Revista Tinerilor Economişti - Centru E-learning de Instruire al ...

COLEGIUL DE REDACŢIE:Numele şi prenumele Funcţia ObservaţiiProf. univ. dr. Adriana Burlea-Şchiopoiu redactor -Lect. univ. dr. Costel Ionaşcu redactor şef -Conf. univ. dr. Cristi Spulbăr redactor -Lect. univ. dr. Laura Giurcă Vasilescu redactor -Lect. univ. dr. Laurenţiu Dragomir redactor -Conf. univ. dr. Liviu Crăciun editor -Conf. univ. dr. Marian Siminică redactor -Lect. univ. dr. Marius Mitrache redactor -Asist. univ. dr. Radu Ogarcă editor -Conf. univ. dr. Sorinel Domnişoru coordonator număr -Prof. univ. dr. Buşe Lucian, Universitateadin Craiova, Facultatea de Economie şiAdministrarea AfacerilorGoran Petrevski, Ph.D., Assist. Professor,SS Cyril and Methodius University, Faculty ofEconomics, Skopje, MacedoniaDaniel Stavárek, Ph.D., Assist. Professor,Silesian University, School of BusinessAdministration, Karviná, Czech RepublicProfesseur Olivier BACHELARD, EcoleSuperieure de Commerce Saint EtiennePaddy Gray, Director of HousingManagement Programmes, University ofUlster, Northern IrelandConway Lackman, Ph.D., ProfessorDuquesne University, Pittsburg, SUAPedro CRUZ, Ph.D., Professor BusinessAdministration Department, InstitutoPoliécnico de Viseu, PortugalProf. univ. dr. Vasilescu Nicolae,Universitatea din Craiova, Facultatea deEconomie şi Administrarea Afacerilorreferent ştiinţificreferent ştiinţificreferent ştiinţificreferent ştiinţificreferent ştiinţificreferent ştiinţificreferent ştiinţificreferent ştiinţificSecţiunea Finanţe -ContabilitateSecţiunea Finanţe -ContabilitateSecţiunea Finanţe -ContabilitateSecţiunea Management –Marketing – TurismSecţiunea Management –Marketing – TurismSecţiunea Teorie Economică –Relaţii EconomiceInternaţionaleSecţiunea Teorie Economică –Relaţii EconomiceInternaţionaleSecţiunea Statistică –Informatică economicăAutorul (autorii) poartă întreaga răspundere pentru conţinutul lucrării.Colegiul de redacţie sau referenţii nu îşi asumă nici o responsabilitate încazul unor litigii privind nerespectarea dreptului de autor.RTE web page: http://stat257.central.ucv.ro/rteISSN 1583-9982

mediului economico-social. Presiunea asupra instituţiilor deînvăţământ superior de stat pentru realizarea unei activităţicompetitive este crescută şi de apariţia pe piaţa diplomelor a noiactori, universităţi private şi organizaţii neuniversitare, care,nefiind alimentate cu resurse bugetare, sunt constrînse sădesfăşoare o activitate dinamică şi eficientă.Dinamismul pieţei serviciilor educaţionale şi de cercetareştiinţifică induce şi tendinţa de întărire a caracteruluiantreprenorial al funcţiei de conducere a universităţii; astfelapare în chip necesar o comparaţie între funcţionarea instituţieiuniversitare şi principiile de funcţionare ale unei firme. Nouaabordare pretinde o strategie şi structuri managerialecorespunzătoare, introducerea unui sistem adecvat de selecţie şipregătire a persoanelor de conducere, care să asigure un gradridicat de suprapunere între răspundere şi competenţă la toatenivelurile manageriale.Universitatea are şi o misiune ştiinţifică şi culturală. Eaproduce noi cunoştinţe ştiinţifice şi le evaluează critic pe celegeneral admise de comunitatea academică, creează, prin membriisăi, opere intelectuale de valoare naţională şi internaţională. Înexerciţiul acestor funcţii, ea beneficiază de autonomie academicăşi urmăreşte progresul cunoaşterii umane, proces îndeobşte greuprevizibil. Aceste ţeluri înalte ale universităţii trebuie să searmonizeze cu misiunea de educare şi formare a tinerei generaţii.Crearea unei culturi robuste şi stimulative a calităţii într-ouniversitate este o prioritate strategică atunci cândmanagementul academic decide asupra oportunităţiiimplementării unui sistem de management al calităţii. Ea seformează în mod progresiv, în timp, dar trebuie să înceapăîntotdeauna cu un proces de instruire a tuturor membrilor dincomunitatea academică respectivă.Este important de înţeles faptul că în contextul nostrucultural, formarea unei culturi reale a calităţii este un lucrufoarte dificil, care necesită timp şi multă inteligenţă. Tentaţia dea da prioritate aspectelor procedurale în raport cu cele care ţin decultura calităţii este reală, şi s-a manifestat deja în uneleîncercări din universităţile noastre. De aceea sensul mesajuluinostru şi al efortului nostru de a realiza prezenta lucrare este dea sublinia importanţa cuvenită formării unei culturi solide, caresă aibă la bază un sistem valoric adecvat, corelat deopotrivă cutradiţiile învăţământului nostru universitar şi cu cerinţeleprocesului de la Bologna.Conf. Univ. dr. Anca BĂNDOI4

Revista Tinerilor Economişti8

Secţiunea Finanţe - Contabilitate"SATISFACTION AND E-QUALITY: SOME EVIDENCE FROM INTERNET BANKING"Pedro CRUZBusiness Administration Department,Instituto Politécnico de Viseu, PortugalPablo MUÑOZUniversidad de Salamanca, SpainAbstract: The perceived quality has been described as a majordeterminant of the consumer satisfaction. We have integrated theperceived utility construct from Technology Acceptance Models (TAM) withperceived quality from SERVQUAL literature to describe perceived qualityin eBank context. A specific scale has been developed and applied to anonline survey at a major Portuguese eBank. 754 valid observations hadbeen collected and structural equation modelling methodology was used.Perceived quality has been formalized as a second order construct and theresults shows that it is manifested on products and services, convenienceand trust in the information.Key words: eBank, private consumer behaviour, satisfaction, perceived quality,structural equation modelling.The perceived quality is one of the most frequent themes among satisfactionliterature. Zeithmal et al. (1990) studied the consumer perceptions about the retail bankservice quality and concluded that five of the 10 original SERVQUAL dimensions(Parasuraman, 1985) were sufficiently representative of the perceived quality. In thiswork we take into account some original variables from Technology AcceptanceModels (TAM) like competence (Cheung & Lee, 2000), reputation (Pavlou, 2001),performance and speed (Malhotra & Galleta, 1999; Koufaris & Hampton-Sosa, 2002),and convenience (Kwon & Chidambaram, 2000), that are assumed to correspondrespectively to SERVQUAL dimensions (Zeithmal et al., 1990) of reliability, security,capacity and empathy, The quality goes further than utility once the utilitarian vectorhas implicitly the service quality perceptions (Rust & Oliver, 1994), while the oppositeis not necessarily true. We use two items based on the Jun & Cai (2001) study tomeasure the variety and interest of products and services offered.The evaluations of convenience, products and trust, were originally part of theperceived utility construct of TAM (Davis, 1989; Karjaluoto et al., 2002; Koufaris &Hampton-Sosa, 2002) and are implicitly related to quality evaluations of the service.We expect the perceived quality is manifested in the dimensions (see also table 1):• convenience, measured by two items based on Kwon & Chidambaram (2000):comfort and time saving;• services and information: considered as a unidimensional construct (Methlie& Nysveen, 1999) and argued as an important dimension in this channel (Dwyer et al.,1987; Moorman et al., 1993; Bitner, 1995; San Martín et al., 2000), and also includesthe bank’s reputation (Cheung & Lee, 2001; Jun & Cai, 2001).• trust in the medium is directly related with security and includes variables likeprivacy (Pavlou, 2001) and overall security perception (Cheung & Lee, 2001).9

Revista Tinerilor EconomiştiThe perceived quality is formalized in this work as a second order constructcomposed by three different dimensions: services and information, trust in the medium,and convenience.The consumer satisfaction is a central theme in consumer behavior literature and inthis study we describe the customer central perceptions: desconfirmation ofexpectations and overall service evaluation. We use two items from the study ofMethlie & Nysveen (1999) about eBank that showed an acceptable reliability (0,70 ofextracted variance, 0,82 of composite reliability).The survey was implemented online and 754 valid observations had been collected. Thedata reveal that the ebank users are predominantly male (65,6%), young (71,4% haveless than 40 years), relatively experienced (average antiquity using the service is abouttwo years and about 90% of the users connect, on average, about once each two days).The majority of the participants have a work (86,7%) and a secondary level ofeducation. The group with more experience using the service is older and its femaleproportion is significantly lower.ResultsFrom a confirmatory factorial analysis of the perceived quality second order2construct we conclude that a good fit exists ( χ =117,43; d.f.=32; CFI=0,954;RMSEA=0,06) and no multicolinearity problems were detected (Tolerance= 0,721;VIF=1,387). The chi-square statistic test is not take into account because of itssensitivity to sample size, revealing a chronicle Error Type I tendency with largesamples (Bagozzi & Yi, 1988; Bentler, 1990; Browne & Cudeck, 1993).About reliability, the Cronbach’s alphas and the composite reliability showacceptable values. The extracted variance of each construct exceeds the recommended0,5 (Hair et al., 1999). The convergent validity is evidenced by the large and significantstandardized loading (average loading size is 0,71). The discriminant validity wasstringently assessed using the Fornell & Larcker (1981) test.2The final model shows a good fit ( χ =168,10; d.f.=41; CFI=0,944;RMSEA=0,052; NFI=0,928; GFI=0,960; AGFI=0,936) and the figure 1 shows thesignificant standardized direct coefficients of the simultaneous relations betweenconstructs.The perceived quality is manifested more on services and information than onconvenience or trust in the medium. For the consumer, the product and its informationare indissociable (Methlie & Nysveen, 1999). The majority (68%) of the satisfactionconstruct is explained by perceived quality (see figure 1).ConclusionsJust like in any other service or channel, the eBank perceived quality determinessignificant and positively the consumer satisfaction. This classical relation is also validin e-Bank context.If the bank wants to improve its consumers’ satisfaction a development on servicesand information is recommended (preferred to convenience or trust in the mediumimprovements).10

Secţiunea Finanţe - ContabilitateProducts &Servicespastexperiencereputation0,720,70,69Services &Informationinfoquality0,710,76z1inforelevancez210,660,81security Trust Medium0,7110,91Perceived Quality0,82Satisfaction0,76GlobalEvaluation0,75ExpectationsDesconfirmationprivacy0,65z4comfort 0,710,89timesavingz31ConvenienceFigure 1. Final Structural ModelOnce products and information can be easily imitated in this channel, so this factpresents an increased pressure in the price importance and opens a door to a possibleimportant role of other variables. The bank, in order to differentiate products andservices, should consider hedonic features as well (like web design that incentiveexploratory behavior and flow opportunities) instead of focusing uniquely on utilitarianfeatures.Table 1. Items DescriptionConstructs ITEMS Based on:Convenience V1. The eBank use provides comfort. (1- strongly disagree to 9-strongly agree)V6. The use of eBank is time saving. (1- strongly disagree to 9-strongly agree)Trust in themediumTrust in theinformationV9. The banks implement Internet security measures that protect itsclients. (1- strongly disagree to 9-strongly agree)V11. The banks ensure that an information transaction is protectedduring a connection. (1- strongly disagree to 9-strongly agree)(1- strongly disagree to 9-strongly agree)V12. I believe in the information offered by the bank.V13. The bank’s web page offers all the relevant information about allproducts and services.V5. This bank has a good reputation.V8. The past operations were processed according to myexpectations.V4. The assortment of products and services offered is very importantto me.Satisfaction V22. Till now this eBank has fulfilled my expectations. (1- stronglydisagree to 9-strongly agree)V25. This eBank provides the operations adequately. (1- stronglydisagree to 9-strongly agree)11Kwon &Chidambaram(2000)Pavlou (2001)Cheung & Lee(2001)Koufaris &Hampton-Sosa(2002)Pavlou (2001)Zeithmal et al.(1990)Jun & Cai(2001)Methlie &Nysveen (1999)

Revista Tinerilor EconomiştiREFERENCES1.Bagozzi, R.Yi, Y.Canals, J.2. Bentler, P.3. Bitner, M.4.5.6.Browne, M.Cudeck, R.Cheung, C.Lee, M.Cheung, C.Lee, M.7. Davis, F.8.9.10.11.Dwyer, F.,Schurr, P., Oh, S.Evans, P.Wuster, T.Fornell, C.Larcker, D.Hair, J.,Anderson, R.,Tatham, R.Black, W.12. Johnston, R.13.14.15.16.Jun, M.Cai, S.Karjaluoto, H.,Mattila, M.Pento, T.Koufaris, M.Hampton-Sosa,W.Kwon, H.Chidambaram, LOn the Evaluation of Structural Equation Models. Journal ofthe Academy of Marketing Science, Spring, 16 (1), pp. 74-94,1988Comparative Fit Indexes in Stuctural Models. PsychologicalBulletin,107, pp. 238-246, 1990“Building Service Relationships: its all about promises”,Journal of the Academy of Marketing Science, 23(4), pp.246-25, 1995Alternative Ways of Assessing Model Fit. In: K.A. Bollenand J.S. Long (eds.), Testing Structural Equation Models,pp.136-162, Newbury Park, CA: Sage, 1993“Trust in Internet shopping: a proposed model andmeasurement instrument”, Proceedings of the 2000America’s Conference on Information Systems (AMCIS),August, pp. 681-689, 2000“Trust in Internet shopping: a test of a measurementInstrument- Revised Data”, Working Paper, LawrenceTechnological University, 2001“Perceived usefulness, perceived ease of use and userAcceptance of Information Technology”, MIS Quarterly,Vol. 13, pp. 319-342, 1989“Developing buyer-seller relationships”, Journal ofMarketing, 51 (2), pp. 35-51, 1987“Strategy and the new economics for information”, HarvardBusiness Review, 75 (5), pp.71-82, 1997“Evaluating structural equation models with unobservablevariables and measurement error”, Journal of MarketingResearch, vol. 28, Feb., pp. 39-50, 1981Análisis Multivariante, Prentice-Hall, 5ª edición, 1999“The determinants of service quality: satisfiers anddissatisfiers”, International Journal of Bank Marketing, vol.6 (5), pp.53-71, 1995“The key determinants of Internet Banking Service Quality:A content analysis”, International Journal of BankMarketing, 19(7), pp.276-291, 2001“Electronic banking in Finland: consumer beliefs andreactions to new delivery channel, Journal of FinancialServices Marketing, 6 (4), pp. 346-361, 2002“Customer trust online: examining the role of the experiencewith the web site”, Working Paper, Zicklin School ofBusiness, New York, 2002“A test of the Technology Acceptance Model: the case ofcellular telephone adoption”, Proceedings of the 33 nd Hawaii12

17.18.19.20.Malhotra, Y.Galletta, D.Methlie, L.Nysveen, H.Moorman, C.,Deshpande, R.Zaltman, G.Parasuraman, A.,Zeithaml, V.Berry, L.21. Pavlou, P.22.23.24.25.26.27.Rust, R.Oliver, R. L.San Martín, S.,Gutiérrez, C.Camarero, C.Shim, J.,Shin Y.Nothingham, L.Tan, Y.Thoen, W.Waite, K.Harrison, T.Zeithmal, V.,Parasuraman, A.Berry, L.Secţiunea Finanţe - ContabilitateInternational Conference on System Sciences, pp. 1-10, 2000“Extending the Technology Acceptance Model to Accountfor Social Influence: theoretical bases and empiricalvalidation”, Proceedings of the 32 nd Hawaii InternationalConference on System Sciences, pp. 1-14, 1999“Loyalty of on-line bank costumers”, Journal of InformationTechnology, 14, pp.375-386, 1999“Factors affecting Trust in Market Research Relationships”,Journal of Marketing, vol. 57, Enero, pp. 81-101, 1993“A conceptual model of service quality and its implicationsfor future research”, Journal of Marketing, vol. 49, pp.41-50,1985“Integrating trust in electronic commerce with theTechnology Acceptance Model: Model Development andValidation”, Seventh Americas Conference on InformationSystems, pp.816-822, 2001Service quality: new directions in theory and practice,London, 1994“La confianza como principal determinante del compromisorelacional”, XII Encuentro de Profesores Universitarios deMarketing, Universidad de Santiago de Compostela, Santiagode Compostela, 2000“Retailer Web site influence on customer shopping: anexploratory study on key factors of customer satisfaction”,Journal of the Association for Information Systems, Vol. 3,pp. 53-76, 2002“Toward a generic model of trust for electronic commerce”,International Journal of Electronic Commerce, 5 (2), pp. 61-74., 2001“Consumer expectations of online information provided bybank websites”, Journal of Financial Services Marketing, 6(4), pp. 309-322, 2002Delivering quality service : balancing customer perceptionsand expectations, New York : Free Press, 199013

Revista Tinerilor EconomiştiMODERN INDICATORS OF MEASURING A FIRM’S COMPETITIVITYPh. D. Lect. Laura Giurcă VasilescuPh. D. Lect. Daniela DănciulescuUniversity of CraiovaFaculty of Economy and Business AdministrationAbstract: The traditional financial ratios reflect the historical performanceof the companies, having a limited relevance in the forecasting of theirfuture evolution. The modern financial ratios are based on the concept ofvalue creation, having a high relevance on expressing the real financialperformance of the firm. The main modern financial ratios used for theevaluation of the firms financial performances are: Market value added-MVA, Excess return, Economic value added-EVA, Return on CapitalInvested–ROCI, Cash Flow Return on Investment–CFROI, Total BusinessReturn–TBR, Total Shareholder Return - TRS.Key words: financial ratios, market value, profitability, capital, firmReaching the major objective of the firm, maximizing global value, could bedone just be creating value at the level of the whole firm. Global performance is defineddepending on a firm’s capacity of creating value to all it’s interest holders, meaningshareholders, credits, employees, suppliers, the local community, etc.Traditional financial indicators reflect the historical performance of thecompanies, having a limited relevance in predicting the future evolution of these.Modern financial indicators are based on the concept on creating value, having a strongrelevance about expressing the real financial performance. Maximizing the value ofthese indicators leads to creating value, so increasing the global value of the firm. Mainmodern indicators of measurement of firm performances, promoted by different famousconsultancy firms, are: Market value added (MVA), Excess return, Economic valueadded (EVA), Return on Capital Invested (ROCI) or Return on Capital Employed(ROCE), Cash Flow Return on Investment (CFROI), Total Business Return (TBR),Total Shareholder Return (TSR).In the specialty literature there are mentioned other modern indicators ofmeasuring performances, less known or similarly to the anterior mentioned ones, suchas economic profit, shareholder value added, etc. All these indicators are based on theconcept of creating value, what offers them a superior relevance unlike the classicalfinancial indicators. Following the evolution of these indicators by managers and theeffects over modifying the market value of quotated firms represent efficient criteria ofestablishing and remunerating management team results but also instruments ofimproving the corporate governance of quotated enterprises.The market value added (MVA) represents the difference between the marketvalue of an enterprise (sum of equity and debts) and the invested capital of this,according to the formula:MVA = Market Value - Invested CapitalThus, the market value added includes the market value of all it’s capitals,respectively the market value of it’s equity and the market value of borrowed capital.14

Secţiunea Finanţe - ContabilitateThe invested capital presents the capital invested by capital suppliers of the firm. It isconsidered that the firm creates value when the MVA indicator is positive; respectivethe market value of the capital, which depends on the expectations of the investorsconcerning future cash-flows of liquidities, outruns the capital invested in the business.Contrary, the negative value of MVA demonstrates that predictions about themanagement’s capacity of using efficiently the capital are unfavorable, so the marketvalue associated to the firm is inferior to the invested capital.Apparently, the maximization of MVA is automatically followed by thegrowing of the firm’s value. There are yet cases when the maximization of the MVAleads to the reduction of the firm’s value, as a result of some inefficient investmentprojects with an rate of intern return (RIR) inferior to the capital’s cost, or a negativenet present value (NPV). Also, increasing sales trough extending distribution networks,appropriate promotion of the products, improving the quality of the products orextending the market quote, doesn’t always represent a safe way of increasing thefirm’s value. So MVA is majored only if supplementary invested capital generates ahigher return then the present cost of the capital.Considering that what was mentioned earlier, this indicator does not surprisethe cost of the capital invested in the company, but just the capital invested in it’sintegrality. Another disadvantage of this indicator is that it does not take intoconsideration the dividend policy of the firms, of giving or not giving dividends, ortheir level. No doubt that a firm which distributes significant dividends to it’sshareholders has a higher capacity of generating value than a similar one from the pointof view of the MVA obtained, but which never gave dividends.Excess return represents an indicator with an informational value superior tothe MVA, because it also considers the cost of the capital at the begging of thecalculation period, as well as sums distributed towards the shareholders as dividends,stocks redemption, etc.Excess return represents the difference between present earnings (at N periods)and earnings predicted by shareholders:Excess Return = Present Earnings N - Estimated Earnings NPredicted earnings are equivalent with the present value of the capital investedinitially, and present earnings are determined on the base of present stock capitalizationand the actualized value of the historical dividends, depending on the return rateestimated by the investors. Dividends include all payments to the shareholders,respectively the proper dividends, stock redemption etc. So, excess return may becalculated with the next formula:Excess return = Dividends 1 (1+k e ) N-1 +Dividends 2 (1+k e ) N-1 ++ Dividends 3 (1+k e ) N-1 + .... + Dividends(1+k e ) N-1 ++ Stock Capitalization – Capital Value 0 (1+k e ) Nwhere:Dividends 1 , Dividends 2 , Dividends 3 , ...... Dividends N = historical payments(dividends, shares redemption etc.) made towards the shareholders by the timeof the evaluation;Stock Capitalization = the value of the owned capital at the end of theevaluation period;Capital value 0 = the value of the capital at the beginning of the evaluationperiod.15

Revista Tinerilor EconomiştiBecause excess return is calculated depending on the market value of the equityresults that this indicator is useful just for appreciating the performance of the quotatedfirms. Also, the indicator is used just for expressing performance from the perspectiveof maximizing the shareholders fortune, and it is not relevant for evaluating andmotivating managers. The excess return indicator determines the excess of valuecreated by managers over the investor’s expectations, but can not be applied ondifferent levels of the organizational structures of the company.Similarly to the MVA indicator, excess return can be calculated just at the levelof the company. Despite all it’s limits, there is yet a direct connection between the valueof the firm and excess return obtained. Thus, competitive enterprises with an efficientmanagement, which generate high profits and implicitly consistent dividends troughvalorizing their competitive advantage, are appreciated by present and potentialinvestors, and so they create value to the shareholders. Firms with positive excessreturn, record, usually, significant increases on the price of their stocks.Economic value added (EVA)EVA is an indicator of measuring the performance of an enterprise promotedby the Stern Stewart consulting agency. The economic value added represents thedifference between the operational profit and expenses afferent to the invested capital,accordingly to the formula:EVA = Operational Profit - Invested capital’s expenses =Operational Profit - Ci x Kcwhere:Ci = the entire capital invested in the enterprise;Kc = cost of the total capital invested (medium weighting cost of the capital);Ci x Kc = expenses afferent to the invested capital.This indicator is relatively simple to calculate if there is known the operationalresult, the capital invested and the weighted average cost of the capital. Unlike theMVA and Excess Return, EVA can be determined at the global level of the enterprise,and at the level of different organizational subdivisions, lines of production, no matter ifthe respective society is quotated or not on the capital market. More, EVA allowscalculation of the performance of the enterprise for periods of time shorter than a yearbecause it is expressed depending on the accounting result from exploitation.Comparatively to the accounting profit, the economic value added - genericallynamed “economical profit”- has a superior informational value because it takes intoconsideration not just the earnings generated by using the firm’s capital, respectivelythe accounting profit, but also the cost associated to this capital. Thus, it is noticed therelevance of EVA in quantification the capacity of the firm of creating value for capitalsuppliers, the cost of the capital being the measure of medium return expected by theinvestors in similar conditions of risk.What matters for capital owners and potential investors, is not obtainingpositive EVA on short periods or annually, but maintaining constant or even increasingthe value of the economic profit. The value of the firm increases only if the level of theEVA realized by a company on a certain period of time outruns the investorsexpectations concerning the level of this indicator. It could be said that there is a directtight relation between the value of the firm and economical profits realized by it.Considering the formulas of the EVA, MVA and excess return indicators, it isnoticed that there is a connection between these indicators of measurement of a firm’s16

Secţiunea Finanţe - Contabilitateperformance. Thus, MVA is the equivalent of actualized value of future EVA, andexcess return is equal to the actualized value of future increases of EVA, to which it isadded the actualized value of other increasing of distributions towards the shareholders.Therefore, in the situation when the managers of the firms realize investments or adoptdecisions of increasing EVA, the result will be a simultaneous increase of MVA andexcess return. Yet, the limited informational content of MVA at short periods ofmeasurement and accomplishing, as well as not considering the cost of the capital,allows just the comparison between the levels of the three indicators at a certainmoment, not on a certain period of time.Although theoretically, EVA is equal with the difference between theoperational profit and expenses afferent to the capital invested, yet in practice,calculating EVA requires certain accounting adjusting of the operational profit. Theseaccounting adjustments lead finally to the relative equivalency between future EVAwith future cash-flows generated by the firm’s activityIf there is considered the efficiency of using the invested capital, which isequivalent with the net assets from the active part of the balance, EVA may beexpressed depending on net assets return with the help of the next formula:EVA = (R An - K c )x C iwhere:Ran = return on net asstes;Kc = weighted average cost of capital (WACC);Ci = capital invested.A company realizes positive EVA just when the return of it’s assets outruns thecost of the capital, and when the cost of the capital or the return expected by theshareholders surpasses the efficiency of using net assets, the enterprise has negativeEVA or decreases the value of the firm. Considering that the factors which influencethe level of EVA, it results that firms may create value acting on the next instruments:• Increasing the return of the invested capital, if the efficiency of using netassets increases, at the same time maintain constant the cost of the invested capital,economic profit will increase;• The ulterior profitable growth, which may be accomplished through a returnsuperior to the cost of the capital, even in the circumstances of investment projects withan internal return inferior to the weighted average cost of the capital;• Restructuring of the activity, respectively the elimination or reduction ofactivities with a return smaller than the cost of the capital, with the condition ofexceeding the unfavorable results caused by the diminishing the level of the investedcapital, with the favorable effects of the difference between return and the cost of thecapital;• Reduction of the cost of the capital, by reducing the equity cost of theshareholders and the cost of the borrowed capital, as well as improving the financialstructure of the enterprise in favor of the one’s own capital.The previous formula allows the comparison between the two indicators, EVA andthe return of the net assets as a traditional financial indicator. The return of the netassets is an important financial indicator which surprises the capacity of the firm ofmaking a profit through using efficiently the assets financed on the equity and othersources, but can not be used separately as a measurement of the global performance ofthe company. Using exclusively the return rate of the net assets as a expression of thefirm’s performances, may lead at developing rentable activities from the point of view17

Revista Tinerilor Economiştiof the efficiency of using the capital, but inefficient from the point of view of the costof the capital used for their processing.Return on Capital Employed (ROCE)The return on Capital Employed (ROCE) is determined with the formula:Gross Pr ofitROCE =Total Assets − Curent DebtsReturn on Capital Employed has to be higher than the rate at where the firm isborrowing. Contrarily, any increase of the credit rate will lead to reducing theshareholders winnings.Cash Flow Return on Investment (CFROI)The Cash Flow Return on Investment represents the internal rate of return ofthe cash-flows generated by the activity of the enterprise, being considered the main“contestant” of the EVA at the international level. The superiority of CFROI isgenerated especially by the fact that is determined on the base of future cash-flows, ittakes into consideration the inflation rate and it is a relative measurement that allowscomparing results of a firm on different periods of time, between different firms, etc.Anyway, CFROI is calculated on the base of historical cash-flows and not estimatedones. CFROI is determined in the same way as the Return Investment Rate (RIR),considering four variables:-The gross capital invested in existent assets; the value of the gross capital isdetermined by adjusting the gross value of the fixed assets and the net current assetswith the decreasing due to inflation afferent to assets, as well as decreasing because tothe FIFO method of evaluating stocks;- The gross cash-flow, which is calculated by adjusting the net profit withthe amortization of corporal assets, interests expenses, restructuring cost, etc, as well aswith decreasing or increasing due to inflation;-The economical lifetime of existent assets, the estimation is done on thebase of gross value of the depreciable assets and amortization expenses;- The residual value of existent assets at the end of the economical lifetime.After determining the variables mentioned before, CFROI may be calculated asthe rate of internal return which makes the actualized value of gross cash-flows and theresidual value be equal with the value of the gross invested capital. Because ofadjustments to inflation made over the gross capital invested and the gross cash-flow,CFROI represents a real return rate, but not a nominal one. Anyway, the methodologyis complicated, the calculation of this indicator requires some accounting adjustments,relatively easy to understand for economists, but difficult for managers of differentorganizational structures of the companies.Although it is used frequently as an indicator of appreciating firm’sperformances as a result of it’s special informational relevance, the most commonpractical application of this indicator is the cash-flow method of evaluating based onCFROI, and with this can be estimated the global value of the firm. According to thismethod, the value of the firm is influenced by net present cash-flows, as well as cashgenerated by new investments achieved at a return rate equivalent to future estimatedCFROI.18

Secţiunea Finanţe - ContabilitateTotal business return (TBR)This indicator is calculated through a similar methodology to CFROI, butbased on future estimated cash-flows, not historical. So is determined the gross capitalinvested initially, gross cash-flows future estimated and the residual value of theexistent assets. As CFROI indicator, TBR may be calculated at the level oforganizational structures of the enterprises, and, more, it contains adjustments toinflation generated by the decreasing of it’s assets.Total shareholder return (TSR) represents the direct expression ofmodifying the fortune of the shareholders on a certain period of time. Being expressedrelatively, this indicator may be used for doing the horizontal comparisons in the samefirm, but also on the vertical one inside economical sectors.TSR represents a function of two variables, the value of the dividends(including the special dividends and redemption stocks), as well as the increase ordiminishing of the price of the stocks. So, this indicator depends of the return rate ofexistent assets, growing rate, the cost of the capital and the cash-flows. Anyway, thisindicator can be calculated just for quotated enterprises and at the level of the wholefirm.The general conclusion of the comparison study of classical and modernfinancial indicators is that no matter the criteria of analyzing these indicators, thesuperiority of modern measurement indicators is obvious. The main advantage ofmodern indicators is that they consider the cost of the capital, that is the average rate ofreturn on the market, or it is calculated based on the value on the market. In themeanwhile, the classical financial indicators express just historical results of using afirm’s capital. Likewise, CFROI represents a real return rate, which includesadjustments to inflation as well as the value of future investments, comparatively to thetraditional rate of return which expresses the current historical profitability of theenterprise.REFERENCES1. Bevan, A.A.,Danbolt, J.,Capital Structure and Its Determinants in the United Kingdom ADecompositional Analysis-Working Paper 2002, University ofGlasgow2. Damodaran, A Investment Valuation, J.Wiley & Sons Inc., 20023. Manate, D. Diagnosticul si evaluarea întreprinderilor cotate şi necotate,Bucureşti, Colecţia Biblioteca ANEVAR, 20024. Pratt, S.P. Cost of Capital – Estimation and Applications, John Wiley & Sons,INC, 20025. Sichigea, N.,GiurcăVasilescu, L.6. Telegdy, A.,.Earle, J.S,Kasnovsky, V.Gestiunea financiară a întreprinderii, Aplicaţii şi teste grilă, Ed.Universitaria, Craiova, 2005Corporate Control: A Study of Firms on the BucharestStock Exchange, Eastern European Economics, Vol.40,No.3, mai-iunie 200219

Revista Tinerilor EconomiştiASSESSMENT OF THE EXCHANGE RATE VOLATILITY IN NEW EU MEMBER STATES ANDROMANIA 1Assist. Prof. Dr. Daniel StavárekSilesian UniversitySchool of Business AdministrationKarviná, Czech RepublicAbstract: This paper assesses exchange rate volatility is four new EUmember countries (Czech Republic, Hungary, Poland, and Slovakia) andRomania. The study is motivated by the unavoidable participation of thenew member states’ currencies in the Exchange Rate Mechanism II andfulfillment of the exchange rate stability convergence criterion. The resultssuggest decline of volatility and indicate that the Slovak koruna enteredinto the mechanism at optimal time. On the other hand, the admissiblefluctuation band seems to be still too narrow for the remaining newmembers states’ currencies analyzed as well as the Romanian leu, thusthey should remain out of ERM II for some time.Key words: exchange rates, volatility, ERM II, new EU member states, RomaniaThe enlargement of the European Union (EU) in May 2004 and the prospectiveenlargement in 2007 establish a gradual further spreading of the euro to all newmember states (NMS). However, according to the Maastricht Treaty, the euroimplementation is conditioned on the fulfillment of several convergent criteria. One ofthem is focused on exchange rate stability (ERSC) and goes hand in hand withcompulsory participation in the European Exchange Rate Mechanism II (ERM II) for atleast two years prior to the assessment of the ERSC fulfillment. Moreover, nodownward realignment of central parity of the national currency vis-à-vis euro(devaluation) is possible within the two-year evaluation period. Additionally,fulfillment of the ERSC requires the exchange rate to have been maintained within afluctuation margin around the central parity “without severe tensions”. Although thestandard fluctuation band of ERM II is ± 15 %, according to the European Central Bank(ECB) and other European authorities, maintaining the exchange rate within the narrowmargin of ± 2.25 % (ERSC band) will be demanded for successful fulfillment of theERSC (CNB, 2003, p. 3). If the exchange rate breaks through the fluctuation limit, adistinction is to be made between a breach of the upper margin and a breach of thelower margin. Therefore, even an excessive appreciation of national currency isimplicitly more admissible than depreciation.The aim of this paper is to analyze the exchange rate volatility and assess theability of currencies to fluctuate within the ERSC band. Consequently, using the resultsobtained, we can determine whether Slovakia, which currently participates in ERM II,has chosen the optimal time of entry or not (from an exchange rate volatility and1 Preparation of the paper was supported by the Czech Science Foundation within the projectGAČR 402/05/2758 “Integration of the financial sector of the new EU member countries intothe EMU”20

Revista Tinerilor Economiştiwhere r i is the annualized daily return, r represents the average of annualized dailyreturns, V t is the standard deviation denoting exchange rate volatility and m is the orderof the moving average (number of r i included in the calculation).Second, we also used another time-varying measure of volatility constructed bythe moving average standard deviation of the changes in the logarithmic exchange rate:m∑( ert−i−1− ert−i−2)2i=1Vt= (3),mwhere er is the log of the exchange rate and other variables are defined as before. Aswith the previous case, we applied four orders of the moving average (30, 180, 360, and720 days).Finally, we applied as a measure of the exchange rate volatility the high-lowvariation (extreme-value variance) which is defined by the following formula:σ hl = max (r i ) - min (r i ) (4),where σ hl is the high-low variation, max (r i ) and min (r i ) represent the maximum andminimum daily return in the respective period of time preceding the day of observation.The high-low variation is less sensitive to outliers than the standard variation.Empirical ResultsIn the empirical analysis, we estimated volatility of exchange rates of NMScurrencies against the euro. For this, we used exchange rates in direct quotation(number of NMS currency units for one unit of euro) and applied three alternativemeasures discussed above and defined by formulas (1) – (4). Even though theassumptions of the volatility measures are different from each other, the comparison ofthe three alternative methods reveals very strong correlations indicating that all versionsadequately measure exchange rate volatility. The smallest correlation coefficientobtained (0.869) is between the moving average standard deviation of the changes inthe logarithmic exchange rate and the high-low variation in Poland. The coefficients’values indicate almost perfect positive associations for all currencies and methods. Suchresults allow us to use only moving average standard deviations of the annualized dailyreturns of the nominal bilateral exchange rates for discussion on exchange ratevolatility. See Figures 1 – 5 for graphs of the exchange rate volatility measures.We calculated four moving average standard deviations covering different timeintervals. We used one-month and six-month measures to estimate short-term and midtermvolatility and one-year and two-year indicators to analyze long-term volatility.One can point out that the exchange rate volatility development reflected the exchangerate regime applied in the countries as well as shifts in the exchange rate policy. Sinceall countries analyzed applied a more flexible regime, the volatility developmentpatterns are very similar. All currencies experience a gradual decline of all fourvolatility measures and the differences among them almost disappear in the last threeyears. Moreover, there is one more common feature. At the end of 2005, volatility of allexchange rates analyzed reached or was close to the minimum level on record.22

Secţiunea Finanţe - Contabilitate54.543.532.521.510.5013.12.9613.4.9713.8.9713.12.9713.4.9813.8.9813.12.9813.4.9913.8.9913.12.9913.4.0013.8.0013.12.0013.4.0113.8.0113.12.0113.4.0213.8.0213.12.0213.4.0313.8.0313.12.0313.4.0413.8.0413.12.0413.4.0513.8.0513.12.05volatility 1m volatility 6m volatility 12m volatility 24mFigure no. 1 Volatility of the exchange rate CZK/EUR5.554.543.532.521.510.513.12.9613.6.9713.12.9713.6.9813.12.9813.6.9913.12.9913.6.0013.12.0013.6.0113.12.0113.6.0213.12.0213.6.0313.12.0313.6.0413.12.0413.6.0513.12.05volatility 1m volatility 6m volatility 12m volatility 24mFigure no. 2 Volatility of the exchange rate HUF/EUR6.55.54.53.52.51.50.513.12.9613.6.9713.12.9713.6.9813.12.9813.6.9913.12.9913.6.0013.12.0013.6.0113.12.0113.6.0213.12.0213.6.0313.12.0313.6.0413.12.0413.6.0513.12.05volatility 1m volatility 6m volatility 12m volatility 24mFigure no. 3 Volatility of the exchange rate PLN/EUR23

Revista Tinerilor Economişti654321013.12.9613.6.9713.12.9713.6.9813.12.9813.6.9913.12.9913.6.0013.12.0013.6.0113.12.0113.6.0213.12.0213.6.0313.12.0313.6.0413.12.0413.6.0513.12.05volatility 1m volatility 6m volatility 12m volatility 24mFigure no. 4 Volatility of the exchange rate SKK/EUR12108642013.12.9613.6.9713.12.9713.6.9813.12.9813.6.9913.12.9913.6.0013.12.0013.6.0113.12.0113.6.0213.12.0213.6.0313.12.0313.6.0413.12.0413.6.0513.12.05volatility 1m volatility 6m volatility 12m volatility 24mFigure no. 5 Volatility of the exchange rate RON/EUR343332313029282.1.20042.2.20042.3.20042.4.20042.5.20042.6.20042.7.20042.8.20042.9.20042.10.20042.11.20042.12.20042.1.20052.2.20052.3.20052.4.20052.5.20052.6.20052.7.20052.8.20052.9.20052.10.20052.11.20052.12.2005CZK/EUR 10-day MA 30-day MAFigure no. 6 Simulation of the CZK participation in ERM II24

Secţiunea Finanţe - Contabilitate2752702652602552502452402352.1.20042.2.20042.3.20042.4.20042.5.20042.6.20042.7.20042.8.20042.9.20042.10.20042.11.20042.12.20042.1.20052.2.20052.3.20052.4.20052.5.20052.6.20052.7.20052.8.20052.9.20052.10.20052.11.20052.12.2005HUF/EUR 10-day MA 30-day MAFigure no. 7 Simulation of the HUF participation in ERM II54.84.64.44.243.82.1.042.2.042.3.042.4.042.5.042.6.042.7.042.8.042.9.042.10.042.11.042.12.042.1.052.2.052.3.052.4.052.5.052.6.052.7.052.8.052.9.052.10.052.11.052.12.05PLN/EUR 10-day MA 30-day MAFigure no. 8 Simulation of the PLN participation in ERM II4241403938372.1.042.2.042.3.042.4.042.5.042.6.042.7.042.8.042.9.042.10.042.11.042.12.042.1.052.2.052.3.052.4.052.5.052.6.052.7.052.8.052.9.052.10.052.11.052.12.05SKK/EUR 10-day MA 30-day MAFigure no. 9 Simulation of the SKK participation in ERM II25

Revista Tinerilor Economişti4.34.24.143.93.83.73.63.53.42.1.042.2.042.3.042.4.042.5.042.6.042.7.042.8.042.9.042.10.042.11.042.12.042.1.052.2.052.3.052.4.052.5.052.6.052.7.052.8.052.9.052.10.052.11.052.12.05RON/EUR 10-day MA 30-day MAFigure no. 10 Simulation of the RON participation in ERM IIUsing the volatility figures, we can also assess the time when any NMS entersinto ERM II. According to the results obtained we can conclude that Slovakia wassuccessful in its timing of ERM II entry, because the Slovak koruna entered into themechanism in a period of very low and stable exchange rate volatility. In other words,Slovakia made this monetary integration step in a time when its exchange rate volatilitywas the lowest among all countries analyzed. This conclusion is important becauseSlovakia was the first NMS with floating exchange rate regime which startedparticipation in ERM II. Thus, its decision to enter into ERM II was often referred to asvery ambitious and maybe untimely. 3To put stress on the exchange rate volatility within the ERM II framework, anapproach similar to the ECB methodology was applied. 4 This approach is based on thesimulation of participation in ERM II with the average exchange rate from the firstmonth observed as a substitute of the central parity. In this paper we used data from thelast two years, which indicates that the January 2004 average exchange rate served as abenchmark. 5 Within this framework we identified the minimum and maximumexchange rates for each currency pair, derived upward and downward deviationsrespectively, and calculated the standard error. The same indicators were also estimatedfor the 10-day moving average. The 10-day moving average can enervate effects of anysporadic and short-lasting excessive deviation of the exchange rate. Thus, it provides amore polished picture about exchange rate volatility and more serious database forassessment of the ERSC fulfillment. The results are summarized in Table 1. Thegraphical illustration showing besides sport exchange rate and 10-day moving averagealso 30-day moving average is provided in Figures 6 – 10. The horizontal lines depictthe ERSC band with the January 2004 average exchange rate as a central parity.3 The decision of the Slovak government and central bank to adopt ERM II in November 2005was considered as surprising because the previous statements of national authorities indicatedthe entry to ERM II in the middle of 2006.4 For practical application of the methodology mentioned see ECB (2004) as an example of aseries of regular convergence reports published by ECB. The similar approach was also appliedin Čech et al. (2005).5 This methodology is only illustrative and does not reflect any judgment as to the appropriatelevel of the central exchange rate.26

27Secţiunea Finanţe - ContabilitateTable no. 1 Volatility of exchange rates (01/01/2004 – 31/12/2005)ExchangeFluctuation Standard Min 10- Max 10- FluctuationMin Maxrateband (%) error day MA day MA band (%)CZK/EUR 28.864 33.360 (11.9; -1.8) 1.2164 28.958 33.240 (11.6; -1.4)HUF/EUR 241.41 269.30 (8.6; -1.9) 5.2404 242.02 266.16 (8.4; -0.8)PLN/EUR 3.8248 4.9000 (18.9; -3.9) 0.3085 3.8434 4.8786 (18.5; -3.4)SKK/EUR 37.571 41.184 (7.8; -1.1) 0.8578 37.736 40.829 (7.4; -0.2)SKK/EUR(ERM II)37.715 38.189 (1.9; 0.7) 0.1129 37.872 38.603 (1.5; 0.4)RON/EUR 3.4196 4.2026 (16.8; -2.2) 0.2237 3.4554 4.1548 (16.0; -1.1)Since Slovakia entered into ERM II during the period January 2004 –December 2005 we examined two scenarios for the Slovak koruna. Besides the twoyearsimulation with the January 2004 average exchange rate, we also calculateddescriptive statistics of the authentic participation in ERM II. Logically, the time spanof the second scenario is shorter than two years (only one month). Comparing theresults of both scenarios, there is strong evidence of lower exchange rate volatility inERM II characterized by a narrower fluctuation band. Regarding SKK, no exchangerate movement to the depreciation zone occurred from the beginning of ERM IIparticipation, and, thus, the lower margins of their bands are positive.Nevertheless, even the wider band portraying the SKK/EUR two-yearsimulation is not as wide as those of the four remaining currencies. During thesimulation period, the appreciation margin of the ERSC band was exceeded in the caseof exchange rates CZK/EUR, HUF/EUR, PLN/EUR, and RON/EUR. The extent of themargin breach were 9.67, 6.36, 16.65, and 14.58 percentage points respectively abovethe allowed limit 2.25 % from the central rate. No matter which exchange rate orscenario considered one can recognize effect of the moving averages which smoothfluctuations and contracts the fluctuation band. Despite this smoothing the width of thefluctuation bands remains excessive on the appreciation side.ConclusionThis paper assesses exchange rate volatility in four NMS and Romania. Itapplies moving average standard deviations of annualized daily returns and a two-yearsimulation of the ERM II participation on data of nominal bilateral exchange rates ofnational currencies vis-à-vis the euro. This kind of analysis gains importance whenparticipation in ERM II and fulfillment of the ERSC are taken into account.The results obtained suggest that volatility of all exchange rates analyzeddeclined substantially. The volatility data also show that Slovakia which has alreadystarted ERM II participation, entered the mechanism at the optimal time. It wascharacterized by stable exchange rate development and low exchange rate volatility.The exchange rate volatility of the SKK/EUR exchange rate was the smallest among allcountries and there was no sign of intensive SKK depreciation in the future. On thecontrary, an upward realignment of the central parity is possible due to the generalappreciation of the Slovak koruna in the last years.Although the volatility measures of the four remaining exchange rates are notsubstantially higher than in Slovakia, in particular CZK and PLN still seem inclined tofurther appreciation which may be excessive in ERSC terms. As a consequence, CzechRepublic, Poland, and Hungary should not follow Slovakia but stay out of ERM II for

Revista Tinerilor Economiştisome time to come. Romania as a candidate country witnessed a development of theexchange rate volatility very similar to the development in NMS. Thus, one can expectthat Romania could apply experience of current NMS to define its own national strategyto join European Economic and Monetary Union and implement the euro as a legaltender.REFERENCES1. Backé, P. –Thimann, C.2. Bauer, C. –Herz, B.3. Clark, P. –Tamirisa, N. –Wei, S.J.The acceding countries’ strategies towards ERM II and theadoption of the euro: An analytical review [ECBOccasional paper series No. 10]. Frankfurt am Main:European Central Bank, 2004.How Credible Are the Exchange Rate Regimes of the NewEU Countries? Market Evidence from Market Sentiment.Eastern European Economics. 43, 2005, no. 3, pp. 55 - 77.Exchange Rate Volatility and Trade Flows – Some NewEvidence. Washington, D.C.: International Monetary Fund,2004.4. CNB ERM II and the Exchange-rate Convergence Criterion.Information Material for the Czech Government. Prague:Czech National Bank, 2003. < http://www.cnb.cz/en/monetary_policy/strategic_documents/download/erm_ii_vlada_15_07_03_en.pdf >5. Čech, Z. –Horváth, R. –Komárek, L.6. De Vitta, G. –Abbott, A.Kurzová konvergence a vstup do eurozóny III: Vybranéproblémy nových členských zemí EU. Finance a úvěr –Czech Journal of Economics and Finance. 55, 2005, no. 9-10, pp. 483 - 505.The impact of exchange rate volatility on UK exports to EUcountries. Scottish Journal of Political Economy. 51, 2004,no. 1, pp. 62 - 81.7. Dell Ariccia, Exchange Rate Fluctuations and Trade Flows: EvidenceG.from the European Union. [IMF Working PaperWP/98/107]. Washington D.C.: International MonetaryFund, 1998. < http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp98107.pdf >8. ECB Convergence report 2004. Frankfurt am Main: European9. Hviding, K. –Nowak, M. –Ricci, L.A.Central Bank, 2004.Can Higher Reserves Help Reduce Exchange RateVolatility? [IMF Working Paper WP/04/189]. WashingtonD.C.: International Monetary Fund, 2004. < http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/wp04189.pdf >10. Nerlich, C. Exchange rate strategies of EU accession countries: Doesexchange rate policy matter? [Paper presented at theKOBE Research Seminar on “Regional, economic,financial and monetary cooperation: the European andAsian experience”, Frankfurt, 15-16 April 2002] Frankfurtam Main 2002. < www.mof.go.jp/jouhou/kokkin/tyousa/tyou046.pdf>28

Secţiunea Finanţe - Contabilitate11. Stavárek, D. ERM II: Potential Source of Instability in the New EUmemberCountries. In Economic Policy Perspectives ofEstonia in the European Union. Berlin: BerlinerWisseneschafts-Verlag, 2004, pp. 167 - 175.12. Vergil, H. Exchange Rate Volatility in Turkey and Its Effects on TradeFlows. Journal of Economic and Social Research. 4, 2002,no. 1, pp. 83 - 99.29

Revista Tinerilor EconomiştiINFORMAŢIA CONTABILĂ – INSTRUMENT DE PUTERE ÎN EPOCA GLOBALIZĂRIIAsist. univ. drd. Megan OvidiuUniversitatea de Vest TimişoaraFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Les transactions effectuées dans le marché globale de capital(qui a le principal component le marché boursier) et les investissementsétrangers directs nécessitent une information préalable pour lesinvestiteurs qui ont des fonds pour être placés. Dans ces conditions lesinformations comptables deviennent un instrument important pour déciderd’investir ou de désinvestir au niveau international. C’est pourquoi jeconsidère que la comptabilité est un instrument de force dans l’époque dela globalisation. Il y a des situations où les entreprises peuvent dénaturerl’information comptable et la solution pour éviter cet inconvénient estl’audit des situations financiaires. Cependant, il y a des exceptions oùl’audit ne peut pas empêcher la désinformation et cela a causé la chute dequelques grandes compagnies mondiales: Enron , Wordcom, VivendiUniversal.Key words: globalization, accounting information, decision, auditGlobalizarea a devenit un fenomen studiat de economişti şi sociologi dinîntreaga lume, fiind dictonul principal al specialiştilor în management, lozincajurnaliştilor şi politicienilor din întreaga lume.Globalizarea desemnează o gamă largă de schimbări şi interdependenţeeconomice, ideologice, tehnologice şi culturale.Schimbările economice se referă în principal la internaţionalizarea producţiei,creşterea rapidă a mobilităţii capitalului, dezvoltarea corporaţiilor transnaţionale,precum şi adâncirea şi intensificarea interdependenţelor economice la nivel mondial.Manifestările economice ale globalizării includ reorganizarea spaţială aproducţiei, dezvoltarea pieţelor financiare, distribuirea de bunuri de consum fungibile îndiverse ţări şi mişcări masive de populaţie.În concepţia anglo – saxonă, globalizarea reflectă tendinţa întreprinderilor de a-şi stabili unităţi de producţie în întreaga lume, adică oriunde piaţa este suficient de marepentru a permite economii de scară. Aceasta conduce la creşterea numărului şi amărimii întreprinderilor multinaţionale. Trăsătura de bază a globalizării rezidă în faptulcă bunurile, serviciile, capitalul, munca, ideile sunt transferate pe plan internaţional prinintermediul întreprinderilor.În concepţia continentală, globalizarea reprezintă un proces recent care constăîn realizarea unei pieţe de dimensiuni mondiale, în condiţiile nivelării trebuinţelorconsumatorilor, standardizării produselor şi dezvoltării fără precedent a comunicaţiilorşi mass mediei. Firmele interesate de fenomenul globalizării sunt caracterizate printr-ostructură elastică, dinamică şi un conţinut tehnologic înalt. Concurenţa acerbă de pepiaţă le pune în situaţia reexaminării frecvente a planurilor lor strategice pentru a nu segăsi în situaţia de a fi excluse de pe piaţă. Fără îndoială globalizarea nu se referă numaila activitatea firmelor şi la fluxurile lor comerciale. Ea include şi globalizareafinanciară, care a provocat schimbări semnificative în structura economiei mondiale.30

Secţiunea Finanţe - ContabilitateÎn opinia noastră, globalizarea este un fenomen deosebit de complex deoareceafectează în proporţii diferite, multiplele domenii ce definesc în mod curent viaţa:economic, politic, social, militar, tehnologic, ecologic, interpersonal, cultural etc.Directorul general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului caracterizândglobalizarea cu câţiva ani în urmă în faţa unui grup de oameni de afaceri germanisusţinea: „adesea ne trezim în sunetul unui radio deşteptător fabricat în Singapore. Dupăce bem o cafea columbiană şi în timp ce urmărim un canal de ştiri american, neîmbrăcăm într-un costum italian fabricat din lână australiană. Ne urcăm apoi într-unautomobil german fabricat în Cehia pentru a merge să lucrăm într-o companiemultinaţională cu sediul central la Londra, proiectat de către un arhitect finlandez.Prânzul se poate servi apoi la un restaurant mexican administrat de un marocan şcolit înFranţa. Asta însemnă globalizarea!”Astfel, restaurantele tip fast-food, lanţurile hoteliere, magazinele gensupermarket care comercializează o gamă foarte diversă de produse, în mare partenelocale, producţia agricolă de mazăre a statului Zimbabwe destinată exclusivexportului în toată Europa pot fi considerate doar câteva dintre exemplele relevante aleefectului de globalizare.În ceea ce priveşte comensurarea fenomenului globalizator, trebuie spus că lanivel mondial există o problemă politică serioasă ridicată de lipsa posibilităţilor de acontabiliza forţele globale şi a spune dacă o ţară este „mai globalizată” decât alta. Princondensarea timpului, spaţiului, relaţiilor sociale, globalizarea economică depăşeştegraniţele teritoriale şi nu poate fi contabilizată de către oficialii politici aleşi. Cu toateacestea, în ultimii ani, câteva grupuri de cercetători au încercat să măsoare globalizarea.Cel mai cunoscut indice care măsoară globalizarea este cel elaborat de revistaForeign Policy şi AT Kearney (ATK/FP) şi a fost rezultatul unor cercetări laborioasecare s-au finalizat în anul 2002.Indicele cuantifică integrarea economică prin combinarea datelor referitoare lacomerţ, investiţii străine directe, fluxuri de capital şi sumele plătite sau încasateprovenind în principal din compensaţii aferente angajaţilor nerezidenţi şi venituricâştigate sau plătite pe active deţinute peste hotare.Potrivit acestui indice pe primele locuri în top 10 al ţărilor celor mai globalizatese află pentru anul 2005: Singapore, Irlanda, Elveţia, Statele Unite ale Americii,Olanda, Canada, Danemarca, Suedia , Austria, Finlanda. În ceea ce priveşte România(locul 35), ţara noastră se află în ascensiune în ultimii 3 ani. Această ascensiune sedatorează, aşa cum se poate observa în tabelele de mai jos, în special creşteriiperformanţelor economice şi implicării active în misiuni de pace la nivel internaţional şipe plan politic.31

Revista Tinerilor EconomiştiTabelul nr. 1ROMÂNIA – Locul 35 – 2005Economic Personal Politic Tehnologie25 37 27 36ComerţinternaţionalCălătoriiinternaţionale şiturismMembră înorganizaţiiinternaţionaleUtilizatori deInternet22 29 29 32Investiţii străinedirecteTrafic telefonicinternaţionalParticipări înmisiuni aleConsiliului deSecuritate ONUHosteri deInternet26 36 49 42Investiţii deportofoliuSume plătite sauîncasateTratateinternaţionaleServere desecuritate52 53 1 44Transferuriinternaţionale prinplăţi sau încasări18În ceea ce priveşte formele de manifestare ale globalizării, anumite domenii,cum ar fi piaţa financiară, de exemplu, sunt mult mai uşor supuse globalizării decâtaltele. În fond, mişcarea unor simboluri - de tip bani - prin mijloace electronice estemult mai simplă decât circulaţia unei cantităţi de produse.În accepţiunea majorităţii specialiştilor în domeniu, piaţa financiară are patrumari componente: piaţa de capital, piaţa monetară, piaţa asigurărilor şi piaţa ipotecară.Într-o economie de piaţă funcţională şi competitivă, rolul pieţei de capital este de primrang. Buna funcţionare a pieţei de capital este deosebit de importantă în economiile îndezvoltare pentru a putea realiza un transfer eficient de resurse băneşti de la cei ceeconomisesc către cei care au nevoie de capital şi care reuşesc să-i ofere o valorificaresuperioară.Piaţa de capital poate influenţa semnificativ calitatea deciziilor de investiţii.Colectarea capitalurilor temporar disponibile în economie, realocarea celor insuficientsau ineficient valorificate la un moment dat şi chiar favorizarea unor restructurărisectoriale sunt de natură să contureze locul ocupat în prezent de piaţa de capital îneconomia multor ţări, nu numai dintre cele mai dezvoltate.În literatura de specialitate, piaţa bursieră este o altă formulă prin care estereprezentată piaţa de capital. Piaţa bursieră nu este omogenă şi în prezent nu mai estesinonimă cu bursa de valori. Bursa de valori, ca piaţă, reprezintă o componentă a pieţeibursiere, dar nu este unicul segment al pieţei secundare de capital, ci doar cel maiimportant.Globalizarea desemnează în aceste condiţii şi o integrare fără precedent apieţelor de capital din întreaga lume, într-o piaţă de capital internaţională.Internaţionalizarea pieţelor de capital trebuie privită în contextul evoluţiilor care au loc32

Secţiunea Finanţe - Contabilitateîn economia mondială, în conexiune cu procesele şi fenomenele economice, cucreşterea interdependenţelor dintre economiile naţionale, ţinând cont de cooperarea înproducţie dintre firme situate în ţări diferite şi de amplificarea comerţului internaţional.Globalizarea financiară se caracterizează prin apariţia unor pieţe de capitalurifără frontiere, funcţionând la scara întregii planete datorită circulaţiei instantanee ainformaţiilor, datorită eliminării controlului schimburilor şi datorită omogenizăriiinstrumentelor financiare oferite deţinătorilor de economii. În aceste condiţiiîntreprinderile multinaţionale, transnaţionale, transregionale sau interregionaleindustriale şi financiare pot lua cu împrumut sau plasa bani fără limitări unde doresc şicând vor, utilizând toate instrumentele financiare existente.Informaţii consistente cu privire la evoluţia pieţelor internaţionale de capital aufost furnizate abia din deceniul 8, când s-a produs adevărata expansiune a acestora.Astfel de la nivelurile neglijabile din anii ’60 fluxurile de capital privat au ajuns înzilele noastre la niveluri impresionante, peste 1000 de miliarde de dolari în ceea cepriveşte valoarea totală a emisiunilor de obligaţiuni internaţionale, depăşind atâtcreşterea producţiei mondiale cât şi pe cea a comerţului mondial.Extrapolând tendinţa de pe celelalte pieţe (de bunuri şi servicii) piaţa de capitalmanifestă o puternică tendinţă de globalizare care se manifestă prin dereglementareapieţelor de capital, modernizarea lor, instituţionalizarea tranzacţiilor şi motivaţiaîntreprinderilor de a fi cotate pe marile pieţe de capital ale lumii.Restrângerea sau chiar eliminarea restricţiilor valutare de pe cele maiimportante pieţe ale lumii şi reducerea costului tranzacţiilor au adus după sine odezvoltare fără precedent a fluxurilor de capital.Aşa cum se poate observa din rapoartele anuale ale IOSCO, în perioada 1995-2004 creşterea capitalizării bursiere aproape s-a dublat în ţări precum Suedia, Elveţia, şiStatele Unite ale Americii sau au depăşit acest nivel în China, Hong Kong, Franţa,Germania, Italia, Olanda, Spania sau Canada.De asemenea, în termeni procentuali, capitalizarea bursieră ca pondere dinprodusul intern brut (PIB) a crescut în perioada 1995-2004 în aproape toate ţările lumii.Aceste valori aproape s-au dublat în Australia, Belgia sau Elveţia şi s-au triplat înChina, Franţa, Italia, Olanda sau Spania.În ultimele decenii, pe lângă creşterea remarcabilă a importanţei pieţelorconsacrate de capital şi-au făcut apariţia şi s-au dezvoltat noi pieţe de capital în ţări fărătradiţie în acest domeniu, fapt ce a determinat în mod direct globalizarea fluxurilorfinanciare.Toate aceste informaţii statistice nu fac decât să confirme creştereasemnificativă a importanţei pieţelor de capital în cadrul economiei mondiale peparcursul perioadei analizate.Globalizarea pieţelor de capital oferă multiple oportunităţi întreprinderilormultinaţionale, care au astfel posibilitatea de a-şi valorifica la maxim avantajelesinergice.În perioada contemporană existenţa şi dezvoltarea pieţei de capital este deneconceput în absenţa utilizării şi difuzării informaţiilor contabile. Într-unul dineditorialele prestigiosului cotidian britanic „The Economist” se sublinia faptul că piaţainternaţională de capital, ca principal utilizator al informaţiilor contabile, are un roldeosebit de important în ameliorarea practicilor de elaborare şi comunicare ainformaţiilor contabile la nivel global.33

Revista Tinerilor EconomiştiEste cunoscut faptul că de aproape cinci secole contabilitatea a jucat un rolactiv în economie, contribuind la progresul social-economic mondial. Capacitatea sa dea pătrunde în esenţa fenomenelor şi proceselor economice trecute, observarea atentă aevoluţiei prezente, precum şi anticiparea evoluţiei viitoare a acestora, conferăcontabilităţii statutul de judecător drept al trecutului, ghid necesar al prezentului şiconsilier indispensabil al viitorului, în activitatea fiecărei întreprinderi .Globalizarea pieţelor de capital a dus la necesitatea, din ce în ce mai pregnantă,a informării unitare, a înţelegerii şi comparării informaţiilor financiar-contabile adiferitelor corporaţii.În aceste condiţii se poate evidenţia creşterea aportului contabilităţii în cadrulpieţelor internaţionale de capital, îndeosebi în ceea ce priveşte informareaparticipanţilor pe bursă în vederea elaborării procesului decizional de a investi saudezinvesti în sau dintr-un plasament.Faptul că o întreprindere este cotată pe bursa de valori are o profundă influenţăasupra contabilităţii sale şi a modului de raportare financiară. Companiile listate pebursă au în general sute sau mii de acţionari. Setul de raportări financiare anuale devineîn aceste condiţii principalul mijloc de comunicare între întreprindere şi acţionarii ei.Astfel întreprinderile vor prezenta bilanţul şi contul de profit şi pierdere într-unasemenea mod astfel încât să fie cât mai uşor de înţeles de către acţionari, încompletarea cărora vor veni cu informaţii suplimentare raportate în situaţia fluxurilor detrezorerie, situaţia modificării capitalurilor proprii sau în notele explicative, care aumenirea de a-l ajuta pe utilizator să înţeleagă cât mai bine rezultatele şi performanţeleîntreprinderii.Informaţia financiar-contabilă reprezintă, fără îndoială, una din principalelesurse informaţionale ale oricărui proces decizional. De la raportări privind producţiaobţinută sau stocurile deţinute şi până la întocmirea conturilor anuale, motivaţia esteaceeaşi: sprijinirea diverselor categorii de utilizatori în alegerea soluţiilor optime.După obţinerea informaţiei contabile aceasta trebuie furnizată celor interesaţi şiinterpretată în scopul luării deciziilor. Datorită marii diversităţi de informaţii solicitatede către utilizatori sau furnizate de către entităţile patrimoniale, sunt delimitate strictcâteva caracteristici calitative ale situaţiilor financiare. Acestea vizează inteligibilitatea,relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea informaţiilor prezentate.Subiectivismul care intervine în evaluarea patrimoniului, determinat de intereseaparţinând unui grup de utilizatori „privilegiaţi” ai informaţiei contabile, imposibilitateacuantificării tuturor aspectelor ce influenţează o entitate (este vorba de aspectereferitoare la concurenţă, pregătirea personalului propriu sau impactul calităţiimanagementului asupra performanţelor obţinute), sunt tot atâtea „piedici” în drumulcătre o informaţie contabilă care să furnizeze o imagine fidelă asupra activităţii şiperformanţelor întreprinderiilor. Raportarea realizată pe baza costurilor în detrimentulvalorii juste, regăsită încă în practica multor companii, seamănă mai degrabă a ilustrarea „trecutului” în detrimentul previzionării.Şi totuşi, dincolo de aspecte mai puţin favorabile ei, informaţia contabilă,rezultat al unui sistem de principii şi reguli relativ omogene, rămâne „asul” din mânecadiferitelor grupuri de utilizatori ai săi, cu un grad ridicat de credibilitate în raport cucelelalte surse informaţionale.Iată de ce se consideră informaţia contabilă ca fiind un instrument de putere înepoca globalizării (care poate avea efecte pozitive prin crearea de noi locuri de muncăşi dezvoltarea sectorului industrial în ţările în care se fac investiţii sau poate avea efecte34

Secţiunea Finanţe - Contabilitatenegative, în cazul utilizării unor informaţii contabile denaturate – de exemplufalimentul unor companii mari precum Enron, Worldcom care au zguduit industriaamericană şi au afectat atât bursa cât şi un număr mare de angajaţi).Sunt multe situaţiile în care întreprinderile pot denatura informaţia contabilă şiprin aceasta ele induc în eroare potenţialii investitori (exemplu: evitarea recunoaşteriicheltuielilor cu scopul de a creşte profitul, recunoşterea imediată a unor cheltuielineaferente exerciţiului curent cu scopul de a diminua profitul şi prin aceasta impozitulpe profit ).Astfel, în condiţiile în care informaţia contabilă permite redistribuirea bogăţiei,unele societăţi încearcă să îşi cosmetizeze situaţiile financiare prin utilizarea unortehnici de contabilitate creativă.În accepţiunea lui Naser, contabilitatea creativă reprezintă:- „procesul prin care, dată fiind existenţa unor breşe în reguli, se manipuleazăcifrele contabile şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele practici de măsurare şiinformare ce permit transformarea documentelor de sinteză din ceea ce ele ar trebui săfie în ceea ce managerii doresc.- procesul prin care tranzacţiile sunt structurate de asemenea manieră încât săpermită “producerea” rezultatului contabil dorit.”Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă este unul din aspectele urmărite deauditorul extern, datorită efectelor sale:- Majorarea sau diminuarea cheltuielilor. Normele contabile lasă o anumitămarjă de manevră în cuantificarea cheltuielilor care aparţin unui exerciţiu. De exemplu,pentru anumite active se indică doar numărul maxim de ani în care trebuie amortizate.O durată mai mare sau mai mică de amortizare afectează mărimea rezultatului. În modsimilar, se pot analiza provizioanele şi posibilitatea activării anumitor cheltuieli.- Majorarea sau diminuarea veniturilor. În anumite cazuri, se poate grăbi sauîncetini recunoaşterea veniturilor prin aplicarea principiului prudenţei sau a principiuluiconectării cheltuielilor la venituri.- Majorarea sau diminuarea activelor. Existenţa unei flexibilităţi, în ceea cepriveşte calculul amortizării şi provizioanelor, creează posibilitatea majorării saudiminuării valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot evalua prin diferitemetode şi, ca urmare, valoarea lor poate fi diferită, cu efecte asupra contului de profit şipierdere.- Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor. Modificarea veniturilor şicheltuielilor afectează mărimea rezultatului, şi în consecinţă, mărimea rezervelor. Semodifică, astfel, valoarea fondurilor proprietarilor şi toate ratele calculate pe bazaacestora.- Majorarea sau diminuarea datoriilor. În unele ţări, normele contabile lasăposibilitatea regularizării anumitor datorii, precum cele legate de pensionare, pe uninterval de timp. Ca urmare, o întreprindere interesată în majorarea rezultatului vaproceda la repartizarea datoriei pe o perioadă maxim permisă.- Reclasificarea activelor şi datoriilor. Uneori, pot exista dubii în ceea cepriveşte încadrarea unui element într-o categorie sau alta. Este, de exemplu, cazultitlurilor, care în funcţie de intenţia întreprinderii, trebuie înscrise în activele curente sauactivele necurente.- Manipularea informaţiilor prezentate în anexă. Lipsa unor informaţii relevantepoate afecta deciziile utilizatorilor externi.35

