv cantitatea de instrumenteaflate la dispoziţia muncitorilor. Progresul tehnic chiar dacă nu a fost ignorat total,efectele sale au fost judecate doar pe termen scurt. Concluziile lui Marx s-au adăugatcelor clasice doar că analiza lui este, fără îndoială, mai bogată pe tema creşterii decâtale clasicilor. Pe de o parte, declinul creşterii economice şi-a găsit explicaţia la Marx înrandamentele de scară descrescătoare în industrie şi nu în agricultură iar pe de altăparte, Marx a identificat progresul tehnic ca fiind factor de productivitate. Marx a puspe prim plan rolul instituţiilor politice, sociale şi economice. Aceasta este o temă asupracăreia revin teoriile moderne, chiar dacă aceasta se face într-o optică diferită.186

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleSchumpeter (1912) a răsucit total atenţia dinspre creşterile în stocurile de capital şimărimea populaţiei spre inovaţie, care era, în opinia lui, motorul creşterii îneconomiile contemporane şi viitoare [Guellec, 2001, p.28].Mai târziu, Keynes analiza creşterea economică prin prisma a tot ceea cedetermină la un moment dat mărimea PIB şi utilizarea forţei de muncă, într-un sistemeconomic. [Brasseul, 1989, p.26]. Punctele slabe ale teoriei au fost folosirea unorparametrii prin intermediul cărora se determina creşterea PIB fără a se face o analiză aaspectelor cauzale şi a se ţine seama de progresul tehnic, care chiar înaintea celui de AlDoilea Război Mondial, era un factor de creştere important. Paralel cu Keynes, au fostaduse contribuţii importante la teoria creşterii de către matematicieni. Ramsey [1928] adefinit o formulă a acumulării numită „regula lui Ramsey” care specifică proporţiileoptimale în care outputul economiei trebuie divizat între consum şi investiţii, luând înconsiderare utilitatea marginală a consumului şi dezutilitatea marginală a muncii îneconomie, precum şi funcţia agregată de producţie. John Von Neuman (1937) a studiatmodelul dezagregat asemănător cu modelul lui Leontief.În perioada anilor ’60 şi ’70 odată cu apariţia dereglărilor în economiilecapitaliste cauzate de inflaţie, şomaj, şi a ritmurilor scăzute de creştere, conceptul decreştere este privit din perspectiva elaborării unor modele macroeconomice din ce în cemai complexe. Analiza dinamică pe o perspectivă lungă a proceselor economice şi aproceselor de producţie pune probleme deosebite faţă de abordarea statică sau petermen mediu. Au existat opinii că ţările aflate în acelaşi stadiu de dezvoltare auaceleaşi structuri şi ca produsul naţional brut pe locuitor este o măsură rezonabilăpentru stadiul dezvoltării. Rostow [1960] a criticat acest lucru afirmând că fiecare ţarăare o experienţă unică de creştere. Contribuţii importante au fost făcute în ideea de ademonstra că outputul naţional din secolul XIX şi XX a crescut mult mai mult decâtcreşterea forţei de muncă şi acumularea capitalului 131 . Creşterea economică eraconsiderată ca fiind exogenă, depinzând de o serie de factori externi, dintre care cei maiimportanţi : progresul tehnic şi populaţia. Imperfecţiunile acestor modele a fost faptulcă au lăsat aceşti factori neexplicaţi, deşi ei, la rândul lor depindeau de alţi factori.Începând cu anii ‘80, s-a dezvoltat un nou trend în evoluţia conceptului decreştere economică pentru a explica reziduul care nu depinde de volumele factorilormuncă şi capital. S-a trecut astfel de la creştere exogenă la creştere endogenă, careconstă în argumentarea rolului factorilor interni. Sursele autentice ale creşterii endogeneau fost: creşterea considerabilă a stocului de cunoştinţe; transformarea într-o măsură totmai mare a producţiei într-un proces de aplicare tehnologică a ştiinţei, ca urmare aobiectualizării ei în echipamente şi instrumente de producţie şi în tehnologii superioare,cu performanţe mai ridicate; personificarea ştiinţei în forţa de muncă [Negucioiu, 1998,p. 261]. O creştere endogenă este o creştere care nu depinde de volumul factorilormuncă şi capital dar depinde de un mediu al întreprinderilor care favorizează procesulde creştere autoîntreţinută, respectiv o creştere cu randamente crescătoare şiproductivitate marginală pozitivă a capitalului independentă de stocul de investiţii[Mokhtar, 1999, p. 206].3. Principalii factori ai creşterii economiceTeoria tradiţională a creşterii a identificat o singură sursă de creştere endogenă,şi anume capitalul fizic. Teoreticienii nu au ignorat celelalte surse, dar nu le-au integrat131 Contribuţii importante au avut Kuznets (1955), Chenery (1960) şi Solow (1957)187

Revista Tinerilor Economiştiîn mod explicit în modelele de creştere. Ei au considerat că variabila exogenă numităprogres tehnic captează toate efectele creşterii. Noii pionieri ai creşterii economice iauînsă în considerare o varietate mare de factori şi anume investiţiile în capitalul public,investiţii în capitalul fizic; investiţii în capitalul uman; procesul de învăţare prinexperienţă şi anume "learning by doing"; diviziunea muncii; cercetarea şi inovaţiatehnologică. Aceste surse au fost demult identificate de economişti dar noile teorii alecreşterii le formalizează prima dată şi permite înţelegere mai bună a efectelor lor[Guellec, 2001, p. 46]. Prezentăm în cele ce urmează câţiva dintre aceşti factori caretrebuie integraţi obligatoriu în modelele de creştere:• Capitalul fizicInvestiţia în capitalul fizic este o sursă comună vechilor şi noilor teorii decreştere economică. Deosebirea este că la noile teorii ale creşterii, se insistă asupraexternalităţilor 132 între firme şi anume pe faptul că investiţia unei firme creşte nunumai productivitatea ei ci şi productivitatea celorlalte firme datorităexternalităţilor tehnologice. Investiţia este o sursă de „learning by doing” care nupoate fi apropriată doar de firma care o produce ci se răsfrânge inevitabil şi asupracelorlalte firme. Eforturile de investiţii generează randamente ridicate doar într-unsistem bazic care încurajează inovaţia.• Progresul tehnicEl este de fapt sursa creşterii economice care rămâne neexplicată în modelelede creştere exogenă. Progresul tehnic este definit de Fourastie [1986, p.41] ca fiindprogresul tehnicilor de producţie, respectiv aplicaţia metodelor din ce în ce maieficace care tratează ştiinţele experimentale, fiind singurul factor al creşteriieconomice. Modificarea tehnicilor de producţie datorate în esenţă descoperirilorştiinţifice şi punerii în practică a noilor tehnici permite argumentareaproductivităţii muncii şi se regăseşte la originea noilor produse [Guerrin,1996,p.399]. Progresul tehnic permite ridicarea nivelului de trai, prelungireasperanţei de viaţă, limitarea inegalităţilor sociale, ameliorarea tipului de viaţă. Fiindsursa creşterii atât în modelele de creştere exogenă cât şi în modelele de creştereendogenă, poate fi la rândul său exogen sau endogen. Progresul tehnic exogen estedeterminat în afara sferei economiei. Progresul tehnic endogen presupuneacumularea cunoştinţelor asimilate în procesul economic, precum şi a resurselornecesare programelor de cercetare şi dezvoltare(R&D). Progresul tehnic endogeneste rezultatul alegerii agenţilor economici care investesc în R&D, a menajelorcare consacră timp şi bani.Tehnologia poate fi definită ca fiind ansamblul cunoştinţelor relative la diferitetipuri de evenimente şi activităţi asociate producţiei şi transformării materialelor[Guellec, 2001, p.48]. Un avans tehnologic implică emergenţa ideilor noi,caracterizate printr-o doză minimală de non-rivalitate şi redând cel puţin parţialtrăsăturile bunurilor publice. Transferul de tehnologie dinspre ţările dezvoltateînspre ţările în curs de dezvoltare poate avea loc în primul rând prin investiţiilestrăine directe, care presupun o serie de externalităţi pozitive. Rata de creştere aţărilor în curs de dezvoltare este considerată a fi extrem de dependentă de măsuraîn care aceste ţări reuşesc să adopte şi să implementeze noile tehnologii disponibileîn ţările avansate.132 Externalităţile reprezintă o interacţiune între indivizi pentru care participanţii nu suntremuneraţi de piaţă [Saint Paul, 1996]188

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale• Comerţul exteriorÎn decursul anilor 80, teoreticienii noilor teorii ale creşterii, conduşi de Romer(1994) şi Lucas (1988) au asigurat suport convingător că, deschiderea economiei lacomerţul exterior afectează în mod pozitiv creşterea economică. Argumentele aufost că naţiunile care sunt mai deschise la comerţul exterior au o abilitate mai maresă absoarbă avansurile tehnologice generate în naţiunile dezvoltate. Exporturiletrebuie să crească rapid, pe baza avantajului comparativ, ducând la rate de creşteremai mari decât cele care s-ar obţine din activităţile locale. Fără exporturi,importurile dorite de dezvoltare nu pot fi atinse [Hogendorn, 1995, p.60]. Singuraalternativă pentru a plăti importurile, şi anume fluxul de capital străin privat plusalte împrumuturi oficiale de la alte ţări, pare foarte puţin probabil să rezolve aceastăproblemă în viitorul apropiat. Rolul importurilor este deosebit de important înprocesul creşterii, oferind de fapt şansa de a procura bunuri care nu se găsesc localşi asigurând un stimulent pentru efortul productiv uman. Importul de tehnologiemodernă este un factor esenţial pentru dezvoltare şi modernizare. Importanţacomerţului internaţional este suportată de evidenţe empirice.• Creşterea populaţieiCreşterea populaţiei constituie un stimulent care permite în final creştereaprodusului pe locuitor. Alte motive des invocate cum sunt economiile de scară,creşterea cererii, pot duce la următoarele argumente:- creşterea duratei vieţii, legată de scăderea mortalităţii în primul rândcea infantilă, modifică comportamentele într-un sens mai favorabildecât acumularea, economiile şi investiţiile umane- dinamismul este deseori legat de o populaţie tânără, bine formată şigata să adopte idei noi- tendinţa populaţiei în creştere este de a adopta tehnici moderne, maiales în domeniul agricol [Brasseul, 1989, p.20].Efectul pozitiv al creşterii populaţiei asupra creşterii economice esteanihilat în cadrul etapelor dezvoltării. Acumularea capitalului uman estepreponderentă în aceste etape iar o populaţie în creştere poate să afecteze negativnivelul educaţiei.• Capitalul umanCapitalul uman desemnează stocul de cunoştinţe valorificabile economic şiîncorporate în indivizi [Guellec, 2001,p.48].Acestea includ pe lângă calificări şistarea de sănătate, alimentaţie, igienă, mai ales în ţările în curs de dezvoltare.Modelele anterioare de creştere economică subliniau deja importanţa capitaluluiuman. Creşterea provenea, pe de o parte, dintr-o argumentare a populaţiei active(capitalului uman fiind dat de numărul persoanelor active) şi pe de altă parte, dincreşterea eficacităţii combinaţiei productive: Eficacitatea productivă poate fiinterpretată atât prin progres tehnic cât şi prin eficacitatea productivă a capitaluluiuman. Noile teorii ale creşterii aduc ceva în plus faţă de cele vechi şi anume eleanalizează fundamentele economice ale formării capitalului uman. Lucas [1988]argumentează că acumularea capitalului uman este sursa creşterii pentru căformarea unui individ ameliorează competenţele acestuia şi potenţialul întregiiechipe. Capitalul uman este apropriabil de către individ, spre deosebire de capitalultehnologic care este în parte un bun public.Capitalul uman disponibil într-o economie este repartizat în două categorii : şianume, prima categorie este aceea care este utilizată în producţie (muncitorii) şi a189

Revista Tinerilor Economiştidoua categorie aceea care se găseşte în sistemul de formare (profesorii şi elevii).Această ultimă categorie de capital uman poate fi asociată noţiunii de investiţie. Lafel cum prin investiţie se sustrage o parte din producţie, tot aşa numărul persoanelorcare nu lucrează în sectorul productiv diminuează cantitatea de produse dar cresceficacitatea muncii în viitor, persoanele formate la nivel superior, fiind mult maieficiente.Pentru ca modelele care integrează capitalul uman să genereze o creştereeconomică autoîntreţinută, este suficient ca randamentul marginal al capitaluluiuman în formarea capitalului uman să fie constant. [Barro, Martin, 1998, p.41]• Capitalul publicAcesta este constituit din ansamblul infrastructurilor posedate de colectivităţilepublice: transporturi, telecomunicaţii precum şi alte bunuri şi servicii furnizate decolectivităţile publice, cum sunt securitatea sau educaţia.4. ConcluziiÎn procesul de creştere economică, sursele amintite anterior sunt în deplinăinteracţiune şi interdependenţă. De exemplu, capitalul uman pentru a fi din ce în ce maispecializat trebuie să aibă ca şi materie de învăţare cele mai noi şi mai performantetehnici, ca atare, trebuie să se bazeze pe progresul tehnic. Dintre cercetători, vor existaunii care ei înşişi vor crea noi tehnici, deci vor genera ei progres tehnic. Legătura estereciprocă şi trebuie studiată ca atare.Decalajele dintre ţări au tins să fie explicate prin aceea că una dintrecomponentele care se găsesc în ţările dezvoltate, lipseşte în ţările mai puţin dezvoltateLipsa ei reprezintă obstacol în cale dezvoltării. Economiştii care s-au situat pe aceastăpoziţie au considerat că dezvoltarea este de fapt o problemă legată de îndepărtareaobstacolelor şi asigurarea de diferite componente care lipsesc cum ar fi capitalul,schimburile externe, competenţe profesionale şi management-domenii în care, teoretic,ţările dezvoltate pot juca un rol major. Şi aici, au existat opinii opuse şi anume că acestecomponente, au semnificaţii diferite în funcţie de specificul fiecărei ţări şi de aceea nupoate fi definită o barieră absolută în calea dezvoltării. Opinia este argumentată prinaceea că o ierarhizare a obstacolelor care pot să apară din lipsa unei componente, esteimposibil de realizat, deoarece lipsa unei componente poate reprezenta obstacol în caleadezvoltării unei ţări însă o altă ţară, de exemplu, ar putea neutraliza lipsa ei sau arputea-o substitui şi nu ar mai fi vorba de un obstacol [Meier, 1995, p.87].Ţările care sunt în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea este evident că auanumite constrângeri care le împiedică să atingă un nivel optim de dezvoltare. Pentru aîncerca totuşi să răspundem la întrebarea privind decalajul dintre ţări pe considerente dedezvoltare economică, ar trebui să pornim de la limitele realizării factorilor creşteriieconomice amintiţi anterior, care se regăsesc pe urmă în limitele dezvoltării economiceBIBLIOGRAFIE1. Sala, B. R., Economic Growth, McGraw-Hill,1998Martin, X.2. Brasseul, J. Introduction à l’ Economie du Développement, Armand CollinEditeur, Paris 19893. Fourastie, J. La realité économique, Hachette, Paris, 19864. Guellec, D.Ralle, P.Les Nouvelles Théories de la Croissance, 4 edition. LaDecouverte, Paris, 2001190

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale5. Guerrin, B. Dictionnaire d’Analyse Economique, La Decouverte, Paris 19966. Hogendorn, J.SEconomic Development, 3 rd edition, HarperCollins CollegePublishers, 19967. Lucas, R. “On the Mechanics of Economic Development”, Journal ofMonetary Economics , vol. 22, 1988, p. 3-428. Meier, G. Leading Issues in Economic Development, 6 th Edition, OxfordUniversity Press, 19959. Mokhtar, L. Dictionnaire d economie conteporaine, 3 edition, Viulbert,Paris, 199910. Negucioiu, A. Economie politică, Editura George Bariţiu, Cluj-Napoca,1998(coordonator)11. Ramsey, F. “A Mathematical Theory of Saving”, Economic Journal, 1928,p.543-5912. Romer, D. „The Origins of Endogenous Growth”, Journal of EconomicPerspectives 8(1), 1994, p. 3-2213. Rostow, W. The Stages of Economic growth: A Non-Communist Manifesto,Cambridge University Press, 196014. Saint-Paul, G. „Le nouvelles théories de la croissances et leurs implicationspour la politique économique et l’analyse de la concurrenceinternationale”, Revue Française d’Economie, numero d’été,1996, p. 2-19191

Revista Tinerilor EconomiştiTRANZIŢIA ŞI PRIVATIZAREA ÎN ROMÂNIAdrd. Tudor PopescuUniversitatea Babeş-Bolyai, Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The core mechanism of the transition from the centrally plannedto a market oriented economy is privatization. The experience of about 12years of transition from former socialist economies to a market economyshows that the task of privatizing the state companies is a very difficultone. The difficulties come, as the previous experience shows, mainly fromthe lack of legislation, institutions, capital and knowledge of managing theprocess. Even if the first laws of privatization adopted in 1992 stipulatedthat the whole state commercial companies would be privatized within aperiod of 7 years, the process is still running in Romania and it will last foranother future years.Key words: transition, public sector, private sector, FPS, FPP, stock market,decentralization.Procesul esenţial al tranziţiei de la economia centralizată la economia de piaţăeste PRIVATIZAREA.Experienţa celor 12 ani de tranziţie de la economiile foste socialiste laeconomiile de piaţă arată că sarcina privatizării companiilor de stat este una foartedificilă.Dificultăţile apar, aşa după cum arată experienţele anterioare, în primul rânddin lipsa legislaţiei adecvate, a instituţiilor, a capitalului şi a iscusinţei de a direcţionaprocesul.E nevoie de timp pentru a adopta legislaţia potrivită, pentru a crea instituţiilenecesare şi a le face funcţionale, pentru a obţine capitalul necesar achiziţionăriicapitalurilor statului şi pentru a pregăti personalul implicat în procesul privatizării.În 1991 Companiile de Stat existente în România erau organizate ca şiCompanii Comerciale (conform legii 15/1991).Procesul privatizării companiilor de stat a început de fapt în 1992 (*principalelelegi ale privatizării în România sunt: Legea nr. 15/1991; legea nr. 31/1992; Legea nr.58/1997; Legea nr. 83/1997*).În acelaşi an, 1992, capitalul companiilor de stat a fost divizat în două părţi şiîmpărţit între- Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) (care în 1998 a fost subordonat noului creatMinister al Privatizării) care deţinea 70% din totalul capitalului existent în companiilede stat si- Fondul Proprietăţii Private (FPP) care a luat 30% din capitalul existent (acestedouă instituţii, FPS si FPP au fost create prin Legea 31/1991 şi au avut sarcina de aprivatiza companiile de stat).Până în prezent FPP a privatizat deja partea lui de capital şi din 1996 a fosttransformat în anumite Societăţi de Investiţii Financiare (SIF).192

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleDupă cum se ştie, FPS a privatizat până în anul 2000 mai mult de 7244companii deţinute de stat (acestea reprezentând aproximativ 85% din totalul lor) şi maimult de 43% din totalul capitalului existent.Din 1997 în România a fost adoptată legea privatizării Băncilor de Stat, Legea83/1997.Principalele metode de privatizare aplicate in România în perioada 1993-2000 133Nr. Crt. Metode Companii %1. Licitaţie 3.283 452. Negocieri Directe 3.786 523. Vândute de RASDAQ 134 136 24. Vândute la Bursa de Valori Mobiliare 135 39 15. Total 7.244 1004.0003.7863.5003.2833.0002.5002.0001.500Number of Companies1.0005000Auction Direct Negiciations Sold By RASDAQ Sold by StockExchange13639Analizând datele oferite de FPS şi de Comisia Naţională de Statistică,observăm că de fapt procesul aşa-numitei “marii privatizări” a început în România în1994-1995 şi s-a accelerat până în 1996. Într-un astfel de proces capitalul companiilorcreşte mai rapid decât numărul activelor privatizate, datorită unor reevaluări succesiveale capitalului social.Numărul companiilor deţinute de FPS (1993-2000)Anul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Numărul 136 8083 6292 7676 8610 8781 8907 9137 8479 137Capitalul 138 46520 46274 47074 47642 50849 51247 53455 51872 139133 “Evoluţia procesului de privatizare (1992-2000)”, FPS, Bucureşti, Romania, 2002. Prezentulstudiu a fost realizat pe baza informaţiilor oferite de FPS şi Comisia Naţională de Statistică aRomâniei.134 RASDAQ este piaţă financiară română over the counter (OTC). Vândute prin oferta publică135 Vândute prin oferta publică136 Numărul companiilor diferă datorită procesului destrămării companiilor existente.137 Din totalul de 8479 de companii deţinute de FPS, 7244 au fost deja privatizate şi numai 1444nu au fost privatizate încă.193

Revista Tinerilor Economişti100009000800070006000Capital540005200050000Companies500048000Capital40003000200010000Number of Companies1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Years460004400042000NUMĂRUL ŞI VALOAREA COMPANIILOR PRIVATIZATE (1993-2000)Anii 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Numărul 140 265 595 620 1245 1163 1267 1401 928Capitalul 141 46 393 2233 3570 5376 9840 16624 221221600140012001000Companies 800600250002000015000Capital100004002000Number of Companies1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Years50000După cum putem observa, numărul companiilor privatizate începând cu anul1993 a crescut în fiecare an, ajungând în2000 la un total de 928 companii.Din totalul de mai bine de 8479 active, FPS-ul a privatizat deja 7244, ceea cereprezintă cam 85% din total.Capitalul companiilor private reprezintă 43% din totalul de 51872 miliarde delei deţinute de FPS. În acelaşi timp, capitalul companiilor private a crescut de mai multde 46 de ori în 2000 comparativ cu anul 1993. Pentru perioada următoare FPS-ul oferăspre privatizare toate companiile deţinute. Asta înseamnă mai puţin de 15% din total şiaproximativ 57% din capital. În realitate, aşa-numita “marea privatizare” este încă înplin proces.Numărul şi valoarea companiilor neprivatizate (1993-2000) 142138 În miliarde lei (2000).139 Din capitalul total de 51872 miliarde lei, 43% a fost deja privatizat.140 Şi aici, numărul de companii diferă datorită procesului separării companiilor existente înfiecare an.141 În miliarde lei (2000).142 “Evoluţia Procesului de Privatizare (1992-2000)”, FPS, Bucureşti, România, 2002.194

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleAnii 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Numărul 143 5818 5432 6096 6786 4893 3762 2681 1444 144Capitalul 145 45475 45881 44814 44072 45113 41407 36831 297507000600050004000Companies300020001000500004500040000350003000025000 Capital200001500010000500001993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000YearsNumărul companiilor neprivatizate reprezintă în acest moment aproximativ15% din totalul celor deţinute de FPS. Capitalul neprivatizat reprezintă cam 57% dincel administrat de FPS.0Număr de contracte cu investitori străini 1993-2000 1461993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 20001 1 5 4 44 96 83 3810090807060Contracts 504030201001993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000YearsValoarea contractelor semnate cu investitorii străini 1993-1998 147143 Numărul companiilor diferă.144 Reprazintă cam 15% din totalul companiilor deţinute de FPS.145 In miliarde lei (2000).146 “Evoluţia Procesului de Privatizare (1992-1999)”, FPS, Bucureşti, România, 30 Iunie, 1999,p. 11.147 “Evoluţia Sectorului Privat în Economia Românească (1990-1998)”, Comisia Naţională deStatistică, Bucureşti, România, 2000, p. 7.195

Revista Tinerilor EconomiştiPrincipalele Număr Investiţiitari investitoare de contracte Milioane $ %Total, din care: 101 1523,6 100,0Germania 16 105,0 6,9SUA 12 148,7 9,8Austria 10 79,4 5,2160148,714012010010579,4806040Value of contracts200Germany U.S.A. AustriaVALOAREA CAPITALULUI PRIVATIZAT (1993-2000) (% din total) 1481993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Mld. Lei 45 393 2233 3570 5376 9850 16624 22122% 0 0,9 4,7 7,5 10,7 19,2 31,1 42,6250002000015000Capital100005000Evolution of Privatised Capital4540353025%2015100Amount of Privatised Capital1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000YearsEvoluţia post-privatizare a companiilor romaneşti poate fi ilustrata in următorultabel 149 (miliarde lei):501995 1996 1997 1998 1999Venituri totale 125591 175864 241805 168545 151010Datorii totale 44525 69424 87753 73482 74722Profituri nete 8662 12059 10345 888 -1448148 “Evoluţia Procesului de Privatizare (1993-2000)”, FPS, Bucureşti, România, 2002, p. 23.149 Vezi “Raport Preliminar despre Privatizare 1993-2000”, Bucureşti 2002, p. 21-24.196

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale300000250000200000150000100000500000Net ProfitsTotalTotal1995 1996 1997 1998 1999150001000050000-5000SECTORUL PRIVAT ÎN ECONOMIA ROMANEASCĂ 1990-1998(% DIN TOTAL ACTIVITATE) 150Activitate 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998PIB 16,4 23,6 26,4 34,8 38,9 45,3 54,9 60,6 61,0Industrie- Producţie - 1,3 3,2 6,2 12,9 20,7 24,0 26,0 37,5Agricultura- Suprafaţa 12,6 69,8 70,3 69,9 70,1 72,3 72,3 70,5 70,8- Producţie 56,1 79,3 80,8 84,5 86,4 86,1 86,3 89,5 90,4Investiţii 4,3 8,1 15,6 26,0 36,8 39,3 39,7 35,4 40,5Servicii 2,0 16,8 18,9 29,3 55,9 58,9 60,3 62,1 60,7Export 0,2 15,9 27,5 27,9 40,3 41,2 51,4 54,8 48,9Import 0,4 16,1 32,8 27,2 39,2 45,4 48,3 52,4 48,3Munca 0,7 2,4 5,3 10,9 17,5 22,1 23,0 27,9 34,6În 1999 sectorul privat• oferă mai mult de 60% din PIB-ul României;• aproximativ 40% din producţia industrială;• mai mult de 90% din producţia agricolă;• mai mult de 2/3 din activităţile comerciale;• mai mult de 60% în turism şi servicii şi• ocupă aproximativ 35% din forţă de muncă.PONDEREA SECTORULUI PRIVAT ÎN PIB ŞI ÎN VALOAREA ADAUGATĂ AACTIVITĂŢILOR DE BAZĂ 1990-1998 151Activitate 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998PIB 16,4 23,6 26,4 34,8 38,9 45,3 54,9 60,6 61,0Agricultură 56,1 79,3 80,8 84,5 86,4 86,1 86,3 89,5 90,4Industrie - 1,3 3,2 6,2 12,9 20,7 24,0 26,0 37,5Construcţii 4,3 8,1 15,6 26,0 36,8 39,3 39,7 35,4 40,5Servicii 2,0 16,8 18,9 29,3 55,9 58,9 60,3 62,1 60,7150 “Evoluţia Sectorului Privat în Economia Românească (1990-1998)”, Comisia Naţională deStatistică, Bucureşti, România, 2000, p. 24-25.151 “Evoluţia Sectorului Privat în Economia Românească (1990-1998)”, Comisia Naţională deStatistică, Bucureşti, România, 2000, p. 25-26.197

