13.07.2015 Views

Caracterul algebric al inegalitatilor Blundon - Universitatea din ...

Caracterul algebric al inegalitatilor Blundon - Universitatea din ...

Caracterul algebric al inegalitatilor Blundon - Universitatea din ...

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

CARACTERUL ALGEBRIC AL INEGALIT ¼AŢILOR LUIBLUNDONCONSTANTIN P. NICULESCU1. Introducere 1 . Fie R, r şi p respectiv raza cercului circumscris, a cerculuiînscris şi semiperimetrul unui triunghi. W. J. <strong>Blundon</strong> [2] a demonstrat c¼a(B) 2R 2 + 10Rr r 2 2(R 2r) p R(R 2r) p 2 2R 2 + 10Rr r 2 + 2(R 2r) p R(R 2r):Precizarea cazului de eg<strong>al</strong>itate se datoreaz¼a lui Al. Lupaş [6]: Avem eg<strong>al</strong>itate înineg<strong>al</strong>itatea <strong>din</strong> stânga dac¼a şi numai dac¼a triunghiul este …e echilater<strong>al</strong>, …e isoscel,cu baza mai mare ca laturile eg<strong>al</strong>e; avem eg<strong>al</strong>itate în ineg<strong>al</strong>itatea <strong>din</strong> dreapta dac¼aşi numai dac¼a triunghiul este …e echilater<strong>al</strong>, …e isoscel, cu baza mai mic¼a decâtlaturile eg<strong>al</strong>e. S¼a not¼am de asemenea comentariile foarte interesante <strong>al</strong>e domnuluiV. Cârtoaje [3] pe marginea ineg<strong>al</strong>it¼aţilor de mai sus.Scopul notei de faţ¼a este acela de a ar¼ata c¼a ineg<strong>al</strong>it¼aţile lui W. J. <strong>Blundon</strong>sunt consecinţa direct¼a a unei ineg<strong>al</strong>it¼aţi <strong><strong>al</strong>gebric</strong>e implicând funcţiile simetrice elementare.Acest fapt nu este nou. Vezi cartea lui V. P. Soltan şi S. I. Meidman [12].Abordarea noastr¼a pune îns¼a lucrurile într-o perspectiv¼a mai gener<strong>al</strong>¼a şi creeaz¼aastfel posibilitatea g¼asirii unor noi rezultate.Vom baza demonstraţia ineg<strong>al</strong>it¼aţilor lui W. J. <strong>Blundon</strong> pe urm¼atoarea leg¼atur¼a<strong>din</strong>tre polinoamele cu r¼ad¼acini re<strong>al</strong>e şi ineg<strong>al</strong>it¼aţile între funcţiile simetriceelementare:Teorema A. Fie x; y; z 2 C astfel încât x + y + z; xy + yz + zx; xyz 2 R: Atuncix; y; z 2 R; dac¼a şi numai dac¼a(x + y + z) 2 (xy + yz + zx) 2 + 18 (x + y + z) (xy + yz + zx) xyz 4 (x + y + z) 3 xyz + 4 (xy + yz + zx) 3 + 27x 2 y 2 z 2 .În plus, ineg<strong>al</strong>itatea este strict¼a, exceptând cazul când x = y = z:Demonstraţia acestei teoreme face obiectul secţiunii urm¼atoare.În orice triunghi au loc relaţiilea + b + c = 2pab + bc + ca = p 2 + r 2 + 4Rrabc = 4Rrpastfel c¼a pentrux = p a; y = p b şi z = p c1 Publicat în Gazeta matematic¼a, publicaţie de cultura matematic¼a pentru tineret, CIV (1999),nr. 7-8, pp. 270-275.1