Revista Tinerilor Economişti- Prezentarea informaţiilor. Criteriile utilizate în prezentarea informaţiilorcontabile pot reprezenta o portiţă pentru manifestarea creativităţii.Analiza elementelor prezentate relevă faptul că, adesea societăţile profită debreşele existente în norme şi de flexibilitatea acestora în vederea distorsionăriiinformaţiilor publicate. Deşi există o diferenţă clară între contabilitatea creativă şiîncălcarea deliberată a legii, ambele fenomene apar în condiţii de dificultate financiară aîntreprinderilor şi au la bază intenţia de a înşela. În consecinţă, chiar dacă utilizareacontabilităţii creative nu este ilegală, ea indică faptul că managerii, aflaţi sub presiunefinanciară, caută soluţii fără a-şi mai pune problema respectării unor standarde etice.Aceste tehnici de contabilitate creativă se „găsesc” a fi utilizate de maricompanii. Prin ascunderea pierderilor, managerii unor companii falimentare şi-auasigurat venituri uriaşe. Anul 2002 poate fi numit anul falimentelor pentru economiaamericană.Compania americană WorldCom este protagonista celui mai mare faliment dinistoria sectorului corporatist american. Valoarea totală a fraudei realizate de operatorulde telecomunicaţii se ridică la peste 9 mld. USD. Tertipurile contabile au constat înînregistrarea, în anul 1999, a unor cheltuieli de 3,85 mld. USD drept investiţii pe termenlung. Ulterior, conducerea companiei a recunoscut că alte 3,3 mld. USD reprezintăprofitul operaţional înainte de cheltuielile de amortizare, acoperind activitateacompaniei din 1999 şi până în primul trimestru din 2002. Directorii grupului detelecomunicaţii au fost acuzaţi că au realizat venituri de 104 mil. USD sub formă desalarii, bonusuri şi din vânzarea de acţiuni în perioada în care compania publicăprofituri umflate cu miliarde de dolari.Nici Europa n-a scăpat de scandalurile financiare în care sunt implicate maricompanii. Grupul Vivendi Universal este anchetat în Franţa şi în Statele Unite aleAmericii pentru raportarea de informaţii false instituţiilor bursiere şi propriiloracţionari, referitor la rezultatele sale financiare. Ancheta a fost demarată în urma uneiplângeri depuse de asociaţia micilor acţionari, în care acuză Vivendi Universal dedifuzarea de informaţii false şi modificarea datelor din bilanţul anual. Judecătorii potsă-şi extindă investigaţiile şi la activitatea pe anul 2001 a Vivendi Environment.Justiţia americană se interesează, de asemenea, de veridicitatea informaţiilorfinanciare comunicate de Vivendi, în perioada când preşedintele companiei era Jean-Marie Messier. Acuzaţiile aduse companiei franceze privesc publicarea de bilanţurifalse pentru anii 2000 si 2001. În luna septembrie, Vivendi Universal a comunicat că nua umblat la cifrele din bilanţ, raportul financiar fiind auditat dePricewaterhouseCoopers, care a confirmat corectitudinea lui. Faptul că grupul seconfruntă cu probleme financiare era bănuit încă la sfârşitul anului 2003. Era perioadade achiziţii masive - 10,8 de miliarde de dolari plătiţi pe reţeaua americană USANetworks şi investiţia de 1,5 miliarde de dolari în reţeaua de televiziune prin satelitEchoStar. Pentru finanţarea achiziţiilor s-a apelat la credite, rambursarea acestorapunând în mare dificultate compania franceză.Dezvăluirea fraudelor a aruncat o umbră de suspiciune atât asupra celor careelaborează informaţiile contabile şi care ar trebui sa aibă o conduita ireproşabilă dinacest punct de vedere, dar şi asupra auditorilor care n-au scăpat de scandalurilefinanciare. Cel mai elocvent exemplu îl reprezintă compania internaţională de auditArthur Andersen, unul dintre primele 5 cabinete de audit din lume, care a dispărut de pepiaţă după implicarea sa în distrugerea unor evidenţe contabile ale Enron.36

Secţiunea Finanţe - ContabilitateIată de ce considerăm că pentru a asigura un caracter consistent informaţiilorcontabile astfel încât ele să producă efecte pozitive în urma utilizării în luareadeciziilor, trebuie ca acestea să fie elaborate şi publicate după un set de norme contabilegeneral acceptate la nivel internaţional şi să fie auditate prin aplicarea unor proceduriperformante de audit.Absenţa unor norme contabile general acceptate la nivel internaţional arreprezenta o piedică în calea investiţiilor, mai ales pe pieţele financiare, deoareceinvestitorii străini nu sunt siguri de diferitele modelele contabile naţionale folosite,manifestând suspiciuni în ceea ce le priveşte. De asemenea, utilizarea acestor norme aruşura foarte mult eforturile depuse de economiştii contabili ai companiilormultinaţionale de a elabora şi consolida situaţiile financiare ale filialelor din întreagalume.Din punctul de vedere al resurselor umane o armonizare în domeniulcontabilităţii ar uşura transferul de personal inclusiv din departamentul financiarcontabilîntre diversele filiale ale companiei, contribuind astfel la mobilitatea staffuluişi la o mai bună integrare a filialelor în cadrul grupului.Contabilitatea românească a resimţit şi ea de fiecare dată undele schimbărilorde pe plan internaţional odată cu deschiderea graniţelor sale. După reformareacontabilităţii româneşti din 1990 care a avut ca şi obiectiv crearea unui sistem contabilpliabil pe o economie în tranziţie la economia de piaţă, anul 1996 putem spune că aconstituit „suflul” care a împins corabia contabilităţii româneşti în valurile armonizăriicontabile internaţionale, stârnite prin eforturile IASC (Comisiei pentru StandardeInternaţionale de Contabilitate).În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, România a înţeles după 1997necesitatea alinierii la reglementările contabile din spaţiul comunitar şi a făcut eforturisporite pentru a se adapta acestor cerinţe. Programul de dezvoltare a sistemului contabildin România, care este finanţat de Departamentul guvernamental pentru dezvoltareinternaţională al Marii Britanii (DFID), a început să se deruleze în anul 1997.Consultanţii acestui program sunt membrii ai Institutului experţilor contabili din Scoţia(ICAS). Până în anul 1999 s-a lucrat în principal cu personal din Ministerul Finanţelordeoarece, activitatea care s-a desfăşurat a fost legată de legislaţia contabilă. Din anul1999 s-a început să se lucreze şi cu Camera Auditorilor din România.Principale direcţii ale acestui program au fost:- trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă, prin întocmireaunor documente anuale de sinteză care să aibă scop general, nu doar fiscal sau statistic;- încurajarea investiţiilor străine, prin prezentarea unor situaţii financiarecare să satisfacă nevoile de informare ale investitorilor;- aderarea la Uniunea Europeană, prin implementarea directiveloreuropene şi a standardelor contabile internaţionale.BIBLIOGRAFIE1. Corduneanu, C.,Barna, F.2. Cotleţ, D.,Megan, O.,Pelin, A.Pieţe de capital şi operaţiuni bursiere, Ed. Mirton,Timişoara, 2001Situaţiile financiare-între informaţie şi decizie, Ed.Orizonturi Universitare, Timişoara, 20053. Roberts, C., International Financial Accounting (a comparative37

Revista Tinerilor EconomiştiWeetman, P.,Gordon, P.4. www.capital.ro5. www.globalizare.roapproach), Prentice Hall, 200238

Secţiunea Finanţe - ContabilitateNOI TIPURI DE ASIGURĂRI ÎN DOMENIUL RĂSPUNDERII CIVILE – „ASIGURAREA D&O”Lect. univ. dr. Narcis Eduard MITUUniversitatea din CraiovaFacultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorAbstract: In last period, the economic environment from Romania favorsthe apparition of a new category of insurance. In this category can beinclude “directors and officers liability insurance” – “D&O insurance”.Directors and officers liability insurance protects the persons withattributions of a management against the financial loss, mismanagementand other similar situations described in this items.Key words: insurance companies, employment, firm, directors and officers liabilityinsurance, insurable risk, mismanagement.Apropiata integrare a României în Uniunea Europeană, aduce după sine un nouclimat social şi economic care presupune, în domeniul asigurărilor, o mai mareadaptabilitate la necesităţile fiecărui participant la o astfel de piaţă.Aderarea la Uniunea Europeană, înseamnă pentru societăţile comercialeromâneşti, dar şi pentru cadrul legal ce le guvernează, un important proces demodificare şi adaptare la alte standarde. Compatibilizarea şi actualizarea legislaţieiprivind societăţile comerciale şi consolidarea conducerii acestora este o acţiune care, lanivelul Comisiei Europene, începând cu anul 2003, s-a concretizat într-o serie dedirective ce extind direct sau indirect răspunderile personale ale directorilor şi/sauadministratorilor companiilor. Putem avea astfel în vedere:‣ Directiva cu referire la prospectele ce urmează să fie publicate înmomentul punerii la dispoziţia publicului sau a manifestării acceptului detranzacţionare a titlurilor financiare. Prin aceasta se doreşte ca directorii şiadministratorii firmelor să fie pasibili de sancţiuni administrative sau civiledacă prospectele realizate sunt incomplete sau incorecte;‣ Directiva privitoare la tranzacţiile bazate pe informaţii privilegiate (insiderdealing) şi manipularea pieţei, care declară ca fiind ilegale astfel deactivităţi;‣ Directiva privind armonizarea cerinţelor de transparenţă cu privire lainformaţiile despre emitenţii ale căror titluri financiare sunt acceptatepentru tranzacţii pe piaţa reglementată. Se solicită, în acest sens,responsabililor din cadrul departamentelor emitente să ateste că fiecareraport anual sau semestrial prezintă o descriere exactă a situaţiei financiare,a performanţelor, a altor realizări şi riscuri ale companiei, falsificareadatelor dar şi a concluziilor făcând întregul consiliu de conducere pasibil derăspunderi administrative şi civile.Directivele amintite, o seamă de reglementări adoptate în ceea ce priveşteprotecţia mediului, neplata la timp a impozitelor şi taxelor, instabilitatea mediuluilegislativ intern (mai ales cel fiscal) etc., dar şi exemplul numeroaselor scandalurifinanciare provocate în ultima vreme de mari firme (Parmalat, Enron, Royal Ahold etc.– în plan extern, Rompetrol, Rafo etc. – în plan intern), fac ca necesitatea asigurării de39

Revista Tinerilor Economiştirăspundere a directorilor, conducătorilor şi funcţionarilor să fie o problemă din ce în cemai actuală.Asigurarea de răspundere a directorilor, conducătorilor şi funcţionarilor –„directors and officers liability insurance” (D&O) –, protejează persoanele cu atribuţiide conducere contra pierderilor financiare cauzate de litigii împotriva lor, pentru un actculpabil 6 real sau pretins comis în timpul desfăşurării activităţii. Însă şi compania poatefi, de asemenea, protejată de astfel de litigii, prin clauze speciale. Ca atare, aceastăasigurare are două secţiuni: 7Asigurarea de răspundere a directorilor, conducătorilor şi funcţionarilorPoliţa acoperă răspunderea în faţa legii a directorilor şi funcţionarilor împotrivaanumitor daune 8 care le sunt solicitate pentru greşeli comise ce vizează activitateadesfăşurată. Excluderile principale se referă, de obicei, la: necinstea persoanei în cauză;daune pentru care este responsabilă compania; amenzi, penalizări şi daune punitive;răspunderea pentru datorii la asigurările de stat; daune bazate pe faptul că directorii saufuncţionarii au obţinut câştiguri personale.Printre cele mai frecvente categorii de litigii în care pot fi implicaţi directoriisau funcţionarii unei societăţi, putem enumera:- încălcarea drepturilor civile şi/sau a îndatoririlor legale sau statutare;- neglijenţa în serviciu şi managementul greşit (mismanagement);- încălcarea sau terminarea incorectă a contractului de muncă a unuia dintreangajaţi etc.Poliţa poate fi atât nominală cât şi nenominală, asigurarea acoperind astfelactivitatea oricărui fost, prezent sau viitor director sau administrator, numit conformreglementărilor legale sau statutare.De cele mai multe ori se aplică o limită totală de indemnizaţie pentru toatedaunele din anul de asigurare cu includerea costurilor. În practica internaţională,aproximativ 10% din primă este plătită pentru acoperirea acestei părţi a contractului deasigurare, iar partea majoră (90%) acoperă asigurarea de despăgubire a firmei în cauză.Secţiunea de despăgubire a companieiPrin intermediul acestei secţiuni se asigură despăgubirea companiei pentruplăţile pe care alege să le facă şi pe care are dreptul legal de a le face, ca urmare a uneisolicitări de despăgubire pentru o daună produsă de un director sau funcţionar, îndecursul perioadei asigurate.6 Prin act culpabil se înţelege orice eroare săvârşită sau susţinută, neglijenţă, omisiune, declaraţiefalsă, greşită sau care induce în eroare, orice încălcare a îndatoririlor sau orice alt act neglijentcomis în timpul exercitării funcţiei şi în legătură cu capacitatea de directori sau administratori.Actele culpabile conexe, continue sau repetate constituie un singur act culpabil. Prin comitereaunor asemenea acte culpabile, directorii sau administratorii pot cauza prejudicii acţionarilor,concurenţilor, clienţilor, angajaţilor sau chiar autorităţilor guvernamentale (sursa: Risc Consult,www.marsh.com ).7 Bennett, C. – Dicţionar de asigurări, traducere Daniela Moroianu, Editura Trei, Bucureşti,2002, p.79-80.8 Un raport comun al Economist Corporate Network şi Economist Intelligence Unit, arată căîntre anii 2001 şi 2003, primele şapte procese şi soluţionări împotriva directorilor şiadministratorilor companiilor cu sediu în UE au totalizat peste 1 miliard USD.40

Secţiunea Finanţe - ContabilitateDe regulă, acest tip poliţa se încheie de către firme, fiind, pe lângă un garant desecuritate sporită şi o parte a pachetului de beneficii oferite, alături de asigurările deviaţă, pensii şi accidente, pentru atragerea unor manageri experimentaţi.În multe cazuri, în schimbul plăţii unor prime adiţionale, asigurarea tip D&Ooferă şi acoperiri suplimentare, precum: 9- Răspundere faţă de angajaţi pentru practici necuvenite (EmploymentPractices Liability);- Acoperire pentru directorii din afara companiei (Outside DirectorshipCoverage);- Asigurare în caz de răpire, extorcare, privare de libertate şi deturnareamijloacelor de transport (Kidnap & Ransom/ Extortion and DetentionInsurance).Dacă avem în vedere cele menţionate până acum, putem spune cu uşurinţăfaptul că principalele argumente care susţin necesitatea orientării firmelor, dar şi asocietăţilor de asigurare româneşti spre un astfel de produs, sunt:- protecţia bunurilor mobile şi imobile ale persoanelor cu atribuţii deconducere;- protecţia imaginii companiei şi a salariaţilor acesteia;- atragerea şi păstrarea unor directori experimentaţi;- evitarea distragerii atenţiei managementului spre litigii costisitoare.Merită să amintim faptul că asigurarea tip D&O în Europa occidentală a fosttransformată din situaţia de nişă într-o asigurare extrem de căutată în cursul ultimilor 10- 12 ani. Acest fenomen s-a datorat, în mare parte, reformelor legislative în domeniulrăspunderii directorilor şi administratorilor, implementate cu stricteţe începând cu anul1980:- legislaţia UE privind societăţile comerciale, extinsă semnificativ în ultimiiani, include actualmente aspecte precum tranzacţiile bazate pe informaţiiprivilegiate, investiţiile false şi transparenţa dărilor de seamă financiare;- protecţia drepturilor acţionarilor minoritari, în sensul reglementăriicazurilor de divulgare a regulilor şi practicilor de conducere, dar şi aresponsabilităţilor membrilor consiliilor pentru proasta administrare;- directivele din domenii precum mediul, sănătate şi securitate, protecţiaangajaţilor, dar şi a consumatorului.Asigurările pentru răspunderea D&O sunt disponibile şi în majoritatea statelordin Europa Centrală şi de Est (ECE), aproape toate corporaţiile multinaţionale avândconsiliile şi directorii locali asiguraţi colectiv pentru acest gen de răspundere.BIBLIOGRAFIE1 Bennett C. Dicţionar de asigurări, Editura Trei, Bucureşti, 20022Managementul riscului în Uniunea Europeană, Marsh,***nr.5/2004, - www.marsh.com3 *** Risc Consult, nr.2/2001, - www.marsh.com9 Risc Consult, nr. 2/2001, p.3, www.marsh.com41

Revista Tinerilor EconomiştiSTRUCTURA FINANCIARĂ A FIRMELOR INDUSTRIALE ROMÂNEŞTILect. univ. dr. Marcu NicuEc. drd. Siminică DanielaUniversitatea din CraiovaFacultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorAbstract: Pentru finanţarea activităţii o firmă apelează la două categoriide surse financiare: surse proprii şi surse împrumutate. Cele douăcategorii de surse de finanţare identificate se completează reciproc,existând anumite proporţii între acestea care trebuie respectate, deoareceapelarea la credite într-o măsură necontrolată antrenează o serie de riscuripentru întreprindere, punând în pericol întreaga activitate a acesteia.Plecând de la aceste considerente, în cadrul lucrării sunt prezentaterezultatele unui studiu efectuat la nivelul mai multor firme industriale listatela Bursa de Valori Bucureşti pe piaţa Rasdaq, care, în perioada 2002-2004, au apelat la credite bancare pentru finanţarea activităţii.Key words: structură financiară, autonomie financiară, levier financiar, lichiditate,solvabilitateIdentificarea surselor de finanţare a activităţii, precum şi combinarea acestoraîn vederea obţinerii celui mai bun raport rentabilitate-riscuri constituie o provocarepermanentă pentru managerii unei firme. Proporţiile diferite în care o firmă apelează lafinanţări prin capitaluri proprii sau prin capitaluri împrumutate, definesc structurafinanciară a întreprinderii. La nivelul unei firme, structura financiară reflectăcompoziţia capitalurilor, din acest considerent mai fiind cunoscută sub denumirea destructura capitalurilor. În opinia unor autori 10 prin structura financiară a unei societăţicomerciale se înţelege raportul existent între finanţările pe termen scurt şi cele petermen lung, în timp ce alţii 11 consideră că ea reprezintă suma ponderilor de participarea diferitelor resurse de finanţare la constituirea capitalurilor investite în respectivasocietate. Aceasta se identifică, în fapt, cu acea parte a bilanţului care evidenţiazăresursele societăţii comerciale, reprezentată de structura elementelor de pasiv.Pentru analiza structurii financiare am selectat un număr de 16 firme industrialeromâneşti, listate la Bursa de Valori Bucureşti, pe piaţa Radaq, pentru care am prelucratsituaţiile financiare pentru o perioadă retrospectivă de 3 ani (2002-2004). Firmelecuprinse în eşantion sunt dispersate pe întreg teritoriul naţional, acoperă principalelesubramuri industriale şi au apelat la finanţarea prin credite bancare în perioada deanaliză. Ele se încadrează în categoria marilor întreprinderi fiind reprezentative pentrusectoarele din care fac parte.Pentru caracterizarea structurii financiare la aceste firme am calculat ratele destructură ale capitalurilor pe care le-am corelat apoi cu ratele de structură ale activelorşi cu ratele de lichiditate şi solvabilitate.10Toma M., Alexandru Felicia – Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Ed.Economică, Bucureşti, 2003, pg. 48.11 Stancu I., - Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pg. 643.42

Secţiunea Finanţe - ContabilitateRatele de structură ale capitalurilorAnaliza structurii capitalurilor firmei urmăreşte aprecierea principalelorstrategii şi politici financiare ale acesteia, privind modul de formare a resurselorfinanciare pe categorii de surse şi pe termene de exigibilitate. Pentru analiza structuriicapitalurilor se utilizează următoarele rate financiare:1) Rata stabilităţii financiare (RSF) reflectă ponderea capitalului permanent(Kper) în capitalul total al întreprinderii (Kt).KperR SF =KtUn nivel ridicat al acestei rate reflectă caracterul permanent al finanţăriiactivităţii, conferind un grad ridicat de siguranţă prin stabilitate în finanţare, în timp ceun nivel scăzut pune în pericol stabilitatea financiară a întreprinderii, deoarece ea sebazează în proporţie prea mare pe datoriile pe termen scurt cu o scadenţă apropiată.Această rată trebuie să ia valori mai mari decât ponderea activelor imobilizate înactivele totale, deoarece activele imobilizate trebuie finanţate în întregime prin resursepermanente. Totuşi, se recomandă un nivel minim al acestei rate de 50%, în timp cenivelul normal este de circa 66%.2) Rata autonomiei financiare globale (RAFG), se determină ca raport întrecapitalul propriu (Kpr) şi capitalul total.KprR AFG =KtUn nivel al acestei rate mai mare de 30-40% se apreciază ca fiind satisfăcătoarepentru asigurarea echilibrului financiar, în timp ce nivelul normal se situează în jurulvalorii de 50%. Peste aceste limite firma poate apela la credite bancare cu condiţia carata rentabilităţii economice să fie mai mare decât rata dobânzii.3) Rata de îndatorare globală (RIG), măsoară ponderea datoriilor în totalulcapitalurilor utilizate de firmă. Se calculează ca raport între datoriile totale (Dt) şicapitalul total:DtR IG =KtAceastă rată este complementară cu rata autonomiei financiare globale.Valoarea maximă admisibilă este de circa 66%, iar nivelul normal este de 50%. Osituaţie favorabilă se înregistrează atunci când nivelul acestei rate scade pe seamarambursării creditelor contractate. Creşterea nivelului acestei rate reflectă o situaţienormală numai dacă este determinată de creşterea datoriilor comerciale prin obţinereaunor termene de plată mai îndepărtate de la furnizori.4) Rata capitalului împrumutat (RKîm), se calculează ca raport între capitalulîmprumutat şi capitalul total al firmei:KоmR Kоm =KtNivelul său trebuie să fie mai mic de 50%, ceea ce semnifică existenţa unorîmprumuturi mai mici decât capitalul propriu şi sursele atrase. Aceasta constituie ogaranţie a rambursării creditelor contractate de la bănci.5) Rata capitalului investit (RKinv), exprimă ponderea capitalului investit încapitalul total al firmei.43

Revista Tinerilor EconomiştiR Kinv=KinvKt⋅100Un nivel ridicat al acestei rate semnifică finanţarea activităţii preponderent prinapelarea la surse financiare pentru care trebuie asigurată remunerarea, dar care, înacelaşi timp, prezintă un grad ridicat de stabilitate financiară.6) Rata datoriilor de exploatare (RDe), exprimă ponderea datoriilor deexploatare în totalul capitalurilor.DeR De = ⋅100KtDatoriile de exploatare reprezintă surse atrase pentru care firma nu suportăcosturi financiare, în măsura în care se află în termene normale de plată. Totuşi, dacănivelul acestei rate depăşeşte 30-40% înseamnă că firma este dependentă de terţi(furnizori, salariaţi, diverşi creditori) în ceea ce priveşte finanţarea activităţii, ceea ceantrenează o serie de riscuri.7) Levierul financiar (Lf), reflectă proporţia între capitalul împrumutat şicapitalul propriu al unei firme.KоmLf =KprO valoare egală cu 1 pentru acest indicator semnifică faptul că firma îşifinanţează activitatea în proporţii egale pentru sursele proprii şi cele împrumutate.Creşterea nivelului său trebuie însă corelat cu proporţia între rata rentabilităţiieconomice şi rata dobânzii.Calculul ratelor de structură ale capitalurilor pentru cele 16 firme cuprinse îneşantion este prezentat în anexa nr. 1. Valorile medii obţinute pe baza bilanţuluicentralizat pentru toate firmele din eşantion sunt prezentate în tabelul 1.Tabel 1. Ratele de structură ale capitalurilorNr. crt. Structura capitalurilor 2002 2003 20041. Stabilitatea financiara 66,97 67,32 63,922. Autonomia financiara61,96 61,56 58,413. Îndatorarea globala 38,04 38,44 41,594. Rata capitalului împrumutat 18,01 17,94 19,785. Rata capitalului investit 79,97 79,50 78,196. Rata datoriilor de exploatare 17,27 18,41 18,647. Levierul financiar 0,291 0,291 0,339Grafic, structura capitalului în anul 2004 este reprezentată în figura 1.DeKimKprKprKimDeFigura 1. Structura capitalurilor - 200444

Secţiunea Finanţe - ContabilitateStabilitatea financiară în cei trei ani consideraţi înregistrează valori ridicate(cuprinse între 63,92% şi 67,32%) superioare ratei activelor imobilizate, ceea ceînseamnă că firmele analizate dispun de suficiente resurse permanente pentru finanţareaactivităţii, aspect apreciat favorabil. Urmărind valorile individuale ale acestei rate,înregistrate la fiecare dintre cele 16 firme din eşantion, constatăm că în cele mai multecazuri stabilitatea financiară se apropie de valoarea medie. Există totuşi firme care seabat semnificativ de la aceste valori. Astfel, cele mai mari valori se înregistrează lafirmele cu activităţi de manipulare în port care necesită multe utilaje (în jur de 95%), iarcele mai mici valori la fabricile de mobilă, unde stabilitatea financiară s-a situat între32% şi 37%, însă şi activele imobilizate necesitate de desfăşurarea activităţii sunt maipuţine.Autonomia financiară ia valori ceva mai mici decât stabilitatea financiară,valorile medii înregistrate pentru cei trei ani fiind cuprinse între 58,41% şi 61,96%,valori ce asigură un grad mulţumitor de independenţă financiară.Îndatorarea globală este complementară cu autonomia financiară, înregistrândvalori medii cuprinse între 38,04% şi 41,59%. În privinţa structurii datoriilor, acestea seîmpart în proporţii aproximativ egale între împrumuturi şi datorii de exploatare, ratamedie a capitalului împrumutat, respectiv a datoriilor de exploatare luând valori decirca 17-18%. În privinţa capitalului împrumutat, cea mai importantă contribuţie aacestuia la finanţarea activităţii este de 53,11% din totalul capitalului utilizat situaţieapreciată riscantă, iar cea mai scăzută de numai 1% în capitalul total. Datoriile dinexploatare contribuie semnificativ la finanţarea activităţii fabricilor de mobilă cuaproape 50%, în timp ce în cazul firmelor cu activităţi de manipulare în port deţin opondere de numai 5% în totalul capitalurilor.Levierul financiar are valori medii cuprinse între 0,291 şi 0,339, valori destulde scăzute, semnificând o reţinere a firmelor în privinţa apelării la împrumuturibancare, datorată în principal ratelor ridicate ale dobânzilor.Ratele de structură ale activelorCu ajutorul acestor rate se caracterizează modul de utilizare a capitalurilorfirmei pentru constituirea unei structuri patrimoniale adecvate activităţii desfăşurate.Cele mai importante rate utilizate în acest scop sunt: rata activelor imobilizate şi rataactivelor circulante.1) Rata activelor imobilizate (R AI ) se calculează ca raport între activeleimobilizate şi activele totale.AIR AI =ATNivelul normal al acestei rate diferă de la o întreprindere la alta, în funcţie deramura şi sectorul de activitate în care funcţionează firma. Astfel, în întreprinderile dinindustria prelucrătoare nivelul său va fi mult mai mare decât în întreprinderilecomerciale. Pentru o apreciere obiectivă, este necesar ca evoluţia acestui indicator să fieurmărită în timp, precum şi în comparaţie cu întreprinderile cu profil de activitatesimilar.2) Rata activelor circulante (R AC ), exprimă ponderea activelor circulante întotalul activelor:45

Revista Tinerilor EconomiştiACR AC =ATDeoarece activele circulante cuprind mai multe componente se pot utiliza oserie de rate complementare.2.1) Rata stocurilor (R St ), calculată ca raport între valoarea stocurilor (St) şiactivele circulante:StR St =ACRata stocurilor are valori diferite la nivelul firmelor, în funcţie de sectorul deactivitate al întreprinderii, fiind mai ridicată în întreprinderile din sfera producţiei şidistribuţiei, în timp ce la întreprinderile din sfera serviciilor este mai scăzută.De asemenea, rata stocurilor este influenţată de durata ciclului de exploatare,fiind mai ridicată în întreprinderile cu o durată a ciclului de exploatare mai mare, întimp ce la întreprinderile care au o durată a ciclului de exploatare mai redusă, nivelulacestei rate este mai scăzut.Nivelul ratei stocurilor poate fi influenţat şi de anumiţi factori conjuncturali,precum şi de condiţiile pieţei, astfel încât anumite elemente speculative pot determinacreşterea sau reducerea acestei rate, îndeosebi modificările intervenite în preţurilemateriilor prime şi materialelor.În general, încetinirea vitezei de rotaţie a stocurilor determină formarea unorstocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă, creşterea imobilizărilor materiale şifinanciare, ceea ce se reflectă negativ asupra gradului de lichiditate şi solvabilitate afirmei.În practică se consideră că un nivel echilibrat al ratei stocurilor este de 30% înfirmele industriale şi de 40 – 45% în comerţ.Creşterea stocurilor poate fi justificată doar în cazul în care are loc o creştere avolumului de activitate, iar indicele cifrei de afaceri devansează indicele stocurilor (I Ca> I St ).2.2) Rata creanţelor (R Cr ):CreanteR Cr =ACNivelul acestei rate depinde de natura relaţiilor întreprinderii cu partenerii deafaceri, şi de termenele de plată pe care le acordă clienţilor săi. Astfel, nivelul acesteirate tinde spre zero în întreprinderile de comerţ cu amănuntul sau cele de prestăriservicii către populaţie, şi înregistrează valori mai ridicate în celelalte întreprinderi.2.3) Rata disponibilităţilor sau gradul de asigurare cu disponibilităţi:DisponibilitatiGn =AC; ATSe apreciază că un nivel al disponibilităţilor în proporţie de 3-5% din activelecirculante, sau de 1-1.5% din activele totale asigură necesităţile financiare curente aleîntreprinderii.Analiza gradului de asigurare cu disponibilităţi băneşti poate reflecta o situaţiefavorabilă în cazul asigurării echilibrului financiar al firmei, dar poate evidenţia şi outilizare ineficientă a resurselor băneşti, ceea ce necesită o studiere a evoluţieidisponibilităţilor băneşti pe perioade scurte de timp, precum şi a corelaţiei dintreîncasări şi plăţi din perioada studiată.46

Secţiunea Finanţe - ContabilitateNivelul mediu al ratelor de structură ale activelor la cele 16 firme din eşantioneste prezentat în tabelul 2.Tabel 2. Ratele de structură ale activelorNr. crt. Structura activelor 2002 2003 20041. Rata activelor imobilizate 52,06 53,59 48,752. Rata activelor circulante 47,94 46,41 51,253. Rata stocurilor 47,25 48,29 49,514. Rata creanţelor 40,57 36,36 39,655. Rata disponibilităţilor 12,18 15,36 9,36În privinţa structurii activelor, acestea se împart în proporţii aproximativ egaleîntre active imobilizate şi active circulante. Valori mai ridicate ale ratei activelorimobilizate în raport cu media se înregistrează în firmele producătoare de materiale deconstrucţii cu aproape 80% în anul 2004.În cadrul activelor circulante stocurile deţin o pondere medie între 47,25% şi49,51%, creanţele în jur de 40%, iar disponibilităţile circa 10%. Pe întreprinderi, seconstată că stocurile deţin peste 80% din activele circulante la firmele din industriaalimentară cu aprovizionări de materii prime în lunile de toamnă fiind utilizate apoi petot parcursul anului, în timp ce la firmele ce prestează servicii industriale stocurilereprezintă doar 7-8% din activele circulante.Urmărind comparativ ratele de structură ale capitalurilor cu ratele de structurăale activelor, se constată că rata stabilităţii financiare este mai mare decât rata activelorimobilizate pentru fiecare din cei trei ani consideraţi, ceea ce înseamnă că firmele luateîn studiu şi-au asigurat finanţarea activelor imobilizate prin capitaluri permanente,premisă a asigurării echilibrului financiar.BIBLIOGRAFIE1. Buşe, L. Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti,20052. Stancu, I. Finanţe, Ed. Economică, Bucureşti, 20023. Toma, M.Alexandru, F,Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Ed.Economică, Bucureşti, 200347

Revista Tinerilor EconomiştiHOUSES IN MULTIPLE OCCUPATION (HMO) AND THE REGULATION OF THE PRIVATE RENTEDSECTOR (PRS)Paddy Gray,Director of Housing Management Programmes,University of Ulster, Northern IrelandAbstract: Social housing in Northern Ireland has followed similar trendsas in the United Kingdom despite the absence of direct democratic controland the substitution of one organisation for a multiplicity of local authorities.Owner occupation has increased substantially and the proportion whichremains in the public sector has reduced as a result of a combination ofsimilar policies introduced in Great Britain. Whilst much of the existinghousing legislation has mirrored legislation from Great Britain, there arealso many provisions that have not been introduced due to the specialcircumstances that exist in Northern Ireland.Key words: real estate, private rented secto, multiple occupationHouses in Multiple OccupationIn Northern Ireland the Housing Executive has estimated that there are 9,700Houses in Multiple Occupation housing 30,000 people. These are mainly to be found inBelfast, Londonderry and Portrush/Portstewart. (NIHE 2000). HMOs can includepremises in the private rented sector, social rented sector and owner occupationalthough policy and enforcement concerns about HMOs tend to focus on private rentedpremises. HMOs play a vital role in the housing market by providing affordable flexibleaccommodation in areas of high demand where rents are high. In the light of thegrowing numbers of single person households and changing lifestyle patterns, demandfor single person housing is expected to grow in the Province and HMOs will thereforeremain a significant feature of the housing market for the foreseeable future.Physical conditions and management standards are often worse for HMOs,however, and they pose the most significant fire risks to occupants. There is also publicconcern in some areas not just about the conditions to which HMO residents may beexposed but also about the impact of the residents themselves on the area and itsamenities.According to the Housing Executive some growth of HMO activity has beennoted in a number of district towns in the Province and although this growth is small interms of the total housing stock single persons are moving into private rented sectorproperties in areas such as Dungannon, Omagh and North Down.Law and PolicyIn trying to arrive at a definition of a HMO the first question that needs to beaddressed is 'what actually is a HMO?' As currently defined in housing legislation a'house in multiple occupation' means 'a house which is occupied by persons who do notfrom a single household'. There is a considerable amount of case law as to whatconstitutes a 'house' and what constitutes a 'household' for HMO purposes. There have48

Secţiunea Management – Marketing - Turismbeen a number of legal cases about whether the mode of living of particular groups ofpeople sharing a house constitutes a single household or not and doubts still remainover how the definition is applied.In England, the law on houses in multiple occupation is provided by theHousing Act 1985, as amended by the Housing Act 1996 which introduced certain newschemes at the discretion of local authorities, however, these have not been taken up.As mentioned above the current legal definition of a HMO is “a house which isoccupied by persons who do not form a single household”. In Barnes v Sheffield CityCouncil (1995), the Court of Appeal significantly muddled this definition by overlayingit with nine separate non-exhaustive considerations which local authorities wererequired to take into account in assessing whether a dwelling was an HMO within thestatutory definition. (Gray, Hillyard, McAnulty and Cowan 2002)• Whether the persons living in the house came to it as a single group orwhether they were independently recruited;• What facilities are shared;• Whether the occupants are responsible for the whole house or just theirparticular rooms;• Whether individual tenants can lock other tenants out of their rooms;• Whose responsibility it is to recruit new occupiers when individuals leave;• Who allocates rooms;• The size of the property;• How stable is the group composition; and• Whether the mode of living is communal.This has led to local authorities restricting the types of property which it willinclude. For example, many authorities will no longer regard student lettings as HMOs.Once a property has been defined as an HMO, the local authority may set up aregistration scheme through which it essentially controls the standards in it. Other thanthis, there is a duty on the person managing the property to keep the premises fit for thenumber of occupants.The regulatory systems appear to be broadly similar between Northern Irelandand England. Indeed, recent Consultation Papers issued by the DETR (1999) have beenmirrored by similar documents issued by the NIHE (2000). The major difference is thatmandatory grant is no longer available in England and the level of use varies fromauthority to authority.The Housing Act 1996 gives local authorities in England discretion to adoptregistration schemes for HMOs making it a duty for houses to be registered for whichthe scheme applies. There are three types of scheme:• Simple Notification Scheme: This allows the authority to obtain information aboutHMOs in their area and to enforce standards using the powers available to them.The registration fee is £80 per property.• Scheme with Control Provisions: Allow the authority to refuse an application ifthe house is unsuitable and incapable of being made suitable for the number ofoccupants stated in the application or if the manager is not a fit and proper person.The registration is £60 per habitable room (bedrooms and living rooms.)• Scheme with Special Control Provisions: Allows the authority to refuse toregister the property where the house is adversely affecting the amenity or character49

Revista Tinerilor Economiştiof the area. The authority can take in the number of HMOs in the area in decidingthe outcome of the application.There are now proposals to introduce a mandatory licensing scheme for HMOsin England and it is intended that the following will be included:• A statutory definition of HMO to include shared houses and current studentexemptions;• Each licence will have a named individual licensee who will be a 'fit and properperson';• Uniform standards will be set out in legislation which will apply across all localauthorities;• Licensees will contribute to the cost of the scheme.• There will be more severe penalties for failure to comply.In Scotland, local authorities have a wide range of powers available to takeaction on HMOs under existing primary and secondary legislation. The Housing(Scotland) Act 1987 empowers local authorities to control HMOs by imposing'management orders' which apply a code of management set out in regulationsobliging landlords to keep the HMO is repair and good order; 'works orders' whichcan be used to compel works to ensure compliance with the management code; andnotices to require other improvements to rectify defects and to require the provision ofmeans of escape from fire and notices and directions to limit or reduce overcrowding.Local authorities have had discretionary powers since 1991 to establish alicensing scheme for HMOs in their area although many have still not introduced ascheme.In 2000 legislation was introduced to implement a mandatory licensing schemefor all HMO properties in Scotland. Under the scheme owners of HMOs are required toapply for a licence which can be refused by Councils where there are concerns overfactors such as fire safety, physical condition sand bad management standards. Councilsalso have powers to search properties suspected of operating without a licence andinstigate prosecutions in such cases. Only properties owned by local authorities andresidential and nursing homes are exempt as they are already subject to an equivalentregulatory scheme. The licensing scheme is being phased in with a threshold set forlicensing those properties with more than five occupants for the first year. Thisthreshold is being reduced each year until properties with more than two occupants willrequire a licence by 2003.In the Republic of Ireland legislation does not distinguish between HMOs andother private rented properties. The main provisions applicable to the private rentedector are contained in the following regulations:- The Housing (Rent Book) Regulations 1993- The Housing (Standards for Rented Houses) Regulations 1993- The Housing (Registration of Rented Houses) Regulations, 1996 (andamended in 2000).In summary these regulations provide for a registration scheme, similar to theScheme with Control Provisions in England, to be applied by the local authorities. Thestandards in this scheme, however, are acknowledged to be basic and local authoritieshave not been active in enforcing statutory regulations.There is also no grant available for owners to carry out works required to bringproperties up to standard. There is, however, a form of tax relief available for new buildproperties and for providing student accommodation. Tax relief is currently available toboth tenants and landlords.50

Secţiunea Management – Marketing - TurismThe Private Rented sector in the Republic has traditionally consisted ofunfurnished dwellings - which were formally rent controlled - and uncontrolledaccommodation, generally furnished. Up to the 1980s legislation in the Republicvirtually mirrored legislation in Northern Ireland with regulated, restricted andcontrolled tenancies.In July 1999 a Commission on the Private Rented Residential Sector was set upwith the following Terms of Reference.:"To examine the working of the landlord and tenant relationship in respect ofresidential tenancies in the private rented sector and to make such recommendations,including changes to the law, as the Commission considers proper, equitable andfeasible with a view to:• Improving the security of tenure of tenants in the occupation of their dwellings;• Maintaining a fair and reasonable balance between the respective rights andobligations of landlords and existing and future tenants;• Increasing investment in, and the supply of, residential accommodation for renting,including the removal of any identified constraints to the development of the sector.The Commission reported in July 2000 and conclusions were as follows:• Legislation should be introduced within two years to establish a Private ResidentialTenancies Board (PRTB) to deal with disputes between landlords and tenants. Itwill be mandatory for landlords and/or tenants to refer such disputes to the Board.Registration of properties will be to the Board rather than to local authoritiesalthough enforcement will continue to be a local authority responsibility.The Board will have a quasi-judicial role, in that its findings in the event of adispute can only be appealed to a Court, and even then only on a point of law.The Board will also provide research, monitoring, policy advice, model leases,good practice guidelines and general advice.• The legislation will also improve security of tenure for tenants so that, where thetenancy has lasted a minimum of six months, the tenant is entitled to continue inoccupation of a dwelling for four years.• Set rents at no greater than the market rate, with rent reviews no more frequentlythan once a year. For low income tenants there will be a system of refundable taxcredits.It is also proposed that the facility to write off construction costs orrefurbishment costs against rental income for tax purposes should be extended to alltypes of private rented sector properties. (Department of the Environment and LocalGovernment 2000)In Northern Ireland, responsibility for overseeing the management of HMOs isin the hands of the NIHE which sets certain standards similar to those in place inEngland. The same definition of HMO is used, with the same complications. Current NIlaw in relation to HMOs is covered by the Housing (Northern Ireland) Order 1981, theHousing (Northern Ireland) Order 1992 and the Housing (Management of Houses inMultiple Occupation) Regulations (Northern Ireland) 1993.Regulation of the Private Rented SectorConcern over the quality of housing in the private rented sector has beengrowing over recent years. Whilst data exists on unfitness, it is more difficult to assesswhat has been happening with disrepair, largely due to changing definitions andproblems in measuring likely costs of repairs. Homes that are most likely to be affected51

Revista Tinerilor Economiştioften belong to those on the lowest incomes like single parents, the unemployed and theelderly. There has been a proven correlation in the past between inadequate housingconditions and poor health.The statutory standard of unfitness in England, Wales and Northern Ireland isbased on a minimum habitable condition as defined in the Local Government andHousing Act 1989 with its detailed implementation set out in the DoE Circular 17/96.Structural stability, freedom from damp, adequate heating, lighting and ventilation, thepiped supply of wholesome water and adequate drainage, facilities to prepare and cookfood and a WC and bath/shower and hand basin with cold and hot water are allstatutory requirements. Failure to meet just one of these criteria, making the property‘not reasonably suitable for occupation’, renders it unfit for human habitation andrequires the local authority’s environmental health officers (EHOs) to use cost benefitanalysis to decide on repair, deferred action, closure or demolition.In Scotland there is the ‘below tolerable standard (BTS)’ defined in theHousing (Scotland) Act 1987; it closely resembles legislation for the rest of the UK butalso requires satisfactory access to all external doors and outbuildings.Levels of enforcement of the existing fitness standards are low, perhapsbecause of the problems, both political and for the individual, which can follow theserving of a notice. The DETR is working on a new Housing Health and Safety RatingSystem (HHSRS). Its underlying principle is that any dwelling should be a safe andhealthy environment both for its occupants and visitors, and has identified 24 hazards(compared to nine in the fitness standard); it covers houses, flats and bedsits, includingany shared access areas. Legislation is required to enact its provisions but the newsystem will be employed alongside the fitness standard for the time being.The current legislation affecting the Private Rented Sector in Northern Ireland datesprimarily from 1978 although the history of the sector goes back to the beginning of the20 th Century and in 1939, about 90% of the housing stock was privately rented. Thecurrent make-up of the sector is unique and has not followed developments experiencedin other parts of the UK or in the Republic of Ireland.The private rented sector can be divided into four different market sectors:• Regulated and Restricted Properties.The Rent Register, held by the Department of Social Development for propertiescontrolled under the 1978 Rent Order, currently records a total of 6,498 properties:6.109 regulated tenancies and 384 restricted tenancies. There is no compulsion forlandlords to register their properties.• Uncontrolled Furnished SectorThis component tends to be dominated by young upwardly mobile tenants mainlyin the form of HMOs. These tenants tend to move into the owner occupied sector inthe longer term.• More Expensive DwellingsThere have been a number of city centre and water edge developments as well asapartments in areas like Belfast, Derry/Londonderry, Fermanagh, The North Coastand North Down for the purposes of letting.• Lower Cost New Build and Sold Housing Executive DwellingsThis relies on lower cost new dwellings and Housing Executive Right to Buyproperties being bought as an investment. These dwellings are providing for agroup which would normally been housed in the social rented sector.52

Secţiunea Management – Marketing - TurismThe Rent (Northern Ireland) Order 1978 applies to older properties in the lowerend of the private rented sector, with the aim of ensuring that rents reflect houseconditions and that tenants have a considerable security of tenure. The DSD isresponsible for setting rents for controlled regulated tenancies, for maintaining aregister of these rents and for reviewing these rents as appropriate. The Rent Order alsodefines the role of the rent officer who is confined to assessing rents on controlledregulated tenancies when these are the subject of appeal by either tenant or landlord.District Councils have powers to investigate cases of harassment or illegaleviction or to deal with issues of disrepair. Environmental Health Departments canissue Certificates of Disrepair on Regulated tenancies, or Public Health notices on alltypes of tenancies. The Northern Ireland Housing Executive responsibilities lie in theadministration of housing benefit and the private sector grants schemes.The most notable affect of the subsequent Housing (NI) Order 1983 was tointroduce shorthold tenancies, to extend rent regulation to certain unregistered housingassociations and to modify the regulated tenancy standard. The regulated standardshave again been revised in the 1992 Housing Order and now correspond to the NIHEfitness standard.REFERENCES1. Gray, P. ‘What future for Social Housing in Northern Ireland in the21 st Century’ pp42-56 Administration, Vol 48 No 3 , 20002. Gray, P.Campbell3. Gray, P.Paris, C.‘Managing social housing in Northern Ireland’ in C. Paris(ed.) Housing in Northern Ireland – and comparisons withthe Republic of Ireland, pp. 93-109, Chartered Institute ofHousing: Coventry, 2001‘A Vision for Northern Ireland’ in T. Brown (ed.)Stakeholder Housing: a third way’, pp. 156-166, PlutoPress, 19994. McPeake, J ‘Transforming housing conditions’ in C. Paris (ed.)‘Housing in Northern Ireland – and comparisons with theRepublic of Ireland’, pp. 39-61, Chartered Institute ofHousing: Coventry, 200153

Revista Tinerilor EconomiştiWHAT WE, BELGIAN’S, CONSIDER TO BE MARKETING…Pieter BilliauPieter VandenbergheHogeschool West-VlaanderenFaculty of Business ManagementBruges, BelgiumAbstract: As we are foreign students who will be graduating this June inthe field of Business management (Marketing) we wanted to share ourknowledge and vision with our fellow Romanian students therefore did wewrite the following article. We consider marketing to be a universalcommon language and we strongly hope that our view on this matter willenlighten your entrepreneurial spirit.Key words: marketing, marketing mix, product life cycle, swot analysisThe American Marketing Association states Marketing to be “the process ofplanning and executing the pricing, promotion, and distribution of goods, ideas, andservices to create exchanges that satisfy individual and organizational goals.” So everyaction that moves people closer to a purchasing decision can be seen as marketing.We believe that the following definition given by the Chartered Institute ofMarketing (CIM) in the UK is what Marketing is or at least should be "the managementprocess of anticipating, identifying and satisfying customer requirements profitably”.This means that every action, considered to be a marketing action, should not onlyawake the desires and needs of the ‘potential buyer’ but should as much be of financialinterest (profit) for the marketer or his company.Operative marketing encapsulates several processes as pricing, promotion,distribution, product life cycle management, product development and market study.But actually these are merely management tools to ensure products or services to accordto market requirements while being profitable for the enterprise.Market research is what market-focused or (if you wish) evencustomer-focused organizations use to determinate what desires their potentialcustomers have before building a product or a service. People will logically only beinterested in purchasing a product when it has a perceived benefit or fills in a certaindesire which can only be discovered by thorough market study. Thus we believe thatthis is an essential tool in the management process.The word market originally meant the place where the exchange between buyerand seller took place. When specialists in marketing nowadays talk about markets theyare usually referring to the different groups of people and organizations. Four majormarket groups can be distinguished: business to consumer, business to business, resellerand institutional.Some critics believe that the marketer’s ability to influence the buyer’s desiresand his purchasing decision is frightening. They accuse marketing of “creating ruthlessexploitation” of consumers as well as workers “treating people as commodities whoseonly purpose is to consume”. Even though some consider marketing to be a curse; we54

Secţiunea Management – Marketing - Turismstrongly pledge to see marketing as a blessing. It will (probably) provide us,‘economics’, in the very near future with an more-than-average salary.Looking back on our Belgian education we are of the opinion that somemarketing principles are more important than others. We will give you our keyprinciples of marketing.1. The 4 P’sIt was McCarthy who divided marketing in four general activities. Hisdistinction has been universally recognized. His 4 P’s are acknowledged all over theworld. This 4 elements are referred to as the Marketing mix (fig. nr. 1).Figure no. 1. The 4 P’sProductThe major part of the marketers see product as the most important P. Theexplanation is a simple as it is logic. No product means no sales. No salesmean no turnover and certainly no benefits. If you want a product to sell ithas to adapt to desires of the target population. A product has threedifferent appearances: the physical product ( this contains no emotionalvalue), the total product ( with emotional value) for example a brand nameand finally the extensive product (with all related products) for example apc with printer and software.55

Revista Tinerilor EconomiştiPlaceThe way how products are distributed and the location were products are beingsold can be seen as the P of place. There are two main types of distribution: directdistribution, when no intermediary is used and indirect distribution where retailer orwholesaler purchase products of the manufacturer before selling them to ‘consumers’.PriceObviously the price is essential for the consumer and it is determined bythe interaction of offer and demand of the product. Price is dependent ofthe environment, the atmosphere, the place and the situation.PromotionWhen a product has been developed, a price has been fixed and a placeof distribution has been chosen the last P: promotion comes to light.Everything that is done in order to stimulate the sales of a product can beseen as promotion. Several segments can be distinguished: PublicRelations, Publicity, Sales Promotion, etc.2. PLCProduct Life Cycle has an essential contribution to marketing because it gives adynamic idea of the turnover of products, services or systems. This term was used forthe first time by Theodore Levitt in the year 1965. This states that there are 4 stages inthe turnover of a product: introduction, growth, maturity and declination. This chartrepresents the turnover of a single product and not of a whole company.In order to survive the stage of declination an enterprise could carrythrough one or several product adjustments. This could re-attract potentialbuyers. Creative marketers will always find a way in order to keep theircompany’s market share or perhaps even to enlarge it.Figure no. 2 Product Life Cycle56

3. SWOTSecţiunea Management – Marketing - TurismA swot analysis offers the Strengths, Weaknesses, Opportunities andThreats of a company or a (new) product. Originally the Swot was made toanalyse multinationals. But today it is a very useful and popular mean tooutline a company’s environment.Figure no. 3 SWOT AnalysisWhere strengths and weaknesses are features of the company itselfthere the opportunities and the threats are subject to the influences,development and occurrences in it’s environment.4. AIDAA product should have each of the following ‘letters’ in order to attract apotential buyer and convince him of his purchase.57

Revista Tinerilor EconomiştiFigure no. 4 AIDA (Attention, Interest, Desire, Action)Attention = the product should be attractiveInterest = the person who is confronted with the product shouldimmediately be interested.Desire = it should answer to the needs and desires of those who areconfronted with the product.Action = to succeed the goal the product should be purchased.5. KISSIf you allow us to give you a last guideline, we would like to finish by sayingthat a marketer must always Keep It Short and Simple.We strongly believe that Marketing is a common language we even see it as astyle of living because those who are the student marketers of today they will be themanagers of tomorrow. Therefore we would like to conclude by admitting that weconsider your country, Romania, to be a land of opportunity and hope especially whenyou will be joining the European Union in 2007.REFERENCES1. Kotler P. The principles of marketing2. Verhage B. Inleiding tot de marketing3. * * * http://nl.wikipedia.org58

Secţiunea Management – Marketing - TurismTHE MANAGEMENT OF OCCUPATIONAL HEALTH AND SAFETY IN ROMANIAPh.D. Lect. Marius MitracheUniversity of Craiova,Faculty of Economy and Business AdministrationAbstract: The management of occupational health and safetyconstitutes the missing link as concerns the elaboration andimplementation of integrated management systems i.e. quality, safety,environment in accordance with the new trends at international andEuropean level.The implementation of management systems completes the existingorganisational system in place within the undertakings while alsofacilitating a systematic enforcement of the OHS legislation. Consequentlyit contributes to the integration of this field within the general managementof the undertaking concerned.The paper herein exhibits the basic elements of the national legislation inthe field, the implementation steps of the OHS management systems,examples as regards system procedures drawing up, and the audit ofsystem as well.Key words: occupational health, integrated management systems, the nationallegislation in the field, security assessment systems, assessment method for theriskA key-problem of access to the optimization of man’s integration within theprofessional requirements system, to the preservation and efficient usage of his creativepotential, work protection nowadays is an interdisciplinary domain that integratesconjugated concerns of technical and art sciences; alike interested in finding the mostappropriate means designing job functionality. The final aim of this business ispreserving life and integrating man in the work process preventing accidents andprofessional diseases.The evolution of man’s work protection – related concerns has gone throughthree separate stages:- machinery-oriented- man-oriented- man-machinery system oriented.Last stage covers the modern approaches seen through the reliability theory forthe security of the technical systems, for the ergonomics of the security assessmentsystems of man-machinery systems. Component part of the social security, to which itconvens size and value in the socio-economic system balance, work protection has at alltimes strong humanitarian side. Any society that recognizes “man as value and ultimateaim” will admit that protecting his life is a priori justified and entitles anyone to aneffort however great.On the other hand, financial resources are limited and, however strong social sideof this business, setting-up priorities in allocating those resources should beeconomically based under the circumstances of market economy. Shifting weight from59

Revista Tinerilor Economiştithe social, humanitarian component of work protection to the economical one, under themarket economy circumstances, requires great changes in how to approach the worksecurity and health issues.Essentially, these changes consist in shifting focus from quality analysis tofinding some criteria, methods or indicators that would enable measuring the risk, thesystem work security status (workplace, workshop, unit). Such quantifications willallow, firstly, for an X-ray of the existing situation that generates acceptable risks andnot priorities in taking prevention steps or allocating the adequate resourcesrespectively. Secondly, assessing the risk work security levels within a system willenable the comparison of this aspect in various systems with applications in theoptimum usage of the economic leverages.Thirdly, assessing the risk work security levels will stimulate the companies toimprove their work conditions, take steps to pass from high-risk levels down to low,acceptable levels, respectively. Finally, applying and generalizing such methods wouldenable the setting-up of some social security levels differentiated by company risk/worksecurity level, covering work security criteria in the salary system, respectively,together with the work productivity and complexity criteria.In this country there has not so far been any assessment method for the risk levelwithin a system. Present estimations of this issue, are based on post-accident/diseaseanalysis, frequency and seriousness clues of these events. Internationally, the idea ofsecurity diagnosis in the enterprises is relatively old, but no operational andgeneralizable tools have been reached out, except for few cases.The various elaborated procedures and methods either have a limited applicabilityas derived from accident specific patterns, or are simplistic, as they are notsystematically approaching the whole range of risk factors that may generate accidentsor professional diseases. After having systematized the basic principles of worksecurity/risk assessment, the work hereby presents a critical review of the current statusof assessment criteria and methods as described in the specialist literature.Depending on their underlying theoretical pattern, the existing methods fall intofour categories:- controls and check-ups- Heinrich model – based methods- methods based on system reliability theory- methods based on system ergonomics.For each category a critical analysis of the representative methods is doneinsisting on the purpose for which they have been conceived, of the tools, their currentusage, deficiencies and application limits. The comparative analysis of the advantagesand limitation of each method or different method categories is presented syntheticallyand in the form of revision table at the end of this part of the work.Next part covers my personal input into the development of a theoretical modelof the work accidents and professional diseases genesis, offering the possibility ofsystematic review of all the risk factors within a system based on that of therisk/security level assessment too, within the respective system. Starting from theanalysis of the elements implied in any work process- executive task, productionmeans, work environment the main categories of risk factors specific to each elementare established, finally resulting in a checklist of those factors.60

Secţiunea Management – Marketing - TurismTo ease the identification of the risk factors concrete forms of manifestation inaccidents and professional diseases within a system, a classification of those forms isattempted depending on the following criteria:• Dependency on the elements of the work system;• Responsibility of the human factor;• Place and role in the dynamics of the work accident;• Way of manifestation;• Way in which it produces wounds.To the same purpose, the action of the risk factors on the human body is analyzedand specifications on the relationship between risk factors and causes are produced.Within the same chapter the theoretical model of the work accident dynamics and thepeculiarities of the professional diseases genesis are presented.The main part of the paper consists in the elaboration of an assessment methodfor the risk/ work security level within a system, based on the pre-requisites providedby the previously developed theoretical model and on the outcome of the current statusreview. The proposed method is part of the semi-quantitative analytical methods and itessentially consists in the identification of all the risk factors in the reviewed system(workplace) with the help of some pre-established checklists and measuring up the risksize for each risk factor based on the combination between the seriousness and thefrequency of the maximum predictable consequence. The overall risk level per workplace is determined as a weighted average figure of the partial risk levels so that thecompensations would be minimum. The security level results indirectly, being inindirect proportion with the risk level.The application of the method is finalized with two consolidating documents foreach workplace: risk assessment log, steps-to-be-taken log. In the first log the followingare recorded: the identified risk factors, their measuring parameters, the maximumpredictable consequence, classes of seriousness and frequency, the risk level for eachrisk factor and the overall risk factor on workplace.Second log covers the technical and organizing measures required for fightingagainst the action of each risk factor in the assessed workplace; they make up ahierarchy depending on the risk levels beginning with the highest ones (7,6,5,4.). Byapplying those steps, the workplace shifts from a highly risky level to lower levels. Asthe method allows for the workplaces to be included in risk levels, security levels,respectively, it can also be used for other purposes.In this paper a detailed presentation of the method is achieved (purpose, principle,users, stages, application, work procedure and application conditions), as well as of thetools (checklist for the identification of the risk factors, consequences checklist, scalefor measuring the seriousness and frequency, grid of risk levels etc). The last part of thepaper is the selective presentation, as an example, of some of the method applications inthe industries of electrical power distribution, building machinery, hydroenergetics,petrol produce delivery and depositing, PECO stations, transportation and nuclearenergeticalindustry.Workplace-related risks assessment is a legal obligation of the employers arisingfrom the framework directive 391/89/ EEC and included in articles 11, 31 respectively,of General regulations of work protection.The method presented in this paper has been approved by the Ministry of Workand Social Solidarity and its implementation enables:61

Revista Tinerilor Economişti• Identifying all the risk factors at workplaces; it is a necessary operation with aview to authorizing the companies from the work protection perspective and toelaborating their own work security instructions;• Providing an X-ray of the existing situation in each workplace, from whichacceptable risks arise and those that come along below the risk acceptability curve;• Establishing the risk size (risk levels) at each workplace and arranging them ina hierarchy;• Establishing priorities with regard to the prevention steps at each workplace,optimum usage, respectively, of the resources allocated for this purpose;• Establishing a hierarchy of the workplaces from the perspective of theirdangerousness and nociv;• Comparing various workplaces in point of accident and professional diseasesrisks with an application in the optimum usage of the economic leverages;• Managing risks on computer, if databases with the assessment results are to beset up.With all the deficiencies generated by the incomplete comparability of data,European Union statistics have revealed the fact that along one year in the past decade,approximately 5 out of 12 million people employed in the 15 member states had had awork accident that generated temporary work incapacity for more than 3 days.Annually, about 6,000 work accidents wind up with the worker’s death in thesecountries. Each accident means physical and psychological suffering, income lossesa.s.o. for those involved: victims, family, friends and also a waste of working time forthe company where that happens and for the society. Worldwide, the investigationsconducted by the International Bureau of Work indicate a direct cost of 1% of the grossnational product for accidents and professional diseases while total losses due to theseevents represent 2-4% of the gross national production the developed countries.Everyone wishes security with the lowest costs. An extremely useful tool forreaching this desideratum is to introduce the economic calculus in producing the basicsof work protection decisions at micro and macro-social level.As public opinion has required to a greater extent that work accidents andprofessional diseases be hindered, more questions have been asked about the impact ofthe new attitude on the contractors and society itself:‣ Does security generate any returns for companies?‣ Do security regulations influence the company competitiveness in anegative way?‣ How can costs be worked out and how can they be measured up?‣ Can costs be used in building up the basics of a political decision forthe prevention of accidents and professional diseases?‣ How can resources be allocated and preserved?‣ Are security regulations too expensive for society? Do they generatereturns, too?Although, internationally, there are several concerns for clarifying the alreadymentioned issues, no consensus has been reached. In this country the costs of accidentsand professional diseases have not been applied either at micro or macro-economiclevel so far.Therefore, no economic - related issue has been clarified with regard to workprotection business and there is no tool to enable its efficiency to be assessed. Within62

Secţiunea Management – Marketing - Turismthis context, in Roumanie its propose forward a genuine theoretical system ofapproaching the economic side of work accident – related phenomenon to which 2valuation methods are added both in the context of modern perception of therelationship between work safetiness and economy and also in that of various economiccalculation models applied to the field hereunder.Observing the logics of the approach, the roumanien sistem for implementationof the occupational health and safety management is structured in two steps. First stepis a world wide X-ray of the current status in starting-off and applying the economiccalculus in the field of work security and health. First the historical pre-requisites werelooked into in so far as the association between the notions of economic calculus andwork security is concerned, the way in which the latter’s approach has been donethrough economics and its motivation.For the second step, based on the theoretical basics, two assessment methodshave been produced for the work accidents economical dimension: modular andanalytical. Both are detailed presenting the principles, tools, algorithm and theirusefulness as well as demonstrations. The modular method can be used on variouspurposes depending on which various modules are produced enabling the calculation ofthe professional accidents generated loss at the victim level, company levels where theevent took place, at the insurance companies, in the state sector, in an economic branchor globally (the whole accident – related loss cumulated at macro – socio-economic costlevel). It purposely addresses specialists in work security and health without anyeconomic qualifications being necessary. In order to make its application easier,“AMCOS” software has been designed.The analytical method is indicated for the business profitability analysis as itenables setting up and quantifying the influences exercised by a work accident on thecompany performance indicators and it imposes in depth knowledge of economicalfinancialreview.BIBLIOGRAFIEDascalescu, A.1.Nisipeanu , S.2. Pece, St.3. Stepa, R.Cost of occupationals accidents - Publisher: AtlasPress Bucharest, 2003Risk assessment within man - machinery system,Publisher Atlas Press, Bucharest, 2003Implementation of the Occupational Health andSafety Management System, Publisher: LIBRA,Bucharest, 200363

Revista Tinerilor EconomiştiCONTROLUL ŞI CONTABILITATEA ÎN MANAGEMENT: ABORDĂRI ACTUALE ŞI PERSPECTIVEAsist. univ. drd. Bocean ClaudiuUniversitatea din Craiova,Facultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorAbstract: Control is a key concept in accounting and management. Inthis paper works we explore controling organizations as an expectationalequilibrium, or correspondence between what agents do, and what othersexpect them to do. Starting with the contract model of organizations, weexamine expectations, common knowledge and culture as the fundamentalelements for an expectational theory of control. Finally we explore thebroader problem of improving control under continually changing businessenvironments.Key words: accounting, control , management, organizations, agents.O viziune contractuală asupra organizaţiilorÎncepând cu aproximativ 60 de ani în urmă, Barnard , Cooper, Cyert şi March ,Simon, împreună cu colegii lor au pus bazele teoriei moderne a organizaţiilor. Una dinideile cheie care s-au desprins din lucrarea „Carnegie School” este aceea că ne putemgândi la o organizaţie ca la un sistem de contracte sau ca la o alianţă între agenţiieconomici. Aceste definiţii reprezintă o sinteză simplă, dar evocatoare a teorieiorganizaţiilor. Acest model pune în evidenţă legătura strânsă care se stabileşte întreteoria contabilităţii şi teoria organizaţiilor. Dacă organizaţiile sunt considerate sistemecontractuale sau alianţe, contabilitatea reprezintă mecanismul lor de operare.Majoritatea conceptelor de contabilitate şi procedură contabilă pot fi integrate înmodelul contractual al firmei.Încheind contracte, agenţii (participanţii la activitatea organizaţiilor) îşi iauangajamentul pentru a furniza resurse şi li se promite livrarea de resurse în schimbulactivităţii lor. Agenţii încheie astfel de contracte atunci când consideră că ceea ceaşteaptă ei să primească de la participarea în relaţiile contractuale merită sacrificiul petrebuie îl facă. Pentru ca o organizaţie să aibă succes, tehnologia sa de producţie şisistemul de contracte trebuie să-i satisfacă pe fiecare din participanţii săi prin asigurareaunor resurse suficiente. Atunci când această condiţie crucială nu poate fi îndeplinită,agenţii nesatisfăcuţi abandonează alianţa; alianţa se va dezmembra dacă nu se încheieun nou sistem de contracte alternative care sa îndeplinească aceasta condiţie.Trebuie să definim, mai întâi, termenii de agenţi (participanţi) şi contracteutilizate în teoria organizaţiilor. Un agent este o persoană ale cărei decizii, acţiuni suntîn concordanţă cu preferinţele sale. De câte ori apare o oportunitate, agenţii aleg odecizie preferată din totalitatea deciziilor disponibile. Dacă persoana ia o decizie alecăror consecinţe sunt dominate de consecinţele altor decizii, această persoană nu poatefi considerată agent. O asemenea alegere nu este în concordanţă cu preferinţele şiobiectivele individului. Este dificil de modelat o ştiinţă socială fără a presupune celpuţin un nivel minim de consecvenţă în comportament.Un contract reprezintă o înţelegere dintre doi sau mai mulţi agenţi în legăturăcu acţiunile pe care le vor întreprinde, în vederea asigurării unui beneficiu reciproc. O64

Secţiunea Management – Marketing - Turismîntâlnire pentru a lua masa reprezintă un contract. La fel şi angajarea unui sudor,cumpărarea unor acţiuni, promisiunea unei livrări la timp către client. În toate acesteexemple, fiecare parte face (implicit sau explicit) o promisiune de a începe o acţiunesau mai multe în speranţa că astfel de acţiuni vor aduce beneficii tuturor. Promisiuneanu are toate atributele din punct de vedere legal pentru a fi considerată un contract. Darea poate funcţiona ca un contract. De altfel, multe aspecte ale unei promisiuni sesubînţeleg, fiind lăsate la latitudinea convenţiilor sociale sau înţelegerii mutuale. Deci,o promisiune nu trebuie să fie făcută în scris pentru a fi calificată drept contract.Indivizii parte în contract au propriile obiective. Ei aleg să încheie anumitecontracte şi să le respecte. Putem presupune că ei se alătură unei organizaţii pentrurezultatele aşteptate de la o asemenea participare (în comparaţie cu oportunităţilealternative pentru angajarea resurselor pe care le au de oferit).Această viziune asupra organizaţiilor acoperă o gamă largă incluzând afacerile,guvernarea şi societatea. În cazul organizaţiilor din domeniul afacerilor, o companiepoate fi văzută ca o alianţă între aceia care contribuie la capital (acţionari, agenţi deasigurare, bănci), cei care prestează muncă (angajaţii), cei care îşi folosesc aptitudinilemanageriale (managerii), cei care furnizează banii (clienţii), echipamentul şi serviciilecomerciale (vânzătorii), serviciile publice (guvernul) etc. În schimbul contribuţiilor lor,diverşi agenţi pot primi dividende, dobânzi, salarii, salarii, beneficii, produse, bani, plăţiale impozitelor, etc. În funcţie de scopurile lor, oameni diferiţi privesc sistemul decontracte la nivele variate de detaliu şi specificitate.Rolul contabilităţii în cadrul organizaţiilorContabilitatea ajută la definirea, implementarea, aplicarea, modificarea, şimenţinerea sistemului de contracte ale organizaţiei. Contabilitatea îndeplineşte acestefuncţii manageriale prin cinci acţiuni specifice practicii contabile:• măsurarea resurselor intrate,• măsurarea resurselor ieşite,• urmărirea executării contractelor,• furnizarea de informaţii către agenţii pieţei,• prezentarea publică.În primul rând, contabilitatea defineşte şi măsoară contribuţiile realizate defiecare agent. În organizaţiile de afaceri, aportul de bunuri şi aprovizionările suntrecunoscute şi înregistrate în sistemul de contabilitate în documentul de primire. Baniide la clienţi sunt manipulaţi prin intermediul casierilor, conturilor firmei şi conturileclienţilor. Produsele muncii pot fi măsurate prin numărul de ore lucrate, verificareacalităţii sau transferul mărfurilor de la fabrică la depozitul de produse finite.Îndeplinind cea de-a doua funcţie, contabilitatea defineşte, măsoară,înregistrează şi controlează ieşirile de resurse ale organizaţiei. Salariile şi conturile debeneficii pentru angajaţi, transportul produselor pentru clienţi, conturile de plată pentrufurnizori, şi taxele pentru guvern măsoară ieşirea resurselor către diverşi agenţi.Îndeplinind cea de-a treia funcţie, contabilitatea compară datele de la resurselede intrări şi ieşiri cu sistemul de contracte, pentru a determina cine şi-a îndeplinitcontractul şi în ce măsură. Rapoartele comparative asupra resurselor intrate şi ieşite suntpentru a ajuta la evaluarea activităţii şi pentru a ajusta contractele pentru perioadeleurmătoare.Îndeplinind cea de-a patra funcţie, contabilitatea ajută la menţinerea încrederiiîn organizaţie a agenţilor. Atunci când un lucrător, client, investitor sau alt participant65