Revista Tinerilor Economişti1009080Agriculture (90,4%)7060Services5040Constructions3020GDP (61,0%)Industry1001990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998Luând în considerare datele de mai sus putem observa ca în ciuda tuturordificultăţilor unei tranziţii dureroase, în România sectorul privat s-a dezvoltat progresivşi contribuie cu aproximativ 2/3 la output-ul naţional.În concluzie, putem menţiona ca deşi primele legi ale privatizării adoptate în1992 stipulau că toate companiile comerciale de stat vor fi privatizate într-o perioadă de7 ani, procesul se mai derulează încă şi va mai continua şi în anii care urmează.BIBLIOGRAFIE:1. “Evoluţia procesului de privatizare (1992-2000)”, FPS, Bucureşti, România,20022. “Evoluţia Sectorului Privat în Economia Românească (1990-1998)”, ComisiaNaţională de Statistică, Bucureşti, România, 2000, p. 25-26.3. “Raport Preliminar despre Privatizare 1993-2000”, Bucureşti 2002198

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleGLOBALIZAREA PRĂDĂTOARE SAU EFECTELE NEGATIVE ASUPRA BUNĂSTĂRIIStudentă Andreea Maria Enea SmarandacheUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: There is little doubt that globalization is the buzzword of themoment, the most talked-about and perhaps the least understood conceptof this new millennium. Globalization means a historical transformation: inthe economy, of livelihoods and modes of existence; in politics, a loss inthe degree of control exercised locally; and in cultures a devaluation of acollectivity’s achievements or perceptions of them. This structure, in turn,may engender either accommodation or resistance. But accommodationimplies also accommodation with the negative effects of this process. Inthis paper I tried to analyze exactly these negative effects: territorialsovereignty is being diminished, the states are no longer able to controlmigration processes while poverty is continuously spreading. In the end Iemphasized the contribution of globalization to the accelerating process ofglobal environmental decline and I suggested a pass to an economicsystem more connected to real human needs and aspirations and lessgeared to the anti-human machinations of the corporate-led free market.Key words: predatory globalization, diminished sovereignty, migration, poverty,environmental declineFără nici o îndoiala termenul „globalizare” este unul dintre cele maicontroversate, cele mai dezbătute şi cele mai puţin înţelese concepte ale acestui noumileniu.Protectori ai mediului înconjurător, avocaţi ai drepturilor omului, sindicaliştidin comerţ, fermieri din lumea a treia şi grupuri de cetăţeni, cu toţii îl blamează înîntâlnirile elitelor de la Seattle, Washington şi Praga. În acelaşi timp, economiştii şijurnaliştii de afaceri laudă globalizarea, considerând-o istoriceşte inevitabila. Dar cedesemnează cu adevărat acest termen?Globalizarea este un concept pe cât de complex pe atât de abstract. El nu facereferire la un obiect concret, cu dimensiuni reale, uşor identificabil. Nu este nici unindice sau un indicator statistic ce poate fi obţinut cu ajutorul calculelor. Ca atare, cumîl putem defini?Ca o eră a concurenţei globale, care, precum un buldozer, înlătură totul din razalui de acţiune? Ca libertatea de circulaţie a capitalului, în sensul ca agenţii economici depretutindeni pot să-şi depună şi să-şi investească banii acolo unde doresc şi suntcapabili să o facă? Ca o lume nedefinită, în care suntem cu toţii interdependenţi într-opiaţă globală? Ca un regim comercial în care tendinţa spre integrare şi presiuneacompetitivităţii a dat naştere la megapieţe? Ca o geopolitică, rezultat al triumfuluineoliberalismului, capabil să externalizeze politicile naţionale la scară globală? Ca unstadiu al dezvoltării economice în care rolul statului trebuie redefinit? Sau, în sfârşit, cao rezultantă a revoluţiei tehnologice, ireversibilă prin consecinţele ei?Prin urmare, opiniile sunt diferite, dar convergente către două direcţii principaleîn definirea acestui proces. Prima dintre acestea admite drept caracteristici principale199

Revista Tinerilor Economiştiale globalizării creşterea interconexiunilor, a interdependenţelor, a fluxurilortransnaţionale, precum şi intensificarea unui proces în urma căruia lumea devine un locunic. Astfel, globalizarea se referă la procesul de reducere a barierelor dintre ţări şi deîncurajare a unor interacţiuni economice, politice şi sociale. A doua direcţie, maiteoretică, pune accentul pe compresia timpului şi a spaţiului. Din acest punct de vedere,globalizarea este privită ca o intensificare a relaţiilor sociale din întreaga lume, alegăturilor dintre localităţi aflate la mare distanţa una de cealaltă, astfel încâtevenimentele locale ajung să fie umbrite de evenimente petrecute la mare distanţă şiviceversa.Globalizarea poate fi percepută ca o lărgire, adâncire şi accelerare ainterconectării la scară mondială în toate aspectele vieţii sociale contemporane, de lacultură la criminalitate, de la finanţe la sfera spirituală. Faptul că programatorii dinIndia oferă acum servicii în timp real patronilor din Europa şi SUA, în timp cecultivarea macului în Birmania poate fi asociată cu abuzul de droguri din Berlin sauBelfast, ilustrează modurile în care globalizarea contemporană conectează comunităţidintr-o regiune a lumii cu evenimente de pe alt continent. Dar dincolo de confirmareaunei reale sau percepute intensificări a interconectării globale, trebuie analizate şiconsecinţele negative ale acestui proces.Evoluţia istorică a acestui proces, dinamica sa, contribuie la formularea uneisingure concluzii – globalizarea implica transformări: în economie, schimbarea moduluişi a stilului de viată; în politică, diminuarea gradului de exercitare a controlului la nivellocal; iar în cultură, deprecierea valorilor colective. Ca atare, această structurăgenerează fie acomodare, fie respingere. Acomodarea presupune însă şi o acomodare cuconsecinţele negative ale acestui proces, iar întrebarea care se pune este dacă suntemcapabili de o asemenea acomodare. Un răspuns negativ la această întrebare atrage dupăsine sentimentul firesc al respingerii procesului. Dar oare, în acest caz, efectele negativene ocolesc? Sau suntem nevoiţi sa le suportăm indiferent de poziţia pe care ne aflăm,acomodare sau respingere? O analiză mai amănunţită a acestor efecte înclină balanţacătre ultima temere manifestată?O astfel de analiză se dovedeşte pertinentă nu numai prin prisma efectelornegative ale globalizării asupra bunăstării omenirii, dar mai ales prin prisma efectelorglobalizării asupra capacităţii statului de a contribui la bunăstarea omenirii.Traiectoria şi dinamica globalizării fac însă ca suveranitatea şi autonomiastatului să fie diminuate sau reconsiderate. Noua ordine mondială se construieştespontan, fără un proiect prestabilit, iar acest proces dăunează realizărilor orânduiriistatale. Statul rămâne în continuare principalul actor pe scena politică globală, darsistemul de state nu mai controlează procesul globalizării şi politica acestuia.Suveranitatea teritorială s-a diminuat într-o manieră atât de serioasă încât submineazăcapacitatea statelor de a guverna viaţa internă a societăţii, iar actorii nestatali deţin oputere din ce în ce mai mare, influenţând structura ordinii mondiale. Din ce în ce maimult statul în sine devine globalizat sau internaţionalizat, sau altfel spus politica sa,orientată către propriul teritoriu, este schimbată, acesta începând să opereze în folosulforţelor pieţei regionale şi globale, manipulat fiind de către bănci, companiitransnaţionale, fluxul de idei şi informaţii, emigranţi, cultura populară, droguri, stiluride viată, poluare şi crimă organizată.Structurile transfrontaliere, unele dintre ele incipiente, sunt integrate dialecticiisupranaţionalismului şi subnaţionalismului. Astfel, statul este tras în sus de cleştiiglobalizării economice şi împins de jos de forţele subnaţionale. Pe de o parte, multe200

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalepolitici caută avantajul competiţiei globale prin intermediul regionalismului, pe de alta,statele sunt adesea fărâmiţate de către actorii substatali.Sub presiunea actorilor nestatali, statul încearcă să-şi întărească forţele. Dar celmai important este ca acesta să se adapteze noului pluralism şi să permită reformelepolitice. Odată cu globalizarea, politicul este redefinit. Politicul privit prin prismăelectorală rămâne arena convenţională, dar nu şi singura. Politicul care depăşeştegraniţele statului este mai fluid decât cel din interiorul acestuia. Societatea civilătranscede statul şi devine principala sursă de contestare a politicului, inclusiv adimensiunilor spaţio-temporale ale acestuia. Ca răspuns la refuzul sau la incapacitateastatului de a răspunde efectiv la semnalele globalizării, societatea civilă trebuie săacţioneze ca un „câine de pază”, ca o centrală de informaţii, ca un spaţiu de testare aideilor şi nu în ultimul rând ca o voce pentru cetăţeni. Cu toate acestea, deşi conceputeca un imbold pentru democraţie, ideile şi practicile societăţii civile pot deveni corupte,îndemnând statul la activităţi ilicite.În concluzie, globalizarea a subminat certitudinile asociate cu proclamarea uneilumi în centrul căreia se afla statul. Globalizarea a descurajat proiecţia unor comunităţila scară globală şi a eclipsat imaginea unei guvernări exercitate de către o societate destate. În acelaşi timp însă ea a făcut loc unei puteri reale aflate în relaţie cu politicaeconomică globală. În acest punct tot ceea ce se poate cere sunt propuneri şi tactici dedepăşire a barierelor ideologice şi normative dintre ascensiunea continuă a globalizăriieconomice şi declinul bunăstării omenirii.Subminarea suveranităţii şi autorităţii statului a determinat totodatăimposibilitatea acestuia de a controla migraţia populaţiei. Schimbările în structuramigraţiei nu ţin însă de o opţiune individuală, ci mai degrabă scot la iveală factori careo depăşesc pe acesta. Deplasarea forţei de muncă cel mai bine este înţeleasă ca omişcare ce conturează şi aparţine restructurării economiei globale. Fluxurile de capitaluman sunt legate de un sistem ierarhic de producţie şi putere. Specializarea continuă şidispersia spaţială sunt parte a unei deplasări către o economie globală, a căreiconsecinţă este redistribuirea capitalului uman.Transferurile pe scară largă de populaţie reprezintă un proces istoric de durată,comun tuturor regiunilor lumii, însă în ultimele decenii restructurarea globală aproducţiei a accentuat diferenţele între ţările de origine ale emigranţilor şi ţărilereceptoare, determinând importuri masive de forţă de muncă şi capital în special dinAfrica, Asia şi America Latină către zonele dezvoltate din punct de vedere economic.Exodul de creiere din zonele sărace în capital le privează pe acestea de investiţia înreproducţia forţei de muncă. Păturile educate din zonele dezavantajate pot migra maiuşor, dar cel mai adesea aceşti muncitori îşi găsesc slujbe casnice în ţările avansate.Totodată, aceste pături pot dovedi că sunt mai buni ca muncitori calificaţi în industriamodernă decât muncitorii seni-calificaţi indigeni, o tensiune ce poate genera zone deimigraţie. Cu toate acestea, când ţările receptoare îşi schimbă politica de la favorizareaanumitor grupuri etnice la creşterea cererii de imigranţi înalt calificaţi, cum au procedatSUA şi Canada, rezultatul nu marchează numai un exod de creiere, ci , odată cu acestaşi o migraţie ilegală a muncitorilor semi-calificaţi sau necalificaţi. În acest scop, oanaliză a statutului social al emigranţilor şi a politicilor de imigrare a diferitelor statene ajută la identificarea direcţiilor fluxurilor migratorii ale populaţiei. În mod curent,politicile de imigrare includ un sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale, fiindmai uşor de pătruns pentru grupuri cum sunt fizicienii şi inginerii şi un sistem de barierepentru stoparea fluxurilor de forţă de muncă necalificată.201

Revista Tinerilor EconomiştiLăsând la o parte pierderea de forţă de muncă calificată sau semi-calificată,ţările de origine au câştigat susţinere din partea cetăţenilor lor care muncesc în ţărilereceptoare. Totuşi, migraţia poate aduce abateri de la o forţă de muncă sănătoasă, uningredient esenţial al dezvoltării, prin producerea unor schimbări în comportamentulemigranţilor. Departe de familiile lor, aceştia sunt expuşi la practici homosexuale,prostituţie şi droguri. Emigranţii care au contactat SIDA odată întorşi acasă, încomunităţi rurale sau oraşe mici, contribuie la rate mari ale infectării în zone unde, pânăde curând, virusul nu fusese cunoscut.Fără nici o urmă de îndoială, migraţia accentuează marginalizarea unor zone, cuprecădere aflate în sud Africa Subsahariană, regiunea Mării Caraibelor şi enclave dinalte regiuni. Căutând să evadeze dintr-o existenţă marginală, emigranţii sunt atraşi depolii de creştere economică reprezentaţi de ţările industrializate. Slujbele plătite înindustriile prelucrătoare sau în servicii din alte părţi ale lumii sunt preferabile bătălieipentru supravieţuire, conflictelor civile şi războaielor de acasă. În plus, fluxurile deajutor militar, vânzările de armament şi împrumuturile de la instituţiile financiare şibăncile transnaţionale către ţările sărace le atrag pe acestea în mecanismele economiceşi structurile de control ale sistemului global financiar şi de producţie. Datoriile acestorţări impun măsuri de austeritate care afectează cel mai mult clasele sociale vulnerabile,iar dezvoltarea orientată către export împreună cu politicile de ajustare structuralăadâncesc această situaţie.Aşadar, forţa de muncă trebuie acum să se diversifice şi să se ajusteze. Viteza şiflexibilitatea capitalului în contextul globalizării sunt resimţite în forţa de muncăaceasta,la rândul său, se aşteaptă să devină flexibilă şi mobilă. Ca rezultat al acestuiproces avem învinşi şi învingători, iar anumite segmente ale forţei de muncă ajungrepede la sărăcie. Deşi cel mai adesea globalizarea este prezentată ca un antidot laproblema sărăciei, ea este totodată implicată în generarea acesteia.Pentru a întări prognozele privind extinderea instabilităţii economice, FondulMonetar Internaţional arată în raportul său pe anul 2000 că în ciuda creşterii economicespectaculoase din ultima jumătate a secolului trecut, calitatea vieţii pentru o cincime dinpopulaţia globului s-a depreciat în termeni relativi, iar câteodată chiar absoluţi. Aceastăextindere a sărăciei în mijlocul unei creşteri economice este considerată unul dintre celemai însemnate eşecuri economice ale secolului 20.Una dintre cele mai vehemente critici ale globalizării a venit din parteaProgramului Naţiunilor Unite Pentru Dezvoltare, in raportul său pe anul 1999: „Cândpiaţa merge prea departe în a domina relaţiile sociale şi politice, şansele şirecompensele globalizării se răspândesc inegal şi inechitabil, concentrând puterea şibogăţia în mâinile unui grup select de oameni, naţiuni şi corporaţii, marginalizând peceilalţi.”În contextul globalizării, a fi marginalizat înseamnă a fi împins către limiteleeconomiei dincolo de care rezultatele de pe urma muncii sunt mai reduse decâteforturile depuse. În acest caz, sărăcia nu este altceva decât experienţa şi percepţiamarginalizării. Când oamenii trăiesc în sărăcie, munca lor implică o cheltuială mai maredecât ceea ce primesc ca răsplată pentru aceasta, iar aici ne referim la toată munca,chiar dacă este salariată sau nu şi la toate cheltuielile, în special cele pentru sănătate şipentru capacitatea de a supravieţui. Atât angajaţii cu forme legale cât şi cei fără, precumşi şomerii, cu toţii pot trai în grade diferite de sărăcie.Lipsa de putere a celor săraci poate fi parţial explicată prin desprindereapieţelor de societate. Aceştia sunt excluşi din procesul care determină ce se va produce.202

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleRigiditatea structurilor de conducere în relaţiile de muncă este de asemenea importantă,aceasta susţinând marginalizarea. Ceea ce deosebeşte relaţiile de sărăcie de alte tipuride relaţii de la marginea societăţii este gradul ridicat de constrângere în privinţadepăşirii acestor structuri. Pentru cei săraci, resursele individuale sunt insuficientepentru a surmonta forţele sociale care menţin marginalizate relaţiile lor de producţie.Nu în ultimul rând, globalizarea poate fi acuzată de accelerarea declinuluiglobal al mediului înconjurător. Creşterea economică pe scară largă începută in anii 70nu numai că a grăbit epuizarea stocului global de resurse, dar a afectat şi capacitateaplanetei de regenerare, inclusiv echilibrul dintre diferitele forme de viaţă şi structurilepe care acestea se dezvoltă. Acest proces poate fi explicat în parte de faptul cădescentralizarea şi liberalizarea înseamnă mai multă presiune în vederea scăderiistandardelor legate de mediu. De aceea, în lipsa unei legislaţii stricte şi a unormecanisme de constrângere, teama şi nesiguranţa în ceea ce priveşte viitorul planeteisunt într-o continuă creştere.În ultimele două secole, sistemul industrial de producţie a consumat cantităţimari de resurse neregenerabile. Acest sistem a exploatat capitalul natural în aşa fel încâta generat o risipă care depăşeşte capacitatea planetei de a se regenera.Nu trebuie să căutăm prea departe pentru a găsi dovezi ca această creştereeconomică împinge capacitatea ecosistemelor de a se regenera. Aceasta problemă a fostridicată de Clubul de la Roma acum mai bine de douăzeci de ani. Nu poate avea loc ocriză imediată de resurse neregenerabile. Chiar în condiţiile ratei curente de consum,există destul cupru, fier şi nichel pentru câteva secole. Mai apăsătoare este însădezintegrarea sistemelor ce reprezintă suportul vieţii: circuitul apei, compoziţiaatmosferei, asimilarea componenţilor refolosibili, polenizarea recoltelor, toate acesteasunt în pericol.La ora actuală se fac o serie de cercetări care documentează acest declin rapid.Deşerturile se întind, pădurile sunt defrişate, solurile fertile sunt distruse de eroziune şidesalinizare iar resursele de apă sunt secate. Nivelul dioxidului de carbon din atmosferăeste în continuă creştere datorită folosirii masive a combustibililor fosili. În septembrie1995, Panelul Interguvernamental referitor la schimbarea climatului a concluzionat caaceastă schimbare este de neoprit şi va conduce la dezorganizare economică, socială şiambientală in următorul secol.Aşadar, sunt costurile globalizării prea mari? În timp ce victimele globalizăriise multiplică, tot mai mulţi oameni încep să se regăsească în partea de jos a economieimondiale. Cetăţeni, muncitori obişnuiţi, studenţi, femei, mici fermieri şi protectori aimediului înconjurător au început să pledeze cu ardoare împotriva unui sistem economicpe care îl consideră dăunător şi injust.În locul unei culturi globale omogene conturată de cerinţele „ economieibanului” există o renaştere a nevoii de echitate şi sustenabilitate. În locul uneiglobalizări haotice ce calcă în picioare drepturile statelor-naţiune şi ale comunităţilor,grupuri ale societăţii civile din Chile până în China cheamă la o restructurare radicală.Scopul este crearea unui sistem economic mai apropiat de nevoile şi aspiraţiileoamenilor şi mai puţin angrenat în maşinaţiile anti-umane ale pieţei libere conduse decorporaţii.203

Revista Tinerilor EconomiştiBIBLIOGRAFIE1. Barnet R.,Cavanagh J.Global Dreams, Imperial Corporations and New WorldWorder, New York, Simon and Schuster, 19942. Blank St. The United States on the Eve of the 21st Century, GlobalBusiness Policy Council, nr. 7/19943. Cable V. The Diminished Nation-State A Study in the Loss ofEconomic Power, Daedalus, 124/2, 19954. Dahrendorf R. A Precarious Balance Economic Opportunity, CivilSociety and Political Liberty, The ResponsiveCommunity, 19955. Ellwood W. The No-Nonsense Guide To Globalization, Oxford, NewInternationalist Publication Ltd, 20016. Falk R. Predatory Globalization, New Jersey, PrincetownUniversity Press, 20007. Held D.,McGrew A.,Goldblatt D.,Perraton J.,Transformări globale, Iaşi, Editura Polirom, 20048. Mittleman J. The Globalization Syndrome Transformation andResistence, New Jersey, Princetown University Press,20009. Postelnicu, Gh., Globalizarea economiei, Bucureşti, Editura Economică,Postelnicu, C. 200010. Rodrik D. Sense and Nonsense in the Globalization Debate,Foreign Policy, 107 (Summer), 1997204

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleASPECTE ECONOMICE ALE CONFERINTELOR POSTBELICE (1943-1946)Asist.univ.drd. Salanţă MihaelaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea AfacerilorAbstract: The military history give us the opportunity to say, that usually amilitary conflict ends with a winner and a looser, and any war ends with thesigning of one or more treaty of peace. The Second World War makes noexception. Because the end of war situation was not a very easy one tookplace a few international meetings between belligerents. We will try toanalyze these meetings and underline the economic issues of them.Key words: new economical order, balance of power, conference, political meetings,economic aspects, bipolarism.Istoria militară a omenirii ne dă posibilitatea de a opina că, de regulă, unconflict militar se încheie o dată cu victoria unuia dintre combatanţi asupra celuilalt.Desigur că această afirmaţie este irefutabilă doar în cazul unei conflict militar clasic, iardin această perspectivă sesizăm că orice război clasic se încheie cu semnarea unuia saumai multor tratate între beligeranţi. Cel de-al Doilea Război Mondial nu face excepţiede la aceste reguli nescrise, dar fireşti. Deoarece situaţia mondială era una deosebit decomplexă la sfârşitul Celei de a Doua Conflagraţii Mondiale au avut loc mai multeconferinţe internaţionale. La aceste întâlniri la nivel înalt s-a încercat clarificareaaspectelor problematice, rezolvarea disensiunilor, aplanarea situaţiilor tensionate şi maiales conturarea ordinii economice şi politice postbelice.Pe parcursul celor 2194 zile, cât a durat Cea de a Doua Conflagraţie Mondială,conducătorii ţărilor aliate, SUA, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică s-au întâlnit,uneori toţi trei, alteori doar câte doi şi câteodată însoţiţi de ambasadori, experţi şiminiştrii lor de externe. În perioada imediat următoare participării SUA la război,întâlnirile au fost preponderent orientate spre planificarea organizatorică şi strategică;cu cât războiul se apropia de sfârşit, cu atât pe agenda de lucru a acestor întâlniriproblemele cele mai des discutate au fost cele legate de organizarea politică şieconomico-financiară din perioada postbelică.În acest sens, al conturării ordinii postbelice au avut loc câteva întâlniri la celmai înalt nivel, cum ar fi reuniunea de la Teheran - 28 noiembrie -1 decembrie 1943,cea de la Yalta - 4 -11 februarie 1945, cea de la San Francisco 25 aprilie - 26 iunie 1945şi nu în ultimul rând cea de la Potsdam 17 iulie - 2 august 1945.Conferinţa de la TeheranReuniunea de la Teheran a favorizat prima întâlnire a şefilor de guverne aicelor trei mari puteri - F.D. Roosvelt, I.V. Stalin şi W. Churchill. A reprezentat cel maide seamă eveniment politic al anului 1943, datorită evoluţiei ulterioare a războiului 152 .152 Conferinţa a fost precedată de Conferinţa de la Cairo, 23-27 noiembrie, unde Roosvelt şiChurchill s-au întâlnit cu o delegaţie chineză, condusă de Jiang Jieshi (Ciang-Kai-şi), şi unde s-205

Revista Tinerilor EconomiştiFără o ordine de zi prestabilită, această întâlnire a dat posibilitatea fiecărei delegaţii de aaduce în discuţie orice problemă, considerată de către aceştia a fi importantă.Dată fiind situaţia mondială, problemele militare au fost cele care s-au impus înprim-planul discuţiilor. Ideea centrală a Conferinţei de la Teheran a fost formulată depreşedintele american astfel: “Scurtarea duratei războiului şi câştigarea victoriei cât mairepede”, motiv pentru care după câteva dispute între cei trei s-a hotărât declanşareaoperaţiunii “Overlord” în mai 1944.Printre subiectele analizate în amănunt s-au aflat: problema intrării Turciei înrăzboi, problema finlandeză, problema poloneză, regimul strâmtorilor. Un spaţiu destulde amplu a fost acordat Germaniei şi statutului său postbelic. Au existat însă şiprobleme care nu au putut fi finalizate cum ar fi sprijinirea partizanilor iugoslavi saucooperarea cu Iranul şi sprijinirea acestuia. De asemenea, în mod ezitant, s-au luat îndiscuţie şi aspecte ale lumii postbelice, cum ar fi cooperarea economică a celor treiputeri, “ţinând seama de excedentul în nave comerciale de care vor dispune StateleUnite şi Marea Britanie după război” 153 .Din această perspectivă, se poate aprecia că “Conferinţa de la Teheran aconstituit un moment de mare importanţă în istoria relaţiilor dintre principalele ţări alecoaliţiei antihitleriste. Ea a adoptat hotărâri decisive pentru desfăşurarea ulterioară arăzboiului şi organizarea postbelică a lumii. Conferinţa a spulberat speranţelediplomaţiei fasciste cu privire la neînţelegerile dintre marile puteri ale coaliţiei şieventuala dezagregare a ei” 154 .Astfel, la Conferinţa de la Teheran s-a discutat şi s-au luat hotărâri privind atâtproblemele esenţiale ale desfăşurării războiului cât şi organizarea lumii postbelice, s-aconvenit câte ceva cu privire la forma organizaţiei supranaţionale, dar conturul acesteiaera încă nedefinit.Ca o prelungire a înţelegerilor de la Teheran şi pentru a demonstra unitateacoaliţiei, în octombrie 1944, Churchill a vizitat Moscova. În cadrul întâlnirilor dintre elşi Stalin s-a luat în discuţie împărţirea lumii în sfere de influenţe, discuţii care s-ausoldat cu aşa-numitul “aranjament al procentajelor” 155 . Acestă partajare arăta astfel: înGrecia - Marea Britanie obţinea 90%; în România - Uniunea Sovietică obţinea 90%; înBulgaria - Uniunea Sovietică obţinea 75%; în Ungaria şi Iugoslavia - Uniunea Sovieticăşi Marea Britanie obţineau câte 50%. În realitate, Grecia a căzut sub influenţa MariiBritanii, în timp ce România, Bulgaria şi Ungaria au devenit sateliţi sovietici.Iugoslavia s-a bucurat de o relativă independenţă, dar nu atât datorită acordului Stalin-Churchil, cât mai ales datorită propriului efort în vederea eliberării de sub ocupaţianazistă, prin intermediul unei puternice forţe de partizani, având în frunte pe Iosif BrozTito.au discutat probleme referitoare la frontul asiatic şi măsurile necesare în această zonă pentrunimicirea Japoniei.153 Leonida Loghin, Mari Conferinţe Internaţionale (1939-1945), Bucureşti, Ed. Politică, 1988,p.352.154 Ibidem, p.370.155 Cei doi au făcut împărţirea “ jucându-se de-a frontierele cu beţe de chibrit la masa la careluau dejunul”- Lloyd C.Gardner, Sferele de influenţă - Împărţirea Europei de către marile puterila Munchen şi Yalta, Bucureşti, Ed.Elit, 1993, p.224.206

