Download in format PDF - Universitatea Naţională de Muzică

şi puse în valoare prin: concerte, turnee, imprimări la radio şi televiziune, ca dirijor şiinstructor al formaţiilor de fluieraşi din Jina, jud. Sibiu, Şcoala generală nr. 18, Sibiu şiColegiul Naţional “Gheorghe Lazăr” din Sibiu.Autor: Brzuchowska, Maria (Polonia - U.E.)Titlul: Formarea muzicianului de orchestră (Formation of the orchestralmusician)Coordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-DediuData susţinerii: 01.11.2011Scurtă prezentare:In the face of rapidly changing musical landscape worldwide, training of future musicperformer and in particular of orchestral musician should focus on development of hisflexibility and musicianship through training in chamber music making. The conservativemusic HE system focuses on soloist’s technical proficiency. Both chamber music making andorchestral playing only recently started to make their way to methodically conceived tuition inthe new curricula of music performance. These conservatories’ changes are secondary totrainings launched by professional orchestras, still their initiatives are supported by EUpolicies and tools elaborated for modernisation of HE system. Orchestral repertoire beingmuseum of 300-year history of Western music implies that students should be familiarisedwith its samples, representing range of styles and techniques. In parallel, the humandimension of orchestral co-operation should be explored sociologically, psychologically andmedically. Above professional health prophylaxis, or awareness of special determinants of cooperationin an ensemble, this comprises bringing together the conducting and performingprogrammes, so that students on either side of the rostrum know more about the trade of theirfuture counterpart in profession. Conducting curricula are lagging behind the times no lessthan programmes of music performance.Având în vedere ritmul schimbărilor în panorama muzicală din perspectiva Satului Global,formarea muzicală a viitorului muzician, în special, a muzicianului de orchestră, ar trebui săse concentreze asupra dezvoltării flexibilităţii şi muzicalităţii acestuia, printre altele prinpracticarea muzicii de cameră. Studiile muzicale tradiţionale pun accent pe dezvoltareatehnico-solistică, de curând, participarea în ansamblul muzical de cameră sau în orchestră aînceput să fie introdusă în mod metodologic în programele unor conservatoare. Aceste5

schimbări, deşi sunt susţinute de politica comunităţii europene în domeniul modernizăriiînvăţământului superior, sunt complimentare în raport cu programele educaţionale oferite deunele orchestre profesioniste. Repertoriul orchestral, care este muzeul ultimilor trei sute de anidin istoria muzicii occidentale, trebuie să fie reprezentat pe larg în programul de studii, cu ogamă largă de stiluri şi tehnici. În acelaşi timp, dimensiunea umană a colaborării în orchestrătrebuie aprofundată sub aspect sociologic, psihologic şi medical. Pe lângă prevenirea bolilorprofesionale sau gradului de conştientizare a factorilor ambientali şi condiţiilor lucrului înechipă, ar trebui să se elaboreze o parte comună a studiilor dirijorale şi de interpretare, pentruca colaborarea viitorilor parteneri să se bazeze pe cunoaşterea reciprocă a atelierelor lor delucru. Programele studiilor dirijorale sunt conservative într-o măsură similară cu studiileinstrumentale.Autor: Buligă, AdrianTitlul: Evoluţia artei violonistice oglindită în creaţia compozitorilor români dinsecolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-leaCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 27.01.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat cu titlul Evoluţia artei violonistice în creaţia compozitorilor români dinsecolul al-XIX-lea şi prima jumătate a secolului al-XX-lea, este constituită dintr-un“Argument”, cinci capitole, “Concluzii” şi patru anexe. Primul capitol Începuturile arteiinstrumentale pe teritoriul românesc este urmat de cel de-al doilea Apariţia Conservatoarelorde Muzică şi Declamaţiune, primul pas în formarea şcolii naţionale de interpretare. Al treileacapitol, cel mai convingător, este intitulat George Enescu- moment de referinţă în creaţiaviolonistică şi este urmat de cel de-al patrulea Creaţia muzicală pentru vioară, de la primelemărturii până la jumătatea secolului al-XX-lea şi analiza Sonatinelor pentru vioară şi pian dePaul Constantinescu şi Dinu Lipatti. Ultimul capitol Arta interpretativă românească însecolul al-XIX-lea şi prima jumătate a secolului al-XX-lea, este urmat de Concluzii, după carecele patru anexe reprezintă tabele cronologice ale tuturor lucrărilor româneşti pentru vioarădin această perioadă, în încheiere adăugându-se şi un rezumat în limba engleză al acestei teze.6