Revista Tinerilor Economiştipleacă, firmele adesea au nevoie să găsească un înlocuitor, convingând pe alţii prinintermediul unui factor de piaţă adecvat că participarea într-o astfel de companie ar fiprofitabilă. Organizaţiile de afaceri, deseori, realizează declaraţii financiare pro forma,planuri de afaceri şi bugete chiar înainte ca firma să înceapă funcţionarea pentru aconvinge agenţii că beneficiile participării în compania proiectată merită sacrificiilecare sunt aşteptate de la ei. Bugetele şi planurile reprezintă un instrument deja foarteutilizat şi un aspect esenţial al controlului în organizaţiile existente la toate niveleleierarhiei manageriale.Într-un final, când termenii contractului expiră, ei sunt renegociaţi în noicondiţii. Anumiţi agenţi sunt tentaţi să emită ameninţări potrivit cărora vor renunţa lapoziţia lor din cadrul organizaţiilor dacă termenii contractului nu sunt revizuiţi înfavoarea lor. Asemenea ameninţări duc câteodată la un punct mort al negocierilor sau lagreve, cauzând pierderi enorme pentru societate. Contabilitatea îşi realizează cea de-acincea funcţie a sa prin prezentarea cel puţin a unei mici cantităţi de informaţie părţilorce participă la negociere şi pentru a diminua şansele de eşuare a negocierilor.Anunţurile publice în cadrul organizaţiilor mari reprezintă un instrument pentru creareaunui fond comun de cunoştinţe.Ca o concluzie, putem privi fiecare organizaţie ca un sistem de contracte saualianţe formate dintr-o multitudine de indivizi care i se alătura în scopul unui câştig.Putem privi contabilitatea ca mecanismul ce defineşte, implementează, aplică, modificăşi menţine acest sistem de contracte.Controlul în organizaţiiO teorie a controlului în organizaţii poate fi construită pe baza a patru concepte- organizaţia ca sistem de contracte, orizontul expectaţional, fondul comun decunoştinţe şi cultura. O organizaţie sau un grup are totul sub control atunci cândmembrii săi consideră că trebuie să se poarte într-o anumită manieră ce este aşteptată dela ei de către ceilalţi membrii ai grupului. Cultura modelează aşteptările;comportamentul agenţilor în timpul controlului în cadrul unei organizaţii oglindeşteîntreaga cultura a unui grup.Ideea de control în organizaţie este diferită de ideea controlului organizaţiilor.Prima arată o balanţă şi echilibru printre interesele agenţilor; ultima sugereazămanipulare, chiar exploatare a anumitor agenţi de către alţii. Controlul organizaţiilorimplică faptul că organizaţia este un instrument al unui agent sau al unui grup care ofoloseşte pentru a-şi atinge obiectivele. În cadrul conceptului de control în organizaţii,organizaţiile sunt percepute mai simetric, din punctul de vedere al diverşilorparticipanţi. În cazul unei corporaţii moderne, nici chiar directorul executiv nucontrolează restul organizaţiei, deoarece şi el este, de asemenea, subiect al controluluiîn cadrul firmei, la fel ca şi ceilalţi agenţi. În continuare este studiată problemacontrolului în organizaţii.O perspectivă comprehensivă asupra controlului include reguli, stimulente,obiective, monitorizare şi evaluare în vederea determinării agenţilor de a se comportaexact cum se aşteaptă să se comporte în cadrul organizaţiei. Controlul asigură echilibruldintre comportamentul obişnuit şi aşteptările mutuale ale participanţilor din cadrul uneiorganizaţii. De exemplu, când doi oameni fac comerţ pe eBay, vânzătorul aşteaptă săfie plătit, iar cumpărătorul aşteaptă să-i fie furnizată marfa (vezi Duh, Jamal si Sunder2001). Când fiecare dintre ei face ceea ce se aşteaptă celalalt, are loc operaţionalizarea66

Secţiunea Management – Marketing - Turismunui echilibru, sau, cu alte cuvinte, sistemul este sub control. Acest concept de controlse extinde dincolo de manageri şi angajaţi la acţionari, clienţi, furnizori şi alţi agenţi.Pentru ca o afacere să funcţioneze normal, activităţile tuturor participanţilortrebuie să se afle sub control, în acest sens larg. Agenţii participanţi sunt selectaţi prindorinţa lor de a accepta sistemul de contracte al firmei. Angajaţii, de exemplu, trebuiesă fi trecut prin anumite teste, iar furnizorii trebuie să se conformeze cu standardele decalitate ale produselor şi proceselor (de exemplu certificatele ISO) alese de o firmă.Aceşti agenţi pot fi instruiţi în practicile şi politica firmei. Acţionarii se selectează, eiînsăşi, după evaluarea riscului şi perspectivelor investiţiei lor în firmă.Punctul central în controlul tradiţional era reprezentat de procesul intern alorganizaţiilor ce implică relaţii sociale între oameni. Chiar cumpărarea unei cărţi sauverificarea cumpărăturilor creează interacţiuni sociale importante între clienţi şiangajaţi. Din ce în ce mai mult, comerţul prin Internet oferă tranzacţii în afaracontextului social tradiţional. Comerţul prin Internet este limitat doar de accesibilitateala Internet şi de elementele de siguranţă ale sistemului de livrări şi plăţi la distanţă, ce seextinde dincolo de graniţele tradiţionale ale tranzacţiilor obişnuite.Tranzacţiile prin Internet pot fi globale, permiţând participanţilor care nu potîmpărtăşi un set comun de norme culturale sau etice să ajungă unul la celalalt prinplatformele electronice comerciale. Această incompatibilitate are două consecinţesimultane, dar opuse. Pe de o parte, platformele comerţului prin Internet pot sporidezvoltarea unui set omogenizat de norme globale pentru tranzacţiile comerciale şiculturale. Software-ul poate fi proiectat pentru a introduce elemente sociale. Pe de altăparte, pe măsură ce costul creării platformelor electronice se micşorează, aparplatformele cu scop special legate de grupurile sociale, lingvistice, naţionale sautehnologice. Anumite platforme ale comerţului electronic combină elementeletradiţionale şi electronice ale tranzacţiilor, efectuând controlul prin intermediul unuimediu hibrid.Toate cele trei tendinţe pot fi văzute în acţionând în realitate. O serie deoperatori au creat platforme de comerţ distincte în diverse ţări atunci când golul dintreaşteptările sociale, culturale, comerciale şi lingvistice a fost prea mare pentru a fitraversat de un singur pod prin intermediul unei singure platforme electronice.Combinând caracteristicile electronice şi tradiţionale unii operatori oferă clienţilornumere de telefon şi adrese e-mail ale celorlalte părţi astfel încât clienţii pot vorbi cu opersoană reală înainte de a încheia o tranzacţie. Nefiind constrânsă de un cadru fix,conversaţia la telefon permite clienţilor să transmită un număr mai mare de informaţiipe care le găsesc importante. Chiar şi platformele web limitează utilizatorii la meniurifixe şi comunicare asincrona, şi nu reuşesc să realizeze aşa-numitul „contact direct” pecare îl furnizează o convorbire la telefon.Controlul – echilibru expectaţional între ceea ce fac participanţii şi ceea ce alţiiaşteaptă de la ei – este esenţial pentru menţinerea organizaţiilor. Opacitatea tranzacţiilorpe Internet limitează fondul comun de cunoştinţe, făcând controlul mult mai dificil derealizat în comerţul electronic. Modalităţile tradiţionale ale controlului se bazează peparticipanţi „interni”. Sistemele de afaceri prin comerţ electronic adesea aduc un numărlarg de participanţi „externi” în contact direct unul cu altul. De exemplu, licitaţiile onlinepot întâlni clienţi care să fure de la alţii în cadrul platformei de comerţ, să adunedate neautorizate despre ei, sau să folosească datele pentru alte scopuri. Realizareacontrolului expectaţional printre toţi participanţii este o premisă pentru succes, înspecial în comerţul electronic. Duh, Jamal si Sunder (2001) propun un cadru simplu67

Revista Tinerilor Economiştidublu-dimensional pentru examinarea mecanismelor de control ale afacerilor on-line.Fiecare aspect al unei licitaţii on-line, de exemplu, este examinat după trei criterii(privat, securitate şi integritate) din punctul de vedere a patru clase de participanţi(clienţi, vânzători, angajaţi şi operatori). Acest cadru poate fi folosit:(1) de către firme pentru a identifica, compara şi repara slăbiciunile dinsistemul lor;(2) de industria serviciilor de asigurare pentru a dezvolta piaţa pentru produselelor;(3) de agenţi de reglementare pentru a dezvolta şi aplica legislaţia în comerţulelectronic;(4) de cercetători pentru identificarea problemelor importante.Schimbările mediului ameninţă continuu controlul din cadrul unei organizaţii.Condiţiile de cerere şi oferta din pieţele unde se tranzacţionează capitalul, munca şiprodusele se pot schimba din diverse motive. Agenţii pot să nu mai găseascăcomportamentul aşteptat de la ei în cadrul relaţiilor contractuale ca fiind in conformitatecu interesele lor personale. Aceasta lipsă de corespondenţă ameninţă controlul şistabilitatea unei organizaţii. Fără o atenţie promptă, o organizaţie se poate prăbuşidatorită deficienţelor, lipsei de coordonare şi falimentului (vezi Sunder 2001a).Continua monitorizare a mediului pentru ameninţările existente şi viitoare estede competenţa managementului în special de la nivelele înalte ale organizaţiei. Deşi,ocazional ar putea neutraliza schimbările din mediu, managerii trebuie sa refacăsistemul de contracte pentru a asigura eficienţă controlului în cadrul circumstanţelorschimbate. Trebuie, de asemenea, să identifice ce agenţi au nevoie de revizuireacontractelor, să renegocieze contractele cu ei, şi să negocieze ieşirea acelora care nu vorsă mai participe la organizaţie în continuare. Sistemul de contracte revizuit poatenecesita noi agenţi care trebuie atraşi de firmă din cadrul pieţelor de capital, muncă saubunuri. Aceste funcţii ale managerilor de pe nivel superior sunt cunoscute ca planificarepe termen lung sau management strategic.ConcluziiControlul este un concept de bază în management. Înţelegerea controlului şi arolului său cheie în management necesită un model adecvat al organizaţiilor construitpe fundaţii solide. O asemenea teorie va promova perfecţionarea contabilităţii şicontrolului şi va oferi controlului locul central în cadrul disciplinei managementului.Conceptul organizaţiilor ca sisteme de contracte sau alianţe dintre agenţi(participanţi) reprezintă o bază bogată pentru crearea unei teorii organizaţionale acontrolului. Sistemele de contabilitate ajută la definirea, implementarea, aplicarea şimodificarea contractelor.Designul organizaţiilor, şi implicit designul contabilităţii şi controlului, depindede condiţiile existente în pieţele în care organizaţiile îşi găsesc sau vând resursele.Putem vedea cultura unui grup sub forma aşteptărilor membrilor săi legate decomportamentul altor membri. În consecinţă, o organizaţie poate să fie sub control dacămembrii săi acţionează în modul în care ceilalţi membrii ai organizaţiei se aşteaptă ca eisa acţioneze. Cu alte cuvinte controlul este o stare de echilibru expectaţional în cadrulorganizaţiei.Mediul unei organizaţii se schimbă continuu. Aceste schimbări ameninţăcontrolul. Managementul strategic reprezintă rezultatul încercărilor organizaţiilor de a68

Secţiunea Management – Marketing - Turismmenţine controlul în cadrul acestora. El se realizează printr-o multitudine deinstrumente:1) monitorizarea mediului,2) anticiparea schimbărilor,3) modificarea contractelor,4) renegocierea contractelor,5) implementarea contractelor revizuite în noul mediu.Având în vedere dependenţa de mediul exterior al unei organizaţii, exercitareacontrolului conduce la o supraveghere continuă activităţilor şi creativitate în revizuireaplanurilor companiei.BIBLIOGRAFIE1. Duh, R.,Jamal, K.,Sunder, S.2. Shapiro, C.,Control and Assurance In e-Commerce: Privacy, Integrityand Security at eBay, Revised September 2002. TaiwanAccounting Review, nr. 3, October 2002.Information Rules. Boston, MA: Harvard Business SchoolPress, 1999.Varian, H.3. Sunder, S. Accounting and the Firm: A Contract Theory, IndianAccounting Review, Vol. 1 No. 1, June 1997.4. Sunder, S. Theory of Accounting and Control. Cincinnati: SouthwestCollege Publishing, 1997.5. Zimmerman,J.L.Conjectures Regarding Empirical Managerial AccountingResearch, Journal of Accounting and Economics nr. 3,2001.69

Revista Tinerilor EconomiştiMARCA – DEFINIŢIE ŞI SEMNIFICAŢIIPrep. univ. drd. Moisescu Ovidiu IoanUniversity “Babeş-Bolyai”Faculty of Economics and Business AdministrationCluj Napoca, RomaniaAbstract: The interest in brand marketing and management has stronglyincreased during the last two decades. Brands represent core elements ofany marketing strategy and essential assets to any company. Yet, acomplete formulation and approach of its definition and significance hasbeen neglected, both in international and national specialized literature.Defining the brand is a difficult task. This paper tries to outline three mainapproaches, when considering defining and analyzing the significance ofthe brand concept, as they were identified through a documentaryresearch of the literature.Key words: brand significance, brand components, brand values, brand meaning,limited, extended and holistic approach of brand definition and significanceIntroducereInteresul manifestat în ultimele decenii, la nivel internaţional, în domeniulmarketingului şi managementului mărcii a crescut exponenţial, atât în rândul mediuluiacademic cât şi în cel al practicienilor. Marca este, fără îndoială, un elementfundamental al oricărei strategii de marketing şi unul dintre cele mai importante activepe care le deţine o firmă într-o economie de piaţă.Literatura de specialitate românească a neglijat însă până acum subiectulmărcii, dedicând acestui concept fundamental de marketing un spaţiu de dezbatereminim, definind şi analizând termenul , de cele mai multe ori, în sens restrâns.Definirea termenului de „marcă” este o sarcină dificilă. În general, literatura despecialitate defineşte şi abordează conceptul mărcii în două moduri: în sens restrâns,având în vedere aspecte legate în mod direct de marca propriu-zisă şi care pot fiprotejate legal prin drepturi de proprietate industrială şi intelectuală, şi, respectiv, însens larg, abordând marca prin prisma tuturor elementelor asociate sau care au legătură,fie direct, fie indirect, cu marca.Abordarea în sens restrâns a definiţiei şi semnificaţiilor mărciiÎn sens restrâns, marca reprezintă „un nume, un semn, un termen, un simbol sauun desen ori o combinaţie a acestora, destinată să ajute la identificarea bunurilor sauserviciilor unui vânzător sau grup de vânzători şi la diferenţierea lor de cele aleconcurenţilor”. Această definiţie clasică enunţată de către Asociaţia Americană deMarketing a fost preluată şi adoptată de majoritatea autorilor din literatura despecialitate.O altă definiţie în sens restrâns a mărcii apare în Legea nr. 84/1998 privindmărcile şi indicaţiile geografice din România, astfel: „marca este un semn susceptibil dereprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane70

Secţiunea Management – Marketing - Turismfizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane”. În concepţia legislativăromânească, „pot constitui mărci semne distinctive, precum: cuvinte, inclusiv nume depersoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale, în specialforma produsului şi a ambalajului său, combinaţii de culori, precum şi combinaţii aleacestor semne”.Pentru ca un semn să fie înregistrat ca marcă, una din cele mai importantecondiţii pe care le impune legislaţia românească este distinctivitatea. AsociaţiaInternaţională a Deţinătorilor de Mărci arată că distinctivitatea unei mărci constă în„capacitatea acesteia de a indica consumatorului sursa produsului”. Distinctivitatea unuisemn constă în capacitatea acestuia de a deosebi produsele sau serviciile cărora le esteasociat de celelalte produse ale clasei de produse sau servicii din care face parteconform Clasificării de la Nisa din 1957 (revizuită la Stockholm în 1967 şi la Geneva în1977) într-un anumit teritoriu reglementat (de obicei un stat).Atunci când se are în vedere o definiţie în sens restrâns a mărcii, este necesar săse menţioneze patru elemente legate în mod direct şi strict de marcă, cu posibilităţi clarede protejare legală a dreptului de a utiliza aceste elemente (Maxim şi Gherasim, 2000):• numele comercial – reprezintă numele firmei şi este un element patrimonialavând nu doar funcţia de nominalizare şi individualizare, ci constituind suportulpublic pe care se generează clientela şi imaginea; dreptul asupra numeluicomercial este exclusiv şi garantat prin lege în cadrul unui anumit teritoriu;• numele de marcă – reprezintă un element al mărcii care poate fi pronunţatverbal (sau scris); dreptul asupra numelui de marcă este exclusiv şi garantatprin lege în cadrul unui anumit teritoriu şi în cadrul unei anumite clase deproduse, numai în cazul în care este înregistrat la organismele competente saudacă a dobândit un nivel de notorietate care poate fi dovedit;• semnul de marcă (emblema) – reprezintă acel element al mărcii care nu seexprimă în cuvinte, ci prin elemente vizuale; emblema se prezintă sub formaunui logotip (reprezentarea grafică /vizuală) care poate avea diverse formeparticulare: siglotip (reprezentarea vizuală a unei serii de iniţiale), phytotip(figură de plantă), zootip (figură de animal), geotip (figură geometrică), amfotip(reprezentare complexă care combină elemente enumerate anterior) ş.a.• sigla – apare de regulă ca o prescurtare cu ajutorul iniţialelor a unui nume saua unei denumiri compusă din mai multe cuvinte (BMW, IBM, HP); sigla poatefi distinctă de semnul de marcă sau poate să fie înglobată în acesta.Ţinând cont de aspectele tratate în cazul unei abordări în sens restrâns a mărcii,alte câteva elemente de susţinere trebuie specificate în acest sens, datorită legăturii lordirecte cu marca şi a faptului că protecţia legală poate fi extinsă şi asupra lor (Prutianu,Munteanu şi Caluschi, 2004): forma produsului sau a ambalajului, ornamentele şisloganurile.Abordarea în sens larg a definiţiei şi semnificaţiilor mărciiÎn sens larg, marca reprezintă mai mult decât un set de elemente protejate legalcare identifică şi diferenţiază produse sau servicii. Marca este o promisiune avânzătorului de a oferi în permanenţă cumpărătorilor anumite avantaje (beneficii).Marca devine astfel un simbol complex definit prin şase semnificaţii (Kotler,1998):• Caracteristicile produsului. Marca reflectă caracteristici ale produsului.71

Revista Tinerilor Economişti• Avantajele produsului. O marcă reprezintă mai mult decât un set decaracteristici deoarece consumatorii nu cumpără caracteristicile, ci avantajeleacestuia. Aceste avantaje pot fi de natură funcţională sau emoţională.• Valorile. Marca sugerează valori apreciate de consumatori sau producători.• Concepţiile. Marca reprezintă anumite concepţii ale producătorului,vânzătorului sau cumpărătorului.• Personalitatea. Marca poate contura o anumită personalitate în sensul căpoate reprezenta un anumit tip sau anumite trăsături de personalitate. Marcapoate „dobândi” personalitatea unui purtător de cuvânt sau a unei persoanecelebre.• Utilizatorul. Marca conferă utilizatorului prestigiu, respect faţă de anumitevalori, o anumită viziune sau concepţie, marca oferind o idee asupra categorieide consumatori sau utilizatori ai produsului.Semnificaţiile cele mai profunde care definesc esenţa unei mărci sunt valorile,concepţiile şi personalitatea. O marcă completă are toate cele şase semnificaţiipercepute clar de către consumatori. O marcă superficială în schimb este acea marcă încazul căreia sunt lipsuri în perceperea anumitor semnificaţii în rândul consumatorilor.Marca poate fi definită în sens larg ţinând cont de semnificaţiile care i-au fostalocate de-a lungul timpului, marca fiind privită ca un simbol complex în trei ipostazediferite, fiecărei ipostaze corespunzându-i un anumit set de asocieri (Davies and Chun,2003): identificator şi diferenţiator (mărcii îi este asociat un nume şi un simbol vizual),persoană (mărcii îi sunt asociate o personalitate, relaţii cu alte mărci şi cu consumatorii,fidelitate, reputaţie şi valori), activ economic (mărcii îi sunt asociate valoare financiarăşi protecţie legală, reprezintă investiţii şi fac obiectul unor tranzacţii sau închirieri).O definiţie în sens larg a mărcii, foarte des citată în literatura de specialitateeste cea dată de David A. Aaker (Aaker, 1992), care priveşte marca de asemenea prinprisma unui set de semnificaţii şi dimensiuni ale acesteia. Astfel, marca reprezintă unansamblu de elemente / atribute legate direct sau indirect de marcă, numele de marcăsau simbolul (vizual) al acesteia, care amplifică sau reduc valoarea unui produs sau aunei întreprinderi în percepţia consumatorilor. În viziunea lui Aaker, acest set estecompus din: loialitatea faţă de marcă, notorietatea mărcii, calitatea percepută amărcii, asocierile mărcii şi drepturile legate de marcă (drepturi de proprietateindustrială şi intelectuală sau de drepturi contractuale dobândite în relaţia cu furnizorii,distribuitorii, clienţii etc.). Aaker grupează elementele componente ale acestuiansamblu în active şi pasive (drepturi şi obligaţii) în funcţie de efectul pozitiv saunegativ pe care îl are fiecare dimensiune în raport cu concurenţa. Astfel, uneledimensiuni pot reprezenta slăbiciuni în raport cu concurenţa, iar altele puncte forte.Peter H. Farquhar (Farquhar, 1989) defineşte marca prin valoarea adăugatăprodusului căruia îi este asociată, din punct de vedere al firmei, consumatorului şi alprocesului de schimb, valoare generată de un set de trei dimensiuni ale mărcii:• o evaluare pozitivă; pentru aceasta firma trebuie să furnizeze o calitate înaltăşi constantă a produselor sale, generând astfel răspunsuri cognitive (credinţe),afective (emoţii şi sentimente) şi comportamentale (loialitate);• o atitudine accesibilă; această dimensiune se referă la uşurinţa cu careconsumatorii extrag informaţiile despre marcă din memorie; se poate identificao activare spontană a acestora, când simpla observare a unor elemente verbale,vizuale sau auditive ale mărcii este suficientă, şi, respectiv, o activare72

Secţiunea Management – Marketing - Turismcontrolată, când extragerea informaţiilor presupune un efort conştient dinpartea consumatorului;• o imagine consistentă; din acest punct de vedere, în cazul fiecărei achiziţii, serealizează o interacţiune între personalitatea mărcii şi personalitateaconsumatorului, interacţiune care trebuie gestionată corespunzător; dacăpersonalitatea unei părţi a acestei interacţiuni suferă modificări, cealaltă parteva trebui să se adapteze de asemenea pentru ca achiziţia să fie repetată.Kevin Lane Keller (Keller, 1993) defineşte de asemenea marca în sens larg.Astfel, marca produsului este mai mult decât un set de elemente vizuale, auditive sau dealtă natură care pot fi protejate juridic. Keller priveşte marca prin prisma consecinţeloracesteia într-o optică behavioristă, adică prin efectul diferenţial pe care cunoştinţeledespre marcă (generate de elemente legate direct sau indirect de marca propriu-zisă) leau asupra reacţiei consumatorilor la un anumit program de marketing în cazul mărciianalizate în comparaţie cu reacţia aceloraşi consumatori la acelaşi program aplicat uneialte mărci sau unui produs fără marcă.Abordarea holistică a definiţiei şi semnificaţiilor mărciiDat fiind faptul că o definiţie riguroasă a mărcii trebuie să facă referire laansamblul tuturor elementelor componente, pornind de la simplele elemente verbale şivizuale protejate prin drepturi de proprietate înregistrate legal şi ajungând până laaspecte care ţin de crearea unei culturi organizaţionale orientate spre sporirea valoriimărcii /mărcilor, mulţi specialişti abordează holistic acest concept. Astfel, în funcţie degradul de cuprindere al elementelor componente sau asociate, definiţia mărcii poate fiemisă la trei niveluri, pornind de la o definiţie foarte restrânsă, limitată la componenteleverbale, vizuale, mergând în final până la abordarea holistică a întregului concept demarcă (Haigh şi Knowles, 2004):1. Marca este reprezentată de o serie de elemente verbale şi vizuale menite săidentifice şi să diferenţieze produsele /serviciile unei firme faţă de cele aleconcurenţilor .Această definiţie se axează pe elementele de regulă protejate prin drepturi deproprietate legal înregistrate şi utilizate pentru diferenţierea şi stimularea cererii pentruprodusele şi serviciile unei anumite întreprinderi în raport cu altele. Pentru a puteaadăuga valoare produselor şi întreprinderii, simbolurile verbale şi vizuale legate demarcă trebuie să fie asociate cu o calitate ridicată şi consecventă a produselor şi cu unset foarte bun de servicii ataşate produsului, toate acestea de-a lungul unei perioadeîndelungate de timp. Pentru ca mărcile şi elemente verbale şi vizuale corespondente săpoată genera sau menţine valoarea prin transfer (vânzare sau licenţiere), calitateaproduselor şi serviciilor ataşate trebuie să rămână asociate acestora şi după procesul detransfer.2. Marca este reprezentată de un ansamblu de elemente vizuale, auditive,olfactive sau de orice altă natură, componente ale dreptului de proprietate intelectualăsau asociate acestuia sau mărcii.Acest concept mai larg al mărcii include o serie întreagă de elemente demarketing, de obicei intangibile, precum nume de domenii, designul produsului, alambalajului, alte drepturi de proprietate intelectuală asupra unor elemente grafice,coloristice, auditive, olfactive, descriptori, reţete, formule, elemente vizuale, verbalesau auditive ale reclamelor, precum şi aspecte legate de etapele parcurse de produs de laproducător până la consumatorul final (cercetare-dezvoltare, studiul pieţei,73

Revista Tinerilor Economiştiaprovizionare, producţie, distribuţie). Majoritatea acestor elemente pot reprezentadrepturi legale legate de marcă şi pot fi înregistrate sau protejate în diverse categorii decomerţ sau teritorii geografice, iar dacă sunt înregistrate sau deţinute în proprietate înmod legal, pot fi transferate cu titlu oneros (vândute sau licenţiate). Într-un caz detransfer a mărcii, fie prin vânzare, fie prin licenţiere, întregul ansamblu de elementemenţionate anterior trebuie specificat. Toate aceste elemente, fie ele de natură tangibilăsau intangibilă, care pot fi asociate şi specificate în cazul unei înregistrări legale şi apoial unui transfer, sunt referenţiate ca elemente componente şi integrate în ceea ce senumeşte „marcă”.Se pot identifica patru mari categorii de active intangibile ale unei întreprindericare pot fi înglobate în definiţia mărcii ca şi componente ale acesteia:• active intangibile legate de cunoaştere; printre acestea se pot menţionapatente, programe informatice, know-how, sistemul de cercetare-dezvoltareprecum şi sistemul informaţional (inclusiv bazele de date);• active intangibile legate de managementul întreprinderii; acestea includmodalităţile unice de organizare a afacerii, inovaţiile în acest domeniu,tehnicile flexibile de producţie, configuraţia canalelor de aprovizionare etc.;• active intangibile legate de poziţia pe piaţă a firmei; aici intră relaţiilecontractuale cu distribuitorii, licenţele de distribuţie, de producţie, de prestare(de exemplu licenţele 3G ale companiilor de telecomunicaţii mobile, licenţelede emisie ale canalelor de radio sau televiziune etc.), autorizaţii obţinute dinpartea organismelor guvernamentale, contractele de aprovizionare etc.• active intangibile legate de marca propriu-zisă şi de relaţiile cu clienţii; înaceastă categorie se includ numele de marcă, simbolurile verbale şi vizualeasociate acestora, drepturile de proprietate intelectuală aspra designuluiproduselor şi ambalajelor, asupra anumitor combinaţii coloristice, auditive,olfactive, descriptori, elemente ale reclamelor etcArgumentul principal al specialiştilor care susţin înglobarea în definiţia mărciia tuturor categoriilor enunţate mai sus este legat de faptul că valoarea şi puterea uneimărci este generată de-a lungul unei perioade de timp extinse în care consumatorii intrăîn contact sau resimt efectele tuturor acestor elemente.3. Marca este un concept holistic ce cuprinde întreaga organizaţie şi relaţiiledin cadrul acesteia şi, respectiv, dintre aceasta şi mediul extern.Această abordare holistică implică faptul că marca se referă la întreagaîntreprindere şi la întreaga reţea de relaţii care ţine de aceasta. Această accepţiune amărcii înglobează toate elementele prezente în primele două abordări, adăugând câtevaaspecte esenţiale: cultura organizaţională, personalul întreprinderii şi programeleorganizaţiei care au ca rol diferenţierea pe piaţă şi crearea de valoare în cadrulorganizaţiei.Discuţie şi concluziiÎn mod evident, abordările conceptuale ale mărcii nu se opresc aici. Domeniulde studiu al mărcii, chiar dacă vorbim în esenţă de o componentă a submixului produsdin cadrul mixului de marketing, este unul extrem de dinamic şi, deocamdată,insuficient explorat, mai ales în literatura de specialitate românească.Mai mult decât atât, în limba română, termenul de „marcă” suferă o limitareintrinsecă a semnificaţiei, fiind perceput de regulă în sensul strict de element asociatunui produs pentru identificarea sursei de provenienţă. În limba engleză, de exemplu,74

Secţiunea Management – Marketing - Turismexistă doi termeni în acest sens - „mark” şi „brand”. Cel de-al doilea termen are însă osemnificaţie mult mai profundă decât primul, chiar dacă până la sfârşitul secolului XIX,termenii identificau practic acelaşi lucru - în esenţă, un element verbal sau vizual deidentificare a producătorului sau prestatorului. Termenul „brand” a căpătat de-a lunguldezvoltării economice, odată cu cristalizarea principalelor concepte de marketing,semnificaţii mult mai profunde. În limba română avem deocamdată un singur termenacceptat în acest sens – „marca”, deşi practicienii români uzitează din ce în ce mai destermenul anglo-saxon de „brand” şi derivările gramaticale aferente („brandare”,„rebrandare” etc.).Concluzionând, putem spune că din punct de vedere al definirii şi alsemnificaţiilor conceptului de marcă, se impune o abordare holistică a acestor aspectecare să ţină cont de toate elementele, fie ele cu legătură directă, fie cu legătură indirectăcu marca, conceptul cuprinzând întreaga organizaţie, mergând până la culturaorganizaţională pe care o influenţează şi de care este influenţat.BIBLIOGRAFIEMaxim, E.,1.Gherasim, T.,2. Kotler, Ph.,3.4.Prutianu, Şt.,Munteanu, C.,Caluschi, C.,Davies, G., Chun,R.,5. Aaker, D. A.,6. Farquhar, P. H.,7. Keller, K. L.,8.Haigh, D.,Knowles, J.,Marketing, Editura Economica, Bucureşti, 2000Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti,1998Inteligenţa Marketing Plus, Editura Polirom, Iaşi, 2004The Use of Metaphor in the Exploration of the BrandConcept, Journal of Marketing Management, Vol. 19,Nr.2, 2003The Value of Brand Equity, Journal of BusinessStrategy, Vol.13, Nr.4, 1992Managing Brand Equity, Journal of Marketing Research,Vol.1, Nr.3, 1989Conceptualizing, Measuring, and Managing Customer-Based Brand Equity, Journal of Marketing, Vol. 57,Nr.1, 1993How to Define Your Brand and Determine Its Value,Journal of Marketing Management, Vol. 20, Nr.3, 200475

Revista Tinerilor EconomiştiRAPORTUL DE CAUZALITATE DINTRE CRIZELE FINANCIARE ACTUALE ŞI CREŞTEREAINTEGRĂRII FINANCIARELect. univ.dr. Dana BAKOUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea AfacerilorAbstract: The world had to face last century a series of financial crasheswhich were felt more or less intense in every country. As the links betweennational economies became stronger, the consequences of the financialcrises spread faster. Thus, giving both governments and citizens morereasons to worry about the devastating impact of international financialmarkets turmoil. Financial crises are accompanied by large-scale failuresof both financial and non-financial companies, as well as by income andprices decreases in the whole economy. Theoretically, the repercussionsof such a crisis could be contained by a sole country, but in reality,financial interdependence as well as other forms of economicinterdependence mean that crises are internationally spreading through aphenomenon of contagion. After the financial markets collapse in southeasternAsia and Russia serious talks were held about re-thinking thearchitecture of the international financial system. Recommendations weremade aiming at increasing transparency in international financialoperations, reinforcing prudential regulation in banking, and fighting moralhazard provided that private investors will accept the financial risks for theinvestments they made.Key words: financial crises, prudential regulation, moral hazard, capital mobility,new financial architecturePentru a putea înţelege funcţionarea mediului economic şi financiar în specialîn ultimele două decenii, nu putem pierde din vedere câteva evoluţii instituţionalesemnificative: progresul tehnologic; inovaţiile financiare; creşterea economicăremarcabilă a unor ţări nou industrializate; spiritul vremii de liberalizare a pieţelor 12 .Acestora li se adaugă formarea de trusturi financiare care combină toate genurile deoperaţiuni financiare la scară globală - care în cele din urmă în SUA a dus la renunţareala prevederile legii Glass-Steagall. De asemenea nu putem omite liberalizarea – adeseaprematură – pieţelor financiare în unele ţări industrializate (în special în Asia de Sud-Est) ce stă de altfel la originea unor mari dificultăţi din prezent.Evoluţiile menţionate au determinat o schimbare de fond în funcţionareamediului financiar internaţional, care nu au rămas fără consecinţe majore. Pe primulplan putând fi situate creşterea volatilităţii şi incertitudinii, care îngreuneazăconsiderabil formularea de politici economice naţionale, practic reducându-se gradul delibertate a politicilor economice naţionale, acestea fiind nevoite din ce în ce mai mult săse supună ‘dictatului’ pieţelor financiare globale.12 Dăianu, D., Vrânceanu, R., România şi Uniunea europeană, Ed.Polirom, Iaşi, 2002, p. 31276

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleSecolul care a trecut a fost zguduit de o suită de “manii, panici şi crahuri”financiare care au fost resimţite mai mult sau puţin puternic în toate ţările lumii 13 . Pemăsură ce legăturile dintre economiile lumii s-au intensificat şi efectele crizelor s-aurăspândit cu tot mai mare viteză, făcând să crească îngrijorarea atât a guvernelor, cât şia cetăţenilor cu privire la frecvenţa impactului devastator al mişcărilor de pe pieţelefinanciare internaţionale.Crizele financiare sunt caracterizate de eşecurile pe scară largă atât aîntreprinderilor financiare cât şi nefinanciare, de regulă acompaniate de scădereaveniturilor şi preţurilor per ansamblul economiei. În principiu implicaţiile unei astfel decrize pot fi restrânse la o singură ţară, dar în realitate atât interdependenţa financiară câtşi alte forme de interdependenţă economică înseamnă că acestea se transmitinternaţional prin fenomenul de contagiune. Termenul de criză financiară a fost deasemenea extins pentru a acoperi o a doua clasă de evenimente cum sunt crizelebalanţei de plăţi şi crizele valutare care sunt declanşate de retragerea finanţării străine.Aceste crize pot sau nu sa fie însoţite de perturbări pe scară largă în sectorul financiar şicorporatist, deşi criza scandinavă din sectorul bancar de la începutul anilor 90 şi crizaasiatică din anii 1997-98 au demonstrat cum cele două se determină una pe alta. Însfârşit termenul a fost extins şi la un al treilea fenomen: crizele fiscale sau crizeleasociate cu piaţa pentru datoria guvernamentală. Acestea pot de asemenea avea o amplăserie de consecinţe internaţionale atunci când datoria externă este deţinută de creditoristrăini 14 .Crizele financiare şi-au făcut simţită prezenţa pe tot parcursul istorieieconomice moderne: mania lalelelor în Olanda la 1636, South Sea Bubble la 1720, crizaCompaniilor Indiei Orientale la 1772, colapsul companiilor feroviare în SUA în 1846,căderea companiei Union General 1881 şi a Băncii Baring în 1890, panicile bancare dinSUA din anii 1873, 1893 şi 1907 sunt exemple proeminente. Joia neagră din octombrie1929, căderea Austrian Creditanstalt în 1931 şi colapsul bancar ce a cuprins întreagalume pe parcursul următorilor doi ani, sunt evenimente de marcă în desfăşurarea mariidepresiuni economice.Răspândirea ideilor keynesiste, dezvoltarea reglementărilor prudenţiale asistemelor financiare şi creşterea economică rapidă în perioada postbelică păreau săatenueze înclinaţia spre crize financiare. Economiştii şi-au îndreptat atenţia de laanatomia crizelor spre funcţionarea ciclurilor de afaceri. Însă de la sfârşitul anilor 60sistemul financiar internaţional a început să fie afectat de noi crize odată cu crizavalutară din 1969-71 care a declanşat colapsul sistemului de la Bretton Woods.Deceniile 8 şi 9 s-au dovedit surprinzător de predispuse la crize, începând cu crizadatoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare la începutul anilor 80, însoţită de o crizăbancară atât în ţările dezvoltate cât şi-n cele în curs de dezvoltare, la crahul bursier depe piaţa americană din 1987 şi continuând cu criza valutară europeană din 1992 şi crizafinanciară asiatică din 1997-98, toate au reprezentat provocări majore în plan politicinternaţional, deşi multe dintre aceste crize au fost restrânse şi nu s-au dezvoltat în crizeample, care să cuprindă şi sectorul economiei reale.Creşterea dramatică a împrumuturilor transfrontaliere a dus la creşterea mizeipolitice internaţionale de la căderea unor instituţii financiare individuale, astfel spre13 Kindleberger, Ch., Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises, New York:Basic Books, 198814Barry Jones, R.J. (ed), Routledge Encyclopedia of International Political Economy,Routledge, London , NY, 200177

Revista Tinerilor Economiştiexemplu căderea unei relativ mici bănci germane Herstatt, a creat probleme serioase pepieţele interbancare. De atunci încoace, ameninţările sistemului de plăţi puse de cădereaunor instituţii financiare individuale, au declanşat periodic intervenţii sau cooperări înplanul reglementării între statele industriale, cel mai recent exemplu fiind cel al căderiifondului de acoperire LTCM (Long Term Capital Mangement).Înclinaţia pieţelor financiare spre instabilitate a făcut ca numeroase eforturi săfie consacrate generării unui model general al crizelor financiare. Teoreticienii marxiştiau subliniat multă vreme înclinaţia economiei capitaliste spre crize. Această opinie adevenit un reper central şi al altor gânditori de factură keynesistă cum sunt HymanMinsky şi Charles Kindelberger. Modelul elaborat de acesta din urmă evidenţiazăcrizele “canonice” ce constau din stadii de “manie, panică şi crahuri”. În prima perioadăatât preţurile cât şi încrederea în viitor creşte sub imperiul unor schimbări favorabile îndomeniul demografic sau tehnologic. Atât firmele cât şi menajele îşi măresc gradul deîndatorare, lichiditatea creşte, cererea pentru bunuri şi servicii creşte şi economia e înexpansiune. Factorii de natură psihologică îşi fac de asemenea simţită prezenţa, astfelpe baza presupunerii că vremurile bune vor continua, creşterea preţurilor activelor înloc să diminueze cererea va determina o sporire a acesteia generând posibilitatea uneiinflaţii pe piaţa activelor sau bule speculative.În cea de-a doua perioadă anumite evenimente (fie politice, fie economice)generează o revizuire a aşteptărilor. Cei din interiorul sistemului vor să intre în posesiaprofitului, investiţiile noi încetează şi o ‘panică raţională’ se instalează. Fiecareinvestitor ştie că grăbindu-se să vândă nu va face decât să contribuie la colaps, însă efără îndoială raţional să procedeze aşa, evitând să rămână cu ‘lestul’.În faza de crah, efectele scăderii dramatice a preţurilor activelor sunt transmiseîn tot sectorul financiar şi mai departe în economia reală. Spre exemplu o bancă ceacordă împrumuturi pentru investiţii imobiliare sau speculaţii cu valori mobiliare estevulnerabilă, declanşând o contracţie a creditului pe piaţa interbancară cu efecte asuprabăncilor sănătoase. Pe măsură ce lichidităţile se epuizează, firmele nu mai sunt capabilesă obţină fonduri şi ca atare investiţiile în economia reală se sistează, falimentele seînmulţesc, iar menajele îngrijorate de siguranţa lor economică îşi reduc drasticcheltuielile ca atare cererea agregată se reduce, rezultatul fiind recesiune şi reducereadramatică a preţurilor.Modelul schiţat aici omite intenţionat rolul guvernelor care pot înrăutăţilucrurile, de exemplu răspunzând panicii cu politici monetare inadecvate. De la MareaCriză guvernele au dezvoltat o serie de instrumente pentru a contracara dinamicaprezentată mai sus. Acestea include nu doar politici macroeconomice contra-ciclice ci şiinstrumente pentru prevenirea sau atenuarea panicii şi ceea ce se cunoaşte sub numelede risc sistemic – ameninţări nu doar la adresa unei instituţii financiare ci la adresaîntregului sistem de plăţi. Cea mai importantă dintre aceste politici este rolul bănciicentrale ca şi creditor de ultimă instanţă sau furnizor de lichidităţi în timpul crizelor.Dar guvernele limitează totodată asumarea de riscuri excesive prin reglementăriprudenţiale de genul standardelor de adecvare a capitalului şi reduce pericolul rulăriiprin scheme de asigurare a depozitelor.Controversa centrală ce înconjoară intervenţia guvernelor pe pieţele financiareeste problema hazardului moral – posibilitatea ca măsurile politice desemnate săcontracareze riscul sistemic să încurajeze totodată asumarea unor riscuri excesive prinpromisiunea unui sprijin guvernamental în cazul unor tulburări de amploare. Problemahazardului moral nu poate fi niciodată eliminată în întregime, dar poate fi diminuată78

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleprin câteva modalităţi cum ar fi cerinţa impusă băncilor şi nu contribuabililor săplătească pentru asigurare şi prin anunţarea în avans a instituţiilor că sprijinul financiarva fi garantat doar atunci când valoarea acţiunilor ajunge la zero, iar managementulînlocuit. Aceste mecanisme nu elimină costul financiar sau social al crizelor financiare,dar servesc totuşi la reducerea stimulentelor pentru asumarea unor riscuri excesive.Dacă pătrundem dincolo de acest tablou general al crizelor financiaredescoperim o varietate de modalităţi în care acestea se pot desfăşura, precum şi omultitudine de controverse privind originile lor în fiecare caz în parte. De exemplumodelul lui Kindleberger accentuează tendinţa inerentă a pieţelor financiare de agenera excese şi bule speculative , dar crizele pot fi declanşate şi de evoluţii aleeconomiei reale. Veniturile se reduc din alte motive decât crizele financiare – spreexemplu ca rezultat al şocurilor suferite de raportul de schimb, devalorizare saurăzboaie, iar atunci când aceste şocuri sunt suficient de puternice ele se pot propaga dineconomie reală în sistemul financiar. În anii 80 ai secolului trecut în SUA aproape toatebăncile au căzut ca urmare a căderii preţurilor petrolului. Pe parcursul crizei datorieiexterne din aceiaşi ani 80, ţările în curs de dezvoltare debitoare au argumentat într-omanieră similară că de vină pentru problemele lor sunt şocurile exogene, ce includecreşterea preţurilor petrolului şi a ratelor dobânzii, încetinirea creşterii în ţările OECDşi o deteriorare a raportului de schimb.Ţările creditoare din contră au tins să interpreteze criza datoriilor externe dinanii 80 ca fiind rezultatul unor politici macroeconomice inadecvate. Criza balanţei deplăţi – deprecierea valutară, pierderea rezervelor şi colapsul cursului valutar ancorat –sunt rezultatele ce se obţin atunci când expansiunea creditului intern nu estecompatibilă cu menţinerea unui curs de schimb fix. O astfel de expansiune monetară afost adesea rezultatul finanţării unor ample deficite bugetare – acesta a fost spreexemplu cazul în America Latină în anii 80 şi în Rusia în 1998. Politica monetarăexpansionistă îşi are contraponderea în inflaţie, într-o cerere crescută pentru activestrăine (fugă a capitalului) şi o reducere a rezervelor. La moment dat rezervele bănciicentrale se epuizează şi economia este împinsă către un curs de schimb flotant.Cu claritate, criza financiară din anii 1997-98 n-a fost de acest tip, politicafiscală în regiune fiind în general foarte conservatoare. Ca urmare anumiţi analişti s-auorientat în analiză pe un model al crizei foarte diferit –unul în care atacul speculativ saupanica financiară joacă un rol cheie. În modelul anterior prezentat colapsul survineatunci când banca centrală îşi epuizează rezervele. Însă speculatorii avizaţi nu aşteaptăpur şi simplu ca acest eveniment să se producă, ci încearcă să-l anticipeze pentru a evitapierderile masive. Ei fac acest lucru prin retragerea fondurilor (sau atacul valutar) ceeace induce panica şi grăbeşte colapsul. O situaţie în care aceste atacuri sunt în specialprobabile este cea în care datoriile pe termen scurt sunt excedentare faţă de activele petermen scurt – studiile făcute asupra unor crize financiare arată că acumularea datoriilorpe termen scurt reprezintă un important factor de previziune.Criza financiară asiatică demonstrează totodată cum se leagă crizele financiareinterne şi cele externe. Atât în Thailanda cât şi-n Coreea liberalizarea conturilor decapital a permis instituţiilor financiare indigene să se împrumute de pe pieţelefinanciare internaţionale. Datorită costului acoperirii şi al angajamentului guvernelor dea menţine un curs de schimb fix, aceste împrumuturi nu au fost acoperite împotrivariscului de modificare a cursului valutar. Când momentul inevitabil al devalorizării asosit, atât băncile cât şi sectorul corporatist au avut de făcut faţă unei creşteri drastice acostului serviciului datoriei. Un cerc vicios s-a format, băncile au redus puternic79

Revista Tinerilor Economişticreditele şi au căutat să ramburseze împrumuturile pentru a face faţă costurilor crescute.Aceasta a dus la o reducere a investiţiilor, la încetinirea creşterii economice şiamplificarea perturbării sectorului corporatist ceea ce s-a reflectat în deteriorareabalanţelor pentru bănci. În punctul de maxim al crizei în Indonezia, 70% din totalulîmprumuturilor bancare erau neperformante.Crizele financiare din anii 1980 şi 90 pot fi atribuite în bună parte şi procesuluide contagiune, crizele financiare putându-se răspândi de la o piaţă la alta printr-ovarietate de mecanisme. Atacurile speculative şi devalorizarea dintr-o ţară pot duce la oreevaluare a stabilităţii în alte ţări aflate în poziţii similare. Interdependenţa financiarăcrescută poate de asemenea fi o sursă de contagiune. Când o criză apare pe o piaţă,administratorii de portofolii vor căuta să reducă riscurile similare prin vânzareaactivelor, această vânzare contribuind la accentuarea panicii. Un astfel de fenomen afost vizibil şi-n 1998 în criza din Rusia, care a fost rapid urmată de presiuni puterniceasupra Braziliei şi a altor pieţe emergente întrucât administratorii de fonduri şi-aurăscumpărat investiţiile braziliene pentru a-şi acoperi pierderile din Rusia.După crizele din Asia de Sud-Est şi Rusia s-a vorbit serios de regândireaarhitecturii sistemului financiar internaţional. S-a format chiar şi un organism, Forumulpentru Stabilitate Financiară, condus de oficialul cu poziţia cea mai înaltă la BancaReglementelor Internaţionale (BIS), Andrew Crockett, care să exploreze căi de reformăîn acest scop. De la acest organism au parvenit o serie de recomandări privind creştereatransparenţei operaţiunilor financiare internaţionale, aplicarea mai riguroasă a regulilorde supraveghere prudenţială a sistemelor bancare, combaterea hazardului moral prinasumarea de către investitorii privaţi a riscurilor financiare în ţările unde facplasamente 15 .Tot în această arie a regândirii sistemului internaţional de reglementare apieţelor se înscrie şi propunerea lui George Soros de înfiinţare a unei CorporaţiiInternaţionale de Asigurare a Creditului care să permită ţărilor de la periferie cu politicieconomice stabile să îşi recâştige accesul la pieţele internaţionale de capital 16O a treia componentă a noii arhitecturi financiare este dezbaterea asupra a cumsă se includă creditorii privaţi de o manieră mai sistematică. Rezolvările internaţionaleale problemelor legate de datoria privată şi naţională au fost de regulă într-o manierăad-hoc. Mai mult normele internaţionale favorizează de regulă creditorii presupunândrambursări complete , chiar dacă creditorii de regulă sfârşesc prin a absorbi anumitepierderi pe parcursul unor crize severe. O serie de propuneri au fost avansate pentru aîncorpora creditorii privaţi în proces, de la modul în care contractele obligatare suntredactate pentru a facilita soluţionările, la crearea unei proceduri de falimentinternaţionale.O ultimă controversă declanşată de crizele din anii 80 şi 90 se referă lamobilitatea capitalului şi dacă aceasta este cea care trebuie blamată pentru crize şi dacăar trebui eventual redusă. Câteva pieţe emergente, cum ar fi Brazilia, Chile şi Malaieziaau experimentat diferite forme de control selectiv al capitalului. Alte economii cum ar fiChina, India şi Taiwan au părut să reziste crizei internaţionale tocmai pentru că ele nuşi-au liberalizat niciodată conturile de capital. Statele industriale continuă să se opunăsoluţiei reinstituirii controlului asupra capitalului, care e văzut ca dezavantajos pentru15 Dăianu, Daniel Încotro se îndreaptă ţările post comuniste, Ed.Polirom, Iaşi, 2001 şi Dăianu,D., Vrânceanu, R., România şi Uniunea europeană, Ed.Polirom, Iaşi, 2002, p.22116 Soros, G. Criza Capitalismului Global, Ed.Polirom•Arc, 1999, p.16680

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleinteresele băncilor multinaţionale şi ale firmelor financiare. În orice caz crizelefinanciare au furnizat un sprijin puternic ideii că liberalizarea conturilor de capitaltrebuie făcută cu prudenţă şi însoţită de reglementări prudenţiale adecvate.În ciuda numeroaselor voci ce cereau o reformă radicală a sistemului (de laabolirea FMI, la crearea unei instituţii complet noi), reformele post-criză care s-auîntreprins au fot destul de modeste şi au fost direcţionate în primul rând asupraîmbunătăţirii transparenţei şi a calităţii reglementărilor. S-ar părea că fervoarea ce aanimat anii 1998-1999 s-a mai diminuat în ultimul timp, ceea ce nu este de bun augur.Nu-i mai puţin adevărat că teritorii “albe” în regândirea sistemului financiarinternaţional rămân reglementarea activităţii aşa numitelor “hedge funds”- fondurispeculative – care sunt înregistrate în zone off-shore, şi a mişcărilor de capitalspeculative. În acest sens există voci care pledează pentru restricţionarea fluxurilorspeculative prin introducerea unor taxe Tobin care să le descurajeze, după cum există şivoci care susţin că astfel de restricţii nu ar avea eficacitate 17 .Exceptând tezele susţinute de experţii din mediul academic, se poate presupunecă poziţiile divergente exprimate sunt “modelate” de interesele părţilor implicate 18 . Însăoricare ar fi formula care se adoptă de un guvern, trebuie spus că în cazul unei economiideschise cu structuri fragile, instabilitatea mişcărilor de capital cauzează şocuri ce pot fiextrem de dureroase, chiar fatale.BIBLIOGRAFIE1.Barry J., R.J. Routledge Encyclopedia of International Political Economy,(ed),Routledge, London , NY, 20012. Dăianu, D. Încotro se îndreaptă ţările post comuniste, Ed.Polirom, Iaşi, 20013.Dăianu, D.,Vrânceanu, R.,România şi Uniunea europeană, Ed.Polirom, Iaşi, 20024. Edwards, S.“How Effective are Capital Controls?”, Journal of EconomicPerspectives, vol.13, no.4, Fall 1999, p. 65-855.Kindleberger, Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises, NewCh.,York: Basic Books, 19886. Soros, G. Criza Capitalismului Global, Ed.Polirom•Arc, 199917 Edwards, S. “How Effective are Capital Controls?”, Journal of Economic Perspectives,vol.13, no.4, Fall 1999, p. 65-8518 Daianu, D. op.cit, p.22181

Revista Tinerilor EconomiştiLIBERALISMUL ÎN DOCTRINA ECONOMICĂ UNIVERSALĂ ŞI ROMÂNEASCĂAsist. univ. drd Flavius RovinaruUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiune a AfacerilorAbstract : Le libéralisme, comme nouvelle orientation théorique etpratique, a pris forme graduellement; il n’est pas uniquement une doctrinequi repose sur une politique économique et sociale libérale. Au XVIIIe stXIXe siècles, le libéralisme s’est manifesté dans sa forme classique, quisoutient: l’inviolabilité de la propriété privée; la possibilité d’exprimerlibrement la personnalité humaine; la confiance en tout ce qui signifiecapacité des gens de réaliser quelque chose d’utile pour eux et pour lasociété; la stimulation et la protection des institutions et des politiques quipermettaient la mise en pratique des trois premiers principes. Lelibéralisme roumain se base sur les principes du libéralisme universel, qu’ila acceptés mais adaptés dans une forme spécifique. Ces principes ontreprésenté le point de départ de l’analyse du libéralisme roumain faite parles auteurs de cette période-là. La conclusion que l’on peut dégager estque, bien que le libéralisme roumain s’inspire des principes du libéralismeeuropéen, on peut identifier un fort caractère national.Key words: libéralisme, doctrine, principes du libéralismeLiberalismul universalPe măsura extinderii şi generalizării producţiei de mărfuri, odată cu trecereasocietăţii umane de la o economie închisă, a cărei principală caracteristică era orientareacătre autoconsum, spre o societate ce avea drept trăsătură definitorie producţia debunuri şi orientarea preponderentă spre schimb, a apărut o categorie nouă de fenomeneşi procese, care au generat, în timp, modificarea concepţiilor şi acţiunilor din sferaeconomicului şi socialului.Capitalul bănesc, acumulat de-a lungul timpului în comerţ, a fost direcţionattreptat spre sfera producţiei, devenind capital comercial-productiv. În acest proces degeneralizare a producţiei de mărfuri, de la atelierul medieval ce a evoluat înspremanufactură, s-a născut revoluţia industrială. Producţia de mărfuri şi schimbul audevenit primordiale în ordinea preferinţelor agenţilor economici, făcându-se înţeleasăobligativitatea investirii capitalului bănesc, ca o condiţie a unei acumulări ulterioare.Dezvoltarea iniţiativei private alături de apariţia, primelor unităţi productive, acreat premisele de bază pentru libertatea de acţiune a agenţilor economici. Pe măsuraconsolidării puterii economice a burgheziei 19 , aceasta a câştigat tot mai mult teren înconfruntarea sa directă cu reprezentanţii feudalismului.S-a făcut simţită necesitatea fundamentării unei doctrine economice şi socialecare să reprezinte în mod concret noile realităţile socio-economice ale respectiveiperioade de timp. Această nouă orientare teoretico-practică s-a conturat treptat, nefiind19 Termen privit din perspectiva unei noi clase economico-sociale, apărute în contextul treceriide la feudalism spre maşinism şi apoi spre societatea industrială.82

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalealtceva decât o doctrină ce-şi întemeia fundamentele pe o politică economico-socialăliberală. 20În contextul relevat, putem privi burghezia ca pe o clasa socială ce îngloba înstructura sa pe acei indivizi, care în calitatea lor de agenţi economici, aveau caprincipală ocupaţie producerea bunurilor economice marfare şi valorificarea acestoraprin intermediul schimbului. Prin această orientare către producţie şi schimb, burghezia– în mod inerent şi societatea organizată pe principii burghezo-capitaliste – se deosebeade ceea ce însemna o societate preponderent agrară, în care producţia era orientatăîndeosebi către autoconsum.Structura burgheziei se baza pe o “trinitate socială” care cuprindea în structurasa următoarele elemente: producătorii de mărfuri – industriaşii; pe cei care puneau încirculaţie mărfurile – comercianţii; pe cei care dispuneau de mijloace băneşti pentru aajuta atât circulaţia cât şi producţia bunurilor – bancherii.Clasa burgheză a fost denumită clasă capitalistă, datorită faptului căindustriaşii, comercianţii şi bancherii, reprezentanţii săi, deţineau capitalul şi lucrau cuacesta. 21 Principala caracteristică a burgheziei, din punct de vedere economic, eraactivitatea de producere şi valorificare a mărfurilor, în timp ce din punct de vederesocial-politic, trăsătura sa principală era dată de înţelegerea libertăţii, ca unicăalternativă în vederea realizării progresului societăţii.Într-o primă fază, de agregare a sa, vom discuta despre o mică burghezie.Această mică burghezie a evoluat şi s-a dezvoltat în oraşele libere. Iniţial nu eraînţeleasă importanţa capitalizării şi reinvestirii profitului obţinut în urma schimbului, cise producea atâta marfă câtă era nevoie pentru ca profitul obţinut în urma vânzării săacopere nevoile producătorului. În această formă de acţiune practică a existat micaburghezie în intervalul secolelor XI-XV.O schimbare radicală s-a produs în perioada de timp cuprinsă între secoleleXV-XVII, când producţia de bunuri a crescut din punct de vedere cantitativ, pe fondulaccentuării specializării şi îndemânării celor implicaţi direct în procesul productiv. Deaceastă dată în cadrul atelierelor meşteşugăreşti se producea o cantitate sporită debunuri, cu care participau la procesul de schimb, proces în urma căruia s-au înregistratprimele acumulări ale capitalului. 22Desigur că pe măsura evoluţiei temporale a societăţii au avut loc o serie demodificări la nivel conceptual, adoptându-se curente de gândire şi practică socioeconomicăbazate pe ideea de libertate. Acest fapt poate fi oglindit de accepţiuneapotrivit căreia “liberalismul economic se va dezvolta şi maturiza - treptat – începând cua doua jumătate a secolului al XVIII-lea, va domina gândirea şi practica umană asecolului al XIX-lea şi va reprezenta principala megatendinţă a gândirii economice înepocile modernă şi contemporană” 23 .20 După G. Popescu, Evoluţia gândirii economice, Editura George Bariţiu, Cluj – Napoca, 2002,pag.13921 Vezi Şt. Zeletin, Burghezia română, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pag 25.22 “Leagănul micii burghezii a fost sud-vestul latin al Europei – Italia, Spania, Portugalia – şisudul Germaniei; leagănul capitalismului este nord-vestul germanic al Europei; el se naşte înOlanda, de unde radiază spre Franţa şi Anglia, iar din aceasta din urmă spre Germania şiAmerica”, Şt. Zeletin, Op.cit, pag 29. Opinia este susţinută şi de M. Beaud în lucrarea sa Istoriacapitalismului, traducere, Editura Cartier, Bucureşti 2001.23 G. Popescu, Op.cit, pag.14183

Revista Tinerilor EconomiştiÎn secolele XVIII şi XIX, putem spune că liberalismul s-a manifestat în formasa clasică promovând: inviolabilitatea proprietăţii private; posibilitatea exprimării liberea personalităţii umane; încrederea în abilitatea oamenilor de a face ce este valoros şi utilpentru ei şi pentru societate; stimularea şi protejarea acelor instituţii şi politici carepermiteau punerea în practică a primelor trei principii enunţate mai sus.Urmând calea firească a evoluţiei, a trecerii spre o nouă fază, la sfârşitulsecolului XIX şi începutul secolului XX, liberalismul a îmbrăcat forma sa modernă.Considerăm că liberalismul modern a reţinut de la cel clasic autonomia individului şireducerea constrângerilor, precum şi lărgirea libertăţilor individuale. Tot liberalismulmodern este cel care introducea, ca element nou, ideea întărirea principiilor liberale prinintermediul legilor.Ideologia liberală, în forma sa clasică, avea faţă de implicarea statului îneconomie o atitudine restrictivă prin care acestuia i se cerea să nu tulbure cu intervenţiasa lupta indivizilor, pentru o poziţie cât mai avantajoasă în societate, ci, să rămână unsimplu arbitru, mărginindu-se a veghea la respectarea ordinii sociale.Deşi liberalismul a fost curentul de gândire şi de acţiune pe plan economic carea dus la modernizarea şi evoluţia spre o nouă etapă a societăţii umane, teorialiberalismului clasic nu mai putea fi aplicată în condiţiile concentrării şi centralizării totmai accentuate a capitalului şi producţiei.Concentrarea şi centralizarea capitalurilor şi producţiei au creat premiseleapariţiei primelor monopoluri – amintim cazul companiei Standard Oil – care aueliminat concurenţa existentă pe o anumită piaţă.În aceste condiţii concurenţa perfectă era înlocuită – în mod inevitabil – cuconcurenţa imperfectă, iar piaţa liberă a devenit tot într-o mai mare măsură o piaţăcontrolată. Pornind de la situaţia prezentată apreciem că echilibrul pieţei nu se mairealiza de la sine, ci era nevoie şi de intervenţia statului, care prin intermediul pârghiilorsale să regleze, să corecteze aceste dezechilibre, restabilind echilibrul, preîntâmpinânddisfuncţiile şi crizele.Liberalismul românesc. Origini şi evoluţieConform doctrinelor istorico-economice şi în spaţiul românesc naşterealiberalismul a fost asociată formării unei anumite clase social-politice. Clasa respectivăera burghezia, creditată drept purtătoarea ideilor pe care se fundamentează doctrinaliberală.Burghezia română a apărut ca urmare a evoluţiei societăţii dinspre sfera deproducţie preponderent agrară, către o societate în care încep să se cristalizeze primelerelaţii de factură industrială.Momentul şi modul de apariţie a burgheziei româneşti au fost şi sunt subiectecontroversate, confruntându-se două mari puncte de vedere contradictorii. Primul punctde vedere susţine că burghezia românească a fost importată din occident, iar al doileaconsideră că burghezia românească a avut o evoluţie firească 24 ,strâns legată de stadiulde dezvoltare al economiei şi societăţii româneşti.Apreciem că burghezia română a avut o dezvoltare normală, în sensul că aapărut, precum în restul spaţiului european, odată cu primele manifestări de natură24 Susţinătorii primului punct de vedere sunt Al. Papacostea în România politică şi Şt. Zeletin înBurghezia română; M. Manoilescu în Rostul şi destinul burgheziei române susţinea contrariul.84

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalecapitalistă. A cunoscut în dezvoltarea sa etape inspirate din evoluţia capitalismuluioccidental, care însă au fost adaptate realităţilor româneşti.Structura pe care s-a dezvoltat capitalismul românesc a fost de inspiraţieoccidentală, pe ea grefându-se amănunte deosebite, specific româneşti. Este vorbadespre încercările de creare a unui capitalului autohton puternic, emancipat de subtutela capitalului occidental. În vederea sprijinirii capitalului autohton liberalii auavansat chiar ideea necesităţii dezvoltării şi organizării producţiei după un plan naţionalde ansamblu, în scopul utilizării resurselor naţionale la maximum.Fenomenul de agregare a unui capitalism românesc pe fondul ideatic occidentaleste cu atât mai uşor de înţeles, cu cât avem chiar exemplul capitalismului occidental.Nici în Occident nu întâlnim un tip unic de dezvoltare a burgheziei. Chiar dacăburghezia franceză şi cea engleză au pornit în dezvoltare pe o structură capitalistăasemănătoare, între ele a existat o mare deosebire: în Anglia întâlnim un sistemfundamentat pe o societate descentralizată, în timp ce în Franţa modernă se manifestaun sistem puternic îndreptat spre centralism 25 .În schimb, în viziunea lui Mihail Manoilescu imboldul apariţiei şi dezvoltăriiburgheziei române a venit din afară. O ţară agrară intră în prefacere, se îndreaptă spreburghezia modernă, sub influenţa unei ţări capitaliste dezvoltate. Această influenţă, dinpartea ţării dezvoltate, s-a realizat prin importul ideilor şi nu a mărfurilor ţăriirespective.În legătură cu „transplantarea” instituţiilor burgheze în ţara noastră, fără a aveaun fundament teoretico-practic pentru acestea considerăm că, şi dacă ar fi vorba despreo preluare forţată, ea corespundea unor necesităţi generate de dezvoltarea economicoculturalăa societăţii româneşti.Clasa socială nou apărută – burghezia – a devenit, după cum am arătat mai sus,clasa ce a dominat, din punct de vedere economic spaţiul românesc al vremii (începândcu a doua jumătate a secolului al XIX-lea).Adesea capitalismul şi burghezia au fost plasate în cadrul conceptual dat deliberalism. Această abordare duce însă la o confuzie gravă. Nu putem consideraliberalismul principalul factor ce a motivat naşterea burgheziei, deoarece mai exactburghezia şi manifestările capitaliste au apărut cu multă vreme înainte de apariţialiberalismului. În acest sens avem în vedere faptul că deja încă din epocamercantilismului se pune accentul pe acumularea capitalului, apar primele relaţii defactură capitalistă, se conştientizează necesitatea creşterii producţiei de bunuri şi aparticipării la comerţ.În contextul prezentat credem că avem de-a face şi cu apariţia primilorreprezentanţi ai burgheziei încă din perioada mercantilismului.Un alt punct de vedere postula ideea că, într-un stadiu incipient, sectorulindustrial şi cel agricol au existat şi funcţionat într-un mod relativ independent unul faţăde celălalt, în ambele sectoare producţia desfăşurându-se într-un cadru tradiţional. Cutoate acestea, viaţa economică şi socială în secolul al XIX-lea a fost influenţată de celpuţin trei factori: invenţiile tehnice, expansiunea economică a ţărilor industriale,precum şi o mare presiune demografică ce începea să se exercite, cu precădere înmediul rural.Maşinismul a dobândit primatul în competiţia sa cu agricultura, deoarece încontextul creşterii intensităţii schimburilor comerciale internaţionale trebuia: „să25 Şt. Zeletin, Neoliberalismul, Editura Scripta, Bucureşti, 1992, pag 24.85

Revista Tinerilor Economiştimunceşti mult, să produci pentru piaţă şi să exporţi cu orice preţ în ţări îndepărtate, căcialtfel te aşteaptă sărăcia şi foametea, iată care erau imperativele societăţii occidentale lafinele secolului al XIX-lea şi la începutul veacului al XX-lea”. 26Iniţial, existenţa economică a naţiunilor era asigurată preponderent deagricultură, manufacturile având un rol secundar. Odată cu revoluţia industrială,activităţile manufacturiere au depăşit cu mult – ca importanţă – activităţile agricole.Prin vânzarea produselor manufacturiere se observa că acestea erau mult mai valoroasedecât produsele muncii ţăranului. Astfel burgheziei, considera Mihail Manoilescu, i-arevenit rolul de a organiza activitatea economică naţională şi de a deţine proprietateamijloacelor de producţie. 27Mihail Manoilescu considera că o astfel de situaţie a caracterizat şi dezvoltareasocietăţii româneşti, cu precizarea că toate aceste faze s-au succedat cu o repeziciunemult mai mare în România decât în Occident, mai exact pe perioada primei jumătăţi desecol XIX.Nu putem afirma că Manoilescu a ignorat existenţa anumitor relaţii de facturăcapitalistă în secolele premergătoare perioadei mai sus amintite. În schimb considerămcă Mihail Manoilescu a încercat să explice, în bună parte, realităţile economiceromâneşti ce au stat la baza constituirii burgheziei române, prin prisma apartenenţeiacestora la un sistem de valori european. Ceea ce individualiza punctul de vedere alautorului era faptul că a situat în cadrul corpusului social al burgheziei atât mariiproprietari de terenuri agricole cât şi marii proprietari industriali.De asemenea Mihail Manoilescu a identificat două segmente distincte aleburgheziei: burghezii propriu-zişi şi pseudo-burghezii.În prima categorie a burghezilor propriu-zişi plasa, în ordinea importanţei lor:marii industriaşi; marii comercianţi; bancherii; marii proprietari rurali; rentieri şiproprietarii de imobile urbane.Excludea din cadrul burgheziei pe industriaşii mici şi micii meseriaşi, miciicomercianţi, şi pe reprezentanţii creditului cooperatist. 28 Poate părea ciudată, la oprimă vedere, această alăturare a marilor proprietari de pământ burgheziei. Manoilescuexplica opţiunea sa prin teza că proprietatea agricolă este, înainte de toate, oîntreprindere economică. Credem că abordarea sa este interesantă cu atât mai mult cucât întâlnim acelaşi punct de vedere şi la Karl Marx.„Capitalistul îl pune, aşadar, pe muncitor să confecţioneze o valoare deîntrebuinţare anumită, un articol determinat. Producţia de valori de întrebuinţare, debunuri, nu-şi schimbă natura ei generală prin faptul că se efectuează pentru capitalist şi26 M. Manoilescu, Rostul şi destinul burgheziei române, Editura Athena, Bucureşti, 1997, pag102.27 “Pe măsura integrării marii proprietăţi agricole în capitalism, nobilii, proprietarii de pământ,au încetat să mai constituie o clasă funcţional şi psihologic distinctă de restul burgheziei. Ei ausuferit dictatura pieţei şi a rentabilităţii şi au lăsat să dispară treptat spiritul tradiţionalist alagriculturii pentru ca mai târziu, în secolul nostru, să schimbe complet şi tehnica ei, prin imitareaîn totul a metodelor mecanice din industrie.”; M. Manoilescu, Op. cit., pag 103.28 Dacă excluderea reprezentanţilor cooperaţiei este perfect justificată de faptul că aceştia nu potfi identificaţi sub nici un aspect cu capitalismul, excluderea micilor meseriaşi şi comercianţipoate fi discutată, cu atât mai mult cu cât burghezia poate fi identificată ca fiind posesoareamijloacelor de producţie, indiferent de mărimea sau natura acestora.86