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleConferinţa de la YaltaConferinţa cu cel mai mare impact asupra perioadei postbelice a avut-o, fărăîndoială, Conferinţa de la Yalta, în urma căreia, viitorul omenirii a fost remodelat.Întâlnirea de la Yalta a fost ultima întâlnire a celor trei înainte de sfârşitulrăzboiului, în momentul în care se pregătea lovitura de graţie împotriva Germaniei, “eafiind determinată nu atât de necesităţi militare, cât de problemele politice care sepuneau în legătură cu înfrângerea Germaniei şi terminarea războiului” 156 . Chestiunilecare trebuiau luate în discuţie şi rezolvate într-un fel sau altul au fost:(1) problema ocupaţiei teritoriale a Germaniei;(2) viitorul guvernării Poloniei eliberate;(3) restaurarea Chinei;(4) aranjamentele prin care nou înfiinţata organizaţie - ONU 157 să devinăfuncţională.Având în vedere problemele luate în discuţie este lesne de înţeles că poziţiilecelor trei nu erau identice. Uniunea Sovietică care suferise cel mai mult de pe urmarăzboiului, cerea reparaţii imediate precum şi garanţii că nu va mai fi supusă unoragresiuni viitoare. Datorită rezultatelor discuţiilor, Yalta a fost considerată un simbol deslăbiciune al occidentalilor în faţa agresivităţii sovietice.Germania a fost împărţită în două, iar Berlinul a fost pus sub administraţiacomună a Statelor Unite, a Marii Britanii, a Franţei şi a Uniunii Sovietice. Problemapoloneză a fost cea mai controversată în dezbaterile Conferinţei, dezbătută în şaseşedinţe din opt. Unul dintre motivele generatoare de controversă a fost atitudinea luiStalin vis-a-vis de acest subiect: “problema Poloniei este o problemă de viaţă şi demoarte pentru statul sovietic” 158 .Această controversă a fost rezolvată astfel: teritoriile poloneze aflate la est delinia Curzon urmau să facă parte din imperiul sovietic, iar în schimb polonezii au fostcompensaţi cu teritorii germane: Silezia şi Pomerania. Dar asta nu era totul, englezii şiamericanii au crezut că guvernul polonez aflat în exil la Londra, va deveni guvernulunei Polonii democrate, dar sovieticii, prin intermediul guvernului de la Lublin a reuşitsă marginalizeze democraţii şi apoi să îi elimine.China se afla în mijlocul războiului dintre Japonia şi aliaţii occidentali, războiîn care Uniunea Sovietică nu era angrenată. Aceasta se va implica doar cu câtevasăptămâni înainte de sfârşitul războiului, dar numai în schimbul unor concesiiteritoriale. Datorită intervenţiilor diplomatice sovietice, nici ONU nu va reuşi să devinăceea ce se dorea de către SUA şi celelalte puteri occidentale. Carta ONU s-a dovedit a fimai slabă decât Convenţia Ligii Naţiunilor. Uniunea Sovietică avea drept de veto şi locpermanent în Consiliul de Securitate. Din toate acestea reiese că Uniunea Sovietică aobţinut tot ceea ce a dorit, în timp ce occidentalii acceptau toate acestea fără prea marirezerve.156 Gheorghe Cazan (coord.),Marea conflagraţie a secolului XX- al doilea război mondial,Bucureşti, Ed. Politică, 1974, p. 476.157 ONU s-a născut ca idee, în timpul discuţiilor de la Dumbarton Oaks, din vara lui 1944, undereprezentanţii SUA, Marii Britanii, Uniunii Sovietice şi Chinei, au întocmit un plan concretpentru o nouă organizaţie internaţională.158 Leonida Loghin, Mari Conferinţe…, p. 434.207

Revista Tinerilor EconomiştiYalta poate fi interpretată însă, ca fiind acordul diplomatic care a dat naşteresistemului internaţional bipolar care opunea vestul capitalist estului comunist, fiecarebloc fiind condus de către o superputere Statele Unite, respectiv Uniunea Sovietică.Unii americani au considerat Yalta ca o trădare a intereselor vitale ale StatelorUnite. Criticile aduse ar putea fi sintetizate astfel: administraţia Roosvelt a aruncatfructele victoriei în favoarea unui aliat pornit să distrugă Vestul, iar responsabililorpentru acest lucru le-au fost adăugaţi şi agenţi comunişti din guvernul SUA. Stalin dincamaradul care a ajutat SUA să învingă Germania nazistă a devenit un conspirator careurma să folosească victoria pentru a impune comunismul în lume. Datorită rezultatelorConferinţei, Yalta a fost considerată o conspiraţie, unii mergând până acolo încât aunumit-o Munchenul american.Yalta nu a fost considerată, din punctul de vedere al sistemului internaţional,doar împărţirea Europei, problema putând fi extinsă la împărţirea lumii. Tratatul de laYalta nu a avut efecte numai în Europa, ci şi în America Latină şi în regiunile colonialedin Africa şi Asia, adică ceea ce era cunoscut sub denumirea de Lumea a Treia. Astfelantagonismul nu mai este unul Est-Vest ci unul Nord-Sud, dominat de nord. În 1945,America Latină era o zonă independentă, dar era supusă politicii externe a StatelorUnite, în timp ce Africa şi Asia depindeau încă de Europa Occidentală.În urma Conferinţei de la Yalta, America Latină continua să fie sub controlamerican, fară a putea să se exprime în termeni de politică externă în noul sisteminternaţional. Statele din această zonă, deşi conduse de guverne naţionaliste - Vargas înBrazilia, Peron în Argentina, în timpul războiului reuşiseră să se întărească din punct devedere economic, şi erau gata pentru un nou pas în ceea ce priveşte dezvoltarea lorindustrială.Acest aspect nu era pe placul Statelor Unite şi nici în interesul acestora. În plus,Statele Unite erau preocupate mai mult de ceea ce se întâmpla în Europa şi înproximitatea Uniunii Sovietice şi nu îşi puteau permite o politică mai activă în aceastăzonă, adică acordarea de ajutor în vederea creării unei infrastructuri care să le asigureaceastă dezvoltare.În termeni economici diferenţa dintre Europa şi America Latină era şi maipronunţată, datorită faptului că Europa a beneficiat de Planul Marshall, ceea ce i-apermis o reconstrucţie rapidă, în timp ce în America Latină interesele americane sereferau mai mult la afaceri de securitate, adică siguranţa pieţelor sud-americane. StateleUnite au încercat să se menţină zona la stadiul de cumpărător al materiiilor prime, şi aucreat diferite obstacole în calea dezvoltării industriale, pentru ca acestea să nu ajungăsă-şi consume materiile prime de care dispuneau. De fapt, Statele Unite au blocat oriceinţiativă externă a statelor din această zonă şi le-au obligat la o politică de aliniere.Pe de altă parte, situaţia în zonele coloniale, dominate de către europeni,situaţia era cu totul alta în anul 1945. La Conferinţa de la Yalta s-a condamnatmenţinerea oricăror legături coloniale în Africa şi Asia. Şi această zonă, după Cel de-alDoilea Război Mondial, devine una a dominaţiei americane, datorită ascendenţei pecare a dobândit-o America asupra Europei.Americanii au dus o politică progresistă în această zonă, sprijinind elitelelocale. Au fost promovate o serie de politici reformatoare, mai ales în domeniile debază şi în cel agrar, politici sprijinite activ de către Washington. Aceasta a deschis caleadezvoltării unor ţări ca Japonia, Taiwan şi Korea de Sud. Ca şi în America Latină, şi înaceste zone coloniale, Statele Unite au sprijinit regimurile dictatoriale, dar acestea şi-au208

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalecondiţionat supunerea faţă de politica americană, de ajutor şi suport în vedreadezvoltării economice, lucru pe care America Latină nu l-a reuşit.O reacţie împotriva acestei situaţii a reprezentat-o Conferinţa de la Bandung,care a adus în prim plan necesitatea dezvoltării economice a acestor state. Yalta a fostpercepută, în această zonă ca un instrument al dominaţiei Statelor Unite asupraperiferiilor sale, o realitate simţită din plin de sud în termeni de modernizare şidezvoltare.Există însă, şi voci, îndeosebi ale reprezentanţilor neoliberalismului, care nuconsideră Conferinţa de la Yalta, un moment decisiv în evoluţia ulterioară a lumiipostbelice. Motivele pentru care ideile neoliberalismului nu iau în discuţie aceastăconferinţa sunt:În primul rând, unul dintre principalii actori este lăsat pe dinafară: UniuneaSovietică. Pilonii neoliberalismului - stabilitatea politică şi deschiderea economică- aufost asociate întotdeauna cu Vestul, iar Uniunea Sovietică a fost considerată oameninţare. Yalta este percepută ca un obstacol al universalizării ordinii internaţionaleşi anume ordinea democratică şi liberală dictată de Vest.În al doilea rând, Yalta nu reprezintă un reper din punctul de vedere alperiodizării secolului, luându-se în considerare deschiderea economică şi instituţiilemultilaterale. Pot fi considerate repere: 1941- adoptarea “Cartei Atlanticului”, sau 1944- Acordurile de la Bretton Woods.Yalta a reprezentat după unii tot ceea ce a mers prost după Cel De-al DoileaRăzboi Mondial, Uniunea Sovietică fiind văzută ca cea care a căştigat tot ceea ce şi-adorit.După sfărşitul Războiului Rece, Yalta a fost privită altfel. Actorii de la Yaltasunt văzuţi ca adepţi ai unui parteneriat pentru a preveni revenirea militarismuluigerman şi pentru a ajuta Uniunea Sovietică să-şi revină după devastarea populaţiei şi ateritoriului şi nu ca adepţi ai dominaţiei lumii. De fapt, Stalin a urmărit evitarea uneiconfruntări cu Vestul, mai ales pe termen scurt, pentru că se baza pe cădereacapitalismului pe termen lung potrivit doctrinei lui Lenin, iar aruncarea bombei atomicei-a făcut să se întrebe asupra adevăratelor intenţii ale americanilor.Pentru ţările “celeilalte Europe” Yalta a fost percepută ca “păcatul originar” şi adevenit sinonimă cu sovietizarea , cu dispariţia noţiunii de Europa Centrală.De fapt, Yalta ilustrează două probleme generale:1) pe de o parte slăbiciunea sau cel mai ades lipsa Europei Centrale din modul degândire la nivel vest-european privind Europa postbelică;2) pe de altă parte - inerenta contradicţie a politicii bazate pe presupunerile greşitedespre Stalin şi sistemul sovietic.Conferinţa de la Yalta a avut un impact decisiv asupra situaţiei postbelice aţărilor europene şi nu numai. Ea a oferit condiţiile propice pentru ca Uniunea Sovietică,pe de o parte şi Statele Unite, pe de altă parte să poată să-şi impună propria lor politică,ceea ce va avea ca rezultat o anumită stare a lucrurilor, stare ce se va menţineurmătoarele câteva decenii. De fapt, în opinia unora, lumea în care am trăit timp dejumătate de secol a fost “lumea Yaltei” 159 .159 Sergio Romano, 50 de ani de istorie mondială, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române,1999, p.16.209

Revista Tinerilor EconomiştiDupă Conferinţa de la Yalta, au mai avut loc câteva alte întâlniri la nivel înalt,dintre care cea de la San Francisco şi cea de la Potsdam, care au definitivat conturullumii postbelice, finalizând problemele rămase restante de la conferinţele anterioare.Conferinţa de la San FranciscoAstfel, la Conferinţa de la San Francisco, desfăşurată între 25 aprilie şi 26iunie 1945, principala problemă luată în discuţie şi finalizată a fost statuareaOrganizaţiei Naţiunilor Unite şi Carta sa. Această organizaţie avea menirea de a vegheala asigurarea păcii şi securităţii, de a promova colaborarea paşnică între toate ţărilelumii. Demersuri în acest sens au fost făcute încă din 1941, când a fost semnată “CartaAtlanticului”, apoi în ianuarie 1942, s-a semnat “Declaraţia Naţiunilor Unite”, iar maitârziu ca urmare a Conferinţei miniştrilor de externe de la Moscova, “Declaraţiacomună a celor patru mari puteri”. Deşi englezii ar fi preferat organizaţii regionale,până la urmă s-a optat pentru înfiinţarea unei singure organizaţii, ca urmare a propuneriiDepartamentului de stat american care considera că: “1) Organizaţia trebuie să aibă obaza mondială şi nu regională; 2) Crearea unei organizaţii regionale prezintă maripericole; 3) Dacă se va considera oportună crearea unei organizaţii regionale, aceastatrebuie să fie subordonată organizaţiei mondiale” 160 . De fapt, acest document, va fi firulcălăuzitor al constituirii organizaţiei internaţionale. Aşa cum am mai menţionat, acestsubiect a fost reluat în discuţie şi la Conferinţa de la Teheran, urmând ca la întrunireade la Dumbarton Oaks, din august 1944, să fie elaborat proiectul Cartei NaţiunilorUnite, iar la Yalta s-au fundamentat bazele organizatorice ale O.N.U.La Conferinţa de la San Francisco au participat delegaţiile a 50 de state,reprezentând 80% din populaţia globului. După numeroase şi susţinute eforturi s-aelaborat Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite, format din 111 articole şi StatutulTribunalului internaţional, cu 70 de articole. Acestea au fost semnate de către toate cele50 de state participante la conferinţă, cu un amendament, în dreptul Poloniei, locul afost lăsat liber, urmând a fi semnat, abia la 15 octombrie 1945. Înfiinţarea O.N.U. s-aconstituit într-una dintre cele mai mari reuşite diplomatice ale perioadei respective.Conferinţa de la PotsdamDupă terminarea războiului în Europa, puterile aliate s-au întâlnit din nou, dedata aceasta la Potsdam 161 , între 17 iulie-2 august 1945, pentru a-şi concerta opiniileprivind principalele probleme legate de ordinea postbelică a ţărilor europene. Trebuiemenţionat faptul că în ziua deschiderii lucrărilor acestei Conferinţe, americaniiexperimentaseră prima bombă atomică, ceea ce I-a făcut pe Truman şi Churchill săconchidă că “nu mai avem nevoie de ruşi în războiul împotriva Japoniei” 162 .La momentul întâlnirii situaţia era destul de tensionată între cele trei mariputeri, şi datorită faptului că unele hotărâri luate anterior, în special cele de la Yalta, n-au fost respectate, au apărut o serie de probleme privind liniile de demarcaţie, situaţiaAustriei, situaţia Japoniei, problema poloneză, situaţia ţărilor Orientului Mijlociu,160 Romulus Neagu, O.N.U. Adaptare la cerinţele lumii contemporane, Ed. Politică, Bucureşti,1983, p.18, apud, Leonida Loghin, Op.cit., p. 447.161 În istoriografia sovietică această conferinţă este cunoscută sub numele de “Conferinţa de laBerlin”, apud Leonida Loghin, Mari Conferinţe…, p.482.162 Gheorghe Cazan, op.cit., p. 514.210

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleîndeosebi Siria şi Libanul, şi mai ales datorită morţii lui Roosvelt, care a fost perceputca omul de echilibru, în situaţiile tensionate.Toate aceste aspecte deosebit de diverse şi de acute în acelaşi timp, au grăbitorganizarea Conferinţei. Astfel, Truman şi Stalin cad de acord asupra datei de 15 iulie1945, locaţia Potsdam, o suburbie a Berlinului, iar Churchill acceptă. Postdamulreprezintă momentul în care Marea Britanie face un mic pas înapoi, permiţând astfel caSUA şi Uniunea Sovietică să devină adevăraţii actori ai scenei mondiale, dacă vrem unprim act al războiului rece. “Partenerul britanic nu joacă decât un rol secundar încoaliţia aliată; acest om, în vârstă şi surmenat, rămâne neputincios în faţa imenselorforţe americane şi ruseşti care ocupă continentul” 163 .La Potsdam s-au dezbătut o multitudine de probleme importante, şi dificile înacelaşi timp. Una dintre primele probleme dezbătute a fost formarea Consiliuluiminiştrilor de externe, care să cuprindă miniştrii Uniunii Sovietice, SUA, MariiBritanii, Chinei şi Franţei. Un alt punct important a fost problema germană, cu toate căla Yalta toate aspectele referitoare la această problemă păruseră destul de clare, precumşi problema reparaţiilor. În ceea ce priveşte Germania s-a decis menţinerea controluluimilitar şi concomitent reducerea nivelului de trai până la nivelul mediu al ţăriloreuropene, bazându-se pe regula celor trei D: denazificare, dizolvarea cartelurilor şidemontarea utilajului industrial.Pe ordinea de zi a Conferinţei s-au mai aflat: situaţia marinei de război şicomerciale a Germaniei, criminalii de război, problema austriacă (mai întâi, privindintrarea trupelor aliate în zona de ocupaţie şi extinderea autorităţii guvernuluiprovizoriu şi apoi reparaţiile) - problemă care a fost rezolvată prin consens deplin,problema poloneză - care a fost rezolvată oficial, dar conform căreia partea cea maigrea revenea conducerii poloneze, care trebuia să asigure într-un timp cât mai scurtstabilitatea locuitorilor din zonă, problema japoneză - încheiată cu un ultimatum adresatJaponiei, semnat de SUA, Marea Britanie, China la care va adera mai târziu şi UniuneaSovietică, încheierea tratatelor de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şiFinlanda, regimul apelor internaţionale, problema Spaniei franchiste şi alte câteva deimportanţă minoră.Această ultimă Conferinţă aduce Uniunea Sovietică, din nou, într-o poziţieavantajoasă. Atenţi ruşilor este reîndreptată spre Europa, datorită succeselor repurtateaici: anexarea Konigsbergului, confirmarea cedării provizorii a regiunilor germane de laest de Oder şi de Neisse în favoarea Poloniei, despăgubiri provenind şi din GermaniaOccidentală, pedepsirea criminalilor de război.În concluzie, la Conferinţa de la Potsdam, în mod tacit, s-au ratificat şi s-auconsolidat poziţiile cucerite pe teren în ultimele luni ale războilui.O dată cu Conferinţa de la Potsdam, seria marilor conferinţe internaţionale aleCelui de al Doilea Război Mondial a luat sfârşit. Omenirea aştepta conferinţa generalăde pace pentru a se definitiva statutul învinşilor şi al învingătorilor, numai că aceastăConferinţă nu s-a ţinut decât parţial.163 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al Doilea Război Mondial, vol. II, TraducereMarcel Ghibernea, Dan Ghibernea, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988, p. 386.211

Revista Tinerilor EconomiştiBIBLIOGRAFIE1. Corneliu, B.,Preda, E.2. Cazan, Gh.Sferele de influenţă, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1986Marea conflagraţie a secolului XX- al doilea războimondial, Bucureşti, Ed. Politică, 1974(coord.)3. Gardner, L.C. Sferele de influenţă - Împărţirea Europei de către marileputeri la Munchen şi Yalta, Bucureşti, Ed.Elit, 19934. Kisssinger, H. Diplomaţia, Bucureşti, Ed. ALL, 19985. Launay, J. Mari decizii ale celui de-al Doilea Război Mondial, vol.II, Traducere Marcel Ghibernea, Dan Ghibernea,Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 19886. Loghin, L. Mari Conferinţe Internaţionale (1939-1945), Bucureşti,Ed. Politică, 19887. Lumperdean, I. Istoria economiei, Cluj-Napoca, 2004Salanţă, M.8. Romano, S. 50 de ani de istorie mondială, Bucureşti, Ed. FundaţieiCulturale Române, 1999212

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleINVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE - TRECUT ŞI PERSPECTIVĂAsist. univ. drd. Rus AdinaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The paper is striving to be an accurate analysis of the factorswhich have influenced the flows of foreign direct investment headingtowards Romania in the 15 years of its transition to market economy. Theanalysis is based on the comparison with other states in the Central andEastern Europe, which are in the same economical transition process. Atthe same time the paper deals with the perspectives of this economicphenomenon seen through the aspects of the recession of the globaleconomy.Key words: Foreign direct investment, greenfield investments, investment flows.Anul 1989 marchează o cotitură în istoria statelor din Centrul şi Estul Europei.Acestea au trecut în aceasta perioadă de la sistemul economiei de comandă, bazat pe oplanificare ultracentralizată şi pe proprietatea publică asupra mijloacelor de producţie,la sistemul economiei de piaţă, bazat pe principiile pieţei libere şi a proprietăţii private.În această tranziţie, noile economii au avut la îndemână diferite instrumenteprin care pot accelera, frâna sau devia pe o altă direcţie în drumul lor spre staţia ţintădenumită „economie funcţională de piaţă”. Unul din instrumentele cele mai importantepe care noile guverne le-au primit în dar de noua deschidere către economia de piaţăeste acela al investiţiilor străine directe.Una dintre problemele principale ale acestor economii în tranziţie a reprezentato(pentru începutul perioadei 1990-2002), creşterea economică negativă. Astfel imediatdupă 1989 aceste state au cunoscut o evoluţie descrescătoare a produsului intern brut: înunele dintre ţări precum România, Bulgaria, Republica Cehă sau chiar Ungaria anul1991 a adus scăderi ale PIB cu peste 10% ( România -12,9%, Bulgaria -11,7%,Republica Ceha -14,2%, Slovacia -14,2%, Ungaria -11,9%). Cauza principala a acestorevoluţii rezida, în primul rând, în declinul investiţional şi, respectiv în lipsa de resursede investiţii şi de capital financiar. Indicele formării brute a capitalului fix s-a aflat cuîncepere din anul 1990 sub nivelul anului 1989 şi chiar într-un declin alarmant, înprimii trei ani, situându-se chiar şi în anul 1995 cu circa 25% sub nivelul anului 1989(în România indicele formării brute a capitalului fix cu baza în 1989 a scăzut în 1990 la64,4% şi în 1991 la 44,1% cunoscând apoi un trend uşor ascendent).Istoria atestă că în astfel de momente de criză de capital propriu, majoritateaeconomiilor naţionale sunt obiect al unor acţiuni ample ale capitalului străin, în căutarede plasamente şi de pieţe noi (ex. penetrarea capitalului american după al doilea războimondial în Europa de Vest pe calea investiţiilor directe de capital, mai ales prinsocietăţile transnaţionale).De aceea, statele aflate în tranziţie consideră aportul extern la refacereaeconomiilor drept o cale indispensabilă. Două metode apar în acest context ca elementeale strategiilor guvernamentale în tranziţie:213

Revista Tinerilor Economiştia) formarea unor fonduri de sprijinire a tranziţiei cu ajutor extern (de exemplu FondulPHARE, ISPA sau SAPARD etc.)b) atragere de investiţii străine directe este o alta cale de compensare a lipsei decapital autohton. Acest factor are o importanţă deosebită, putând fi de un real folos, atâtla nivel microeconomic cât şi macroeconomic.Atragerea de capital străin nu a constituit însă calea prioritară, el depinzând demulţi factori interni şi externi. Ceea ce rămâne ca un numitor comun în politicile ţărilorîn tranziţie este tocmai strategia de atragere a resurselor externe cu asociere la resurseinterne, în vederea creării de surse de capital la dispoziţia investitorilor autohtoni. Sepune întrebarea: de ce ar atrage ţările în tranziţie capital străin extern prin intermediulinvestiţiilor străine directe? Răspunsul la această întrebare se poate da prin expunereateoriei lui J.M. Keynes asupra creşterii economice şi prin enumerarea unora dintreinfluenţele aduse de investiţiile străine directe asupra nivelului tehnologic, al stilului demanagement, asupra exporturilor şi nu în ultimul rând asupra pieţei forţei de muncă.Astfel, potrivit tratatelor de macroeconomie, investiţiile sunt considerate a fiunele dintre cele mai importante elemente ale creşterii economice. Nu contează dacăinvestiţiile sunt autohtone sau străine, efectul lor este aproape acelaşi.Se poate afirma că investiţiile străine directe au un dublu impact asupracreşterii: un impact direct şi unul indirect. Impactul direct al investiţiilor a fostdemonstrat de J.M.Keynes cu ajutorul conceptului de multiplicatorul investiţiilor. S-ademonstrat că acesta este "funcţionabil " şi în cazul investiţiilor străine directe. Keynesa folosit noţiunea de "multiplicator" pentru a demonstra că orice creştere a investiţiilorare un efect multiplicator asupra veniturilor. Multiplicatorul "ne spune ca, atunci cândare un loc un spor al investiţiilor globale, venitul va creste cu o mărime care este maimare decât sporul investiţiilor" ( J.M.Keynes- "Teoria generală a folosirii mâinii delucru, a dobânzilor şi a banilor").∆YM = ∆ IM-multiplicatorul investiţiilorY-sporul veniturilor (în cazul de faţă sporul PIB)I- creşterea investiţiilor (în cazul nostru investiţii străine directe).Din teoria lui Keynes putem deduce că investiţiile străine directe pot produceefecte de antrenare asupra producţiei de bunuri şi servicii.Efectul indirect este asimilat "principiului acceleratorului", care arată că existao relaţie directă între sporirea cererii de bunuri de consum şi creşterea mult maiaccentuată a producţiei de bunuri de capital. Cu alte cuvinte o creştere a PIB (deci aveniturilor) ca urmare a investiţiilor străine directe (prin efectul mutiplicatorului) vaduce la creşterea cererii de bunuri de consum. Creşterea cererii îi va determina peproducători să crească şi ei oferta , însă o astfel de creştere a ofertei nu poate să ducădecât la noi investiţii.Ita =Y − Yt−ia-acceleratorul investiţiilorY-creşterea PIB în intervalul de timp luatI-investiţia necesara pentru a crea capacităţi de producţie noi.214