Autor: Chifu, MariaTitlul: Repere ale evoluţiei fagotului în muzica instrumentală şi camerală româneascăcontemporană (ultima jumătate a secolului XX – început de secol XXI)Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 21.12.2011Scurtă prezentare:Lucrările analizate sunt importante pentru repertoriul fagotistic, dar deopotrivă, pot săservească şi tinerilor compozitori, atât prin accentul pus pe valorificarea posibilităţilorcoloristice şi expresive şi a efectelor specifice creaţiilor contemporane, pe care acestinstrument le oferă, cât şi pentru îmbogăţirea repertoriului. Primul capitol propuneidentificarea şi urmărirea evoluţiei şcolii româneşti de după 1950 şi până astăzi, evidenţiateprin două subcapitole: Tendinţe şi inovaţie în muzica românească de după anul 1950 şiEvoluţia fagotului în şcoala românească (ultima jumătate a sec. XX – început de sec. XXI). Încel de-al doilea capitol: Sincretismul în muzica Dianei Rotaru, este prezentată complexitateaartistului ce depăşeşte limita de simplu instrumentist. În capitolul III - Ipostaze alesingularităţii, sunt analizate 6 lucrări pentru fagot solo, în capitolul IV - Simbioza fagotului cupianul, sunt prezentate două lucrări camerale, în capitolul V - Asocieri timbrale, suntprezentate 8 lucrări şi este evidenţiat fagotul în raport cu alte instrumente, iar capitolul VI –Sinteză, pe lângă prezentarea succintă a lucrării, evidenţiază un subcapitol de Proiecţiimetodice.Autor: Cimpoi (căsătorită Iordachi), RalucaTitlul: Pianul în romanţele lui RahmaninovCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 15.12.2011Scurtă prezentare:Lucrarea cercetează romanţele pentru voce şi pian ale compozitorului rus, completeazăstudiile de până acum cu informaţii noi şi examinează unele probleme ce ţin de artainterpretativă. Autoarea şi-a propus o abordare complexă, luând în consideraţie atât aspectulteoretic, cât şi cel practic. Este urmărită evoluţia genului şi rolul lui în creaţia compozitorului.Importanţa lucrării constă în efectuarea analizei tuturor romanţelor şi în valoarea aplicativă, ea7

oferind posibilitatea de a servi drept suport în procesul instructiv-didactic, liceal şi universitar,în cercetările muzicologice şi în arta interpretativă. Scopul şi sarcinile lucrării sunturmătoarele: analiza integral-sistematică a romanţelor pentru voce şi pian ale lui Rahmaninov;evidenţierea mijloacelor componistice şi a particularităţilor limbajului muzical; abordareaproblemelor de interpretare, formularea unor recomandări metodice privind găsirea soluţiilorce ţin de tehnica pianistică, bazate pe experienţa interpretativă şi pedagogică a autoarei;gruparea romanţelor după tematică şi conţinutul ideatic; dezvăluirea complexităţii acestui genşi a importanţei rolului pianului; caracterizarea stilului romanţelor şi a raportului dintre textulpoetic şi muzică.Autor: Colţea, VasileTitlul: Tradiţie şi contemporaneitate în creaţia şi interpretarea chitaristicăCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 10.03.2011Scurtă prezentare:Lucrarea are în vedere cercetarea şi analizarea fenomenului chitaristic în ansamblul său, adicărostul şi rostuirea obiectului cordofon – ca entitate tehnico-stilistică şi timbral-coloristică – îndiversitatea evolutivă a limbajului muzical. Ca structură, prezintă trei părţi: Predevenirea,Devenirea şi Desăvârşirea, iar conţinutul se desfăşoară pe două planuri: diacronic (istoric) şisincronic (planul detaliului). Primul cuprinde derularea informaţiilor de la nivelul genetic,momentul zero (Mo), până la nivelul de plurivalenţă, iar cel de-al doilea, totalitateaelementelor tehnico-stilistice specifice creaţiei şi interpretării chitaristice. Problematicacercetării cuprinde: procesul de evoluţie a principiilor interpretării chitaristice, metodele şimijloacele de operare a actului de creaţie şi interpretare în tradiţie şi contemporaneitate,relaţia omniprezentă dintre SR2 – sunetul referenţial stilistic specific intenţionalităţii autoruluişi SR1 – sunetul referenţial stilistic personalizat, specific filtrelor de percepţie, de stocare,prelucrare şi redare a intenţionalităţii interpretului într-un anumit context spaţial, temporal,cultural etc.8