2 CONSTANTIN P. NICULESCUavemx + y + z = pxy + yz + zx = r(4R + r)xyz = pr 2şi ineg<strong>al</strong>itatea <strong>din</strong> Teorema A se scrie în acest caz (dup¼a reducerea termenilor desemn contrar),p 4 2 2R 2 + 10Rr r 2 p 2 + 64rR 3 + 48r 2 R 2 + 12r 3 R + r 4 0;eg<strong>al</strong>itatea având loc numai pentru triunghiurile echilater<strong>al</strong>e. Punând aceast¼a ineg<strong>al</strong>itatesub forma() p 2 2R 2 10Rr + r 2 2 4R (R 2r)3obţinem ineg<strong>al</strong>itatea lui Euler,R 2rşi faptul c¼a aceasta devine eg<strong>al</strong>itate numai în cazul triunghiurilor echilater<strong>al</strong>e.Din () rezult¼a imediat ineg<strong>al</strong>it¼aţile (B).Teorema A conduce la ineg<strong>al</strong>itatea () şi în oricare <strong>din</strong> urm¼atoarelor cazuri:x = 1 a ; y = 1 b ; z = 1 c ; x = tg A 2 ; y = tg B 2 ; z = tg C 2 ;x = r a ; y = r b ; z = r c :V. P. Soltan şi S. I. Meidman [12] fac o observaţie important¼a, anume c¼a ineg<strong>al</strong>itatea() reprezint¼a condiţia necesar¼a şi su…cient¼a pentru ca trei numere pozitiveR, r şi p s¼a reprezinte respectiv raza cercului circumscris, a cercului înscris şi semiperimetrulunui triunghi.Ineg<strong>al</strong>it¼aţile între funcţiile simetrice elementare (<strong>din</strong>tre care cea mai cunoscut¼aeste ineg<strong>al</strong>itatea mediilor) sunt pe larg tratate în numeroase c¼arţi. Amintim înprimul rând pe cele <strong>al</strong>e lui G. Hardy, J. E. Littlewood şi G. Polya [5] şi A. W. Marsh<strong>al</strong>lşi I. Olkin [8]. Trebuie s¼a menţion¼am îns¼a c¼a nota de faţ¼a are la baz¼a ideeainiţiat¼a de Newton [9] şi discipolul s¼au Maclaurin [7] (idee de…nitivat¼a ulterior de J.J. Sylvester [13]), potrivit c¼areia condiţia de re<strong>al</strong>itate a r¼ad¼acinilor ecuaţiilor <strong><strong>al</strong>gebric</strong>eeste exprimabil¼a în termeni de ineg<strong>al</strong>it¼aţi construite cu coe…cienţii acestora,deci în termeni de funcţiile simetrice elementare. Vezi Teorema B de mai jos. Oabordare complet¼a a acestei chestiuni va apare în [10].2. Demonstraţia Teoremei A. Binecunoscutul rezultat privind discuţia naturiir¼ad¼acinilor trinomului de gradul doi cu coe…cienţi re<strong>al</strong>i în funcţie de semnuldiscriminantului admite urm¼atorul an<strong>al</strong>og pentru ecuaţiile <strong><strong>al</strong>gebric</strong>e de gradul trei:Lema 1. Fie a 1 ; a 2 ; a 3 2 R: Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a pentru ca r¼ad¼acinilex 1 ; x 2 ; x 3 <strong>al</strong>e ecuaţiei(E) x 3 a 1 x 2 + a 2 x a 3 = 0s¼a …e numere re<strong>al</strong>e este îndeplinirea ineg<strong>al</strong>it¼aţiiD = (x 1 x 2 ) 2 (x 2 x 3 ) 2 (x 3 x 1 ) 2 0:


3Cantitatea D care apare în enunţul Lemei 1 poart¼a numele de discriminant (<strong>al</strong>polinomului x 3 a 1 x 2 + a 2 x a 3 a‡at în atenţie). Leg¼atura cu Teorema A esteimediat¼a, observând c¼a00D = det @@ 1 1 1 1 0x 1 x 2 x 3A @ 1 x 111 x 2 11 x 2 x 2 AA x 2 1 x 2 2 x 2 2 =3x 3 x 2 30= det @ 3 P P 1xk x2P P P kxk x2kx3P kAP P=x2kx3kx4k= 18a 1 a 2 a 3 + a 2 1a 2 2 4a 3 1a 3 4a 3 2 27a 2 3ultima eg<strong>al</strong>itate …ind motivat¼a de relaţiile lui Viète.Demonstraţia <strong><strong>al</strong>gebric</strong>¼a a Lemei 1. Dac¼a r¼ad¼acinile x 1 ; x 2 ; x 3 sunt re<strong>al</strong>e, atuncieste evident c¼a D 0; în plus, D = 0 dac¼a şi numai dac¼a x 1 = x 2 = x 3 :Dac¼a ecuaţia în atenţie nu are toate r¼ad¼acinile re<strong>al</strong>e, atunci în mod necesar dou¼a<strong>din</strong> ele ar … complex conjugate, iar a treia ar … re<strong>al</strong>¼a, spre exemplu,x 1 = a + bi; x 2 = aunde a; b; c 2 R şi b 6= 0. În acest caz,bi; x 3 = cD = b 2 [(a c) 2 + b 2 ] < 0:Demonstraţia an<strong>al</strong>itic¼a a Lemei 1. Ecuaţia (E) are toate r¼ad¼acinile re<strong>al</strong>e dac¼a şinumai dac¼a ecuaţia redus¼a,y 3 py + q = 0;care se obţine utilizând schimbarea de variabil¼a x = y + a 1 =3;are toate r¼ad¼acinilere<strong>al</strong>e; s¼a not¼am c¼ap = 1 3 a2 1 a 2 şi q = 1 3 a 21a 2 a 327 a3 1 :Or, tehnica şirului lui Rolle ne arat¼a c¼a ecuaţia redus¼a are toate r¼ad¼acinile re<strong>al</strong>edac¼a şi numai dac¼a p 3 q 2 :3 2Înlocuind expresiile lui p şi q g¼asim condiţia D 0 în forma(NN) 18a 1 a 2 a 3 + a 2 1a 2 2 4a 3 1a 3 4a 3 2 27a 2 3 0: 3. Ineg<strong>al</strong>it¼aţile lui Newton. O binecunoscut¼a consecinţ¼a a teoremei lui Rolle(datorat¼a lui C. Maclaurin [7] şi menţionat¼a şi în manu<strong>al</strong>ele şcolare de an<strong>al</strong>iz¼amatematic¼a) a…rm¼a c¼a dac¼a un polinom are toate r¼ad¼acinile re<strong>al</strong>e, atunci derivat<strong>al</strong>ui are de asemenea toate r¼ad¼acinile re<strong>al</strong>e.Dac¼a polinomul cu coe…cienţi re<strong>al</strong>i P (x) = x 3 a 1 x 2 +a 2 x a 3 are toate r¼ad¼acinilere<strong>al</strong>e, atunci şi derivata sa 3x 2 2a 1 x + a 2 are aceast¼a proprietate. Prin urmarea 2 1 3a 2 :Procedând asem¼an¼ator asupra num¼ar¼atorului lui P (1=x); ajungem la ineg<strong>al</strong>itateaa 2 2 3a 1 a 3 : Ineg<strong>al</strong>it¼aţile(N) a 2 1 3a 2 şi a 2 2 3a 1 a 3