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleMultiplicatorul acţionează în tandem cu acceleratorul. Cu alte cuvinte impactuldirect al investiţiilor asupra procesului dezvoltării economice nu poate fi separat deimpactul indirect.Aceasta ar fi după părerea noastră cea mai importantă dintre motivaţiile care aufăcut ca economiile din Europa Centrală şi de Est, să fie dornice de a atrage capitalulstrăin sub formă de investiţii străine directe.Un alt rol major al investiţiilor străine directe ar fi acela că acestea cresccompetitivitatea economiilor în tranziţie. Într-un studiu care analiza posibilele strategiide dezvoltare economică pe care le-ar putea aplica statele din Europa Centrală şi de Est,John Cantwell şi Lucia Piscitello au ajuns la concluzia că, acestea nu s-ar putea bazaexclusiv pe firmele locale, nepregătite să evolueze singure în mediul internaţional plinde incertitudini, rezultând oportunitatea asocierii cu firme străine, a atragerii deinvestiţii străine directe.Acestea fiind considerentele teoretice ale fluxurilor de investiţii străine, încontinuare se va încerca redarea, pe cât posibil, a caracteristicilor practice ale acestorfluxuri.În ultimii 13 ani, România a atras investiţii străine în valoare de aproape 8,6miliarde de dolari. Suma este incomparabil mai mică faţă de ţările din regiune. Deexemplu, Polonia a atras investiţii de 38 de miliarde de dolari, Republica Cehă - 26miliarde dolari, iar Rusia - 9,7 miliarde dolari. În primele şase luni ale anului trecut,volumul investiţiilor s-a cifrat la 700 milioane de dolari, ceea ce înseamnă ca valoareaîntregului an se va situa în jurul mediei înregistrate în ultimii trei ani: un miliard dedolari. De remarcat ca topul celor mai mari investiţii, după tarile de origine este practicneschimbat din 1997: Olanda, Germania, Statele Unite, Franţa, Austria şi Italia.Direcţionarea investiţiilor străine directe s-a făcut spre ţările care se aflau în ceamai bună poziţie pentru aderarea la Uniunea Europeană. Volumul investiţiilor străine acrescut puternic după anunţarea, în 1994, a deciziei de extindere a UE, prin includereaţărilor din Europa Centrală şi de Est. Beneficiarii principali ai acestei decizii au fostRepublica Cehă, Ungaria şi Polonia. În plus, în 1997, UE a nominalizat cinci state careau devenit şi mai atractive pentru investitorii străini. România şi Bulgaria, care vorîncepe procedurile de integrare de abia în 2007, au avut parte de o diminuare afluxurilor de capital. Şi admiterea în structurile NATO, a avut loc de abia la sfârşitulanului, Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia având un avans substanţial şi în acestdomeniu. Cele patru ţări au atras două treimi din totalul investiţiilor efectuate în ultimii12 ani în statele est-europene. România şi Bulgaria nu au reuşit să deţină împreunădecât 10% din aceste fluxuri de capital.În 13 ani, peste 50% din totalul investiţiilor efectuate în economia românească auavut loc ca urmare a procesului de privatizare. în România, investiţiile care vizauînfiinţarea de noi societăţi comerciale de la zero, aşa numitele greenfield, sunt extremde reduse şi grupate mai mult în domeniul comerţului. La noi o creştere a fluxurilor deinvestiţii străine va avea loc o data cu privatizarea principalilor furnizori de utilităţi (şiîn acest sens se pot aminti societăţile de distribuţie a energiei electrice, Petrom), sau abăncilor rămase neprivatizate (vezi cazul BCR). În domeniul industrial, societăţilerămase în portofoliul APAPS nu mai stârnesc interesul marilor investitori.Investiţiile străine directe la nivel mondial au crescut din anul 1990, atingând în 2000valoarea de 1.271 miliarde de dolari. Ţările dezvoltate şi-au luat partea leului, 80% dintotalul fluxurilor de capital fiind direcţionate spre acestea. 19% din investiţiile mondiale aufost efectuate în ţările în curs de dezvoltare, şi numai 0,02% au fost destinate ţărilor din215

Revista Tinerilor EconomiştiEuropa Centrală şi de Est, cifrându-se în anul 2001 la 27 miliarde de dolari. Însă tocmaieconomiile în curs de dezvoltare au cea mai mare nevoie de investiţii străine. Dacă în modnormal, investiţiile străine într-o ţară dezvoltată reprezintă de la 4 la 17% din produsulintern brut, în tarile cu economii în tranziţie aceste investiţii reprezintă pana la 44%, ca încazul Cehiei.Un studiu realizat în anul 2000 demonstrează ca strategia de investiţii în statele fostecomuniste are la baza patru elemente esenţiale: costul forţei de muncă ; mărimea pieţeiinterne şi capacitatea de absorbţie a acesteia; ratingurile acordate de instituţiileinternaţionale fiecărei ţări în parte; distanţa faţă de frontiera Uniunii Europene. Din UE,Germania este principala ţară exportatoare de capital. Investiţiile germane au ţinut conttocmai de aceste condiţii, ţările vecine fiind principalele beneficiare. Ratingul de taraeste, la rândul lui, dependent de nivelul investiţiilor străine. Mai puternic decât acestfactor s-a dovedit a fi anunţul, în 1997, de începere a negocierilor de integrare în UE încinci state aflate în tranziţie. Aceste state au cunoscut o creştere imediată a niveluluiinvestiţiilor străine directe, fenomen care a determinat şi îmbunătăţirea ratingului pentrufiecare dintre acestea. România şi Bulgaria, neluate în calculul extinderii UE, n-au intratîn vizorul marilor companii. Conform datelor statistice, de abia o data cu anunţareaanului 2007 ca data pentru aderare este posibil un aflux sporit de investitori şi spreRomânia.În absenţa interesului pentru ţările lăsate în ultimul val de integrare în UE, se remarcăcreşterea decalajului care ne desparte de restul ţărilor din plutonul fruntaş.Creşterea investiţiilor străine în economia românească nu a adus şi o creştere anivelului de trai, cel puţin într-o primă etapa. Una dintre condiţiile avute în vedere cândcompaniile s-au orientat spre România a fost mâna de lucru ieftină. De aceea,majoritatea exporturilor constau în produse cu valoare adăugata mică. Chiar şi categoriade exporturi din alte ramuri industriale, în afară de industria uşoară, este formată dinechipamente şi utilaje care necesită o manopera foarte mare, sau sunt energofage.Majoritatea investiţiilor efectuate în ţară au vizat exportul, şi doar o mică parte piaţainternă. În mare parte, acestea au vizat transferul operaţiunilor care ridicau preţul decost în tara de origine spre regiuni unde forţa de muncă este mai ieftină. Acest lucrueste uşor de remarcat în salariile mici pe care le primesc angajaţii din ramurileindustriale care asigură cel mai mare volum al exporturilor. În aceasta etapă dedezvoltare, unele studii indică faptul ca firmele străine care au activitate de exportînregistrează pierderi în România, ceea ce nu poate fi real. Metoda de reducere aprofiturilor pentru a reduce nivelul impozitelor scade perioada de amortizare ainvestiţiei, dar are un impact minor asupra economiei în ansamblu.În acest sens trebuie reamintit că rolul cel mai important l-a avut legislaţia.Astfel, Ordonanţa de Urgenţă numărul 31/1997 este considerată ca inovatoare înpolitica de atragere a investiţiilor străine în România. Acest act legislativ a avansat ogrilă extrem de elaborată de stimulare a ISD, facilităţile fiscale fiind acordate în funcţiede punctajul întrunit în urma alinierii la criterii valorice, funcţionale sau geografice.Ordonanţa inovează din două puncte de vedere în ceea ce priveşte stimulareaISD în România:‣ Instituie acelaşi tratament pentru investitorii locali şi cei străini,principiul nediscriminării şi cel al acordării tratamentului naţionalfiind explicit stipulate în textul ordonanţei;‣ Introduce formule considerat mai eficiente de stimulare fiscală, cumeste, spre exemplu, amortizarea accelerată sau, alternativ, deducerea216

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaledin profitul impozabil a unei cote de 20% din preţul de achiziţie aechipamentelor tehnologice, în condiţiile în care funcţionareasistemelor de facilităţi practicate până la momentul respectiv sedovedise nesatisfăcătoare. Este de asemenea prevăzută pentru primadată în legislaţia românească, deducerea integrală din profitulimpozabil a cheltuielilor cu reclama şi publicitatea.Cât priveşte perspectiva zonei noastre pentru următorii trei-cinci ani, douătreimi din multinaţionalele chestionate de UNCTAD şi-au declarat opţiunea de a seextinde în ECE. Vestea mai puţin bună este aceea că ei rămân la aceeaşi ierarhizare apreferinţelor în interiorul ECE, pe care o ştim de un deceniu. România figurează încoada listei, cu doar 4% din opţiunile exprimate.Dacă am aplica acest procentaj la suma de 27 miliarde USD investită în 2001 înregiunea ECE, ar rezulta un posibil influx anual în România de 1,0-1,1 miliarde USD,adică exact ceea ce am izbutit sa atragem în fiecare din ultimii doi ani. Socotind înacelaşi mod, am constata ca volumul curent al investiţiilor străine din Polonia, Cehia,Rusia, Bulgaria şi Ucraina tinde sa se menţină, dar s-ar dubla în Ungaria. Acest gen decalcul nu este decât în oarecare măsură legitim, dar coincidenţa cifrelor ne obligă sa leconsiderăm valabile, ca ordin de mărime, în sensul următor: de pe premiselemomentului actual, investitorii străini nu au în vedere o revizuire a preferinţelor şipriorităţilor în ce priveşte ţările-ţintă.Pentru a măsura performanţa în materie, UNCTAD propune un indice carepune în raport ponderea unei tari în totalul mondial al investiţiilor străine directe şiponderea ei în PIB-ul global. Pentru perioada 1998-2003, România are un indice bun,de 1,0, ceea ce înseamnă că si-a primit exact porţia de capital străin la care teoretic aveadreptul. Dacă Hong Kong are un indice de 5,9, iar Azerbaidjan, de 3,5, este pentru căele sunt ofertante şi din alte puncte de vedere, în afara dimensiunii economiei.Acest "ceva" care majorează sau multiplică atractivitatea unei ţări este măsuratde UNCTAD printr-un alt indice, care vizează potenţialul şi se compune din variabilerelevante şi pentru infrastructură, mediu de afaceri etc. La acest capitol, România stăfoarte slab, cu un coeficient de 0,248, adică ceva mai jos decât Gabon ori Coasta deFildeş. Pentru a reuşi sa atragă mai multe investiţii străine, ea va trebui sa descopere înce consta acel "ceva" care-i lipseşte din oferta cu care se prezintă companiilormultinaţionale.BIBLIOGRAFIE1. Bal, Ana “Economiile în tranziţie”, Editura AllBeck, Bucureşti 19982. Denuta, Ioan Investitiile străine directe, Editura Economica, Bucureşti,19983. Dobrota, Niţă Dicţionar de economie, Editura Economica, Bucureşti,1992;4. Keynes, John Teoria generala a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilorMaynard şi a banilor, editura Ştiinţifica, Bucureşti 1970.5. Mazilu, Anda Transnaţionalele şi competitivitatea, Editura Economică,6. Postelnicu,Gheorghe,Bucureşti, 1999Investiţiile internaţionale în ecuaţia dezvoltării economice,Editura Presa Universitară Clujeană, 2001217

Revista Tinerilor EconomiştiPostelnicuCătălin7. ***** World Development Indicators1998-2003, InternationalBank for Reconstruction and Development/ The WorldBank.8. **** World Investment Report (www.UNCTAD.org)218

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleIMPLICAŢIILE EXPLOZIEI INFORMAŢIONALE ASUPRA CREŞTERII ECONOMICEEc. drd. Ciurez Ecaterina NicoletaUniversitatea din Craiova,Facultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The informational explosion has appeared as a particularexpression of human achievements, like a problem to be solved. Theincreasing rate of the typed documents in scientifically, technical, andeconomical field were, at one point, twice higher than the any other socialphenomenon rate as human activity. For the accomplishment of itsfunction as challenging agent, the information has to be where it isneeded, to be spread, to enter through the closed doors, to have thepassport for universality. Here is where the technologies obsessions aregrown.Key words: informational explosion, technological progress, economic growthConceptul de „societate informaţională” se presupune că fost lansat în Japoniaîn 1980 de către cercetătorul Yomeji Masuda, dar reprezintă de fapt o extensie naturalăa ideilor mai vechi cu privire la apariţia societăţii post industriale în care economiabazată pe producţie este înlocuită treptat cu economia bazată pe servicii. El consideră căîn centrul societăţii informaţionale se află producerea, diseminarea şi utilizareainformaţiei, reprezentarea simbolică a unor entităţi din realitatea economică, ştiinţifică,tehnică, socială, politică, generată prin procese de cunoaştere de natura observăriidirecte sau a interpretării semantice de mesaje. Mai târziu, W. Melody (1990) defineştesocietatea informaţională drept „societatea care a devenit dependentă de reţeleleeconomice complexe de informaţii şi de comunicare şi care alocă cea mai mare partedin resurse activităţilor din zona informaţiei şi a comunicării”. 164Încă de la începutul anilor 1990, termenul de „societate informaţională” aînceput să fie utilizat pentru a descrie numeroasele şi variatele schimbări în ansamblulsocietăţii, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii.Semnalată de mai multă vreme, era informaţională ia treptat locul celei industriale şisocietatea tradiţională este înlocuită de societatea informaţională. Procesul esteimperceptibil şi se petrece practic sub ochii noştri.Fiinţa umană este făcută să comunice. În noua societate, cea de tipinformaţional, comunicarea, transferul şi schimbul de informaţii se desfăşoară prinintermediul sistemelor tehnice. Dezvoltarea explozivă din ultimele trei decenii a noilortehnologii, bazate pe descoperirile ştiinţifice epocale din ştiinţele naturii, roboticii,biologiei, anatomiei, industriei calculatoarelor şi serviciilor de telecomunicaţii, a dat onouă relevanţă procesului producerii şi reconfigurării cunoaşterii ştiinţifice, ca sursă deperformanţă economică şi ca potenţial de schimbare socială.În centrul acestui proces se afla informaţia, „element al cunoaşterii ce poate ficodificat în scopul conservării, prelucrării sau comunicării” şi informatica, „ştiinţaprelucrării automate şi raţionale a informaţiei, ca suport al cunoştinţelor şi al164 Melody, W: “Communication policy in the global information economy”, citat in McQuail D,Windahl S, “Modele ale comunicarii”, Bucuresti, Ed. Comunicare.ro, 2004.219

Revista Tinerilor Economişticomunicării. Aceasta poate apărea sub următoarele forme: informatica teoretică, ce seocupă de analiza numerică, teoria informaţiei, limbaje şi reguli gramaticale…etc.;informatica metodologică, ce are drept obiect programele (software) echipamentelor deprelucrare a informaţiei: compilare, limbaje, tehnici de exploatare, analiză, programare;informatica aplicată, ce tratează realizările în domeniul calculatoarelor şi al prelucrăriiautomate a informaţiei. 165Transformările produse de tehnologiile informaţionale sunt atât de profundeîncât sunt echivalate cu o a treia revoluţie industrială ce ar putea determina apariţia uneinoi ere în civilizaţia omenească, a unei noi societăţi şi a unui nou sistem economic.Întrucât prezintă utilitate ca resursă pentru folosirea ei de către factorul uman înscopuri de cunoaştere, decizie sau acţiune, iar obţinerea ei presupune efort şi cheltuieli,informaţia este un bun economic. Despre informaţie ca putere se vorbeşte şi se scrie înavalanşă, fiind aduse în discuţie argumente de forţă pentru a demonstra că deţinătorulde informaţie aparţine unei caste privilegiate: cea a proprietarilor de informaţie, dincolode care se află clasa săracilor.Epoca modernă a reuşit să acrediteze un statut nou informaţiei ca parametru alcivilizaţiei, să-i confere ample valenţe modificatoare. Intensificarea descoperirilorştiinţifice şi ofensiva aplicării inovaţiilor tehnice, accelerarea transformărilor în bazavieţii umane influenţează vizibil omul şi existenţa. Zilnic apar noi descoperiri, tehnicaface posibilă mai multă tehnică; în timp ce numărul noutăţilor tehnice creşte înprogresie aritmetica, numărul combinaţiilor posibile creşte exponenţial.Accelerarea schimbărilor şi şocul inevitabil al viitorului, impactul dintretehnologie si mediul natural sau social, trecerea de la tehnologia forţată la înaltatehnologie reclamă o educaţie şi mentalitate tehnologică nouă.Era o vreme când pretenţiile circuitului informaţiei vegetau în registrulambiţiilor de duzină. Suntem de mult în era extraordinarelor ofensive ale informaţieiexercitate asupra câmpului tehnologic. Acolo stau dispuse reuşitele de ultimă oră subochiul necruţător al pretenţiilor. Se doreşte mai mult. Se cer performanţe mai înalte. Sepledează pentru înţelegerea imperativelor reale ale vremii. 166Resursele informaţionale au statut de active intangibile (invizibile) şi, faţă debunurile corporale, prezintă o serie de particularităţi: costuri înalte pentru producere,dar relativ reduse pentru înregistrare şi reproducere; caracter perisabil, fiind supuserapid uzurii morale; consum nedistructiv, diseminare prin multiplicare, deţinătoriiiniţiali nefiind deposedaţi de utilitatea transferată altor subiecţi receptori.Se consideră că o societate informaţională are drept trăsături definitorii:ponderea dominantă şi importanţa critică a resurselor informaţionale în sistemulresurselor disponibile, rolul prioritar al activităţilor de cercetare ştiinţifică şi inovaretehnologică, extinderea sistemului de învăţare de-a lungul întregii vieţi, accentuareadimensiunii informaţionale şi de concepţie în domeniul organizării muncii, dinamicaînaltă a sectorului economic al producerii şi difuzării de bunuri informaţionale. Tipicăpentru o societate informaţională este preponderenţa activităţilor umane desfăşurate cuajutorul calculatorului, a lucrului interactiv şi cu acces de la distanţă, de tipulînvăţământului la distanţă, a tele-video-conferinţelor, comerţului electronic.Infrastructura unei societăţi informaţionale este reprezentată de reţelele de calculatoare165 Sabau, Gabriela: “Societatea Cunoasterii”, Bucuresti, Ed. Economica, 2001.166 Udroiu, Neagu: “Tehnologia in transeele informatiei”, Bucuresti, Ed. Economica, 1999220

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleşi telecomunicaţii de dimensiuni globale şi de staţiile de lucru inteligente, pe care devinoperaţionale sistemele expert şi sistemele de tip multimedia, care integrează informaţiade tip text, sunet şi imagine, în scopul asistării proceselor de cunoaştere, concepţie,decizie şi acţiune animate de către utilizatorii lor, agenţii informaţionali şi cognitivi.Atunci când se vorbeşte despre societatea informaţională se are în vedereînainte de toate conectarea unui număr nelimitat de computere prin intermediul reţelelorde telecomunicaţii.Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, sunetului şi imaginii(multimedia) au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicaţii,a computerelor personale şi serviciilor electronice de informaţii. Internetul, o reţeaglobala de informaţii, s-a transformat în platforma globală de comunicaţii. Cetăţeniisocietăţii industriale sunt în faţa necesităţii de a reconsidera modalităţile de transfer ainformaţiilor, adaptându-le noilor cerinţe şi tehnologii.Societatea informaţională va fi dominată în principal de industria decalculatoare, telecomunicaţii şi media. Aceste industrii vor deveni industrii de bază înurmătoarele decenii, având un rol stimulator pentru celelalte. Bănci, întreprinderi deproducţie, agricultură şi servicii vor fi afectate de această dezvoltare fundamentală.Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu statele lumii.Competitivitatea globală a acestora va fi direct legată de capacitatea de adezvolta infrastructura de comunicaţii şi de a asigura conectarea la reţelele globale deinformaţii.Noua societate informaţională aduce cu sine o serie de oportunităţi deosebite:constrângerile spaţiale şi temporale (de graniţă şi timp) în materie de comunicaţii aufost mult reduse, informaţiile pot fi prelucrate, stocate şi transferate rapid, preţurileserviciilor legate de transferul informaţiei sunt în continuă scădere. Entuziaştii societăţiiinformaţionale au descoperit mijloacele prin care au creat o comunitate, o lume virtuala,pentru a contrabalansa constrângerile societăţii industriale. Pe de altă parte, scepticiideplâng prăpastia de cunoştinţe între elitele informaticii şi grupurile dezavantajatesocial şi critică slaba calitate a datelor pe mereu congestionatele autorute aleinformaţiei.Unicul mod de a obţine acceptarea din partea oamenilor este dezvoltareacompetenţelor la nivel mediu şi accesul democratic la informaţii. Noutatea depinde deimprobabilitate. Ideea poate fi întâlnită în consideraţiile teoretice privind determinareacalităţii de informaţie sau a valorii informative a mesajelor. 167 Există astăzi un largconsens în a se considera de către academicieni, politicieni şi oamenii de afaceri căprogresul în domeniul tehnologiilor informatiilor şi comunicaţiilor va afecta în modsubstanţial structura societăţii umane. Societatea informaţională nu numai că vadeschide noi canale de comunicaţie între oameni ci va avea un impact important asupramodului în care trăim, învăţam, muncim, consumăm, interacţionăm cu administraţia şine distrăm.Având în vedere impactul noilor tehnologii asupra societăţii, educaţia şiperfecţionarea vor juca un rol crucial în familiarizarea oamenilor cu schimbarea.Tranziţia către societatea informaţională, globalizarea, progresul ştiinţific şi viteza sanebună, toate acestea fac ca oamenii să fie confruntaţi cu o avalanşă de informaţii. Însocietatea informaţională individul va fi asaltat de un flux uriaş de informaţii. Uşurinţa167 Guilenburg J.J.Van: „Ştiinţa Comunicării”, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2004221

Revista Tinerilor Economiştiîn utilizarea reţelelor informaţionale şi cunoaşterea conţinutului bazelor de datereprezintă însuşiri de bază pentru contemporanul erei informaţionale.Evoluţia umanităţii pe traiectoria societăţii informaţionale este recunoscutădrept o tendinţă dominantă a contemporaneităţii, caracterizată printr-o amploareplanetară şi printr-o profunzime transformatoare proprie unei schimbări radicale asistemului societal. Indiferent de gradul de informatizare atins la un moment dat şi dedecalajele existente pe plan mondial în acest domeniu, practic nici o ţara nu mai poateface, în prezent, abstractie de sensul şi intensitatea crescândă a revoluţieiinformaţionale.Transformarea societarii in societate informaţionala a devenit de câţiva ani bunio prioritate pentru guvernele din statele avansate ale lumii.Noile tehnologii informaţionale au un impact profund asupra modului in carene obţinem informaţiile, comunicam si abordam propria instruire. Noile aptitudini careînsoţesc aceste tehnologii – tehnice, intelectuale si sociale – devin esenţiale pentruviata, munca si participarea activa intr-o societate a cunoaşterii.BIBLIOGRAFIE1. Becker, G. Capitalul uman, - Bucureşti, Editura ALL, 19972. Guilenburg , J. Ştiinţa comunicării, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2004Scholten, O.Noomen, G.3. McQuail, D. Modele ale comunicarii, Bucuresti, Editura Comunicare.ro,20044. Sabau, G. Societatea cunoasterii, o perspectiva romaneasca, EdituraEconomica, 20035. Udroiu, N. Tehnologia in transeele informatiei, Bucuresti, Ed.Economica, 1999222

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăTENDINŢE MANIFESTATE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ DIN REGIUNEA OLTENIA ÎN PERIOADA1995-2003Lect. univ. dr. Costel IonaşcuUniversitatea din CraiovaFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paperwork shows the main aspects of labor force tendencyat level of Oltenia region. Also, its presents all significant characteristicsand the determinant factors which cause this evolution of labor force incontext of European integration.Key words: labor force, human resources, population, market labor force, activepopulation, unemployment.Nivelul de dezvoltare economică mondială, obligă toate ţările să tindă cătremaximum de performanţă, aceasta asigurând oricărei ţări obţinerea unor raporturi câtmai favorabile în relaţiile cu celelalte ţări.O condiţie pentru atingerea unui anumit nivel de performanţă este constituită decuprinderea populaţiei în activitatea economică într-o măsură cât mai mare, apoi, fireşteutilizarea cât mai eficientă a acesteia. Angrenarea într-o măsură cât mai mare apopulaţiei în activitatea economică reprezintă un deziderat pentru orice ţară din lume.Acesta este unul dificil de atins, iar îndeplinirea sa la nivelul unei ţări şi chiar regiuniare la bază realizarea, mai întâi, a unui cadru construit prin cumularea unor premisecum ar fi:• cunoaşterea exactă, cât mai detaliată a populaţiei din zona respectivă sub toateaspectele importante (sex, vârstă, nivel de instruire, profesie, ocupare etc.), atât înstructură cât şi în dinamică;• cunoaşterea exactă a cererii de forţă de muncă asociată zonei, de asemenea atâtstructural cât şi în dinamică;• crearea unui mecanism funcţional de interacţiune a cererii şi ofertei de forţă demuncă.Toate aceste elemente de fapt sunt necesare pentru construcţia unei balanţe caresă stabilizeze forţa de muncă la nivelul unei zone.Condiţiile create după 1989, dar mai ales de reaşezarea în raporturi cât mainormale a componentelor economiei ţării noastre au permis iniţierea unei tendinţe deredinamizare a forţei de muncă. Această redinamizare a avut la bază o serie de factori:• modificarea relaţiilor economice existente înainte de 1989 şi reaşezarea acestoraconform sistemului de piaţă concurenţială;• restructurarea întreprinderilor aflate în proprietatea statului;• necesitatea reintegrării forţei de muncă disponibilizate;• scăderea nivelului de trai.Redinamizarea forţei de muncă a fost amplificată şi de oportunitatea creată delărgirea Uniunii Europene care a declanşat şi în ţara noastră, la nivelul tuturor regiunilorde dezvoltare, o serie de modificări.223