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalesub controlul lui...Pământul...apare, fără contribuţia omului, drept obiectul general almuncii omeneşti.” 29Indiferent de domeniul de activitate umană, industrie sau agricultură, în situaţiaîn care avem de-a face cu o remunerare bănească a muncii individului putem sădiscutăm despre o exploataţie de factură capitalistă.În România este cunoscut faptul că marii proprietari de teren apelau la ţăraniifără terenuri în proprietate pentru munca suprafeţelor pe care le deţineau. În schimbulmuncii lor – închiriată de proprietarul de teren şi producătoare de valori deîntrebuinţare – ţăranii primeau o anumită recompensă. Din această perspectivă putemsă considerăm că marii proprietari funciari deveniseră capitalişti în adevărul sens alcuvântului.În a doua categorie a pseudo-burghezilor intrau toţi acei care exercitau diferiteprofesii liberale sau lucrau în sectorul de stat: inginerii şi economiştii; avocaţii şimedicii; ziariştii; profesorii; magistraţii şi ofiţerii.Rolul acestora era de a completa şi ajuta pe burghezii propriu-zişi, „constituindcadrul juridic, administrativ şi tehnic necesar, organizării muncii şi producţiei, care estefuncţia de bază a burgheziei”. 30Credem că aceştia nu erau înţeleşi ca fiind capitalişti prin meseriile pe care leaveau, ci mai degrabă era evidenţiat faptul că respectivele categorii practicau meseriiliberale. Chiar dacă realiza distincţia menţionată, Manoilescu nu credea că în cadrulburgheziei se identificau două segmente separate, ci acesta trebuia privită ca un totunitar format din două componente complementare.Conţinutul categoriei de burghezie însuma la Mihail Manoilescu burgheziipropriu-zişi cu alte cuvinte capitaliştii dar şi pseudo-burghezii adică acei indivizi carepracticau meserii liberale, ce contribuiau în mod direct la buna funcţionare a societăţiicapitaliste. Sesizăm că autorul a pus prin aceste atribute – propriu-zis şi pseudo –semnul de egalitate între burghez şi capitalist.Dacă pornim de la această observaţie vom spune că în realitate pseudoburgheziipoartă această titulatură tocmai datorită faptului că nu sunt capitalişti ci doarau o legătură strânsă cu capitaliştii lucrând pentru aceştia.Cu toate acestea, la o analiză atentă a demersului făcut de Mihail Manoilescu,remarcăm, că poziţia sa de plasare a procesului formării burgheziei în România, încadrul dat de formarea burgheziei europene este mult mai apropiat de realitate decâtpunctul de vedere aparţinând lui Zeletin sau Papacostea. 31Din studiile şi analizele făcute asupra liberalismului românesc am reuşitdesprinderea câtorva elemente-cheie:1. Nu putem disocia evoluţia burgheziei şi liberalismului românesc de evoluţiaacestora la nivel european;2. Acceptând premisa că industrializarea în România a început din a douajumătate a secolului al XIX-lea 32 , opinăm că burghezia şi primele manifestări de factură29 K. Marx, Capitalul, Vol.I, Editura P.C.R., 1947, pag.185-18630 M. Manoilescu, Op. cit, pag 106.31 Şt. Zeletin consideră că burghezia română este preponderent una de “import”, în timp ce încazul lui Al. Papacostea accentul cade pe desprinderea elementelor burgheze din rândulboierimii. Mihail Manoilescu face însă o analiză mult mai atentă, reuşind să atingă aspecte carescapă autorilor mai sus amintiţi.32 Ideea aparţine lui G. N. Leon, fiind prezentată pe larg în lucrarea Economie politică şi politicăeconomică, Bucureşti, 1943.87

Revista Tinerilor Economişticapitalistă au apărut şi s-au manifestat înainte de apariţia sistemului economic liberal şila noi în ţară;3. Se poate afirma că nu liberalismul, de orice provenienţă ar fi acesta, a creatburghezia şi capitalismul, ci au apărut ca urmare firească a dezvoltării producţiei demărfuri, a acumulării capitalului, şi generalizării schimbului;4. Liberalismul românesc ne apare ca un produs socio-istoric dat de un anumitstadiu în care se situa societatea românească;5. În evoluţia societăţii româneşti, primele relaţii de natură burgheză s-aumanifestat şi înaintea secolului al XIX-lea, şi chiar dacă intensitatea lor n-a avut aceeaşiamplitudine ca în spaţiul european, ele nu pot fi trecute cu vederea;6. Apariţia liberalismului în România poate fi pusă sub semnul unui impulsprimit din exterior, cu precizarea că exista deja o bază pe care urma să se fundamentezedoctrina economico-socială liberală, şi ţinând seama de faptul că răspundea unui stadiude dezvoltare conceptuală şi ideologică românească.Din studiul nostru asupra burgheziei şi capitalismului românesc opinăm căburghezia a fost premergătoare apariţiei capitalismului, aducându-şi o contribuţiemajoră la crearea cadrului necesar implementării relaţiilor de tip capitalist. Cele douăcategorii nu sunt contradictorii ci mai degrabă fiecare pune în evidenţă anumite stadiiprin care a trecut economia marfară.Naşterea burgheziei, ca model de organizare socio-economică, a corespunsapariţiei primelor manufacturi în cadrul oraşelor, în vreme ce societatea burghezocapitalistăpoate fi alăturată perioadei de trecere la industrializare, care în România s-amanifestat după prima jumătate a secolului XIX.O plasare în timp a momentului de agregare a capitalismului pur în Româniaeste destul de dificilă. Credem că cel mai corect ar fi să discutăm doar despre capitalismîn România abia după terminarea Primului Război Mondial, odată cu realizarea unităţiinaţionale depline, urmată de adoptarea unor măsuri ferme – de cele mai multe orilegislative – vizând încurajarea formării unei industrii naţionale.Atragem atenţia asupra unei constatări care se desprinde din majoritatealucrărilor economiştilor, istoricilor şi sociologilor români asupra epocii moderne 33 :secolul al XIX-lea a fost perioada în care s-a manifestat o permanentă şi intensăconfruntare de idei privind organizarea României moderne.Aceste confruntări teoretice au căzut sub incidenţa a două orientări (curente deidei) liberalismul şi conservatorismul, care au dominat viaţa politică, socială şieconomică a României până în preajma Primului Război MondialSocietatea românească a timpului era una preponderent agrară. Situaţiacaracteriza începutul secolului al XIX-lea, mai exact până în 1829, când Principatele aueliminat monopolul otoman asupra comerţului. După acest moment, prin acţiuneaburgheziei, s-au creat premisele unei schimbări nu era doar una la nivelul vieţiieconomice, ci şi la nivel conceptual. Societatea românească avea din ce în ce mai multtendinţa de a deveni o societate înclinată spre modernism, se deschidea spre ideile noivenite, din zona civilizaţiei occidentale.Originile liberalismului românesc se regăsesc în începuturile şi dezvoltareaburgheziei autohtone, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.Pe măsura dezvoltării şi consolidării burgheziei române, s-a conturat şi s-amaturizat şi cadrul doctrinar al liberalismul românesc cu precădere în a doua jumătate a33 M. Manoilescu, Şt. Zeletin, I. G. Duca, G. N. Leon, Al. Papacostea, N. P. Arcadian.88

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalesecolului XIX, culminând cu crearea Partidului Liberal – care s-a dovedit un adversarpolitic puternic pentru Partidul Conservator.Cucerirea independenţei de stat, cu toate consecinţele pentru viaţa economică şisocial-politică a ţării, aducea noi date în confruntarea de idei dintre conservatori şiliberali. În noul stadiu existenţial, ce a coincis cu începuturile societăţii moderneromâneşti, direcţiile urmărite de liberali erau mult mai aproape de necesităţile reale aleRomâniei, decât cele propuse de conservatori 34 .O asemenea polemică şi-a găsit reprezentare prin intermediul PartiduluiConservator şi al Partidului Liberal. În acest context este logic să aducem în evidenţăelementele doctrinare şi realităţile care au marcat existenţa şi acţiunea amintitelorpartide.Deosebirile care s-au evidenţiat în mod treptat, în timp, între liberali şiconservatori, au provenit din omogenitatea mai mare a structurii Partidului Liberal, carede altfel era mult mai strâns legat de destinele clasei sociale nou create (burghezia), iarmai apoi a promovat interesele capitalismului românesc.Confruntarea ideologică între cele două curente de gândire, a dus la conturareaa două doctrine: liberalismul şi conservatorismul. Reprezentanţii liberalismului aupolemizat întotdeauna cu cei ai conservatorismului considerându-i pe aceştia din urmăoponenţi ai progresului. Liberalii au subliniat faptul că ei concep progresul numai înlimitele şi în cadrul proprietăţii private, ceea ce va asigura progresul fără salturi, evitânddezechilibrele. Revoluţia socială şi lupta de clasă erau respinse de reprezentanţii acestuicurent 35 .La începutul secolului XX burghezia română a enunţat, prin intermediulPartidului Liberal – în care-şi găsea cea mai bună reprezentare a intereselor sale – odoctrină care o va individualiza şi-i va crea cadrul conceptual propriu, în care urma a-şidesfăşura existenţa. Doctrina în cauză nu era alta decât liberalismul.De acum înainte ideea de libertate, pilonul central al doctrinei liberale, a foststrâns legată de existenţa burgheziei române. Libertatea, din perspectiva „laissez faire,laissez passer”, era o condiţie esenţială a desfăşurării activităţii economice. Ea eranecesară pentru ca: „orăşanul să poată vinde ţăranilor şi să poată cumpăra dela ei,pentruca circulaţia mărfurilor să nu fie împiedecată, pentruca statul să nu apese cu taxeşi biruri negocierea de bunuri, pentruca să se poată face – între oameni liberi –înţelegeri, angajamente, contracte, etc.” 36Liberalismul românesc parte integrantă a liberalismului universalLegătura incontestabilă existentă între liberalismul universal şi liberalismulromânesc are în opinia noastră ca argument principiile teoretice specifice ale celor douădoctrine.Doctrina economică liberală universală s-a sprijinit de la început pe patruprincipii fundamentale, unanim acceptate:1. Viaţa economică nu se desfăşura la întâmplare, ci, era guvernată de legiobiective. Într-un climat liberal acestea aveau posibilitatea să realizeze şi să menţină un34 După Gh. Iacob, Economia României 1814-1939, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 1996, pag.1235 A se vedea T. Ionescu, Istoria gândirii economice universale şi româneşti, Editura Sarmis,Cluj-Napoca, 1999, pag.194.36 V. Jinga, Dincolo de burghezie şi capitalism, Braşov, 1944, pag.989

Revista Tinerilor Economiştiechilibru în economie, între interesele individuale şi cele generale, între ofertă şi cerere,orientând astfel eforturile agenţilor economici spre eficienţă maximă.2. Inviolabilitatea proprietăţii private asigura libertatea de acţiune şiindependenţa agenţilor economici.3. Libertatea de acţiune a agenţilor economici nu era îngrădită decât de limiteleimpuse de realizarea propriilor interese. La prima vedere, libertatea lui “homooeconomicus” era nelimitată. Dar acest “homo oeconomicus” este o fiinţă perfectsocială putând realiza activităţi economice, însă cu condiţia ca iniţiativa lui să nuafecteze libertatea de acţiune a celorlalţi. De aici rezida faptul că libertatea economicăare şi va avea un caracter relativ.4. Concurenţa liberă şi perfectă între agenţii economici, este o concepţie care s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea, într-un climat fără restricţii protecţioniste, limitări dinpartea statului, ori existenţa monopolurilor. Liberalii secolului XIX susţineau libertateade acţiune a agenţilor economici, acceptând intervenţia statului în economie în tipareextrem de rigide şi precise. 37Liberalismul românesc s-a fundamentat pe aceste principii, pe care le-a acceptatdar le-a adaptat într-o formă specifică. De la aceste principii s-a pornit în analiza făcutăliberalismului românesc de către exegeţii români:a. Primul principiu, care postula că viaţa economică nu se desfăşura laîntâmplare, ci era guvernată de legi obiective care aveau rolul de a păstra un echilibruîn economie, poate fi regăsit în doctrina liberalismului românesc.Se considera că societatea umană se putea dezvolta potrivit unor legi, caredepăşeau voinţa oamenilor. Legile apăreau, acţionau şi se manifestau în mod obiectiv,ca urmare a existenţei unei necesităţi. Originea legilor se afla în afara conştiinţeioamenilor, acţionând independent de voinţa umană. Ele luau naştere, se modificau saudispăreau pe măsura apariţiei, schimbării sau dispariţiei izvoarelor şi condiţiilor care leaucreat. Prin natura lor legile obiective determinau intenţiile şi activitatea individului,reuşind să creeze şi să păstreze ordinea economică. 38Plecând de la recunoaşterea existenţei legilor obiective, liberalismul s-a adaptatdiferitelor etape de evoluţie a societăţii umane. El era compatibil cu progresul societăţii,fiind văzut de către liberali ca unica modalitate care poate asigura o dezvoltare normalăsocietăţii.b. Al doilea principiu se referea la inviolabilitatea proprietăţii private,considerată singura formă de proprietate care asigura libertatea de acţiune şiindependenţa agenţilor economici. Progresul societăţii se materializa doar în limitele şiîn cadrul proprietăţii private. Progresul nu se realiza în salturi, nefiind compatibil cuviolenţa, ci reprezenta grija permanentă pentru viitor, era o constantă preocupare de apregăti şi asigura acel viitor. 3937 Vezi G. Popescu, Op. cit, pag 140.38 Ordinea economică poate fi înţeleasă din perspectiva faptului că fenomenele şi proceseleeconomice se corelează în mod reciproc, cauzal, funcţional şi complementar, se succed în timp,sunt orânduite în spaţiu. Mişcarea economică are o anumită regularitate, sistemul funcţionândnormal.39 “ Într-adevăr, liberalismul consideră că societăţile omeneşti se dezvoltă potrivit unor anumelegi, mai presus de voinţa oamenilor, şi că în această veşnică prefacere datoria organizaţiunilorpolitice e să adapteze formele legale nevoilor reale, impuse de diferitele faze ale evoluţieipopoarelor. Prin urmare, liberalismul reprezintă, prin esenţa lui, ideea de progres.” I. G. Duca,90

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleProprietatea era un subiect preferat al doctrinei liberale, subiect care a datnaştere la numeroase confruntări de opinii între liberali şi oponenţii acestora. O disputăpe marginea acestui subiect s-a desfăşurat între liberalism şi socialism, dispută care adiferenţiat şi aceste două doctrine.Spre exemplu, deosebirea dintre doctrina liberală şi doctrina socialistă consta înfaptul că liberalii concepeau progresul social doar în cadrul generat de existenţaproprietăţii private, în timp ce socialiştii militau pentru desfiinţarea proprietăţii private,considerând progresul posibil doar în cadrul economic şi conceptual dat proprietateacomună. Liberalii au acceptat toate formele de proprietate – atât proprietatea mixtă, câtşi cea de stat sau cooperatistă – în funcţie de necesităţile sociale, fără a renunţa nici unmoment la ideea că aceste noi forme de proprietate trebuiau să se situeze în cadrulconceptual generat de proprietatea privată. Proprietatea privată a stat la baza doctrineiliberale din punct de vedere teoretic şi practic.În strânsă legătură cu proprietatea, exproprierea – ce impieta asupra dreptuluide proprietate – era văzută de liberali ca un act benefic, de progres social, situându-se încadrul ideii de proprietate privată. Exproprierea era considerată doar o nouă formă derepartiţie a proprietăţii individuale la nivel social. 40Tot din perspectiva proprietăţii a fost abordată şi naţionalizarea subsolului. 41Astfel naţionalizarea subsolului nu părăsea limitele doctrinei liberale, deoarecemenţinerea ideii de proprietate privată nu impune şi forma sub care apare în practică.Limitele proprietăţii private pot fi largi sau înguste, aşa încât de-a lungul timpului sferade cuprindere a noţiunii de proprietate privată a variat neîncetat.c. Cel de-al treilea principiu se referea la libertatea de acţiune a agenţiloreconomici, care nu era îngrădită – din punct de vedere teoretic – decât de limiteleimpuse de realizarea propriilor interese. Conform unei asemenea abordări agenţiieconomici aveau posibilitatea manifestării libere doar într-un regim social, economic şipolitic constituit pe principiile democraţiei şi libertăţii.Cum am mai arătat, liberalismul se orienta, în acţiunile sale, înspre creareaprogresului economico-social. Mai mult, doar într-un regim democratic se poate ajungela progres, deoarece procesul democratic presupune libertatea de exprimare aindivizilor.Liberalismul vedea în democraţie calea optimă de a-şi îndeplini scopurile,deoarece un regim nedemocratic şi demagogic nu putea decât să ducă la estompareamanifestărilor de natură a duce o societate înspre progres. 42 Pentru ca un regimdemocratic să funcţioneze şi să dea rezultate, era nevoie de existenţa, în interiorul său, aarmoniei sociale. De altfel, armonia socială a fost o condiţie fundamentală pentru areuşi punerea în practică a conceptelor doctrinei liberale.La armonie socială se ajungea doar prin ordine. Liberalismul respingeadezordinea de orice natură ar fi ea. În acest context, liberalii români se opuneauconceptului luptei de clasă, considerând că înfăptuirea revendicărilor social-economiceale unei clase se realizau doar armonizându-le cu interesele legitime ale celorlalte clase.Doctrina liberală, în Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, Bucureşti, 2000,pag.144.40 Vezi, G. N. Leon, Dreptul de expropriere, Tipografia Dacia, Iaşi, 1918, pag.5-741 Vezi G. N. Leon, Economie politică şi politică economică, Bucureşti, 1943, pag.303-31342 I. G. Duca, Op. cit, pag.14591

Revista Tinerilor EconomiştiÎntr-un climat liberal armonia socială provine din înţelegerea corectă a libertăţiieconomico-sociale. Chiar dacă libertatea economică este regula, aceasta nu poate şi nutrebuie să ducă la manifestări contrare interesului general al societăţii.Acest principiu teoretic al armoniei sociale nu era caracteristic doarliberalismului românesc, ci poate fi regăsit şi în cadrul liberalismului occidental. Unindivid poate să acţioneze liber, atât timp cât prin acţiunile sale nu aduce prejudicii denici o natură celorlalţi indivizi.În contextul expus statul avea rolul de a garanta organizarea socială, şi de amenţine ordinea necesară pentru o bună funcţionare a sistemului respectiv. Autoritateastatului rezida din consimţământul general al indivizilor, care era exprimat în formămajoritară prin vot.Conceptul majorităţii era fundamentul democraţiei, care se înfăţişa ca un mijlocde apărare a libertăţii indivizilor. Din perspectiva liberalilor, pentru ca democraţia săaibă sens, era vitală o acceptare a egalităţii relative a drepturilor de decizie aindivizilor.Chiar dacă din perspectivă teoretică liberalismul a postulat ideea armonieisociale, în realitate, evoluţia socială a pronunţat diferenţierea claselor sociale şi astabilit raporturi de dependenţă între clase şi indivizi, care în timp au adus graveatingeri puterii reale a indivizilor. 43d. Concurenţa liberă şi perfectă între agenţii economici a fost cel de-al patruleaprincipiu al liberalismului, acceptat şi de liberalii români. Plecând de la cele primele treiprincipii, concurenţa liberă şi perfectă însumează conceptele enunţate până aici. Eapresupunea ordine, care se obţinea prin acţiunea legilor obiective.Agenţii economici se manifestau în mod liber, într-un cadru conceptual generatde principiile democraţiei sociale şi economice.În concepţia liberală, mediul economic era o entitate capabilă să se autoregleze,să funcţioneze de la sine, statul fiind redus la un rol minimal.Prin acceptarea de către liberalismul românesc a principiilor expuse mai sus:existenţa legilor obiective ca mecanism reglator al vieţii economico-sociale,inviolabilitatea proprietăţii private, o largă liberate de acţiune acordată agenţiloreconomici, promovarea concurenţei libere între agenţii economici, credem că nu estegreşit să afirmăm că liberalismul românesc se încadra în principiile liberalismuluieuropean.Deşi liberalismul românesc s-a inspirat din principiile liberalismului european,identificăm încercarea de a se imprima liberalismului românesc un caracter naţional.Caracterul naţional rezulta din necesitatea şi din dorinţa dezvoltării României moderneprin intermediul forţelor proprii şi muncii naţiunii. Munca naţională, era văzută cageneratoare de progres, singura capabilă să asigure o dezvoltare durabilă ţării.Liberalismului românesc i-au fost exprimate conţinut şi scopurile, într-un modmagistral, cu ajutorul doctrinei prin noi înşine ce a jucat un rol major în desăvârşireaRomâniei moderne. Vintilă Brătianu (1887-1950) 44 a fost cel care enunţa politicaeconomică prin noi înşine.Din perspectiva economică a politicii prin noi înşine se dorea:43 “Or, ideea majoritară este ideea democratică. Democraţia apare astfel numai ca un mijloc, caun mijloc de asigurare a libertăţii individului; ea e bună numai atâta timp cât reprezintă forma deviaţă colectivă în care garantează maximum de libertate posibilă pentru individ.” M.Manoilescu, Op. cit, pag 204.44 Fost prim ministru şi ministru de finanţe.92

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalea) naţionalizarea capitalului, crearea unui capital românesc, care să seemancipeze de sub tutela celui străin;b) dezvoltarea producţiei naţionale, în scopul satisfacerii consumului intern şial pătrunderii pe pieţele externe;c) organizarea producţiei după un plan unitar 45 , astfel evitându-se risipa dematerii prime şi de energie, care se manifestă într-o industrie dezvoltată haotic. 46Cu certitudine liberalismul românesc s-a fundamentat pe principiileliberalismului universal, cu precizarea că a încercat să răspundă şi să se adapteze unorscopuri naţionale ce vizau dezvoltarea industrial-capitalistă a României.Parte componentă a liberalismului universal, liberalismul românesc a avut oserie de caracteristici naţionale, care l-au individualizat şi definit ca un modeleconomico-social de sine-stătător. Prin trăsăturile sale, a răspuns cerinţelor naţionale,încercând să deschidă în mod controlat porţile ţării capitalului străin, fără să piardă dinvedere interesul naţional.BIBLIOGRAFIE1. Beaud M Istoria capitalismului, Editura Cartier, Bucureşti 20012. Burnete SFormarea şi dezvoltarea capitalismului în Europa, Editura Burg,Sibiu, 20023. Duca I. GDoctrina liberală, în Doctrinele partidelor politice, EdituraGaramond, Bucureşti, 20004. Friedman M Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 19955. Ghica I. Scrieri economice, Vol.I, Editura A. G. E. R, Bucureşti, 19376. Iacob Gh.Economia României 1814-1939, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi,19967. Ionescu TIstoria gândirii economice universale şi româneşti, EdituraSarmis, Cluj-Napoca, 19998. Jinga V Dincolo de burghezie şi capitalism, Braşov, 19449. Leon G. N Dreptul de expropriere, Tipografia Dacia, Iaşi, 191810. Leon G. N Economie politică şi politică economică, Bucureşti, 194311. Manoilescu MRostul şi destinul burgheziei române, Editura Athena, Bucureşti,1997Neoliberalismul, în Doctrinele partidelor politice, Editura12. Manoilescu M Garamond, Bucureşti, 2000Marx K, Capitalul, Vol.I, Editura P.C.R., 194713. Monent P.Istoria intelectuală a liberalismului, Editura Humanitas,Bucureşti, 200314. Papacostea Al România politică, Bucureşti, 192415. Popescu GEvoluţia gândirii economice, Editura George Bariţiu, Cluj –Napoca, 200216. Zeletin Şt Burghezia română, Editura Humanitas, Bucureşti, 199117. Zeletin Şt Neoliberalismul, Editura Scripta, Bucureşti, 199218. Xenopol A.D. Opere economice, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 196745 Acest principiu este în fapt identic cu ceea ce va fi, mai târziu, ideea unui capitalismplanificat, baza modelului neoliberal francez.46 După Şt. Zeletin, Op. cit, pag 30.93

Revista Tinerilor EconomiştiREPERE ALE EVOLUŢIEI COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI (1950-1970)Asist.univ.drd. Salanţă MihaelaUniversitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-NapocaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiune a AfacerilorAbstract: At the end of Second World War the world and Europe hadbeen divided into spheres of influence. Eastern Europe was includedunder the soviet dominance. The entire evolution of all the EasternEuropean countries was marked by this reality. The eastern bloc had itsown way of development, based on the centrally planned economy, afterthe soviet model. The foreign trade of these countries, and of course ofRomania, was influenced by the soviet tutelage. Most of the foreign tradewas orientated toward COMECON markets and the Soviet Union decidedwhat merchandise would be the object of tradeKey words: sphere of influence, foreign trade, COMECON, centrally planed economy,RomaniaO dată cu sfârşitul celui de al doilea război mondial, a fost din ce în ce mai clarcă împărţirea continentului european în sfere de influenţe a devenit realitate. Stalin şi-acreat propriul său imperiu, din state satelit, în cadrul căruia problemele principale vizaunatura controlului sovietic şi pârghiile prin care acesta era realizat. Deşi statele din sferade influenţă sovietică şi-au păstrat identitatea, trebuiau să respecte hotărârile şidirectivele venite de la Kremlin. Motivele au fost multiple, dintre care putem aminti◊ forţa armatei sovietice,◊ metodele impuse de Partidul Comunist sovietic,◊◊regimul dur, poliţienesc,şi nu în ultimul rând, unele contracte economice bilaterale inechitabile.Prin aceste măsuri s-a dorit uniformizarea regimurilor politice din statele, careîn timpul războiului, luptaseră în tabere adverse: Ungaria, România şi Bulgaria departea germanilor, Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, de partea sovieticilor.Atât pentru Europa Estică, cât şi pentru Uniunea Sovietică, anii care urmatsfârşitului războiului, şi până la începutul anilor ’50 au fost ani foarte dificili. Printreevenimentele care au marcat această perioadă, se numără: respingerea PlanuluiMarshall, blocada Berlinului, reacţii ale comuniştilor în Italia şi Franţa, adică îninteriorul Europei Occidentale. Aceste acţiuni neavând efectul dorit, au provocat oanumită stare de opoziţie faţă de Uniunea Sovietică, au impulsionat atitudinea ostilă aIugoslaviei faţă de aceasta şi exista pericolul ca această atitudine să se extindă.Dată fiind situaţia Stalin s-a văzut nevoit să ia anumite măsuri, iar într-o primăfază, a catalogat acţiunile în cauză, ca fiind ameninţări directe la adresa intereselorsovietice. Ulterior, probabil din dorinţa de a contracara desfăşurarea în viitor a unoracţiuni similare, a făcut primii paşi în vederea creării unor structuri de integrare, atât înplan economic (CAER, creat în 1949), cât şi în plan militar (Pactul de la Varşovia vafi creat abia mai târziu, în 1955). Moartea lui Stalin a marcat un punct de cotitură, atâtîn istoria Uniunii Sovietice, cât şi în ceea ce priveşte, restul lumii.94

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalePentru o mai bună imagine asupra blocului estic, şi implicit asupra economieiromâneşti, vom încerca să analizăm care a fost situaţia în interiorul sferei de influenţăsovietică.Cea mai mare parte a ţărilor Europei de Est a pus în aplicare, într-o formă saualta, următoarele principii: aproprierea colectivă a mijloacelor de producţie, cuexcepţia, la început, a micilor exploataţii agricole, a micilor artizani şi a micilorcomercianţi; subordonarea economiei guvernelor şi organismelor de planificare denatură sovietică, ele însele controlate de Comitetul Central al Partidului Comunist;integrarea în CAER. Cu toate aceste încercări de nivelare în interiorul Europei Estice,fiecare ţară a tins să-şi afirme o anumite originalitate.Până la moartea lui Stalin în 1953, blocul estic s-a prezentat în faţa Europei cao un monolit. Fiecare ţară satelit era mai mult sau mai puţin o replică, la o scară maimică, a Uniunii Sovietice, şi toţi avansau în acelaşi ritm - ritmul Moscovei, cel puţinteoretic şi ca imagine. Sub această faţadă “unitară” au apărut, însă, primele tendinţe dedivizare.Când Iugoslavia s-a rupt de blocul sovietic şi a rămas totuşi o ţară comunistă,numeroşi lideri din celelalte state comuniste ar fi dorit să facă acelaşi lucru. Puţin dupămoartea lui Stalin, asupra statelor satelit adia un vânt de revoltă. Greve şi rebeliuni austârnit vâlvă în mai multe state şi au devenit atât de grave încât autorităţile sovietice,încă putere ocupantă, au fost nevoite să recurgă la forţa militară pentru a le înăbuşi.Evenimentele politice, din ţările blocului estic, ale acestei perioade nu fac obiectulacestui demers, astfel că în continuare vom acorda atenţie aspectelor economice.Pentru o mai bună perspectivă asupra evoluţiei comerţului exterior al României,considerăm necesare prezentarea câtorva tendinţe manifestate la nivel mondial şi lanivel regional.Tabel nr.1 Ratele de creştere a exporturilor şi importurilor de mărfuri1950-1960 1960-1970 1950-1970Exp Imp Exp Imp Exp ImpMondial 6,50 6,42 9,21 9,06 7,48 7,36Ţări dezvoltate 7,15 6,46 10,14 10,21 8,29 8,04Ţări Central şiEst Europene11,91 12,58 8,53 8,17 10,05 10,18Ţări în curs dedezvoltare3,62 4,65 6,68 5,98 4,54 4,62Sursa: UNCTAD - Handbook of statistics/Growth rates of merchandise exports andimports (www.unctad.org)În ceea ce priveşte economia mondială se poate observa uşor tendinţaascendentă a ratelor de creştere, datorită faptului că toate economiile naţionale, laînceputul anilor ’50 depăşiseră deja perioada de reconstrucţie şi refacere economică. Sepoate observa că ţările Central şi Est Europene au avut o rată a creşterii exporturilor şiimporturilor mai mare decât cea a ţărilor dezvoltate (grup ce cuprinde atât EuropaOccidentală cât şi SUA şi Canada) în deceniul 5, dar situaţia s-a inversat în deceniulurmător. Oricum în perioada analizată, 1950-1970, ritmul de creştere al exporturilor,respectiv importurilor de mărfuri, al ţărilor central şi est europene a fost mai acceleratdecât cel al ţărilor dezvoltate, adică al blocului vestic. Una dintre explicaţii fiind aceeacă statele est-europene au pornit de mult mai în spate decât celelalte state europene.95

Revista Tinerilor EconomiştiÎn valori absolute evoluţia exporturilor României în perioada 1962-1970, a fosturmătoarea:Tabel nr.2 Evoluţia exporturilor României1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970Val. (mil.$) 818 915 1000 1102 1186 1386 1496 1633 1851Rata decreştere (%)- 11,85 9,28 10,2 7,62 16,83 7,93 9,15 13,34Sursa: Statistical Yearbook 1970, Statistical Office of the United Nation, New York,1971, p.405Din datele de mai sus, se observă creşterea exporturilor totale ale României înperioada 1962-1970, ceea ce se înscrie în evoluţia normală a unei economii naţionale.Ritmurile anuale de creştere ale exporturilor sunt ritmuri relativ ridicate, mai rapidedecât ritmurile înregistrate la nivel mondial, dar mai scăzute decât cele ale ţărilordezvoltate, cel puţin în deceniul 6.Analiza orientării comerţului exterior al RomânieiFluxurile economice ale estului au fost reorientate dinspre vest spre est datorităimplicării Uniunii Sovietice în procesul de planificare economică al sateliţilor săi şiimpunerii sistemului proprietăţii de stat, specifice economiei socialiste sovietice.Planificarea economică centralizată a Europei estice a fost realizată cu ajutorulspecialiştilor sovietici şi cu ajutorul unor economişti pregătiţi la Moscova. Deoarececomerţul era parte integrantă a planificării centralizate, cei care luau decizii în acestsens au determinat prin decizii administrative schimbare direcţiei comerţului dinsprevest spre est.Datorită planificării centralizate, ţările Europei Estice au produs şi au exportatacele produse pe care le dorea Uniunea Sovietică. De exemplu, Uniunea Sovietică aobligat Cehoslovacia, prin acorduri pe termen lung, să crească producţia de maşinigrele, echipamente şi arme în loc să se urmeze planurile iniţiale cehe pentru o industriediversificată.Asemenea comerţului şi legăturile financiare au fost redirecţionate dinspre vestspre est. Unul dintre factorii determinanţi ai acestei reorientări a fost declarareamonedele naţionale ale ţărilor estice neconvertibile. În plus fluxurile de capital,îndeosebi cel privat, au fost grav perturbate de naţionalizarea investiţiilor străine. Aşacum am arătat mai devreme, Uniunea Sovietică şi aproape toţi sateliţii săi au fosteligibili pentru asistenţa fondului sau a BIRD, şi au respins ajutorul oferit prin PlanulMarshall. În absenţa altor posibilităţi şi oportunităţi, principala sursă de finanţareexternă pentru Europa estică au fost creditele oferite de Uniunea Sovietică pentruachiziţionarea de materii prime şi echipamente din interiorul Uniunea Sovietică.În interiorul blocului estic, tutela Moscovei se poate observa şi în ceea cepriveşte orientarea comerţului exterior al statelor membre. Principalii partenericomerciali ai ţărilor membre CAER au fost celelalte state central şi est europene.Gradul de dependenţă de pieţele CAER a fost unul foarte ridicat pentru toate aceste ţări,cea mai dependentă fiind Bulgaria, la polul opus situându-se RDG (la momentulrespectiv nu avea relaţii comerciale cu CAER). Bulgaria exporta spre pieţele CAER, înanul 1955 mărfuri în valoare de 194 mil.$, reprezentând 84.5% din totalul exporturilorsale şi importa de pe aceeaşi piaţă, mărfuri în valoare de 180 mil.$, adică 83,8% dintotalul importurilor sale.96

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleÎn medie în anii ’50 şi ’60, ţările membre CAER îndreptau spre celelalte statemembre aproximativ 50-60% din totalul exporturilor lor, iar spre Europa Occidentalăîntre 10 şi 30%.Cea mai deschisă spre occident, dintre ţările comuniste a fost România. Iată înplus, câteva date statistice, privind exporturile şi importurile ţării noastre, în câţiva ani,aleşi aleator din perioada 1950-1970.Tabel nr.3 Exporturile României (valoare şi ponderea în totalul exporturilor)1958 1960 1965 1967 1969Exporturispre:Mil.$ % Mil.$ % Mil.$ % Mil.$ % Mil.$ %EuropaOccidentală84 17,9 151 21,2 255 23,2 409 29,7 465 28,7EuropaCentrală şi 327 70 480 67,3 718 65,3 722 52,5 877 54,1EsticăSursa: UNCTAD – Handbook of Statistics / Value and shares of merchandise exportsand imports (www.unctad.org)Tabel nr.4 Importurile României (valoare şi ponderea în totalul importurilor)1958 1960 1965 1967 1969Importuri din: Mil.$ % Mil.$ % Mil.$ % Mil.$ % Mil.$ %EuropaOccidentală83 15,7 158 22,2 364 30,8 752 44,2 753 39,3EuropaCentrală şi 400 75,7 489 68,8 695 58,7 785 46,1 911 47,6EsticăSursa: UNCTAD – Handbook of Statistics / Value and shares of merchandise exportsand imports (www.unctad.org)Din prezentarea şi analiza datelor de mai sus se poate observa încercarea deapropiere faţă de Europa Occidentală, manifestată de România, dar principalul partenercomercial a rămas blocul răsăritean.În ceea ce priveşte exporturile spre piaţa estică, se observă că acestea în mărimeabsolută au crescut, dar ponderea lor în totalul exporturilor a scăzut, până în 1969 cuaproximativ o treime. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre importurile de pe pieţeleCAER.În ceea ce priveşte relaţiile cu blocul vestic, lucrurile stau puţin diferit, odată cucreşterea în mărime absolută, asistăm şi la o creştere a ponderii acestora în total, ceea ceindică apropierea pe care am menţionat-o ceva mai devreme.În tabelul următor sunt prezentaţi primii trei parteneri comerciali ai României,atât pe relaţia de export cât şi pe cea de import.97

Revista Tinerilor EconomiştiTabel nr. 5 Topul primilor trei parteneri comercialiExporturiImporturiŢARA VAL % ŢARA VAL %1962 RFG 61.940.000 7,57 RFG 85.137.000 9,04IT 35.203.588 4,30 IT 37.247.680 3,95FR 22.113.756 2,70 GBR 25.601.514 2,721963 IT 62.136.412 6,80 RFG 76.833.000 7,52RFG 57.389.000 6,27 IT 41.850.000 4,09FR 34.274.608 3,75 GBR 33.233.438 3,251964 RFG 77.186.000 7,72 RFG 86.894.000 7,44IT 54.927.584 5,49 FR 42.871.712 3,63FR 28.984.408 2,90 GBR 23.462.712 2,001965 RFG 84.261.000 7,65 RFG 123.225.000 11,44IT 61.190.516 5,55 IT 47.204.016 4,38GBR 31.399.688 2,85 FR 43.789.648 4,071966 IT 81.793.568 6,90 RFG 151.640.000 12,32RFG 80.305.000 6,77 FR 50.082.848 4,12GBR 42.467.972 3,58 IT 46.261.296 3,561967 IT 100.606.608 7,21 RFG 254.280.000 16,45RFG 94.443.008 6,77 IT 82.175.352 5,32GBR 70.579.520 5,06 FR 81.811.632 5,291968 RFG 112.177.008 7,64 RFG 196.276.000 12,20IT 79.116.512 5,38 IT 84.199.040 5,23GBR 62.089.704 4,23 GBR 76.620.736 4,741969 RFG 127.813.008 7,83 RFG 200.123.008 11,49IT 99.241.376 6,08 IT 75.234.968 4,32GBR 59.919.556 3,67 FR 71.778.736 4,121970 RFG 169.888.000 9,18 RFG 211.294.000 10,78IT 134.994.544 7,29 FR 82.016.280 4,18GBR 55.619.816 3,00 IT 78.925.936 4,03Sursa: Statistical Division of United Nations, (www.unstat.org)Analiza structurii comerţului exterior al României pe grupe de mărfuri,România şi-a exportat produsele, cu precădere, în RFG, Franţa, Italia şi MareaBritanie. Distribuţia a fost următoarea:‣ alimente şi animale vii spre Italia – cele mai mari exporturi, din punct devedere valoric, au fost cele din 1970 – 65.767.360 dolari, urmate de cele din1969 – 52.877.368 dolari şi 1967 – 43.900.244 dolari, în timp ce spre MareaBritanie cele mai mari exporturi au fost cele din 1967 – 43.655.676 dolari iarspre RFG, tot în 1967 – 30.456.000 (de fapt, în anul 1967 – această categorie deproduse a reprezentat 40% din exporturile României spre ţările occidentaleconsiderate);‣ materiale crude, necomestibile, exclusiv combustibili spre Italia – între 1962 şi1970 volumul valoric a crescut de peste 2,5 ori (de la 16.617.927 dolari la42.163.100 dolari) şi spre RFG – în aceeaşi perioada volumul valoric al98

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleexporturilor aproape că s-a dublat (de la 17.084.000 dolari la 32.927.000dolari);‣ combustibili minerali, lubrifianţi şi materiale derivate spre Franţa şi RFG, spreprima ţară menţionată exportul cel mai mare a fost înregistrat în 1968, învaloare de 26.013.454 dolari, iar spre a doua ţară menţionată cel mai mareexport a fost înregistrat în 1964, în valoare de 25.886.000 dolari;‣ mărfuri manufacturate clasificate mai ales după materia primă spre RFG(1969 – 25.869.000 dolari), Italia (1970- 16.174.865 dolari) şi Marea Britanie(în 1968 şi 1969 valori aproximativ egale de peste 14 milioane dolari).Analizând datele, putem concluziona că atâta timp cât războiul rece acontinuat, comerţul Est-Vest a rămas nesemnificativ ca procentaj în totalul comerţuluimondial. Deşi atât Europa Estică cât şi cea Occidentală au favorizat lărgirea comerţuluişi au făcut paşi în această direcţie, SUA şi Uniunea Sovietică au continuat, din motivepolitice, să refuze orice schimbare majoră în relaţiile economice est-vest. Marileeconomii ale superputerilor le-au permis acestora să nu fie foarte influenţate deavantajele economice potenţiale ale interacţiunii decât mai micii şi orientaţii sprecomerţ parteneri ai lor şi mai influenţaţi de predominanţa preocupărilor politice şi desecuritate.BIBLIOGRAFIE:1. Boniface, P. Relaţiile Est-Vest 1945-1991, Institutul European, Iaşi, 2001.2.CalvacoreSSIP.Politica mondială după 1945,Bucureşti, Ed.Alffa, 2000.3. CIA Handbook of Economic Statistics 19884.Defarges, P. Relaţiile internaţionale după 1945, Institutul European, Iaşi,M.2001.5. DePorte, A. Europe between superpowers, New Haven, Conn., 19796. Spero, J. E.The Politics of International Economic Relations, FourthEdition, London, Routledge, 1994.7. ***United Nation Statistical Yearbook 1970, Ediţia 22, NewYork, 19718. ***United Nation Statistical Yearbook 1979/80, Ediţia 31, NewYork, 198199

Revista Tinerilor EconomiştiEVOLUŢIA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ. TEORII ALECOMERŢULUI INTERNAŢIONALEc. drd. Ciurez Ecaterina NicoletaUniversitatea din Craiova,Facultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorAbstract: The continuous liberalization of the international trade andforeign investments has established a political framework which promotethe economical international relations. The liberalization has allowed thenew technologies to be used on the international markets. A lot ofcountries become more and more dependent of the international marketswhich offer real conditions for growth and development.Key words: international trade, economic growth, trade theoriesInterdependenţele actuale dintre ţări, dintre statele naţiuni, sunt rezultatul unuiproces istoric îndelungat, marcat de mai multe trepte calitative, ale căror caracteristriciesenţiale sunt surprinse prin termenii: schimburi intertări, piaţa mondială, economiemondială. 47Comerţul internaţional include totalitatea schimburilor de bunuri şi serviciidintre două sau mai multe state şi reprezintă, alături de fluxurile financiareinternaţionale şi migraţia internaţională a forţei de muncă, unul dintre cele maiimportante şi mai dinamice segmente ale relaţiilor economice internaţionale.În ultimii 250 de ani, cu excepţia unei scurte perioade de timp (1913-1950),creşterea comerţului internaţional a depăşit constant creşterea economică de ansamblu.Între 1720 şi 1913, creşterea comerţului a surclasat de 1,5 ori creşterea PIB.Creşterea redusă a PIB în perioada 1913-1950, în care s-a înregistrat de altfel cea mairedusă rată din 1820, a fost însoţită de o creştere şi mai redusă a comerţului, cele douărăzboaie mondiale şi protecţionismul subminând evoluţia pozitivă a comerţuluiinternaţional. Aceasta perioadă a inclus marea criză economică mondială (1929-1933).Comerţul a înregistrat, în termeni cantitativi, o reducere fără precedent, de 60%,naţiunile încercând să-şi exporte propriile crize economice, inclusiv somajul, prinintermediul barierelor comerciale protecţioniste.În perioada postbelică, comparativ cu perioada anterioară, comerţulinternaţional a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere şi cea mai susţinută dinamică.Statistica internaţională arată că rata medie de creştere a exportului mondial, din punctde vedere al volumului valoric, a fost, în perioada 1950 – 1995, de aproximativ 12 %.Acest ritm a fost, pe decenii, urmatorul: 1950 - 1960 de 6.4 %; 1960 - 1970 de 9.3 %;1970 - 1980 de 20.3 %; 1980 - 1995 de 7.5 %.Acest ritm de creştere a determinat creşterea volumului valoric al exportuluimondial de aproximativ 80 de ori. În întreaga perioadă 1950 - 1995 acesta a crescut la49000 mld.$, fata de 61 de mld.$. 4847 Dobrotă N, Economie Politică, Bucureşti, Ed. Economică, 1987, p.48348 sursa: www.insse.ro100

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleAceastă creştere se explică prin creşterea volumului fizic al exportului deaproximativ 14 ori şi creşterea preţurilor pe piaţa internaţională de aproximativ 6 ori.În a doua jumatate a secolului trecut, comerţul s-a dezvoltat mai rapid decâtproducţia, crescând astfel gradul în care economiile naţionale se bazează pe comerţulinternaţional în activitatea economică de ansamblu. Între 1950-2001, creşterea medieanuală a exporturilor de mărfuri a fost peste 6%, comparativ cu o creştere a producţieimai mică de 4% în această perioadă, comerţul s-a multiplicat de 22 ori, iar PIB acrescut de circa 7 ori. 49Intensificarea relaţiilor economice internaţionale este ilustrată şi de creştereainvestiţiilor străine directe, precum şi de fluxurile de capital pe termen scurt, mediu şilung.Actualmente, economiile naţionale se bazează într-o măsură mult mai mare pecomerţ comparativ cu situaţia existentă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.Globalizarea a afectat tot mai multe ţări. Între 1985-2001, în ţările dezvoltate, gradul dedeschidere spre exterior, exprimat prin ponderea comerţului în PlB, a crescut de la 15%la 25%, iar în ţările în curs de dezvoltare de la 20% la 40%. Cu toate că ponderilerelative pentru anumite regiuni s-au diminuat, în termeni valorici comerţul a cunoscutun trend pozitiv accelerat în toate regiunile.Structra pe mărfuri a comerţului s-a schimbat radical în perioada 1950-2001,îndeosebi în cazul produselor agricole şi manufacturate.Comerţul internaţional cu servicii a crescut aproape de două ori mai rapiddecât comerţul cu mărfuri, în anul 2001, comerţul cu servicii a însumat peste 1440miliarde dolari, reprezentând aproximativ 19% din comerţul mondial total.Schimbarea structurii comerţului mondial a fost însoţită de modificareastructurilor producţiei şi a PIB naţional. Cea mai mare creştere a producţiei şi a ocupăriiforţei de muncă în ţările industrializate în ultimii 25 de ani a fost înregistrată în acelesectoare care au suferit schimbări tehnologice rapide şi în sectorul terţiar. Concomitent,numeroase ţări în curs de dezvoltare s-au orientat către producţia produselormanufacturate (textile, produse siderurgice, bunuri electronice de larg consum etc.),pentru care ţările industrializate erau principalii furnizori. Astfel, s-a produs o creştereexplozivă a exporturilor de produse manufacturate din ţările în curs de dezvoltare.Datorită schimbării structurii producţiei şi comerţului s-au produs ajustăriconsiderabile datorate globalizării şi comerţului.Creşterea a fost alimentată de următoarele fenomene principale: 50- liberalizarea continuă a comerţului, îndeosebi prin scăderea tarifelor vamale;- întărirea grupărilor de comerţ regionale;- creşterea investiţiilor în ţările în curs de dezvoltare;- revigorarea înregistrată de comerţul exterior al ţărilor din Europa de Est şiRusiei.Tendinţa de creştere a comerţului internaţional va continua şi în următorii ani,în contextul accelerării integrării economice mondiale.Dar cele mai rapide schimburi s-au produs în domeniul tehnologieiinformaţiei şi în sectorul telecomunicaţiilor. Având în vedere faptul că progresul tehnica extins sfera produselor ce pot fi fabricate, precum şi localizarea producţiei şi ca49 Fotă C, Comerţ internaţional şi politici comerciale internaţionale, Craiova, Ed. Universitară,2005, p.6050 Stoian I, Dragne E, Stoian M, Comerţ internaţional, Ed. Caraiman, 2001, vol.1, p.2101

Revista Tinerilor Economiştiprogresele din transporturi au continuat să contribuie la apropierea oamenilor şiîntreprinderilor, au fost cu mult depăşite limitele produselor şi serviciilor ce pot ficomercializate.Comeţul electronic derulat prin intermediul internetului reprezintă cea mainouă evoluţie, care marchează apariţia unei economii mondiale fără graniţe. Aşa cum s-a menţionat, se apreciază că aproximativ 300 milioane de utilizatori internet vor apelala comerţul electronic la începutul noului mileniu.La baza efectuării schimburilor intenaţionale de mărfuri şi servicii staudiferite teorii, izvorate, în buna parte, din necesităţile practice ale epocilor în care suntelaborate.a) Teorii clasice- Mercantilismul: Este doctrina care pledează pentru dezvoltareaexportului ca sursă primordială de acumulare a monedelor de aur şi de argint, bază aavuţiei naţionale. Apariţia mercantilismului a fost justificată de însemnătatea deosebităpe care o aveau aurul şi argintul în confecţionarea monedelor utilizate. Mercantiliştiiignorau faptul că acumularea de bani din export, în mod excesiv, ducea la inflaţie.Promovarea exportului şi achiziţionarea de aur în tezaurul naţional sunt valabile şiastăzi, cu restricţiile de rigoare.- Teoria avantajului absolut: Este teoria de început a şcolii liberaleclasice în frunte cu Adam Smith. În celebra sa carte, apărută în 1776, „The Wealth ofNations” autorul încearcă să demonstreze marea însemnătate pe care o are comerţulpentru îmbogăţirea naţiunilor. După părerea lui există doar categorii de bunuri careformează avuţia unei naţiuni: bunurile naturale şi cele dobândite pe calea producţei şi acomerţului.Avantajul absolut constă în achiziţionarea de bunuri materiale. Această teorieapărută la începutul secolului al 19-lea este şi o replică la teoria mercantilistă carereduce avuţia naţiunii la achiziţionarea de bani în sistemul bimetalist: aur şi argint.Teoriei avantajului absolut i se aduc, în principal, următoarele critici: nu se iaîn consideraţie şi nu se specifică motivaţia care determină ţările mari să facă comerţexterior, presupunându-se că ele dispun de mari resurse naturale şi nu au, în aparenţa,nevoie de relaţii comerciale cu străinătatea; deasemenea, se neglijează faptul căavantajele tehnologice ale unei ţări nu durează la infinit.Doctrina clasică liberală ridică concurenţa la rang de principiu (legeobiectivă). Conform acestei doctrine, munca este sursa avuţiei, adică valoareaintemeiată pe oferta şi cerere. Se insistă pentru eliminarea barierelor din caleacomerţului.- Teoria avantajului comparativ: Conform acestei teorii, o ţară trebuie săse specializeze şi să exporte mărfurile pentru care, comparativ, este mai eficientă.Liderul acestei teorii este economistul englez David Ricardo, care a formulat teoriacosturilor comparative, cunoscută şi sub denumirea de modelul ricardian.Aceasta este o teorie unifactorială, bazată pe factorul muncă. Ea constituie şiastăzi fundamentarea teoretică de bază a raţiunii schimburilor de mărfuri între naţiuni,cu observaţia că i s-au adus completări importante.Lansarea acestei teorii a fost făcută de Ricardo la începutul secolului al XIXlea,spre a susţine expansiunea raportului englez de produse manufacturate, având învedere stadiul înaintat al evoluţiei industriei engleze prelucrătoare. Direct, se avea învedere promovarea exportului de produse englezeşti industriale, contra produse agricoledin Franta şi materii prime din diferite ţări, mai ales din colonii.102

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleÎn modelul său, Ricardo nu a ţinut seama decât de un singur factor deproducţie: munca. Modelul ricardian mai este criticat şi cu următoarele argumente: înmod ireal, modelul presupune o distribuţie egală a câştigurilor şi pierderilor între ţări;nu ţine seama de faptul că multe ţări sunt interesate cu prioritate în eliminarea saureducerea la maximum a somajului, maximalizarea eficienţei fiind trecută pe plansecundar; se neglijează analiza sectorului serviciilor.- Modelul trifactorial. A fost conceput de Paul Samuelson şi Ronald Jones.Autorii depistează trei factori necesari pentru realizarea de produse: munca, pământul şicapitalul. Pentru realizarea de produse industriale sunt necesari doi factori din cei treimentionaţi: munca şi capitalul, iar pentru realizarea de produse agricole, sunt necesari,de asemenea, tot doi factori: munca şi pământul. Prin urmare, munca este factorulcomun, factorul principal, factorul mobil. Capitalul şi pământul sunt factori specifici.În modelul ricardian unifactorial, unde munca este singurul factor deproducţie, avantajul comparativ poate rezulta numai datorită diferenţelor deproductivitate.Două sunt însă motivele ce determină influenţa comerţului asupra repartiţieiveniturilor: costurile generate de transferul resurselor de la o industrie la alta şidiferenţa dintre factorii de producţie pe care îi utilizează o industrie faţă de alta. Oschimbare în structura sortimentală a producţiei va face să crească cererea pentru uniifactori de producţie şi să scadă pentru alţii.- Avantajul relativ al factorilor de productie: Este o teorie lansată deeonomiştii suedezi Hecksher şi Ohlin ca replică la modelul ricardian al costurilorcomparative. Potrivt acestei teorii, o ţară trebuie să se specializeze în mărfuri a cărorproducţie se bazează pe folosirea factorilor de producţie intensivi de care ţara respectivădispune cu prisosinţă: capital intensiv sau muncă intensivă.Numai pe această bază ţara în cauză poate deveni competitivă pe piaţainternaţională. Din acest punct de vedere, ţările se clasifică în ţări cu capital intensiv şiţări cu muncă intensivă. Realizarea de produse competitive pe piaţa internaţională sepoate face fie numai cu capital intensiv, fie numai cu muncă intensivă, fie cu ambele,ceea ce ar fi ideal.Criticile care se aduc acestei teorii se referă la faptul ca autorii nu ţin seamade variaţiile în calitatea resurselor umane, însemnatatea tehnologiilor şi inovaţiilorprecum şi diferenţele de gust.- Teoria ciclului de viaţă al produsului: Este susţinută de şcoală deafaceri de la Harvard. Este o teorie concentrată pe expansiunea de piaţă şi pe inovaţiatehnologică. Conform acesteia, produsele iau calea exportului numai după ce au ajunsîn faza de maturitate, când a fost saturată piaţa internă. Orice produs se caracterizeazăprintr-un ciclu de viaţă: introducere, creştere, maturitate, declin. Teoria porneşte de laproducţia şi piaţa SUA. Practic, ea pare să se aplice unor genuri de produse precum:produse de larg consum (fibre sintetice, echipament electronic), produse din industriitehnologice de vârf (aeronautică, farmaceutică, optică, echipamente medicate etc.).- Teoria avantajului competitiv: elaborată de Michael Porter, are la bazăun sistem de determinanţi, numit de autor „diamant”, care creează un mediu intern maimult sau mai puţin favorabil obţinerii unor avantaje concurenţiale pentru firmelenaţionale antrenate în viaţa economică internaţională. Aceşti determinanţi sunt: dotarea103

Revista Tinerilor Economişticu factori interni; specificul pieţei interne; legăturile dintre ramuri; mediul concurenţialintern. 51Spre deosebire de abordarea tradiţională, în cadrul căreia avantajul naţionalavea ca sursă producţia şi costurile ei, avantajul competitiv este rezultatul unui întreglanţ de activităţi care contribuie la succesul pe piaţă al unui produs.Teoria avantajului competitiv constă, în esenţă, în sublinierea faptului căimportant în obţinerea unui avantaj pe piaţa este identificarea modalităţilor prin careaceleaşi valori-produse se obţin cu input-uri mai mici (avantaje de cost) sau prin careaceleaşi activităţi se realizează într-un mod particular, original, inovator, la o valoaremai mare (avantaj de calitate), în ultima instanţă realizându-se o mai mareproductivitate faţă de concurenţa.b) Teorii moderneÎn condiţiile contemporane de evoluţie a comerţului mondial, teoriile clasicenu mai pot să explice în mod satisfăcător cauzele expansiunii comerciale a diferitelorstate şi companii. Se are în vedere şi gradul ridicat de internaţionalizare şi integrare aldiverselor producţii participante la realizarea comerţului intemaţional.În general, teoriile apărute în ultimii ani caută să fundamenteze atât strategiaşi organizarea afacerilor cât şi motivarea relaţiilor comerciale intenaţionale.- Teoria modernă a companiei: Orice companie trebuie să acţioneze în treidirecţii principale pentru realizarea expansiunii sale comerciale, în condiţii decompetitivitate: reducerea costurilor de producţie şi transport, cel putin la nivelulconcurenţei potenţiale; intensificarea politicii de marketing pentru stapânirea pieţelor;aprofundarea şi permanentizarea calculului de eficienţă.- Teoria globalizării: La baza expansiunii comerciale exteme trebuie să steatrei factori majori:*existenţa unei tehnologii adecvate care să permita depăşirea distanţelorgeografice, în condiţii optime de rentabilitate, şi care să permită standardizareaproducţiei şi fragmentarea procesului de producţie;*urmarirea profitului global, adică pe întreg lantul de producţie, transport şidistribuţie; o nerentabilitate în sectorul producţie poate fi acoperită de o rentabilitateîndestulatoare într-unul din celelalte sectoare;*creşterea implicării statelor în reglarea şi controlul afacerilor internaţionale.Teoria globalizării este specifică intenaţionalizării capitalului şi aacumulărilor de capital.- Alte teoriiO serie de teorii atacă îndeosebi particularităţile specifice ale comerţuluiintenaţional modern:- localizarea industriei în funcţie de costul transportului şi al mâinii delucru creeaza producţii rentabile, surse competitive pentru expansiunea exportului;- internaţionalizarea firmei îi oferă posibilitatea să exploateze noi pieţe şisă blocheze competiţia.- progresul tehnic: cercetarea-dezvoltarea duce la apariţia unor inovaţiicare pot fi mobilizate în procesul de producţie a bunurilor; însă, inovaţiile nu pot fitratate ca un factor de producţie din care naţiunile să deţină un anumit stoc;- ridicarea nivelului mediu de educaţie şi de compertenţă a populaţiei.51 Fota C, Economie Internaţională, Ed. Alma, Craiova, 2000, p.55104

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleDezacordul prezicerilor despre impactul comerţului internaţional ilustreazăîntr-un fel încă frapant ambiguităţile noilor teorii ale creşterii în ceea ce priveşteprevederile politicii economice. 52 Economiştii P. Krugman (1985), şi R. E. Lucas(1988) a arătat că, dacă există importante externalităţi de specialişti, o ţară poate sa nuaibe interesul să se deschidă comerţului internaţional, pentru că deschidereaintematională poate conduce la o specializare în „sectoarele cele mai rele”. Aceastăspecializare se va produce dacă ţara are „un avantaj comparativ” în acest sector, adicădacă productivitatea sa faţă de alte sectoare este acolo mai ridicată decât în strainatate.Această structură de specializare corespunde exigentelor „eficacităţii statice”,pentru că ea permite să mărească câştigurile schimbului, date fiind nivelurile deproductivitate curentă. Dar ea nu ţine cont de „eficacitatea dinamică”, adică de efectulexternalităţilor de specializare asupra dezvoltării pe termen lung. Odată ţara specializatăîn scetorul cu slabă externalitate, accasta va progresa într-un ritm mai slab decâtpartenerii sai. În plus, ea va acumula pricepere în scetorul slab, în timp ce ţărilespecializate în sectoare bune îşi vor intări avantajul lor în acest domeniu. Astfel,structura iniţială a avantajelor comparative se întăreşte în decursul timpului, facând maidificilă o reconversie a ţărilor spre un sector bun. Efectele specializării fac fiecare ţarămai productivă în bunurile în care ea şi-a sporit priceperea.Pentru a remedia această problemă, o politică de închidere a graniţelor şi/saude subventionare cu mare externalitate a specializării poate fi de imaginat. Ea determinăagenţii să ia în seama efectele specializării şi să investească în scetorul bun. Într-adevăr,odată obţinut un avantaj comparativ intr-un sector bun, ţara poate să-şi deschidăgrauiţele şi să profite de excedentul de dezvoltare permis de specializare, permiţândavantajului său comparativ să se întarească.Acest argument pare să valideze politicile protectioniste care se observăadeseori şi care nu au fost lipsite niciodată de apărători. Totusi, accastă prezicere seizbeste de un anumit numar de probleme. În primul rând, nu e intotdcauna usor pentrustat sa identifice sectoarele cu un mare efect de specializare. În at doilea rând, efectulcererii poate sa inverseze concluziile. Dacă cererea pentru bunul care se producedepinde puţin de preţ - ceea ce însemnă că acest bun este complementar altuia - atunciun exces de dezvoltare conduce la o mare scădere a preţului relativ al bunului produs deţară (în alţi termeni, o deteriorare a termenilor schimbului), în asa fel încât chiar dacătara se dezvoltă mai mult în termenii de cantitate produsă, decât în strainatate, ea sedezvoltă mai puţin în termenii PIB şi ai bogăţiei. În al treilea rând, acest raţionamentignoră problema coordonarii politicilor economice. Toate ţările vor avea interesul să sespecializeze în bunuri cu efecte externe importante, ceea ce anuleaza câştigurile uneiţări date în termenii de întărire a avantajului comparativ iniţial.Dacă anumite teorii pot valida politicile protecţioniste, altele, dimpotrivă,susţin fără echivoc liberal schimb. Astfel, Grossman şi Helpman (1990) au arătat cumcomerţul internaţional are un efcct pozitiv asupra dezvoltării mondiale pentru căpermite ţărilor dezvoltate să consacre mai multe resurse inovaţiei şi cercetariidezvoltării.Ţările bogate, putând importa produse din ţările sărace, se specializeazăîntr-o gamă de produse mai limitată, ceea ce eliberează resursele pentru cercetaredezvoltare.Aceasta permite crearea de noi bunuri care sunt produse în ţările bogatepana ce ajung sa fie imitate în ţările sarace. Astfel, imitarca tchnologică a ţărilor bogatede către ţările sarace nu daunează primelor, chiar dacă ea diminuează ciclul produsului52 Tasnadi A, Tasnadi B, Universul teoriilor economice, Bucuresti, Ed. Economica, 2004, p.223105

Revista Tinerilor Economiştişi solicită mai multă realocare de forţă de munca. Economia mondială se dezvoltă mairepede pentru că, global, ea consacră mai multe eforturi cercetării-dezvoltarii decât înabsenţa comerţului internaţional.Relatia dintre comertul internaţional şi creşterea economică devine maicomplexă şi mai surprinzatoare, în sensul ca ea trebuie să vizeze nu numai creştereaeficienţei economice într-o anumită ţară, ci în ansamblul ţărilor partenere la operaţiuniletot mai diversificate de comerţ exterior. Avându-se în vedere conţinutul, sfera decuprindere şi însemnătatea actuală sporită a eficienţei comerţului internaţional, seimpune decuparea căilor majore de ridicare a nivelului acestei eficienţe, astfel: 53- modernizarea structurii bunurilor materiale, serviciilor şi informaţiilor,care constituie obiectul exportului;- creşterea specializării producţiei naţionale în acord cu dinamismuldiviziunii mondiale a muncii şi cu posibilităţile cele mai favorabile ale ţării de a sporieficienţa activităţii economice;- ameliorarea calităţii bunurilor economice, prin perfectionareaparametrilor tehnico-economici şi cultural-psihologici, trecându-se treptat la producereade bunuri intensive şi artistico-intensive, corespunzatoare societăţii informaţionale;- îmbunataţirea substanţială a activităţii de design pentru bunurile deexport, compatibile cu exigenţele pieţei mondiale actuale;- dezvoltarea activităţii de marketing privind bunurile economice ce intrăîn operaţiunile de comerţ internaţional;- minimizarea costurilor de producţie pentru reducerea pe această bază apreţului intern al bunurilor economice, concomitent cu valorificarea superioară aresurselor naturale, umane, monetar-financiare şi valutare.Una din cauzele vehiculate în explicarea apariţiei şi dezvoltării noii teorii esteinsatisfacţia, larg raspândită, resimţită în faţa slabei capacităţii a teoriei tradiţionale de aexplica trasăturile definitorii ale comerţului internaţional. Diagnosticul realizat într-unadin primele lucrări de sinteză ale noii teorii revelează importanţa faptelor rămaseneexplicate de teoria tradilională. 54Contrar preceptelor teoriei, tradiţionale, comerţul internaţional se dezvoltă celmai mult între naţiunile cele mai dezvoltate, între care există puţine diferenţe la niveluldotărilor factoriale. Este aşadar vorba de un comerţ între naţiuni puţin diferenţiate întreele, pe când, pentru explicarea schimburilor internaţionale, teoria tradiţională puneaccentul pe rolul caracteristicilor diferite dintre naţiuni.În cadrul comerţului mondial, proporţia comerţului internaţional intra ramuri,care există atunci când o ţară importă şi exportă simultan aceleaşi bunuri, este foartesemnificativă, fiind şi componenta sa cea mai dinamica. Teoria tradiţională nu propunenici o explicaţie a unui asemenea fenomen, incompatibil cu viziunea sa privindspecializarea internaţională.Teoria tradiţională nu include deloc în schema sa firmele multinaţionale şicomerţul intrafirmă, întrucât, în viziunea sa, singurii protagonişti ai firmelor suntnaţiunile.Noua teorie se prezintă deci ca o concurenţă a teoriei tradiţionale, pretinzândcă poate explica aceste fenomene prin utilizarea de noi instrumente.53 Ciucur, D.,Gavrilă, I.,Popescu, C., Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică,Bucureşti, 2001, p.65054 Rainelli Michael, Comerţul internaţional, Chişinău, Editura ARC, 2004, p.124106

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleBIBLIOGRAFIE1.Ciucur, D.Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti,Gavrilă, I.2001Popescu, C.2. Dobrotă N. Economie Politică, Bucureşti, Ed. Economică, 19873. Fota C.Comerţ internaţional şi politici comerciale internaţionale,Craiova, Ed. Universitară, 20054. Fota C. Economie Internaţională, Ed. Alma, Craiova, 20005. Rainelli, M. Comerţul internaţional, Chişinău, Editura ARC, 20046.Stoian,I.Dragne, E. Comerţ internaţional, Ed. Caraiman, 2001, vol.1,2,Stoian, M.7.Tasnadi, A. Universul teoriilor economice, Bucuresti, Ed. Economica,Tasnadi, B. 2004107

Revista Tinerilor EconomiştiMODEL COMPARATIV DE EVALUARE A CALITĂŢII PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎNTR-OINSTITUŢIE DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR 55Lector dr. Claudiu CICEACatedra de Eficienţă EconomicăAcademia de Studii Economice, Bucureşti„Universitatea nu este angajată să producă idei sigure pentru studenţi,ci să-i facă pe studenţi siguri pentru idei.”Clark KerrAbstract : This paper presents a concret model of comparative qualityeducational process from an university, based on particular indicatorssystem. In the same time is presented a comparation between traditionaleducation system and education based on total quality system..Keywords: education, quality, competitivity, compound indexes, hierarchyConform lui Louis Rhodes 56 , calitatea reprezintă măsura în care un produssau un serviciu corespunde unei anumite specificaţii la un moment dat. Astfel definită,calitatea exprimă dacă un produs sau serviciu respectă (sau nu respectă) o anumităcaracteristică la un anumit moment. În consecinţă, calitatea în educaţie exprimăîndeplinirea obiectivelor curriculei de către absolvenţii unei instituţii de învăţământsuperior.O altă definiţie a calităţii se referă la totalitatea caracteristicilor şi trăsăturilorunui bun economic sau serviciu de a satisface nevoia pentru care a fost creat sauprodus. Specificul acestei definiţii este faptul că se fundamentează pe o caracteristică aprodusului sau serviciului respectiv în strânsă legătură cu o nevoie existentă. În acestecondiţii, calitatea în educaţie exprimă echilibrul care se stabileşte între caracteristicileunui serviciu şi nevoile pe care acesta trebuie să le satisfacă. Ambele definiţii sugereazăexistenţa unui control extern al calităţii.Apărut la sfârşitul mileniului doi, conceptul de calitate totală este definit casistemul în care fiecare acţionează pentru a satisface sau pentru a depăşi nevoile(aşteptările) clienţilor 57 . Prin această definiţie, calitatea totală pune accentul atât pe ceicare identifică caracteristicile dorite (clienţii) cât şi pe cei care asigură satisfacerea lor(producătorii de bunuri economice sau prestatorii de servicii). În consecinţă, elementeledefinitorii ale calităţii totale în procesul educaţional sunt :- focalizarea atenţie pe nevoile consumatorilor (studenţii şi societateaîn ansamblul ei);55 Lucrarea prezentată se înscrie în activitatea de cercetare din cadrul contractului C.N.C.S.I.S.„EFICIENŢA MICRO SI MACROSISTEMICĂ ÎN ACTIVITATEA DE INVĂŢĂMĂNTSUPERIOR DIN ROMĂNIA”, cod 115/2005 (director de proiect lect. dr. Claudiu CICEA)56Rhodes Louis (1993) – „Total Quality Network”, American Association of SchoolAdministrators, Orlando57 Cartin Thomas (1993) – „Principles and Practices of TQM”, Milwaukee, Wiscousin, ASQCQuality Press108

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale- implicarea activă a tuturor factorilor participanţi (profesori,studenţi, managementul instituţiei, societate, părinţi etc.);- perfecţionarea continuă a proceselor;- sistem de control al proceselor şi proiectelor;- asigurarea şi controlul calităţii;- corectarea în timp real a eventualelor deficienţe;- divergenţa de opinii.Deşi majoritatea instituţiilor de învăţământ superior utilizează anumitecaracteristici ale calităţii totale în educaţie (uneori în mod involuntar), considerăm utilăo comparaţie între trăsăturile educaţiei tradiţionale şi cele ale educaţiei bazate pecalitatea totală. Această comparaţie este realizată în tabelul următor şi sefundamentează pe mai multe nivele : nivelul percepţiei, nivelul organizaţional, nivelulrolurilor şi nivelul programelor.Tabelul nr. 1 Comparaţia educaţie tradiţională – educaţie bazată pe calitateatotalăNr.crt.Nivel analizatEducaţiatradiţionalăEducaţia bazatăpe calitatea totală123PercepţiaResponsablitateacomportamentuluiResponsabilitatea studenţilorîn universitateRevine şcoliiRevine personaluluiuniversităţiiRevine individuluiRevine părinţilor,studenţilor,personalului şcoliiMod de gândire Deductiv Intuitiv şi deductivResponsabili pentru calitatePersonalul universităţiipărinţi,studenţi,personalul şcoliiClientul este studentul ComunitateaInovaţia esteModul diferenţiat de gândireesteŞcoala este considerată oafacereSuspectă şi înconsecinţă îngrădităSuspect şi înconsecinţă îngrăditÎn nici un cazAtractivă şi în consecinţăstimulatăAtractiv şi în consecinţăstimulatEvidentAsigurarea calităţii Nimic nu este sigur Controlul calităţii totaleOrganizaţiaStructura organizatoricăRoluriCu multe niveleierarhice, politică şibirocraticăIntegrată şi aplatizată (cupuţine nivele ierarhice)Orizontul strategic 1 – 5 ani 5 – 10 aniPărintele Pasiv Activ (ajută profesorul)109