4 CONSTANTIN P. NICULESCUau fost remarcate pentru prima dat¼a de Newton [8] şi îi poart¼a numele. Maclaurin[7], c¼aruia i se datoreaz¼a raţionamentul de mai sus, a observat c¼a ele implic¼a(a 1 =3) 3 a 3echiv<strong>al</strong>ent,x1+ x 2 + x 33 3 x 1 x 2 x 3 pentru orice x 1 ; x 2 ; x 3 2 R;fapt care reprezint¼a ineg<strong>al</strong>itatea mediilor pentru familiile formate <strong>din</strong> 3 numerere<strong>al</strong>e. Urmând ideea dezvoltat¼a mai sus, el a demonstrat ineg<strong>al</strong>itatea mediilor întoat¼a gener<strong>al</strong>itatea, tratând şi cazul de eg<strong>al</strong>itate. Un secol mai târziu, A.-L. Cauchya indicat binecunoscuta sa demonstraţie inductiv¼a a ineg<strong>al</strong>it¼aţii mediilor, care esteast¼azi reprodus¼a în multe c¼arţi. Vezi, de exemplu, [5].În acord cu discuţia de mai sus, ineg<strong>al</strong>itatea (NN) implic¼a ineg<strong>al</strong>it¼aţile lui Newton(N). Pentru un argument direct, s¼a observ¼am c¼a ineg<strong>al</strong>itatea (NN) se maiscrie4(a 2 2 3a 1 a 3 )(a 2 1 3a 2 ) (a 1 a 2 9a 3 ) 2şi deci a 2 2 3a 1 a 3 şi a 2 1 3a 2 sunt simultan 0 sau 0. Or, a 2 1 3a 2 0 esteechiv<strong>al</strong>ent¼a cu(x 1 + x 2 + x 3 ) 2 3 (x 1 x 2 + x 2 x 3 + x 3 x 1 ) ;adic¼a cu (x 1 x 2 ) 2 + (x 2 x 3 ) 2 + (x 3 x 1 ) 2 0; ceea ce evident are loc pentruorice x 1 ; x 2 ; x 3 2 R: Deci şi a 2 2 3a 1 a 3 0:Ineg<strong>al</strong>itatea a 2 2 3a 1 a 3 0 conduce (pentru x 1 = p a; y = p b şi z = p c)la o binecunoscut¼a ineg<strong>al</strong>itate în triunghi:a 2 + b 2 + c 2 (a b) 2 + (b c) 2 + (c a) 2 + 4 p 3 S:Acest fapt este det<strong>al</strong>iat în [1] şi [4], împreun¼a cu o suit¼a de aplicaţii.Exemple 2 . În gener<strong>al</strong> (N) nu implic¼a (NN): Un prim exemplu ni-l ofer¼a cazulecuaţieix 3 8:9x 2 + 26x 24 = 0;caz în care a 1 = 8:9; a 2 = 26; a 3 = 24: Aceast¼a ecuaţie are (aproximativ) r¼ad¼acinilex 1 = 1: 8587; x 2 = 3: 5207 0: 71933i; x 3 = 3: 5207 + 0: 71933i:Interesant de observat c¼a ea reprezint¼a o ”mic¼a”perturbare a unei ecuaţii ”foartecuminţi”,x 3 9x 2 + 26x 24 = (x 2)(x 3)(x 4) = 0:Ineg<strong>al</strong>it¼aţile lui Newton funcţioneaz¼a deoarecea 2 1 3a 2 = (8:9) 2 3 26 = 1: 21 şi a 2 2 3a 1 a 3 = (26) 2 3 8:9 24 = 35: 2dar ineg<strong>al</strong>itatea (NN) nu este veri…cat¼a.Al doilea exemplu este legat de ecuaţiax 3 2px 2 + (p 2 + 4Rr + r 2 )x 4pRr = 0;considerat¼a în Introducere. Dup¼a cum este relatat în [14], pag. 103, ineg<strong>al</strong>it¼aţilelui Newton conduc în acest caz la9r(4R + r) 3p 2 (4R + r) 22 Peste tot, în scrierea zecim<strong>al</strong>¼a a numerelor re<strong>al</strong>e vom folosi punctul în locul tradiţion<strong>al</strong>eivirgule.