Revista Tinerilor EconomiştiNici regiunea Oltenia nu a fost ocolită de aceste modificări. Mai întâi de toatetrebuie subliniat faptul că populaţia totală (figura 1) a urmat aceeaşi tendinţă de scădereca şi la nivelul ţării iar estimările realizate arată cât se poate de clar că această tendinţăse va menţine în viitor.2460000244000024200002400000238000023600002340000232000023000001995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003Populatia totalăPoly. (Populatia totală)Figura 1. Tendinţa populaţiei totale, în perioada 1995-2003Sub aspect economic, populaţia totală a regiunii are o contribuţie majoră ladeterminarea mărimii şi structurii forţei de muncă. În cadrul populaţiei totale, prezintăinteres categoria populaţiei active. Oficiul de statistică ONU recomandă două variantede calcul a populaţiei active:• populaţia curent activă, sau forţa de muncă, care cuprinde toate persoanele ce audepăşit vârsta de 15 ani şi al căror statut în ceea ce priveşte activitatea în decursulunei perioade de o săptămână, a fost de ocupat sau neocupat;• populaţia obişnuit activă, care cuprinde toate persoanele ce au depăşit vârsta de 15ani şi al căror statut în ceea ce priveşte activitatea în decursul unei perioade de unan a fost ocupat sau neocupat.Un al indicator, utilizat pe scară largă în comparaţiile internaţionale, estepopulaţia potenţial activă, care cuprinde persoanele cu vârste între 15 şi 64 aniCalculând indicatorii prezentaţi anterior alături de alţii utilizaţi în analizademo-economică, de-a lungul perioadei studiate, au fost evidenţiate o serie de aspecte.Astfel, balanţa regională a forţei de muncă, pentru ultimii a suferit schimbărisemnificative. Resursele de muncă au înregistrat o tendinţă de creştere lentă, populaţiaocupată (figura 2) a scăzut, determinând într-o anumită măsură scăderea populaţieiactive. Scăderea cea mai accentuată s-a produs la sfârşitul perioadei analizate.Nivelul ocupării forţei de muncă oferă o primă măsură a cererii de forţă demuncă la nivel regional. Analizând în context macroeconomic evoluţia pieţei muncii înultima perioadă, observăm că tranziţia la economia de piaţă a influenţat puternic gradulde ocupare a populaţiei sub aspectul volumului şi structurii şi a determinat adaptareapoliticilor pieţei muncii, în paralel cu procesul de reformă instituţională.În condiţiile accelerării restructurării şi sporirii insecurităţii locului de muncă,pe piaţa muncii s-au acumulat un număr mare de probleme sociale, ocuparea forţei demuncă devenind una dintre zonele cele mai tensionate ale tranziţiei. Regiunea Oltenia224

Secţiunea Statistică – Informatică Economicăse confruntă şi azi cu o criză a ocupării forţei de muncă, în condiţiile declinuluieconomic instalat în ultimul deceniu. Privatizarea şi restructurarea economiei regionaleau influenţat semnificativ piaţa muncii, determinând masive disponibilizări şi apariţiafenomenului de şomaj. Involuţiile din economie au restrâns posibilităţile de ocupare aforţei de muncă; numărul populaţiei active şi, mai ales, a celei ocupate, respectiv rata deactivitate şi de ocupare s-au redus, iar şomajul s-a cronicizat.Dinamica populaţiei ocupate şi ponderea ei în totalul populaţiei active depindede capacitatea economiei de a crea noi locuri de muncă şi de motivaţia participării lamuncă. Având drept cauză principală restructurarea sectorului industrial, reducereapopulaţiei ocupate este un fenomen prezent pe întreg teritoriul regiunii, diferenţiat însăca amploare şi profunzime de la un judeţ la altul. Numărul persoanelor ocupate, în anul2002, în regiune, a fost de 879,4 mii persoane (dintre care 415,2 mii femei), în scăderefaţă de anul precedent cu 64900 persoane. Ponderea bărbaţilor în populaţia ocupată erarelativ ridicată (52,8%), comparativ cu cea a femeilor (47,2%).Un interes deosebit pentru analiza statistică a pieţei muncii, în special acomponentei de cerere de forţă de muncă, prezintă structura populaţiei ocupate dupăcaracteristici demografice şi socio-economice, precum şi mutaţiile structurale apărute înultimii ani în regiune.1045000102500010050009850009650009450009250009050008850008650008450001995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003Populatia ocupată225Poly. (Populatia ocupată)Figura 2. Tendinţa populaţiei ocupate, în perioada 1995-2003În ceea ce priveşte numărul şomerilor înregistraţi la nivel regional (figura 3), sepoate observa o tendinţă fluctuantă, cu dependenţă puternică faţă de măsurile adoptatede-a lungul timpului de guvernele care s-au succedat. Se poate evidenţia foarte clar că,în perioada 1996-2000, s-a produs creşterea cea mai însemnată a numărului de şomeri,fapt explicabil datorită măsurilor de restructurare destul de dure luate în acea perioadă,mai ales în sectorul extractiv (bine reprezentat la nivelul regiunii Oltenia). După 2000numărul şomerilor a urmat o tendinţă clară de scădere, pe de o parte, datorită uşoareireaşezări a activităţii economice regionale, iar pe de altă parte, reorientării către altesectoare de activitate. Important de remarcat este faptul că deşi numărul de şomeri are oevoluţie dependentă de politica adoptată la un moment dat, nu acelaşi lucru se poatespune despre populaţia ocupată. Mai trebuie semnalat faptul că lipsa măsurilor destimulare a creşterii populaţiei dar şi a conjuncturii economice create pentru forţa de

Revista Tinerilor Economiştimuncă – lipsă de locuri de muncă sau locuri insuficiente de muncă pe plan regional darşi oportunităţilor apărute în alte regiuni sau ţări apropiate – au fost cauze principaledeterminante pentru scăderea populaţiei totale.140000130000120000110000100000900008000070000600001995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003ŞomeriFigura 3. Evoluţia numărului de şomeri, în perioada 1995-2003Tendinţa de creştere a resurselor de muncă, a fost influenţată şi de creştereavolumului populaţiei aflată în proces de pregătire profesională şi a celorlalte categoriide populaţie în vârstă de muncă. Acest fapt s-a datorat şi modificării cerinţelor privitorla nivelul de instruire de pe piaţa forţei de muncă dar şi apariţiei şi extinderiimodalităţilor de formare continuă.În ceea ce priveşte numărul salariaţilor, se observă aceeaşi tendinţă de scăderemanifestată de-a lungul perioadei cu o tentă de stabilizare către sfârşitul acesteia.6300005800005300004800004300003800001995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003Număr mediu de salariaţiPoly. (Număr mediu de salariaţi)Figura 4. Evoluţia numărului mediu de salariaţi, în perioada 1995-2003Din cele semnalate până aici, se poate spune că pe viitor, regiunea se vaconfrunta cu aceleaşi neajunsuri în ceea ce priveşte categoriile de populaţie mai ales226

Secţiunea Statistică – Informatică Economicădacă măsurile prevăzute cu privire la dezvoltarea economică zonală nu vor fi suficientde bine structurate şi adaptate la contextul existent.BIBLIOGRAFIE1. Andrei, L. Metode şi tehnici statistice de analiză acalităţii vieţii, teză de doctorat, Bucureşti,20032. Nicolae, A. Analiza statistică şi modelarea pieţeimuncii în România, teză de doctorat,Bucureşti, 20043. Radu, C., Ionaşcu, C.Bazele statisticii, Editura Universitaria,Murăriţa, I.4. Vasilescu, N.,Costescu, M.,Ionaşcu, C.,Babucea, G.,Tomiţă,V.,Stuparu, D.Craiova, 2003Statistica, Editura Universitaria, Craiova,20035. * * * Anuarul Statistic al României, 1991-2004227

Revista Tinerilor EconomiştiMETODE STATISTICE DE REDUCERE A RISCULUI IN ANALIZA PORTOFOLIULUI DE INVESTITIILect. univ. dr. Sanda CONSTANTINLect. univ. dr. Ruxandra ALBUUniversitatea Transilvania din BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paper presents some general considerations about theportfolio theory and how the expected return and variance of theinvestment portfolio can be determined using statistical methods. Theauthors analyze also the risk and expected return in a two-asset portfolioas well as a three or multi-asset portfolios. At the end of the paper, it isshown how portfolio risk can easily be reduced by investing in less riskyinvestments, and the risk – reduction effect by diversification but, as aresult, the portfolios expected return will also be reduced. However,portfolio diversification can reduce portfolio risk without a consequentreduction in expected return: this is the true meaning of risk-reductioneffect of diversification.Key words: investment portfolio, portfolio risk, standard deviation of returns,correlation coefficient, risk – reduction effectTeoria portofoliului, aşa cum îi arată şi numele, este preocupată de construireade portofolii de investiţii eficiente.Această teorie a fost dezvoltată în contextul aversiunii investitorilor faţă de riscşi constă în preocuparea de a combina diferite modalităţi de a investi (investiţii decapital, investiţii financiare şi combinaţii ale acestora) şi de a constitui un portofoliu deinvestiţii care să maximizeze profitul aşteptat cu un anumit nivel al riscului.În esenţă, teoria se bazează pe rezultate statistice, astfel: dacă o parte dinprobabilităţile distribuţiei se combină iar media lor, împreună cu variaţia suntcunoscute, precum şi rangul (măsura) în care profiturile covariază, atunci mediaaritmetică şi variaţia rezultatelor obţinute în urma combinării distribuţiilor pot ficunoscute.Aceasta înseamnă că, dacă acţiunile diferitelor firme sunt combinate într-unportofoliu de investiţii şi de profituri aşteptate, variaţiile profiturilor şi covarianţaacestora sunt cunoscute pentru acţiunile fiecărei firme, atunci profitul aşteptat şi variaţiaportofoliului de investiţii pot fi determinate.Totuşi, importanţa teoriei portofoliului nu rezidă aşa de mult în obţinereaacestui rezultat statistic, cât într-o observare ce reiese în afara rezultatului. Aceastăobservare se referă la faptul că, deşi profitul aşteptat al investiţiei de portofoliu estedoar o medie a profiturilor aşteptate ale investiţiilor individuale ce alcătuiescportofoliul, riscul portofoliului (măsurat prin abaterea standard a profiturilor)este maimic decât influenţele (abaterile ) individuale.Altfel spus, ideea de bază este aceea că nu trebuie investit într-un singurdomeniu şi că riscul asociat acestui domeniu poate fi considerabil redus prindiversificare.228

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăRiscul şi profitul aşteptatÎntr-o lume incertă, deciziile în investiţii de capital trebuie luate pe bazafluxurilor de numerar previzionate care pot sau nu să aibă aceeaşi valoare cu cele realobţinute.Aceasta înseamnă că într-un viitor incert, luarea deciziilor presupune asumareariscului şi anume riscul ca rezultatele actuale să fie diferite de cele aşteptate.Axiomele comportamentului investitorilorPresupunând că în luarea deciziilor financiare purtătoare de risc, investitoriireacţionează raţional şi consecvent putem formula patru axiome referitoare lacomportamentul acestora în momentul luării deciziei:1. Investitorii sunt apţi să aleagă între alternative luând în considerareordinea lor firească, fiind astfel capabili să ia o decizie în mod real;2. Orice clasificare a alternativelor este „tranzitivă” astfel: dacăalternativa A este preferată alternativei B şi alternativa B este preferatăalternativei C, atunci alternativa A este preferată alternativei C;3. Investitorii nu fac diferenţieri între alternativele care au acelaşi nivel derisc şi de aceea, alegerea lor este bazată numai pe consideraţiile risculuiimplicat şi nu pe natura alternativelor disponibile;4. Investitorii sunt capabili să specifice pentru orice investiţie ce profiturisunt nesigure, ce alternative echivalente există şi care vor fi egalpreferate dar care implică şi un profit sigur. Ca atare, în orice situaţie,investitorii sunt capabili să specifice o alternativă sigură.Pe baza acestor axiome pot fi construite funcţii matematice, acestea constituindpunctul de pornire pentru o abordare analitică a modului de analiză a riscului pentru unportofoliu de investiţii.Presupunem că un investitor dispune de o sumă de bani cu care doreşte sărealizeze un portofoliu de investiţii cumpărând acţiuni la diferite firme. Pentru asimplifica lucrurile, presupunem pentru început că achiziţionează acţiuni doar la douăfirme, construind ceea ce s-ar putea numi un portofoliu cu două valori.Notăm cele două firme „A”şi „B”. Investitorul foloseşte o proporţie ( x ) dinfondul de investiţii pentru a achiziţiona acţiuni ale firmei „A”, iar restul fondurilor( 1 − x)este folosit pentru a cumpăra acţiuni la firma „B”. Rezultatul statistic, ce stă laE , şi variaţiabaza teoriei portofoliului, ne permite să determinăm profitul aşteptat, ( )profitului, σ 2 , pentru portofoliul de investiţii :PE( Pa) = xE( PA) + ( 1 − x) E( PB)unde :E ( P a) - profitul aşteptat aferent investiţiilor efectuate ;x – partea din fondul de investiţii destinată achiziţionării de acţiuni lacompania A ;( 1 − x)- partea din fondul de investiţii destinată achiziţionării de acţiuni lacompania B ;E ( P A) - profitul aşteptat pentru acţiunile firmei A ;E ( P B) - profitul aşteptat pentru acţiunile firmei B .Variaţia profitului pentru portofoliul de investiţii :229P a

Revista Tinerilor Economişti2P2A2 2( 1−x) + 2x( 1−x) cov( P P )2σ = x σ + σ,Bunde :2σ - variaţia profitului pentru acţiunile firmei A ;A2Bσ - variaţia profitului pentru acţiunile firmei Bcov ( P , P A B) - covarianţa între profiturile acţiunilor celor două firme A şi B.Este convenabil să considerăm riscul de portofoliu având în vedere abatereastandard a profiturilor, σ 2 , astfel că, cea de a doua relaţie devine :P2 22 2[ x σ + ( 1−x) + 2x( 1−x) cov( P , P )]σP=AσBA Bunde :σP- abaterea standard corespunzătoare profiturilor acţiunilor celor doua firme.Covarianţa, cov ( P , P A B), între profiturile acţiunilor în firmele A şi B,determină gradul în care variabilitatea profiturilor acţiunilor celor două companii tind săse modifice împreună. Covarianţa poate fi pozitivă sau negativă şi poate fi slabă sauputernică. Cea pozitivă indică faptul că profiturile celor două acţiuni tind să variezeîmpreună în aceeaşi direcţie, în timp ce o covarianţă negativă arată că profiturile vorevolua în direcţii diferite.În plus, cu cât mai mare va fi valoarea covarianţei, de exemplu la cea pozitivă,cu atât mai puternică este tendinţa celor două profituri de a evolua în aceeaşi direcţie.Covarianţa profiturilor se poate scrie :230A( PA,P B) = σA× σB× ρA,Bcovunde :ρ - coeficientul de corelaţie între profiturile acţiunilor celor două companii ;A.BσA- riscul (măsurat prin abaterea standard a profitului) pentru acţiunilecompaniei A ;σB- riscul (măsurat prin abaterea standard a profitului) pentru acţiunilecompaniei B.Cu alte cuvinte, covarianţa profiturilor pentru A şi B reprezintă produsulriscurilor pentru A şi B (măsurate prin abaterea standard a profiturilor) şi coeficientulρ , între profiturile din A şi B.de corelaţie, ( )A,BCoeficientul de corelaţie exprimă intensitatea legăturii dintre cele douăvariabile între care există o legătură de tip liniar – în acest caz profiturile obţinute dinacţiunile celor două companii A şi B – şi poate lua valori între –1 şi +1.• O valoare de –1 indică o legătură inversă perfectă ;• O valoare de +1 indică o legătură directă perfectă ;• Un coeficient pozitiv, dar mai mic decât +1 indică tendinţa celor douăprofituri ale acţiunilor de a se modifica în aceeaşi direcţie ;• O corelaţie negativă când coeficientul este mai mic decât zero dar maimare decât –1 indică o tendinţă de evoluţie în sens contrar.Cu cât ne îndepărtăm de –1 şi +1 (ne apropiem de zero) cu atât este mai slabătendinţa generală indicată de semnul corelaţiei sau mai puternică este tendinţa caB

Secţiunea Statistică – Informatică Economicămodificarea profiturilor acţiunilor luate în considerare să fie necorelate. Semnulcoeficientului de corelaţie va oferi şi semnul corelaţiei.Calculul covarianţeiRevenind la expresia riscului şi a profitului aşteptat pentru un portofoliu cudouă categorii de acţiuni şi înlocuind relaţia covarianţei, putem examina cauza reduceriiriscului în cazul diversificării investiţiilor:E P = xE P + 1 − x E P(a) (A) ( ) (B)2 22 2= [ σ + ( 1−x) σ + 2x( 1−x)σ σ ρ ]σPxABA B A,BPrima relaţie nu oferă prea multe informaţii, arătând doar că profitul aşteptat alportofoliului este o medie a profiturilor aşteptate pentru cele două componente aleinvestiţiei, E ( P A) şi E ( P B), ponderate în funcţie de importanţa (valoarea) lor în cadrulportofoliului.Cea de a doua relaţie prezintă un interes deosebit determinat de ultimul elemental expresiei – coeficientul de corelaţie al profiturilor – ce poate lua valori între –1 şi +1(inclusiv zero).Cel de-al treilea element în expresia riscului de portofoliu,( 1−x) σAσB A B2x ϑ,, este la cea mai mare valoare când coeficientul de corelaţie este+1.Cu cât coeficientul de corelaţie se îndepărtează de +1, cu atât valoarea celui deal treilea termen este mai mică şi, deci, cu atât contribuţia la riscul de portofoliu estemai redusă. De fapt, când coeficientul de corelaţie devine negativ, termenul are ocontribuţie negativă asupra riscului care atinge nivelul maxim când profiturile suntperfect negativ corelate, coeficientul având valoarea –1.Cel de-al treilea element, şi în mod particular coeficientul de corelaţie pe care îlconţine, este cauza reducerii riscului la investiţiile diversificate.Măsurând riscul ca abaterea standard a profiturilor, putem spune că riscul deportofoliu este media ponderată a riscurilor investiţiilor componente, dar numai dacăprofiturile acţiunilor celor două companii sunt perfect pozitiv corelate( ρ = 1 ).A, B+Dacă acest coeficient de corelaţie este mai mic decât +1, cum este dealtfel şifiresc, atunci riscul de portofoliu este mai mic decât media ponderată a riscurilorinvestiţiilor componente. Cu cât mai îndepărtat de +1 va fi coeficientul de corelaţie, cuatât efectul reducerii riscului va fi mai mare.Există chiar posibilitatea reducerii riscului la zero, aceasta fiind însă ocaracteristică doar pentru portofoliile purtătoare de risc şi care au componentelecorelate perfect negativ. Acolo unde coeficientul de corelaţie între componenteleportofoliului este mai mare decât –1 (dar mai mic decât +1), reducerea riscului esteposibilă, dar eliminarea totală a acestuia este practic imposibilă.În practică, coeficienţii de corelaţie pentru acţiunile majorităţii companiilormanifestă valori mai mari ca zero dar mai mici decât +1 şi, ca atare, se limitează măsuraîn care reducerea riscului este posibilă prin jonglarea în cadrul portofoliului.231

Revista Tinerilor EconomiştiPortofolii cu mai mult de două componenteDemonstraţia a avut în vedere un portofoliu cu două componente. Analizapoate fi uşor extinsă la portofolii ce conţin mai multe componente, de exemplu acţiunila mai mult de două companii diferite, calculele fiind însă mult mai complicate.Riscul, măsurat prin variaţie şi profitul aşteptat pentru un portofoliu conţinândN componente diferite, poate fi calculat din expresiile următoare, în care, xiReprezintă proporţiile fondurilor de investiţii în componenta „i”:EN( P ) = x E( P )a∑i=1iiunde:x - fondul de investiţii alocat pentru fiecare variantă „i”;iP i( )E - profitul aşteptat pentru fiecare variantă „i” de investiţie;N - numărul de componente luate în consideraţie.Variaţia profitului pentru portofoliul de investiţii:σ2P=NN∑∑i= 1 j=1x x σ σ ρijijijunde:x , - fondurile de investiţii alocate pentru fiecare variantă „i”, respectiv „j”;ix jσi, σ j- riscul, măsurat prin abaterea standard pentru fiecare variantă „i”,respectiv „j”;ρij- coeficientul de corelaţie al profiturilor variantelor luate în consideraţie.Calculul este mai complicat pentru că presupune însumarea variaţiilorponderate ale tuturor perechilor de combinaţii posibile ale componentelor.Consideraţii practiceÎn practică, investitorii se confruntă cu un număr foarte mare de riscuri posibile,astfel că identificarea variantei optime necesită un număr enorm de calcule, devenindimpracticabilă. De exemplu, volumul total de date necesar, pentru profitul aşteptat,varianţă şi covarianţă, este dat de N ( N + 3) 2 , unde N reprezintă numărul de acţiunidiferite.O abordare mai practică poate fi realizată dacă o investiţie neriscantă esteintrodusă în analiză. Dacă se introduce posibilitatea achiziţionării de investiţii lipsite derisc se poate construi un alt portofoliu de două valori, în care una este purtătoare de risciar cealaltă neriscantă. Diferenţa între această situaţie şi cele anterioare este că investiţiariscantă nu mai este unică (de exemplu acţiuni la o singură companie), ci avem oinvestiţie într-un portofoliu de valori riscante dar un portofoliu eficient.Cu o asemenea investiţie neriscantă, profitul este cunoscut cu certitudine şi nuprezintă nici o variaţie. De exemplu titlurile de stat pot fi considerate astfel de investiţiineriscante.Pentru a vedea efectul introducerii unei astfel de investiţii lipsite de risc vomîncepe prin a examina caracteristicile unui portofoliu de două valori în care o valoareeste o investiţie neriscantă ( de exemplu în titluri de stat) iar cealaltă este o investiţieriscantă (de exemplu acţiuni la compania A).232

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăProfitul fără risc va fi notat cu Pf(care nu mai este de fapt profit aşteptat, cisigur) şi pentru că profitul este sigur, riscul în acest caz – măsurat fie prin abaterea2standard, σf, fie prin variaţie, σf, - este zero.Portofoliul rezultat are următoarele caracteristici:E P = xE P + 1 − x Pσ( a) ( A) ( ) f2 2 22 2P= x σA+ ( 1−x) σf+ 2x( 1−x) σAσfρA,FCum investiţia fără risc are variaţia zero, relaţia devine:2 2 2σp= x σ AsauP2 2( x σA) xσAσ = =Ca atare, profitul aşteptat pentru o acţiune poate fi măsurat cu ajutorulprofitului mediu iar riscul acestuia prin abaterea standard a profiturilor.Când investiţiile sunt combinate într-un portofoliu de două categorii de acţiuni,profitul aşteptat este egal cu media aritmetică ponderată a profiturilor aşteptate de lacele două categorii de acţiuni.Totuşi, riscul de portofoliu este mai mic decât media aritmetică ponderată ariscurilor celor două categorii de investiţii, în aceasta constând, de fapt, reducereariscului cu ajutorul diversificării investiţiilor.Riscul de portofoliu poate fi redus şi prin investirea în domenii cu risc redussau lipsite de risc, dar este de aşteptat ca şi profitul obţinut să fie diminuat.Totuşi, diversificarea portofoliului poate reduce semnificativ riscul, fără oreducere proporţională a profitului aşteptat, aceasta fiind adevărata semnificaţie areducerii riscului prin diversificare.BIBLIOGRAFIE1. Lumby S. Investment appraisal and financial decisions, Chapman &Hall, London, 19952. Peterson P. Corporate Finance. Kent Publishing Company, Boston 2001Peterson D.3. Smith R.Proffitt DStephens AInvestments, West Publishing Company, St Paul,U.S.A.,1992233

Revista Tinerilor EconomiştiCONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE DEMOGRAFIEIConf. univ. dr. Carmen RaduFacultatea de Ştiinţe EconomiceUniversitatea din CraiovaAbstract: This paper presents, in a critical manner, the main variants forthe definitions of the demography as social science, its peculiarities andbranches: statistical demography, social demography, historicaldemography, political demography, economic demography, spacedemography.Key words: human population, quantitive analysis of entities, quantitative andquantitative demography, theoretical demography, space demography.Cercetătorii în domeniul istoriei demografiei sunt unanim de acord căîntemeietorul demografiei ca ştiinţă este comerciantul englez John Graunt (1620-1674)cu lucrarea sa celebră Observaţii naturale şi politice făcute pe baza listelor demortalitate, cu referire în special la guvernare, religie, comerţ, creştere, aer, boli, dinoraşul Londra, apărută în anul 1662. Această recunoaştere s-a concretizat însărbătorirea pe plan mondial, în anul 1962, a tricentenarului acestei ştiinţe.Termenul de demografie (care etimologic, provine din limba greacă:demos=popor, populaţie; grafos=scriere, descriere) a fost introdus mult mai târziu, înanul 1855, de către statisticianul francez Achille Guillard. În lucrarea intitulatăElemente de statistică umană sau demografie comparată el a definit demografia astfel:cunoaşterea matematică a populaţiilor, a mişcărilor lor generale, a stării fizice,intelectuale şi morale a acestora [1] .Definirea demografiei a cunoscut, de-a lungul istoriei sale, numeroase variante,neexistând nici astăzi o definiţie unanim acceptată a demografiei.Potrivit Dicţionarului demografic multilingv al Naţiunilor Unite, (New York,1958), demografia este o ştiinţă care are ca obiect studiul populaţiilor umane, tratânddimensiunea acestora, structura, evoluţia şi caracteristicile lor generale, în principaldin punct de vedere cantitativ. Acelaşi dicţionar defineşte statistica demografică cafiind arta de a culege informaţii sau date numerice referitoare la populaţii şi de a leprezenta sub formă de statistici demografice. Ambele definiţii sunt incomplete şinecorespunzătoare statutului ştiinţific actual al demografiei.Roland Pressat defineşte pe scurt demografia ca fiind studiul populaţiilorumane în raport cu reînnoirea lor sub impactul naşterilor, deceselor şi mişcărilormigratorii [2]. Autorul menţionează că această definiţie scurtă delimitează doaraspectul cel mai specific al domeniului de studiu în demografie şi completează definiţiaacestei discipline, care descrie şi analizează :• starea populaţiilor (efectivul şi structura acestora după diverse criterii : vârstă, sex,stare civilă, repartiţia pe familii, grad de instruire, localizare geografică etc.);• diversele fenomene care influenţează direct structura şi evoluţia populaţiilor(natalitate, nupţialitate, migraţie, mortalitate etc.);234