Autor: Dinescu (căsătorită Mosor), ElenaTitlul: Modalităţi de valorificare a folclorului dâmboviţean în educaţia muzicalăcontemporanăCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 17.02.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat este structurată în 6 capitole, abordând, atât din punct de vedere teoretic, câtşi practic, folclorul dâmboviţean şi propune o serie de instrumente în organizarea şidesfăşurarea activităţilor formale şi nonformale desfăşurate în cadrul unităţilor de învăţământpreşcolar. Pentru a reliefa cât mai concret întregul tezaur cultural dâmboviţean, am configuratun manual alternativ şi un soft educaţional care se adresează copiilor, părinţilor, şi altor cadredidactice pentru a evidenţia valorile culturii tradiţionale, element esenţial în educaţia şicreionarea personalităţii copiilor. Un alt element important al tezei îl constituie abordarea uneiproblematici de actualitate: interculturalitatea, vizând cele trei etnii conlocuitoare din judeţulDâmboviţa: rromă, bulgară şi greacă. Întreaga lucrare a fost structurată în două părţi: Tradiţiaşi Educaţia, ce conturează universul etnofolcloric şi etnomuzical al judeţului Dâmboviţa,considerând că este imperios necesar ca tradiţiile populare să fie valorificate, iar tânărageneraţie să delimiteze manifestările folclorice autentice, de cele contrafăcute.Autor: Dumitrache, LilianaTitlul: Vocaliza, iniţiere, tehnică şi performanţă a cântului, esenţă aexpresivităţii în arta liricăCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 17.11.2011Scurtă prezentare:O lucrare ştiinţifică despre vocaliză presupune alcătuirea unei concepţii asupra formei şiasupra sensurilor exprimării prin şi cu vocale. O tematică vastă, ce doreşte să aducă în atenţieun element de bază al educaţiei vocale, prezent şi în cântul cultivat, vocaliza. Experienţa measolistică şi pedagogică pune la dispoziţia celor ce doresc, elevi, artisti, melomani elementeimportante ale acestui domeniu riguros şi fascinanat, util cântăreţului, în orice etapă dedezvoltare vocală ar fi, un instrument al succesului în cariera lirică, validat de istorie. Teza9

Autor: Galetin, DeianTitlul: Nunta şi repertoriul specific din Banat în contemporaneitateCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 13.12.2011Scurtă prezentare:Antropologia, etnologia şi folcloristica sunt ştiinţe al căror obiect de studiu cuprinde în modnecesar şi riturile de trecere, dată fiind universalitatea acestora şi apariţia lor frecventă înaproape toate momentele vieţii sociale şi culturale a unei comunităţi. Din analiza riturilor detrecere ajungem la înţelegerea dimensiunii culturale pe care o au fenomenele naturale, precumnaşterea, pubertatea şi moartea sau fenomenele sociale dintre care cel mai important estecăsătoria. Analizând creaţia folclorică din Banat, formele de expresie populară şi totodatăcaracteristicile categoriilor folclorice existente, se poate spune că aceasta se încadrează pedeplin în marele patrimoniu folcloric românesc. Este normal ca fiecare zonă folclorică să aibăanumite elemente distincte dar privită în ansamblu, creaţia bănăţeană păstrează elementelecorpului românesc comun.Autor: Gîlcescu, NicolaeTitlul: Complexul sincretic al jocului popular oltenesc. Trăsături muzicaleCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 16.12.2011Scurtă prezentare:Complexul sincretic al jocului popular oltenesc.Trăsături muzicale este subiectul cercetăriimele ştiinţifice ce desemnează atât o cercetare cu multiple valenţe de ordin ştiinţific şimetodologic cu privire la sesizarea trăsăturilor etnofolclorice a unei comunităţi socialedistincte – vatra Olteniei, din cadrul unui areal geografic mult mai vast – Muntenia, ce are încomponenţa sa Gorjul, Doljul, Oltul, Vâlcea, Mehedinţiul, la care se adaugă subzonele deinterferenţă, cît şi valenţele jocului popular oltenesc - în particular. Demersul cognitivsurprinde Capitolul I - Valori materiale şi spirituale olteneşti din perspectivă sincronică şidiacronică, Capitolul al II - lea - Caracterul sincretic al folclorului, Capitolul al III-lea -Jocul ca gen folcloric, Capitolul al IV-lea - Baza sistemică a muzicii de joc olteneşti şiCapitolul V - Resurse interpretative ale jocului popular oltenesc în contemporaneitate şi va11