Revista Tinerilor EconomiştiNr.crt.Nivel analizatEducaţiatradiţionalăEducaţia bazatăpe calitatea totalăProfesorulStudentulManagementuluniversităţiiSocietateaPredă, controlează,face totulPrezent în şcoalăElaborează şicontrolează strategiaAsigură resurseleÎndrumă studenţiiÎntreabă, solicită, obţineinformaţiiElaborează şi controleazăstrategia, organizeazăactivitatea, înlătură oriceobstacoleIdentifică necesităţile şiasigură resurselePrograme4CurriculaPersonalulFinanţareaDeterminată deconducerea instituţieiAngajat pe criteriipolitice sau pe alteconsiderenteAlocarea fondurilor înfuncţie de reguli şiregulamenteDeterminată de necesităţileconsumatorilor (studenţi şisocietate)Angajat pe criterii deperformanţăAlocarea fondurilor înfuncţie de necesităţileconsumatorilor (studenţi şisocietate)Evaluarea calităţii unui proces de învăţământ se poate realiza prin intermediulunui sistem de indicatori specifici. Cei mai semnificativi indicatori în acest sens sunturmătorii :- a) numărul de subdiviziuni ale instituţiei de învăţământ superior(facultăţi) care furnizează învăţământ de lungă durată (ILD);- b) numărul de cadre didactice ce revin la 100 de studenţi echivalenţi(NPSE);- c) numărul de materiale din bibliotecă ce revin unui studentechivalent (NCSE);- d) ponderea cadrelor didactice de sex feminin în totalul cadrelordidactice din instituţie (PCDF);- e) numărul de titluri de doctor acordate ce revin la 1000 de studenţiechivalenţi (NTDSE).a) Primul indicator (ILD) cuantifică aria de extindere a cunoştinţelor oferitede o universitate. Pe plan mondial, se consideră că o instituţie de învăţământ superior decalitate nu este una care se specializează pe una sau două facultăţi, ci aceea carefurnizează informaţii şi cunoştinţe de bază în mai multe domenii de activitate. Mediaeste reprezentată de 10 facultăţi (în cadrul unei instituţii de învăţământ superior),considerate a fi suficiente pentru a acoperi domenii distincte ale ştiinţei.Pentru Academia de Studii Economice, valoarea indicatorului este 10,corespunzător celor nouă facultăţi :- Facultatea de Management;- Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune;110

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale- Facultatea de Comerţ;- Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică;- Facultatea de Economie Generală;- Facultatea de Economie şi Gestiune a Producţiei Agricole şiAlimentare;- Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori;- Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale;- Facultatea de Marketing;- Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine.b) Al doilea indicator (NPSE) este evident un indicator de calitate în cadrulinstituţiei de învăţământ superior. Conform studiilor efectuate pe plan mondial,valoarea medie a acestui indicator este de 5 profesori la 100 de studenţi echivalenţi.Totuşi, valoarea acestui indicator nu exprimă în mod direct calitatea procesului deînvăţământ din universitate. Sunt şi alte aspecte care trebuie luate în considerare,referitoare la motivaţia corpului profesoral, experienţa acestuia, vârsta etc.Pentru Academia de Studii Economice mărimea indicatorului este :NPSEΝTCD= NSE853× 100 = × 100 = 3.8522115în care : NPSE numărul de cadre didactice ce revin la 100 destudenţi echivalenţi;NT CD – numărul total de cadre didactice;NSE – numărul de studenţi echivalenţi.c) Al treilea indicator (NCSE) este reprezentat de numărul de materiale dinbibliotecă (cărţi, reviste, broşuri etc.) ce revin unui student echivalent. La prima vedere,un indicator mai important ar fi fost numărul absolut de cărţi din biblioteca universitară.Totuşi, acest indicator nu ţine seama de două aspecte :- nu face corelaţia cu utilizatorii fondului de carte din universitate(studenţii);- este posibil ca o instituţie de învăţământ superior, înfiinţată maitârziu, să dispună de un fond de carte mai redus decât o altăinstituţie cu tradiţie.Trebuie precizat că nu există o valoare considerată optimă a acestui indicator.Astfel, s-a constat că învăţământul superior politehnic nu necesită multe cărţi pentru unstudent, spre deosebire de învăţământul superior în domeniul juridic. Pe de altă parte,învăţământul superior politehnic are nevoie de laboratoare şi de alte tipuri deechipamente, în timp ce prezenţa acestora în universităţile cu profil juridic este redusă.Pentru Academia de Studii Economice valoarea indicatorului este de 11.77materiale 58 .58 Indicatorul a fost calculat raportând numărul total al materialelor din bibliotecă (260500) lanumărul total al studenţilor echivalenţi (22115).111

Revista Tinerilor Economiştid) Al patrulea indicator (PCDF) este deosebit de interesant. Specialiştiiamericani consideră că elementul feminin într-o instituţie de învăţământ superior are oinfluenţă pozitivă asupra procesului de învăţământ, reprezentând un element al calităţii.O universitate în care condiţiile de promovare sunt egale pentru toate cadrele didactice,indiferent de sex, este o universitate „mai bună” 59 . Deşi nu există o valoare consideratăoptimă, la nivelul ţărilor din Uniunea Europeană valoarea acestui indicator se situeazăîntre 15% şi 55%.La nivelul Academiei de Studii Economice, valoarea indicatorului esteurmătoarea :PCDF=CDΝTFCD423× 100 = × 100 = 49.58%853în care : PCDF reprezintă ponderea cadrelor didactice de sexfeminin în totalul cadrelor didactice;CD F – numărul de cadre didactice de sex feminin.e) Numărul de titluri de doctor acordate ce revin la 1000 de studenţiechivalenţi (NTDSE) este un indicator complex în sensul că ia în considerare cele douămisiuni fundamentale ale unei instituţii de învăţământ superior : furnizare de cunoştinţecătre studenţi (prin activitatea de predare) şi către profesori (prin activitatea decercetare). Deşi nu este stabilită o valoare optimă în acest sens, pe plan mondial seconsideră că o universitate trebuie să înregistreze o valoare medie de 6 titluri de doctoriacordate anual la 1000 de studenţi echivalenţi. O valoare mai mică a acestui indicatorscoate în evidenţă deficienţe în activitatea de cercetare a respectivei instituţii deînvăţământ superior.Pentru Academia de Studii Economice, valoarea indicatorului este :NTDSE=NTF2002ΝSE× 1000=10022115× 1000= 4.52în care : NTDSE reprezintă numărul de titluri de doctor acordatece revin la 1000 de studenţi echivalenţi;NTF 2002 – numărul de teze finalizate în anul 2002 60 .Pe baza acestor indicatori se poate realiza următorul tabel, care realizează ocomparaţie între Academia de Studii Economice Bucureşti şi două universităţi deprestigiu din Spania („Universidad Carlos III” din MADRID şi „Universidad deBarcelona”).59 Jesús M. de Miguel, Elizabeth Vaquera (1995) – “Modelo de indicadores de calidad de lasuniversidades”60 A fost determinat ca o medie aritmetică, plecând de la numărul de teze finalizate în ultimii treiani (299).112

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleTabelul nr. 2 Valorile indicatorilor de calitate pentru cele patru instituţii deînvăţământ superiorNr.crt.Universitatea ILD NPSE NCSE PCDF NTDSE1 ASE Bucureşti 9 3.85 11.77 49.58 4.522 Carlos III Madrid 2 6.8 18 30 2.53 Autonoma de Barcelona 11 7.8 17 37 7.34 Universidad de Valencia 15 5.5 14 35 4.3Prin intermediul celor cinci indicatori, se pot construi indici compoziţi decalitate, astfel :- indicele compozit simplu, se calculează ca medie aritmetică simplăa celor şase indicatori, fără a ţine cont de coeficienţi de importanţă.ILD + NPSE + NCSE + PCDF +I CS=5NTDSEîn care : I CS reprezintă indicele compozit simplu.În consecinţă, pentru cele trei universităţi indicele compozit simplu vaavea următoarele valori :IASECS10 + 3.85 + 11.77 + 49.58 + 4.52=5= 15.94ICarlosIIICS=2 + 6.8 + 18 + 30 + 2.55= 11.86IIAutonomaCSValenciaCS11 + 7.8 + 17 + 37 + 7.3=515 + 5.5 + 14 + 35 + 4.3=5= 16.02= 14.76- indicele compozit educaţional, se calculează ca o medie aritmeticăponderată a celor şase indicatori, după cum urmează :3 × ILD + 3 × NPSE + 2 × NCSE + PCDF + NTDSEI CE=10113

Revista Tinerilor EconomiştiAşa cum se poate observa, indicele compozit educaţional pune accentulpe latura educativă a activităţii de învăţământ şi mai puţin pe latura decercetare ştiinţifică. Pentru cele trei instituţii de învăţământ, indicelecompozit educaţional va avea următoarele valori :IASECE=3 × 10 + 3 × 3.85 + 2 × 11.77 + 49.58 + 4.5210= 11.91ICarlosIIICE=3 × 2 + 3 × 6.8 + 2 × 18 + 30 + 2.510= 9.49IAutonomaCE=3 × 11 + 3 × 7.8 + 2 × 17 + 37 + 7.310= 13.47IValenciaCE=3 × 15 + 3 × 5.5 + 2 × 14 + 35 + 4.310= 12.88- indicele compozit ştiinţific, se calculează ca o medie aritmeticăponderată a celor şase indicatori, după cum urmează :2 × ILD + NPSE + 3 × NCSE + PCDF + 3 × NTDSEI CST=10Indicele compozit ştiinţific se axează pe latura ştiinţifică a activităţii deînvăţământ. Pentru cele trei instituţii de învăţământ, indicele compozitştiinţific va avea următoarele valori :IASECST=2 × 10 + 3.85 + 3 × 11.77 + 49.58 + 3 × 4.5210= 12.23ICarlosIIICST=2 × 2 + 6.8 + 3 × 18 + 30 + 3 × 2.510= 10.23IAutonomaCST=2 × 11 + 7.8 + 3 × 17 + 37 + 3 × 7.310= 13.97IValenciaCST=2 × 15 + 5.5 + 3 × 14 + 35 + 3 × 4.310= 12.54114

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale- indicele compozit general, se calculează ca o medie aritmeticăponderată a celor şase indicatori, după cum urmează :2 × ILD + 3 × NPSE + 2 × NCSE + PCDF + 2 × NTDSEI CG=10Aşa cum se poate uşor bănui, indicele compozit general pune accentulatât pe procesul didactic cât şi pe cel al activităţii ştiinţifice. Pentru celetrei instituţii de învăţământ, indicele compozit general va aveaurmătoarele valori :IASECG=2 × 10 + 3 × 3.85 + 2 × 11.77 + 49.58 + 2 × 4.5210= 11.37ICarlosIIICG=2 × 2 + 3 × 6.8 + 2 × 18 + 30 + 2 × 2.510= 9.54IAutonomaCG=2 × 11 + 3 × 7.8 + 2 × 17 + 37 + 2 × 7.310= 13.1IValenciaCG=2 × 15 + 3 × 5.5 + 2 × 14 + 35 + 2 × 4.310= 11.81Pe baza indicilor calculaţi se poate realiza o analiză comparativă între cele treiinstituţii de învăţământ superior, cu ajutorul următorului tabel:Tabelul nr. 3 Ierarhizarea universităţilor, pe baza indicilor de calitateNr.crt.UniversitateIndicecompozitsimpluIndice compoziteducaţionalIndicecompozitştiinţificIndicecompozitgeneralVal. Loc Val. Loc Val. Loc Val. Loc1 ASE Bucureşti 15.94 2 11.91 3 12.23 3 11.37 32Carlos III deMadrid11.86 4 9.49 4 10.23 4 9.54 43Autonomade16.02 1 13.47 1 13.97 1 13.1 1Barcelona4UniversidaddeValencia14.76 3 12.88 2 12.54 2 11.81 2115

Revista Tinerilor EconomiştiAnalizând datele din tabelul anterior, reprezentând valorile calculate pentruindicii compoziţi de calitate, observăm că Academia de Studii Economice Bucureştiocupă locul al treilea între cele patru instituţii de învăţământ superior (cu toate căindicele compozit simplu, plasează universitatea din România pe locul al doilea). Loculmodest ocupat de către Academia de Studii Economice între cele patru universităţipoate fi explicat pe baza celor doi indicatori de calitate NPSE (numărul de cadredidactice ce revin la 100 de studenţi echivalenţi) şi NCSE (numărul de materiale dinbibliotecă ce revin unui student echivalent) care situează universitatea din românia peultimul loc. În acelaşi timp nu trebuie omis faptul că cele două instituţii de învăţământsuperior din Spania care devansează în clasament Academia de Studii Economice dinBucureşti sunt recunoscute pentru calitatea procesului educaţionale atât la niveleuropean cât şi la nivel mondial.BIBLIOGRAFIE :1.Becker G.S., The Endogenous Determination of Time Preference, QuarterlyMulligan G.B. Journal of Economics, 19972. Imbernon F. La formacion del profesorado, Laia, Barcelona, 19893. Keeton M.Effectiveness and Efficiency in Higher Education for Adults: AGuide for Fostering Learning, Kendall / Hunt PublishingCompany, 20024.Levin H., Cost-Effectiveness Analysis : Methods and Applications, SageMcEwan P. Publications, 20005.The Effects of Salaries and Opportunity Cost son Length in StayMurmane R.J.,in Teaching : Evidence from North Carolina, Journal of Humanşi Olsen R.J.Resources 25, 19896.TenfrinkTerryEvaluation, a Practical Guide for Teacher, Mc.Graw-Hill BookCompany, 1974116

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleSUVERANITATEA CONSUMATORULUI – CRITERIU AL BUNĂSTĂRII ÎN REFORMULAREAMISESIANĂ A TEORIEI MONOPOLULUI ŞI LIMITELE ACESTUIAAsist. univ. drd. Costea Elena-DianaUniversitatea din BucureştiFacultatea de Ştiinţe PoliticeAbstract: Articolul urmăreşte să evidenţieze inconsistenţele interne alecriteriilor implicite de bunăstare pe baza cărora teoria neoclasică amonopolului derivă suboptimalitatea acestuia în raport cu o teorie(problematică la rândul său) a concurenţei perfecte. În abordarea austriacăa lui Ludwig von Mises, standardul concurenţei perfecte este înlocuit cufuncţionarea reală a pieţei. Criteriile pur economice pe care le propune elnu sunt însă suficiente pentru a putea diferenţia într-un mod operaţionalpreţul de monopol de celelalte preţuri ale pieţei. Criteriul de bunăstare al„suveranităţii consumatorului” – relevat prin obţinerea celor mai ridicatevenituri/profituri date fiind condiţiile pieţei – nu reuşeşte să probeze tezaneoclasică şi cea misesiană a „eşecului” monopolului pe o piaţă liberă, i.e.neobstrucţionată de intervenţia statului.Key words: teoria austriacă a monopolului, criterii ale bunăstării, suveranitateaconsumatorului, calculul economicConform teoriei neoclasice a monopolului, producătorul/vânzătorul unic al unuianumit bun – care beneficiază de controlul exclusiv asupra unui factor de producţienecesar – se angajează în restricţionarea producţiei/cantităţii oferite pe piaţă, cu scopulde a obţine – în condiţiile în care va întâlni o cerere inelastică pe piaţă –venituri/profituri sporite, prin comparaţie cu veniturile altminteri realizate. Înreformularea lui Ludwig von Mises – cel mai proeminent reprezentant al Şcoliiaustriece de drept şi economie – se adaugă o a treia condiţie pentru atingerea unui preţde monopol. Este vorba despre abilitatea antreprenorială de anticipare a preţului demonopol. Pe baze pur economice, Mises încearcă, asemenea economiştilor neoclasici,să demonstreze faptul că producătorul unic (monopolistul) are, prin politica sa derestrângere a producţiei, un efect negativ demonstrabil asupra consumatorilor.Abordarea misesiană a făcut obiectul unei critici percutante din partea lui MurrayRothbard, care demonstrează absenţa unor criterii operaţionale, pe baza cărora să sepoată diferenţia teoretic măcar, dacă nu faptic, preţul de monopol de preţul celorlaltebunuri pe piaţă. Restrângerea comparativă a producţiei pentru atingerea celui mai marevenit/profit posibil, date fiind condiţiile pieţei, elasticitatea anticipată a cererii dincolode preţul urmărit de monopolist caracterizează fiecare producător pe piaţă.„Suveranitatea consumatorului” nu este încălcată – în sensul că, producând,monopolistul este ghidat în calculele sale economice de rentabilitate de propriaanticipare privind dorinţele cele mai urgente ale consumatorilor.Un alt aspect explicit al teoriei neoclasice a monopolului, prezent implicit şi laMises, este recurgerea la agregarea utilităţii, ce implică realizarea unor comparaţiiinterpersonale de utilitate. Se compară, în urma agregării, utilitatea pierdută de cătreunii indivizi (consumatori) cu utilitatea câştigată de alte persoane (producătorul117

Revista Tinerilor Economiştimonopolist şi, desigur, consumatori ai bunurilor fabricate cu ajutorul factorilor deproducţie complementari, „eliberaţi” din sectorul monopolizat ca urmare arestricţionării producţiei). Acest criteriu de bunăstare este inacceptabil pentru uneconomist austriac, dat fiind caracterul subiectiv al utilităţii, în accepţiunea sa ordinală,de poziţie pe scara de valori personală. Cu atât mai mult, această utilitate nu faceobiectul unui proces de măsurare, prin utilizarea banilor ca unitate de măsură.„Suveranitatea consumatorului” şi calculul economicCu toate că, iniţial, conceptul de „suveranitate a consumatorului” păstreazăunele trăsături din teoria politică, Ludwig von Mises îi dă o accepţiune nouă, stricteconomică, ce relevă doar legătura logică necesară între producţie şi consum, în deplinacord cu „armonia intereselor” relevată de Frederic Bastiat. „Controlul” pe care îlexercită consumatorii asupra producţiei se manifestă – prin intermediul calcululuieconomic – în două momente: momentul ex ante al calculului economic prospectiv, încare capitaliştii-antreprenori decid să liciteze pentru factorii de producţie şi să-iinvestească într-un anumit proces de producţie, şi nu în altul, ca urmare a rentabilităţiimai ridicate pe care o anticipează, toate anticipările referindu-se la condiţiile concreteale cererii consumatorilor (caracteristicile bunului, cantitate, preţ, etc.). Sursa acestui„control” exercitat de consumator porneşte de la existenţa valorii de schimb a unui bun,adică posibilitatea ca un obiect să capete valoare subiectivă, să devină bun economic,nu datorită utilizărilor pe care le-ar putea avea în consumul şi/sau producţia proprie, cidatorită anticipării unei atari folosinţe de către terţi. Apoi, ex post, când – prin alegereasa – consumatorul validează sau nu producţia, aducând profituri sau, dimpotrivă,pierderi producătorului.Israel Kirzner consideră că doctrina suveranităţii consumatorului, aşa cumapare la Mises, reflectă pe deplin viziunea economică mengeriană. Astfel, „Menger afost ... cel care (încă din 1871) a subliniat că valorizarea producţiei de către consumatortinde să se oglindească în preţurile de piaţă ale factorilor de producţie relevanţi –denumiţi de către Menger `bunuri de ordin superior` – idee care l-a transformat peMenger într-un deschizător de drumuri în dezvoltarea teoriei neoclasice a productivităţiimarginale” 61 .Singura excepţie de la regula generală a subordonării – voluntare – aproprietarilor de factori de producţie, a antreprenorilor faţă de cele mai urgente dorinţeale consumatorilor ar fi, în teoria misesiană – după cum aprecia Israel Kirzner –monopolul 62 , afirmaţie căreia îi vom demonstra falsitatea în cele ce urmează.De remarcat faptul că înţelesul politic al „suveranităţii consumatorilor”pătrunde în analiza economică a economiştilor adepţi ai pieţei libere în caracterizareaprocesului de alegere liberă ca fiind o „democraţie a pieţei” 63 , în care fiecare61 Israel Kirzner, „Mises and his understanding of the capitalist system”, în Cato Journal, vol.19, nr. 2, (toamna 1999), p. 220.62 Pentru o critică a acestei opinii, vezi cap. II al prezentei lucrări.63 Vezi Ludwig von Mises, Birocraţia: „Astfel, sistemul capitalist de producţie este o democraţieeconomică în care fiecare bănuţ dă dreptul la vot. Consumatorii formează poporul suveran.Capitaliştii, întreprinzătorii şi fermierii se află sub ordinele acestui popor. Dacă ei nu ascultă,dacă nu reuşesc să producă cu cel mai mic cost posibil ceea ce cer consumatorii, îşi pierdslujbele. Sarcina lor este să servească consumatorul. Profitul şi pierderea sunt instrumente cuajutorul cărora consumatorii ţin din scurt toate activităţile economice.” Cap. I,www.misesromania.org.118

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleconsumator alege asemenea votantului la urnă. El se bucură, în plus faţă de alegător, deavantajul unei „proces electoral” zilnic, precum şi de posibilitatea de a culege doarefectele benefice; aceasta deoarece alegătorul este constrâns să suporte efectelenedezirabile ale unui guvern/parlament pe care el nu le-a votat. Din păcate, adoptareaacestei expresii „democraţia pieţei” riscă să crediteze mecanismul politic de selecţie afuncţionarilor aparatului de stat – agresiv, din moment ce individului îi lipseşte opţiunea„auto-determinării”, cum o numeşte L. von Mises 64 , adică a secesiunii la nivelindividual 65 . Nimic mai diferit de mecanismul pieţei: pe piaţă, între cumpărător şivânzător se stabileşte o legătură contractuală, în cadrul căreia orice încălcare adrepturilor de proprietate ale unuia dintre cei doi – cel puţin pe piaţa liberă – ar conducela necesitatea restituţiei acordate victimei. Pe când, în democraţie, între alegător şi aleşinu se stabileşte o relaţie de tip contractual, aceştia din urmă nu acţionează careprezentanţi ai primilor (din moment ce nu pot fi îndepărtaţi la prima abatere), dupăcum cu multă convingere susţine Lysander Spooner.George Reisman detectează şi o componentă colectivistă în interpretarea pecare cel puţin viziunea economică mainstream o acordă „suveranităţiiconsumatorilor” 66 . Problema apare în momentul în care se „uită” suveranitateaproducătorului – dreptul său de decizie cu privire la bunurile proprii. Când aspectulpersonalist al proprietăţii este trecut cu vederea, iar argumentele economice încep săţină locul în mod nejustificat celor etice, apare ideea eronată cum că „societateaconsumatorilor” ar deţine adevăratul drept de proprietate asupra resurselor economice,producătorii nefiind decât nişte administratori ai acestora, ţinuţi să producă acele bunuripe care le doresc consumatorii sau nişte voci profesioniste reprezentante ale acestora 67 .Opţiunea consumatorilor s-ar exprima prin computarea unor valori la nivel social:costul marginal şi preţul devin astfel expresii sociale ale preferinţelor „societăţii”.Criteriul „suveranităţii consumatorului” nu poate substitui principiul nonconflictului,care stabileşte proprietatea legitimă a consumatorului, cu care el va alegepe piaţă. Ne putem imagina o situaţie în care statul impune taxe asupra proprietăţii, fărăa interfera prin reglementări suplimentare – de genul controlului preţurilor sau adirecţionării arbitrare a producţiei – astfel încât, la prima vedere, „suveranitateaconsumatorului” este îndeplinită. Principiul „suveranităţii consumatorului” se reduce laa recunoaşte valoarea intrinsecă a alegerii umane 68 . La limită, existenţa statului – chiarminimal – este incompatibilă cu un principiu al „suveranităţii consumatorului” aplicatconsecvent, întrucât statul în mod necesar disturbă alocarea resurselor în economie, prinînsuşirea – ilegitimă – a unora dintre resursele existente în economie.Care este legătura dintre „suveranitatea consumatorului” şi calculul economic?64 Vezi Ludwig von Mises, Liberalismus, p. 97: „Dreptul la auto-determinare de care vorbim aici[în cadrul ordinii proprietăţii private] nu aparţine naţiunilor, ci este dreptul la auto-determinare allocuitorilor unor teritorii îndeajuns de întinse pentru a forma o unitate administrativăindependentă. Dacă ar fi cumva posibilă acordarea acestui drept la auto-determinare fiecăreipersoane în parte, acest lucru ar trebui să se înfăptuiască.”65Vezi Hans-Hermann Hoppe, „The Economic and Political Rationale for EuropeanSecessionism” în Secession, State & Liberty, p. 191-223, David Gordon, ed., TransactionPublishers, New Brunswick, New Jersey, 1998.66 Vezi George Reisman, Capitalism, p. 425.67 George Reisman, Capitalism, p. 425.68 Vezi Hildebrand, George H., „Consumer Sovereignty in Modern Times”, în The AmericanEconomic Review, vol. 41, 2 (mai, 1951), p. 19-33, p. 19.119

Revista Tinerilor EconomiştiSă explicăm: factorii de producţie sunt utilizaţi în acele combinaţii şi sectoareîn care contribuţia lor la obţinerea veniturilor este mai ridicată, adică acolo undeprodusul lor valoric marginal actualizat este cel mai mare 69 . De asemenea, selectareaproceselor productive se face conform aceluiaşi criteriu al obţinerii unor venituri câtmai ridicate, ceteris paribus 70 , ceea ce, se susţine, permite implicit selectarea proceselorproductive ce vor răspunde celor mai urgente preferinţe ale consumatorilor 71 . Acest tipde alocare a resurselor pe baza calculului economic ce caracterizează piaţa este apreciatca un factor esenţial în susţinerea şi modificarea raţională a structurii productive. Nuavem, prin urmare, nici un motiv pentru a abdica de la aplicarea acestui principiu înmomentul în care o resursă monopolizată este în discuţie. Urmărirea consecventă aacestui principiu ne conduce la ideea că, din contră, restrângerea relativă a producţieibunului în cauză a permis o şi mai eficientă alocare a factorilor rari de producţie 72 .Armen Alchian 73 , de pildă, utilizează acest criteriu monetar al urmăririi profitului caindiciu al integrării normale a monopolului – în accepţiunea de unic vânzător – pe piaţă.El remarcă faptul că, asemenea unei firme ce activează într-un cadru îngustconcurenţial, şi monopolistul urmăreşte maximizarea în termeni monetari – sau, mailarg, în termeni de utilitate – a profitului/avuţiei sale 74 .69 Vezi formarea preţurilor factorilor de producţie în Murray Rothbard, Man, Economy, andState, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala., 1993, cap.7.70 Vezi, de exemplu, Ludwig von Mises, Human Action. Scholar’s Edition, Ludwig von MisesInstitute, Auburn, Ala., 1998, p. 337. Am putea spune că acest tip de alocare a factorilor deproducţie este unul „natural”, în conformitate cu intenţia indivizilor de a obţine, ceteris paribus,cele mai mari foloase posibile de pe urma mijloacelor pe care le utilizează. Interpretarea acesteimodalităţi de investire a factorilor de producţie pendulează între „există” şi „este preferabil”,între descrierea a ceea ce este şi un ideal de bunăstare. În timp ce prima este fără problemeacceptată, în contextul mai larg al libertăţii de acţiune, cea de-a doua se dovedeşte a fi mai puţincategorică: face apel la judecăţi de ordin istoric şi la ipoteze mai puţin constrângătoare. Putemasemăna această discuţie cu cea despre „suveranitatea consumatorului”, unde se disting aceleaşidouă viziuni diferite de abordare. Pentru o critică a „suveranităţii consumatorului”, vezi MurrayRothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala., 1993, p. 560-564.71 Mises afirmă, de pildă: „Capitalul oricărui antreprenor este limitat; el îl utilizează pentru aceleproiecte care, anticipează el, vor răspunde celor mai imperative cereri ale publicului, aducîndprofiturile cele mai ridicate.” în „Profituri şi pierderi. Natura economică a profiturilor şi apierderilor”, Polis, vol. 4, nr. 3, 1997, p. 113, traducere după „Profit and Loss”, Planning forFreedom, ed. a patra, Libertarian Press, South Holland, Il., 1980.72 Apreciind că, prin restricţionarea producţiei, noua structură a producţiei „este mai dreaptă, devreme ce noua alocare a factorilor de producţie va fi mai profitabilă şi, prin urmare, maiproductivă valoric, pentru consumatori. Într-o accepţiune valorică, aşadar, producţia totală esteexpandată, nu micşorată”. [sublinierea autorului] Rothbard (în Man, Economy, and State, p.568) derivă, astfel, impermisibil dintr-un argument economic un argument etic.73 Vezi Armen Alchian, „Competition, Monopoly, and the Pursuit of Money”, în EconomicForces at Work, Liberty Press, Indianapolis, 1977, p. 151–176. De asemenea, DonaldBoudreaux şi Randall Holcombe, „The Coasian and Knightian Theories of the Firm”, înManagerial and Decision Economics, vol. 10, iunie 1989, p. 147: „Resursele sunt alocate inmod eficient în modelul competitiv întrucât antreprenorii, motivaţi de profiturile economice, leaudirecţionat către utilizările cele mai înalt valorizate.”74 Şi Pascal Salin recunoaşte faptul că asumpţia de urmărire a venitului/profitului maxim(monetar) de către producător, respectiv de către angajaţii acestuia este, în realitate, amendată descopuri non-monetare (prestigiu, influenţă, curiozitate) – care intră în analiza noastră în acel120

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalePrin restricţionarea producţiei, monopolistul a alocat factorii în modul cel maiprofitabil cu putinţă, ceteris paribus. Factorii complementari de producţie ce ar fi fostutilizaţi în vederea creşterii producţiei bunului monopolizat sunt alocaţi altor activităţi,mai rentabile. Deducem că, dacă monopolistul ar fi putut obţine venituri mai ridicatedin producţia bunului monopolizat, ar fi făcut deja acest lucru 75 . Monopolistul nu îşipermite să cumpere factorii complementari de producţie, date fiind resursele de caredispune şi propria sa anticipare. Aceasta înseamnă că alţi antreprenori care anticipeazăo contribuţie valorică mai mare a factorilor de producţie respectivi în procesele lor deproducţie vor licita mai mult pentru aceştia şi îi vor obţine 76 . Am descris aici nimic maimult decât modalitatea prin care se formează preţurile factorilor de producţie pe piaţă şisunt alocaţi. Nu este în nici un caz echivalat acest proces cu un „eşec al pieţei”.Limitele criteriului monetar al bunăstăriiDacă, până în acest moment, am acceptat criteriul veniturilor monetare camijloc de diferenţiere între liniile productive ce satisfac mai bine consumatorii, estemomentul să punem sub semnul întrebării însuşi acest criteriu al bunăstării. Ideea căveniturile mai mari obţinute într-un sector dovedesc o mai bună satisfacere a dorinţelorconsumatorilor ridică probleme. Această afirmaţie nu este adevărată nici măcar lanivelul individului, cu atât mai puţin la nivel de societate, unde agregarea presupunedificultăţi insurmontabile. Vom pleca de la nivelul consumatorului individual, pentru aajunge apoi la propoziţii cu privire la pieţele diverselor bunuri.Să începem prin a susţine că preţul – cantitatea de bani ce se cedează în vedereaachiziţionării unui bun – nu măsoară valoarea bunului cumpărat. Aceasta esteechivalent cu a spune, în total acord cu Mises, că banii nu îndeplinesc funcţia de etalonal valorii, în pofida a ceea ce se afirmă în mod curent în literatura economicădominantă. După cum afirma Mises:„Fundamentul teoriei economice moderne este recunoaşterea faptuluică tocmai disparitatea dintre valorile atribuite obiectelor tranzacţionateeste cea care determină tranzacţionarea lor. Oamenii vând şi cumpărănumai pentru că apreciază lucrurile la care renunţă mai puţin decât celepe care le primesc. Astfel, noţiunea de măsurare a valorii este sterilă.Un act de schimb nu este nici precedat, nici acompaniat de vreunproces care să se poată numi de măsurare a valorii. Un individ poateatribui aceeaşi valoare la două lucruri; însă în cazul acesta nu se vaproduce nici un schimb. Dar dacă există o diversitate în procesulevaluării, tot ce se poate spune despre ea este că un anumit a esteevaluat mai presus, adică este preferat unui anumit b. Valorile şievaluările sunt cantităţi intensive, şi nu extensive. Ele nu suntceteris paribus –, cu care poate chiar intra în conflict. Vezi Salin, „The Firm in a Free Society”,în Journal of Libertarian Studies, p. 12.75 Este poate necesar să accentuăm ideea că întreaga discuţie are loc în planul ex ante al acţiunii.Posibilitatea ca ex post monopolistul să descopere o utilizare a resurselor sale ce ar fi fost maiprofitabilă nu modifică argumentul.76 Vezi, de exemplu, descrierea procesului realist (fără întrebuinţarea conceptului de echilibru)de formare a salariilor în Ludwig von Mises, Human Action. Scholar’s Edition, Ludwig vonMises Institute, Auburn, Ala., 1998, p. 591.121

Revista Tinerilor Economiştisusceptibile de a fi sesizate mental prin aplicarea de numerecardinale” 77 .Tot ceea ce se poate deduce din schimbul voluntar este conceptul de inegalitatea preferinţelor indivizilor: bunul cedat este întotdeauna, cel puţin ex ante, situat pe opoziţie inferioară celui cumpărat pe scara de valori a individului implicat în schimb 78 .De pildă, cumpărarea unui bun cu 1 milion de lei reflectă tocmai faptul că acesta estepreferat oricărei utilizări alternative a sumei de bani. Suma de 1 milion nu măsoarăsatisfacţia anticipată ataşată consumării bunului în cauză. După cum accentueazăeconomiştii Şcolii Austriece, preţurile nu reprezintă altceva decât rate de schimb întrebunurile schimbate, cantitatea din bunul cedat – într-o economie monetară, banii –pentru achiziţionarea unei anumite cantităţi din bunul cerut.Mai există încă un argument, în plus faţă de cel al inegalităţii valorii, carepledează împotriva ideii de măsurare prin bani a utilităţii (valorii subiective): nu existăîn nici un caz un proces anterior acţiunii prin care indivizii „imprimă” o „valoare”poziţiilor pe care se găsesc pe scara de valori bunurile deţinute şi cele dorite, sau celpuţin nu acesta este aspectul de care economia să fie interesată sau care să aibă vreoimportanţă pentru teoria valorii şi legile economice 79 . Moneda reprezintă un buneconomic; prezenţa sa într-un schimb într-o anumită cantitate nu „măsoară” nimic şinici nu ar putea să facă acest lucru, din moment ce poziţia pe care se află pe scara devalori a individului este în mod necesar diferită de poziţia pe care se găseşte bunuldorit. Nu avem nici măcar garanţia că cele două poziţii sunt succesive.Preţurile „prezente” se formează în diferite momente ale trecutului imediat.Scările de preferinţe ale indivizilor se pot modifica de la un moment la altul. Aceastăposibilitate, precum şi procesul de formare a preţurilor pe piaţă ne împiedică să77 Ludwig von Mises, Human Action, Scholar’s Edition. Auburn, Ala: Ludwig von MisesInstitute, 1998, p. 205. Privitor la echilibrul consumatorului, austriecii sunt în total dezacord cuformula neoclasică: UM 1 /P 1 = UM 2 /P 2 , unde UM este utilitatea marginală a bunului, iar P estepreţul corespunzător. În primul rând, economiştii de orientare austriacă punctează irelevanţaconceptului de indiferenţă în explicarea acţiunii umane (am putea spune că indiferenţa, chiardacă ar exista în calitate de concept praxeologic, nu ar putea fi demonstrată în acţiune, nu ar fioperaţională). Astfel, fiecare alegere demonstrează o inegalitate fundamentală între rangurile pescările de valori ale celor două bunuri schimbate. Formula de mai sus neglijează de asemeneacaracterul pur ordinal al preferinţelor, caz în care împărţirea unor poziţii prin numere cardinaleeste pur şi simplu lipsită de sens. Pentru o critică mai largă a interpretării neoclasice vezi JörgGuido Hülsmann, „Economic Science and Neoclassicism”, în The Quarterly Journal of AustrianEconomics, 1999, 2(4), p. 3-20 şi Walter Block, „Austrian Theorizing: Recalling theFoundations”, The Quarterly Journal of Austrian Economics, 1999, 2(4), p. 21-39. Tot GuidoHülsmann, în „A Realist Approach to Equilibrium Analysis”, p. 9: „Cu toate că noţiunea deindiferenţă ocupă un loc important în analiza mainstream contemporană a valorii şi alegerii, eanu este un substitut pentru alegere. Principalul obiectiv urmărit prin accentuarea indiferenţei esteacela de a oferi un suport pentru un tratament cantitativ al valorii”. Elementul distinctiv este căaustriecii accentuează faptul că, acţionând, individul preferă un curs al acţiunii şi renunţă la toatecelelalte alternative, în vreme ce teoria economică prevalentă desemnează prin indiferenţă unfenomen psihologic.78 Vezi, de exemplu, Murray Rothbard, What Has Government Done To Our Money?, Auburn,Ala.: Ludwig von Mises Institute, 1990, traducere în limba română de Marius Spiridon, Ce le-afăcut Statul banilor noştri?, www.misesromania.org.79 Lawrence H. White, „Is There an Economics of Interpersonal Comparisons?” în Advances inAustrian Economics, Peter J. Boettke, Mario J. Rizzo, ed., 1995, II(A) susţine aceeaşi idee, dealtfel parte integrantă a teoriei austriece a valorii.122

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalededucem din faptul că pentru un bun am cheltuit 1 milion de lei, iar pe un altul 700.000de lei concluzia că primul bun este mai apreciat decât cel de-al doilea. Aşadar, nicimăcar la nivelul individului o sumă mai mare de bani cedată pentru cumpărarea unuibun nu indică poziţia superioară atribuită acestui bun comparativ cu un alt bun pentrucare s-a cheltuit o sumă mai scăzută de bani. Acest lucru se explică foarte simplu: săpresupunem că individul în cauză este dispus să plătească pentru primul bun 1,2milioane de lei, iar pentru al doilea bun 1,5 milioane de lei, considerând că cele douăbunuri şi sumele respective de bani sunt gradate pe aceeaşi scară de valori. Condiţiilepieţei (preferinţele celorlalţi cumpărători şi cantitatea oferită în lumina anticipăriiproprii) sunt de aşa natură, încât el cumpără bunurile la preţurile menţionate anterior. Încazul modificării scării de valori, este imposibil să stabilim care bun este mai apreciat:nu avem o unitate de măsurare a satisfacţiei derivate din consumul bunurilor care să fieinvariabilă în timp şi spaţiu 80 .La nivelul individului, sumele de bani cheltuite pentru cumpărarea unor bunurinu pot fi utilizate, prin urmare, ca un indicator al bunăstării.La nivelul pieţei unui bun, informaţiile privitoare la bunăstarea obţinută dediferiţi indivizi din consumarea bunului respectiv sunt încă şi mai ambigue decât celededuse la nivelul individual. În cazul cumpărătorului individual, putem vorbi de o scarăde valori demonstrată în acţiune. Cu siguranţă acest lucru nu este adevărat la nivelulpieţei unui bun: scara de preferinţe este strâns legată de unitatea decidentă, actantă –individul. Chiar dacă am grada, după un anumit criteriu, bunurile cumpărate de indivizipe piaţă, această „scară” ar fi rezultatul alegerilor individuale întreprinse în diferitemomente de către aceste persoane, şi în nici un caz nu ar reprezenta preferinţademonstrată a unei entităţi supraindividuale. O altă problemă ar fi reprezentată decriteriul utilizat pentru gradarea bunurilor dorite de către comunitate: după cantitateaschimbată, numărul de persoane ce au cumpărat bunul sau veniturile nete? Acest efortar fi inutil, din moment ce este dependent de manifestările individuale ale preferinţelor.Putem afirma că acest criteriu al bunăstării – al atingerii celor mai mari veniturimonetare ca semn al satisfacerii consumatorilor – prezent frecvent atât la Mises, cât şila Rothbard, are cel mult o relevanţă istorică. Un astfel de exemplu, la Rothbard:80 Chiar dacă psihologia ar găsi o astfel de unitate de măsurare a satisfacţiei psihice, analizaeconomică nu este afectată. Aceasta întrucât aceeaşi cantitate dintr-un bun nu produceîntotdeauna aceeaşi „cantitate” de satisfacţie sau cel puţin una identificabilă ex ante. Ar trebui,eventual, să aşteptăm momentul consumului (ex post) pentru a „măsura” satisfacţia derivată.Aceasta ne lipseşte însă de criterii ex ante pe baza cărora să acţionăm. Susţinerea ideii căacţiunea ar fi direcţionată de cantitatea de utilitate încorporată în bunul respectiv ar fiechivalentă cu obiectivizarea valorii şi cu imposibilitatea explicării alegerilor diferite aleindivizilor: faptul că în prezent am preferat bunul A lui B datorită „cantităţii” mai mari deutilitate conţinută de A ar însemna că întotdeauna aleg pe A şi renunţ la B. Am rămâne blocaţiîntr-un singur tip de „alegere” determinată de cantitatea de utilitate. Mai mult, cine ar asiguraproducerea bunului celui mai dorit de către indivizi, adică cine ar fi dispus să renunţe la el pentruun alt bun (o sumă de bani) pe care îl valorizează mai puţin? În plus, comparaţia contrafactuală –între alternativa aleasă şi cea mai bună opţiune la care individul a renunţat – nu ar mai aveaaceeaşi semnificaţie în acest univers al măsurabilităţii ex post a părţii vizibile a acţiunii. Găsireaunui etalon invariabil în timp şi spaţiu, de măsurare a utilităţii şi cu ajutorul căruia să agregămutilităţile unor persoane diferite nu oferă, în sine, justificarea acestei agregări. Se ridică o seriede întrebări: de ce este agregarea importantă, utilităţile căror persoane să fie agregate, poate fijustificată etic o măsură agresivă din partea statului, chiar dacă aceasta conduce prezumtiv lasporirea utilităţii sociale? Etc.123

Revista Tinerilor Economişti„Piaţa dispune într-adevăr de un standard raţional [de alocare afactorilor de producţie]: cele mai ridicate venituri monetare şi cele maimari profituri, căci acestea pot fi atinse doar prin servirea maximposibilă a dorinţelor consumatorilor” 81 . [sublinierea autorului]ConcluziePrincipala contribuţie ce a dus la o reevaluare a teoriei neoclasice amonopolului îi aparţine lui Murray Rothbard, care pune sub semnul întrebării relevanţaconceptului de preţ de monopol pe o piaţă liberă 82 . Pe aceeaşi traiectorie se înscriu şiabordările ulterioare ale lui Walter Block şi Hans-Hermann Hoppe 83 . Nucleul dur alcriticii rothbardiene se referă la lipsa criteriilor operaţionale necesare pentrudiferenţierea preţului de monopol de preţul pieţei. Atât restrângerea comparativă aproducţiei proprii, sub presiunea exercitată de competiţia pentru achiziţionareafactorilor de producţie şi de cererea anticipată, cât şi presupunerea unei elasticităţisupraunitare a cererii deasupra preţului pieţei reprezintă caracteristici obişnuite pe piaţaoricărui bun; iar suveranitatea consumatorului, „încălcată” de către restrângereamonopolistă a producţiei, trebuie interpretată în cadrul mai larg al suveranităţiiindividului 84 . Rothbard e categoric: singura diferenţă identificabilă este între preţulpieţei şi cel atins pe o piaţă pe care statul acordă privilegii speciale unor anumitepersoane.Monopolul devine astfel o problemă analizabilă teoretic în condiţiile unei pieţereglementate, pe care există aşa-numitele „bariere la intrare” – în fond, privilegii demonopol –, recunoscute în principiu de teoria neoclasică, însă incorect identificate.Criteriul de departajare este etic, nu economic, acceptând implicit poziţia libertariană aautorilor citaţi, pentru care „statul este un monopol teritorial al coerciţiei – o agenţie cese poate angaja în încălcarea neîntreruptă, instituţionalizată a drepturilor de proprietateşi în exploatarea – sub forma exproprierii, impozitării şi reglementării – proprietarilorlegitimi” 85 , iar piaţa, liberă, este ansamblul schimburilor voluntare între proprietarilegitimi. În condiţiile acordării de privilegii de monopol – de pildă, tarife vamale,licenţe, patente, etc. – regăsim consecinţele de diminuare a cantităţii şi a calităţiibunurilor produse în aceste condiţii, cu sporirea preţului pe piaţă.81 Murray Rothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala., 1993,p. 657.82 Vezi Murray Rothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala.,1993, cap. 10, p. 560-660.83 Vezi Walter Block, „Austrian Monopoly Theory – A Critique”, în Journal of LibertarianStudies, 1977, 1(4), p. 271-279; Hans-Hermann Hoppe, The Theory of Socialism and Capitalism,Kluwer Academic Publishers, Boston, 1989, cap. 9 şi „Review of Man, Economy, and Liberty”,în Review of Austrian Economics, 4,1990, p. 249-263.84 Murray Rothbard, Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala., 1993,cap. 10, p. 560-660.85 Hans-Hermann Hoppe, „The Political Economy of Monarchy and Democracy, and the Idea ofa Natural Order”, în Journal of Libertarian Studies 11(2), p. 94-121, p. 94. Traducere în limbaromână de Diana Costea, „Economia politică a monarhiei şi democraţiei şi ideea ordiniinaturale”, www.misesromania.org.124

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleBIBLIOGRAFIEAlchian,1.Armen2. Block, Walter3.4.5.6.Boudreaux,Donald şiHolcombe,RandallHildebrand,George HHoppe, Hans-HermannHülsmann,Jörg Guido7. Kirzner, Israel8.9.10.Mises, LudwigvonMises, LudwigvonMises, Ludwigvon11. Reisman,George12. Rothbard,Murray13. Salin, PascalCompetition, Monopoly, and the Pursuit of Money, înEconomic Forces at Work, Liberty Press, Indianapolis, 1977.Austrian Monopoly Theory – A Critique, în Journal ofLibertarian Studies, 1977, 1(4), p. 271-279.The Coasian and Knightian Theories of the Firm, înManagerial and Decision Economics, vol. 10, iunie 1989.Consumer Sovereignty in Modern Times, în The AmericanEconomic Review, vol. 41, 2 (mai, 1951), p. 19-33.The Economic and Political Rationale for EuropeanSecessionism în Secession, State & Liberty, p. 191-223,David Gordon, ed., Transaction Publishers, New Brunswick,New Jersey, 1998.Economic Science and Neoclassicism, în Quarterly Journalof Austrian Economics, 1999, 2(4), p. 3-20Mises and his understanding of the capitalist system, în CatoJournal, vol. 19, nr. 2, (toamna 1999), p. 220.Profituri şi pierderi. Natura economică a profiturilor şi apierderilor, Polis, vol. 4, nr. 3, 1997, traducere după „Profitand Loss, Planning for Freedom, ed. a patra, LibertarianPress, South Holland, Il., 1980.Human Action, Scholar’s Edition, Ludwig von MisesInstitute, Auburn, Ala., 1998.Liberalismus, Academia Verlag, Sankt Augustin, 2000.Capitalism. A Treatise on Economics, Jameson Books,Ottawa, Illinois, 1998.Man, Economy, and State, Ludwig von Mises Institute,Auburn, Ala., 1993.The Firm in a Free Society: Following Bastiat’s Insights, înJournal of Libertarian Studies,vol 16, nr. 3, 2002, p. 1-18.125

Revista Tinerilor EconomiştiEUROPA ÎNTRE „MODELUL SOCIAL” ŞI „STABILITATE ŞI CREŞTERE”Asist. univ. drd. Octavian-Dragomir JoraAcademia de Studii Economice Bucureşti,Facultatea de Relaţii Economice InternaţionaleAbstract: Adoptarea euro într-un stat membru al Uniunii Europene estegrevată de necesitatea respectării, între altele, poate chiar în primul rând,a unor criterii de natură bugetar-fiscală care, implicit, limitează spaţiul demanevră al guvernelor naţionale. Cel puţin în ultimii patru ani, indisciplinasistematică în domeniu a devenit un modus vivendi periculos în Euroland(“campioanele” fiind Franţa şi Germania), impresia fiind că Pactul a devenitun instrument inofensiv. În mediile economice responsabile au sporit însăproporţional temerile că moneda unică are toate şansele ca pe termen nufoarte lung să devină din indicatorul suprem al integrării economice de pecontinent, doar o altă piesă de interes pentru numismaţi.Key words: European Social Model, Stability and Growth Pact, convergence criteria,single currency1. Introducere: despre nevoia de criteriiFaptul că beneficiile unei monede unice sunt fundamental “microeconomice”,potenţând libertăţile de circulaţie din piaţa unică internă, reprezintă deja o chestiune“vulgară” pentru ştiinţa economică. Costurile de tranzacţionare sunt diminuate odată cueliminarea efectelor perturbatoare pentru afaceri, rezultate din volatilitatea cursurilor deschimb între monedele naţionale. Apoi, virtuţile unei monede stabile, slab inflaţioniste,sunt şi ele de netăgăduit.Într-o Europă în care, la vremea demarării discuţiilor despre instituirea uneiUniuni Economice şi Monetare (UEM), coexistau monede cu recunoscute predispoziţiiinflaţioniste laolaltă cu monede “bune”, necesitatea abordării unei reforme de naturămonetară, care să dea valoare deplină integrării economice, devenise imperativă.«Construcţia» unei monede unice stabile nu a reprezentat, însă, unicul model teoreticvehiculat. 86Integrarea monetară din Uniune a reprezentat un proces gradual, cu osecvenţialitate recomandată de însuşi modelul ales pentru articularea UEM – în jurul86 Centrat pe ideea de concurenţă monetară (libertatea acordată fiecărui cetăţean european de autiliza în operaţiunile sale moneda pe care o doreşte, nu exclusiv pe cea naţională), împreună curegândirea filosofiei rezervei fracţionare (un vehicul al supraîncălzirii creditului şi al alternanţeiperioadelor de creştere artificială şi recesiune), acest model alternativ de gândire s-ar fi pututconstitui probabil într-un mult mai coerent adversar al inflaţiei. Vezi şi Hulsmann, Jorg Guido,Euro – o interpretare rothbardiană a evoluţiei monetare recente, postafaţă la Rothbard, MurrayN., Ce le-a făcut Statul banilor noştri?, Institutul Ludwig von Mises Romania, 2004.126

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleunei monede unice. Adoptarea euro a depins şi depinde, în cele din urmă, 87 deîndeplinirea deja notoriilor criterii de convergenţă nominală.Acestea nu reprezintă un set de prevederi disparate ci, dată fiind configuraţiaUEM, un exerciţiu necesar de a limita tentaţiile unor guverne de a gestiona imprudentpoliticile macroeconomice la nivel naţional. O atare imprudenţă ar pune în dificultateelaborarea unei politici monetare sănătoase a BCE. In extremis, se poate ajunge chiar laprăbuşirea euro. 88Esenţa criteriilor 89 . În primul rând, inflaţia scăzută. Obsesia pentru temperareainflaţiei a venit din partea Germaniei, ţară cu o cultură şi un istoric al acestui indicatordiferite (în bine!) de cele ale majorităţii coechipierilor din UEM. Fără garanţia unuimecanism de menţinere a unei inflaţii scăzute, Germania s-ar fi ţinut cu siguranţădeparte de o monedă pentru care ar fi urmat să fie obligată, date fiind preferinţeleinflaţioniste ridicate ale camarazilor din Euroland, să accepte valori medii ale inflaţieimai mari decât cele dorite.În al doilea rând, sustenabilitatea poziţiei bugetare. Fobia (germană) de inflaţiese regăseşte şi aici, dacă privim la criteriul datoriei: o valoare mare a acesteia creşteriscul apelului la inflaţie din partea statului cu probleme, pentru a scădea sarcina reală aacesteia. Dincolo de arbitrarietatea valorii datoriei maxime stabilită la 60% din PIB,deficitul bugetar limitat la 3 procente din PIB este derivat dintr-o previziuneconvenţională de creştere de 5%, la care datoria s-ar stabiliza ca procentaj din PIB(3%=5%x60%).In al treilea rând, interdicţia devalorizării monedei naţionale timp de doi ani. Seurmărea, în fapt, eliminarea posibilităţii unei «deprecieri competitive» a monedei în87 Dacă pentru ţările europene care au «pregătit» moneda unică în anii ’90 participarea la UEMa fost lăsată la latitudinea alegerii populare (politice), pentru următoarele intrate (valul 2004),precum şi pentru aspirante (valul 2007), nu există decât varianta «pachetului complet».88 Zona euro nu este o închisoare, spun oficialii europeni. “Este posibil ca o ţară să părăseascăzona euro pentru că statele sunt suverane”, declara Christian Noyer, şeful Băncii Centrale aFranţei şi, totodată, membru în Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene, într-oaudiere susţinută la finele lunii iunie 2004 în faţa legislativului de la Paris. Tot el a mai adăugatşi că “o astfel de mişcare ar ridica problema capacităţii unui stat de a mai rămâne în UniuneaEuropeană” şi că “nu este lipsită de riscuri”. Afirmaţia lui Noyer face referire implicită lacampania iniţiată de “Lega Nord”, unul dintre partenerii coaliţiei de guvernământ din Italia, însprijinul revenirii la liră.În acelaşi timp, într-un raport intitulat “European meltdown?”, dat publicităţii în 2004 de cătregigantul bancar HSBC, este susţinută ideea că unele ţări ar avea de câştigat de pe urmaabandonării euro. Raportul sugerează Italiei să fie prima ţară din UE care să ia în calcul o atareopţiune, susţinând totodată că şi economiile Germaniei şi Olandei au fost prejudiciate de politicamonetară europeană „restrictivă”. Italia ar putea astfel să exprime datoria publică, ajunsă acumla 107% procente din PIB – mult peste limita maximă admisă de 60% –, într-o monedă maislabă, cu ajutorul căreia aceasta ar putea fi gestionată mai uşor. Despre Germania se spune că arfi avantajată de revenirea la marcă în ideea în care ar putea opera reduceri ale ratelor reale aledobânzii pentru a stimula creşterea economică şi că ar putea dispune fără constrângerisuplimentare de politica sa bugetar-fiscală. Aceste opţiuni sunt însă contestate de adepţii uneidiscipline monetare şi bugetare mai rigide şi care susţin mai degrabă nevoia unor reformestructurale în interiorul economiilor respective.89 Pelkmans, J., Integrare europeană. Metode şi analiză economică, Institutul European dinRomânia, ediţia a II-a, 2003.127

Revista Tinerilor Economiştiajunul conversiei sale în euro, care ar fi făcut artificial competitive exporturile unei ţărimembre care ar fi apelat la un astfel de artificiu.În ultimul rând, convergenţa pe termen lung a dobânzilor. Exista temerea cădisparităţile dintre ratele dobânzilor la obligaţiuni emise în diferite monede naţionale arfi antrenat un arbitraj intens pe piaţa secundară de capital, care ar fi avut, o vreme,efecte perturbatoare. Totuşi, dată fiind durata tranziţiei către etapa finală a integrăriimonetare, respectivele profituri şi pierderi s-ar fi consumat demult, iar perspectivaintrării în zona euro, semnalată de celelalte criterii, ar fi apropiat natural rateledobânzilor. Pe de altă parte, diminuarea presiunii statului asupra pieţei creditului prinlimitarea îndatorării acestuia (urmărită de criteriul II – datoria publică) şi reducereapresiunii inflaţioniste din dobânzi (realizată o dată cu criteriul I) făceau ca, în fond,acest ultim criteriu să fie oarecum redundant.2. Rolul fundamental al Pactului şi motivele sociale ale eludării luiLiniile directoare ale UE în materie fiscală sunt guvernate de două texteprincipale: Procedura de deficit excesiv (PDE) şi, respectiv, Pactul de stabilitate şicreştere (PSC). Potrivit Articolului 104 din Tratatul asupra Uniunii Europene din 1992(Tratatul de la Maastricht) statele membre sunt obligate să menţină deficite bugetareanuale şi nivele ale datoriei publice – ca procente de PIB – sub nivelele de referinţă de3% şi, respectiv, 60%.Procedura – succint schiţată în continuare – privind măsurile sancţionatorii careurmează să fie luate în cazul depăşirii respectivelor plafoane prevede ca primă etapăemiterea unei notificări din partea Comisiei Europene în atenţia Consiliului UE, formatdin miniştrii de finanţe din Euroland, în care este semnalat faptul că un stat membruînregistrează un deficit excesiv. Ulterior, Consiliul acordă statului contravenient maimulte şanse pentru a remedia problema, putând însă şi să perceapă amenzi substanţialeîn cazul în care soluţiile avansate pentru corectarea deficitului bugetar de către statul înculpă nu sunt convingătoare.Cu oarece diferenţe de la un caz la altul, cele 11 state care s-au calificat înprima fază pentru moneda unică aveau să respecte pentru o perioadă respectivele ţintebugetar-fiscale, în principal datorită creşterii economice puternice întregistrate deeconomia americană – aflată însă într-o fază de euforie investiţională de tip bubble-led– care avea să se răsfrângă prin contagiune şi asupra continentului european. Însă înmomentul în care boom-ul artificial susţinut din Statele Unite a virat înspre o inevitabilăperioadă de bust, resursele fragile ale economiei europene au început să se precipite înalte direcţii, deteriorând corespunzător poziţiile fiscale ale statelor membre ale Uniunii.Iar situaţia s-a consolidat în mod nefericit, în anii următori, pe fondul cronicizării unorabordări neinspirate de politică economică pe continent. Despre acestea vom discuta încele ce urmează.Culmea ironiei, dar altfel deloc întâmplător, însăşi campioana PSC,Germania 90 , împreună cu Franţa, celălalt motor tradiţional al Uniunii, „şi-au unitforţele” pentru a subţia regimul de rigoare al Pactului în condiţiile în care pentru trei anila rând – asta doar la nivelul lui 2004 – disciplina fiscală comunitară devenise o palidă90 Guvernul german a fost cel care a cerut crearea PSC ca preţ pentru renunţarea la o marcăgermană deosebit de stabilă monetar şi pentru intrarea într-o UEM în care coabita cel puţin custatele mediteraneene cunoscute pentru gradul excesiv de îndatorare practicat şi pentru practicacurentă a devalorizării monedei naţionale în momente de criză.128

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleamintire în cele două state. Mai mult, cele două au reuşit să convingă majoritateacalificată a miniştrilor de finanţe din Consiliul UE să treacă procedura de sancţionare aacestora pe linie moartă, fapt care a stârnit nemulţumirea Comisiei Europene care a datimediat în judecată Consiliul de miniştri la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ).Deşi CEJ a dat verdictul potrivit căruia Consiliul a îngheţat în mod ilegal PDE,Consiliul a păstrat în continuare dreptul de a nesocoti propunerile Comisiei, în sensul căacesta din urmă rămânea în continuare cu dreptul de a formula politicile privind celedouă instrumente – PDE şi PSC –, dar Consilul păstra prerogativele aplicării acestora,fapt interpretat ca o victorie relativă a autorităţilor franceze şi germane.Table no. 1 Îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală în UE-10 la nivelul lui2004TaraRatainflaţiei(Aug 2003-Aug 2004)Deficitbugetar 2003(% PIB)Datoriapublică 2003(% PIB)Stabilitatearatei de schimbCipru 2.1 nu nu nu daCehia 1.8 nu da nu daEstonia 2.0 da da nu daUngaria 6.5 nu da nu nuLetonia 4.9 da da nu daLituania -0.2 da da nu daMalta 2.6 nu nu nu daPolonia 2.5 nu nu nu nuSlovacia 8.4 nu da nu daSlovenia 4.1 da da nu daSursa: Convergence Report 2004Rata dobânziipe termenlungAntanta nefericită franco-germană şi eludarea PactuluiDeparte de a fi excesiv de rigid, PSC rămâne un aranjament pe care l-am puteaconsidera destul de “tolerant”, în sensul că pretinde echilibrarea pe termen mediu abugetelor naţionale, lăsând loc, în momente “delicate”, forţării rezervei de toleranţă de3%. Numai că în ceea ce le priveşte cel puţin pe Germania şi Franţa, comportamentul afost considerat “way beyond tolerrance”, ele depăşind sistematic în ultimii ani plafonul.Succint, motivaţia abaterii franco-germane. De o bună bucată de vreme,economiile franceză şi germană au tot dat semne de nervozitate. Reţetele de creştereeconomică şi implicit de pace socială, în mare parte similare, imaginate de decidenţiipolitici din cele două vechi state membre ale UE, au fost în genere nefericit alese,făcând parte din registrul intervenţionismului paralizant, al protecţionismului naţional şial asistenţei publice costisitoare (şi parazitare) de tip Welfare State. 91Franţa: cheltuieli guvernamentale ce consumă jumătate din economie, aproapeo mie de firme în care statul are pachetul de control, un ştat de plată public pe care91 Într-un articol intitulat The Franco-German Alliance Against Market Freedom, Grant M.Nulle, cercetător asociat la Ludwig von Mises Institute din SUA, face un succint profil celordouă economii europene la nivelul anului 2005.129

Revista Tinerilor Economiştifigurează unul din cinci angajaţi, o piaţă a muncii sclerotică apărată cu străşnicie desindicate puternice. Le acompaniază o rată relativ ridicată a şomajului – aproximativ de10% din populaţia activă. Peste toate aceste neajunsuri tronează falnic, între alte oferteale statului, un sistem al asigurărilor sociale, precum şi unul al asigurărilor de sănătate,nesustenabile şi îndatorate până peste poate.Germania: creşterea economică anemică, sub jumătate din media Uniunii, şi unvenit pe cap de locuitor mai mic decât media din UE, marchează coordonatele uneisituaţii şi mai grave decât la vecinii de peste Rin. Un şomaj în creştere cifrat la 10,5%,împreună cu o serie de legi care fac dificilă şi angajarea, dar şi concedierea lucrătorilor,o influenţă excesivă a sindicatelor şi niveluri confiscatoare ale taxării, dau nota unuimediu de afaceri stânjenitor pentru comerţ 92 . Mai mult, şi ca o ilustrare a ineficienţeicheltuielilor publice pe fondul unui grad excerbat de fiscalitate şi reglementare, suntcele 1500 de miliarde transferate din Vest în Est cu prilejul reunificării din 1990.Ţintele acestei infuzii de bani şi a exportului de reglementare, deşi relativ mai mic faţăde situaţia preexistentă, au fost ratate cu brio. Şomajul este de două ori mai mare în Estca în Vest, iar creşterea economică de-a dreptul discretă.Consecinţele unui astfel de model sunt cele clasice. Acolo unde există sistemepublice de pensii şi asigurări sociale caracterizate prin contribuţii sociale spoliatoare –pentru plătitorii de impozite – şi prin asistenţă şi pensii generoase, ultimele la vârstelegale de pensionare prematur fixate – pentru consumatorii de impozite –, există şistimulente adverse muncii. Oamenii vor fi motivaţi să renunţe la viaţa activă pentrusponsorizările de la stat, oricât de nemţi ar fi ei. În plus, o mişcare sindicală puternicăpoate duce la impunerea unei legislaţii restrictive faţă de relaţia contractuală liberădintre angajat şi angajator, urcând costurile angajării, ducând la şomaj şi rigidizândsuplimentar piaţa muncii. Şomajul provocat, dar şi “stimulat”, plus efectele perverseasupra reînnoirii demografice au făcut ca sistemul asistenţial public german să deaconstant pe afară în ultimii ani, sub forma deficitelor în bugetul public. 93Cazul celor două ţări este unul de manual. «Adoptarea euro şi politicamonetară relativ sănătoasă («restrictivă») a BCE au făcut ca şomajul să atingă cotealarmante în cele două ţări (şi nu numai). A devenit evident că fără înlăturarearigidităţilor generate de reglementarea pro-sindicală a pieţei muncii, fără diminuareaextraordinarei poveri fiscale, fără reforme substanţiale într-un cuvânt, stagnereaeconomică e soarta economiilor Franţei şi Germaniei», se afirmă, pe bună dreptate,într-un studiu publicat de Institutul European din România, dedicat investigării92 Câteva repere: în Germania, săptămâna de lucru a ajuns prin lege în unele industrii la 35 deore; un an are garantate prin lege în jur de şase săptămâni de vacanţă plătită; viaţa activă adevenit, prin lege, din ce în ce mai scurtă, foarte puţini dintre germanii peste 60 de ani mailucrând în prezent.93 Reformele care s-au vehiculat în cele două ţări – «Agenda 2010» a lui Schroeder şi, respectiv,«Agenda 2006» a lui Raffarin – , nu au făcut decât să zgârie suprafaţa problemelor în loc să sapedupă cauze profunde. Economiile celor două ţări au rămas la fel de dependente decomportamente vicioase ca impozite ridicate sau reglementari pro-sindicale. Şi peste toate,eterna viziune keynesiană: guvernul este cel care trebuie să asigure reglajul fin al economiei. Înaces caz, al instalării unui recul al creşterii, acesta este ţinut să compenseze acest presupusdezechilibru, prin manipularea cheltuielilor şi a deficitelor sale (în practică, prin sporirea lor)!130

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalemodelului economic european actual şi a efectelor importării sale în noile statemembre. 94Euro-epidemia de stagnare vine din Germania?Pe de altă parte, pandemia europeană de stagnare economică nu este delocstrăină de soluţiile de politică economică din cele două state.O parte importantă din povestea europeană a Germaniei este legată deadoptarea euro. Pe lângă raţiunile economice naturale ale monedei unice – costurireduse pentru afacerile din piaţa unică internă, rezultat al eliminării volatilităţii ratelorde schimb între monedele naţionale – euro a făcut obiectul şi al unei alegeri politicedure, cel puţin pentru Germania, cu consecinţe ulterioare asupra întregii Uniuni.Bundesbank-ul era renumit şi invidiat în epocă de colegele din UEM care apregătit euro, ca banca centrală care a tolerat întotdeauna cea mai puţină inflaţie, lucrucare a pus mereu marca pe o poziţie privilegiată între monedele europene. Renunţareala marcă şi alegerea unei monede noi pentru care garanţiile antiinflaţioniste ţineau acumde un consens politic mai complex – la masă erau şi state cu accepţiuni mai “largi” aleinflaţiei – avea nevoie în Germania de o “contrapartidă” – “marca contra favoruri”.Concesiile guvernelor europene faţă de nevoia de garanţii a statului german în urmarenunţării la suveranitatea monetară par să fi venit din mai multe zone.O dată, sacrificarea mărcii (şi) ca preţ plătit de guvernul Kohl pentrurecunoaşterea de către guvernele europene a reunificării germane, are partea ei deplauzibilitate.În al doilea rând, să aruncăm o privire la „armonizarea” normelor de producţieîn Europa. Această politică costisitoare pentru consumator pare că se potriveşte ca omănuşă multor industrii germane, caracterizate de standarde înalte de calitate, dar şi decosturi pe măsură (ex:. industria germană de automobile, dar nu numai). O astfel depolitică limitează operaţionalizarea de către consumator a raportului preţ-calitate, adicăvor fi avantajate, la acelaşi raport, bunuri de calitate la preţuri mari în detrimentul celormai slabe calitativ, dar mai ieftine. Aceeaşi socoteală şi în domeniul organizării muncii.Spune profesorul Jorg Guido Hulsmann de la Universitatea Angers (Franţa), cercetătorasociat al Mises Institute din SUA (în postfaţa unei lucrări deosebite publicate recent înRomânia) 95 : “Sindicatele germane cuprind angajaţii cei mai bine pregătiţi din punct devedere tehnic, dar şi cei mai scumpi din Europa. A avea angajaţi calificaţi nureprezintă un scop în sine; totul depinde de salariul plătit. Multe întreprinderi preferăsă angajeze salariaţi cu pretenţii salariale mai scăzute, chiar dacă sunt mai puţincompetenţi. Datorită acestui fapt se investeşte în ţările cu salarii scăzute. Investiţiileduc la o sporire a remunerărilor în ţările cu un nivel redus al salariilor, iar în acelaşitimp apasă asupra mărimii salariilor susceptibile de a fi atinse în ţările cu salariiridicate, ceea ce acţionează contra intereselor sindicatelor din ţările cu salarii mari.Pe măsură ce constrângerile statului sporesc pretutindeni costul muncii, dispareincitativul de a exporta capitalul. Tocmai acesta este efectul urmărit de armonizarea94Spiridon, Marius, Uniunea Europeană şi ţările candidate din est: dezvoltare printransformare sistemică, Colecţia de studii I.E.R., iulie 2004.95 Ce le-a făcut statul banilor noştri? aparţinând economistului american Murray N. Rothbard,lucrare dedicată explicării neromanţate a ordinii monetare moderne şi aspectelor conexeacesteia.131