Secţiunea Statistică – Informatică Economică• relaţiile reciproce care există între starea populaţiilor şi evoluţia acestora, pe de oparte şi fenomenele demografice, pe de altă parte.Pornind de la prima definiţie a demografiei, aparţinând lui Achille Guillard,Annie Fouquet concluzionează că demografia se defineşte prin :• metoda sa: analiza cantitativă a ansamblurilor care se reînnoiesc;• domeniul de studiu: populaţiile umane - ansambluri umane grupând indiviziavând una sau mai multe caracteristici comune. Criteriile de apartenenţă aleindivizilor care formează o populaţie, se pot grupa în următoarele categorii:o criterii teritoriale (populaţie naţională, regională, urbană, rurală etc.);o criterii instituţionale (populaţia unei întreprinderi sau a unei şcoli; populaţiapensionarilor etc.);oocriterii de identitate a valorilor colective (etnice, religioase, culturale etc.);criterii definite prin preocupările teoretice sau politice (populaţia activă,populaţia şomerilor, a handicapaţilor, a categoriilor socio-profesionaleetc.).Dacă acordăm populaţiei naţionale primul loc în raport cu celelalte criterii dedistincţie, utilizarea frecventă a termenului de subpopulaţie (regională, lingvistică,profesională etc.) pentru desemnarea partiţiilor populaţiei unei ţări, devine logică.Pentru demograf, o populaţie este un stoc care se reînnoieşte prin intermediulfluxurilor:• studiul stării unei populaţii este descrierea caracteristicilor de stoc la un momentdat, în funcţie de criteriile furnizate de obiectul de studiu (structură pe vârstă, sex,etnie, nivel de instruire, grad şi forme de activitate, stare de sănătate etc.);• studiul mişcării unei populaţii este analiza reînnoirii sale în timp prin fluxuri. Dupănatura fluxurilor principale, distingem două categorii de populaţii :• populaţii biologice - cele care se reînnoiesc în principal prin intermediulfluxurilor naşterilor şi deceselor, care formează procesul reproduceriibiologice a populaţiei ; ele sunt cel mai adesea definite printr-un criteriuteritorial suficient de larg pentru ca incidenţa fenomenelor migratorii să fieminimă;• populaţii sociale - cele care se reînnoiesc în principal prin fluxurile deintrare şi ieşire, altfel spus prin mobilitatea indivizilor. Mobilitateasemnifică în acest caz schimbarea stării sau, din punct de vedere alobservatorului, trecerea de la o populaţie la alta şi deci deplasare în spaţiul(geografic, sectorial, profesional, social, instituţional etc.) definit deanaliză. Din această categorie fac parte majoritatea populaţiilor studiate deeconomişti, sociologi, responsabilii politicilor sociale sau gestionariiresurselor umane.Prima şi cea mai importantă caracteristică a demografiei - unanim recunoscutăde specialişti - este aceea de a fi o ştiinţă socială. Gérard François Dumont arată cădemografia, ca şi sociologia, etnologia, istoria ... face parte dintre ştiinţele care au caobiect diferitele aspecte ale societăţilor umane... Ea nu este deci o ştiinţă naturală [3].Daniel Noin precizează că nu există o ştiinţă unică a populaţiei. O populaţiepoate fi studiată din punctul de vedere al statisticianului, al istoricului, sociologuluisau geografului. Populaţia este, prin excelenţă, o temă interdisciplinară [4]. Deoarecefiecărui domeniu de cercetare i s-au dezvăluit numeroase faţete ale acestei teme, au luatnaştere ramuri particulare de studiu (figura 1).235

Revista Tinerilor EconomiştiSTATISTICAGEOGRAFIEGEOGRAFIAPOPULATIEIDEMOGRAFIEECONOMICADEMOGRAFIESTATISTICAPOPULATIEDEMOGRAFIESOCIALADEMOGRAFIEISTORICASOCIOLOGIEECONOMIEDEMOGRAFIEPOLITICAISTORIEPOLITOLOGIEFigura 1. Principalele domenii de cercetare ale studiului populaţieiPunctul de vedere statistic a dat naştere demografiei statistice care a devenit,din ce în ce mai mult, demografie. Punctul de vedere sociologic a generat demografiasocială, cel istoric a produs istoria populaţiei sau demografia istorică; la fel s-au născutcelelalte discipline : demografia economică, demografia politică, geografia populaţieisau demogeografia. Lista nu este completă, deoarece şi ştiinţele naturii (biologia,medicina, genetica, ecologia etc.) se interesează de asemenea de populaţiile umane.Vom încerca în continuare să definim principalele ramuri sau laturi aledemografiei având ca punct de plecare, prioritar, Dicţionarul demografic al lui RolandPressat.Demografia economică este acea parte a demografiei care tratează raporturilereciproce dintre populaţie şi economie. Domeniul acestei ramuri se poate defini maidetaliat evocând anumite rezultate şi problemele fundamentale pe care le vizează.Într-un sens, fenomenele economice exercită influenţe diverse asupra mişcăriipopulaţiei care antrenează variaţii ale volumului şi structurii acesteia. Pe vremuri,variaţiile aleatorii ale producţiei mijloacelor de subzistenţă puteau fi cauze ale unorvariaţii importante ale populaţiei. În epoca contemporană, creşterea populaţiei poate fi236

Secţiunea Statistică – Informatică Economicăinfluenţată de fluctuaţiile conjuncturii economice - nivelul şomajului, de exemplu -indirect, prin intermediul influenţelor pe care această conjunctură le exercită asupranupţialităţii şi natalităţii; dar, mai ales la scară naţională, disparităţile considerabile careexistă între gradele de dezvoltare economică explică diferenţele de mortalitate şifertilitate, deschizând larg evantaiul ratelor de creştere a populaţiei la nivelul fiecăreiţări.În interiorul ţărilor dezvoltate, condiţiile economice diferite ale diverselorgrupuri de populaţie se repercutează, în general, asupra fenomenelor demografice dinsânul grupurilor respective; totuşi, asocierea între nivelul veniturilor şi nivelurile demortalitate şi fertilitate, rezultă dintr-o înlănţuire cauzală complexă, al cărei factor pureconomic nu este decât o verigă. Migraţiile - interne şi externe - sunt sub dependenţafactorilor de respingere (în zonele de emigrare) şi de atracţie (în zonele de imigrare) acăror componentă economică este în general esenţială (căutarea unui loc de muncă, aunui loc de muncă sau salariu mai bune). Trebuie subliniat şi faptul că factoriieconomici sunt adesea utilizaţi ca factori incitatori (stimulativi) în domeniul politiciipopulaţiei, alocaţiile familiale sau avantajele financiare oferite pentru atragereaimigranţilor în zone mai mult sau mai puţin ostile.În sens opus, situaţia unei populaţii are influenţă asupra stării economiei sale şia naturii problemelor pe care aceasta le ridică. Structura populaţiei - în special în funcţiede vârstă - joacă un rol primordial, determinând tipurile şi importanţa necesităţilorpopulaţiei şi sarcina corespunzătoare ce trebuie suportată de segmentul său activ(raporturile de dependenţă economică). Creşterea populaţiei stă la baza sarcinilorspecifice a căror importanţă poate fi măsurată prin determinarea investiţiilordemografice necesare pentru a face faţă acestei creşteri. O relaţie mai subtilă se poateevidenţia considerând starea populaţiei la un moment dat drept factor de influenţăasupra stării mentalităţilor în domeniul economic : o îmbătrânire foarte accentuată apopulaţiei - însoţită cel mai adesea de o viteză scăzută de reînnoire a acesteia - poate fiun obstacol în calea creativităţii, a schimbării, a adaptării la condiţiile de producţie întrolume care evoluează foarte rapid.Cercetarea unui raport perfect între populaţie şi economie a condus adesea laconceptul de populaţie optimală şi rată de creştere optimală, a căror determinarerămâne în continuare destul de incertă.Demografia socială constituie acea parte a demografiei care studiazăraporturile dintre starea şi evoluţia populaţiei şi viaţa socială.Domeniu de interpenetrare a disciplinelor, demografia socială plaseazăproblemele populaţiei pe locurile lor adevărate, considerându-le drept cauze şiconsecinţe ale numeroaselor fenomene sociale. În acest context, particularităţiledemografice ale populaţiei (îmbătrânirea populaţiei, prelungirea duratei vieţii umane,mortalitatea diferenţială după apartenenţa socială, modificările ciclului familial,fertilitatea diferenţială) sunt la originea problemelor cu care se confruntă societatea; pede altă parte, examinarea contextului general în care apar aceste particularităţi (mod deorganizare socială, sistem de valori, mediu fizic) explicitează mecanismele acestorapariţii. În acest schimb de aporturi ştiinţifice reciproce, intervenţia variabilelordemografice este benefică prin precizia nivelului de măsurare şi a analizei; exigenţelemetodologice ale analizei demografice sunt o garanţie a unei înţelegeri superioare amultor comportamente şi fenomene sociale.Demografia politică este definită de Eric Weiss-Altaner ca ramură ademografiei care studiază determinantele şi consecinţele dinamicii populaţiei acordând237

Revista Tinerilor Economiştio atenţie particulară «jocurilor» şi «mizelor» de putere între persoane şi grupuri [5].Ea încearcă să clarifice motivaţiile persoanelor şi grupurilor, scoţând în relief contextulîn care se încadrează acţiunea lor (a descrie pentru a înţelege); ajută de asemenea lapreviziunea comportamentului personal şi colectiv (a prevede pentru a interveni) şiinvită la critica comportamentelor şi evaluarea oportunităţii lor (a evalua pentru ajudeca). Această triplă misiune - specifică, de altfel, tuturor ştiinţelor sociale - caută săidentifice sursele tensiunilor sociale, încercând să răspundă la întrebarea: Ce este defăcut ?Demogeografia, conform opiniei lui Daniel Noin şi Pierre-Jean Thumerellestudiază distribuţia populaţiilor în spaţiul geografic şi modul în care structurilepopulaţiilor se diferenţiază în spaţiu (încercând, evident, să explice distribuţiile spaţialeobservate).Demografia istorică studiază populaţiile străvechi şi în mod special pe celepentru care nu dispunem de date statistice în formele moderne (recensăminte, statisticiale mişcării populaţiei etc.), utilizând surse care îi conferă o anumită specificitate(registre parohiale, genealogii etc.).Definind demografia pură drept latură a demografiei care studiază doarrelaţiile formale care există între diversele variabile ce caracterizează o populaţie şifenomenele demografice care au loc în sânul acesteia, iar demografia matematică,latura care prezintă variabilele analizei demografice şi a relaţiilor existente între ele,prin utilizarea limbajului matematic - limbaj ce permite o precizie sporită araţionamentelor folosite şi a rezultatelor obţinute şi care, conform opiniei lui Gérard-François Dumont, avansează în prezent rapid prin aportul modelării, Roland Pressatsubliniază faptul că domeniul şi metodele celor două ramuri ale demografiei suntsensibil asemănătoare.Dacă demografia cantitativă poate fi definită ca ansamblul observaţiilor,analizelor şi dezvoltărilor teoretice care vizează diversele aspecte numerice aleproblemelor populaţiei, demografia calitativă studiază caracteristicile fizice şiintelectuale ale persoanelor care compun o populaţie şi factorii care determină acestecaracteristici; domeniul fiind foarte vast, necesită recurgerea la metode şi concepte alealtor discipline cu care, de altfel, se interferează din punct de vedere al domeniului destudiu : genetica, epidemiologia etc. Studiile de genetică demografică pun în luminămodul de apariţie a anumitor caractere calitative ale populaţiilor. Epidemiologia - care,în sensul modern al termenului, studiază îmbolnăvirile la scara unei populaţii - oferă unexemplu al intervenţiei demografiei ca mod de înţelegere a fenomenelor străinedomeniului propriu de cercetare.O definire asemănătoare a demografiei ca cea a lui Roland Pressat careconsideră cele două laturi - demografia cantitativă şi demografia calitativă - cafundamentale, o întâlnim şi la Gérard-François Dumont. El relevă faptul că demografiavizează prioritar două aspecte :Studiul principalelor fenomene demografice (şi al evenimentelor care lecompun) : mortalitatea, natalitatea, nupţialitatea, divorţialitatea şi migraţia; ele pot fi, înprincipiu, cuantificate cu o precizie care poate fi total fiabilă şi satisfăcătoare atuncicând dispunem de instrumente adecvate de culegere a informaţiilor (recensăminte, starecivilă). Acest prim aspect acoperă ceea ce autorul numeşte demografie pur cantitativăsau demografie generală.Studiul factorilor care acţionează asupra acestor fenomene şi al efectelorderivate din evoluţiile acestora, studiul comportamentelor, date psiho-sociologice mult238

Secţiunea Statistică – Informatică Economicămai dificil de prevăzut şi de evidenţiat. Acest al doilea aspect este reprezentat dedemografia explicativă. Având nevoie de demografia cantitativă - ca o condiţienecesară, după părerea lui Gérard-François Dumont - demografia explicativă integreazăşi alte aspecte calitativ-cantitative, economice, psiho-sociologice, culturale, geopoliticepentru studiul ştiinţific al fenomenelor.Alături de demografia generală (sau cantitativă) şi demografia explicativă,Gérard-François Dumont defineşte şi o demografie teoretică, care se consacrăefectuării de cercetări abstracte ale demografiei, fără să ţină cont de o anumedescriere reală.Principalele caracteristici ale ştiinţei demografiei sunt :Apartenenţa la ştiinţele sociale. Aspect relevat deja, considerăm că va fi maibine reliefat citând concluziile lui Gérard-François Dumont: Demografia aparţine dinplin ştiinţelor sociale deoarece adevărul, legat de factorii umani complecşi prin naturalor, este şi el, evident, complex. El rar poate fi cuprins într-o explicaţie simplistă.Demografia observă realul, îl descompune, propune scheme de interpretare, legi careîncearcă să îl reprezinte şi să permită previziunea.Formularea legilor. Ştiinţă socială, demografia posedă, mai mult ca alte ştiinţeumane, o caracteristică ce îi conferă un grad foarte ridicat al calităţii ştiinţifice :demografia permite extragerea de interpretări generale pornind de la comportamenteindividuale. Dacă evenimentele demografice individuale nu relevă nici o logică saucoerenţă, suma evenimentelor demografice suferite de persoane diferite - cicluldemografic al unei populaţii - se integrează într-o logică ce permite formularea de legispecifice. O caracteristică importantă a acestor legi demografice este faptul că ele sediferenţiază în funcţie de condiţiile spaţiale şi temporale. Altfel spus, constantele dinviaţa unei populaţii sunt relative la un spaţiu şi la o perioadă date.O lungă perioadă de analiză elementară. O altă caracteristică a demografieieste aceea că beneficiază de o perioadă elementară de analiză care se derulează pe odurată de timp îndelungată. Datorită specificului fenomenelor analizate, în demografie,unitatea de observare (sau unitatea de muncă, cum mai este denumită) o constituiediferenţa dintre două generaţii, deci o perioadă de timp de aproximativ 30 de ani.Unitate de logică de lungă durată. Durata mare a unităţii de observare îndemografie implică o altă caracteristică : o logică de lungă şi chiar foarte lungă durată.În demografie, datele observate la un anumit moment au consecinţe ce se derulează peperioade lungi de timp (se ştie că este practic nevoie de un secol pentru a reînnoi înîntregime o populaţie). Logica de lungă durată imprimă un avantaj esenţial studiuluifenomenelor demografice : posibilitatea cunoaşterii viitorului (cunoaştere care esteglobală şi nu specifică, colectivă şi nu individuală). Acest avantaj are şi un corolar:demografia dă impresia, la scara vieţii unui om, că are o mare inerţie. Între lungimeaacestei unităţi de logică - care dă specificitate demografiei - şi timpul scurt de decizie(sau al cauzei primare) există o relaţie paradoxală. Faptul că efectele demografice sedesfăşoară pe termen lung nu trebuie să mascheze rapiditatea cu care anumite schimbăripot interveni (schimbări datorate unor cauze economice, sociale sau demografice:război, epidemie, progrese ale medicinei, schimbări ale comportamentului demografic).Iată deci, un prim paradox al demografiei : cel între rapiditatea cu care se pot produceevenimentele demografice şi perioada îndelungată de timp în care îşi exercită efectelefenomenele demografice respective.Utilitate practică. Ştiinţă umană, permiţând o interpretare colectivă acomportamentelor individuale, raţionând după o unitate de observare echivalentă cu o239

Revista Tinerilor Economiştigeneraţie şi răspunzând la o logică de lungă durată, demografia îşi justifică cea de-acincea caracteristică: un interes practic considerabil, legat de câmpul foarte larg deaplicabilitate al informaţiilor demografice.BIBLIOGRAFIE1. Weiss-Principes de demographie politique, Economica, Paris,1992Attaner, E.2. Fouquet, A. Demographie socio-economique, Dalloz, Paris, 19903. Pressat, R. Dictionnaire de demographie, PUF, Paris, 19794. Dumont, G. F. Demographie. Analyse des populations et demographieeconomique, Dunod, Paris, 19955. Noin, D. Geographie de la population, Masson, Paris, 1995240

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăANALIZA ŞI EVALUAREA CONTROLULUI INTERN ÎN MEDIUL INFORMATICAsist. univ. dr. Macovei Ionela-CorinaUniversitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, Facultatea deEconomie şi Administrarea AfacerilorAbstract: This article describe how information technology may affectinternal control, evidential matter, and the auditor's understanding ofinternal control. It also describes both benefits and risks of informationtechnology to internal control and how it affects the components of internalcontrol. It presents the effect of computer processing on the audit and theinformations asked by auditors to understand the controls, or to design andperform audit procedures.Key words: internal control, audit, evidential matter, audit procedures.Indiferent dacă o organizaţie se sprijină pe un ansamblu de proceduri manualesau dacă se caracterizează prin utilizarea unor proceduri parţial sau total informatizate,structura controlului intern rămâne aceeaşi: mediul de control, sistemul contabil şiprocedurile de control. În schimb, metodele utilizate pentru prelucrarea tranzacţiilor vorafecta structura organizaţională a firmei şi vor influenţa procedurile şi tehnicile utilizatepentru atingerea obiectivelor controlului intern.Când se utilizează sisteme de prelucrare automată a datelor modalitatea în careauditorul va studia şi va evalua controlul intern va fi diferită de cea specifică sistemelormanuale, din următoarele motive 168 :1. proba efectuării tranzacţiei care ar putea fi utilă în procesul de auditare poateexista doar pentru scurt timp sau numai într-o formă accesibilă prin intermediulcalculatorului.2. calculatorul prelucrează tranzacţiile în mod uniform, după aceleaşiinstrucţiuni; în consecinţă, prelucrarea automată va elimina posibilitatea apariţieierorilor umane asociate prelucrării manuale; în schimb, o eroare de programare vadetermina o prelucrare greşită a tuturor tranzacţiilor din categoria respectivă.3. o slabă separare a funcţiilor; multe proceduri de control intern care însistemele manuale erau efectuate de persoane diferite pot fi concentrate în sistemeleinformatice sub forma unor aplicaţii distincte; astfel, o persoană care are acces lacalculator poate fi în situaţia de a exercita funcţii incompatibile; în aceste condiţii, seimpun noi proceduri de control în sistemele informatice pentru a asigura un nivel alcontrolului similar celui obţinut în sistemele manuale prin separarea funcţiilor.4. posibilitatea apariţiei unor erori şi neregularităţi; posibilitatea unor persoanedin sistem, inclusiv a unora care exercită funcţii de control, de a avea acces neautorizatla date sau de a le modifica fără a lăsa urme este mai mare în sistemele informaticedecât în cele manuale; diminuarea implicării factorului uman în prelucrarea automată atranzacţiilor conduce la micşorarea posibilităţii de observare a erorilor şi168 Robertson, J. C., Davis, F. G., Auditing, Fifth Edition, BPI Irwin, Homewood Illinois, 1988,pp. 432-433241

Revista Tinerilor Economiştineregularităţilor; astfel, unele erori în conceperea sau modificarea programelor deaplicaţii pot rămâne nedetectate o lungă perioadă de timp.5. creşterea posibilităţii de supervizare din partea conducerii; sistemeleinformatice oferă conducerii o largă varietate de rapoarte care pot fi utilizate pentru arevizui şi a superviza operaţiunile întreprinderii; disponibilitatea unor asemeneacontroale adiţionale determină o creştere a calităţii întregului sistem de control intern pecare auditorul poate decide să se sprijine.6. calculatorul poate autoriza efectuarea unor tranzacţii; unele tranzacţii pot fideclanşate automat de sistemul informatic; evidenţierea acestor tranzacţii nu se mai faceca în sistemele manuale, iar acordul conducerii pentru o astfel de autorizare seconsideră a fi fost obţinut o dată cu acceptarea proiectului de sistem.Mediul de controlO primă fază în studierea controlului intern are în vedere înţelegerea mediuluide control, respectiv: a filosofiei manageriale şi a stilului de operare, a structuriiorganizaţionale, a metodelor de control managerial, a metodelor de atribuire aresponsabilităţii şi autorităţii, precum şi a politicilor de personal.În ceea ce priveşte filosofia managerială şi stilul de operare intereseazăatitudinea managerilor în legătură cu investiţiile în sistemele informatice, cu riscurile şiavantajele prelucrării automate a datelor. În domeniul informaticii schimbările fiindrapide se apreciază că sistemul de control intern este eficient dacă întreprindereautilizează echipamente cât mai moderne şi un software mereu actualizat.Cunoaşterea structurii organizaţionale a firmei de către auditor trebuie săincludă şi înţelegerea funcţiei informatice, iar în cadrul acesteia a gradului dedescentralizare a prelucrării automate a datelor. Pentru aceasta auditorului îi suntnecesare informaţii despre:• resursele informatice ale firmei, incluzând detalii despre echipamenteleutilizate şi eventuala utilizare a serviciilor informatice externe;• operaţiunile efectuate prin intermediul calculatorului;• relaţiile dintre membrii oficiului de calcul şi interacţiunea cu personaluldin alte compartimente;• politica firmei privind accesul la echipamente numai a persoanelorautorizate.Odată obţinută o cunoaştere a structurii organizaţionale a firmei, auditorul se vainteresa de metodele de delegare a responsabilităţii şi autorităţii. Astfel, îi va finecesară o descriere a sarcinilor de serviciu ale personalului implicat în prelucrareaautomată a datelor, de aici decurgând şi responsabilităţile celor implicaţi în funcţionareasistemului. Se impune totodată şi înţelegerea modului în care sunt utilizate resursele,precum şi a modului de stabilire a priorităţilor.Metodele de control managerial se referă la procedurile utilizate demanagement pentru a superviza sistemul. Aceste metode vizează 169 :• existenţa unei scheme a sistemului şi a unei documentaţii standarddistribuite celor interesaţi;• existenţa şi calitatea procedurilor de modificare a sistemului şi aprogramelor;169 Taylor, D. H., Glezen, G. W., Auditing: Integrated Concepts and Procedures, Fifth Edition,John Wiley&Sons, Inc, New York, 1991, p. 396 şi Robertson, J. C., Davis, F. G., op.cit., p. 437242

Secţiunea Statistică – Informatică Economică• limitarea accesului la informaţii, în special la cele confidenţiale;• aprobarea politicilor şi procedurilor de control;• protecţia programelor şi fişierelor;• disponibilitatea diferitelor tipuri de rapoarte;• existenţa funcţiei de audit intern şi gradul în care aceasta este implicatăîn revizia informaţiilor furnizate de sistemul informaţional contabil.Politicile şi procedurile de personal se referă la modalităţile de angajare,pregătire, evaluare, promovare şi recompensare a persoanelor cu responsabilităţi însistemul informatic. Intră aici şi aspecte legate de rotirea personalului şi stabilireaprogramului de lucru în timpul anului.Sistemul contabilUn sistem contabil manual sau computerizat constă în înregistrările contabile şidocumentele pe care se sprijină acestea. Dar, pentru că în sistemele contabile bazate peprelucrarea automată a datelor accesul la înregistrări şi documente nu este la fel desimplu ca în sistemele manuale, pentru studierea lui se folosesc tehnici specifice.Astfel, pentru studierea unui sistem contabil computerizat auditorul va utilizadiferite scheme şi diagrame, cum ar fi schemele de sistem şi schemele logice deprogram.Procedurile de controlAcestea au în vedere modalităţile efective de realizare a controalelor şi suntgrupate în două categorii: controale generale şi controale ale aplicaţiilor.Controalele generale se referă la 170 : organizarea funcţiei şi controlul activităţiiinformatice; controlul dezvoltării sistemului şi controlul documentaţiei; controlul prinechipamente şi controlul prin software; controlul accesului;Organizarea funcţiei şi modul cum se realizează controlul activităţiiinformatice sunt apreciate de către auditor în urma analizei existenţei unei separări asarcinilor în cadrul compartimentului de prelucrare automată a datelor şi a unei separăriîntre sarcinile serviciilor utilizatoare şi cele ale compartimentului de prelucrareautomată a datelor.Pentru ca activităţile din compartimentul de prelucrare automată a datelor să sedesfăşoare normal se impune ca fiecare persoană să-şi cunoască responsabilităţile. Încontinuare vom prezenta câteva posturi din acest compartiment şi activităţile specificefiecăruia 171 .Analistul de sistem este cel care analizează şi defineşte cerinţele aplicaţiilorexistente sau ale celor noi, proiectează şi revizuieşte documentaţia sistemului,monitorizează funcţia de întreţinere a programelor şi se ocupă de întreţinereadocumentaţiei sistemului. Tot el scrie procedurile de urmat de către utilizatori, defineşteîmpreună cu utilizatorii informaţiile şi controalele necesare şi proiectează controalelemanuale şi cele informatizate;Programatorul are atribuţii specifice în cadrul compartimentului, cum ar fi:scrie programe; testează programele; pregăteşte documentaţia programului; urmăreştefuncţionarea controalelor aplicaţiilor şi ale programelor sistemului.170 Taylor, D. H., Glezen, G. W., op.cit., p. 406171 Ase vedea Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Ed. Graphix,Iaşi, 1994, pp. 124-125 şi pp. 238-239 şi Taylor, D.H., Glezen, G.W., op.cit., pp. 407-408243