avea drept reultat o panoramare a comorilor materiale şi spirituale olteneşti, centrate pemuzica de joc oltenească reprezentată în media dar şi de Ansamblul profesionist DoinaGorjului.Autor: Hellmann (căsătorită Stan), EliseTitlul: Valori interpretative ale muzicii populare româneşti în a doua jumătate asecolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 21.12.2011Scurtă prezentare:Am demonstrat prin subiectul abordat în teza de doctorat faptul că valoarea unei personalităţiîn orice domeniu, dar şi în domeniul interpretării muzicii populare de către soliştii vocali şiinstrumentişti este determinată de un complex de itemi care depăşeşte concepţia iniţială căvaloarea unui interpret este strict muzicală. Tema cercetării noastre vine să demonstreze căinterpreţii de muzică populară sunt implicaţi voit sau nevoit în procesul de educaţie informalăşi nonformală a publicului, în primul rând prin valoarea lor interpretativă, valoare care pentruprima dată în istoria cercetării problemelor de etnografie şi folclor muzical din România afost demonstrată prin cunoaştere ştiinţifică (instrumente măsurabile, opinii credibile,pertinente) nu numai prin cunoaşterea comună (păreri preponderent subiective, de obiceilaudative). Concluzia la care am ajuns în urma utilizării instrumentelor de lucru şi a metodelorconjugate este că valoarea unui interpret în general este un complex, o configuraţie în careestimările referitore la calităţile muzicale trebuie să primeze, dar numai însoţite decomportamente ce pot realiza educaţia publicului. De aceea ipoteza ipso-facto a tezei de faţăeste că valoarea unui interpret de muzică populară trebuie să fie o valoare socio-culturală..Autor: Iușan (căsătorită Rotaru), Ştefania-EmanuelaTitlul: Artă muzicală şi sonologie în creaţia lui Corneliu CezarCoordonator: Prof.univ.dr. Alexandru LeahuData susţinerii: 21.11.2011Scurtă prezentare:12

Capitolul introductiv Repere biografice prezintă perioada de studii, personalitatea artistică,omul Corneliu Cezar, activitatea sa profesională, precum şi adversităţile şi impedimenteleideologice ce au marcat parcursul vieţii acestui creator. În capitolul II este prezentată muzicaromânească în contextul aşa-zisului “realism socialist” impus de ideologii partidului comunistşi orientările, direcţiile şi curentele în muzica românească din a doua jumătate a secolului XX.Capitolul III urmăreşte relevanţa orientărilor spirituale în direcţiile stilistice alecompozitorului Corneliu Cezar precum şi în poetica sa muzicală şi deopotrivă în căutările saleteoretice ce s-au concretizat în cele două cărţi apărute, Introducere în sonologie şi Sonologiaprezentate în subcapitolul Izvoare şi orientări ştiinţifice. Creaţia muzicală este analizată înCapitolul IV, precizându-se şi inadvertenţele descoperite în munca de documentare, cu privirela datările lucrărilor şi denumirile acestora, fapt ce a presupus şi o prezentare cronologică alor. Mărturiile conţinute în Capitolul V urmate de Concluzii sunt cele care se vor ca epilog alacestei teze prin care s-a încercat o prezentare a celui care a fost şi va rămâne un vizionar şideschizător de drumuri în componisitica românească din a doua jumătate a secolului XX.Autor: Izsák, JenöTitlul: Evoluţia clarinetului în istoria muzicii universaleCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 19.05.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat surprinde momentele importante ale dezvoltării clarinetului şi interpretării laacest instrument, din epoca Barocului până în contemporaneitate, având în vedere atâtmodificările constructive şi efectele lor muzicale, cât şi transformările componistice şiinterpretative prilejuite de acestea. Metodologia cercetării cuprinde: documentareaistoriografică muzicală, prezentă în observarea trecutului instrumentului, al unora dintreinterpreţii proeminenţi, al tehnicii instrumentale, al limbajelor şi stilurilor muzicale de facturăcultă şi jazzistică, pe baza înregistrărilor şi a lucrărilor muzicologice; aplicarea unor metodede analiză muzicală asupra unei selecţii de partituri, folosindu-se analiza structurală, formală,semantică şi stilistico-interpretativă. În sintezele formale care însoţesc partiturile analizate, aufost incluse, de regulă, cinci nivele descriptive ale evoluţiei şi structurării pieselor muzicale:nivelul parcursului tono-modal, cel motivic, frazic, al monostroficelor şi al stroficelor mari.Documentarea ştiinţifică se bazează pe o selecţie bibliografică diversă, în cea mai mare parte13