Revista Tinerilor Economiştieuropeană a condiţiilor de muncă: protecţie contra concedierii, timp de lucru,protejarea locului de muncă, asigurarea de şomaj, etc. Aceste măsuri vizeazăegalizarea condiţiilor de muncă în Europa. Cei ce profită de pe urma lor suntsindicatele germane; victimele sunt angajaţii germani şi europeni care nu-şi mai potgăsi de lucru pentru că munca lor costă mult prea mult şi, desigur, consumatorii.”3. Stabilitate relaxată sau instabilitate consolidată?Despre Pact s-a spus nu de puţine ori că e învechit, că e nepotrivit cu fazarecesivă a ciclului economic pe care o traversează Uniunea. Este acuzată dificultatea dea te înscrie în exigenţele lui, dar prea puţini îşi pun problema pericolelor realeprovenind din deschiderea robinetului la “relaxări şi stimulente”. Nu se spune nimicdespre rolul propriilor politici în deteriorarea prealabilă a «conjuncturii» 96 şi nici despreefectele grave ale relaxării disciplinei nominale – finanţarea deficitelor mari prin apelulla BCE pentru un euro ieftin riscă să mai adauge un strat la ghemul crizei şi să arunce înaer construcţia politică europeană.Pe de altă parte, aceleaşi state, care deplâng faptul că PSC le lipseşte deposibilitatea de a îmblânzi conjuncturile economiei, acuză statele cu taxe mici aplicatecompaniilor că le ademenesc investitorii, blamându-le, totodată, şi de iresponsabilitatebugetară (Schroeder) şi sugerând implicit un şantaj – creşterea taxelor contra oferirea încontinuare de fonduri structurale (Sarkozy).Două întrebări oneste. 1. De ce este importantă această disciplină? 2. De ce estegreu să te ţii de ea?La prima problemă răspunsul e relativ simplu. Pe fondul unei dubleneconcordanţe cu criteriile nominale – deficit bugetar peste 3 procente din PIB plus odatorie publică peste 60% din PIB –, finanţarea deficitului devine extrem de apăsătoare.În consecinţă, un stat membru ajuns într-o astfel de situaţie poate: ori să încerce săconvingă Banca Centrală Europeană să-i furnizeze un euro “mai ieftin”, ori să cearăUniunii să nu îl mai admonesteze pentru o datorie publică pe care oricum nu mai areprea multe mijloace la îndemână ca să o scadă (dar astfel, toată disciplina economicădin zona euro e trimisă la anticariat). Este limpede că dacă BCE ar începe să pompezeeuro ieftini în economia europeană pentru a salva finanţele unui stat membru sau alaltuia, atunci un euro subţiat ar deveni greu de acceptat în statele care au renunţat lamonede solide pentru visul comun şi, probabil, nostalgia pentru monede naţionale s-arreinstala. În plus, dacă naţiunile continentului nu îşi vor întinde una alteia mâinile,urzeala unionistă poate da semne de destrămare. Notă: şi este foarte puţin probabil cacetăţenii statelor cu economii sănătoase (sub aspectul finanţelor publice) să îşi abilitezeliderii să sponsorizeze iresponsabilitatea unor guverne de care nu îi leagă nimic – nu sepoate vorbi acum despre un demos european, despre o conştiinţă comună – a se vedea96 Tradiţia Şcolii Austriece de Economie – curentul de gândire economică care a dat deopotrivăcea mai rafinată şi ignorată teorie monetară şi a ciclurilor economice –, pune la îndoială atâtexplicaţiile keynesiene şi neokeynesiene, care pun accent pe manipularea masei monetare sau aratei dobânzii în «calmarea» crizelor. Prima: ar fi de investigat cum apar aceste «conjuncturinefavorabile», dacă nu cumva din cauza unei manevrări discreţionare, la un anumit moment datîn trecut, a instrumentelor masă monetară sau rată a dobânzii. A doua: este de văzut dacă fazarecesivă e într-adevăr episodul cel mai nefericit din povestea ciclului sau dacă ea nu este în faptdecât o reajustare către o cuvenită stare de normalitate, întârziată de intervenţia guvernamentalăcare nu face decât să amplifice efectele similare viitoare.132

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionalerecentele dispute în jurul scenariilor redistributive asociate diferitelor proiecţii pentruperspectiva financiară 2007-2013)În privinţa celei de-a doua întrebări, discuţia are în „Europa socială” aînceputului de mileniu numele de cod “statul bunăstării”. Mai corect, e vorba desprefilosofia de tip asistenţial care furnizează iluzia bunăstării la un cost real greuperceptibil în prezent, dar tot mai vizibil, pentru analiştii avizaţi, în citirea datelor dinfinanţele publice ale multor state europene. Deloc întâmplător, respectivele state (ex.Franţa sau Germania) sunt campioane în a solicita apărarea modelului social, solicitândmăsuri ce pot fi interpretate ca un export mascat al rigidităţilor structurale proprii.Instrumente: limitarea concurenţei fiscale şi denunţarea dumpingului fiscal de care s-arface vinovaţi membrii cu taxe reduse şi prin armonizare reglementară, un vehicul încombaterea la fel de greu argumentabilului dumping social, spre exemplu.Excepţiile care devin reguliÎn 2003, pentru al treilea an la rând, Franţa şi Germania încălcau pragul maximde 3% din PIB al deficitului bugetar, moment în care Comisia Europeană a decissancţionarea celor două ţări cu plata unei amenzi către bugetul total al UE. Mobilizat decele două state mari ale Uniunii, Consiliul miniştrilor de finanţe avea să blochezeprocedura disciplinară înaintată de Comisia Europeană, drept pentru care aceasta dinurmă avea să dea în judecată consiliul la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ). Curtea dela Luxemburg a dat dreptate comisiei, iar potrivit verdictului următoarea decizie pe careo vor lua miniştrii de finanţe va trebui întemeiată pe recomandarea acesteia.Decizia fără precedent a CEJ a fost decodificată ca fiind o recunoaştere acontrolului comisiei asupra politicilor economice ale UE, dar şi ca un „pat” scos deFranţa şi Germania. Am asistat, totodată, la un caz aparent paradoxal în care unorganism acuzat de deficit democratic – Comisia Europeană – susţine o măsură mairesponsabilă din perspectiva funcţionării Uniunii decât unul dependent pe liniedemocratică de electorii săi. Totuşi, nuanţarea ulterioară a poziţiei comisiei, aparentdispusă să propună un aranjament mai relaxat, scoate la lumină independenţaimperfectă, la urma urmei, a membrilor acesteia.După trei ani de criză a finanţelor publice în UE în care Pactul de stabilitate şicreştere s-a bucurat de o ignoranţă vecină cu abolirea din partea unor state importante,miniştrii de finanţe din Euroland au căzut de acord, în ajunul Consiliul European deprimăvară din martie 2005, asupra noii abordări a acestui instrument.Leit-motivul concilierii arată astfel: “promisiunea” de prudenţă bugetar-fiscalădin partea statelor contra o mai mare “rezervă de toleranţă” a pactului.Inflaţia de excepţii pare să fie trăsătura dominantă a propunerii de reformă aPSC formulată cu prilejul summit-ului din martie de diriguitorii finanţelor din statelemembre UE. Dacă bornele numerice ale disciplinei bugetar fiscale pe care le impunePactul statelor membre din “zona euro” au rămas acelaşi – deficitul bugetar limitat la3% din PIB şi datoria publică la 60% din PIB – «rezerva de toleranţă» a acestuiinstrument a fost lărgită. Acest fapt consfinţeşte o victorie subtilă a ţărilor cu ştate vechiîn desconsiderarea Pactului – Franţa şi Germania – cărora excepţiile le acordă o vizibilăgură de oxigen.În 2005, nouă erau statele care se aflau “în culpă”, în raport cu PSC, fireşte cucircumstanţe agravante inegale. Pe lângă tandemul franco-german, mai este vorba de133

Revista Tinerilor EconomiştiGrecia 97 , ţară care şi-a camuflat fraudulos încălcările în spatele unor raportări false, darşi state din afara “zonei euro”: Malta, Polonia, Ungaria, Cipru, Slovacia – obligate printratatele de aderare să adopte, la un moment dat, euro – sau Marea Britanie – cuderogare de la bun început în privinţa adoptării monedei unice.Dintre excepţiile formulate o dată cu reforma Pactului, câteva se fac remarcate.Astfel, se prevede ca acele state care traversează o perioadă de creştere negativă sau opasă prelungită de creştere slabă să fie iertate de la aplicarea PDE împotriva lor.Anterior excepţia era pentru state aflate într-o recesiune exprimată prin rate de creştereinferioare valorii de -2%.De asemenea, statele înregistrând un deficit peste limita admisă, însă unul“temporar”, sau un deficit situat puţin peste valoarea de referinţă de 3% vor aveadreptul să invoce anumiţi “factori relevanţi”. Astfel, ar putea fi invocate: perspective decreştere ulterioare, conjunctura economică, reforme structurale (pensii, asigurărisociale), politici de sprijin pentru cercetare-dezvoltare, eforturi bugetare pe termenmediu (ajustarea nivelurilor de îndatorare sau necesitatea unor investiţii publice). Nuexistă o listă exhaustivă a acestor “factori relevanţi”, ci numai repere de principiu,statele care invocă aceste circumstanţe trebuind să se înţeleagă, pornind de la acesterepere, cu colegele din Euroland, precum şi cu instituţiile europene care supravegheazădisciplina bugetară.O altă formulare generoasă scoate în evidenţă faptul că statele nu vor mai filuate automat la bani mărunţi dacă, prin cheltuielile suplimentare, “contribuie laîntărirea solidarităţii internaţionale şi la îndeplinirea ţelurilor comunitare, în principalreunificarea Europei”, pentru a se evita ca aceste măsuri să deranjeze creştereaeconomică şi să sporească povara fiscală dintr-un stat membru.Ultima chestiune mulţumeşte atât Franţa, care ar dori mână liberă pentrucheltuieli publice pentru dezvoltare şi sectorul de apărare, precum şi Germania, care asolicitat un tratament special, date fiind contribuţia uriaşă la bugetul comunitar, dar şimiliardele de euro cheltuite pentru reconstrucţia economiei din estul ţării. Germania97 Comisia Europeană a demarat la 1 decembrie 2004 o serie de acţiuni menite a pune ordine înraportările statistice din UE. Măsurile urmează unei crize recente provocate de descoperireafaptului că Grecia a furnizat în mod sistematic, în ultimii şapte ani, date economice neconformecu realitatea. Noul guvern de la Atena a recunoscut că deficitul bugetar s-a situat peste limita detrei procente din PIB în fiecare an începând din 1999 încoace, deşi raportările oficiale au indicatcontrariul. Conform Eurostat, organismul european responsabil de statistică, raportărilefrauduloase datează chiar din 1997, cifrele reale legate de deficit fiind mai mari cu aproape 2,1%faţă de cele date publicităţii. Miza trişării a reprezentat-o tocmai dorinţa autorităţilor elene de aadopta cât mai repede moneda unică, chiar dacă mai târziu faţă de grosul statelor care au făcutacest pas la începutul lui 1999. La vremea declanşării scandalului, s-a spus totuşi că nu suntaşteptate sancţiuni împotriva Greciei şi cu atât mai puţin se va pune problema excluderii ţării din«Euroland», deşi o purtătoare de cuvânt a comisarului pentru afaceri economice şi monetare,Joaquin Almunia, a afirmat că: «Grecia nu ar fi putut adopta euro, cu datele pe care le-am aflatacum». Accentul pe care îl va pune comisia se îndreaptă mai degrabă spre evitarea unoreventuale recidive, Greciei fiindu-i acordate două luni pentru a garanta faptul că va furnizaraportări corecte în viitor, altfel existând riscul unei acţiuni împotriva Atenei la CurteaEuropeană de Justiţie. Guvernul elen avea să anunţe imediat că se vor lua măsuri ca deficitul săfie adus sub 3%.Se pare însă că şi Italia a procedat în ultimii ani la raportări false chiar dacă nude gravitatea celor venite din partea grecilor. Se confirmă astfel o criză sistemică la nivelulstatisticii în Uniune, în care şi Eurostat este creditat cu o parte din vină, datorită vigilenţei redusede care a dat dovadă.134

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleinvesteşte anual 4% din PIB, respectiv 80 de miliarde de euro, în acest scop, iarexcluderea acestor cheltuieli i-ar permite respectarea limitei de 3% din PIB pentrudeficitul bugetar.Statele membre ale “zonei euro” vor avea la dispoziţie doi ani, faţă de unul, învarianta anterioară, pentru a-şi corecta deficitele excesive. Termenul ar putea fiprelungit în cazul “unor evenimente cu efecte bugetare nefavorabile majore care s-arputea petrece în timpul derulării procedurii pentru deficit excesiv”. Asta ar însemnaîncă doi ani bonus, iar dacă ţinem seama ca iniţierea procedurii durează ea însăşi un an,rezultă numai puţin de cinci ani în care un guvern poate întoarce reforma pe toate feţele,fără însă ca acest răstimp să însemne vreo garanţie în sine. Însă, pentru a se bucura deaceastă înlesnire de timp, statele trebuie să facă dovada că au adoptat măsurile corectecare le-au fost recomandate.La rândul lor, statele membre s-au angajat să folosească plusurile fiscaleneaşteptate, apărute în perioade de creştere economică, pentru a-şi reduce deficitele şiîndatorarea din perioadele delicate.Un pericol asociat entuziasmului pro-Agenda LisabonaDincolo de confuzia de principiu în privinţa acceptării cunoaşterii sauacumulării capitalului ca ingredient fundamental al creşterii, o suspiciune planează însăşi faţă de modul în care Agenda Lisabona 98 ar putea fi folosită nu atât pentru a măturarigidităţile economice latente, cât pentru a le ascunde sub preş.După cum am amintit, o bună parte dintre statele continentului aveau să atingă,la începutul noului mileniu, o stare de severă rigiditate a economiilor lor, cu precădereîn ceea ce priveşte pieţei muncii. Confruntaţi cu nevoia unor cheltuieli publice sporite,pentru finanţarea unor politici sociale cronic nesustenabile, în condiţiile unei fiscalităţideja foarte mari, pe de o parte, dar şi cu nevoia de a nu ieşi din disciplina bugetarfiscalăimpusă de PSC, pe de alta, unii lideri europeni un început să privescă cu interesîn direcţia Agendei Lisabona. Pentru aceştia, Agenda ar putea fi acel instrument denatură să elibereze pe termen lung mâinile „legate” în prezent de Pact.98 În 2000, Consiliul European de la Lisabona stabilea o ţintă îndrăzneaţă: zece anipentru ca Uniunea Europeană să devină „cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pecunoaştere din lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şimai bune şi cu o mai mare coeziune socială, şi care să dovedească respect pentru mediulînconjurător”.Direcţii de acţiune ale Agendei Lisabona• Pregătirea tranziţiei către o economie şi o societate bazate pe cunoaştere, prin politiciîmbunătăţite în domeniul economiei informaţiei şi cercetării-dezvoltării, precum şi prinintensificarea procesului de reforme structurale puse în slujba competitivităţii şi inovaţiei şi prindefinitivarea pieţei unice.• Modernizarea modelului social european, realizarea de investiţii în oameni şi combatereaexcluziunii sociale.• Sprijinirea unei evoluţii economice durabile precum şi a premiselor favorabile creşterii prinaplicarea unui mix corespunzător de politici macroeconomice.Ţinte ale Agendei Lisabona în 2010• Atingerea necesarului stabilit de cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare de 3% din PIB.• Reducerea birocraţiei şi promovarea spiritului întreprinzător.• Atingerea unei rate de ocupare de 70% (60% pentru femei).135

Revista Tinerilor EconomiştiDeja se sugerează voalat ca Agenda să fie tot mai mult pusă în faţa BănciiCentrale Europene pentru a-i spune: să mai lăsam stabilitatea preţurilor şi să neconcentrăm pe „ocupare”, pe „stimularea activităţii economice”, pe „politici anticiclice”.O tratare iresponsabilă a problemei ar putea duce la prăbuşirea Pactului şiînceputul declinului monedei euro, şi o dată cu aceasta a întregii Uniuni Economice şiMonetare (UEM).Dacă iniţial, s-a convenit ca deficitul bugetar maxim de 3% din PIB să se ducăînspre cercetare-dezvoltare (C-D), în Agendă fiind stipulate 3 procente din PIB pentruacest obiectiv în 2010, unele state propun acum o reinterpretare a regulii. Cheltuielile cuC-D ar trebui excluse din aritmetica deficitului, ceea ce ar duce la creşterea cifrei realea acestuia. De parcă în economie ar conta cifrele anunţate, nu cele reale! Acesta estedoar unul dintre exemplele pentru care Agenda poate fi considerată o cutie a Pandoreipentru stabilitatea UEM.Chiar şi fără un astfel de compromis, deficitul maxim a fost depăşit fără cabugetele să înregistreze creşteri la capitolul C-D, dovadă că guvernele europene au avutşi au altfel de priorităţi.Franţa şi Germania, ţări cu rigidităţi economice profunde, marcă adiscutabilului „model social european”, revelate sistematic de problemele curespectarea Pactului de stabilitate, au achiesat, deloc surprinzător, la Strategia Lisabona.În dezbaterea de dinaintea adoptării Agendei, numai britanicii au avut o atitudine maiprudentă. Aceştia au acuzat, pe bună dreptate, rigiditatea ca sursă a retardului – prinfaptul că blochează adaptarea economiei la circuitele economice globale şi progresultehnologic rapid –, iar nu lipsa de „cunoaştere” per se. Ulterior, performanţeleeconomice au confirmat gradul superior de înţelegere a refomei în „insulă”, dublat şi deo continuitate care a transgresat schimbarea politică.4. Câteva concluziiPotrivit unui studiu publicat de Centrul de Cercetare în Politici Economice şiintitulat «Efectele reale ale Uniunii Economice şi Monetare», statele din «zona euro»sunt vulnerabile la şocuri economice şi crize financiare întrucât liderii UniuniiEuropene nu au îndeplinit toate condiţiile necesare funcţionării cu succes a monedeiunice. Studiul se concentrează asupra deficienţelor economice structurale şi nu asupramăsurilor Băncii Centrale Europene, idee la care autorul acestui material subscrie pedeplin.Condiţiile esenţiale pentru existenţa unei zone cu monedă unică în interiorulUniunii Europene se referă la o piaţă a muncii flexibilă, la pieţe de bunuri şi serviciicompetitive şi la o politică fiscală care să compenseze scăderea activităţii economice înanumite zone.Deşi au trecut şapte ani de la introducerea monedei euro, aceste condiţii nu suntîndeplinite pe arii extinse, este una dintre concluziile studiului. 9999 «Deşi considerăm că formarea Uniunii Economice şi Monetare reprezintă un succes,nu ştim dacă economiile naţionale vor fi suficient de flexibile pentru a îşi reveni rapid după uneventual şoc economic major ori o criză financiară», a declarat autorul studiului, Philip Lane,profesor de economie la colegiul Trinity din Dublin.În ţările mici inflaţia a sporit, având drept rezultat instabilitate ciclică, iar diferenţeleîntre ratele inflaţiei înregistrate în diferite ţări ale zonei euro persistă. Piaţa muncii este încontinuare rigidă. Pe de altă parte, introducerea monedei unice a influenţat pozitiv integrarea136

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleUn aspect foarte important îl reprezintă faptul că politicienii acuză BancaCentrală Europeană pentru politica monetară practicată, care determină un ritm lent decreştere economică. Numulţumirea provine pe fondul majorării la începutul lui martie2006, de către Banca Centrală Europeană a dobânzii de referinţă cu un sfert de punctprocentual până la nivelul de 2,5%. Este a doua intervenţie de acest tip în numai treiluni, BCE susţinând că măsura e necesară pe fondul unei relative reveniri a economiei“zonei euro”, prilej cu care presiunile inflaţioniste ar putea deveni manifeste, în vremece mediile politice din “zona euro” au acuzat lipsa de preocupare pentru redresareaeconomică.Mutarea duce costul accesului la titluri şi monedă pentru băncile comerciale –element care influenţează, dar nu determină rata dobânzii de pe piaţă – la un maxim înultimii trei ani, dar nivelul rămâne departe de cel din Statele Unite sau Regatul Unit(4,5%). Jean-Claude Trichet, preşedintele BCE, a calificat noul nivel al dobânzii dereferinţă drept unul “stimulativ”, motiv pentru care specialiştii anticipează că BCE arintenţiona să utilizeze în continuare spaţiul de manevră rămas pentru a opera creşterisuplimentare în cursul acestui an. Se pronostichează, astfel, un nivel aşteptat de 3procente în luna august, iar la finele lui 2006, chiar de 3,5%.BCE a menţinut neschimbată rata dobânzii pentru mai bine de doi ani şijumătate, înainte ca preşedintele acesteia, Jean-Claude Trichet, să anunţe că banca estepregătită să opereze o uşoară creştere, de la 2% la 2,25%, pentru a tempera inflaţia. Înoctombrie 2005, inflaţia în “zona euro” fusese de 2,5% în termeni anuali, înregistrândusea noua lună consecutivă când aceasta s-a aflat peste limita maximă de 2 procente încare BCE este obligată să se înscrie conform Tratatului de la Maastricht. Pe de altăparte, potrivit Eurostat, creşterea economică în spaţiul monedei unice s-a mişcat din loc,deşi nu foarte convingător, de la 1,2%, în al doilea trimestru al lui 2005, la 1,6%, în celde-al treilea.Acestea ar fi datele pe care preşedintele grupului miniştrilor de finanţe din“zona euro” (Eurogroup-ul) şi, totodată premier al Luxemburgului, Jean-ClaudeJuncker, împreună cu voci din OCDE, la care s-a raliat ministrul austriac de finanţe,Karl-Heinz Grasser, le-au interpretat ca nerecomandând o astfel de măsură din parteaBCE, având în acelaşi timp grijă să decoloreze politic remarcile la adresa unei instituţiicare prin construcţie trebuie să fie oarbă şi surdă la comentarii politice. Corul lărgit alcontestatarilor a argumentat că deşi riscul unei spirale inflaţioniste atribuite creşteriipreţului petrolului nu poate fi anulat din condei, sporirea ratelor dobânzii pe fondulunor semnalmente deloc încurajatore ale economiei Eurolandului – o cerere firavă şistagnare economică – ar submina cumva eforturile de a readuce la viaţă economia dinspaţiul euro.Replica lui Trichet avea să fie explicită: ”Apărarea şi menţinerea stabilităţiipreţurilor conservă încrederea în economie. Conservarea încrederii este esenţialăpentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. În zona financiar-monetară,noi suntem deopotrivă gardieni şi garanţi ai încrederii”. Totodată, Trichet, secondatindirect de comisarul european pe probleme monetare, Joaquin Almunia, a pus degetulpe problemele UE, sugerând implicit şi butoanele care nu ar trebui apăsate pentrusurmontarea lor. Ideea ar fi că reformele structurale şi responsabilitatea politicilorcomercială, se spune în studiu. Ponderea comerţului în Produsului Intern Brut, a crescut în toateţările din zona euro. În Austria, acesta a urcat de la nivelul de 52,6% în 1995 la 82,1% în 2004,conform calculelor lui Lane.137

Revista Tinerilor Economiştibugetar-fiscale, inegale în Europa, conduc la perpetuarea stării de latenţă a creşterii.“Tările care au făcut mai multe reforme au cunoscut o creştere mai rapidă. Să neuităm doar la Irlanda şi Finlanda în zona euro, apoi Danemarca, ţară care urmăreşteaceeaşi politică monetară că şi noi, iar din afara Europei să luăm exemplul Canadeisau Australiei”, a completat Trichet, citat de Euobserver.com.Dacă în statele din zona euro sunt exprimate temeri legate de limitarea creşteriieconomice, în noile state membre se fac calcule legate de costul îndatorării ca sursăalternativă – la investiţiile de capital sau la fondurile regionale – pentru finanţareadezvoltării.Măsura Băncii Centrale Europene a fost interpretată ca un pas înapoi dindirecţia unei politici a banilor ieftini promovată în ultimii cinci ani de BCE pentrustimularea creşterii economice. Un comentariu se impune aici. Nu rata de referinţă aBăncii Centrale spune totul: Rata dobânzii pe care o manipulează BCE nu e ratadobânzii, ci posibilitatea băncilor de a accede la titluri şi monedă fictivă. Adevărata ratăa dobânzii este influenţată de aceste manipulări, însă ea se determină clasic, princonfruntarea cererii şi ofertei de credit din economie. Numai în măsura în care pe piaţăintră monedă suplimentară fără ca agenţii economici să anticipeze aest lucru, ratadobanzii poate scadea. Altfel, nu. A se vedea toate ţările cu hiperinflaţie: în nici unamormanele de hârtie nu aduc dobânzi mai mici. Pe de altă parte, consecinţele“creditului ieftin” sunt şi ele cunoscute: redistribuţie, şubrezirea sistemului bancar,consum de capital, ciclu economic (dacă expansiunea creditului nu e anticipată) etc.Asta este important de înţeles pentru că simpla scădere a ratelor dobânzii fără a vedeace se află în spatele ei nu înseamnă mai bine pentru economie. Resursele reale nu semodifică, numai că sunt altfel alocate, adică eronat.Cresterea ratei dobânzii (de referinţă) nu înseamnă decât reducerea căii deacces la moneda fictivă şi creşterea dependenţei băncilor de resursele depunătorilor şide cele proprii, adică de creditul natural. De multe ori creşterea ratei controlate de BCEpoate fi ineficientă în revenirea la o monedă mai sănătoasă din diverse motive. Unul arfi acela că creşterea este mult prea mică în raport cu inflaţia de pe piaţă (băncilecomerciale controlează şi ele un segment important de creare de moneda fictivă prinrezerva fracţionară). Altul poate consta în faptul că o inflaţie prelungită sau alt factor(spălarea banilor combinată cu trecerea la euro – aspect interesant surprins de cătreeconomistul german Hans Sennholz într-un material intitulat Whither the Euro?), potgenera o scădere a cererii de monedă care nu prea poate fi compensată de reducereaaccesului la moneda fictivă.Pe de altă parte, legat de acţiunile Băncii Centrale Europene în perspectivă, şiprin prisma reacţiilor bogate şi diverse din economia europeană, trebuie acceptat realistcă BCE se află sub o oarecare influenţă politică, aşa cum se află orice bancă centrală.Comportamentul ei până în prezent a fost deopotrivă decent şi prudent, lucru explicabilîn principal prin doi factori: nu prea putea să tolereze sau să se angajeze într-o inflaţiede tip italian sau grecesc (mare!) pentru că sunt şi populatii obişnuite cu monede maisănătoase, o atare întreprindere putând genera conflicte majore în Uniune, şi în aldoilea rând redistribuirea masivă nu este încă acceptată ca idee la nivel pan-european(a se vedea acordul “chinuit” asupra perspectivei financiare). Oricum, pe termen lungexistă un risc deloc neglijabil ca mediile politice să facă presiuni asupra BCE săabandoneze concentrarea exclusivă pe inflaţie (Agenda Lisabona e un pretext bun, deexemplu) şi să treacă la “stimularea economiei europene”.138

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionaleDeocamdată, situatia economică din UE rămâne proastă, dar nu din cauzaproblemelor monetare, ci mai degrabă din cauza intervenţionismului generalizat şiparalizant al birocraţiei europene. În virtutea principiilor vehiculate – limitare aconcurenţei prin standarde sau nivele de impozitare – duce la exportarea în comunitatea rigidităţilor structurale din cadrul anumitor state membre, în loc să contribuie lacrearea unui aranjament instituţional stimulativ pentru gesturile curajoase de reformă peplan fiscal şi reglementar, condamnând, deocamdată, la Europa socială la cvasistagnare.BIBLIOGRAFIE:1. Blanchette, JudeThe Trouble With the EU, 2004, disponibil lawww.mises.org.2.Gwartney, James; Lawson, Economic Freedom of The World Annual ReportRobert2003, disponibil la www.cato.org.3. Holmes, MartinFrom Single Market to Single Currency: EvaluatingEurope’s Economic Experiment, disponibilă on-linela www.brugesgroup.com.4. Hoppe, Hans-HermannA Theory of Socialism and Capitalism, KluwerAcademic Publishers, Boston, 1989.5. Machlup, FritzGuide a travers les panacees economiques, Librairiede Medicis, Paris, 1938.6. McCormick, John (eds.)Understanding the European Union, Palgrave, NewYork, 1999.7. Miron, DumitruEconomia Uniunii Europene, Editura Luceafărul,Bucureşti, 2002.8. Mises, Ludwig vonHuman Action: A Treatise on Economics, Ludwigvon Mises Institute, Auburn, 1999 [1949].9. Mises, Ludwig vonBureaucracy, Center for Future Education, CedarFalls, Iowa.10. Nulle, Grant M. „Some Pact!, disponibil la www.mises.org.11. Nulle, Grant M.The Franco-German Alliance Against MarketFreedom, disponibil la www.mises.org.Prospects For Economic Freedom In Europe AfterMay 1, 2004, prepared for A Liberal Agenda for theNew Century: A Global Perspective, a Conference12. Oravec, Jáncosponsored by the Cato Institute, the Institute ofEconomic Analysis and the Russian Union ofIndustrialists and Entrepreneurs, April 8-9, 2004,Moscow, disponibil la www.cato.org.13. Pelkmans, J.Integrare europeană. Metode şi analiză economică,Institutul European din România, ediţia a II-a, 2003.14. Rothbard, Murray N.Man, Economy, and State, Ludwig von MisesInstitute, Auburn, 1993 [1962].15. Rothbard, Murray N.What Has Government Done to Our Money?,Ludwig von Mises Institute, Auburn, Ala.,1990.16. Spiridon, MariusUniunea Europeană şi ţările candidate din est:dezvoltare prin transformare sistemică, Colecţia de139

Revista Tinerilor Economişti17. Tupy, Marian18. ***19. www.infoeuropa.ro20. europa.eu.intstudii I.E.R., iulie 2004.Eu Enlargement. Costs, Benefits and Strategies forCentral and Eastern European Countries, disponibilla www.cato.org.Colecţiile revistelor Piaţa Financiară şi Capital,2003-2006140

Secţiunea Statistică – Informatică economicăCONSIDERAŢII ASUPRA TRANZIŢIEI ROMÂNIEI DE LA ECONOMIA DE COMANDĂ LAECONOMIA DE PIAŢĂLect. univ. drd. Ilie MURĂRIŢAConf. univ. dr. Marian Ilie SIMINICĂAsist. univ. drd. Daniel CÎRCIUMARUUniversitatea din Craiova,Facultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorAbstract: Romania was beginning in 1990 a complex process oftransition. The Romanian centralized economy has failed and our countrywas obligated to begin the reforms. These reforms included both theeconomic area and the social area. In the economic area, the objective ofthe reforms constituted the transition to market economy, but we must findthe ways to resolve other problems, too, foremost social problems.Key words: transition, reform, centralized economy, market economy.Sfârşitul deceniului al nouălea al secolului trecut aducea cu sine schimbăriprofunde, care aveau să marcheze întreaga evoluţie ulterioară a statelor implicate înaceste transformări. Europa Centrală şi de Est se regăseşte în centrul atenţiei acesteiperioade prin renunţarea la un sistem politic, şi anume cel comunist, şi adoptarea altuia,respectiv cel bazat pe valorile democraţiei.Întregul bloc est-european a fost supus unui adevărat „şoc al tranziţiei”, datorităpresiunilor, politice şi economice, manifestate asupra mentalităţilor şi obişnuinţelorcetăţenilor acestor ţări. Deşi se încadrează perfect în această categorie, Româniaprezintă şi multiple aspecte specifice. Astfel, încă de la debut, în timp ce în majoritateastatelor trecerea de la un regim politic la altul s-a făcut pe cale paşnică, în ţara noastră„transferul politic” a fost însoţit de vărsări de sânge. Dacă în celelalte state est-europeneinstituţiile democratice şi-au regăsit locul după 3-5 ani de libertate, în România după 15ani încă nu este foarte clară direcţia spre care trebuie să se îndrepte aceste instituţii.Practic, omul, în calitate de fiinţă naturală, care este obligată să trăiască însocietate, se află în tranziţie, în primul rând, prin viaţă. Pentru a putea parcurgesegmentul de timp uman individual care îi este dat, omul trebuie să se lupte permanentcu natura şi societatea din el, desfăşurând o serie de acţiuni, singur sau în grup. Acesteacţiuni se află sub dictatul limitării, în sensul că viaţa este scurtă şi natura este„zgârcită”, şi sub semnul incertitudinilor, fiind subordonate direct realizării trebuinţelor.Ca forme concrete ale luptei omului cu natura şi societatea din el, acţiunileîntreprinse urmăresc adaptarea cât mai avantajoasă a mijloacelor limitate la realizareascopurilor. În acest proces permanent, acţiunile pe care oamenii le desfăşoară produc oserie de efecte, dezirabile sau indezirabile, pe care le numim ca făcând parte din„efectul de tranziţie”. Acesta există la nivelul fiecărui individ uman şi exprimă, înformă concretă, ansamblul consecinţelor pe care le generează acţiunile întreprinse defiecare în tranziţia prin viaţă, încercând să se adapteze cât mai bine la neajunsurilevârstei şi la nedreptăţile oamenilor, la limitele libertăţii pe care le declanşează mediulnatural şi mediul creat de oameni.141

Revista Tinerilor EconomiştiConform Dicţionarului explicativ al limbii române termenul de tranziţie estedefinit ca un proces de trecere, lentă sau bruscă de la o stare, de la o situaţie, de la oidee la alta, lăsând, în acelaşi timp, să se înţeleagă că, în esenţa sa, el însoţeşte viaţa şiactivitatea oamenilor pretutindeni. Aceasta înseamnă că atât la individ, cât şi la nivelulunei colectivităţi (naţionale sau mondiale), tranziţia apare ori de câte ori condiţiileexistente impun schimbări în domeniile vieţii şi activităţii oamenilor, ea constituindforma naturală de evoluţie a acestora, de adaptare la schimbarea condiţiilor de mediu.Atunci când modificarea condiţiilor de muncă şi viaţă afectează colectivităţileîn ansamblul lor, toţi agenţii şi instituţiile economice şi sociale, dar şi întregul lormecanism de desfăşurare, tranziţia spre un nou mod de realizare a acestora devine oproblemă fundamentală a spiritualităţii şi practicii cotidiene. Cuprinzând toatedomeniile vieţii şi activităţii oamenilor, o astfel de trecere antrenează deopotrivăeconomia şi cultura, ştiinţa şi învăţământul, politica şi libertatea de gândire şi acţiune,sfera relaţiilor interumane, tradiţiile şi comportamentul, condiţiile de muncă şi calitateavieţii.Necesitatea tranziţiei postdecembriste derivă din numeroasele dificultăţi pe carele-a întâmpinat ţara noastră, atât în plan economic, cât şi în plan social, în special înperioada 1970-1989. După mai bine de patru decenii de socialism marxist, mecanismulde funcţionare a vieţii economice şi sociale poate fi definit prin câteva caracteristiciprincipale. Una dintre aceste trăsături era dominaţia proprietăţii de stat şi cooperatiste,monopolul acesteia în toate ramurile economiei naţionale, care şi-a pus amprenta asuprafuncţionării întregului sistem economic. Pe această bază s-a impus conducerea unitarăcentralizată, în sistem de comandă-control, cu ajutorul planului naţional unic al întregiiactivităţi economice şi sociale.Planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii naţionale era mijloculprincipal de dirijare şi corelare a activităţii agenţilor economici din toate ramurileproducţiei naţionale. La nivel macroeconomic se puneau bazele strategiei generale dedezvoltare economico-socială şi a tacticii de urmat până la nivelurile inferioare aleeconomiei. Prin exercitarea capacităţii de decizie, în problemele fundamentale aleactivităţii economice la nivel macroeconomic, autonomia managerială a agenţiloreconomici era limitată la elemente de mică importanţă pentru strategia şi tacticaîntreprinderii.Piaţa era considerată o componentă paşnică a sistemului economic, rolul eireducându-se, în principal, la desfăşurarea actelor de vânzare-cumpărare, legate deaprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor şi de trecere în consumul populaţieia bunurilor economice necesare. Pârghiile economico-financiare – preţul, dobânda,creditul, salariile, impozitele şi taxele etc. – erau dirijate şi corelate centralizat fără săreflecte, prin nivelul şi evoluţia lor, raportul real dintre cerere şi ofertă pe piaţafactorilor de producţie şi pe cea a bunurilor de consum, nici gradul de eficienţă şirentabilitatea agenţilor economici.Relaţiile economice externe ale României erau organizate şi se desfăşurau pebaza planului naţional unic, acţiunea agenţilor economici în acest domeniu era în maremăsură supusă conducerii centralizate a economiei naţionale, aceştia fiind frustraţi de obună parte a rezultatelor valutare obţinute. Tendinţa de echilibrare sau de activizare abalanţei comerciale se realiza, cu deosebire, prin creşterea forţată a exporturilor şireducerea drastică a importurilor, cu consecinţe negative asupra satisfacerii cererii pepiaţa internă şi dezvoltării economiei naţionale pe termen mediu şi lung.142

Secţiunea Statistică – Informatică economicăVeniturile salariaţilor nu erau legate de eficienţa reală a activităţii depuse defiecare lucrător, ci de o eficienţă globală, nediferenţiată, fapt ce îndepărta tot mai multproducătorii direcţi ai bunurilor economice de rezultatele muncii lor. Aşa a fost posibilăapariţia fenomenului înstrăinării economice, care pătrunsese adânc în psihologiaoamenilor, determinând un comportament individual şi colectiv bazat pe nepăsare şilipsă de răspundere, cu consecinţe directe şi puternice asupra motivaţiei muncii, care dela un an la altul, era tot mai slab susţinută de pârghiile economico-financiare.Nivelul scăzut al eficienţei şi rentabilităţii activităţii economice, ca şi slabacompetitivitate a economiei în cadrul circuitului economic mondial, au determinat oserie de încercări de perfecţionare a acestui mecanism economic. Întrucâtperfecţionările aduse nu schimbau elementul fundamental – monopolul proprietăţiisocialiste de stat şi cooperatiste – mecanismul de funcţionare a economiei nu reuşea săstimuleze eficienţa şi rentabilitatea activităţii agenţilor economici, în numele căreia seîmbunătăţea, de fapt. Şi aceasta pentru că un asemenea mecanism, datorită bazei saleeconomice, nu putea să realizeze o relaţie directă între interesul individual şi rezultateleactivităţii economice, lipsind ceea ce era esenţial: motivaţia firească a muncii. Se rupea,astfel, legătura firească dintre efortul depus şi distribuirea rezultatelor.Toate aceste dificultăţi, de natură organizatorică, s-au tradus în rezultateeconomico-financiare nesatisfăcătoare. Astfel, în 1989 România avea un nivel al PNBpe locuitor de aproape 4 ori mai scăzut decât cel european şi se afla sub nivelul mediumondial, care erau de 8.200 dolari (media europeană), respectiv de circa 3.400 dolari(media mondială). În ceea ce priveşte indicatorul PNB pe persoană activă(productivitatea muncii sociale), faţă de o medie europeană de 17.217 dolari şi de omedie a ţărilor dezvoltate de 32.793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezentala un nivel mai scăzut de 3,74 ori şi respectiv de 7,13 ori. Volumul exportului pelocuitor era, în 1988, de 453 dolari pentru România, faţă de o medie europeană de 1.885dolari şi de o medie a ţărilor europene dezvoltate de 3.635 dolari. Cu toate acestea, înanul 1989 s-a înregistrat un excedent al contului curent al balanţei de plăţi de 2,8miliarde dolari, iar la 31 decembrie 1989, rezervele internaţionale ale României erau de1,8 miliarde dolari.Întrucât succesul tranziţiei în ţara noastră este condiţionat de realizarea unui altsistem de organizare şi desfăşurare a vieţii şi activităţii economice, care să se bazeze pelibertatea de alegere şi acţiune a agenţilor economici, pe intrarea şi pe ieşirea liberă aacestora în şi din câmpul activităţii economice, teoria tranziţiei vizează, în principaltrecerea de la sistemul economic centralizat la sistemul economic de piaţă,descentralizat şi cu autonomie reală deplină a agenţilor economici, aflaţi în permanenţăîn condiţii de concurenţă.Evoluţia societăţii a confirmat, iar teoria economică a impus adevărul, potrivitcăruia progresul omenirii nu poate fi asigurat decât prin concurenţa deschisă a agenţiloreconomici, bazată pe existenţa şi consacrarea proprietăţii private, pe predominaţiaacesteia. În acest sens, pentru aprecierea situaţiei generale a economiei româneştitrebuie plecat de la proprietate întrucât aceasta şi-a pus amprenta asupra rezultatelor, aeficienţei activităţii economice, atât la nivel microeconomic, cât şi la nivelmacroeconomic.Din acest punct de vedere, probabil că cea mai grea moştenire lăsată de regimulde comandă constă în gravele dezechilibre care se manifestau în structura de ramură aeconomiei naţionale, care au dezarticulat funcţionarea eficientă a sectoarelor şi acomponentelor de bază ale producţiei sociale, sacrificând, pe termen lung, criteriile143

Revista Tinerilor Economiştifundamentale ale raţionalităţii economice şi social-ecologice, cu consecinţedezastruoase asupra gradului de satisfacere a trebuinţelor vitale ale oamenilor. În cadrulacestor dezechilibre, se detaşează, prin efectele lor de antrenare, cele din sectoareleproducătoare de factori materiali de producţie şi sectoarele producătoare de factori desatisfacere (bunuri de consum), dintre ramurile producătoare de factori primari şienergie (sectorul primar) şi cele ce consumă şi valorifică aceste resurse (sectorulsecundar), dintre industrie şi agricultură, dintre ramurile producţiei materiale, sectorulserviciilor şi cel al infrastructurii etc.Pentru România, trecerea la economia concurenţială de piaţă reprezintăpremisa esenţială a revitalizării activităţii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor deviaţă ale populaţiei. Economia de comandă, planificată centralizat s-a doveditineficientă, mecanismul ei de funcţionare nefiind în măsură să asigure libertatea deacţiune a agenţilor economici şi rentabilizarea activităţii acestora.Orientarea spre tipul european de economie de piaţă are numeroase motivaţii.În primul rând, ţara noastră are relaţii economice tradiţionale cu celelalte ţări europene,acestea păstrându-se în virtutea unor cauze care s-au dovedit a fi mai puternice decâtconfruntările politico-ideologice. În al doilea rând, România are mai multe elementeeconomice comune cu ţările europene, comparativ cu ale ţărilor de pe alte continente.La toate aceste elemente de ordin economic se adaugă considerentul politic: interesulRomâniei de a fi acolo unde îi este locul, în Europa unită, prosperă şi paşnică.Pentru caracterizarea stadiului de dezvoltare economico-socială a ţării noastreeste indicat să analizăm un ansamblu de indicatori macroeconomici care exprimăpotenţialul şi nivelul economiei, structura acesteia, eficienţa folosirii factorilor deproducţie şi gradul de competitivitate internaţională, nivelul de trai al populaţiei. Dacăîn perioada 1950-1989 creşterea economică s-a bazat îndeosebi pe utilizarea extensivă afactorilor de producţie (muncă, natură, capital), după această perioadă s-a trecut larestructurarea economiei care să-i permită o creştere economică de tip intensiv.Produsul intern brut (PIB) este indicatorul care reflectă în modul cel maisintetic efectele directe ale perioadei de tranziţie, dinamica şi structura acestuiarelevând rezultatele activităţii economice şi eficienţa acesteia (tabelul nr. 1.).Produsul intern brut a avut o evoluţie sinuoasă, acesta fiind o oglindă arezultatelor reformelor economice şi structurale derulate în perioada 1990-2003. Înprimii ani ai tranziţiei la economia de piaţă, când s-au iniţiat reformele structurale,produsul intern brut a înregistrat reduceri substanţiale (-5,6% în anul 1990, -12,9% înanul 1991 şi -8,8% în anul 1992) ca urmare a diminuării producţiei, investiţiilor şiexporturilor, concomitent cu creşterea rapidă a importurilor. În cea de a doua fază atranziţiei (1993-1996), s-a înregistrat o majorare a produsului intern brut, pe întreagaperioadă, variaţia anuală a creşterii situându-se între 1,5% în anul 1993 şi 7,1% în anul1995. Trendul pozitiv al creşterii economice începute în anul 1993 a fost întrerupt înperioada 1997-1999, când produsul intern brut a suferit un declin. Ulterior, începând cuanul 2000, PIB a înregistrat din nou creştere (1,1%), în condiţiile în care producţiaagricolă a acestui an a fost puternic afectată de secetă (-18,1% faţă de 1999).În anii 2001-2003, evoluţiile înregistrate de produsul intern brut indică oamplificare a cursului pozitiv al creşterii economice. Astfel, produsul intern brut, înanul 2001 faţă de anul 2000 a fost mai mare cu 5,3%, în 2002 faţă de 2001 cu 5,1%, iarîn 2003 faţă de 2002 cu 5,2%. Cu toate aceste rezultate pozitive produsul intern brut acontinuat să se situeze sub nivelul înregistrat în anul 1990. Menţinerea trendului pozitival activităţii economice va conduce, fără îndoială, la trecerea barierelor inerente ale144

Secţiunea Statistică – Informatică economicătranziţiei şi la o apropiere a României de ţările cu niveluri superioare de dezvoltareeconomică. În anii 2001 şi 2002, România, comparativ cu alte ţări din Europa Centralăşi de Est, a înregistrat cea mai înaltă rată de creştere a produsului intern brut.Tabelul nr. 1 Evoluţia rezultatelor macroeconomice în perioada 1990-2003Anul Rata medieanuală a PIB(%)Rata de creştere aPIB / locuitor (%)Rata medieanuală a inflaţiei(%)Excedent / deficitbugetar general înPIB1990 -5,6 -5,8 5,1 1,01991 -12,9 -12,8 170,2 3,21992 -8,8 -7,2 210,4 -4,61993 -1,5 1,7 256,1 -0,41994 3,9 4,0 136,7 -2,41995 7,1 7,4 32,3 -2,91996 3,9 4,3 38,8 -4,11997 -6,1 -5,8 154,8 -3,91998 -5,4 -5,2 59,1 -4,11999 -3,2 -3,0 45,8 -4,02000 1,1 1,3 45,7 -3,62001 5,3 7,2 34,5 -3,12002 5,1 8,0 22,5 -3,82003 5,2 5,5 15,3 -1,4Sursa: calcule pe baza Anuarului Statistic al României, 2004.În privinţa ratingului, respectiv imaginii României în lume, acesta a cunoscutîmbunătăţiri serioase în ultimii 5 ani. Astfel, în ianuarie 2006, la Bucureşti, a avut locprezentarea „Coface Country Risk @rating”, realizată de Coface Franţa (CompagnieFrançaise d’Assurances pour le Commerce Exterieur) – tabelul nr. 2.RATINGROMÂNIATabelul nr. 2 @rating Romania 2006Decembrie Iunie Decembrie Iunie Decembrie Iunie2005 2005 2004 2004 2003 2003A4 B+ B B B BConform calculelor efectuate de Coface, ratingul României a crescut în ultimiidoi ani de la B (ceea ce presupune existenţa unui mediu economic şi politic instabil,capabil să afecteze în continuare un istoric al plăţilor deja sărac) – în iunie 2003, la B+(apreciere pozitivă, creştere economică, ISD şi rezerve valutare) – în iunie 2005,ajungând la A4 (un istoric al plăţilor mediocru, ce se poate înrăutăţi din cauza unuimediu economic şi politic ce se deteriorează; cu toate acestea, probabilitatea de neplatăeste încă admisibilă) – în decembrie 2005.În acelaşi studiu sunt prezentate şi estimări / previziuni ale principalilorindicatori economici pentru anii 2005 şi 2006. Creşterea economică înregistreazăreduceri pentru ultimii doi ani (până la 4,4% pe an, de la 8,3 în 2004), chiar dacăaceeaşi situaţie o întâlnim şi pentru inflaţie (de la 11,9% în 2004, la 7,1% în 2006). Înprivinţa şomajului constatăm că după reduceri continue până în 2004 (6,2%), reaparcreşteri pe ultimii doi ani (7,2% în 2006). Balanţa comercială cunoaşte deteriorări145

Revista Tinerilor Economiştiserioase (deficitul în 2006 ar fi de 12,4 mld. USD), chiar în condiţiile în care exporturilesunt pe o curbă crescătoare din 2001, ajungând la 30,9 mld. USD în 2006. Datoriaexternă, ca procent în PIB, prezintă şi evoluţii pozitive (reduceri până în anul 2005, la37,6%), în anul 2006 este previzionată o nouă creştere pentru acest indicator (42,4%).În privinţa etapizării tranziţiei, se apreciază că analiza procesului de tranziţie aţărilor din centrul şi estul Europei a reliefat existenţa a trei etape necesare pentruimplementarea caracteristicilor economiei de piaţă:• prima etapă implică reforme în domeniile: liberalizării preţurilor, liberalizăriicomerţului şi a ratei de schimb şi începutul privatizării pe scară redusă, toateacestea reprezentând condiţii necesare pentru dezvoltarea activităţii din sectorulprivat;• a doua etapă a tranziţiei, care include privatizarea de masă şi restructurareaîntreprinderilor, s-a desfăşurat mai lent, deoarece aceste măsuri au necesitat maimultă pregătire, atât pentru a crea consensul politic necesar, cât şi pentruimplementarea infrastructurii;• a treia etapă a tranziţiei cuprinde reforma bancară, instituţiile financiare privatenebancare, mediul competiţional şi cadrul legislativ al investiţiilor.Din punctul de vedere al ştiinţei economice, economia României s-acaracterizat prin dezechilibre acute, reflectate în starea de criză profundă, generalizată,de lungă durată – atât ca timp de instalare, cât şi ca timp de oprire şi înlăturare aefectelor ei negative. Trecerea de la suprapunerea şi accentuarea unor crize laprăbuşirea în dezechilibre reprezintă forma actuală de existenţă a economiei naţionale.Esenţa acestei crize de funcţionare a economiei României se manifestă evidentşi este demonstrată statistic de evoluţia principalilor indicatori macroeconomici, a cărorînrăutăţire după 1980 şi accentuare deosebită după 1989 demonstrează că economiaRomâniei se află în cea mai grea criză de funcţionalitate eficientă din ultimii 75 de ani.Caracterul de lungă durată a crizei economiei româneşti îşi are originea îndeterminarea situaţiei economice din ţară. Au fost identificate trei crize, a cărorînlănţuire şi suprapunere a avut loc pe fondul crizei din economia mondială de lasfârşitul mileniului trecut. Prima criză rezultă din modul de funcţionare a economieinoastre până în 1989.Cea de a doua criză din economia României este rezultatul acumulării unorgreşeli de politică economică ce s-au produs după 1989, la care s-au adăugat şi efecteleinevitabile ale tranziţiei. Afirmaţia că în 1989 România ar fi fost, din punct de vedereeconomic, la „punctul zero”, că industria ar fi reprezentat „un morman de fiare vechi”,că agricultura ar fi „primitivă” etc. şi trebuie să restaurăm trecutul antebelic constituieun element esenţial ce a contribuit la erori de politică economică, concretizate în dogmemonetariste şi blocaje financiare create în mare măsură artificial, împingându-se tot maiinsistent unităţi industriale şi agricole spre o stare falimentară.Suprapunerea acestor crize, în care scăderea producţiei se împleteşte organic cucreşterea inflaţiei şi a şomajului, fără ca acestea să fie rezultatul unor restructurări sauretehnologizări, generează o a treia criză, respectiv criza morală şi de credibilitate totmai puternică şi atotcuprinzătoare, care se instalează zi de zi, la nivelul întregiipopulaţii. Scăderea dramatică a producţiei, inflaţia galopantă şi devalorizarea uimitoarea leului, creşterea datoriei externe, degradarea continuă a nivelului de trai al majorităţiipopulaţiei, corupţia ce se manifestă ca un cancer social care se generalizează, constituietot atâtea motive de apatie, care fac ca poporul să fie nu doar dezamăgit, ci să-şi piardă146

Secţiunea Statistică – Informatică economicăîncrederea şi speranţa, deoarece consideră că promisiunile nu au fost îndeplinite, iar ceimai mulţi nu văd vreun orizont inteligibil.Înţelegerea implicaţiilor crizelor suprapuse, elaborarea şi înfăptuirea unuiprogram economico-social coerent, raţional şi profund patriotic, prin antrenareapotenţialului de cercetare ştiinţifică, precum şi prin angajarea responsabilă, cinstită şiperseverentă a întregului capital uman, reprezintă şansa salvării şi aşezării economieinoastre naţionale pe coordonatele unei funcţionări eficiente, normale.Cercetarea tranziţiei a fost mult îngreunată de nenumărate dificultăţi. Principalaproblemă a constituit-o lipsa de experienţă a specialiştilor români în problematicatranziţiei. Astfel, dacă era evidentă calea pe care o aveau de parcurs noile democraţii,nu la fel de clar era modul de funcţionare al unei economii aflate în plină schimbare,respectiv al unei economii în tranziţie. O altă problemă serioasă a constituit-o, cel puţinpentru cercetarea tranziţiei, lipsa datelor sau, în cel mai bun caz, insuficienţa acestora.Din punct de vedere practic, însă, cele mai dificile probleme sunt legate deslaba performanţă economică a agenţilor economici din ţara noastră comparativ cu ceivestici. Originea acestor probleme poate fi identificată în două surse: instituţională şitehnologică. Semne ale slabei structurări instituţionale sunt observabile încă înainte decăderea regimului comunist. De fapt, se poate aprecia că acesta ar fi unul dintremotivele principale ale eşecului acestui sistem. Împărţirea atribuţiilor decizionalereferitoare la gestionarea activelor aflate în proprietatea statului a devenit instabilă şidifuză. Eficienţa mecanismului de comandă s-a deteriorat rapid din cauza încălcăriinormelor formale de către manageri, autorităţi locale şi populaţie în dorinţa acestora dea-şi rezolva propriile probleme.Dezvoltarea comportamentelor de piaţă reprezintă, totuşi, cea mai importantătendinţă manifestată în plan economic în deceniul 1990-2000. Incertitudinea mediuluieconomic obligă la un comportament caracterizat de aşteptări adaptive pe termen scurtdin partea agenţilor economici sau chiar din partea gospodăriilor. Inflaţia produceputernice tensiuni în rândul populaţiei, dar şi în rândul firmelor, conducând atât lareducerea drastică a veniturilor reale, cât şi la o redistribuire inechitabilă a avuţieinaţionale. Inconsistenţa intervenţiilor statului în activitatea economică se reflectă înfrecventele modificări ale legislaţiei economice, dar şi în gradul redus de predictibilitatea politicilor macroeconomice.Funcţionarea cu „viteză redusă” a mecanismelor de piaţă limitează considerabilcomportamentul de maximizare a profitului din partea agenţilor economici. O altăcaracteristică majoră a economiei româneşti este prezenţa unui segment necontabilizat,respectiv cel ce include evaziunea fiscală şi producţia bunurilor ilegale, dar şi rezultatulunor activităţi omise din înregistrările statistice.Funcţionarea agenţilor economici în tranziţia postdecembristă este marcată decâteva caracteristici importante. Din punctul de vedere al proprietăţii, limitareaproprietăţii private a condus şi la lipsa unui control patronal asupra gestiunii. Totodată,această stare a proprietăţii a impus un grad înalt de concentrare a activităţii economice,ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea tendinţelor monopoliste, în paralel cu deficitul deofertă pe majoritatea pieţelor. Restricţiile impuse de regimul comunist populaţiei aufăcut ca prima parte a tranziţiei să fie definită de puternice presiuni revendicative.Controlul limitat sau inexistent asupra proprietăţii publice a condus la lipsa oricăreidiscipline în gestiunea întreprinderilor, făcând posibilă obţinerea resurselor (în specialfinanciare) fără restricţii, dar şi favorizarea dezinteresului pentru diminuarea unorcheltuieli sau pentru efectuarea unor plăţi.147

Revista Tinerilor EconomiştiÎn aceste condiţii, maximizarea fondului de salarii a devenit, pentru majoritateaagenţilor economici, funcţia-obiectiv. Fără obligativitatea respectării unor indicatori deplan, atenţia managerilor s-a îndreptat către presiunea exercitată de sindicate.O consecinţă directă a evoluţiei tranziţiei în ţara noastră a reprezentat-o apariţiaşi dezvoltarea economiei informale, respectiv acele activităţi care nu sunt contabilizateşi, în plus, nu există documente oficiale despre desfăşurarea lor. O seamă de condiţiifavorizante au susţinut proliferarea acestor activităţi, dintre care menţionăm pe cele maiimportante: fiscalitatea ridicată, mediul de afaceri nefavorabil, precum şi ambiguitateafinanciară rezultată din extinderea practicii arieratelor. Mediul de afaceri nefavorabil afost provocat, în primul rând, de birocraţie, corupţie şi instabilitatea legislativă.Numeroşi economişti români, şi nu numai, au fost şi sunt preocupaţi deproblemele actuale ale ţării noastre, precum şi de identificarea soluţiilor acestora.Următoarele perechi probleme-soluţii sunt considerate esenţiale:• Funcţionalitatea economiei naţionale este aproape blocată la ambele capete: laieşire, prin scăderea puternică a capacităţii de absorbţie a pieţei interne de bunuri deconsum, dar şi de bunuri de producţie, şi la intrare, prin imposibilitatea folosirii decătre agenţii economici a unor credite avantajoase. Soluţia la această problemă esterelansarea prin consum a producţiei, concomitent cu subordonarea politicilor decreditare înviorării producţiei naţionale de bunuri;• Procesul de privatizare, în forma sa directă, depinde de apariţia de întreprinzătoriprivaţi, care să producă sau să presteze servicii, în loc să aibă ca rezultat apariţia denoi firme şi creşterea gradului de concentrare a producţiei la cele existente. Prinurmare, el se soldează cu dispariţia continuă a întreprinderilor private mici şimijlocii. În ceea ce priveşte procesul de privatizare, în forma sa indirectă, prinvânzarea activelor întreprinderilor, eficienţa lui postprivatizare, atât sub aspecteconomic, cât şi social-uman, este necorespunzătoare. Soluţia este o politicădistinctă, cu pârghii şi mecanisme economico-financiare pentru IMM-uri, care săîncurajeze apariţia şi dezvoltarea lor, şi în funcţie de interesele unor domenii şisectoare ale economiei naţionale, ale unor zone geoeconomice şi sociale.Privatizarea prin vânzarea unor active, poate să fie făcută rapid acolo unde suntcreate condiţiile şi se asigură criteriile de eficienţă economică, socială, ecologică şide dezvoltare regională, dar „să ne grăbim încet”, pentru că rezultatele bune nu seobţin în grabă;• Blocajul economico-financiar arată că, din punctul de vedere al funcţionalităţiieconomiei, aproape că nu mai este economie. Există, în acest sens, un proiect dedeblocare a circuitelor reale şi monetare din economie, elaborat de AGER, dar pecare nu l-a luat în seamă nici un guvern de până acum;• Există două economii, una subterană, prosperă şi alta la suprafaţă, în mare suferinţă,ambele fiind rezultatul, cu preponderenţă, a politicilor greşite în domeniulfiscalităţii şi creditului, ca şi a bazelor juridice neclare şi incoerente înreglementarea afacerilor. Pentru aducerea economiei subterane la suprafaţă şipentru dezvoltarea economiei la „vedere”, se impun schimbarea radicală apoliticilor macroeconomice – fiscal-monetară şi de credit, valutară – ca şiintensificarea controlului afacerilor;• Deşi în agricultură, în mare parte, privatizarea este încheiată, ne dăm seama căeficienţa muncii din aşa-zisele ferme agricole a fost dată înapoi cu peste 75 de ani.Este nevoie de un set de politici prin care să fie încurajate şi sprijinite fermele care148

Secţiunea Statistică – Informatică economicăexploatează pământul în asociere, cele privat-individuale care produc pentru piaţă.Este necesară apariţia de ferme de aprovizionare şi de producţie, dar şi de ferme decolectare a produselor agricole şi valorificare directă pe piaţa internă sau externă;• Problemă gravă este şi lipsa unei strategii cu privire la configuraţia structurii deramură a producţiei naţionale, a sectoarelor şi produselor strategice, sau a celor cucapacitate sporită de competiţie pe piaţa externă, fapt datorat inexistenţei uneipreocupări, cu privire la proiectarea dezvoltării prin programe selective şialternative de urmat, cu toate că există institute de cercetare economică cu foartebuni specialişti. Soluţia este finanţarea cercetării, sub formă de proiecte dedezvoltare care să oglindească, pe baze ştiinţifice, tendinţele din economiamondială, ca şi impactul acestora asupra structurii de ramură a producţiei, până laprodusele de bază inclusiv;• Capitalul autohton este firav, iar cel străin este descurajat să se manifeste, fapt cene pune în situaţia de a ne învârti într-un cerc vicios: pe de o parte, restructurarea şidezvoltarea economică necesită capitaluri puternice, iar, pe de altă parte, acestea nuexistă, blocându-se cel mai important proces al relansării economice. Este, deci,necesară o politică distinctă pentru apariţia, formarea şi dezvoltarea capitaluluiautohton în domeniul creditului şi fiscalităţii şi o politică distinctă pentru atragereacapitalului străin, cu două variante: pentru domeniile unde avem noi interes săapară investiţii directe, cu oferta unor avantaje atractive, iar cu domeniile unde au eiinteres, cu facilităţi normale, fără deosebiri;• Restructurarea activităţii de producţie a marilor întreprinderi este conceputăsimplist şi unilateral. Această problemă trebuie studiată de la caz la caz, cuintegrarea unor analize de specialitate. Evident că procesul de restructurare amarilor întreprinderi presupune a fi realizat de către stat, care, apoi, să găsească ceamai bună soluţie privind forma de proprietate sau de management.• Este necesară o protecţie naţională, prin sistemul taxelor vamale sau a altormijloace directe sau indirecte, faţă de agresivitatea produselor străine, cudesprinderea acelor modalităţi prin care agenţii naţionali să fie sprijiniţi şi încurajaţisă-şi îmbunătăţească performanţele.Libertatea dobândită în urma evenimentelor din decembrie 1989 pare să fiiprodus o descumpănire din care românii nu dau semne să-şi revină. Identificareaproblemelor tranziţiei a fost urmată de stabilirea obiectivelor acesteia, cel puţin la nivelgeneral (de multe ori doar declarativ), nu însă şi de supravegherea îndeplinirii lor. Fiindvorba de problemele vitale ale asigurării securităţii naţionale şi ale asigurării trecerii lanoile valori democratice europene şi la condiţiile de bază ale prosperităţii economice,obiectivele prioritare sunt legate de:• trecerea la economia capitalistă de piaţă;• dezvoltarea şi modernizarea economico-socială pe baza noilor valori şistandarde europene;• integrarea în structurile militare NATO;• integrarea în Uniunea Europeană.Tranziţia pe care o are de parcurs ţara noastră în plan politic, economic şisocial-cultural, reprezintă un sens normal, dezirabil, dacă avem în vedere că vrem sărealizăm o economie de piaţă modernă care să asigure utilizarea eficientă a resurseloreconomice, capabilă să ridice corespunzător standardele de viaţă ale cetăţenilor noştri,149

Revista Tinerilor Economiştisă creeze condiţiile integrării avantajoase în Uniunea Europeană, în fluxurile circuituluieconomic mondial, în lumea dezvoltată şi civilizată.BIBLIOGRAFIE1.Chiriţă, N., Politici macroeconomice. Teorie şi aplicaţii, EdituraScarlat, E. Economică, Bucureşti, 19982.Ciurlău, C. PREVIZIUNE ECONOMICĂ – Abordare conceptualmetodologică,Editura Universitaria, Craiova, 2003(coordonator)3. Dobrescu, E.Tranziţia în România:abordări econometrice, EdituraEconomică, Bucureşti, 20024. Iancu, A.POLITICĂ şi ECONOMIE – Repere ale unui sistemeconomic performant, Editura Expert, Bucureşti, 20005. Negucioiu, A. Tranziţia raţională, Editura Economică, Bucureşti, 19996. Popescu, C. Tranziţia prin criză, Editura Eficient, Bucureşti, 19957. Rugină, A.Teoria şi practica economică în epoca de tranziţie şi după,Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1994150

Secţiunea Statistică – Informatică economicăROLUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI ÎN REPROIECTAREA PROCESELOR DE AFACERIConf. univ. dr. Colesca SofiaLect. dr. Dobrin CosminAcademia de Studii EconomiceFacultatea de ManagementBucureşti, RomâniaAbstract: Information technology plays an essential role in the redesignof economical processes. The introduction of IT tools is a main part of theredesign of many business processes. Even though, the incorrect use ofthese technologies could totally stop the reengineering process, allowingthe strengthening of the old behaviors models. In this context, the articlehas the goal to present the main aspects concerning the use of ITtechnologies in the processes of organization’s reengineering.Key words: Business process reengineering, Information Technology,Avalanşa informaţională actuală, ca şi schimbările din mediul de afaceri,solicită tot mai mult organizaţiile din punct de vedere informaţional, generând uneledintre dificultăţile cu care se confruntă managerii zilelor noastre. Ca răspuns la acesteprobleme, managementul eficient al proceselor de afaceri poate îmbunătăţi capacitateaunei organizaţii de a anticipa, administra şi răspunde la provocările de pe piaţă şi poatemaximiza oportunităţile de afaceri.În acest context, Hammer M. şi Champy J. remarcau, în celebra lor lucrare“Reengineeringul întreprinderii” că problema actuală a economiei este încercarea de aintra în secolul al XXI-lea cu întreprinderi proiectate în secolul al XIX-lea. Cei doiautori atrăgeau atenţia asupra necesităţii reproiectării radicale a proceselor, aorganizării şi a mentalităţilor din cadrul întreprinderilor.O definiţie generală a reengineering-ului ar fi aceea că presupune o regândirefundamentală şi o reproiectare radicală a proceselor de afaceri, în vederea obţinerii unorîmbunătăţiri spectaculoase ale indicatorilor, consideraţi astăzi critici în evaluareaperformanţelor, cum ar fi costul, calitatea, service-ul şi viteza. Focalizarea energiilor perestructurarea continuă a organizaţiilor urmăreşte: simplificarea structurilor pentrueficienţă; optimizarea procesului decizional; consensul managerial; acces generalizat ladate; integrarea diverselor tipuri de activitaţi; transfer tehnologic mai rapid.Reproiectarea proceselor de afaceri (Business Process Reengineering - RPA)necesită implicarea tuturor grupurilor de lucru din cadrul organizaţiei, un rol majorrevenind echipei de realizare a sistemelor informatice. Între realizarea sistemelorinformatice şi reingineria proceselor economice există o puternică interacţiune carepoate fi valorificată în beneficiul ambelor abordări. Planificarea strategică a sistemelorinformatice este subordonată realizării obiectivelor majore ale organizaţiei, cum ar ficreşterea profitabilitătii organizaţiei, atragerea şi reţinerea clienţilor, creşterea calitătiiserviciilor oferite etc. Pentru atingerea acestor obiective se va realiza o abordareorientată pe procese a activităţii desfăşurate în cadrul organizaţiei.RPA se bazează pe modelarea şi reproiectarea proceselor economice pentrucare metodologiile de realizare a sistemelor informatice oferă suport prin metode,151

Revista Tinerilor Economiştitehnici şi instrumente. Totodată, reuşita realizării RPA depinde în mare măsură deexistenţa unei strategii de integrare informaţională a activităţilor desfăşurate în cadrulorganizaţiei, care să permită intercorelarea flexibilă a activităţilor. În acest mod secreează cadrul necesar pentru reorganizarea funcţională şi structurală a organizaţiei,respectiv pentru definirea şi implementarea dinamică a proceselor economice ca seturide activităţi intercorelate, desfăşurate în scopul atingerii unui obiectiv organizaţionalmajor.Suportul tehnologiei informatice în Reproiectarea Proceselor de AfaceriTehnologia informaţiei (TI) joacă un rol esenţial în reproiectarea proceseloreconomice, care însă nu trebuie absolutizat. TI face parte din orice efort de RPA, fiindun catalizator care permite organizaţiei să îşi reorganizeze procesele interne.Introducerea TI pentru rezolvarea unei probleme de fond nu presupune neapărat şiRPA. Utilizarea inadecvată a TI poate bloca total procesul de reinginerie, princonsolidarea şi automatizarea vechiului mod de gândire şi a vechilor modele decomportament .Pentru a recunoaşte puterea inerentă tehnologiei informatice moderne şi pentrua-şi putea imagina aplicaţiile ei posibile, firmele trebuie să folosească un mod de agândi pe care, de obicei, oamenii de afaceri ar putea să-l perceapă ca incomod. Cei maimulţi manageri ştiu să gândească deductiv. Adică sunt buni în a defini una sau maimulte probleme, apoi a găsi şi evalua diferitele ei soluţii. A aplica tehnologiileinformatice în reengineering cere gândire inductivă - abilitatea ca întâi să îţi daiseama că există o soluţie care poate avea un impact radical şi apoi să cauţi problemelepe care aceasta le-ar putea rezolva, probleme pe care firma probabil nici nu a ştiut căle are .Eroarea pe care o comit majoritatea celor care introduc în organizaţii TI esteaceea că încearcă să îmbunătăţească procesele existente, şi nu să le schimbe. De fapt,ceea ce ar trebui să se urmărească prin aplicarea TI este exploatarea posibilităţilor pecare le oferă TI pentru a atinge scopuri cu totul noi. Unul din cele mai dificile aspecteale RPA constă în recunoaşterea posibilităţilor noi, nefamiliare, ale tehnologiei, şi nu pecele curente, familiare.Suportul oferit de TI nu este dat de faptul că poate face ca vechile procese săfuncţioneze mai bine, ci de faptul că dă posibilitatea organizaţiilor să identifice noimoduri de lucru (vezi tabelul 1) .Tabelul 1 – Suportul oferit de TITipul procesului Cerinţe tipice RPA Suport oferit de TIProceseinterorganizaţionale (ex.Comenzile de la furnizori)Procese interfuncţionale(ex. Dezvoltarea unui nouprodus)Procese interpersonale (ex.Aprobarea unui împrumutTransformareaproceselor nestructurateîn tranzacţii de rutinăTransferul rapid alinformaţiei pe distanţemariÎnlăturareaintermediarilor şi152EDI (Electronic DataInterchange) sau baze de dateintegrate care să reducăcostul tranzacţiilor şi săelimine intermediarii.CAD (Computer AidedDesign) şi reţele LAN/WANcare oferă suport pentru lucrusimultan în locaţii diferiteGrupuri de lucru care săasigure integrarea rolurilor şi

Secţiunea Statistică – Informatică economicăTipul procesului Cerinţe tipice RPA Suport oferit de TIla bancă)conectarea celor douăpărţi în cadrul unuiprocesa activităţilorProcese fizice (ex.Producţie)Procese informaţionale (ex.Elaborarea unei propuneri)Procese operaţionale (ex.Procesul de comandă)Procese manageriale (ex.Elaborare buget)Reducerea saueliminarea munciimanualeÎncorporarea unei maricantităţi de informaţii încadrul procesuluiModificarea secvenţeitask-urilor şi derularea înparalel a unor task-uriImplementarea unormetode analitice153CAM (Computer AidedManufacturing) şi roboticăpentru a îmbunătăţiirezultatele obţinute şicontrolul procesuluiSisteme informatice,inteligenţă artificială,tehnologie WWW care săasigure informaţianestructurată şi logicadeciziilorComerţ electronic, baze dedate integrateSisteme expert.Davenport & Short susţin că în realizarea RPA un rol important revine relaţieiîntre TI şi procesele economice. TI înseamnă mai mult decât simpla automatizare, esteo forţă capabilă să schimbe fundamental modul de realizare al proceselor economice.Relaţia între TI şi procesele economice este recursivă. Facilităţile TI oferă suport pentruprocesele economice, iar procesele economice vor fi formulate în termenii facilităţiloroferite de TI. Davenport & Short denumesc această relaţie recursivă “noua inginerieindustrială”. Ei au identificat următoarele roluri ale TI în cadrul proiectelor de RPA:tranzacţional, de comunicare, de automatizare, analitic, informaţional, de managemental cunoştinţelor, de urmărire şi intermediere.Rolul de leader al sistemelor informatice în Reproiectarea Proceselor de AfaceriSuccesul unei organizaţii moderne depinde de abilitatea arhitecturii TI de arăspunde cerinţelor informaţionale, în continuă schimbare, ale proceselor economice.Arhitectura TI constituie platforma necesară pentru reorganizarea funcţională şistructurală a organizaţiei, respectiv pentru definirea şi implementarea dinamică aproceselor economice ca seturi de activităţi intercorelate, desfăşurate în scopul atingeriiunui obiectiv organizaţional major.Implementarea şi dezvoltarea arhitecturii TI presupune o viziune strategică careva fi asigurată de sistemele informatice. Rolul de leader al sistemelor informatice înreproiectarea proceselor de afaceri este recunoscut de majoritatea specialiştilor. Pelângă viziunea tehnologică asigurată, sistemelor informatice le revine un rol importantşi în realizarea activiţăţilor din ciclul de viaţă al proiectelor RPA. Metodologiile derealizare a SI oferă suport pentru modelarea şi reproiectarea proceselor economice prinmetode (analiză structurată, ierarhie funcţională, modelarea proceselor, modelareadatelor), tehnici (diagrame de flux a datelor, matrice de corespondenţă, proiectareabazelor de date, etc) şi instrumente.