Revista Tinerilor EconomiştiSarcinile operatorului de calculatoare vizează activităţile ce ţin de utilizareaechipamentelor şi asigurarea securităţii fizice a fişierelor aflate în exploatare.Operatorul care se ocupă cu introducerea datelor pregăteşte datele pentru a fiprelucrate prin convertirea lor într-o formă accesibilă prin calculator şi verifică modulîn care datele introduse manual au fost convertite.Controlorul de date este persoana care, în virtutea atribuţiilor de serviciu, arecontrolul asupra tuturor datelor primite pentru a fi prelucrate în compartimentul deprelucrare automată a datelor şi are sarcina constituirii şi a comparării totalurilor decontrol după operaţiunea de prelucrare. De asemenea, el corectează erorile detectateprin procedurile de editare şi urmăreşte ieşirile şi controlează distribuţia lor.Auditorul apreciază că această separare a sarcinilor este reală dacă suntîndeplinite următoarele condiţii:• accesul la programe este permis numai când se fac modificări pentrucare a fost obţinută aprobarea;• programatorii nu au acces în sala de operare ;• există documentaţii complete ale programelor, iar programele suntrulate periodic de către persoane independente pentru obţinerea asigurării că nu s-auefectuat modificări neautorizate;• erorile identificate sunt comunicate persoanei care are responsabilitateacorectării lor; erorile provocate de echipamente sau de softul cumpărat trebuiecomunicate managerilor;• rotaţia personalului şi vacanţele periodice sunt o practică obişnuită.Pentru o separare reală a sarcinilor între compartimentul de prelucrare automatăa datelor şi serviciile care utilizează informaţiile rezultate din prelucrare este necesar canici o persoană care desfăşoară o activitate de prelucrare automată a datelor să nu poatăefectua, în cadrul obligaţiilor de serviciu, mai mult de una din următoarele operaţiuni:autorizarea tranzacţiilor, corectarea erorilor în tranzacţii, pregătirea datelor, păstrareasau controlarea activelor, modificarea procedurilor de control, iniţierea modificărilor înfişierele principale.Controlul dezvoltării sistemelor şi controlul documentaţieiEste în general acceptat faptul că orice sistem este supus unei transformăricontinue. Însă acolo unde sunt implicate tehnologiile informaţionale, transformărilesunt şi mai evidente. Într-o firmă, aplicaţiile informatice utilizate în contabilitate au oinfluenţă puternică asupra sistemului informaţional, în general, şi asupra informaţiilorfurnizate terţilor, în special. Pentru diminuarea riscului ca unele aplicaţii să afectezenegativ calitatea informaţiilor se impune instituirea unor controale riguroase asuprarealizării şi dezvoltării sistemelor.Încrederea într-un sistem sporeşte dacă la implementarea lui s-a avut în vedereexistenţa unui număr suficient de controale asupra procedurilor componente şi dacăfuncţionarea sistemului conduce la atingerea obiectivelor manageriale. Un sistem buneste cel care funcţionează potrivit specificaţiilor lui şi care a fost testat corespunzătorînainte de implementare. Pentru buna funcţionare a unui sistem trebuie să existe odocumentaţie care să permită reprezentanţilor compartimentului contabilitate săînţeleagă intrările, prelucrările, controalele şi ieşirile din sistem şi, de asemenea, îndezvoltarea lui să fi fost implicate şi persoane din compartimentul contabilitate.244

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăÎntr-un sistem de prelucrare automată datelor, documentaţia constituie suportuldupă care se va efectua controlul, ea fiind reprezentată de înregistrări, rapoarte,documente de lucru şi alte materiale care descriu sistemul şi procedurile folosite pentruprelucrarea datelor.Obiectivele urmărite de auditor în legătură cu documentaţia sunt 172 :• să verifice dacă fiecare aplicaţie utilizată dispune de o documentaţieclară şi completă;• obţinerea asigurării că documentaţia este periodic controlată şiactualizată;• să se asigure că sunt prevăzute proceduri de reconstituire a fişierelor, încaz de distrugere;• să se asigure că accesul la documentaţie este controlat şi că aceasta estepăstrată într-un loc sigur.Controlul prin echipamente şi controlul prin softwareControlul prin echipamente se referă la faptul că există câteva modalităţi decontrol incluse în configuraţia sistemelor electronice de calcul, cum ar fi: citirea duală,utilizarea circuitelor de duplicare, “încuierea” calculatoarelor prin chei fizice, atribuireade numere electronice terminalelor, verificarea prin “bit de paritate” şi aşa-numita“verificare a ecoului”. Alte două sisteme de control prin echipamente, mai uşor deverificat de către auditor, se referă la întreţinerea preventivă a echipamentelor şi laexistenţa unui sistem de alimentare neîntreruptă cu energie.În ceea ce priveşte controlul prin software, acesta are în vedere faptul căauditorul trebuie să se asigure că este menţinută integritatea softului de sistem şi căexistă proceduri pentru solicitarea, autorizarea şi aprobarea modificării acestuia.Controlul accesului este apreciat de auditor ca fiind corespunzător dacă existăproceduri care protejează fişierele şi programele împotriva modificărilor neautorizate şicare împiedică utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor. Acestea au în vedereurmătoarele:• accesul la documentaţia programelor să fie limitat numai pentrupersoanele autorizate, în caz contrar putând avea loc modificări neautorizate aleprogramelor şi fişierelor;• accesul la programe şi fişiere trebuie permis numai persoanelorautorizate cu parole şi coduri de identificare pentru a prelucra şi întreţine anumitefişiere;• accesul la calculatoare trebuie permis doar operatorilor.Alte tipuri de controale ale datelor şi procedurilor vizează existenţa unuimanual al procedurilor pentru toate operaţiunile computerizate, revizia şi evaluareaproiectelor de sistem aflate în diferite stadii de dezvoltare de către auditorii interni saualte persoane independente din firmă, precum şi testarea programelor informatice decătre auditorii interni.După ce am trecut în revistă controalele generale, ne vom ocupa în continuarede controalele aplicaţiilor, respectiv: controlul intrărilor, controlul prelucrărilor şicontrolul ieşirilor.172 Raffegeau, J., Ritz, A., Audit et informatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1986,p.31 şi Taylor, D. H., Glezen, G. W., op.cit., pp. 411-412245

Revista Tinerilor EconomiştiÎn Declaraţia de Practică de Audit nr. 1008 “Evaluarea riscurilor şi controlulintern - Caracteristici şi considerente CIS” sunt prezentate obiectivele urmărite încontroalele asupra aplicaţiilor. Astfel, controlul asupra intrărilor trebuie să permităobţinerea unei asigurării că:• tranzacţiile sunt corect autorizate înainte de prelucrare;• tranzacţiile au fost transpuse corect într-o formă ce poate fi citită decalculator şi înregistrate într-un fişier;• datele de intrare nu sunt pierdute, şterse, adăugate sau modificategreşit;• datele incorecte sunt respinse, corectate sau returnate.Controlul asupra prelucrărilor este conceput astfel încât să ofere o asigurarerezonabilă că:• toate datele sunt corect prelucrate de către calculator;• datele nu sunt pierdute, adăugate sau modificate necorespunzător întimpul prelucrărilor;• erorile de prelucrare sunt identificate şi corectate la timp.În ceea ce priveşte controalele asupra ieşirilor, acestea au rolul de a permiteobţinerea unei asigurări rezonabile că :• rezultatele prelucrării sunt corecte;• informaţiile rezultate din prelucrare ajung doar la utilizatorii autorizaţi;• informaţiile sunt furnizate în timp util.Pentru studierea controlului intern auditorul va utiliza diferite metode, cum arfi: chestionarele de control intern, discuţii cu persoane care au responsabilităţi pe liniaorganizării activităţii informatice, analiza diagramelor, schemelor şi a diferitelordocumentaţii. Pe baza informaţiilor obţinute, auditorul este în măsură să-şi formeze opărere în ce priveşte controlul intern al funcţiei informatice.Compania Naţională a Comisarilor de Conturi din Franţa arată, într-uncomentariu la Norma nr. 2102 “Aprecierea controlului intern” 173 , că evaluareacontrolului intern al funcţiei informatice are ca obiectiv obţinerea asigurării că sistemulfuncţionează într-un mod care să garanteze fiabilitatea informaţiilor produse, protecţiapatrimoniului, precum şi securitatea şi continuitatea activităţii.BIBLIOGRAFIE1. Obert, R. „DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit etcomptabilité”, Ed. Dunod, Paris, 19892. Oprea, D. „Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii”, Ed.Graphix, Iaşi, 19943. Raffegeau, J., „Audit et informatique”, Presses Universitaires de France,Ritz, A.4. Robertson,J.C., Davis,F.G.5. Taylor, D. H.,Glezen, G. W.Paris, 1986„Auditing”, Fifth Edition, BPI Irwin, Homewood Illinois,1988„Auditing: Integrated Concepts and Procedures”, FifthEdition, John Wiley&Sons, Inc, New York, 1991173 Obert, R., DESCF. Manuel&Applications. Synthèse droit et comptabilité, Ed. Dunod, Paris,1989, p. 139246

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăPROTECŢIA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE ŞI PLANUL DE ASIGURARE A CONTINUITĂŢIIAFACERIIdrd. Măzăreanu Valentin PetruUniversitatea “Al.I.Cuza” Iaşi,Facultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorAbstract: Everything in business contains an element of risk…so a RiskManagement policy is required. We know that risk management deals withrisk identification, analysis, evaluation, mitigation and more. Anymethodology adopted for information systems risk analysis will try to definethe system at least in three components: human, informatics and physics.In this spirit, this paper is trying to get on to some aspects about nature vs.system, about information security, so vital for a business and the waydisasters can affect it. Learning about this will make the process of riskanalysis more productive and so leading to a successful management.Key words: risk management, business disaster recovery plan, business continuityplanEsenţial în administrarea oricărei resurse informaţionale, fie că vorbim despresecuritatea unui computer personal sau consistenţa unei baze de date, fie că vorbimdespre complexitatea unui sistem de tip Enterprise Resource Planning (ERP), e-Business sau mai noile sisteme de Guvernare Electronică (e-Government) şiDemocraţie Electronică (e-Democracy) este partea de implementare a proiectuluiasistată de un ireproşabil management al riscului.Iar în cazul administrării riscurilor asociate componentei fizice partea deproiectare este vitală.Acest aspect a fost important din totdeauna, dar poate nu atât de mediatizat cadupă evenimentele de la 11 septembrie 2001. Dintre efectele economice imediate:- la scurt timp au început să se înregistreze pierderi pe pieţele financiareinternaţionale;- companiile aeriene din întreaga lume au fost drastic afectate de o scădere dramaticăa numărului de pasageri;- industria asigurărilor a înregistrat cea mai mare pagubă din istorie;- industria comunicaţiilor a suferit o bruscă întrerupere;- pierderi de documente şi fişiere esenţiale derulării unor afaceri;- etc.Efectul imediat al unui factor fizic care ar putea tulbura desfăşurarea normală aunui sistem informaţional ar fi, în absenţa planurilor de recuperarea afacerii (businessrecovery), sau de continuitatea afacerilor (business continuity), întreruperea activităţii,iar riscul producerii acestui fenomen este unul complex şi foarte greu de gestionat înindustria IT&C.Pierderea totală este de cele mai multe ori mult mai mare decât daunelemateriale survenite, iar scăderea veniturilor greu de calculat. Problemele ce apar suntmultiple iar rezolvarea lor constă în înţelegerea naturii acestor probleme şi în pregătirea247

Revista Tinerilor Economiştirăspunsului la acestea, având în vedere informaţiile limitate disponibile şi dificultăţileinerente ce se vor ivi în analizarea pierderii produse de un astfel de incident.Alte efecte ale acestui fenomen – cu implicaţii directe în veniturile, costurile şiperformanţele companiei:- venituri pierdute (directe, din plăţi compensatorii, investiţii);- cheltuieli suplimentare (costuri de restaurare, plata orelor suplimentare, costuri dedeplasare, risc de fraudă crescut, rată mare a erorilor);- scăderea productivităţii (suprasolicitarea angajaţilor, colectare întârziată, pierderi defacturare, pierderi din discounturi);- penalităţi (contractuale, legale);- reputaţie afectată (clienţi, furnizori, parteneri, bănci).Analizele statistice de profil arată că:- 80% din companiile care au suferit un dezastru major au ieşit din afaceri înurmătorii 5 ani;- 50% din companiile care au suferit un dezastru şi nu au avut un astfel de plan auieşit din afaceri în următorii 2 ani;- 29% din companiile care au suferit un dezastru major şi-au oprit operaţiunile în 2ani;- 43 % nu le-au mai redeschis niciodată.Prezentăm în continuare câteva tipuri de ameninţări fizice / naturale, subrezerva că mai pot fi şi altele, dar şi faptul că acestea pot avea forme de manifestare şirate de apariţie specifice, în raport cu obiectul de activitate al companiei respective:- cutremure, inundaţii, alunecări de teren, variaţii bruşte de temperatură, incendii,explozii, fenomene astrofizice, fenomene biologice.Din datele statistice înregistrate în ultimii 15 ani, mai multe furtuni catastrofaleau afectat diverse regiuni ale Europei de Vest cauzând daune importante, în acelaşitimp, mai multor reţele aparţinând unor companii de transport şi distribuţie a energieielectrice.În urma acestora s-au efectuat o serie de cercetări efectuate de companiiindependente de evaluare a riscurilor precum şi de departamente specializate din cadrulcompaniilor internaţionale de reasigurări care au scos în evidenţă o serie departicularităţi ale acestui tip de risc şi au generat noi forme de contracarare a pagubelor.Însă cu toate eforturile de prevenire şi contracarare a pagubelor, potenţialul derisc al acestor factori rămâne oricând foarte ridicat, imprevizibil şi aproape imposibil decuantificat dinainte.Acest fapt justifică necesitatea planurilor de asigurare a continuităţii afacerii şide asigurare a recuperării afacerii (business disaster recovery plan, business continuityplan).După IT Expert definiţiile acestor concepte sunt:Business Continuity (Continuitatea afacerii): Abilitatea de a menţinedisponibilitatea proceselor şi informaţiilor de afaceri în cadrul companiei.Disaster Recovery (Restaurarea după dezastru): Restaurarea sistemului decalcul şi de comunicaţie după un dezastru natural sau creat de om, într-un interval detimp definit.Când are nevoie o companie de un plan de asigurare a continuităţii afacerii şirecuperare în urma dezastrelor?248

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăTot în opinia specialiştilor de la IT Expert:- clienţii companiei se aşteaptă ca furnizarea de produse şi/sau servicii să fiecontinuă, indiferent de situaţie - aceasta înseamnă că personalul companiei trebuiesă aibă acces permanent atât la datele curente cât şi la istoricul unui client;- acţionarii companiei se aşteaptă ca managementul companiei să păstreze subcontrol orice situaţie de criză - aceasta înseamnă ca managementul trebuie să aibăacces la toate documentele companiei, incluzând şi faxuri, note de serviciu, e-mailuri,fişiere PC, date financiare sau bugetare, contracte de afaceri şi multe altele;- furnizorii companiei aşteaptă o relaţie de afaceri fără întreruperi – e necesar accesulpermanent la facturile lor, ordinele de cumpărare ale companiei, ofertele alternativede la alţi furnizori şi date de inventar;- un organ de control fiscal se aşteaptă ca o companie să-şi respecte obligaţiile faţă destat, indiferent de circumstanţe, incluzând completarea raportărilor lunare, fărăomisiuni şi la timpÎn urma atentatelor din 11 septembrie 2001, o cercetare publicată de BusinessContinuity Institute şi McKinsey, care a analizat eficienţa planurilor existente, a trasurmătoarele concluzii:- Numeroase planuri de continuitate nu erau actualizate;- Majoritatea planurilor nu au luat în considerare pierderea angajaţilor-cheie dincadrul companiei;- Timpul necesar pentru reluarea activităţii în condiţii normale a fost subestimat;- Consilierea post-traumatică a angajaţilor nu a fost luată în considerare înmajoritatea planurilor;- Dependenţa de mijloacele de comunicare şi de echipamentele electronice a fostsubestimată;- Locaţiile unde era planificatã relocarea şi echipamentele de rezervă disponibile s-audovedit insuficiente.Una dintre principalele lecţii învăţate în urma acestor teribile evenimente a fostcă nimeni nu poate anticipa toate cauzele posibile ale unui dezastru. De aceea înplanurile de continuitate a afacerii accentul trebuie pus atât pe modul în care uneveniment neprevăzut poate afecta afacerea în sine şi mediul/comunitatea în careaceasta operează, cât şi pe diminuarea acestui impact negativ.În opinia specialiştilor de la Marsh SRL, elaborarea planului de continuitatea aafacerii ar trebui să surprindă următoarele aspecte:- evaluarea dimensiunii proiectului;- evaluarea riscului;- elaborarea planului de acţiune în caz de urgenţe, axat pe primele momente de dupăproducerea evenimentului şi focalizat în principal pe asigurarea sănătăţii şisiguranţei angajaţilor precum şi pe identificarea primelor măsuri ce trebuie luate;- elaborarea planului de gestionare a crizei, ce ar trebui să acopere primele zile de laincident (structura organizatoricã a echipei de gestionare a crizei, criterii deidentificare a unei situaţii ce are potenţialul de a se transforma într-o criză, roluri şiresponsabilităţi ale membrilor echipei şi ale personalului firmei, comunicări interneşi externe care trebuie avute în vedere);- conceperea strategiei de recuperare (priorităţile firmei în cadrul procesului dereluare a activităţii, cum se vor relua activităţile cheie ale firmei, ce alternativetemporare pot permite reluarea rapidă a acestora, care este planul pentru readucereala un nivel normal a activităţii firmei);249

Revista Tinerilor Economişti- testarea, pregătirea personalului şi actualizarea periodică a planului (implementareaşi testarea planurilor şi recomandărilor rezultate din paşii anteriori; reevaluăriperiodice).Domeniul IT vine cu îmbunătăţiri ale acestui plan, în opinia experţilor dincadrul companiei Lucent Technologies planul de asigurarea continuităţii afaceriitrebuind să respecte următorii paşi:- evaluare şi recomandare;- identificarea componentelor critice (ex. reţeaua de calculatoare, sistemeinformatice, procese, proceduri) şi identificarea riscurilor potenţiale;- determinarea importanţei timpului în procesele organizaţionale, administrativesau ale afacerii;- evaluarea impactului dezastrului sau a întreruperii activităţii asupra acestorelemente critice;- descrierea elementelor critice;- cuantificarea aplicaţiilor existente şi recomandarea celor care corespund cel maibine nevoilor existente.- design şi implementare;- conceperea strategiilor alternative de asigurare a continuităţii afacerii şipregătirii pentru dezastre;- evaluarea costurilor/beneficiilor/disponibilităţii soluţiilor recomandate;- precizarea facilităţilor, locaţiile fizice, calculatoarelor, echipamentelor de birouşi de comunicare;- implementarea soluţiilor, instalări de componente hard sau soft.- testare şi întreţinere;- asigurarea înştiinţării şi trainingul întregului personal;- dezvoltarea planurilor de testare şi realizarea de exerciţii de simulare;- stabilirea perioadelor de revizie şi întreţinere.Atunci când se vorbeşte de strategiile de asigurare a continuităţii afacerii unaccent deosebit necesită partea de protejare a datelor şi informaţiilor stocate pe mediielectronice la un nivel care să asigure recuperarea completă a acestora după orice tip dedezastru. Iar sistemul back-up-ului, deşi reprezintă o componentă importantă a acestorplanuri, nu este suficient pentru a asigura un nivel de protecţie ridicat. Asta datorităfaptului că de multe ori acest aspect se ignoră, fie prin amânarea procedurii de realizarea copiilor de siguranţă, fie prin amânarea verificărilor integrităţii şi consistenţei copiilordeja realizate. La acestea se mai adaugă şi faptul că unele companii păstrează acestesuporturi cu baze de date la sediul firmei, ceea ce nu asigură protecţie împotriva unuinumăr mare de posibile dezastre, cum ar fi incendiile, inundaţiile sau actele devandalism.La realizarea planurilor de asigurare a continuităţii afacerilor este necesar a seavea în vedere şi importanţa datelor nestructurate (ex. datele şi informaţii ce se găsescîn documentele scrise pe hârtie, faxuri, note scrise de mână pe unele documente, diverserapoarte şi situaţii de client, fişiere stocate pe staţiile de lucru, desene CAD, imagini,corespondenţă sau mesaje şi ataşamente sosite pe e-mail, fişiere XML sau download-uriHTML.)Analiştii de profil estimează că peste 80 % din datele unei organizaţii sunt datenestructurate.250

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăExistă diverse strategii de asigurare a continuităţii afacerii din prisma protejăriidatelor, informaţiilor sau a aplicaţiilor folosite în cadrul unei instituţii.Microsoft oferă soluţii bazate pe tehnologii de replicare, soluţii axate pe:- replicarea fişierelor – e vorba de realizarea copiilor de siguranţă a diferitelor fişiere,cel mai întâlnit la copierea script-urilor de login sau a fişierelor ce nu se modificădes;- replicarea aplicaţiilor – e vorba de copierea unor date specifice ale diverseloraplicaţii, aproape exclusiv folosit la copierea datelor aplicaţiilor de baze de date;- replicarea componentelor hard – e vorba de realizarea copiilor de siguranţă pe o altăunitate de stocare simultan cu salvarea datelor pe prima unitate de stocare;- replicarea soft – e vorba de realizarea copiilor de siguranţă a fişierelor ce semodifică în timpul operării; aceste fişiere sunt trimise către server, în timp cefişierul original se află încă sub operare; salvarea copiei de siguranţă se poate facepe acelaşi server, pe servere separate aflate în acelaşi LAN sau conectate prinintermediul internetului.O altă tehnologie despre care se vorbeşte în cazul asigurării disponibilităţiidatelor este tehnologia cluster. Sistemele cluster reprezintă colecţii de calculatoareconectate prin intermediul reţelei, fiecare nod din arhitectura de tip cluster rulând unsistem de operare diferit faţă de celelalte noduri, astfel că o aplicaţie poate fi împărţităîntre noduri sau în caz de necesitate, preluată de un nod anume.Printre metodele tehnologice de implementare propuse de către IT Expert:1. Remote Data Mirroring - Stocarea la distanţă a unor copii în oglindă aledatelor.- duplicarea datelor într-o reţea sigură şi stocarea lor într-o locaţie predeterminată sauîn mai multe locaţii;- strategia presupune realizarea frecventă de copii ale informaţiilor, minimizândastfel potenţialele pierderi.2. Business continuance volumes - Volume de siguranţă pentru continuareaafacerii.- presupune realizarea de copii periodice point-in-time ale unui singur sau ale maimultor servere;- datorită frecvenţei lor pot oferi o imagine actualizată a unor aplicaţii critice care setransformă continuu, cum ar fi bazele de date.3. Remote tape backup - Copii de siguranţă la distanţă stocate pe bandămagnetică.- oferă atât avantajele unor copii în reţea, cât şi securitatea unor copii aflate într-oaltă locaţie. Datele sunt trimise printr-o conexiune securizată într-o locaţie aflată ladistanţă, unde sunt înscrise pe bandă magnetică;- oferă protecţia arhivării la distanţă, menţinând şi gradul sporit de accesibilitate aldatelor.4. Backup - Backup regulat.- esenţial este ca aceste proceduri să devină o rutină;- trebuie să existe testări periodice pentru a verifica dacă datele pot fi într-adevărrecuperate;- planurile de backup eficiente trebuie să includă backup atât la sediul companiei, câtşi într-o locaţie diferită.5. Off-site tape archiving - Arhivare pe benzi magnetice într-o locaţie diferită.- oferă protecţia datelor la costuri relativ reduse;251

Revista Tinerilor Economişti- problema o constituie recuperarea datelor, care poate dura câteva zile, ceea ce arputea implica costuri mai mari.Nu există însă o soluţie ideală aplicabilă tuturor domeniilor de afaceri. Cea maibuna soluţie trebuie să ia în considerare atât problemele existente cât şi cele viitoare.Pentru unele companii e util crearea unui departament de analiză a acestorriscuri, care furnizează proprii soluţii de business continuity, alte companii apelează laserviciile unor firme de consultanţă specializate, furnizori de servicii de stocare(Storage Service Providers), lansându-se astfel conceptul de outsourcing.BIBLIOGRAFIE1. Colecţia revistei „Risc Consult” - http://www.riskmanagement.ro- Industria asigurărilor grav afectată de loviturile teroriste - Revista„Risc Consult”, nr.3/2001,- Riscuri ale reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice -Revista „Risc Consult”, nr.2-3/2002- Planificarea continuităţii afacerii - Revista „Risc Consult”, nr.1/20022. Business Continuity & Disaster Preparedness - Lucent Technologies,http://www.lucent.com3. Building Better Protected Storage using Windows® Storage Server 2003-White Paper, http://www.microsoft.com4. IT Expert-soluţii informatice - Strategii pentru continuitatea afaceriihttp://www.it-expert.ro252

Secţiunea Statistică – Informatică EconomicăÎNTREPRINDEREA. IDENTITATE COGNITIVĂ ŞI MANAGERIALĂdrd. Mihalache Sabina- CristianaUniversitatea Alexandru Ioan Cuza IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorAbstract: The information society is known both as a knowledge-basedsociety and as an organization’s society. Holssaple and Whinston sayabout knowledge-based society that it needs advanced computer-basedsystems with AI’s application. This article tries to present in a combinedmanner the systemic view and the cognitive view of an organization.Key words: knowledge-based society, informational system, decision supportsystem, accounting information system.Conceptul de sistem informaţional economic a fost definit în moduri diferite.De cele mai multe ori el este sinonim cu termenul de sistem informaţional pentruconducere. Sistemul informaţional este definit ca un ansamblu interconectat într-oconcepţie sistemică a datelor, informaţiilor, circuitelor şi fluxurilor informaţionale,procedurilor informaţionale şi a mijloacelor de culegere, prelucrare, transmitere şistocare a informaţiilor care acţionează în vederea realizării obiectivelor fundamentaleale unei organizaţii.Dacă la începutul anilor ’80 se defineau trei sau patru tipuri de sisteme, laînceputul anilor ’90 se vorbea de 6 tipuri de sisteme, iar în ultimii ani se discută de opt,nouă sau chiar zece tipuri de sisteme informaţionale.Figura nr.1 descompune (la nivel conceptual) sistemul informaţional al firmeiîn două subsisteme: Sistemul Informaţional Contabil (Accounting InformationSystem) şi Sistemul de Informare al Conducerii (Management Information System).În realitate cele două subsisteme sunt intercorelate, sistemul informaţional contabil fiindtot un sistem de informare al conducerii. Distincţia dintre ele se referă la tipultranzacţiilor prelucrate.O tranzacţie este un eveniment care afectează sau prezintă interes pentru oorganizaţie şi care este prelucrată de sistemul informaţional al acesteia. Tranzacţiilesunt: financiare şi nefinanciare.O tranzacţie financiară este un eveniment economic care afectează activele şicapitalurile unei organizaţii, este reflectată în conturile sale contabile şi este măsurată înmărime financiară. Vânzarea produselor către clienţi, cumpărarea de materii prime de lafurnizori, plata facturilor, primirea facturilor sunt exemple de tranzacţii financiare.253