de dată recentă şi străină, care cuprinde 176 de surse, dintre care 33 studii monografice (cărţi),14 dizertaţii doctorale şi masterale, 5 lexicoane şi dicţionare, 10 materiale extrase dinperiodice de specialitate, 41 surse web, 38 înregistrări audio şi 35 de partituri.Autor: Lal (căsătorită Coresi-Lal) Ecaterina-AuroraTitlul: Opereta romantică vienezăCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 05.10.2011Scurtă prezentare:Lucrarea urmăreşte evoluţia operetei romantice vieneze, pornind din antichitate, de la primeleforme de teatru cu acompaniament muzical. După expunerea tuturor surselor de inspiraţie, dela Hanswurst, Théâtre de la foire şi Jacques Offenbach, se ajunge la forma ei din a douajumătate a secolului al XIX-lea, al cărei reprezentant de marcă a fost Johann Strauß II. Esteurmărită de asemenea şi influenţa asupra altor culturi, printre care şi cea românească, destinuloperetei în secolul XX, ca şi transformarea acesteia în alte genuri. Alegerea subiectului a fostdeterminată de dorinţa de a generaliza experienţa mea de interpretă al multor partituriaparţinând celor mai inedite lucrări ale genului.Autor: Liçi Ornela (Albania)Titlul: Dramatismul în psihologia unor eroine verdieneCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 22.12.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat cu titlul „Dramatismul în psihologia unor eroine verdiene” a fost elaborată şistructurată în urmatoarele părţi: Prolegomene; Capitolul I; Capitolul II. Giuseppe Verdi;Capitolul III. La Traviata; Capitolul IV. Rigoletto; Capitolul V. Il Trovatore; Capitolul VI.Sinteze; Note; Bibliografie; Interpretări ale sopranei Ornela Lici. În Prolegomene esteprezentată succint motivarea temei alese şi precizarea direcţiei în care decurge cercetarea şianaliza temei pe parcursul tezei de doctorat. Capitolul I are caracter introductiv, prezentândinformaţii generale despre romantism în muzică în general şi în operă în special. Capitolul IIrestrânge aria de cercetare la creaţia lui Giuseppe Verdi, aspecte stilistice specifice operelor14

sale, influenţa libretelor în conturarea traseelor muzical-dramatice şi a profilurilorpersonajelor şi prezentarea succintă a trei opere alese pentru analiză. Capitolele III, IV şi Vreprezintă nucleul tezei de doctorat cu titlul „Dramatismul în psihologia unor eroineverdiene”, aici fiind analizate în detaliu trei opere verdiene: La Traviata, Rigoletto şi IlTrovatore, concentrându-ne în mod deosebit pe eroinele acestor opere: Violetta, Gilda,Leonora. Capitolul final, Sinteze, cuprinde rezumatul acestei teze în limba română şi engleză,cât şi Proiecţii metodice.Autor: Luca (căsătorită Ciobanu) Luminiţa-ValentinaTitlul: Rolul şi amprenta timbrală specifică a violei în ansambluri cameraleatipiceCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 24.02.2011Scurtă prezentare:Lucrarea, precedată de un Argument, în care sunt expuse elemente de semiologie şi depoïetică1 a interpretării, este structurată în două părţi. Partea I, Viola, identitate timbrală (I-Sunetul, Timp, spaţiu şi semnificaţie structurală, II-Viola, Tehnică şi expresie, III-Tipic şiatipic în ansamblul cameral), tratează aspecte acustice, de construcţie a instrumentului, detehnică instrumentală şi de evoluţie a repertoriului cameral, constituit din două până la 12voci. Din această investigare rezultă că stratificarea lucrărilor în tipice şi atipice estedeterminată de clasele instrumentale cărora li se subsumează vocile ansamblului şi deincidenţa genului în creaţia camerală. Partea a II-a, Analize, studiază aspecte formale şiinterpretative, conturând rolul şi expresivitatea violei în lucrări atipice semnificative. Creaţiacamerală atipică în Clasicismul vienez (IV) se specifică prin potenţarea solistică a violei şiprin inversări timbrale de voci, cea de la Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului alXX-lea (V) optează pentru alcătuiri timbrale apropriate intenţiei expresive, iar în Muzicaromânească din secolul al XX-lea (VI) se identifică două constante stilistice în creaţia atipică- modalismul şi polimorfismul timbral, iar partiturile violei prezintă elemente de virtuozitate.Autor: Mardan, Adrian15