Revista Tinerilor EconomiştiRolul sistemelor informatice în reproiectarea proceselor de afaceri are o seriede implicaţii asupra activităţilor specifice realizării sistemelor informatice. Cele maiimportante implicaţii sunt:Orientarea pe proceseSI se va adapta la cerinţele impuse de RPA. Echipa SI îşi va modificaorientarea tehnică şi se va subordona obiectivelor strategice ale organizaţiei, punând peprimul loc cerinţele informaţionale ale organizaţiei şi nu infrastructura tehnică.În gestiunea informaţiilor, politicile actuale care pun accent pe reducereacosturilor, îmbunătăţirea procedurilor interne de lucru etc., vor fi înlocuite cu unmecanism complex care să integreze unităţile organizatorice, scopul fiind deservireamai bună a clienţilor şi livrarea rapidă a produselor. În acest context, investiţia în TIdevine mai profitabilă, de exemplu prin faptul că asigurarea unui schimb concurenţialde informaţii între procese scurtează timpul de realizare a produselor sau serviciilor.Orientarea spre informaţieInformaţia este o resursă cheie a organizaţiei. Calitatea informaţiei utilizateinfluenţează eficienţa proceselor economice. De cele mai multe ori, un plus deinformaţie poate aduce îmbunătăţiri radicale în desfăşurarea proceselor. Totodatăinformaţiile sunt folosite pentru a măsura şi monitoriza performanţele proceselor,pentru integrarea activităţilor în cadrul proceselor, pentru planificarea şi optimizarealor.Gestiunea fluxurilor de informaţii din cadrul proceselor economice şi întreaceste procese este o condiţie impusă sistemelor informatice pentru a asigura succesulRPA. Echipei SI îi revine responsabilitatea de a dezvolta o arhitectură de integrareinformaţională care să asigure interconectarea proceselor economice.Orientarea spre clientOrientarea spre client este o cerinţă esenţială pentru asigurarea succesului RPA.Acest lucru presupune utilizarea unor tehnologii inovative. Clienţii interni au nevoie desisteme care să le asigure integrarea instrumentelor pe care le utilizează. Ei au nevoie deaplicaţii orientate pe grup de lucru care să ofere suport pentru munca în echipă. Creareaunui mediu de tip grup de lucru necesită staţii inteligente, reţele de calculatoare,arhitecturi de tip client-server.Această orientare spre client reliefează importanţa cunoaşterii modului în careclienţii utilizează şi partajează informaţiile. Pentru aceasta este necesară stabilirea uneipolitici informaţionale, crearea şi întreţinerea unor depozite de informaţii, coordonareaachiziţiei de informaţii la nivelul organizaţiei, iniţierea eforturilor de îmbunătăţire acalităţii informaţiilor, proiectarea unor produse şi servicii informaţionale, negociereamodului de partajare a informaţiilor în cadrul organizaţiei.O nouă abordare în realizarea sistemelor informatice.Practica dezvoltării sistemelor informatice este tributară conceptului deautomatizare a proceselor ca o modalitate de simplificare a acestora. Noua orientarespre procese impune regândirea radicală a modului de dezvoltare a sistemelorinformatice şi abandonarea metodologiei tradiţionale bazate pe ciclul de viaţă. RPAnecesită nu numai o livrare mai rapidă a sistemelor informatice ci şi abilitatea de a creea154

Secţiunea Statistică – Informatică economicăaceste sisteme într-un mod nou, care să răspundă cerinţelor de proiectare a noilorprocese.Accentul va fi pus pe procese şi nu pe tehnologia informaţiei, respectiv maiîntâi va fi realizată reingineria proceselor şi apoi vor fi aplicate instrumenteleinformatice. Este necesar ca experţii SI să înţeleagă impactul pe care informaţiile şitehnologia îl au asupra proceselor economice.Sistemele informatice dezvoltate în mod tradiţional au fost proiectate pentru atransmite informaţiile pe diferite niveluri din ierarhia funcţională a organizaţiei şi nupentru a oferi suport în realizarea proceselor economice. Aceste sisteme încurajeazăizolarea unităţilor organizaţionale. Utilizarea informaţiilor în realizarea proceseloreconomice reclamă structurarea informaţiilor de a lungul liniilor de procese şi nu aliniilor funcţionale pentru a asigura o analiză în timp real a modului de realizare aacestor procese.Extinderea competenţelor specialiştilor SIEchipa SI are nevoie de specialişti care să înţeleagă orientarea spre procese şicerinţele de integrare a sistemelor informatice impuse de RPA. Rolul de analist desistem va include, într-o măsură mai mare, responsabilităţi strategice cum ar fievaluarea sistemelor informaţionale în raport cu cerinţele şi obiectivele proceseloreconomice, recunoaşterea relevanţei sistemelor informatice pentru progresulorganizaţiei, determinarea arhitecturii, a standardelor, metodologiilor, instrumentelor pecare organizaţia le utilizează pentru dezvoltarea software-ului.Se înregistrează totodată o cerinţă crescută de experţi SI care să aibăcompetenţe în reingineria proceselor, respectiv analiză de procese, adaptare laschimbări radicale, gâdire creativă, cunoaşterea proceselor economice, abilităţi deconducere şi comunicare.În afara specialiştilor SI, este necesară şi o echipă centrală care să fieresponsabilă cu stabilirea standardelor, crearea arhitecturilor de integrareinformaţională, stabilirea politicilor informaţionale.Viitoarele progrese în tehnolgie vor sfărâma multe reguli privind modul cum sedesfăşoară activitatea. Firmele trebuie să facă din exploatarea tehnologiilor informaticeuna din principalele lor competenţe dacă să vor să reuşească într-o perioadă deschimbare tehnologică continuă. Cei care vor fi capabili să recunoască şi să înţeleagăpotenţialul noilor tehnologii, se vor bucura de avantaje continue şi crescânde faţă deconcurenţă.BIBLIOGRAFIEHammer, M.,1.Champy, J.2. Krcmar H.,3.Laudon, K. ,Laudon, J.Reengineering-ul întreprinderii, Editura Tehnică,Bucureşti, 1996Success Factors for Strategic Information Systems,Information & Management, 2003Management Information Systems: Organization andTechnology in the Networked Enterprise, 2004155

Revista Tinerilor EconomiştiA CRITICAL APPROACH TO THE DEMOGRAPHIC POLICYAssoc. Professor Carmen Radu, Ph.D.University of Craiova,Faculty of Economy and Business AdministrationAbstract: This study presents some critical opinions regarding thedefinition of the demographic policy, pointing out the differencies betweenthe two concept – population policies and demographic policy -, the historyand the evolution of the demographic policy during the last half of the 20 thcentury, its cotradictory measures and their opposite effects in differentcountries; the major international plans adopted in this field and its resultsuntil the present time.Key words: demographic policy, population policies, birth control, pronatalistpolicy.The population grows according to an objective legities, the demographictransition being the expression of the adaptation of the demographic phenomena –especially of fertility – to the changes of the economic, social and cultural conditions ofsociety. The life points out that in the process of those adaptations appear moments oftension and lack of balance between population and economy and that the ensuring of adurable development also presupposes measures in the population field, to hinder orstimulate its growth. Separately, such measures that have influence on population,existed long time ago. But only after the second World War, when the effects of the fastincrease of the population or its decline became obvious, the necessity of adopting, byall countries, some population policy measures, it was outlined.The state intervention in the demographic sphere and, especially in thedetermination of the ideal dimension of the family, can not be considered a priori. Itmust be completely justified: what is the reason of the state action in the populationfield and which are its intervention means?Roland Pressat [1] defines the population policy like the series of measures,more often adopted by the public power, destined to influence the demographicevolution. He adds that are numerous the state interventions which have, in some way,influence on the population by involving quantitative or qualitative changes, so that anextensive definition of the population policy could include all decisions regarding thecommunity. A more restrictive definition, and then more adequate, in the authoropinion, it only maintains the adopted measures with the deliberate intention to modifythe demographic evolution course. These measures can be legislated for the purpose offavouring the population increase or decrease; in other words, the fixed objective can bea higher population growth rate, for the improvement of the depopulating tendency, orthe zero increase, for the achievement of a stationary population condition.The determinants of the population policy can be underlined by studying thepopulation doctrines, defined by Roland Pressat like the series of opinions, conceptionsregarding the desirable characteristics of a population, from the point of view of itsnumber, structure and evolution and of the demographic phenomena which conditionthem.156

Secţiunea Statistică – Informatică economicăIf the populationism tendency prevailed in all period of the Middle Ages – itmanifested more by the affirming of the respect of the fertility and life than by theexplanation of the demographic growth advantages - , the mercantilism of the 16 th and17 th centuries and the physiocracy of the 18 th century, even if they were, firstly, theeconomic doctrines, they also constituted the support of a demographic thought,favourable to the demographic expansion, by considering the man like a source ofwealth (at the physiocrats we meet a pre-malthusian elements: the underlining of thetendency of population to put pressure on resources).At the same time as Malthus and the neo-malthusian movement that followedhim, the populationism tendencies were vehemently attacked; the Malthus partisansconsidered the controls on population, by sexual abstinence or birth control, as a meanof improvement the working-class extreme poverty; they will be the echo of differenteconomists proposals: Ricardo and Stuart in England, J. B. Say in France. For theMalthus partisans, any action which concerns the changing of the inhabitants numberfrom an area, it is illusory, as long as the population number is depending on theresources and its growth has not the positive effects on them. J. B. Say perfectlysummarizes this point of view in Cours d’économie politique (1840), by indicating as acosequence of the Malthus population principle the perfect inutility of all publicmeasures for the population increase. If the people can multiply, that is only possiblethrough actions favourable for the multiplication of the products [2]. The Malthuspopulation law was combated by the Utopian socialists and Marxists, who considered itspecific to capitalism and worthless in the communist societies.In the contemporary world, the antagonistic doctrinaire positions appear,especially for the problems of the under-developed countries population: in somespecialists opinion, the problems of those countries will be solved on its own from themoment that they will achieve an adequate economic development; other specialistsconsider that the economic development from those areas will not be produced beforethe significant decreasing of their population growth rate.If between the two World Wars, the refering to the optimal population conceptit often was an argument in favour of the partisans of the short time limitation of thepopulation from a country or from another, after that, the zero increase sloganmobilized the people worried about the powerful global demographic growth.We can affirm that until the ending of the 19 th century, the interventionism inthe demographic field was based, in the first place, by political reasons. From Bodin toQuesnay and Vauban, for the mercantilists and physiocrats, the men are the power of astate and the greatness of a king is measured by the number of his people [2]. From thesame perspective – of the appreciation of advantages and disadvantages generated by aspecific demographic situation – it can be explained the population policies of the NaziGermany, the fascist Italy and the imperialist Japan, before the second World War, withthe object of increasing their power at the international level, the pronatalist policy fromFrance in the thirties, due to the fear against the demographic weakening of the nationor from Romania, between 1965-1990. At the antipode, they are the policies ofencouraging the birth limitation, used in the present time in most under-developedcountries, like a brake in their overpopulation phenomenon way.The appearance of the population stgnation thesis – at the same time with thegreat economic crisis – it imprints an economical reason to the population policies. Butthe economic argument will not prevail until 1950, when, at the same time with thedemographic growth in the under-developed countries, the way for fertility decreasing157

Revista Tinerilor Economiştipolicies in these areas, was wide open: India (1951), Egypt (1953). In a paralleldirection, the natalist fears, which baby-boom made them forgoten, reappear in thedeveloped countries. At the ending of the 60 s , the most developed countries takemeasures for demographic increase (especially in the Eastern Europe countries, wherethe economic dirigism more easily adapts to the state intervention in the populationfield). The economic arguments, predominantly presents in the developed countriespopulation policy, are still accompanied by the major concern for the renewing of thegenerations, in which absence, in time, the population number is reduced.The population policy means are diverses; theoretically, they aim at allphenomena that influence the demographic evolution: natality, mortality, nuptiality,migration; practically, they may be translated as inciting policies (natalist measures,immigrants acceptance policy, facilities for using the contraceptive methods) orrestrictive policies (the interdiction of the precocious marriages, the severe repressionof the abortion, obstacles in the spreading of the birth control methods).It is almost unanimously recognized and accepted the fact that the populationpolicy measures especially concern two demographic phenomena: fertility andmigration.Regarding the fertility, in a controled fertility regime – the effective births areequal to the desired births -, the justification of the state intervention presupposes thatthe free choice of the couples does not conduct to an optimal situation for thepopulation. A first argument is based on the existence of the external effects: thechildren birth involves costs and economic advantages both for parents and for nation.The children can represent a net loss for parents and a net earnings for community or,contrary, they can represent an earnings for parents and an additional burden forcommunity; in both cases, the state must intervene (in all liberal economists opinion, alegitimate intervention), either to compensate the families, that is reflected in a natalistpolicy, or to practise a birth limitation policy.A second argument refers to the incomes redistribution and to the intergenerationssolidarity. The increase of the family dimension generally involves thedecrease of the incomes per family member. As far as the population increase isdesired, the state intervention, for moderation of the inequalities due of supplimentarychildren presence, it appears justified. If this argument is enough fragile, the seconddimension of the generations solidarity deserves all attention. Irrespective of thetechnical methods of the retirement system – capitalization or distribution – the activepersons at a period of time, who contributed to the guarantee of the resources level forthe retired persons at the last period of time, they can not be ensured that theirresources, in the form of retired pay, will be honour by the children at the future periodof time, unless the population growth rate maintains between some limits that permit,taking into account the labour productivity progress, the guaranteeing of the purchasingpower of their debts.Finally, the community survival objective, that involves the generationsreplacement, can be considered, from an economical point of view, a good, which onlythe state, like an expression of the national will, has the power to appreciate and toprovide it.Concerning the fertility, in the developed countries between the two WorldWars, the demographic increasing policies aimed the constraint or restriction measureswhich have been remained in force after that, in the period of the increasing of natality.The last 30 years evolution is marked, on the other hand, by a total access to birth158

Secţiunea Statistică – Informatică economicăcontrol, in parallel with inciting and stimulative state measures which attempt to changethe decreasing tendencies of fertility. The state intervention means include financialassistance (familial allowances, structured by the number and the age of children andthe births calendar or proportional fiscal reductions), payment in kind and other directbenefits (creche, maternity leave).The effectiveness of the natalist policies are measured both by anticipateddirect effects and by contrary unexpected effects, which they involve.The efficacypresumption of the natalist interventions implicitly presupposes that the state actionsand the individual efforts are additives; the natalist measures are as more efficient asthey have the sense desired by couples. The inverse relation between fertility andactivity – irrespective of the sense of causality – makes the increasing tendency ofwomen salaried activity to be an essential element for the counteracting the fertilityincrease. The efficacy of the natalist policy is, this way, subordinated at the measureswhich consolidate the compatibility between woman professional activity andprocreation; the measures which ignore this problem have not a good hand.The freeing of legislation in matters of birth control and abortion is, at present,a definite gain in most of the countries. There are very rare the examples in which theliberal dispositions have been suspended; in the case of Romania, which passed fromunconditionally authorizing of abortion (1957) to its coplete interdiction (1966) is quiteextraordinary. It is interesting to mention the fact that the impact of those dispositionswas rapidly absorbed by a stabilization of the phenomenon at a comparable value (evenlower) with the antecedent level.In the under-developed countries, the population stabilization in the lastdecades, has presupposed the efficacy of birth control policies. The main componentsof the anti-natalist measures were the increasing of age at marriage and the birth controlwithin families. They were applied in the most numerous population two countries:China and India.Concerning the external migration, we must differently consider the two sidesof the phenomenon: immigration and emigration. Regarding the foreign immigration,the legitimacy of public intervention was never contested; the state has to define theentrance and remaining conditions on the national territory for the foreigners. Betweena system that fixes a maximal limit for immigration and a free circulation system, thereare many intermediary variants, which leave to companies and state option to haverecourse to immigrants and to maintain their number between precise limits. These arethe policies practised by the Western Europe until the middle of the 70 s .Regarding the emigration, the developed countries consider its interdiction likea privation of personal liberty and the possible conflicts between public and privateinterest have been solved in the last one favour. The policy in this field has, on the otherhand, diverse forms in countries with different socio-economic regimes.We can conclude that in the international migration sphere, the policies of theemigration countries and those of the immigrations countries are decisives asconcerning the amplitude, the duration and the tendency of the migratory flows.Even in the specialized literature the equals sign is often put between thepopulation policy and the demographic policy, regarding the contents and thesignificance of those two concepts, we assume the opinion that the first concept is morecomprehensive. Practically, on one way or another, all states adopt measuresconcerning population; but these measures do not always intend to reduce or to159

Revista Tinerilor Economiştistimulate the population growth; its reason and sense concern the wider area of thepopulation prosperity, the quality of life.Thus, a society can take action on demographic phenomena manifesting,regarding also another purpose than the direct action on the demographic evolution:‣ taking action on mortality, by spreading the hygiene and medical careservices, the society responds to an universal demands, that of healthamelioration and of increase of life duration; the effect of those actions onthe demographic evolution still remains considerable;‣ correcting the inequality of families living conditions, due to those variabledimensions, by initiating diverse allowances and advantages; in this waythe public power can positively act on natality, without that policy having anatalist intentions;‣ the possibilities, wide spreaded at present, of having recourse to abortion,to inform and to have access to birth control, have certain consequences onthe demographic evolutions; even if these facilities have, more often, aspurpose, the giving back to families or couples the total control on theirdesired off-spring.These examples indicate how difficult is the delimitation between thedemographic policy, in the strict sense of the word, and the policies totally strange fromthat; the legislator intensions in this field are not always clear, even when they do notdeliberately conceal the desired results.From this last point of view, it is difficult to define the policies applied in theEuropean socialist countries, where, more often, the legislation permitted, after 1956, tohave massive access to abortion, that represented an obstacle to population growth. TheMalthusian behaviour, encouraged this way, was in opposition with the severeconviction of Malthus opinions by the official ideologies from those countries.China, on the other side, considerably succeeded to hinder its populationgrowth by encouraging, even imposing, the late marriages, beside the other anti-natalisttechnics; it justified this policy like a way to protect the mothers health and to improvethe children growing up and education conditions; as though, it is obvious the puredemographic reason which its official policy is based on.In the contemporary world, the major actions of the population policies remainthat concern the counteracting of the dangerous quantitative evolutions. On the otherside, the most developed countries reached a sufficient low fertility levels as theirmaintaining to involve, in time, the depopulation (some of those countries had alreadyreached on this situation); the incertitude in reference to the public action means and thegovernment indifference, they often cause to not take any decisive measures. Thesituation is reverse in a large number of under-developed countries, sensible to theobstacle against their economic development which a powerful demographic growthcan be; for that reason, they adopte a birth limitation measures.In the migration field – especially external migration – the will of governmentis most significantly affirmed; the public action means are the most sure, either theyaim to close the frontier (is the case for the most socialist countries), or they adopt arestrictive modalities at the immigrants receiving. In the Western Europe countries,which received in the period 1960-1980 an important number of immigrants, thatphenomenon has more belong to the labour policy – the necessity of labour fordisadvantaged sectors of economy -, as to pure demographic policy, which would aim,for example, the improvement of structure of population by age. In the internal160

Secţiunea Statistică – Informatică economicămigration domain, the government actions for directing its flows, belong to thepopulation policy only in proportion as they aim changes in the local populationsevolution; these interventions, rarely imperative, are especially taken through theeconomic stimulants qualified to fix population residence in the areas which areafflicted with depopulation process.For the first time, at the World Conference for Population from Bucharest,1974, the 137 participant countries, passing beyond the ideological obstacles and theeconomic and social differencies, consensually adopted a World Acting Plan forPopulation, a political instrument in the wider context of the global strategies, havingfor an object the national and international progress.After ten years, at the International Conference for Population andDevelopment, Cairo, 1994, the delegates from 179 countries have negociated theAction Programme for Population and Development for the next 20 years. Thedocument, adopted unanimously, stipulates a new strategy which emphasizes on thenumerous connections between population and development, on providing forindividual women and men wants, more than on attaining a demographic purpose. Thecentral element of this programme is considered the increasing of women role, whomust have more options through a wider access to the education and health servicesand through the promoting of the aptitudes and employment improvement. Theprogramme provides that the family planning services must become available on theinternational scale until the year 2015, even earlier, like a component of a moreextensive approach to health and reproduction rights.The action programme includes objectives referring to education especially forthe young women and to continuously reducing of the infant and maternal mortalityrates. It also includes the problems relating to population, environment, consumptionmodels, family, internal and external migration, HIV/SIDA control, information,education and communication, technology, research and development. The programmeis based on 15 principles that ensure the equilibrium between the recognition of theindividual human rights and the nation rights for development: equality and equitybetween the two sexes and the increasing of the human role; integration of populationin sustainable development programmes and strategies; eradication of poverty; accessto health care, reproduction and family planning services; family role; right toeducation; children condition; emigrants and refugees rights.After ten years from the Cairo Accord, the UNFPA Report about the WorldPopulation Situation in 2004, underlines that all involved countries have made a realprogress for the achievement of a daring action plan at the global level, by tackling ofthe connections between the decrease of poverty, women rights and universal access toreproduction health services; in the last ten years, the quality and disponibility of familyplanning programmes has been improved, the maternal health and the efforts for HIVprevention have become priorities and the governments have adopted the action planfor population and development from Cairo like an essential programme foracquirement the development objectives.161

Revista Tinerilor EconomiştiREFERENCES1. Pressat, R.2. Tapinos, G.3. Weiss-Altaner, E.4. ***5. ***Dictionnaire de demographie, Presses Universitaires deFrance, Paris, 1979Elements de demographie. Analyse, determinants socioeconomiqueset histoire de populations, EditionEconomica, Paris, 1985Principes de demographie politique, Edition Economica,Suisse, 1992Action Programme of the International Conference forPopulation and Development, Cairo, 1994, ONU, New-York, 1995The World Population Situation in 2004, UNFPAReport, 2006162

Secţiunea Statistică – Informatică economicăPROGRAMUL SAPARD – DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA ACTIVITAŢILOR ECONOMICECARE SA GENEREZE ACTIVITAŢI MULTIPLE ŞI VENITURI ALTERNATIVELect. univ. dr. Sanda CONSTANTINAsist. univ. drd. Dana LUPŞAUniversitatea Transilvania din BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: This paper presents a few general considerations regardingthe SAPARD Program (Agriculture and Rural Development Special PreaccessionProgram).The SAPARD Program represent one of the three European Unionfinancial instruments (ISPA, PHARE and SAPARD) assisting candidatecountries to prepare their accesion to the European Union.At the end of the paper, it is shown that since the SAPARD Programstarted, many companies which fulfill the general eligibility requirementsreceived financial support for their businesses and increase their activities,but the number could be higher.Key words: SAPARD, eligibility, agriculture, acquisProgramul special de pre-aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală(SAPARD) a fost creat pentru a sprijini eforturile de aderare ale ţărilor candidate laUniunea Europeană. Cadrul legal al Programului a fost stabilit prin ReglementareaComisiei Europene (CE/1268/1999) din 21 iunie 1999 privind sprijinul ComisieiEuropene în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şiestul Europei în perioada de pre-aderare.În România, programul se derulează prin Agenţia SAPARD, instituţie publicăcu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şiDezvoltării Rurale, înfiinţată prin O.U.G.nr.142/2000, aprobată prin Legea nr.309/2001,responsabilă de implementarea tehnică şi financiară a Programului SAPARD.Agenţia SAPARD creează premisele tehnice, dar şi cele financiare necesareprocesului de aderare la structurile europene. Astfel, fondurile derulate prin AgenţiaSAPARD dezvoltă economic şi social mediul rural, susţin direct producătorul privat,oferă sprijin asociaţiilor cu profil agricol şi societăţilor comerciale agricole, dar şiconsiliilor locale.Programul SAPARD a fost conceput pentru a sprijini financiar dezvoltareamediului rural şi a agriculturii astfel încât, după momentul integrării, ţările candidatedin Europa Centrală şi de Est să fie pregătite din punct de vedere economic pentruparticiparea la Politica Agricolă Comună, dar mai ales să se poată adapta uşor moduluide lucru specific structurilor europene.Asistenţa este oferită în perioada 2000-2006.Obiectivele Programului sunt acelea de a contribui la implementarea acquisuluicomunitar referitor la Politica Agricolă Comună şi alte politici conexe. Mai mult,163

Revista Tinerilor Economiştiastfel se oferă posibilitatea de a ne însuşi principiile de accesare la fondurile structurale,inclusiv procedurile financiare şi mecanismele de control ale Uniunii Europene.Programul este structurat pe patru axe prioritare şi unsprezece măsuri, dintrecare şase au fost acreditate până în decembrie 2005.Axele prioritare se referă la principalele nevoi pentru care se considerănecesară acordarea de ajutor pentru atingerea obiectivelor stabilite în strategia aprobatăîn Program, iar măsura reprezintă mijlocul prin care se implementează o prioritate,asigurând cadrul co-finanţării proiectului. Unei măsuri i se alocă o contribuţie dinpartea Comunităţii şi a României precum şi un set de obiective specifice.Cele patru axe prioritare sunt:• Axa prioritară 1: Îmbunătăţirea accesului la pieţe şi a competitivităţiiproduselor agricole prelucrate;• Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurilor pentru dezvoltarerurală şi agricultură;• Axa prioritară 3: Dezvoltarea economiei rurale;• Axa prioritară 4: Dezvoltarea resurselor umane.Programul SAPARD din România a fost adoptat de către Comisia Europeanăprin Decizia nr.372/2000 pe baza Programului Naţional pentru Agricultură şiDezvoltare Rurală (PNADR).PNADR, aprobat de Comisia Europeană pe 12 decembrie 2000 şi amendat prinHotarârea Comisiei Europene H/2002/1936 din 11 iulie 2002, este documentul de bazăprin care se asigură implementarea acquis-ului comunitar în perioada de pre-aderare. Înbaza PNADR a fost implementat Programul SAPARD în România.Pogramul a devenit operaţional odată cu acreditarea primelor măsuri (Măsura1.1, 2.1 şi 4.2) de către Comisia Europeană, respectiv 31 iulie 2002 iar primelecontracte de finanţare prin Programul SAPARD au fost încheiate pe 18 februarie 2003.În ceea ce priveşte măsura 3.4: Dezvoltarea şi diversificarea activităţiloreconomice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative, sumele alocatepentru perioada 2000-2006 au fost repartizate pe submăsuri astfel:SUBMASURIPondereîncadrulmăsuriiContribuţiepublică(UE+GuvernulRomâniei)Contribuţie privatăTotal% Euro % Euro Euro0 1 2 3 4 5(2+4)Servicii agricole 4 6.012.860,52 50 6.012.860,52 12.025.721,04Turism rural 25 37.580.378,25 50 37.580.378,25 75.160.756,50Alte tipuri de 20 30.064.302,60 50 30.064.302,60 60.128.605,20turism ruralActivităţi24 36.077.163,12 50 36.077.163,12 72.154.326,24meşteşugăreştiAlte acivităţi 15 22.548.226,95 50 22.548.226,95 45.096.453,90Acvacultura 12 18.038.581,56 50 18.038.581,56 36.077.163,12TOTAL 100 150.321.513 - 150.321.513 300.643.026164

Secţiunea Statistică – Informatică economicăProiectele din cadrul acestei măsuri sunt considerate a fi investiţii generatoarede venituri, astfel că ajutorul public acordat nu va depăşi 50% din totalul cheltuieliloreligibile.În cadrul acestui program pot fi finanţate proiecte a căror valoare totalăeligibilă este cuprinsă între 5000-200.000 Euro şi până la 500.000 Euro pentrusubmăsura „Acvacultura”, echivalent în RON la data întocmirii Studiului defezabilitate, conform cursului comunicat de Banca Centrală Europeană.Gradul de intervenţie pentru proiecte este de :‣ 50% contribuţie privată;‣ 50% contribuţie publică SAPARD, din care:• 75% contribuţia comunităţii (Uniunea Europeană);• 25% cofinanţare naţională (Guvernul României).Beneficiarul poate să primească de două ori un sprijin, pe perioada deimplementare a măsurii cu condiţia ca valoarea totală eligibilă a celor două proiectedepuse în cadrul acestei măsuri să nu fie mai mare de 200.000 euro (contribuţie privatăşi publică) pentru întreaga perioadă de implementare a Programului.Beneficiarul poate solicita o altă asistenţă financiară pentru un nou proiect încadrul acestei măsuri numai după încheierea proiectului precedent şi deasemenea poatesolicita finanţare SAPARD pentru două proiecte în cadrul a două măsuri diferite înlimitele maxime menţionate în cadrul fiecărei măsuri.În acelaşi timp un proiect realizat prin Programul SAPARD nu poate primisimultan finanţare pentru acelaşi proiect printr-un alt program comunitar (ex. PHARE).Pentru a putea fi eligibile, cheltuielile trebuie să fie efectuate după semnareacontractului de finanţare cu Agenţia SAPARD (cu excepţia cheltuielilor legate destudiile de fezabilitate, proiectului tehnic şi studiile conexe, cheltuieli care pot fiefectuate şi înainte de semnarea contractului). Aceste cheltuieli nu trebuie să depăşascălimita procentajului aprobat, respectiv maxim 12% din valoarea totală eligibilă aproiectului, dacă acest proiect prevede şi construcţii şi maxim 3% în cazul în careproiectul nu prevede modernizarea sau realizarea construcţiilor.Există trei tipuri de criterii de eligibilitate, grupate astfel:1. Categoriile de solicitanţi care pot primi finanţare nerambursabilăÎn această categorie intră: producătorii agricoli individuali (persoane fiziceautorizate), proprietari individuali de pădure (persoane fizice autorizate), asociaţiifamiliale înregistrate şi grupuri de producători, societăţi agricole, societăţi comercialecu capital privat cel puţin egal sau mai mare de 75% (SNC, SCS, SA, SCA, SRL),asociaţii fără scop patrimonial (non-profit) numai pentru înfiinţarea şi dotarea cercurilorde maşini agricole, cooperative meşteşugăreşti şi cooperative de consum.Solicitantul trebuie să respecte următoarele condiţii generale pentru a fi eligibil:• Să fie persoană fizică autorizată sau juridică română cu capital privatcel puţin egal sau mai mare de 75%; capitalul/acţionariatulsolicitantului eligibil poate fi atât integral din România cât şi mixt sauintegral străin;• Să acţioneze în nume propriu;• Să facă dovada unor surse financiare stabile şi sufuciente pentru aasigura continuitatea activităţii organizaţiei sale pe tot parcursulimplementării proiectului şi să ia parte la finanţarea acestuia;• Să respecte criteriile de eligibilitate pentru a putea fi acceptat însesiunea de selecţie a proiectelor.165

Revista Tinerilor Economişti2. Tipuri de proiecte pentru care se poate acorda ajutor financiarnerambursabilSe acordă ajutor financiar nerambursabil pentru următoarele tipuri desubmăsuri: servicii agricole, turism rural, alte tipuri de activităţi turistice, activităţimeşteşugăreşti, acvacultura, alte activităţi precum sericicultura, apicultura, cultivarea şiprocesarea ciupercilor, procesarea fructelor de pădure şi de arbuşti fructiferi şi aplantelor medicinale şi aromatice, melci, broaşte.Investiţiile făcute prin proiect trebuie să se deruleze în maxim doi ani de la datasemnării contractelor de finanţare, în funcţie de complexitatea proiectelor, iaramplasarea trebuie să se realizeze în spaţiul rural al României, definit conformlegislaţiei în vigoare.3. Categorii de cheltuieli eligibileSe iau în considerare cheltuielile eligibile care sunt în concordanţă cuobiectivele măsurii respective, aşa cum sunt menţionate în Programul aprobat pentruAgricultură şi Dezvoltare rurală în România şi anume:• Construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi instalaţiilor conexe,incluzând, acolo unde este necesar, lucrări de demolare, reţele de utilităţi;• Achiziţionarea de utilaje şi echipamente noi, echipamente IT şi software,necesare în administrarea fermei şi în procesul de producţie, incluzândcheltuielile de montaj;• Cheltuieli reprezentând plata arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor,taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţepentru pregătirea şi implementarea proiectului;• Achiziţii de maşini agricole noi pentru activităţile din cadrul fermei;• Achiziţii de mijloace de transport noi, specializate, ca rezultat alidentificării lor în studiul de fezabilitate/planul de afaceri, cu o capacitatede transport bine fundamentată în documentul respectiv;• Unelte şi instrumente pentru utilizarea în cadrul fermei, inclusiv celeîmpotriva incendiilor şi pentru protecţia muncii;• Leasing-ul este eligibil doar dacă rezultă transferul de proprietate albunului în posesia beneficiarului în perioada de implementare aproiectului, până la ultima cerere de plată (sunt eligibile doar ratele deleasing nu şi alte costuri aferente unui contract de leasing).Pentru ca un proiect să fie eligibil în vederea acordării ajutorului comunitar,toate serviciile, utilajele şi bunurile vor avea ca ţară de origine una din ţările membreale Comunităţii sau una din ţările candidate la Uniunea Europeană. Având în vedereaceastă condiţie, beneficiarul va putea stabili investiţiile prin contractele de bunuri,lucrări şi servicii, folosind orice mijloc admisibil drept probă.Numai cheltuielile eligibile pot fi luate în considerare pentru acordareaajutorului financiar nerambursabil şi, ca urmare, bugetul proiectului este atât o estimarea cheltuielilor, cât şi plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.Toate aceste cheltuieli eligibile trebuie să fie cheltuieli reale şi să nu ia formaunor sume fracţionate (cheltuielile totale aferente unui tip de cheltuială eligibilă să nufie fracţionate pentru a fi evitată procedura de achiziţie prin minim trei oferte, în cazulachiziţiilor oricăror servicii, bunuri sau lucrări care valorează mai mult de echivalentulîn RON a 10000 Euro).166

Secţiunea Statistică – Informatică economicăPropunerea de buget este acceptată integral numei dacă pe parcursul procesuluide verificare care precede semnarea contractului de finanţare nu se identifică problemecare ar necesita schimbări în buget. Această verificare poate avea ca rezultat nevoia declarificări şi, dacă este cazul, poate face ca Agenţia SAPARD să impună reduceri. Estedeci în interesul solicitantului să ofere un buget real şi eficient din punct de vedere alcheltuielilor.După cum se poate observa din cele prezentate mai sus, condiţiile pentruobţinerea unui împrumut prin Programul SAPARD sunt extrem de restrictivenecesitând o analiză şi o evaluare foarte detaliată a tuturor laturilor activităţiipotenţialului beneficiar al creditului.Acesta este şi motivul pentru care, deşi teoretic sumele alocate prin Programsunt substanţiale, foarte puţini investitori, comparativ cu nevoile şi cu cei directinteresaţi, au putut beneficia până în prezent de aceste sume.Au existat chiar dispute legate de faptul că economiile occidentale au cerutParlamentului European adoptarea sau menţinerea de măsuri protecţioniste pentru ţărilelor pentru evitarea concurenţei directe cu ţările mai puţin dezvoltate.Cum Politicii Agricole Comune îi revine mai mult de jumătate din bugetulalocat, devine limpede forţa presiunilor implicate şi motivul pentru care există oopoziţie faţă de liberalizarea importurilor de produse agricole din ţările din Europa deEst.BIBLIOGRAFIE1. * * *Ghidul solicitantului: Măsura 3.4.Dezvoltarea şi diversificarea activităţiieconomice care să genereze activităţi multiple şi venituri alternative2. * * * H.G. nr. 535/2003 privind conţinutul fişelor tehnice ale măsurilor3. * * * H.G. nr. 916/14.08.2003 privind alocările financiare167

Revista Tinerilor EconomiştiPROVOCĂRILE CU CARE SE CONFRUNTĂ MANAGEMENTUL PROIECTELORAsist. univ. drd. Adina DASCĂLUUniversitatea Transilvania din BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: Traditional project management practices have evolved overtime as the requirements for managing and controlling constructionprojects unfolded. However, with the advances of management techniquesand ICT, traditional practices have proven to be insufficient in meeting thenew project requirements.Construction projects are being designed by diverse number of designers(which may well be placed at different geographical locations), procuredand managed by new partnering strategies, materials are purchased anddelivered through strategic alliances with suppliers etc. These changeshave highlighted a number of weaknesses in the traditional projectmanagement practices some of which are discussed in the followingpaper.Key words: project management, construction projects, Information andCommunication Technology1. Provocările cu care se confruntă managementul proiectelorGuvernul, industria şi clienţii cauta să aducă o schimbare în industriaconstrucţiilor, să îmbunătăţească calitatea, competitivitatea, profitabilitatea şi să creascăvaloarea clienţilor. Accentul se punea pe nevoia de a conduce interfaţa între proiect şiorganizaţia clientului, iar acum s-a modificat în nevoia de a conduce fluxul de activităţide-a lungul tuturor etapelor proiectului, mai ales a acelor activităţi ce adaugă valoare.Raportul Egan (1998) scoate în evidenţă nevoia managerilor de proiect de aintegra fazele proiectului (de la concepere pâna la finalizare) ducând la îmbunătăţireaperformanţei. Tot Egan scoate în evidenţă şi nevoia designerilor de a înţelege mai binemodului în care pot da valoare proiectului. Această modificare înseamnă introducereaunui nou climat ce scoate în evidenţă limitarea practicilor curente de MP.Mediul de construcţii în schimbare este influenţat şi de alţi factori, ce suntinterconectaţi şi interdependenţi. Exemple de astfel de factori sunt:Globalizarea pieţei: multe ramuri ale industriei sunt presate de acest factor.Barierele de preţ cad şi forţa de muncă devine mai mobilă. În plus, datorităîmbunătăţirii productivităţii, multe firme străine sunt capabile să concureze firme localeprin preţ, calitate şi livrare. Impactul acestor presiuni se resimte şi asupra MP.Forţele economice: acest factor poate afecta organizaţia clientului, dar şiobiectivele iniţiale ale proiectelor.Creşterea complexităţii proiectului: complexitatea proiectului a crescutdatorită extinderii domeniului de interes şi a grupurilor fragmentate de pe glob cetrebuiau să comunice între ele pentru o executare eficientă a proiectului. Complexitateaproiectelor este reflectată de numărul mare de specialişti ce contribuie la procesuldecizional.168

Secţiunea Statistică – Informatică economicăNevoia de a obţine rezultate rapide cu resursele date: acest factor creează omare presiune asupra întregii echipe de proiect.Schimbări rapide ale domeniului de interes al proiectului pentruextinderea beneficiilor: unele domenii de interes se schimbă foarte rapid înainte derealizarea beneficiilor modificărilor.Noi practici de procurare: apariţia noilor practici de procurare schimbă modulîn care membrii echipei interrelaţionează. De exemplu, scheme de procurare cum ar fiInitiativa Privată de Finanţare şi „parteneriatul” au avut impact asupra MP înconstrucţii. Astfel de scheme aduc împreună guvernul şi firmele private în proiecte deinfrastructură cu standarde înalte de calitate, termene limită şi estimări de costuri. Odatăcu implicarea guvernului în standardizarea procedurilor contractuale pentru IniţiativaPrivată de Finanţare, implicarea tuturor părţilor a devenit mai vizibilă şi mai clară.Specializarea clienţilor: aceasta a însemnat în construcţii o creştere înîmbunătăţirea productivităţii. Clienţii cer produse de o calitate mai bună şi servicii la unpreţ redus. Acest lucru a creat o piaţă a cumpărătorilor unde firmele concurează pentruproiecte cerând practici mai bune de MP pentru a aplica un control mai strâns asupraactivităţilor proiectului.2. Limitări ale managementului proiectelor existent privitor la îndeplinirea funcţiilor şicerinţelorÎn faţă provocărilor menţionate, practicile actuale ale MP au multe limitări.Aceste limitări pot fi clasate în următoarele grupuri:1. Lipsa unei comunicări adecvatePracticile curente de MP sunt adesea izolate şi sunt preocupate de rezolvareaproblemelor legate de stadiile individuale ale proiectelor. Următoarele exemple au labază această problemă:♦ Costuri adiţionale datorită reluării munciiProblemele reluării muncii apar datorită informaţiilor eronate şi informaţiilorneprimite la timp. Cauza principală o constituie lipsa consistenţei în circuitulinformaţiilor între părţile implicate într-un proiect de construcţii. Cam 30% din muncareluată din construcţii se datorează problemelor legate de proces. De exemplu,arhitecţii/designerii fac modificări la proiect destul de des, dar nu comunică acestemodificări furnizorilor şi intermediarilor la timp pentru ca ei să le poată implementaeficient, rezultând astfel reluarea muncii. Acest lucru creează presiuni în bugetulclientului. Reluarea muncii predomină pe multe şantiere de construcţii.♦ Lipsa integrării în lanţul de aprovizionarePracticile de comandă, achiziţie şi facturare au multe neajunsuri printre care:întârzierea aprovizionării, insuficienta colaborare cu producătorii şi furnizorii şiprobleme cu programul de contabilitate pe computer. De exemplu, multe întârzieri suntdatorate implementarii sistemelor curente de achiziţie a materialului ce nu se integreazăcu planurile proiectului. Lipsa unui sistem de achiziţie total integrat are impact asuprapoliticii de control a stocului de produse (de exemplu, deţinerea unei mari cantităţi deproduse în stoc) a firmelor de construcţii datorită incapacităţii de a prevedea totalitatearesurselor necesare pentru proiect. Principalul motiv pentru acest lucru este slabacomunicare şi coordonare între partenerii din lanţul de aprovizionare şi lipsa unuisistem ce poate face faţă nevoilor.169

Revista Tinerilor Economişti2. Introducerea automatizării în practicile de MPÎn anii 1990 s-au produs dezvoltări semnificative în tehnologie, care au datnaştere unor pachete de softuri puternice pentru industria de construcţii. Implementarealor ad-hoc la nivel local a dat rezultate mai ales în planificare, estimare, design etc., darau avut şi rezultate bune la nivelul proiectului. Următoarele exemple au la bază acestăproblemă:♦ Copii electronice versus fotocopiiDeşi multe firme de construcţii folosesc IT pentru a îmbunătăţi procesespecifice, industria de construcţii rămâne la tradiţionalele copii pe hârtie pentru baza dedate. Deng şi alţii (2001) arată cum comunicarea în industria de construcţii estecomplicată de problemele ei structurale.Amestecarea copiilor electronice cu cele pe hârtie creează dificultăţimanagerilor de proiect în procesarea informaţiilor la timp.♦ Lipsa soft-ului integratUn procent mare din sistemele de MP (software-uri) ce sunt disponibile suntcentrate pe anumite operaţii cum ar fi planificarea şi monitorizarea proiectului,controlul costului, managementul riscului, programări etc. Aceste aplicaţii izolate auavut ca rezultat un număr mare de pachete de aplicaţii care pot rula independent deorice sistem, fără sau cu legături „fixe” de comunicare. Industriei îi lipseşte un sistemintegrat complet, care să faciliteze fluxul continuu al informaţiilor între diversele etapeale proiectului.♦ Lipsa unor standarde internaţionale pentru schimbul de informaţiiIncompatibilitatea între hard şi soft a produs o importantă problemă „tehnică”ce i-a împiedicat pe managerii de proiect să aibă acces la informaţii. Aceste problemesunt cauzate de lipsa de standardizare a informaţiilor legate de proiect, cum ar fifacilitarea trecerii informaţiilor printr-un hard şi soft incompatibile. În consecinţă,sistemele de IT ce sunt disponibile şi utilizate în industrie nu iau în considerare nevoileparticipanţilor dispersaţi pe glob la proiectele mari de construcţii.♦ Lipsa unor instrumente decizionale adecvate pentru planificareaunui proiectPlanificarea este un proces lent, în care este necesară contribuţia întregii echipe.Este şi dependentă de context. Acest proces poate fi îmbunătăţit în mod semnificativdacă sunt încorporate instrumentele decizionale potrivite. Nu au fost dezvoltate sistemecomplete în această direcţie.3. Lipsa unor procese standard pentru MPDeşi există iniţiative de standardizare a proceselor MP, cum ar fi PMI (2002),proiectele sunt conduse de manageri de proiect conform experienţei lor pentru care aufost angajaţi. Fiecare manager de proiect, chiar şi dintr-o singură organizaţie, preferă săurmeze experienţa proprie. Aceste practici duc la mari variaţii în practicile demanagement şi astfel pot avea un impact semnificativ asupra capacităţii de coordonareşi control a informaţiei proiectului.♦ Lipsa suportului oferit utilizatorilorDe fapt, multe IMM-uri nu-şi permit activităţi de cercetare şi dezvoltare,precum şi utilizarea de noi tehnologii, dar trebuie să aibă acces pe web la proiect pentrua fi competitivi. Ele sunt totuşi obligate indirect să facă acest lucru dacă iau parte la unproiect complex în care toţi participanţii folosesc instrumente de colaborare pentrumanagementul companiilor lor, dar şi pentru managementul proiectului.170

Secţiunea Statistică – Informatică economicăEste evident că există o nevoie clară de reguli pentru IMM-uri pentru a utilizaaceste sisteme de management al proiectelor bazate pe web şi pentru a-şi organizasistemele de informaţii şi comunicare într-un mod ce este mai compatibil cu acestespaţii cooperative.Este nevoie de refacerea procedurilor tradiţionale de lucru pentru a facilitaschimbul de date, pentru a putea beneficia de noile oportunităţi oferite de web, pentruca procedurile de lucru să fie mai bune şi mai eficiente. Este nevoie de o schimbarefundamentală legată de idea de document, de la cel pe hârtie la cel electronic.3. Posibile soluţiiÎn mod tradiţional accentul se punea pe nevoia de a administra interfaţa întreproiect şi organizaţia clientului. Acum este nevoie de a administra activităţile de-alungul fazelor proiectului, mai ales acele activităţi ce adaugă valoare.Facând acest lucru, schimbul de informaţii electronice, mai ales prin sistemelede management al proiectelor bazate pe web, are un potenţial important nu numai în aadăuga valoare într-o organizaţie ci şi în toate fazele proiectului, deci este importantpentru client.Pentru ca industria de construcţii să folosească sisteme de management alproiectelor bazate pe web pe scară largă, trebuie să ia în considerare tehnologia,procesul, oamenii, procurarea, problemele juridice şi managementul cunoştinţelor.Eficienţa proceselor curente trebuie revăzută, pentru a beneficia de cele mai noitendinţe în tehnologie. Industria ar trebui să se îndrepte către un număr minim destandarde pentru a facilita circulaţia de informaţii de-a lungul etapelor proiectului.Astfel de standarde vor adăuga valoare semnificativă permiţând informaţiei schimbatesă se integreze complet proceselor de afaceri. Oamenii trebuie să aibă aptitudinilenecesare şi să li se creeze un mediu propice pentru a se bucura de beneficiileInternetului.BIBLIOGRAFIE1. Archibald, R., D.2. Jaafari, A.3.Opran, C.,Stan, S.,Abaza, B.,Nastasă, S.,Tudorancea, M.Project Management State of the Art, ProjectManagement Symposium on PM: Project Manager RoleEvolution, Roma, Italia, 2004Project management in 21st century. Proceedings of the6th Bi-annual Conference of International ResearchNetwork of Organising by Projects (IRNOP VI), AboAkademi University, Finlanda, 25-27 august 2004Managementul proiectelor, Şcoala Naţională de StudiiPolitice şi Administrative, Bucureşti, 2002.171

Revista Tinerilor EconomiştiSTANDARDE ŞI MODELE DE MAGEMENT AL CUNOŞTINŢELORAsist. univ. drd. Dana LUPŞALect. univ. dr. Sanda CONSTANTINUniversitatea Transilvania din BraşovFacultatea de Ştiinţe EconomiceAbstract: The paper presents both the theoretical approaches concerningdirect implementation of knowledge management consisting in standardsand frameworks, developed by specific standardization organisms andexperienced agents in the field and theoretical models concerning theunderstanding the concept of knowledge management, listed from theappearance of this approach until nowadays, with the goal of highlightingthe importance of the domain. The field of knowledge management (KM) isthus highly appreciated in research and practice but also relatively diffusedinto models and approaches, but the bound between the two theoreticalapproaches is very powerful, in a sense that the standards are based onthe theoretical models concerning the understanding of the concept.Key words: knowledge management, standards, knowledge management modelsManagementul cunoştinţelor (KM) a devenit în ultimul deceniu principalulinstrument managerial utilizat în firmele din ţările dezvoltate pentru obţinereaavantajului competiţional, abordarea teoretică menită a fundamenta un cadru concretpentru aplicarea conceptului de managementul cunoştinţelor, constând în standarde, sebazează pe modelele teoretice privind fundamentarea înţelegerii conceptului. Astfel,utilizarea standardelor asigură controlul proceselor legate de managementulcunoştinţelor – definite prin modelele teoretice - şi realizarea lor eficientă, atingându-seastfel scopul şi obiectivele firmelor care aplică practicile managementului cunoştinţelor.În ceea ce priveşte dezvoltarea standardelor dar şi a unui cadru de aplicare amanagementului cunoştinţelor, mai multe organisme specializate de standardizare dinîntrega lume, precum şi centre cu experienţă în domeniu, au definit seturi de reguli cucaracter practic în scopul de a sprijini organizaţiile care doresc să aplice acest concept.Astfel, în urma unui proiect comun dintre organismul British Standards şiPriceWaterhouseCoopers a rezultat un ghid al celor mai bune practici: PAS 2001Knowledge Management – A Guide to Good Practice, care prezintă provocările,abordările şi beneficiile managementului cunoştinţelelor, cu exemple de bune practicidin industrie, comerţ şi din mediul academic. Pe baza experienţei autorilor au fostincluse arii cheie pentru implementarea practică a KM: PAS 2001: un cadru obiectivasupra celor mai noi abordări KM din întreaga lume, cele mai bune practici KM, studiide caz şi concepte KM şi detalii asupra resurselor alternative KM.Asian Knowledge Management Association (Asociaţia Asiatică pentruManagementul cunoştinţelor) a elaborat o serie de standarde de certificare pentrusistemele de management al cunoştinţelor – seria KM8000:2001, care pot fi utilizatepentru a satisface cerinţele diverse legate de cunoştinţe într-o organizaţie. De asemenea,standardul KM8002, aparţinând seriei 8000, specifică cerinţele pentru un sistem demanagement al cunoştinţelor, referitoare la managementul cunoştinţelor şi la fluxurile172

Secţiunea Statistică – Informatică economicăde cunoştinţe dint-o organizaţie pentru a îmbunătăţi performanţele şi rezultatele. Cadrulpentru standardul KM8002 este reprezentat de patru elemente interconectate:♦ responsabilitatea managementului, care include planificarea,desfăşurarea, verificarea şi acţiunea pentru a realiza o permanantă îmbunătăţirea sistemului de management al cunoştinţelor;♦ arhitectura cunoştinţelor, care specifică modul în caremanagementul cunoştinţelor operează în mod mecanic prin însumareacomponentelor sale, modul în care componentele sunt conectate şi modul încare componentele acţionează împreună pentru a produce ieşirile sistemului.♦ procesele managementului cunoştinţelor, element centrat pe modulde operare al proceselor critice legate de cunoştinţe pentru a sprijinicunoştinţele din organizaţie:♦ evaluarea performanţei şi auditul cunoştinţelor, centrate peplanificarea şi implementarea, evaluarea, monitorizarea şi ameliorareaproceselor necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor de ansamblu alesistemului de management al cunoştinţelor. Serveşte de asemenea pentruaprecierea maturităţii sistemului şi asigură conformitatea acestuia cu cerinţele,în termeni de managementul calităţii, asigură deci calitatea.Pentru a facilita integrarea calităţii, mediului, sănătăţii şi siguranţeiocupaţionale şi sistemul de management al cunoştinţelor într-o organizaţie, seriastandardelor KM8000 este compatibilă cu standardele ISO 9001:2000 (calitate), ISO14001:1996 (mediu) şi OHSAS 18002:1999 (sănătate şi siguranţă ocupaţională). Acestestandarde permit eliminarea ineficienţelor din alte sisteme de management pentrucrearea, schimbul de cunoştinţe şi utilizarea cunoştinţelor. Având în vedere faptul căpot exista cerinţe comune ale sistemului de management al cunoştinţelor şi alte sistemede management deja existente, cerinţele sistemului, specificate în standard, nu trebuiesă fie stabilite independent faţă de cerinţele sistemelor de management existente.Comitetul MB-007 al organismului de standardizare Standards Australia adezvoltat în anul 2003 un standard referitor la managementul cunoştinţelor – variantăintermediară, care a fost definitivat în anul 2005, fiind denumit AS 5037-2005 : Knowledge management - a guide, ale cărui obiective sunt: descriereaconceptelor cheie legate de managementul cunoştinţelor, oferirea unui model pentruexplorarea modului în care diferite aspecte ale managementului cunoştinţelor pot fiutilizate pentru a ajuta o organizaţie să atingă obiectivele strategice şi reflectareapracticilor din domeniul managementului cunoştinţelor. Standardul a fost realizat pebaza Standards Australia handbook HB 275—2001: Knowledge Management: Aframework for succeeding in the knowledge era, a bibliografiei în domeniu şi adiscuţiilor şi consultărilor cu practicienii în domeniul managementului cunoştinţelor.Canadian Institute of Knowledge Management a elaborat şi publicat un cadruspecific pentru managementul cunoştinţelor, denumit Frid Framework for EnterpriseKnowledge Management, acesta fiind, conform autorilor, „primul pas pragmatic cătreformalizarea standardelor internaţionale şi a metodologiei pentru managementul şievaluarea cunoştinţelor”.The American Productivity & Quality Centre (APQC), un agent cu experienţăîn domeniul managementului cunoştinţelor, a dezvoltat o abordare în cinci paşi pentruimplementarea managementului cunoştinţelor: startul, dezvoltarea strategiei,proiectarea şi lansarea unei iniţiative KM, expansiune şi suport şi instituţionalizareaKM. Desfăşurarea corespunzătoare a activităţii necesită rezolvarea unor probleme173

Revista Tinerilor Economiştiprivind asigurarea capitalului uman, a resurselor financiare, a resurselor materialenecesare, identificarea oportunităţilor de afaceri, a poziţiei pe care firma doreşte să oocupe pe piaţă etc. de către managerii firmelor, rezolvare care implică adoptarea unordecizii legate de managementul cunoştinţelor, în fundamentarea cărora manageriitrebuie să ţină seama de riscurile care afectează întreaga activitate a companiei, similarcu alte tipuri de management.În ceea ce priveşte abordarea teoretică pentru înţelegerea conceptului demanagement al cunoştinţelor, modelele sunt centrate pe identificarea proceselorcaracteristice Începând cu japonezii Nonaka şi Tacheuki (1995) şi până la germaniiReinhardt şi Pawlowski (2002), procesele specifice managementului cunoştinţelor aufost restrucurate şi redefinite, neexistând totuşi o abordare general acceptată.Modelul spiralei cunoştinţelor, al japonezilor Takeuchi şi Nonaka, prezintăprocesul de creare a cunoştinţelor pe baza unui cadru reprezentat de două dimensiuni:epistemologică şi ontologică. Dimensiunea epistemologică statutează faptul că doarindivii crează cunoştinţe, din care cauză procesul de creare a cunoştinţelororganizaţionale trebuie înţeles ca fiind un process prin care se amplifică şi secristalizează la nivel organizaţional cunoştinţele create la nivel individual. Dimensiuneaontologică se referă la interacţiunea dintre cunoştinţele tacite şi cele explicite.Cele două dimensiuni constituie baza pentru definirea celor patru procese alecreaţiei de cunoştinţe: socializarea, externalizarea, combinarea şi internalizarea.♦ socializarea este procesul prin care cunoştinţele tacite sunttransferate de la un individ la altul, reprezentând modelul conversieicunoştinţelor de la tacit la tacit – se realizează un schimb de experienţă întreindivizi şi astfel, cunoştinţe tacite, precum modele mentale sau abilităţi tehnicesunt create;♦ externalizarea este procesul prin care cunoştinţele tacite devinexplicite. Externalizarea reprezintă modelul conversiei cunoştinţelor de la tacitla explicit, fiind un proces de articulare a cunoştinţelor tacite în concepteexplicite (de exemplu conceptualizarea unei imagini şi exprimarea acesteiconceptualizări în limbaj formal). Acest proces este sprijinit de dialog şireflecţie colectivă;♦ combinarea se referă la transferarea cunoştinţelor explicite.Combinarea este modelul conversiei cunoştinţelor de la explicit la explicit,fiind un proces de sistematizare a conceptelor într-un sistem al cunoştinţelor(prin combinarea diferitelor forme de cunoştinţe explicite cum ar fi baze dedate existente). Acest proces este determinat de diseminarea noilor cunoştinţe şia celor existente la dispoziţia organizaţiei, care sunt transformate în noiproduse, sisteme sau servicii;♦ internalizarea este procesul de înţelegere şi absobţie a cunoştinţelorexplicite şi de transformare a acestora în cunoştinţe tacite posedate de indivizi.Internalizarea este modelul de conversie a cunoştinţelor de la explicit la tacit şieste un proces de corporalizare a cunoştinţelor explicite în cunoştinţe tacite (aînvăţa prin a executa.Conceptul de piaţă a cunoştintelor a fost dezvoltat de North şi de Davenport.Modelul se bazează pe ipoteza conform căreia cunoştinţele sunt privite ca o resursălimitată, supusă mecanismelor pieţei de compensare a cererii cu oferta. Procesulporneşte de la viziunea organizaţiei, selectarea şi motivarea cadrelor de conducere înacest sens, presupune utilizarea regulilor de joc ale pieţei cunoştinţelor şi se finalizeaza174

Secţiunea Statistică – Informatică economicăprin crearea şi conducerea proceselor şi structurilor managementului operativ (resurseleumane implicate în managementul cunoaşterii, medii şi structuri organizatorice).Davenport defineşte noţiunile de ofertant şi cumpărător - cumpărătorii(căutătorii) de cunoştinţe sunt angajaţi care încercă să rezolve o problemă a căreicomplexitate şi incertitudine elimină posibilitatea unui răspuns simplu, iar vânzătorii(ofertanţii) de cunoştinţe sunt angajaţi care au reputaţia de a avea cunoştinţe subtanţialenecesare rezolvării problemei – precum şi preţul (recompensa) : reciprocitatea, reputaţiaşi altruismul.Tannembaum şi Alliger şi Rastogi tratează managementul cunoştinţelor dintr-operspectivă statică, definind diverse stadii care sunt menite să acopere dezvoltareacunoştinţelor. Atât Tannembaum cât şi Rastogi nu definesc stadiile unui proces decreare a cunoştinţelor organizaţionale, ci prezintă patru mari aspecte ale KM caredetermină în mod colectiv caracterul efectiv al acestui concept. Tannembaum şi Alligerprezintă modul în care se realizează efectiv KM prin examinarea a patru aspecte:schimbul de cunoştinţe, accesibilitatea cunoştinţelor, asimilarea cunoştinţelor şiaplicarea cunoştinţelor.♦ schimbul de cunoştinţe: oamenii schimbă cunoştinţe între ei;♦ accesibilitatea cunoştinţelor: oamenii au acces la informaţiile decare au nevoie pentru a adopta decizii, a rezolva probleme şi a realiza sarcinilede serviciu;♦ asimilarea cunoştinţelor: oamenii învaţă sau asimileazăcunoştinţele de care au nevoie pentru a realiza sarcinile în mod corespunzător;♦ aplicarea cunoştinţelor: oamenii aplică sau utilizează cunoştinţelepentru a adopta efectiv decizii sau a rezolva probleme. Răsplata eforturilormanagementului cunoştinţelor provine din acest ultimo aspect, dar toatecelelate aspecte contribuie la aplicarea cunoştinţelor.Rastogi afirmă că pentru a satisface cerinţele legate de cunoştinţe, care ar trebuisă derive din strategia organizaţiei, acestea trebuie să planifice şi să implementeze unset de operaţii:♦ identificarea cunoştinţelor necesare pentru o implementare efectivăa strategiei organizaţiei;♦ maparea – auditul - cunoştinţelor care există şi sunt disponibileincluzând expertiza şi abilităţile angajaţilor;♦ capturarea cunoştinţelor existente în organizaţie prin reprezentarealor formală;♦ achiziţia cunoştinţelor şi a informaţiilor necesare inclusic knowhow;♦ schimbul de cunoştinţe prin acces electronic şi distribuţia cătreutilizatori pe baza nevoilor şi a intereselor;♦ aplicarea cunoştinţelor pentru sprijinirea deciziilor, acţiunilor,rezolvării problemelor şi training;♦ crearea, generarea sau descoperirea de noi cunoştinţe princercetare-dezvoltare, experiemnte, “lecţii învăţate”, gândire creativă şi inovare.Această ultimă operaţie este considerată de către autor ca fiind cea maiavansată etapă de management al cunoştinţelor într-o organizaţie.Raub şi Romhardt şi Heisig tratează managementul cunoştinţelor dintr-operspectivă dinamică, considerând KM ca fiind un ciclu într-o permanentă evoluţie.175

Revista Tinerilor EconomiştiModelul lui Probst, denumit blocuri creatoare ale managementului cunoştinţelor sebazează pe opt componente care formează două cicluri, intern şi extern. Ciclul interneste compus din următoarele blocuri creatoare: identificare, achiziţie, dezvoltare,distribuţie, utilizare şi conservare a cunoştinţelor.♦ identificarea este un proces în cadrul căruia sunt identificatecunoştinţele externe pentru analiza şi descrierea mediului cunoştinţelororganizaţiei;♦ achiziţia se referă la formele de expertiză care ar trebui să leachiziţioneze compania din exterior, prin relaţii cu clienţii, furnizorii,competitorii şi partenerii în alianţe strategice;♦ dezvoltarea este complementară achiziţiei, fiind axată pe generareade noi competenţe, produse, idei mai bune şi procese eficiente. Dezvoltareacunoştinţelor include toate eforturile de management orientate în mod conştientcătre producerea de capabilităţi.♦ distribuţia reprezintă procesul de schimb şi diseminare acunoştinţelor existente la dispoziţia unei organizaţii.♦ utilizarea constă în realizarea unor activităţi care determinăaplicarea în mod productiv a cunoştinţelor prezente în organizaţie, pentru caorganizaţia să beneficieze din exploatarea acestora;♦ conservarea reprezintă procesul de retenţie selectivă ainformaţiilor, documentelor şi experienţelor necesare managementului.Ciclul extern este format din două procese: scopuri referitoare la cunoştinţe şievaluarea cunoştinţelor, care determină direcţia ciclului de management alcunoştinţelor.♦ scopurile referitoare la cunoştinţe se referă la capabilităţile caretrebuie create pe fiecare nivel;♦ evalurea cunoştinţelor completează ciclul, oferind date esenţialepentru controlul strategic al managementului cunoştinţelor.Modelul lui Heisig prezintă similarităţi cu cel al lui Probst, dar grupează doarpatru procese: crearea, stocarea, distribuţia şi aplicarea cunoştinţelor.♦ crearea se referă la abilitatea de a învăţa şi comunica. Autorulconsideră că schimbul de informaţii pentru a crea conexiuni între idei şi întrediverse teme şi subiecte este un aspect critic al modelului;♦ stocarea necesită o capabilitate de stocare structurată, care sereflectă într-o regăsire rapidă a informaţiei, prin acces la informaţii şi schimbulefectiv al cunoştinţelor care sunt stocate în mod facil pentru a fi utilizate decătre toţi membrii organizaţiei;♦ distribuţia cunoştinţelor induce importanţă pentru dezvoltarea unuispirit de echipă care sprijină schimbul de cunoştinţe, deoarece colegii se simtconectaţi unii cu alţii prin prisma faptului că urmăresc aceleaşi obiective şi suntdependenţi unii de alţii în activităţile lor;♦ aplicarea cunoştinţelor porneşte de la ideea că este posibil a se creaşi mai multe cunoştinţe prin aplicarea concretă a celor noi. Acest elementînchide ciclul proceselor de bază pentru managementul cunoştinţelor.Mark W. McElroy împreună cu membrii organismului numit KnowledgeManagement Consortium International, a definit un cadru pentru managementulcunoştinţelor denumit Ciclul de viaţă al cunoştinţelor. Modelul presupune existenţa176