Revista Tinerilor EconomiştiSistem Informaţional (SI)Sistem Informaţional Contabil (SIC)Sistem Informaţional pentru Conducere (MIS)SISTEM DE CUNOAŞTERESistemulActivelorFixeSistemul deRaportareFinanciarăSistemul dePrelucrare aTranzacţiilorSistemulRapoartelorde GestiuneSistemeleManagementuluiFinanciarSistemeledeMarketingSistemeledeProducţieSistemeleResurselorUmaneSistemeleSuport pentruDecizii şiSistemeleExpertCiclulCheltuielilorCiclul deConversieCiclulVeniturilorSistemulAchiziţiilorSistemulContabilităţiiCosturilorSistemulVânzărilorSistemulPlăţilorSistemulDatoriilorSistemul dePlanificare aCererilor deMaterii primeSistemulÎncasărilorFigura nr.1 Sistemul Informaţional al firmeiSursa: Hall, J.A., Accounting Information Systems, 4 th ed., Thomson South Western Publishing, SUA, 2004, p.12;254

Secţiunea Statistică – Informatică economicăTranzacţiile nefinanciare includ evenimente prelucrate de sistemulinformaţional al firmei care nu corespund definiţiei tranzacţiilor financiare. De exempluo schimbare a nivelului ratei dobânzii poate fi prelucrată de sistemul informaţional ca otranzacţie. Rezultatul prelucrării poate fi decizia fie de a extinde, fie de a diminuavolumul afacerii, în funcţie de modul în care afectează acest nivel al ratei dobânziiactivele sau capitalurile firmei.Tranzacţiile financiare şi nefinanciare sunt interrelate şi sunt prelucrate deacelaşi sistem informaţional. Tranzacţiile financiare sunt prelucrate de sistemulinformaţional contabil al întreprinderii pentru a oferi informaţii financiar-contabile utilefactorilor de conducere şi care alături de output-urile aplicaţiilor MIS (ManagementInformation System) vor sta la baza luării deciziilor.Literatura de specialitate relevă faptul că peste 80% din informaţia care circulăîn cadrul sistemului informaţional al unei organizaţii este de natură economică, iar dinaceasta 47% este de natură contabilă.Sistemele informaţionale pentru conducere prelucrează tranzacţii nefinanciare.La nivel operativ sau funcţional, sau de execuţie, apare noţiunea de TransactionProcessing Systems. Ele au apărut îndeosebi în domeniul contabilităţii...ulterior ele s-auextins şi asupra marketingului, personalului, fabricaţiei ş.a.Sistemul informaţional contabil prelucrează tranzacţiile financiare şinefinanciare care afectează direct prelucrarea tranzacţiilor financiare. El cuprinde 4subsisteme informaţionale majore:1) Sistemul de Prelucrare a Tranzacţiilor (The Transaction ProcessingSystem) care tratează operaţiile zilnice ale întreprinderii şi oferă situaţii şi informaţiidecidenţilor;2) Sistemul de Raportare Financiară (The General Ledger / FinancialReporting System) care produce situaţiile financiare tradiţionale, cum ar fi Contul deProfit şi Pierdere, Bilanţul, Situaţia Fluxurilor de Trezorerie, Situaţia Taxelor şi aImpozitelor şi alte rapoarte cerute de lege;3) Sistemul Activelor Fixe (The Fixed Asset System) care prelucreazătranzacţiile referitoare la achiziţia, menţinerea (întreţinerea) şi cedarea activelor fixe;4) Sistemul Rapoartelor de Gestiune (The Management ReportingSystem) care oferă managementului intern rapoarte speciale şi informaţiile necesare înluarea deciziilor, cum ar fi bugetele şi rapoartele de responsabilităţi.Sistemul informaţional pentru conducere (The Management InformationSystem) prelucrează tranzacţii nefinanciare care nu sunt prelucrate de SistemulInformaţional Contabil. Managementul are nevoie, adeseori, de informaţii care nu pot fioferite exclusiv de Sistemul Informaţional Contabil în tratarea problemelor ca:planificarea producţiei şi controlul, previziunea vânzărilor, planificarea depozităriistocurilor, cercetări de marketing. Tabelul nr. 1 exemplifică tipuri de sistemeidentificate în fiecare arie funcţională a întreprinderii.Aplicaţiile de tip Management Information System au nevoie de informaţii carepot fi uşor specificate în avans şi prelucrate prin algoritmi specifici. Cerinţele de date,procedurile de prelucrare şi obiectivele informaţiilor sunt bine înţelese. Acestea suntnumite probleme structurate. Domeniul Inteligenţei Artificiale, original dezvoltat încercetarea ştiinţifică s-a adaptat la nevoile afacerilor pentru a ajuta managerii lasoluţionarea problemelor nestructurate sau complexe.Sistemele de sprijinire a deciziilor oferă informaţii pentru sprijinireamanagerilor în adoptarea deciziilor nestructurate şi semistructurate pe baza modelelor255

Revista Tinerilor Economiştide decizii şi bazelor de date specializate. Ele oferă managerilor răspunsuri într-o formăad-hoc, într-o sesiune interactivă om-calculator.Tabelul nr.1 Exemple de sisteme informaţionale pentru conducere pentru diferitefuncţii ale întreprinderiiFuncţie sprijinită de către sistem Tipuri de sisteme din categoria ManagementInformation SystemProducţieSistemul planificării producţiei şi controluluiFinanţeSistemul managementului de portofoliuSistemul bugetării capitaluluiMarketingAnalize de piaţăDezvoltarea de noi produseAnaliza produselorDistribuţieOrganizarea depozitelor de mărfuriProgramul livrărilorModele de alocarePersonalSistemul managementului resurselor umane- sistemul aptitudinilor de muncă ale angajaţilor;- sistemul beneficiilor angajaţilorTeoriile lui Simon şi Anthony privind nivelurile de control şi tipurile de deciziisunt combinate într-o matrice, pe care o vom completa cu tipurile de sistemeinformaţionale care se regăsesc la nivelul şi pentru tipul de decizie corespunzător.Tabel nr.2 Interdependenţa niveluri de conducere – tipuri de deciziiControl Conducere Planificare SI necesaroperaţional tacticăstrategicăStructurateGestiuneAnalize buget, financiară peUrmărirepreviziuni pe termen lung,debitoritermen scurt sistem deTPS, EISdistribuţieSemistructurateProgramarea Pregătire bugete, Fuzionări,producţiei, elaborare sistem planuri pentru un DSScontrol stocuri recompensare produs nouNestructurate Recrutare Negociere, Noi tehnologii,DSS, ES, ANN,personal recrutare responsabilităţiAG, SHadministrativ manageri socialeSI necesar MIS MIS, DSS, ES EIS, ES, ANNParadigma DSS este de a sprijini luarea deciziilor. KB-DSS integrează DSS-ultradiţional cu realizările ES. DSS reprezintă managementul datelor, modelare,metodologia deciziei şi afişează date numerice, în timp ce ES reprezintă raţionamentulsimbolic şi abilităţi explicative.Au apărut aşa numitele Intelligent Decision Support Systems (ISS). DSS potsprijini managerii în luarea deciziilor strategice prin prezentarea informaţiilor şiinterpretărilor în diferite variante. În dezvoltarea DSS sunt întâlnite trei importanteabordări (Pal & Palmer 2000):- Rule-based reasoning (RBR);- Case-based reasoning (CBR);- Hibridă (combinarea celor două).În concluzie, putem afirma că datorită obligaţiilor de informare financiară autilizatorilor externi sistemele informaţionale pentru conducere (la toate nivelele256

Secţiunea Statistică – Informatică economicădecizionale) trebuie să fie cât mai bine proiectate, să dipună de proceduri de controlintern şi audit. Managerii, contabilii şi auditorii au responsabilităţi legale şi profesionalepentru a putea realiza o cât mai bună raportare financiară externă. Standardele legale şiprofesionale care influenţează Sistemul Informaţional Contabil îl disting de celelalteSisteme Informaţionale pentru Conducere.Mediul externBD internăServiciicomercialeECScanare DM IAScanereIAExtrageri,InformaţiirelevantePointcastIAFiltrareInformaţii relevanteInformaţiipersonalizate,AlerteData WarehouseAnalize cantitative şi calitative,DSSEISInterpretăriESIAPrezentărigraficeFigura nr. 5 Suport informatic în luarea decizieiIA- agenţi inteligenţi, ES- sisteme expert, EC- comerţ electronic, DSS- sistem suport pentrudecizii, EIS- sisteme pentru conducerea strategicăSursa: Turban et al, 2001.În cazul raporturilor sistemului informaţional al firmei cu mediul său externobiectivul îl constituie furnizarea unei imagini fidele a patrimoniului, a situaţieifinanciare şi a rezultatelor obţinute şi este implicat Sistemul Informaţional pentruConducerea operativă/ tactică/ strategică intitulat Sistemul Informaţional Contabil.În cazul în care se au în vedere necesităţile proprii ale managementului firmeiobiectivul îl constituie furnizarea informaţiilor adecvate luării deciziilor pentrurealizarea obiectivului fundamental al gestiunii economico-financiare : maximizareaprofitului şi sunt implicate toate Sistemele Informaţionale pentru Conducere, inclusivSistemul Informaţional Contabil.Belkaoui şi Comitetul Ştiinţelor Comportamentului consideră contabilitatea oştiinţă comportamentală. Scopul studierii comportamentului contabil este acela de aanaliza şi generaliza comportamentul utilizatorilor informaţiilor financiare în toatecontextele contabile posibile. Utilizatorii informaţiilor contabile pot fi persoane careînţeleg contabilitatea sau nu. Studiul comportamentului contabil presupune o abordaremultidisciplinară care include contabilitatea, finanţele, statistica, cognotica şipsihologia, teoria informaţiilor şi a calculatoarelor.Procesarea umană a informaţiilor contabile are două obiective. Primul se referăla îmbunătăţirea calităţii datelor (inclusiv reprezentarea lor). Al doilea priveşteîmbunătăţirea abilităţilor sau aptitudinilor utilizatorilor care procesează informaţiile257

Revista Tinerilor Economişticontabile. În literatura contemporană există câteva abordări derivate din raţionamentulprobabilistic, informatică şi cognotică.Sistemul informaţional contabil al unei firme sprijină procesul decizional alorganizaţiei. Ko şi Mock 174 susţin că proiectarea unui sistem informaţional contabil desucces nu poate avea loc fără integrarea comportamentului uman. Decidenţii suntinfluenţaţi de trei parametri:1) structura informaţiei (modul în care aceasta este prezentată);2) diferenţele dintre caracteristicile individuale (experienţa şi gândirea diferiteale utilizatorilor);3) caracteristicile sarcinii (complexitatea, ambiguitatea, constrângerifinanciare şi de timp).Decizia presupune informaţii şi cunoaştere obţinută din experienţă. Dacă prinabsurd, se admite că sistemul informaţional al unei firme poate fi proiectat în modul celmai corect, că el oferă informaţiile cele mai corecte, el nu poate fi un suport decizionalbun dacă nu integrează cunoaşterea acumulată prin experienţă.BIBLIOGRAFIE:1. Andone, I. Sisteme inteligente hibride, Ed. Economică, Bucureşti, 2003,2. Fînaru, L., Sistemele informaţionale şi gestiunea financiară a întreprinderii, Ed.Junimea, Iaşi, 2000,3. Fragos, S.,Stergioulas,L.,Gandecha,R.,Audit-trail-based modelling of the decision-making process inManagement and Accounting using sensitivity analysis, aflat lahttp://csdl.computer.org/comp/proceedings/hicss/2005/2268/03/22680072c.pdf;4. Hall, J.A., Accounting Information Systems, 4 th ed., Thomson South WesternPublishing, SUA, 2004,5. Ko, C.,E., Behavioral Accounting Research: A Critical Analysis, KennethMock, T., Ferris, Century Publishing Co., Chapter 8, 1987,J.,6. Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, EdituraGraphix, Iaşi, 1995,7. Oprea, D., Oprea, D., Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionaleeconomice, Ed. Polirom, Iaşi, 1999174 Ko, C.,E., Mock, T., J., Behavioral Accounting Research: A Critical Analysis, KennethFerris, Century Publishing Co., Chapter 8, 1987, pg. 171-201;258

Secţiunea Statistică – Informatică economicăREŢELE GLOBALE ALE CUNOAŞTERIIdrd. Neagu DenisaUniversitatea Al.I.Cuza IaşiFacultatea de Economie şi AdministrareaAfacerilorAbstract: We live at a local level but we act at a global one and eachorganization is a player in a global world. It can do something to improvethe access to knowledge by creating a global knowledge which can beused through global knowledge networks. Today, each organization has itsown knowledge base and we can say that at a global level exists anunorganized global knowledge base without to many connections betweenlocal knowledge bases. Based on these ideas, we will underline the needto create global knowledge networks and will present a SWOT approachfor this issue.Keywords: knowledge, knowledge networks, global knowledge networksFiecare firmă acţionează în mediul economic prin utilizarea datelor,informaţiilor şi cunoştinţelor. Acestea sunt resursele principale care influenţează modulîn care firmele desfăşoară activităţile economice.Firmele, în special, şi organizaţiile de orice fel, în general, sunt agenţi într-olume complexă caracterizată de dinamism, diversitate şi mai multă (sau mai puţină)cantitate de informaţii şi cunoştinţe. Mediul economic în care acţionează o firmă esteinfluenţat de:- competiţie;- politici guvernamentale;- aspecte culturale;- sistemul educaţional;- condiţiile pieţei, etc.Am afirmat anterior că firmele dispun de prea multe sau prea puţine informaţii.Această afirmaţie se bazează pe faptul că zilnic primim multe mai multe informaţiidecât avem nevoie şi că firmele au nevoie de informaţii specifice pentru rezolvareaanumitor probleme, iar identificarea acestui tip de informaţii se realizează destul dedificil. Această situaţie a fost generată de faptul că oamenii au creat şi creeazăinformaţii şi cunoştinţe fără a le organiza. Rezultatul final este reprezentat de faptul căinformaţiile noi sunt numeroase, ele sunt stocate şi transmise fără a fi clasificate,organizate şi din acest motiv accesul la acestea este dificil. Prin intermediul bazelor dedate, informaţiile pot fi obţinute numai prin procesarea datelor iar prin aplicareainformaţiilor se obţin cunoştinţele. Dar chiar trebuie să reinventăm roata? Ar fi multmai simplu dacă ar exista o bază de cunoştinţe iar pentru rezolvarea unei probleme sătrebuiască numai să căutăm în baza de cunoştinţe pe cele considerate necesare iar dacăacestea nu sunt identificate atunci se va trece la crearea de noi cunoştinţe. Ştim că estefoarte simplu de spus şi foarte greu de realizat. Această afirmaţie se bazează pe faptulcă firmele româneşti, în special, nu dispun de baze de cunoştinţe. În acest context,259

Revista Tinerilor Economiştifirmele sunt „norocoase” dacă găsesc informaţiile de care au nevoie şi mult mai„norocoase” dacă reuşesc să găsească cunoştinţele necesare.Din punctul de vedere al firmelor din străinătate, planul de rezolvare a acestorprobleme există deja şi multe firme lucrează sau chiar au terminat optimizareaproceselor interne prin identificarea soluţiilor la probleme cum sunt:- analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice;- managementul fluxurilor de muncă;- managementul documentelor;- managementul cunoştinţelor.Ultima soluţie este cea pe care vrem să o impunem ca soluţie pentru crearea şiaccesul la baza de cunoştinţe globală prin intermediul reţelelor globale ale cunoaşterii.Acest lucru va fi posibil numai atunci când fiecare organizaţie va dispune de o bază decunoştinţe optimizată şi firma va face parte din alianţe strategice sau reţele alecunoaşterii. Fiecare partener al alianţei va avea şansa de a accesa bazele de cunoştinţeale celorlalţi parteneri cu scopul de identifica soluţii la propriile probleme.Paşii necesari creării bazei de cunoştinţe globaleCrearea unei baze de cunoştinţe globale este dificilă dar nu imposibilă. Paşiinecesari de îndeplinit de către fiecare organizaţie sunt:- implementarea managementului cunoştinţelor – în acest mod va existacâte o bază de cunoştinţe în fiecare organizaţie;- participarea în cadrul alianţelor strategice cu organizaţii din acelaşidomeniu de activitate, universităţi, institute de cercetare, organismeguvernamentale şi alte organizaţii de la nivel local, regional şiinternaţional – acesta va fi primul pas în crearea reţelelor cunoaşterii;- stabilirea de legături între bazele de cunoştinţe ale partenerilor alianţei– organizaţiile din cadrul alianţei trebuie să găsească o soluţie prin caresă asigure stabilirea de legături între bazelor lor de cunoştinţe;- să acţioneze ca un agent important în cadrul alianţei şi să încerce săcreeze, să transfere şi să aplice cunoştinţele în cadrul organizaţionalpropriu - acesta este un pas important în crearea reţelelor cunoaşterii;- să facă parte din mai multe alianţe strategice nu numai la nivel local darşi naţional şi internaţional – acesta va fi un pas important în creareaunei baze de cunoştinţe la un nivel mai mare; fiecare firmă va fipartener în mai multe alianţe şi va trebui să asigure transferulcunoştinţelor prin respectarea reglementărilor legate de protecţiaproprietăţii intelectuale.După ce aceşti paşi vor fi îndepliniţi, vom avea o bază de cunoştinţe globalăcare va fi formată din baze de cunoştinţe dispersate teritorial dar interconectate prinintermediul sistemelor de management al cunoştinţelor şi tehnologiilor informaţionale.Bazele de cunoştinţe pot fi la nivelul organizaţiilor, la nivel local, naţional sau la nivelulalianţelor strategice sau al domeniului de activitate.În figura următoare vom prezenta structura reţelelor globale ale cunoaşterii.Elementele componente ale acestei structuri sunt:- baza de cunoştinţe a firmei;- baze locale de cunoştinţe – din punctul de vedere al comunităţii;- baza naţională de cunoştinţe;- baza de cunoştinţe aparţinând alianţei strategice;260

Secţiunea Statistică – Informatică economică- baza de cunoştinţe a domeniului de activitate;- baza internaţională de cunoştinţe;- baza de cunoştinţe globală.Figura 4 Baza de cunoştinţe globală – reţele de cunoştinţe globaleÎn figura prezentată anterior putem observa conţinutul fiecărei baze decunoştinţe. Am prezentat în această figură atât bazele de cunoştinţe cât şi reţelele decunoştinţe deoarece modul de prezentare al acestor două elemente este similar.Va fi foarte uşor de căutat cunoştinţele în baza de cunoştinţe globală prinintermediul motoarelor de căutare ce vor permite accesul la cunoştinţe într-un timpfoarte scurt. Fiecare participant va avea posibilitatea de a dezvolta baza de cunoştinţeglobale prin adăugarea de noi cunoştinţe.Reţelele globale ale cunoaşterii – abordarea SWOTElementele cheie ale acestei analize sunt:- aspectele culturale – fiecare cultură are anumite elemente specifice şicrearea unei structuri globale este imposibile;- aspectele legale – fiecare ţară are propriul cadru legal dar un sistemglobal din punct de vedere legal este posibil având în vedere eforturilede unificare deja întreprinse;- aspectele politice – pot influenţa transferul de cunoştinţe între ţări;- aspectele economice:o cerinţele pieţei se schimbă foarte rapid şi se poate observacreşterea eforturilor de a găsi soluţii de răspuns la acestecerinţe într-un timp cât mai scurt; găsirea soluţiilor implicănecesitatea accesului la cunoştinţe;o competiţia – firmele nu vor accepta transferul cunoştinţelorcătre concurenţi deoarece nu doresc pierderea poziţiei de piaţă;261

Revista Tinerilor Economişti- aspecte manageriale – există mai multe stiluri de management şi fiecarestrategie are anumite obiective specifice, dar în acelaşi timp putemobserva apariţia unui stil unitar de management, de exemplu: stiluleuropean de management;- aspectele tehnologice:o aspectele informaţionale – tehnologiile informaţionale permitotransferul informaţiilor şi cunoştinţelor la costuri reduse;noile tehnologii – utilizarea lor impun persoane instruite înacest scop;- aspecte educaţionale – sistemul educaţional trebuie să-şi adaptezeprograma la cerinţele pieţei;- aspectele legate de protecţia mediului – problemele globale implicăgăsirea de soluţii globale iar cooperarea dintre organizaţii în vederearezolvării problemelor globale este deja posibilă prin intermediultehnologiilor informaţionale.Pornind de la aspectele prezentate anterior, analiza SWOT aferentă reţelelorglobale ale cunoaşterii este următoarea:Puncte tari:- utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţionale în cadrulfirmelor;- costurile scăzute de transfer al cunoştinţelor prin intermediultehnologiilor informaţionale;- oamenii au capacitatea de distribuire a propriilor cunoştinţe;- creşterea volumului transferului de cunoştinţe;- creşterea numărului de alianţe strategice;- cunoştinţe importante sunt deţinute de către oameni şi instituţii;- oamenii înţeleg importanţa organizării cunoştinţelor în baze decunoştinţe;- soluţii pentru managementul cunoştinţelor sunt deja implementate înnumeroase firme din străinătate;- există experienţă în domeniul managementului cunoştinţelor;- programele de instruire sunt aplicate de numeroase firme.Puncte slabe:- diferenţele de cunoaştere – cunoaşterea există în întreaga lume dar laun nivel diferit;- lipsa unei organizări a cunoştinţelor în cazul unui număr mare de firme– acestea trebuie să implementeze managementul cunoştinţelor şi săcreeze baze de cunoştinţe;- lipsa unor reţele ale cunoaşterii – firmele trebuie să formeze alianţestrategice şi trebuie să accepte să transfere cunoştinţe;- lipsa încrederii între oameni – împărtăşim cunoştinţele de caredispunem numai persoanelor în care avem încredere;- lipsa unui model de reţea globală a cunoaşterii;- implementarea managementului cunoştinţelor şi crearea reţelelorglobale ale cunoaşterii necesită timp îndelungat;- lipsa unei înţelegeri corecte a managementului cunoştinţelor;- lipsa unei experienţe în managementul cunoştinţelor;- lipsa strategiilor pentru managementul cunoştinţelor;262

Secţiunea Statistică – Informatică economică- lipsa accesului la diverse baze de cunoştinţe;- conservatorismul oamenilor;- costul ridicat al accesului la educaţie;- securitatea redusă a reţelelor informaţionale.Oportunităţi:- creşterea numărului persoanelor educate;- apariţia noilor tehnologii informaţionale;- reducerea reglementărilor;- politici globale – politici unitare la nivel global;- evenimente globale;- creşterea complexităţii cerinţelor pieţei;- direcţia generală către care se îndreaptă firmele în vedereaimplementării managementului cunoştinţelor şi creării de alianţestrategice;- schimbări în nivelul de educaţie, profilului şi stilului de viaţă aloamenilor;- condiţia rezolvării problemelor globale sau locale în timp cât mai scurt;- activităţile de cercetare în domeniul managementului cunoştinţelor;- creşterea calităţii produselor şi serviciilor şi a soluţiilor pentrurezolvarea diverselor probleme.Ameninţări:- modificări în strategiile organizaţiilor;- conflictele militare care pot influenţa negativ accesul la baza globală decunoştinţe;- diferenţele culturale;- schimbările legislative ce pot influenţa negativ transferul cunoştinţelor;- noile tehnologii informaţionale implică creşterea nivelului de educaţieal utilizatorilor;- vulnerabilitatea la atacuri asupra reţelelor globale ale cunoaşterii;- neînţelegerea rolului reţelelor globale ale cunoaşterii;- atacurile la nivel local, regional, naţional şi internaţional asupra bazelorde cunoştinţe sau asupra reţelelor cunoaşterii.Discuţiile legate de reţelele globale ale cunoaşterii rămân deschise. Esteevidentă utilitatea acestui tip de reţele dar problema principală este transformarea lor înrealitate. Considerăm că singura soluţie este crearea unei baze de cunoştinţe globalecare va fi formată din baze de cunoştinţe distribuite şi interconectate prin intermediulreţelelor cunoaşterii.ConcluziiEconomia cunoaşterii este acel mediu economic în care firmele se dezvoltă saudispar de pe piaţă în funcţie de modul în care ele creează, accesează, stochează sauaplică cunoştinţele. Pentru a se dezvolta cât mai rapid şi pentru a rezolva în timp câtmai scurt problemele cu care se confruntă, firmele trebuie să deţină baze de cunoştinţeşi să acceseze alte baze de cunoştinţe prin intermediul reţelelor cunoaşterii.Reţelele globale ale cunoaşterii vor ca grupuri ţintă diverse comunităţi cum arfi: studenţi, cercetători, manageri. Aceste reţele vor fi un ajutor foarte important pentruîndeplinirea obiectivelor şi sarcinilor fiecărui grup ţintă.263

Revista Tinerilor EconomiştiBIBLIOGRAFIE1. Blackler, F. ”Knowledge, knowledge work and organizations. Anowerview and interpretation”, in “The strategicmanagement of intellectual capital and organizationalknowledge”, Oxford University Press, 20022. Dosi G.,Freeman, C.,Nelson R.,Silverberg G.,Soete L.„Technical change and economic theory“, London, FrancesPrinter, 1988 – Nelson R., “National innovation systems: Acomparative analysis”, Oxford, Oxford University Press,19933. Drucker, P. “The age of Social transformation”, The Atlantic Monthly,November 19944. Ernst D.,O’Connor D.“Technology and global competition: The challenge for thenewly industrialized economies”, Paris, OECDDevelopment Center, 19895. Maier R. „Knowledge Management Systems - Information andCommunication Technologies for KnowledgeManagement”, Springer, Berlin, 2004264