Titlul: Muzica de film creatoare de lumi sonore – estetica relaţiilor dintrediferitele limbaje artisticeCoordonator: Prof.univ.dr. Alexandru LeahuData susţinerii: 12.12.2011Scurtă prezentare:Filmul, fie că vorbim de cel de televiziune sau cinematografic de scurt, mediu şi lung metraj,documentar, animaţie etc., în zilele noastre a devenit un fenomen, o necesitate, poate. Aceastădizertație reprezintă o privire de ansamblu într-un cadru cât mai sintetizat cu putință, despreceea ce înseamnă, în speță, muzica de film, despre implicaţiile acesteia în conceptualizareaprezentului legat de cea de-a şaptea artă, despre noţiuni epistemologice mediului filmic înrelaţia sunet – imagine şi, nu în ultimul rând în accepțiuni legate de fenomenologie,complexul de realizare al compoziţiei coloanei sonore şi analize preliminare ale unor filmememorabile, precum şi o realizare practică, ce vine în întâmpinarea rezumativă a celor expuseîn această lucrare. Astfel, ultimul capitol al tezei reprezintă un studiu de caz pentru impunereaşi veridicitatea împlinită a acestei teze, acest fapt determinând o concluzionare auditivă şivizuală care să se alinieze în strânsă concordanţă cu conceptul ideilor alese şi prezentate. Tezaare la bază filmul de scurt metraj cu titlul Din nimic (Out of nothing), dar filmul are ca suporttextul sintetizat, acestea însemnând premisele unei dezvoltări ample și științifice.Autor: Martin, GiorgeTitlul: Studiul lucrului cu vocea cultăCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 04.11.2011Scurtă prezentare:În dorința de a dezlega misterul genezei timbrului vocal și sediul tainic al sursei vocii umane,am parcurs prin analiză profundă și cercetare, toate teoriile emise de-a lungul istoriei asupraproducerii și educării sunetului vocal. Am investigat, examinat și descris amănunțit teorii dejacunoscute și am scormonit în istoria lucrului cu vocea cultă, în căutarea celor mai vechiargumentări referitoare la vocea umană. Lucrarea mea oferă un traseu documentat aldomeniului cercetării lucrului cu vocea cultă în perspectiva timpului, încercând deasemeneasă trezească interesul practicienilor vocali, iubitorilor artei vocale dar și publicului larg ce-și16

dorește a înțelege mai bine mecanismul actului fonator și tainele fenomenului vocal.Cercetarea relizată de mine generează puncte noi de referinţă pentru profesioniştii domeniuluişi pentru generaţiile viitoare dornice de a studia amănunţit tainele vocii umane, fiind la fel deinteresantă prin prisma deschiderilor ei, a conținutului informativ dar și a elementelor noiaduse în analiza și tehnica cântului cult.Autor: Maxim, Horia-NicolaeTitlul: Stil şi interpretare în marile creaţii pentru pian şi orchestră ale secoluluial XX-leaCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 02.11.2011Scurtă prezentare:Lucrarea abordează, în cele nouă secțiuni ale sale, multiple direcții de analiză – istorică,stilistică, estetică și interpretativă – a creației concertante pentru pian a marilor compozitori șipianiști virtuozi ai secolului trecut: Maurice Ravel, Serghei Rahmaninov, Serghei Prokofiev,Igor Stravinsky, Béla Bartók, Dmitri Șostakovici și George Gershwin. Fundamentul selecțieieste dat, dincolo de afinitățile personale, de valoarea demonstrată în timp de lucrările analizateîn această teză și de convingerea că în ele se regăsesc caracteristicile majore ale întregii artemuzicale din epocă – spiritul novator și vastitatea câmpului stilistico-estetic. Totodată, nulipsește raportarea la tradiția genului și accentuarea ideii de continuitate, in aria structurală șidramaturgică, remarcată la majoritatea autorilor abordați. Un alt aspect semnificativ surprinsîn lucrare este influența marcantă a condiției de pianiști virtuozi a tuturor acestora asupraactului creator, precum și accesul, datorat înregistrărilor ce-i au drept soliști, la direcțiiinterpretative provenite din surse primare. Studiul a necesitat o documentare solidă asupracontextului cultural, în încercarea de a înțelege creațiile compozitorilor prin apartenența lor lafenomenul mai larg al spiritualității și convingerilor generale promovate de societatea acelortimpuri.Autor: Măniceanu, MihaiTitlul: Structuri supraoctaviante în Simfonia de Mihai MăniceanuCoordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-Sandu17