Secţiunea Statistică – Informatică economicăcunoştinţelor doar după ce au fost produse, după care pot fi capturate, codificate şipartajate. Modelul propune două procese: producerea de cunoştinţe şi integrareacunoştinţelor.♦ producerea de cunoştinţe este procesul prin care cunt create noicunoştinţe organizaţionale. Acest proces este format din învăţarea de grup,cererea de cunoştinţe, achiziţia de informaţii şi cererea pentru codificareacunoştinţelor. Procesul este similar “învăţării organizaţionale”;♦ integrarea cunoştinţelor este un proces format din activităţi carepermit schimbul şi distribuţia cunoştinţelor. Procesul include transmiterea,căutarea, predarea – în sens didactic - şi schimbul de cunoştinţe, precum şi alteactivităţi sociale.Modelul lui McElroy introduce două noi concepte: cererea şi oferta decunoştinţe, autorul pleacând de la presupunerea că intervenţiile pentru sprijinul,dezvoltarea şi reiterarea modelelor de comportament vor avea un impact major asupracapacităţii organizaţiei de a produce şi integra cunoştinţe.Oferta de cunoştinţe reprezintă un mod de aplicarea a managementuluicunoştinţelor în scopul îmbunătăţirii ofertei de cunoştinţe existente la dispoziţiaangajaţilor unei organizaţii, iar cererea de cunoştinţe este axată pe misiuneamanagementului cunoştinţelor de a îmbunătăţi capacitatea organizaţiei de a satisfacecererea de noi cunoştinţe.Un alt model, recent dezvoltat, este cel propus de Reinhardt şi Pawlowski, careau dezvoltat modelul managementului integrativ al cunoştintelor, acesta prezentândprocesul de învăţare al unei organizaţii prin integrarea subsistemelor, subiecţilor,etapelor, obiectivelor şi a nivelelor într-un circuit al învăţării organizaţionale structuratîn patru faze: identificarea şi generarea, difuzarea, integrarea şi modificarea, acţiunea.Din cele prezentate anterior rezultă faptul că între cele două abordări teoretice,una vizând fundamentarea aplicării managementului cunoştinţelor şi alta vizândfundamentarea conceptului prin prisma proceselor caracteristice, există o legăturăstrânsă în sensul că standardele pot fi privite ca fiind o extensie a modelelor teoretice,ameliorând şi oferind o perspectivă practică a managementului cunoştinţelor.BIBLIOGRAFIE1.Davenport, T., Working knoweldge. How organizations manage what theyPrusak, L. know, Harvard Business School Press, Boston, 19982.Heisig, P.,Merting, K.,Vorbeck., J.Business process oriented knowledge management,Knowledge management. Best practices in Europe,Springer, Berlin, 2002, p. 13-36, 20013. McElroy, M.The new knowledge management, Butterworth-Heinemann,UK, 20024.Nonaka, I., The knowledge craeting company, Oxford University Press,Tacheuki, H. New York, 19955. North, K.Wissensorientierte Unternehmensfuhrung. Wertschopfungdurch Wissen. Wiesbaden, Lehrbuch Gabler Verlag, 1998Pawlowsky, Wissensmanagement für die Praxis: Wie wird6. J., Reinhardt,R.Wissensmanagement erfolgreich umgesetzt? Luchterhand,München, 20027. Probst, G.J.B., Managing Knowledge: Building Blocks for Success. John177

Revista Tinerilor EconomiştiRaub, S.P., Wiley & Sons, London, 2000Romhardt, K.8. Rastogi, P.N.9.Tannenbaum,S.I., Alliger,G.M.10. * * *Knowledge Management and Intellectual Capital - TheNew Virtuous Reality of Competitiveness, Human SystemsManagement, 19(1), 39-49, Business Source Elite –EBSCO, 2000Knowledge Management: Clarifying the Key Issues, I H R IM Journal, Burlington, 2000A Common KM Framework for the Government of Canada,Frid Framework for Enterprise Knowledge Management,Canadian Institute of Knowledge Management, Ottawa,2003178

Secţiunea Statistică – Informatică economicăIMPACTUL TRECERII LA ECONOMIA BAZATĂ PE CUNOŞTINŢE ASUPRA SISTEMULUIEDUCAŢIONAL ROMÂNESCPrep. univ. drd. Ştefan Gabiel BurceaAcademia de Studii Economice BucureştiFacultatea de ManagementAbstract: In many countries, the knoledge based economy only justbecome an important economic theme in public sector, although it hasbeen on the agenda of international conferences on economy for the pastfive to 10 years. Several countries have been implementing knowledgebased economy strategies which have been well documented for publicsector. Various surveys of knowledge management practices in educationinstitutions show the increasing awareness of knowledge management asa critical determinant of those organisations performance and its educationprocess quality . They also make evident the increasing use of knowledgestrategies, tools and processes in education systems.Key words: knoledge based economy, knoledge management, education system,virtual libraries, teaching activities.Dacă în anii 1970 sintagma predominantă în economia mondială era aceea deeconomie a informaţiei, preocupările majore constând în realizarea sistemelorinformatice naţionale, cu idei şi tendinţe care vizau o societate informaţională, treptatconceptul a câştigat tot mai mult teren şi a devenit o realitate din momentul explozieiInternetului. Acest lucru s-a petrecut în ultimul deceniu al secolului XX. Pentru primaparte a secolul XXI se pune problema economiei bazate pe cunoştinţei.Sfârşitul aniilor '90, marcaţi de ample schimbări tehnologice şi de presiuneaglobalizării economice, a adus cu sine utilizarea pe scară largă a conceptului desocietate a cunoaşterii. Trăsătura fundamentală a economiei mondiale este, astăzi,evoluţia rapidă spre globalizare şi folosirea tehnologiilor informaţionale şi alecomunicaţiei. De aceea, atribute ale cunoaşterii precum cercetarea, inovarea, educaţia şiformarea profesională continuă au devenit de o importanţă excepţională pentru viitorulUniunii Europene, în tranziţie spre o Europă a cunoaşterii.Economia bazată pe cunoştinţe o înlocuieşte progresiv pe cea industrială, care aînlocuit-o, la rândul ei, pe cea agrară. În contextul noii economii puterea este deţinutăde cei care posedă informaţia, obţinerea, stăpânirea şi valorificarea corespunzătoare acunoştinţelor constituind cheia de boltă a acestui nou tip de economie. Ea confirmăcelebra maximă, emisă cu peste trei secole şi jumătate în urmă, de Francis Bacon,“cunoaşterea înseamnă putere”.Cunoaşterea înseamnă putere de înaltă calitate, aşa cum o defineşte sugestiv A.Toffler, întrucât este foarte versatilă, amplifică, în măsură apreciabilă, forţa şi bogăţia,este eficientă, face ca forţa şi bogăţia să depindă de ea. Societatea viitorului şi, implicit,mediul economic, vor fi axate pe cunoaştere, pe valorificarea în cea mai mare măsură aacesteia.Lewis Platt, director executiv la Hewlett-Packard, consideră că firmele desucces ale secolului XXI vor fi cele care reuşesc să realizeze cel mai bine captarea,179

Revista Tinerilor Economiştistocarea şi punerea în mişcare a ceea ce ştiu angajaţii lor. El foloseşte sintacma„Knowledge is our currency” („Cunoştinţa este valuta noastră”) ca un laitmotiv pentrua-şi răspândi mesajul în cadrul tuturor organizaţiilor Hewlett-Packard din întreaga lume.Faptul că temei acesteia i se acordă o importanţă tot mai mare se poate observaşi de pe Internet, dat fiind faptul că au apărut numeroase site-uri care au în centrulatenţiei cunoştinţele, managementul cunoştinţelor şi economia bazată pe cunoştinţe, cudiferite aspecte legate de stocarea în bănci de date, diseminarea experienţelor îndomeniu, modalităţi de evaluare sau pur şi simplu familiarizarea cu noţiunile generale.Un loc aparte îl ocupă secţiunile de genul „cele mai bune practici” în cadrul cărora sepot regăsi metode eficiente şi eficace de transfer de know- how şi abilităţi legate decunoştinţe în orice organizaţie.Considerăm oportună detalierea câtorva noţiuni generale cu care se operează îndomeniul cunoştinţelor, tocmai pentru a face câteva delimitări conceptuale într-un modmai clar. Ne vom referi mai întâi la deosebirea dintre managementul cunoştinţelor şimanagementul informaţiilor.Managementul cunoştinţelor se diferenţiază de managementul informaţiilorprin modul în care liderii mobilizează angajaţii să aplice, să utilizeze, să comunice şi sădezvolte cunoştinţele existente. Cunoştinţele, ca şi informaţiile, sunt fără valoare dacănu sunt utilizate în adoptarea deciziilor. Multe organizaţii stochează informaţiile privindcunoştinţele disponibile, dar nu acordă suficientă atenţie urmăririi modului în care seaplică, se utilizează acestea, nu numai în activitatea curentă, ci şi pentru a dezvolta ideinoi pentru viitorul organizaţiei.O altă delimitare conceptuală asupra căreia dorim să insistăm este cea dintrecapitalul intelectual şi managementul cunoştinţelor. Cei doi termeni pot fi catalogaţi cafiind gemeni, deci diferenţe foarte mici ar exista între ei. Şi totuşi capitalul intelectualeste un termen static şi necesită folosirea unui verb pentru a descrie ce pot facemanagerii cu acesta (de exemplu: a gestiona capitalul intelectual, a îmbunătăţii capitalulintelectual). Termenul managementul cunoştinţelor este activ conţinând el însuşi unverb, dar este în acelaşi timp un termen foarte abstract. Din acestă cauză, în literatura despecialitate managementul cunoştinţelor se defineşte ca fiind „arta de a crea valoaredintr-o resursă intangibilă a unei organizaţii”.Termenul de capital intelectual, folosit pentru prima dată de către J.K.Galbraith încă din 1969, a fost definit în nenumarate feluri de către diverşi specialişti, înfuncţie de modul în care aceştia puneau accentul fie pe proprietăţile statice fie pe celedinamice ale cunoştinţelor. Unii autori definesc capitalul intelectual ca fiind„cunoştinţele care pot fi convertite în valoare” sau „material intelectual care poate fiformalizat, captat şi cuantificat pentru a produce active cu valoare mai mare”.Ceea ce este important de reţinut este că în contextul trecerii la economiabazată pe cunoştinţe, valoarea unei organizaţii este influenţată din ce în ce mai mult decunoştinţele pe care le posedă. Unele companii sunt frustrate de lipsa unui sistem sigurpentru măsurarea activelor lor, mai precis a celor intangibile: know-how-ul acumulat,experienţa angajaţilor, rezultatele cercetării-dezvoltării proprii, satisfacţia utilizatorilorproduselor firmei, mediul social-economic în care îşi desfăşoară activitatea, mai precisacele elemente care nu pot fi evidenţiate cu actualul sistem de raportare, care sunt dificilde măsurat, dar care determină ca unele companii să se diferenţieze pe piaţă în cadrulunei economii bazate pe cunoştinţe, o economie care evoluează foarte rapid.Pentru a veni în sprijinul ideii prezentate anterior precizăm că rezultatele unuistudiu britanic au arătat că, în medie, 40 % din valoarea reală a unei companii nu se180

Secţiunea Statistică – Informatică economicăpoate evidenţia în bilanţurile economice anuale, deci mai mult de o treime, în medie,reprezintă active intangibile.Stan Davis şi Jim Botkin spuneau că de fapt esenţa cunoaşterii ar fi „abilitateade a învăţa de la cei învăţaţi”. Dacă ar fi să analizăm la rece evoluţia omenirii, de-alungul timpului am putea identifica o serie de iniţiative ce ţin de managementulcunoştinţelor. Crearea bibliotecilor sau a şcolilor pot fi considerate ca iniţiative îndomeniul „managementului cunoştinţelor”, profesii ca cea de bibliotecar sau profesorputând fi incluse în categoria „managerilor de cunoştinţe”. La aceastea s-au adaugat întimp multe altele, cele mai recente profesii din domeniul managementului cunoştinţelorfiind inginerii de cunoştinţe ori controlorii capitalului intelectual.Înainte de a identifica impactul trecerii la economia bazată pe cunoştinţe asuprasistemului educaţional românesc vom face o scurtă analiză a stadiului actual al evoluţieieconomiei cunoaşterii în lume şi a sistemului de învăţământ din România, cu regreseleşi progresele care au intervenit.Analiza porneşte de la principalele date comparabile la nivel internaţionalreferitoare la tendinţele din economiile bazate pe cunoaştere şi încearcă să argumentezefaptul că trecerea la noua economie este influenţată de modul în care se dezvoltăsistemul educaţional. Un prim argument în acest sens este faptul că în literatura despecialitate investiţia în cunoaştere este definită ca suma cheltuielilor ocazionate decercetare-dezvoltare, de educaţia superioară (publică sau privată) şi de investiţiile însoftware.În anul 2000, investiţiile în cunoaştere s-au ridicat la 4,8 % din Produsul InternBrut (PIB) în zona ţărilor OECD şi ar putea fi în jurul valorii de 10 % din PIB dacă îndefiniţie ar fi fost incluse cheltuielile pentru toate nivelele de educaţie. Pondereainvestiţiilor în cunoaştere în PIB este cu 2,8 puncte procentuale mai mare în StateleUnite ale Americii decât în Uniunea Europeană.Efortul de cercetare-dezvoltare (o altă componentă, un alt element fundamentalal economiei bazate pe cunoştinţe) este de obicei divizat între patru sectoare deperformanţă: firme ce au cercetarea-dezvoltarea ca obiect de activitate, învăţământulsuperior, instituţii guvernamentale şi private non-profit. Această împărţire are la bazăsistemele contabile, iar învăţământul superior este privit ca un sector special datoritărolului important pe care universităţile şi alte instituţii similare îl deţin în creştereaperformanţei cercetării-dezvoltării.Sectorul învăţământului superior realizează aproximativ 17 % din totalulcercetărilor domestice ale ţărilor OECD, reprezentând 0,4 % din PIB. Suedia, Elveţia şiFinlanda au avut cea mai înaltă cotă-parte din PIB pentru cercetare-dezvoltare din acestsector cu mai mult de 0,6 %. Investiţiile în cercetare-dezvoltare realizate de sectorulînvăţământului superior au crescut în mod constant în perioada anilor 1990 (adică exactatunci când lua amploare fenomenul numit economia bazată pe cunoştinţe),înregistrându-se totuşi o încetinire a acestora la mijlocul perioadei.Şi dacă la informaţiile prezentate anterior mai adăugăm şi faptul că în zonaţărilor OECD, un sfert din populaţia cu vârsta între 25 şi 64 de ani a absolvit nivelulterţiar de educaţie, ne putem forma o opinie generală privitoare la stadiul actual alexploziei economiei bazată pe cunoştinţe în lume.181

Revista Tinerilor EconomiştiSintagma economie bazată pe cunoşţinţe redefineşte indiscutabil problematicaînvăţământului superior, datorită faptului că aspectele economice ale calităţii vieţii suntlegate pe termen lung nu numai de evoluţia mediului de afaceri, ci şi de educaţie şi devalorificarea cunoştinţelor. În ceea ce priveşte evoluţia sistemului naţional de cercetareşi dezvoltare, aceasta este determinată de către organismele Uniunii Europene.Integrarea din punct de vedere ştiinţific în activităţile U.E. reprezintă ţinta majoră acolaborării internaţionale pe plan ştiinţific (cazul programelor de cercetare dinînvaţământul superior, care presupun mobilităţi).Integrarea învăţământului şi cercetării ştiinţifice româneşti în fluxurileinternaţionale a fost stimulată prin Declaratia de la Lisabona (2000) apoi de laBarcelona (2002), prin care Uniunea Europeană îşi propune să dezvolte în decurs de undeceniu cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere. Aceste documentecuprind măsuri care arată care sunt principalele direcţii de acţiune, vectori ai economieibazate pe cunoştinţe: societatea informaţională, educaţia şi cercetarea (asupra trei ariiprioritare: forţa de muncă, creşterea gradului de conectivitate în Europa şi cunoştinţele).World Economic Forum citează documente ale Uniunii Europene de revizuire aStrategiei de reformă economică şi structurală de la Lisabona. Iniţial, agenda reuniuniide la Lisabona (martie 2000) fixa obiectivul ca până în 2010, UE să devină cea maicompetitivă şi dinamică economie bazată pe cunoştinţe, în măsură să asigure creştereaeconomică durabilă şi cu mai multe locuri de muncă şi printr-o mai intensă coeziunesocială.Ca răspuns la tendinţele convergente din mediul european, numeroase ţări auînceput transformarea sistemului de învăţământ superior; dar schimbările iniţiate şiprogresele înregistrate au un caracter neuniform. Ţările în curs de dezvoltare sau aflateîn tranziţie economico-socială (cazul României) sunt încă în căutarea propriilordimensiuni şi direcţii ale schimbării, cel mai adesea inspirate din modelul statelor dinUniunea Europeană. Referitor strict la sistemul de învăţământ universitar există o seriede factori negativi care împiedică universităţile să răspundă prompt noilor cerinţe alepieţei muncii şi să facă fată cu succes noilor provocări.Educaţia şi formarea profesională continuă devin concepte fundamentaleprioritare în contextul trecerii la economia bazată pe cunoştinţe. În prezent ţara noastrăeste extrem de receptivă la schimbările care intervin în sistemul de învăţământ europeanşi promovează măsurile necesare pentru armonizarea legislaţiei în domeniu, pentruconstituirea spaţiului european unic al învăţământului superior.Ca reacţie la apariţia şi asumarea Declaraţiei de la Bologna învăţământulsuperior de la noi din ţară va trebui să facă faţă pe termen lung unor provocări majorecum ar fi: flexibilizarea programelor de studii, evaluarea internă şi externă aprogramelor de studii, stabilirea standardelor naţionale pentru acreditarea instituţională,diversificarea sistemului de burse etc.România poate valorifica o serie de avantaje ale vechiului sistem deînvăţământ, cum ar fi absolvenţii de învăţământ superior, care reprezintă un procentmare din populaţie, reţeua densă de şcoli, precum şi licee şi universităţi cu o bunăreputaţie. În ultimii ani, cheltuielile în domeniul educaţiei au scăzut la mai puţin de 4 %din PIB şi au fost foarte mici. Această situaţie are consecinţe negative majore asupracapacităţii de furnizare a serviciilor educaţionale şi va face ca aspectele pozitive să seerodeze în timp.Conform strategiei termen lung obiectivul politicii economice a României estecreşterea ratei de ocupare şi reducerea ratei somajului, în condiţiile în care România182

Secţiunea Statistică – Informatică economicăare acum cea mai mare rata a şomajului în rândul tinerilor din Europa. În prezent, doar2,5% dintre şomeri urmează cursuri de formare ori reconversie profesională. Aceastăsituaţie indică nevoia generală de reformă a sistemului educaţional şi de pregătireprofesională, pentru a corespunde mai bine necesităţilor pieţei. Creşterea capacităţii deocupare a forţei de muncă pe termen lung solicită o nouă abordare a învăţământului şiprocesului de formare, orientată pe învăţarea continuă şi pe oferirea unei game mailargi de modalităţi formale şi informale de învăţare (e-learning, spre exemplu).Sistemul de învăţământ românesc nu este încă suficient susţinut de o politică deînvăţare continuă; instruirea continuă în cadrul companiilor lipseşte sau nu estesuficientă. Conform studiului Eurostat CVTS2, România se situează pe ultimul loc dintoate ţările participante, în ceea ce priveşte procentul companiilor care oferă diversetipuri de instruire continuă. În contextul trecerii la economia bazată pe cunoştinţeconceptul de învaţare versus educaţie reprezintă o problemă fundamentală pentruRomânia pentru că se pare că nu există, sau este nesemnificativă învăţarea la locul demuncă, din cauza şi având ca efect o puternică preferinţă pentru educaţiainstituţionalizată.Şi totuşi învăţământul superior deţine o serie de avantaje care-i permit săsupravieţuiască trecerii la economia bazată pe cunoştinţe: calitatea învăţământului şi apregătirii profesorilor, receptivitatea tineretului în legătura cu noua economie,infrastructura educaţională naţională şi contextul internaţional favorabil ce decurge înprincipal din iniţiativele Uniunii Europene şi ale Băncii Mondiale.Pe de altă parte din situaţia actuală cu care se confruntă România decurg câtevalimite ale trecerii la economia bazată pe cunoştinţe: decalajul digital enorm dintremediul urban şi mediul rural, exodul tinerilor inteligenţi concomitent cu îmbătrânireapopulaţiei, accesul redus la internet, rezistenţa la informatizare a structurilor afectate debirocraţie şi corupţie.Trecerea la economia bazată pe cunoştinţe conferă noi dimensiuni procesuluiînvăţării. Acesta nu se va mai desfăşura exclusiv în şcoli şi instituţii de învăţământ, citreptat centrul de greutate al învăţării se va deplasa către firme, companii şi instituţii,de la şcolari, liceeni şi studenţi către muncitori, salariaţi şi întreprinzători.Fiecare organizaţie va deveni, astfel, o a doua şcoală, în care diverse forme deinstruire vor constitui activităţi curente, cum ar fi rotirea specialiştilor în domenii alespecialităţii lor sau în alte domenii, lucrul în “echipe de intervenţie” (task force),participarea la cursuri şi seminarii periodice, la reuniuni periodice de reflecţie, laşedinţe de stimulare a creativităţii, efectuarea de stagii de specializare şi de vizite destudii, studiul individual continuu, pe bază de programe actualizate etc.În aceste condiţii este necesară redefinirea problematicii şi rolului pe careînvăţământul îl are în dezvoltarea societăţii. Sistemul educaţional va trebui săreacţioneze la aceste mutaţii şi va reacţiona funcţie de uzura morală a cunoştinţelor caresunt transmise în cadrul procesului educativ, funcţie de relevanţa acestor cunoştinţe, darşi de consecinţele economice ale utilizării acestor cunoştinţe.Luarea în considerare a acestor factori va atrage cu sine îmbunătăţirea activităţiide predare şi adoptarea unor măsuri care să aibă ca obiectiv asigurarea echilibruluidinamic pe piaţa cunoştinţelor. În cazul în care se constată că un volum mare decunoştinţe lipsesc cu desăvârşire dar sunt necesare ori sunt de actualitate sistemuleducaţional va trebui să reacţioneze, asigurând pieţei muncii necesarul de cunoştinţe.183

Revista Tinerilor EconomiştiImplicit se vor modifica programele de învăţământ din licee şi universităţi sau va trebuisă se organizeze cursuri post-liceale şi/sau post-universitare în domeniul respectiv. Deasemenea, o altă implicaţie se poate referi la faptul că în cadrul programelor decercetare se pot introduce noi teme care să permită acoperirea unei palete mari acunoştinţelor care lipsesc, precum şi efectuarea unor cercetări proprii, în acelaşi scop.Cu alte cuvinte trecerea la economia bazată pe cunoştinţe face ca sistemul educaţionalsă fie nevoit să se orienteze asupra cerinţelor pieţei.Tot în contextul noii economii se pune şi problema evoluţiei cheltuielilorpublice pentru educaţie. Ele „diferă în mod fundamental de cheltuielile guvernamentalepentru protecţie socială şi medicală, întrucât nu sunt cheltuieli de întreţinere acapitalului uman, ci de dezvoltare a acestuia”. Investiţia în educaţie are ca efectreducerea necesităţii de a cheltui mai mult pentru sănătate, protecţie socială şi justiţie.Ulterior trecerii la economia bazată pe cunoştinţe sistemul educaţional va beneficia demai multe fonduri, pentru că o creştere a gradului de educaţie reduce cheltuielilepublice pentru prevenirea crimelor, a incendiilor, pentru sănătate publică şi îngrijiremedicală.Investiţia în capitalul uman devine strategică pentru orice ţară ce urmăreşte săşicreeze o economie a cunoaşterii, având în vedere tendinţa generală de creştere acererii de forţă de muncă mai instruită, în toate ramurile industriale, şi de personal înaltcalificat în sectorul serviciilor de specialitate, bazate pe infrastructura informaţiei.Cartea electronică constituie unul din cele mai semnificative impacturi aletrecerii la economia bazată pe cunoştinţe asupra sistemului educaţional, fiind unimportant vector al societăţii cunoaşterii. Societatea cunoaşterii presupune nu numai oextindere şi aprofundare a cunoaşterii umane, dar mai ales managementul cunoaşteriişi o diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi,folosind cu prioritate internetul.Practica publicării pe internet a manualelor universitare sub forma cărţilorelectronice a apărut şi s-a dezvoltat în ultimii ani. Prima carte românească pe internet afost publicată în anul 1996.Cartea electronică este o nouă tendinţă. Ea se bazează pe o nouă tehnologiepromovată în ultimii ani. Dacă vom reuşi să extindem rapid accesul la internet îninstituţiile de învăţământ din România şi să lansăm conceptul de manual în variantăelectronică, atunci sistemul educaţional va fi făcut câţiva paşi semnificativi cătretrecerea la economia bazată pe cunoştinţe.În acest context se va putea lărgi paleta de cărţi electronice publicate peinternet. Se vor produce atunci cărţi electronice pentru şcolari, elevi, pentru studenţi,cărţi ştiinţifice, literare, cărţi prin care să se transmită cunoştinţe folositoare tuturorcetăţenilor etc. Facilitând în acest mod accesul la cunoaştere sistemul educaţionaloferă egalităţi de şansă în viaţă tuturor elevilor, liceenilor şi studenţilor din sistem.Principalul avantaj al manualelor electronice vine din faptul că ele pot fiobţinute gratuit prin internet sau la un preţ de până la 4-8 ori mai mic decât manualultipărit în formă clasică. Editarea şi vânzarea de cărţi electronice este foarte profitabilă.Nu sunt cheltuieli pentru împachetare, de transport, nu se utilizează personal pentruaceste activităţi, nu mai este nevoie de un control de calitate pentru fiecare exemplarlivrat, astfel încât cheltuielile de producţie sunt reduse considerabil, ceea ce face ca unmanual în format electronic să fie mult mai ieftin decât un manual tipărit.184

Secţiunea Statistică – Informatică economicăCartea electronică va avea un efect hotărâtor pentru extinderea societăţiiinformaţionale la o societate bazată pe cunoştinţe. Având în vedere toate cele precizateanterior specialiştii prevăd un viitor deosebit pentru cărţile electronice în mediileeducaţionale şi academice. Numai că în România viitorul este umbrit de faptul că piaţacărţii electronice va fi, în mod esenţial, Internetul, ori accesul la internet este încărestrâns conform statisticilor în domeniu.Considerăm şi am demonstrat că tranziţia către o economie bazată pe cunoştinţepresupune schimbări ample la nivelul sistemului de învăţământ. În acest context omăsură esenţială se referă la sprijinirea profesorilor pentru a răspunde rolului lor înschimbare.O primă dimensiune pe care dorim să aducem în prim plan se referă laschimbarea rolului şi statutului profesorului în procesul educaţional. Astfel dascălul numai trebuie să fie şi să se comporte ca un simplu depozitar al unor informaţii, care încadrul procesului educativ să le transmită elevilor. Profesorul va trebui în schimb săcontribuie la o educare pentru o cetăţenie democratică a celor aflaţi în procesul deformare şi la promovarea dezvoltării permanente a cunoştinţelor elevilor săi, deci aînvăţării pe tot parcursul vieţii.O a doua dimensiune se referă la schimbarea modului de predare. În sala decurs profesorul trebuie să desfăşoare un proces de instruire modificat semnificativ faţăde cel de până acum. Noua economie face ca predarea să nu mai fie direcţionată cătreînsuşirea pur teoretică a unor cunoştinţe. Va trebui să devină semnificativă ponderealucrului în echipă al studenţilor cu profesorii şi alţi profesionişti implicaţi în procesulde învăţare. Altfel spus în sala de clasă formatorii devin organizatori ai mediului deînvăţare, facilitând procesul educativ, ci nu transmiţând simple cunoştinţe elevilor.Tot legat de modul de predare trebuie precizat faptul că este bine să se punăaccentul pe stimularea gândirii interdisciplinare a celui ce participă la formare. Deaceea atitudinea formatorului trebuie să lase impresia că acţionează ca membru al uneiechipe de profesori care se ocupă de aceiaşi elevi. Profesorul nu trebuie să-şi desfăşoareactivitatea individual şi numai suprapunându-şi contribuţia peste cea a colegilor săi,identificând şi analizând corelaţii şi interdependenţe cu alte discipline, deci stimulândgândirea interdisciplinară a studentului. În acest fel se poate pune accentul pe o manierăinvestigativă a predării deci pe rezolvarea problemelor.Concluzionând se poate spune că trecerea la economia bazată pe cunoştinţe vaavea asupra profesorilor câteva efecte semnificative, cum ar fi: cadrele didactive vortrebui să parcurgă un proces coerent de formare şi dezvoltare profesoinală pe totparcursul vieţii; va fi necesară modificarea substanţială a modului şi scopului predării,pentru asigurarea calităţii procesului educativ; participarea activă în cadrulparteneriatelor dintre instituţiile de formare a profesorilor şi instituţiile de învăţământ;implicarea semnificativă în activitatea de cercetare.Pregătirea sistemului educaţional românesc pentru trecerea la economia bazatăpe cunoştinţe trebuie să pornească de la premisa că investiţia în capitalul uman joacă unrol semnificativ pentru orice ţară care urmăreşte să-şi creeze o economie a cunoaşterii.În continuarea propunem câteva măsuri care, credem noi, ar avea ca efect adaptareasistemului de învăţământ din România la cerinţele noii economii.Ne referim în primul rând la extinderea şi reducerea costului accesului laInternet la scară naţională. Astfel internetul va deveni o piaţă reală pentru comerţul185

Revista Tinerilor Economiştielectronic, mediul cel mai prielnic şi pentru cartea electronică. Scopul este de aimpulsiona, stimula producţia naţională de cărţi electronice şi înfiinţarea librăriilor şibibliotecilor de cărţi electronice. Numai în acest fel sistemul educaţional va puteabeneficia de dotări corespunzătoare a şcolilor, liceelor şi universităţilor cu biblioteci cucărţi electronice, atât pentru studiu cât şi pentru cultură generală. Într-o economiebazată pe cunoştinţe cartea electronică se înscrie pe curba învăţării. Acest lucru esteesenţial pentru adaptarea sistemului educaţional la noile provocări.Considerăm că trebuie acordată o atenţie sporită dezvoltării profesionalecontinue a profesorilor, după ce aceştia îşi încep cariera. Sistemul educaţional nu poaterăspunde nevoilor dinamice de pe piaţa cunoştinţelor dacă cadrele didactice sauformatorii nu beneficiază de o pregătire adecvată care să le permită furnizareacunoştinţelor în domenii extrem de noi.Având în vedere faptul că respectivele condiţii de muncă ale profesorilor auimpact direct asupra schimbării rolului lor şi asupra organizării instituţiilor deînvăţământ, în final asupra calităţii activităţilor didactice, considerăm că trebuie să sepună mai mult accent asupra creării unei infranstructuri educaţionale adecvate.În final dorim să punctăm una dintre problemele stringente ale învăţământuluiromânesc, problemă care în contextul trecerii la economia bazată pe performanţă seamplifică considerabil. Insuficienţa profesorilor (ca număr), dar şi lipsa formatorilorpentru anumite domenii (mai ales pentru cele care cunosc o evoluţie rapidă), cât şi lipsade atractivitate a activităţii de predare, fac ca sistemul educaţional românesc să nu fiepregătit să facă faţă provocărilor noii economii.Deci în contextul trecerii la economia bazată pe cunoştinţe sistemul deînvăţământ trebuie să se transforme dintr-un sistem rigid, conform unor principii,caracterizat de discontinuitate în procesul instructiv-educativ, într-un sistem flexibil,conform unor cerinţe în perspectivă şi care să faciliteze pregătirea profesională continuăde-a lungul întregii vieţi.BIBLIOGRAFIE1. Androniceanu, A2. Drăgănescu, M3. Popa, INoutăţi In Managementul Public, Editura Universitară,Bucureşti, 2005Societatea informaţională şi a cunoaşterii.Vectorii societăţii cunoaşterii, 2001Societatea Cunoaşterii, Revista Economia Nr. 2/2004186

Secţiunea Statistică – Informatică economicăCOMERŢUL ELECTRONIC PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCIIProf.univ.dr. Georgeta ŞoavăUniversitatea din CraiovaFacultatea de Economie şi Administrarea AfacerilorAbstract: This paperworks present what can e-commerce offer to smallan medium enterprises, the functions of enterprises that can be extendedusing e-commerce. Some of the main operation are explained usingadequate examples. There are presented here also the advantages of e-commerce.Key words: e-commerce, small and medium enterprises, services, e-marketingComerţul electronic nu este restricţionat de frontierele statelor dar depinde deexistenţa sau inexistenţa reţelelor de computere. Comerţul electronic permite chiar şicelor mai mici furnizori, indiferent de provenienţa lor geografică, să fie omniprezenţi şisă facă afaceri în întreaga lume.Comerţul electronic influenţează pozitiv nu numai activitatea întreprinderilormici şi mijlocii dar vine şi în sprijinul clienţilor, oferindu-le nenumărate opţiuni.Comerţul electronic se află încă în faza incipientă. Clienţii manifestă temeri înceea ce priveşte furtul cardurilor de credit, a confidenţialităţii datelor personale etc.Multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comerţului lorelectronic sau întâmpină dificultăţi în integrarea comenzilor şi a informaţiilor culeseonline, în activitatea curentă a firmei. Cu toate acestea, este o certitudine faptul cănumărul clienţilor magazinelor electronice şi a firmelor care adoptă soluţiile comerţuluielectronic este în creştere. Mulţi furnizori de servicii Internet popularizează sistemul decumpărare online tocmai pentru a induce un plus de încredere şi consideraţie.Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie financiară careutilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperăcircuitul complet de vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Mulţioameni consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusăelectronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărţi, CD-uri, bilete de călătorie şialtele. Dar, comerţul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupraevoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci şitotalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care potinclude, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii cătreclienţi etc.Este absolut necesar să se studieze în detaliu caracteristicile produsului pe careurmează să-l puneţi în vânzare. La fel ca şi în comerţul tradiţional, natura produsuluivândut va determina alegerea mijloacelor. În spaţiul virtual, furnizorul de servicii şiaplicaţiile sunt primele alegeri pe care trebuie să le faceţi.Tehnologia "shopping cart" stă la baza oricărui proces de comerţ electronic.Sistemul de shopping cart este cel care permite să fie expuse imagini ale produselor,descrieri şi preţuri. Furnizează, de asemenea, mecanismele prin care consumatorul săaleagă cantitatea de produse pe care doreşte să o cumpere, face verificarea şi187

Revista Tinerilor Economiştiînregistrarea datelor, calculează şi afişează valoarea totală a cumpărăturilor, incluzândşi taxele de transport dacă este cazul. Pentru ca tot acest proces să funcţioneze corecteste necesar ca între toate informaţiile introduse în bazele de date, atât de către cel carevinde cât şi de către cel care cumpără să existe o concordanţă perfectă. Componenteleincluse în aplicaţie determină funcţionarea la unison. Din fericire aceste componentepot fi cumpărate de la furnizorul de web hosting odată cu pachetul de servicii selectatiar unele pot fi adăugate şi pe parcurs.Este momentul să ne întoarcem la produsul ce îl veţi vinde prin Internet. Launele produse (ex. articole de îmbrăcăminte) sunt de luat in considerare variaţii demărime şi culoare. În această situaţie trebuie să vă gândiţi la un sistem de shopping cartcare oferă posibilitatea de a expune acelaşi produs cu diverse variabile. Dacă însăvindeţi maşini, variaţiile pot fi mai multe: model, an de fabricaţie, producător. Preţurilesunt şi ele diferite. Este necesar un sistem de shopping cart mai sofisticat.În concluzie, punctele cheie pe care trebuie să le luaţi în considerare la alegereasistemului de shopping cart în raport cu produsul pe care îl puneţi în vânzare sunt:• dacă sistemul de shopping cart pe care îl oferă furnizorul de web hosting lacare intenţionaţi să găzduiţi site-ul are componentele necesare prezentăriiprodusului vostru;• dacă da, care sunt costurile;• dacă faceţi site-ul în cadrul companiei şi nu apelaţi la o firmă specializată,cât de uşoară este instalarea sistemuluiPentru articolele mai puţin pretenţioase, este relativ uşor să dezvolţi aplicaţiapentru magazinul electronic. La majoritatea furnizorilor care au incluse pachete decomerţ electronic, interfaţa în procesul de instalare este extrem de prietenoasă, sebazează pe alegerea unor opţiuni dintr-un set predefinit, astfel incât o poate face şi unnespecialist.Trebuie să fiţi atenţi în mod special la:• Câte produse pot fi expuse in total?• Câte categorii?• Ce variabile ale produsului sunt permise?• Ce caracteristici?• Greutate, preţ?În final ar trebui să vă gândiţi şi la ce produse complementare aţi putea eventualadăuga în viitor.Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenţă acestuinou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemelede securitate si semnăturile electronice, la tranzacţiile online sau reţelele de magazine,precum şi la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanţa, designul de paginiweb, elaborarea site-urilor s.a.Această evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveştecrearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asuprapotenţialului pieţei forţei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorităacestei diversităţi a condiţiilor de piaţă ce cuprinde un mare număr de furnizori deservicii şi care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea ladispoziţia întreprinderilor şi în special a întreprinderilor mici si mijlocii, a unei "surse"unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluţiilor comerţului electronic înactivitatea proprie.188

Secţiunea Statistică – Informatică economicăÎn general, comerţul electronic are impactul cel mai puternic asupra sectoarelorimplicate în transmiterea primară de informaţii (servicii poştale, de comunicaţii, radio şiTV) şi asupra sectoarelor care furnizează informaţiile (finanţe, cultură, agenţii de turismsau oameni de afaceri). Ca urmare, oferta electronică de produse cum ar fi aplicaţiilesoft, serviciile de turism, activităţile recreative şi financiare deţine supremaţia.Cu toate acestea, în etapa actuală se bucură de succes şi oferta de mărfuriadecvate promovării pe Internet, cum ar fi: cărţile, CD-muzica, articole mici care pot filivrate cu uşurinţă. Mărfurile care necesită o informare mai minuţioasă, spre exempluprodusele sofisticate din punct de vedere tehnic, pot fi şi ele promovate pe Internet dacăactivităţile de marketing aferente paginii de Internet se adresează audientei specifice(ţinta).Există deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Modelele deafaceri folosite pentru vânzarea on-line de bunuri, precum informaţii sau acces la bazede date, diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice. Analizândaplicaţiile curente dezvoltate pe Internet, identificăm următoarele modele de afaceri încomerţul electronic: magazin electronic (e-shop), aprovizionarea electronică (eprocurement),magazin electronic universal (e-mall), piaţa unui terţ (3 rd partymarketplace), comunităţi virtuale (virtual communities), furnizor de servicii cu valoareadăugată pentru canalele de comerţ electronic (value chain service provider), platformede colaborare, brokeraj de informaţii si alte servicii.Totodată, au fost analizate, în raport cu aceste modele, produsele de comerţelectronic ale tuturor marilor companii din domeniul informaticii, comunicaţiilor, şi nunumai, în cadrul cărora s-au realizat sau sunt în curs de realizare platforme care săservească la implementarea cât mai rapidă, dar totuşi viabilă şi sigură, a comerţuluielectronic. Aceste platforme se sprijină şi utilizează aceleaşi concepte teoreticegenerale, surprinse de modelele conceptuale, dar oferă facilităţi diferite. Dinmultitudinea de soluţii existente, au fost analizate cinci platforme de comerţ electroniccare s-au impus pe piaţa: Microsoft Site Server Commerce Edition, IBM/LotusDomino.Merchant, Intershop/Sybase, Oracle si soluţia bazata pe serverul Apache.Alegerea uneia dintre aceste soluţii este determinată în cea mai mare măsura decriteriile de performanţă şi cost şi de schema de profit pe care fiecare companie leaşteaptă de la soluţia sa de comerţ electronic. Adoptarea unei anumite soluţii nu impunealegerea integrală a tuturor elementelor necesare sistemului de comerţ electronic.Acestea pot fi clasificate în funcţie de numărul de furnizori, prestatori deservicii către clienţi, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai mulţi-către-1 (e-mall), mai mulţicătre-maimulţi (e-licitaţie). Se constituie astfel, un lanţ de servicii în cadrul căruiafiecare element poate fi dominant.Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea estefurnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina webpână la posibilitatea integrării într-un e-mall. Al treilea element al lanţului este clientul,având o anumită formare profesională, interese proprii şi preferinţe. Acest client poatefi un consumator (B-2-C), o altă firmă (B-2-B), administraţia publică (B-2-A) sau unangajat (B-2-E), în contextul tranzacţiilor interne din cadrul unei firme.Industriacomerţului electronic face, în general, distincţie între tranzacţiile Business-to-Business(B-2-B sau BTB) şi tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC):B-2-B cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţiparteneri de afaceri. Aceste tranzacţii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce189

Revista Tinerilor Economiştiînseamnă că partenerii de afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şiparole pentru paginile de web proprii.B-2-C se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiindconsiderat comerţ electronic cu amânuntul.O nouă opţiune în comerţul electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E), care se referă la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personaluluiangajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu.e-Business este o integrare a mai multor domenii de aplicaţii într-un sistemcare conectează o anumită afacere cu partenerii, clienţii şi furnizorii. Aceste sisteme nusunt gândite neapărat numai în termeni de tehnologie Web, cu toate că toate - sauaproape toate – sistemele, folosesc tehnologia Web pentru interfeţele cu utilizatorii.Prezentăm în continuare, în linii generale, câteva modele de afaceri pe Internet:magazinul electronic (e-shop), magazinul universal electronic (e-mall), achiziţia publicăelectronică (e-procurement), licitaţia electronică (e-auction), comunitatea virtuală(virtual community), prestări servicii electronice (e-service providing), brokeraj deinformaţii, modele de publicitate. Magazin electronic (e-shop): se implementează prin intermediul unui siteWeb; acesta este administrat de companie, pentru marketingul şi vânzările propriilorproduse si servicii. Minimal, conţine catalogul de produse sau servicii cu descrieritehnice şi comerciale pentru fiecare poziţie din catalog. Aceste descrieri sunt gestionateîn general de un SGBD (Sistem de Gestiune al Bazelor de Date), care se va ocupa custocarea şi manipularea datelor şi cu oferirea posibilităţilor de acces la date. Variantamedie a unui magazin electronic conţine facilităţi pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau formulare interactive pe care le vor completa clienţii), iar varianta extinsăcuprinde şi posibilitatea efectuării on-line a plăţii (prin cărţi de credit sau alte varianteelectronice).Ideea de bază a comerţului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică,materială, în pagina de Internet. Astfel, firma îşi prezintă catalogul de produse precumşi serviciile prin Internet.• Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preţ, ţinând seamade tendinţa clienţilor de a testa calitatea, viteza şi eficienţa livrării înainte de a decide săcumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializării prin Internet sunt, deobicei, cele care pot fi descrise cu uşurinţă şi nu necesită folosirea simţului tactil: biletede avion sau de concert, CD-uri, cărţi, software, unelte, piese de schimb, anumitealimente sau chiar autoturisme. Pe de altă parte, produse care au fost considerate iniţialca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet se vând acum foarte bine peInternet.• Serviciile completează de obicei oferta de produse dar se circumscriu deseoriunei sfere mai largi.• Preturile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât celepracticate pentru comenzile clasice. Cărţile, spre exemplu, sunt oferite pe Internet cu oreducere de 10-50% sau, cel puţin, fără a se percepe taxe adiţionale de livrare. Serviciileşi în special serviciile de informare ar trebui să fie în mare parte gratuite. Serviciile deinformare prin publicaţii periodice sunt oferite gratuit la început, prin acces liber sauabonamente gratuite; ulterior, ofertanţii vor iniţia servicii suplimentare de tipulaccesului la arhive şi vor extinde posibilităţile de căutare, solicitând utilizatorului să seaboneze şi să plătească pentru a beneficia de acestea. S-a constatat că impactulabonamentului online asupra utilizatorilor este foarte mic: majoritatea rămâne fidelă190

Secţiunea Statistică – Informatică economicăabonamentelor clasice şi, în general, numai clienţii noi apelează la acest nou sistem deabonament. Cu toate acestea, abonamentele contra cost online pentru accesul la ştiri deultimă ora sau la dezbateri cu participare restrictivă de exemplu, suscită interesul doardacă serviciile oferite sunt de valoare excepţională.Exista diferite variante de găzduire a unui e-shop, astfel:- pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deţinătoare a unui e-shop) destinat unor pagini ample şi complexe de web; acesta va fi localizat în cadrulfirmei dacă frecvenţa modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. ştiri, preturi etc.) saudacă este necesar un trafic intens între firmă şi serverul aferent e-shop- pe un server virtual (un spaţiu deţinut de firma proprietară a unui e-shop, peun hard disk al unui computer furnizor de web); în corelaţie cu un spaţiu mai mare detipul www.yourshop.com, soluţie preferată de majoritatea întreprinderilor mici simijlocii- în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall)Alegerea variantei optime pentru magazinul electronic depinde de costurile detelecomunicaţie, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul ţintă, mărimea, structuraşi obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.În măsura în care este posibil, un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe maimulte căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar încadrul motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informaţiilorgenerale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse şi ofereastră a acestui site în cadrul unui e-mall - toate acestea concomitent. În plus, o ideeinteresantă ar fi să se stabilească denumiri de genul "www.produs1.com" pentru grupelede produse, cu link exact la pagina corespunzătoare din cadrul magazinului electronic. Magazin electronic universal (e-mall) - ca şi în lumea reală, magazinulelectronic universal este o colecţie de magazine electronice, reunite sub o umbrelăcomună şi care, în general, acceptă metode de plată comune.Un e-mall oferă un front comun pentru mai multe e-shop-uri şi poate fi realizatutilizând diverse modele de tranzacţii, în funcţie de tipul de servicii pe care proprietarulmall-ului doreşte să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă şi de marketingulaferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esenţială pentrudeţinătorul unui magazin. Mall-ul potrivit se defineşte ca fiind un mall cu o reţeaputernică, cu o strategie de marketing bună, cu un front de prezentare potrivit şi din caresă se poată accesa direct şi pe mai multe căi e-shop-ul; cu o structură adecvată demagazine şi care să ofere şi servicii, cum ar fi furnizarea de informaţii curente regionalesau sectoriale.Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături deproduse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la creşterea traficului în mall şiastfel la creşterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altaparte, deţinătorul mall-ului poate obţine profit din reclamă, taxe percepute membrilorşi/sau taxe asupra tranzacţiilor. Achiziţia publică electronică (e-procurement) - pentru procurareabunurilor si serviciilor, marile companii şi autorităţi publice organizează licitaţii. Prinpublicarea pe Web a specificaţiilor ofertei, scad atât timpul cât si costul de transmisie,mărindu-se şi numărul de firme care iau parte la licitaţie. Astfel, creşte concurenţa şiscade preţul.Achiziţia publică prin modelul B-2-B este aplicabilă în cazul în care organismeguvernamentale sau mari organizaţii lansează apeluri pentru licitarea achiziţionării de191

Revista Tinerilor Economiştibunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitaţiilor tipice include de la serviciile dinconstrucţii şi bunurile pentru investiţii până la studii şi alte lucrări ample. Achiziţiilepublice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea şi licitarea încolaborare, spre exemplu.Pentru ca acest model să poată fi şi la îndemâna întreprinderilor mici, s-auînfiinţat platforme sau consorţii în cadrul cărora vânzătorii acţionează împreună pentrua obţine oferte mai avantajoase de la producători. Spre exemplu, industria modei este unimportant utilizator al acestor consorţii. Piaţa unui terţ (3 rd party marketplace): se apelează la o interfaţă utilizatorpentru catalogul de produse al companiei, interfaţa ce aparţine unui terţ (in general,furnizor de servicii Internet sau o banca). Aceasta metodă are avantajul că interfaţa esteunică pentru mai mulţi producători, utilizatorii fiind familiarizaţi cu folosirea ei. Acestmodel de afaceri este mai puţin folosit în comparaţie cu cele precedente.Licitaţia electronică (e-auction) - licitarea produselor şi obiectelor pe Internets-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi utilizat atât pentru comerţulelectronic B-2-B cât şi pentru cel B-2-C şi, datorită faptului că este un domeniu de mareinteres, poate fi de asemenea integrat şi în e-shop-urile obişnuite.Produsele vândute prin licitaţia electronică pot fi produse de ultimă oră, desuprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecţionari specializaţi şiinclud de la bunuri materiale, metale şi materii prime agricole, la obiecte de artă unicat.Asemeni unui e-mall, o licitaţie electronică include de obicei mai mulţivânzători. Operatorul licitaţiei elaborează mecanismele pentru plasarea obiectuluilicitaţiei, pentru licitare (de obicei prin e-mail) şi poate oferi în plus servicii de plăţi şide livrare. Comunităţi virtuale (virtual communities): valoarea cea mai importantă aunei comunităţi virtuale este dată de către membrii săi (clienţi sau parteneri), careadaugă informaţii proprii peste un mediu de bază furnizat de companie. Fiecaremembru poate oferi spre vânzare produse sau servicii sau poate adresa cereri decumpărare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al unei comunităţi virtualepresupune plata unei taxe.Pe Internet - exact ca şi în realitate, oameni având interese comune se întrunescîn comunităţi pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri - cumsunt forumul de discuţii, grupul de discuţii interactiv (chat) sau lista de corespondenţi(mailing list) - sunt utile atât pentru timpul liber cât şi pentru comunicările de afaceri şisunt denumite "comunităţi virtuale".Instrumentele menţionate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopulsporirii traficului pe pagina de Internet şi pentru stimularea ataşamentului emoţionalfaţă de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face şi prin intermediul unuiserviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferinţele suntinstrumente atractive care reduc costurile de călătorie şi sunt utilizate de firmele mariatât pentru comunicări ştiinţifice cât şi pentru cele comerciale.În funcţie de rolul organizatorului de conferinţă (firmă, prestator de servicii,asociaţie) şi obiectivele pe care şi le propune (marketing, beneficii), taxele pot fi departicipare sau specifice evenimentului, sau nu se percep deloc.Platformele de colaborare oferă un set de instrumente şi un mediu de informarepentru colaborarea între întreprinderi, între acestea şi colaboratorii externi şi întreexperţi, acţionând ca o întreprindere virtuală faşă de lumea exterioară. În cazul în careplatforma nu aparţine unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o atenţie192

Secţiunea Statistică – Informatică economicăspecială statutului de neutralitate, protecţiei datelor şi siguranţei comunicării, pentru anu permite scurgeri de informaţii de interes pentru concurentă. Viteza de transmisie are,de asemenea importanţă majoră mai ales în domeniul tehnic. În aceeaşi măsură,semnătura digitală devine un instrument indispensabil pentru derularea activităţii îngeneral sau pentru domeniul contractual în special.Modele de publicitatePe lângă vânzările directe şi sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pepagina de Internet respectivă sunt si ele, deseori, generatoare de profit pentrumagazinele electronice şi pentru paginile de Internet în general. Dar, reclama peInternet nu este întotdeauna posibilă sau adecvată: designul magazinului universalelectronic permite sau nu, publicitatea în magazinele proprii, în funcţie de tipul detranzacţii practicate în cadrul e-mall.În mod obişnuit, banerele publicitare - cea mai cunoscută formă de publicitate -sunt plasate pe paginile de Internet cu un conţinut corespunzător, cum ar fi paginagazdă,subpagini atractive, pagini rezultate în urma căutărilor prin cuvinte-cheie, s.a. Cutoate acestea, activitatea de reclamă poate genera profit doar în cazul în care site-ulbeneficiază de un trafic intens. Agenţiile de publicitate vor fi interesate de un anumitsite, doar în cazul în care există garanţii în ceea ce priveşte numărul mare de vizitatorilunar.Având în vedere faptul că rata de accesare a banerelor publicitare este relativscăzută şi depinde în mare măsură de design, preţurile pentru publicitate se bazează înprezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numărul de vizitatori). S-aconstatat că rata de accesare a banerelor publicitare găzduite pe o pagină de Internet sesituează frecvent între 0,05 - 0,3 %, uneori crescând până la 3% sau mai mult. Dar,numărul de accesări al banerelor poate fi identificat direct de beneficiarul reclamei, pesite-ul propriu, spre deosebire de numărul de accesări al paginii de Internet caregăzduieşte reclama şi care nu poate fi monitorizat decât de proprietarul acestei pagini.Preţurile pentru publicitate se diferenţiază foarte mult în funcţie de importanţacontractului, valoarea specifică şi specializarea paginii de Internet gazdă (cu cât e maispecializată cu atât e mai scumpă) şi de alte criterii (spre exemplu, într-un motor decăutare, utilizarea în scop publicitar a cuvântului-cheie "e-commerce" este cotată cu unpreţ mai mare decât alte astfel de cuvinte-cheie cum ar fi "provider" sau "business").Preţurile actuale sunt cuprinse între 0,01 si 0,30 euro/accesare a paginii de Internet,gazdă a reclamelor.În practică se întâlnesc şi cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptăbanere publicitare pe paginile lor, în schimbul găzduirii banerelor proprii pe alte paginide Internet. Acest schimb de banere publicitare este organizat în cadrul "inelelor deweb" (cercuri pe domenii), create cu miile pe diferite tematici. În cadrul unui astfel deinel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt legate prin link-uri, în bazadorinţei exprimate de proprietarii paginilor şi, evident, a intereselor lor comune.Vom menţine în continuare deschisă pentru informare "poarta europeană" cătrecomerţul electronic, prin prezentarea primilor paşi necesari lansării unei afaceri peInternet.De obicei, pentru a denumi domeniul de Internet se foloseşte numele firmei, alprodusului sau al categoriei de produse. Numele dat paginii de Internet va fi inseratulterior pe toate cărţile de vizită şi documentele de firmă, precum şi în reclamelepublicitare.193

Revista Tinerilor EconomiştiExistă o regulă simplă pentru design-ul paginilor de Internet şi care se aplică şiîn comerţul electronic: "mai puţin este uneori mai mult". Stăpâniţi-vă tentaţia de asupraîncărca design-ul: grafică încărcată, animaţia si muzica pot impresiona pe câtecineva, dar majoritatea utilizatorilor nu au timp să aştepte până apare pe ecranpretenţiosul logotip al firmei.Prea multe pagini de Internet sunt sufocate de informaţii. Fiind preocupaţi înpermanenţă de problema amortizării cheltuielilor aferente comerţului electronic,comercianţii au elaborat pagini de Internet supra-încărcate cu prea multe opţiuni şi căide navigare. Rezultatul obţinut este, în fapt, un labirint comercial ce va duce inevitabilla pierderea clienţilor.Paginile de Internet bine realizate sunt cele care au găsit un echilibru întregrafica atractivă şi viteza de încărcare pe ecran. Pagina de Internet trebuie să fie uşor deaccesat iar informaţia căutată de client să fie uşor de localizat şi de găsit, indiferent decalea de navigare aleasă de acesta. Tocmai de aceea este imperios necesar să prezentaţipe pagina de Internet doar cantitatea optimă de informaţie: este greu de găsit echilibrulcorespunzător, dar nu imposibil.Imaginea produselor prezentate trebuie să fie de calitate. O calitatenecorespunzătoare a acestor imagini va reduce sau chiar va desfiinţa vânzările. Unexemplu în acest sens poate fi identificat în orice magazin alimentar unde suntem atraşi,în general, de produsele cu ambalaje de calitate. Prin extrapolare, imaginea pe Internet aprodusului trebuie să fie clară şi atractivă. De asemenea importantă este şi opţiunea demăsurare a impactului asupra utilizatorilor.Comerţul electronic oferă soluţii noi şi inteligente pentru o cuantificare decalitate şi realistă a impactului asupra clienţilor şi a clienţilor potenţiali: opţiunimultiple de răspuns online, opţiuni legate de participarea la concursuri sau înscrieri demembri pot declanşa mult mai uşor decizia clienţilor de a comunica informaţii despre eiînşişi, păstrându-şi însă statutul anonim (ceea ce nu este posibil prin magazineleclasice). Cele mai multe pagini comerciale de Internet au inserat şi modalităţiinteractive de măsurare a impactului asupra clienţilor. Profilul clienţilor importanţi,obţinut interactiv pe aceste căi, poate fi utilizat ulterior în activităţi de marketing cum arfi: informări periodice, studii de piaţă, marketingul produsului, amplasarea de benereetc.Modalităţi de platăUn sistem electronic de plăţi se refera la totalitatea obiectelor care conlucreazăpentru asigurarea plăţii tranzacţiilor ce se efectuează. Sunt implicate, in general, treientităţi care interacţionează: o banca, un cumpărător si un vânzător. Sistemul electronicde plăţi conţine si o mulţime de protocoale care permit cumpărătorului sa facă plăţicâtre vânzător.Exista trei tipuri principale de dispozitive folosite: portofelul electronic: (de tipcalculator “de mâna” -hand-held computer-, cartela inteligenta –smartcard-, portofelelectronic cu observator), punctul de vânzare (POS), distribuitorul de bani electronici(moduri de implementare: distribuitor cont-bani electronic, distribuitor carte de creditbanielectronici, distribuitor numerar-bani electronici).Tranzacţiile reprezintă schimburile de mesaje, sub forma unor protocoale, carese desfăşoară intre entităţile care joaca diverse roluri intr-un Sistem Electronic de Plăţi.Exemple de tranzacţii: tranzacţia de identificare a utilizatorilor, tranzacţia de obţinere aunui certificat, tranzacţia de control al accesului, tranzacţia de încărcare, tranzacţia de194

Secţiunea Statistică – Informatică economicăretragere, tranzacţia de plata, tranzacţia de anulare, tranzacţia de depunere, tranzacţia declearing.Sistemele electronice de plăţi trebuie sa atingă nivele ridicate de securitate,viteza, caracter privat si confidenţial, descentralizare si internaţionalizare si sa fieunanim acceptate de comercianţi si oameni de afaceri. O trăsătura comuna a majorităţiiacestor soluţii o constituie utilizarea tehnicilor criptografice care asiguraconfidenţialitatea, autenticitatea si integritatea mesajelor transferate intre entităţileimplicate.Câteva dintre cele mai cunoscute metode de plata electronica sunt: plata princartele de credit, plata prin CyberCash, plata prin “SmartCard” (cartela “inteligenta”),transferul electronic de fonduri, plata prin Ecash, banii electronici (digicash).Tranzacţia comerciala are trei faze: negocierea, plata si livrarea. Majoritateamodelelor din literatura de specialitate se concentrează pe faza de plata si, in moddeosebit, pe modul de asigurare a securităţii plaţilor electronice. Cele mai importanteprotocoale de plata electronica sunt SET, SNPP si IBS. Alte protocoale de plata cu outilizare notabila sunt: JEPI, EMV si E-Check - Electronic Checkbook.Comertulelectronic este un concept unificator, care înglobează o serie de tehnologii si serviciispecifice, dar in egala măsura reutilizează concepte deja existente, uneori chiar fără a finevoie sa le adapteze. In continuare, vom enumera o parte dintre serviciile sitehnologiile folosite la implementarea sistemelor de comerţ electronic.Cărţi de credit - cea mai utilizata modalitate de plata pentru produse si serviciioferite pe Internet. Clientul completează "online" un formular de comanda, specificândtoate informaţiile necesare despre cartea de credit. Cu cat aria de acoperire acomerciantului include mai multe tipuri de cărţi de credit, cu atât cresc şansele desporire a vânzărilor prin lărgirea segmentului comparatorilor potenţiali.Sistemul de cărţi de credit a fost creat cu intenţia de a–i permite cumpărătoruluisa-si satisfacă imediat dorinţa de cumpărare de bunuri si servicii. Prin cartea de credit,riscul este transferat de la vânzător la instituţia financiara care a emis cartea de credit.O modalitate aparte de debitare a cărţii de credit este aşa-numitul "PINVirtual". Serviciul "PIN Virtual" oferă un plus de securitate pentru clienţii care ezita safurnizeze informaţii confidenţiale pe Internet. De fapt, se emite un nou cod PIN pentrucumpărător, după ce acesta a furnizat numărul cărţii sale de credit printr-un sistem detelefonie vocala. Astfel, cumpărătorii vor utiliza PIN-ul Virtual in corelaţie cu numărulcărţii de credit. Pentru fiecare acţiune de cumpărare, se transmite posesorului de PINVirtual un mesaj prin posta electronica, solicitându-se confirmarea tranzacţiei invederea autorizării comerciantului sa efectueze livrarea.Pentru tranzacţiile de valoare mica insa, comisionul relativ mare ce trebuieplătit de către comerciant constituie o bariera in utilizarea cărţilor de credit camodalitate de plata in comerţul electronic.Alta soluţie privind transferul sigur al cărţilor de credit prin Internet, fără insa aapela la criptografie, o constituie FirstVirtual (www.fv.com). Este vorba despre unmecanism prin care cumpărătorii de informaţii stabilesc un identificator propriu, pecare-l fac cunoscut lui FirstVirtual prin fax sau telefon, împreuna cu numărul cărţii decredit. Atunci când cumpără o informaţie, cumpărătorul furnizează vânzătoruluiidentificatorul sau. Vânzătorul se conectează la serverul FirstVirtual, verificaidentificatorul, si, daca el corespunde, va furniza informaţia cumpărătorului. Apoiserverul FirstVirtual întreabă prin e-mail cumpărătorul daca accepta plata informaţiei.Daca răspunsul este “da”, FirstVirtual va furniza numărul cărţii de credit câtre un195

Revista Tinerilor Economiştiachizitor care va încărca cu suma de plata cartea de credit si, după 90 de zile, vatransfera fondurile vânzătorului. Intrat in funcţiune in 1994, FirstVirtual are astăzi peste180.000 utilizatori.Cărţile de cumpărător au acelaşi rol ca si cărţile de credit - firmele emit astfelde cărţi pentru angajaţii lor in vederea cumpărării de produse si servicii din anumitedomenii de afaceri. Volumul tranzacţiilor derulate prin cărţile de cumpărător vadetermina transformarea acestui gen de tranzacţii in tranzacţii de tip B-2-B pe Internet.Cecurile electronice au aceleaşi caracteristici ca si cecurile pe suport de hârtie.In forma lui cea mai simpla, acest sistem necesita completarea de câtre client a unuiformular in cadrul magazinului electronic. Datele astfel furnizate vor fi transferatecomerciantului, unde vor fi transpuse pe un cec obişnuit, prin listare la imprimanta peformulare de cec necompletate. Dar, aceasta modalitate de plata se afla încă in fazaincipienta.Pe Internet, cecul de hârtie poate fi repede înlocuit de un cec electronic, semnatdigital de emitent. Un consorţiu de bănci, FSTC – Financial Services TechnologyConsortium (www.fstc.com), a statutat un model de cec electronic foarte asemănătorcecurilor clasice pe hârtie. Plătitorul foloseşte un procesor, de tipul unui SmartCard PC,pentru a genera si semna digital un cec electronic ce va fi transmis prin postaelectronica sau Web. El se trimite fie băncii cumpărătorului – care-l va onora dupăverificarea semnăturii digitale, trimiţând banii băncii vânzătorului, fie directvânzătorului – care va verifica semnătura, îl va semna la rândul sau, si îl va trimitebăncii sale. Sistemul FSTC se bazează pe folosirea sistemelor criptografice cu cheipublice pentru semnătura digitala si pleacă de la premisa ca toate cheile publice aleparticipanţilor si certificatele lor sunt cunoscute pretutindeni in sistem.Portofelul digital poate fi definit ca fiind o aplicaţie electronica de codificarecare acţionează ca un portofel autentic in timpul tranzacţiilor din comerţul electronic.CyberCash este compania care a inventat conceptul de client software numit portofel(wallet); ca si portofelul obişnuit, acest portofel-software permite folosirea mai multormetode de plata: bani digitali, cărţi de credit sau cecuri. La instalarea software-ului, segenerează o pereche de cheie publica – cheie privata. Cheia publica se transmite laCyberCash, care o memorează intr-o baza de date, alături de toate cheile publice alevânzătorilor si clienţilor. Vânzătorul are un software similar; el nu trebuie decât saadauge intr-o pagina Web din site-ul sau de comerţ electronic un buton Plata si sa aibăun cont deschis la o banca acreditata. Cumpărătorul si vânzătorul trebuie sa facă schimbde chei înainte de a şti cu ce cheie publica sa cripteze mesajul adresat unui anumitcorespondent.Consumatorul are nevoie de un software care simulează portofelul, facecriptarea mesajelor si memorează tranzacţiile de codificarea informaţiei si, astfel,beneficiază de protecţia acesteia împotriva pirateriei; de asemenea, unele portofele vorinsera automat condiţii de livrare pe pagina comerciantului si vor oferi cumpărătoruluiopţiuni de plata prin cec sau numerar digital.Comercianţii beneficiază, la rândul lor, de protecţie împotriva fraudei.In general, portofelele sunt găzduite pe PC-ul utilizatorului, dar exista versiunirecente care plasează portofelele pe server-ul emitentului cărţii de credit. (Netscape siMicrosoft aplica in prezent tehnologia portofelelor).Portofelul digital este o alta soluţie pentru asigurarea securităţii cărţilor decredit. In procesul de iniţiere a portofelului, utilizatorul furnizează informaţiile aferentecărţii de credit si primeşte in schimb un cod corelat cu cartea de credit. In timpul unei196

Secţiunea Statistică – Informatică economicăachiziţii din cadrul unui magazin electronic, codul portofelului este decisiv pentrudesfăşurarea tranzacţiei, care va fi verificata de câtre firma emitenta a cărţilor de credit."Debitarea electronica" (eCHARGE) este un sistem care permite utilizatorilorsa încarce factura proprie de plata a convorbirilor telefonice, cu contravaloareaachiziţiei făcute prin Internet. Acest sistem este, deocamdată, accesibil doarcomercianţilor din SUA si Canada, dar se prevede si o extindere spre Europa asistemului.Numerar digital pentru utilizarea acestui sistem este necesar ca atât clientul catsi comerciantul sa deţină un cont in banca emitenta. Aşa-numita aplicaţie electronica aportofelului, care coordonează si transfera numerarul digital, va fi furnizata de banca.Economiile acumulate in conturile curente sunt convertite in numerar digital si apoitransferate in "portofel", unde vor fi păstrate. Metode de plata tradiţionale: Sistemeleelectronice de plata sunt abia la început si mulţi clienţi optează încă pentru utilizareametodelor de plata tradiţionale, cum sunt cecurile pe suport de hârtie, numerar la livraresau numerar înainte de livrare, aşa-numita comanda contra cost.SmartCard-ul (cartela inteligenta) este in esenţă înlocuitorul portofeluluiobişnuit. Tot conţinutul unui portofel actual (acte, cărţi de credit, bani gheata), va fiînlocuit de unul sau mai multe SmartCard-uri. Din punct de vedere fizic, un SmartCardarata ca o carte de credit, cu unul sau mai multe microcircuite de tip microcontrolerînglobate. O cartela inteligenta poate păstra de 10-100 de ori mai multa informaţie decâto cartela magnetica, fiind totodată mult mai sigura. Conectata la un terminal de citirescriere,SmartCard poate efectua funcţii complexe de luare a deciziilor, procedurisofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. Deci beneficiile oferite deSmartCard sunt: siguranţa, capabilităţi active anti-frauda, flexibilitate in aplicaţii,posibilitatea de validare off-line. SmartCard memorează direct echivalentul digital alsumelor de bani in loc sa indice un cont la banca sau un credit acordat de banca. Când oastfel de cartela este folosita pentru a cumpără ceva, echivalentul sumei respective esteefectiv transferat vânzătorului si apoi mai departe câtre o instituţie financiara.SmartCard poate fi reîncărcabila sau nu. In acest ultim caz, cartela va fi aruncata atuncicând suma înscrisa pe ea a fost epuizata. In prezent, in tarile care au deja o tradiţie incomerţul electronic (respectiv cele in care sistemul de plata prin cărţi de creditfuncţionează de mult timp) se fac eforturi substanţiale pentru adoptarea SmartCardurilor.Plata prin Ecash - este prima soluţie totalmente software pentru plăţileelectronice. Tranzacţiile se desfăşoară intre vânzător si cumpărător, care trebuie sa aibăconturi la aceeaşi banca. Cumpărătorii trebuie sa înştiinteze banca asupra faptului cadoresc sa transfere bani din conturile lor in aşa-numitul cont Ecash Mint. In oricemoment, cumpărătorul poate interacţiona de la distanta, prin calculatorul sau siutilizând un client software, cu contul Mint si poate retrage fonduri de aici pe disculcalculatorului sau. Discul cumpărătorului devine un veritabil portofel electronic. Apoise pot executa plăţi intre persoane individuale sau câtre firme, prin intermediul acestorEcash.197

Revista Tinerilor EconomiştiBIBLIOGRAFIE1. Debra C.2. Janice R.3. Stephen C. G.4. Michael J. C.Electronic Commerce – The New Business Platformfor the Internet - Computer Technology ResearchCorp., 1997The Complete E-Commerce Book:Design, Build &Maintain a Successful Web-based Business CMPBooks, 2004Patent Strategies for Software, e-Commerce, theInternet, Telecom Services, Financial Services, andBusiness Methods (with Case Studies and Forecasts)BI Law & Business Institute, 2005B2B: How to Build a Profitable E-Commerce StrategyPerseus Pr, 2005198

Secţiunea Statistică – Informatică economicăINSTRUCŢIUNI PENTRU AUTORIAutorii care doresc publicarea de articole în paginile revistei trebuie să respectecerinţele:Limba de redactarepentru articol, rezumat EnglezăFormat fişierFormat paginăDocument Word (Microsoft Word XP sau mai bun)B5 (182x257 mm), vezi modelul de mai josIMPORTANT! Utilizaţi stilurile incluse în documentul model de mai jos pentru fiecare element al articolului.Structurăarticol/FormatareNumăr de paginiModel de formatareTrimiterea articoluluiELEMENT DIN ARTICOLTitluAutori, instituţieRezumatCuvinte cheieText, Subtitluri,Figuri şi TabeleBibliografieminim 4, maxim 12, număr parSTIL CE TREBUIE UTILIZATRTE TitluRTE AutoriRTE RezumatRTE keywordsRTE text articol, RTE subtitlu,RTE figuri şi tabeleRTE BibliografieUn model de articol ce conţine toate stilurile necesare, poate fi descărcat de laadresa: http://stat257.central.ucv.ro/rte/RTE/format_article__RTE.docTrimiterea articolului în vederea acceptării şi publicării lui se face numai înformat electronic la adresa de e-mail: rte@central.ucv.roVizitaţi pagina web a revistei pentru a avea acces la numerele revisteiincluse în Arhivă şi pentru alte informaţii suplimentare:http://stat257.central.ucv.ro/rte199