5relaţii mai slabe ca ineg<strong>al</strong>it¼aţile lui <strong>Blundon</strong>, observate de G. Colombier şi T. Doucetîn 1872.4. Cazul ecuaţiilor de or<strong>din</strong> superior. Putem introduce noţiunea de discriminantşi pentru polinoamele de grad superior. Anume, dat …ind polinomul cucoe…cienţi re<strong>al</strong>i P (x) = x n a 1 x n 1 +:::+( 1) n a n , <strong>al</strong>e c¼arui r¼ad¼acini sunt x 1 ; :::; x n ;discriminantul s¼au se de…neşte prin formulaD(1; a 1 ; :::; a n ) = Y i < j(x i x j ) 2 :Pentru n 4; evidenţierea naturii r¼ad¼acinilor nu mai este posibil¼a utilizând doarsemnul discriminantului. Vezi cazul unei ecuaţii de gradul 4 cu dou¼a perechi der¼ad¼acini complexe conjugate. Locul lui îl iau familiile discriminante. În acestmod, gener<strong>al</strong>izarea Teoremei A o constituie urm¼atorul rezultat demonstrat de J. J.Sylvester [13] în 1853:Teorema B. Pentru …ecare num¼ar natur<strong>al</strong> n 2 exist¼a un set de cel mult n 1polinoame cu coe…cienţi întregiR 1 (x 1 ; :::; x n ); ::: ; R k(n) (x 1 ; :::; x n )cu proprietatea c¼a polinomele cu coe…cienţi re<strong>al</strong>i,P (x) = x n a 1 x n 1 + ::: + ( 1) n a n ;care au r¼ad¼acinile re<strong>al</strong>e sunt precis acelea pentru careR 1 (a 1 ; :::; a n ) 0; ::: ; R k(n) (a 1 ; :::; a n ) 0 :Procedeul <strong>al</strong>goritmic evidenţiat de demonstraţia acestui rezultat permite s¼a<strong>al</strong>egem ca polinom R 1 (x 1 ; :::; x n ) tocmai discriminantul de or<strong>din</strong>ul n. Din p¼acate,ineg<strong>al</strong>it¼aţile care se obţin implic¼a foarte mulţi termeni. De exemplu, discriminantulde or<strong>din</strong>ul 8 are nu mai puţin de 26095 termeni! Vezi [11].O variant¼a evident¼a a Teoremei B este aceea când se cere ca r¼ad¼acinile s¼a …e nunumai re<strong>al</strong>e ci chiar nenegative. Atunci, pe lâng¼a ineg<strong>al</strong>it¼aţile indicate, mai trebuieveri…cate şi urm¼atoarele:a 1 0; ::: ; a n 0:Ineg<strong>al</strong>it¼aţile (implicând funcţiile simetrice elementare) pe care le evidenţiaz¼aTeorema B reprezint¼a un uriaş potenţi<strong>al</strong>, pe care cititorii Gazetei matematice suntîndemnaţi s¼a-l pun¼a în v<strong>al</strong>oare.Bibliogra…e[1] M. Becheanu, Algebraic methods in triangle geometry, Romanian MathematicsMagazine 1 (1999), sub tipar.[2] W. J. <strong>Blundon</strong>, Inequ<strong>al</strong>ities associated with the triangle, Canad. Math. Bull. 8(1965), 615-626.[3] V. Cârtoaje, Extensions of <strong>Blundon</strong>-type inequ<strong>al</strong>ities, Romanian MathematicsMagazine 1 (1999), sub tipar.[4] A. Engel, Problem-Solving Strategies, Springer-Verlag, 1998.[5] G. Hardy, J. E. Littewood and G. Polya, Inequ<strong>al</strong>ities, Cambridge Mathematic<strong>al</strong>Library, 2nd ed., 1952.[6] Al. Lupaş, Asupra unor ineg<strong>al</strong>it¼aţi geometrice, Revista de matematic¼a a elevilor<strong>din</strong> Timişoara, XV (1984), no. 1, pp. 21-23.[7] C. Maclaurin, A second letter to Martin Folkes, Esq.; concerning the roots of


6 CONSTANTIN P. NICULESCUequations, with the demonstration of other rules in <strong>al</strong>gebra, Phil. Transactions36 (1729), 59-96.[8] A. W. Marsh<strong>al</strong>l and I. Olkin, Inequ<strong>al</strong>ities: Theory of Majorization and its Applications,Academic Press, 1979.[9] I. Newton, Arithmetica univers<strong>al</strong>is: sive de compositione et resolutione arithmetic<strong>al</strong>iber, 1707.[10] C. P. Niculescu, A New Look at Newton’s Inequ<strong>al</strong>ities, sub tipar.[11] T. Sasaki, Y. Kanada and W.Watanabe, C<strong>al</strong>culation of discriminants of higherdegree equations, Tokyo J. Math. 4 (1981), 493-503.[12] V. P. Soltan şi S. I. Meidman, Identit¼aţi şi ineg<strong>al</strong>it¼aţi în triunghi, Ed. Ştiinţa,Chişin¼au, 1982 (În lb. rus¼a)[13] J. Sylvester, On a theory of syzgetic relations of two ration<strong>al</strong> integr<strong>al</strong> functionscomprising an appplication to the theory of Sturm’s functions, Phyl. Trans. ofthe Roy<strong>al</strong> Soc. of London CXLIII (1853), 407-548.[14] V. Gh. Vod¼a, Vraja geometriei demodate, Ed. Albatros, Bucureşti, 1983.<strong>Universitatea</strong> <strong>din</strong> Craiova, Str. Al. I. Cuza 13, Craiova 1100E-mail address: tempus@oltenia.ro

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!