Maria Cenusa – Inceputu amarului - Despre demnitate

nu mă ţineţi cu regim celular. Puneţi-mă la cele mai grele munci, că voi munci cu priinţă, dar închisnu.» Zice colonelul: «N-ai nici o grijă că nu ai de ce să fii condamnat. Doar ai să stai cel mult 4până la 5 luni de anchetă, că aşa este legea. Dar pe urmă vii acasă. Ai fost destul pedepsit de păduri.Ai trăit destul rău, măi, băiete.» Zice soţul: «D-le colonel, uitaţi-vă la toţi munţii ăştia. Jur împrejurcâţi copaci au, toţi sunt udaţi cu lacrimi de ale mele şi sudori, c-am fost aşa de prigonit că dacă amfurat o mână de făină, fiind nemâncat de câteva zile, a trebuit să fug în vârful muntelui să fac focunde nu era apă. Dezbrăcam cămaşa şi o storceam în căldarea de mămăligă de sudoare şi făceammămăliga şi o mâncam de multe ori goală.» La spusele lui, lacrimă Dl colonel şi zice: «N-ai nici ogrijă că peste 2-3 luni vei scăpa acasă şi ai să trăieşti bine.» Zice soţul: «Acum, poftim arma.»Şi pornim la vale. Mergem până în capătul pădurii cu trenul. Dar la drum, mii de maşini. Pemine şi pe femeia lui Cozma, şi cu 2 locoteneţi, mergem cu trenul la vale, iar pe soţul şi pe Cozmaîi suie în maşină şi pleacă la vale. Ajungem şi noi. Ne bagă în miliţie, dar nu ne mai dă voie să nevedem.Despărţirea.La un moment dat, mă cheamă pe mine, eu care mă băteam cu moartea de supărare că n-amsă-l mai văd niciodată. Dar mâna lui Dzău a lucrat acolo. Erau zeci de gradaţi superiori de lalocotenent în sus. Mă iau toţi între ei. Dar soţul meu zice: «D-le colonel, totuşi este ultima meadorinţă să-mi aduceţi drăguţa aici.» Dl colonel zice: «Nu se poate. Noi o ştim de soţie legitimă peMarioara. Am chinuit-o ca pe Hristos...» El zice: «M-am predat mai degrabă cu 2 zile şi dacă nu îmiaduceţi drăguţa, nu veţi scoate nici un cuvânt la anchetă din gura mea şi nu veţi şti nimic.» Zice Dlcolonel: «Măi, băiete, noi am venit astăzi să facem o faptă frumoasă, dar mâine o să venim la onouă anchetă. Aici sunt soţia ta şi copilul tău. Nu putem trece cu vederea chinurile Marioarei.»Scumpul meu soţ zice: «Aţi chinuit-o pe bună dreptate că a ştiut tot timpul de mine, m-a alimentatcu toate şi cu veşti. Dacă ea nu m-ar fi alimentat, eu aş fi ieşit demult. Nu v-aş fi chinuit şi pe D-stră.» Dl colonel zice: «Cu atât mai mult trebuie să-i fii mai recunoscător, că nici rusoaicele, caresunt mai rezistente ca româncele, n-ar fi rezistat chinurilor Marioarei.» Soţul zice: «Tot vă rog să-miaduceţi drăguţa.» Dl colonel zice: «Numai dacă Marioara dă voie, altfel nu.» Scumpul meu soţ zice:«Marioara prinde gâze. [?!]» «Marioaro, tu îi dai voie?» Zic: «Da. Dle colonel, mie mi-e milă derugăminţile lui...»Înfruntarea.Trimite pe şeful postului de miliţie s-o aducă. Când intră târfa într-atâţia domni mari, zice:«Bunăziua, măi, Costică.» El zice: «Bună să-ţi fie inima precum ţi-i căutătura, dragă Parascuţă!» Şiîncep a se cuprinde unul pe altul. Se strâng în braţe egal cât el pe dânsa, cât ea pe el. Încep a sepupa. Gândeam că se îneacă. Se tot pupau amândoi. Plâng aşa încleştaţi şi se tot pupă. Organele deresort au amuţit toţi. Unul nu scotea un cuvânt. Aşa încleştaţi, zice târfa: «Măi, băiete, ce trandafirerai tu dacă nu luai ţiganca asta. Astăzi nu erai aici.» El zice: «Aşa mi-a fost soarta, dar tu roagă-telui Dzău să scap că tu ştii că eu sunt în stare să ţin 10 femei, nu 2. Tot ce-a mânca Marioara, îimânca şi tu. Ce a îmbrăca Marioara, îi îmbrăca şi tu. Ce bani a avea Marioara, îi avea şi tu, dragăParascuţă. Ai fân la vacă?» Zice târfa: «Nu». Zice porcul: «D-le colonel, vă rog să puneţi om ladispoziţia drăguţii mele, să-i aducă fânul de la Poiana Secării. Este pământul meu», zice. «Auzi,Vasile Cazacu, să pui om să-i aducă fânul.» Vasile Cazacu era şeful postului de miliţie din sat.Imediat i-a trimis un gospodar cu boi şi i-a adus fânul degeaba. Zice boul meu: «Când îi avea maimult lapte, să dai şi la copiii mei.» Eu am zis: «Dacă vor ajunge copiii mei să-i hrănească curvele, îiomor eu!» Dar porcul zice: «Mămică, ce eşti aşa a dracului?» Amu zic: «D-lor, pornim la drum.»Porcul zice: «Largă-i uşa la intrare, dar la ieşire ca urechia acului.» Se iau la braţ şi ies. Se duce cudânsul la maşină şi se tot pupă. Eu am rămas ca o vită, cu copilul în braţe.Îl cheamă Dl Colonel. Îi zice: «Constantine, nu iei rămas bun de la familie?» El se repede şivrea să pupe copilul. Eu pun mâna şi nu-l las să pupe copilul Toţi se uită când încep să zbârnâiemaşinile să plece. Leşină femeia lui Pătrăuceanu. Cozma Pătrăuceanu zice: «Hopa, nu plec până nuvăd ce-i cu soţia mea.» Imediat au adus un doctor. I-a făcut o injecţie. Au udat-o cu apă rece şi-au