Data susţinerii: 14.12.2011Scurtă prezentare:Primul capitol al lucrării, O teorie a modurilor supraoctaviante, ordonează structurile modalede acest tip pe baza unor principii de maximă generalitate. Pe parcursul celui de-al doileacapitol am urmărit traseul stilistic al creaţiilor lui Ștefan Niculescu, apoi am analizat din punctde vedere formal, sintactic și modal Psalmus, Undecimum, Deisis și Litanii la plinirea vremii.Cel de-al treilea capitol conţine exemple de structuri supraoctaviante din lucrările proprii,compuse anterior studiilor doctorale: Elegia, L’ange bleu, Étude lyrique. În cadrul capitoluluial patrulea am sintetizat caracteristicile transpoziționale și modulatorii ale acestor moduri,compatibilitatea lor cu alte structuri modale și am lansat anumite sugestii vizavi de posibileleîntrebuinţări componistice ale acestora. Capitolul cinci, Sus pentru orchestră de cameră.Organizare modală, descrie principiile de alcătuire ale celor două moduri supraoctavianteutilizate şi maniera în care acestea evoluează. Cel de-al şaselea capitol, Simfonia, analizeazălucrarea din trei perspective: modală, formală și microstructurală (particularități melodice,polifonice, armonice, eterofonice, ritmice și de orchestraţie). Ultimul capitol este reprezentatde concluziile generale.Autor: Mihalache, Victor-FernandoTitlul: Muzica de film româneascăCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian NemescuData susţinerii: 20.10.2011Scurtă prezentare:Lucrarea abordează, în cele cinci capitole componente, creaţia cinematografică prin prismacoloanei sonore. Cercetarea ştiinţifică pe care am realizat-o prezintă mai multe direcţii,elementele de istoric împletindu-se cu descrierea obiectivă, analitică a factorilor esenţiali înconceperea strategiilor componistice. Dezvoltarea muzicii de film nu poate fi studiată fără oapropiere de muzica de scenă, astfel încât abordarea creaţiilor de gen în teatru, dar şi aevoluţiei muzicii de operă, o considerăm importantă pentru desăvârşirea demersului ştiinţific.Totodată, un aspect important îl constituie captarea şi prelucrarea sunetului, care asigurăfondul tehnic peste care se suprapune coloana sonoră muzicală. Studierea cronologică adiverselor tipologii estetice aparţinând cinematografiilor internaţionale este esenţială pentruraportarea la muzica de film românească. Creaţiile sonore ce însoţesc producţiile18

cinematografice din spaţiul autohton beneficiază de analize structurale detaliate, în caremuzica este analizată atât din punct de vedere al valenţelor estetice cât şi prin raporturiletemporale pe care acestea le impun în desfăşurarea acţiunii.Autor: Oancea, Ruxandra-MariaTitlul: Sonata pentru violoncel şi pian în contextul primei jumătăţi a secoluluiXXCoordonator: Prof.univ.dr. Alexandru LeahuData susţinerii: 15.11.2011Scurtă prezentare:Teza organizează şi descrie un repertoriu important al începutului de secol XX, şi anumesonatele pentru violoncel şi pian, înfăţişând modalităţile în care sunt folosite genul şi forma desonată în dorinţa compozitorilor din Rusia (prin sonatele de Rahmaninov, Şostakovici,Prokofiev), Austria (prin sonata lui Webern), Franţa (prin sonatele de Debussy, Poulenc) şiAmerica (prin sonatele de Barber, Carter), de a se îndepărta şi elibera de tipologia muziciigermane ce domina cultura europeană. Având convingerea că un act interpretativ de calitateeste rezultatul unei bune înţelegeri a aspectelor componistice ale lucrării muzicale respective,teza oferă fundamentul istoric / teoretic / compoziţional (inovaţii la nivel de formă, armonie,ritm, frazare, tratare a instrumentelor, raporturi de dominanţă), ca suport de argumentarepentru unele aprecieri şi consideraţii competente şi relevante privind interpretarea.Recomandările se concentrează asupra unor detalii rafinate, care nu apar ca evidente chiar înpartiturile cu indicaţii abundente, dar care sunt esenţiale unei interpretări măiestrite ce pune învaloare retorica piesei, în formarea unui parteneriat captivant violoncel-pian, aflat în slujbaaceloraşi idei muzicale.Autor: Olteţeanu, Ana-MariaTitlul: Repere asupra relaţiei formă-expresivitate muzicală – Aplicaţii aleştiinţelor cognitive în muzicologieCoordonator: Prof.univ.dr. Dan BuciuData susţinerii: 24.11.2011Scurtă prezentare:19

Teza pornește de la ipoteza conform căreia motivațiile pentru și conexiunile dintre forma șiexpresivitatea muzicală sunt adânc sculptate în însuși sistemul cognitiv uman. Reunirea celordouă concepte se poate face înțelegând acest sistem. Capitolul I stabilește puncte de reperasupra expresivității muzicale. Capitolul II pune bazele unor repere cognitive ale formeimuzicale, prin prisma diferitelor tipuri de memorie umană, a principiilor gestaltice,categorizării, teoriilor moderne ale cogniției întrupate și situate din științele cognitive șiaplicațiilor muzicale ale metaforei. Capitolul III analizează relația formă-expresivitatemuzicală din perspectiva unor teorii neurologice, psihologice și computaționale moderne.Capitolul IV explică bazele cognitive ale audiției muzicale, de la neurofiziologia auzului, lapercepția sunetului muzical, a scărilor sonore, melodiei, conturului melodic și tonalității pânăla procesele cognitive ce se ocupă de formele muzicale și de stil. Capitolul V analizează la unnivel mai profund potențialele modalități de obținere ale sensului muzical. Capitolul VIprezintă analize muzicale formale și expresive. Capitolul VII prezintă direcții posibile decontinuare a cercetării.Autor: Oprea, Elena-CodruţaTitlul: Richard Strauss – creaţia de operăCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian Lazăr CosmaData susţinerii: 23.06.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat contribuie la cercetarea muzicologică prin abordarea creaţiei de operă acompozitorului german Richard Strauss. Lucrarea a fost structurată pe patru capitole,precedate de o introducere, ce motivează alegerea acestui subiect şi urmate de bibliografie şi oo listă a partiturilor analizate. În capitolul I, după o scurtă biografie a lui Richard Strauss, secontinuă cu o trecere în revistă a genurilor muzicale abordate de acesta în opusurile sale,precum şi consideraţii stilistice ce se desprind din prezentarea partiturilor poemelor simfonicereprezentative. Partea a doua cuprinde analiza genurilor vocale, vizând în mod special liedul,ca o preocupare constantă a compozitorului de-a lungul întregii sale vieţi. Capitolul III oferă oprezentare şi o clasificare cronologică a operelor compozitorului german, distribuite în treiperioade corespunzătoare parcursului profesional şi evoluţiei lui Richard Strauss în artacomponistică: începuturile sub semnul lui Richard Wagner, înclinaţia spre orizonturiexpresioniste, şi în fine schimbarea viziunii în favoarea unui limbaj tradiţional. Capitolul IV20

zona Gorjului reprezintă un prilej de radiografiere, de altfel destul de dificilă a stadiuluiconstructiv, de tehnică instrumentală şi de expresie artistică specific naţională. Atât categoriade instrumente populare aerofone mici ,,solzul de peşte, frunza, drâmba sau jucăriilemuzicale’’ cât şi categoria de instrumente populare aerofone mari ,,naiul, fluierul,cavalul,cimpoiul sau acordeonul’’, au rădăcini proprii şi particulare în spaţiul culturiifolclorice româneşti, chiar dacă aceste instrumente se regăsesc şi la alte popoare. Tema sedovedeşte oportună şi importantă, atât pentru problematica pedagogică în general prinposibilitatea deschiderii unor noi perspective de dezvoltare a ştiinţei pedagogice, dar şi pentrudezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului muzical prin identificarea unor posibile repere dereformare a sistemului educativ-muzical actual, în concordanţă cu specificul nostru cultural.Studiul acestor instrumente constituie o contribuţie necesară la compensarea unei lipse acute amaterialului documentar din învăţământul de specialitate, toate acestea, privite prin prismaunei îndelungate experienţe personale de instrumentist şi profesor a autorului.Autor: Pecingină, EmanuelTitlul: Conceptul cameral-vocal în arta corală românească. Corul Naţional deCameră MADRIGAL din BucureştiCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 24.10.2011Scurtă prezentare:Teza prezintă evoluţia conceptului cameral-vocal în arta corală românească având ca principalexemplu Corul Naţional de Cameră “Madrigal” din Bucureşti, formaţie fondată deprof.univ.dr. Marin Constantin în 1963. În capitolul I este definit conceptul cameralurmărindu-se evoluţia muzicii corale de acest gen de la apariţia sa şi până în zilele noastrepornind din Evul Mediu. Capitolul II urmăreşte creaţia coral-camerală în secolele XX şi XXIatât în muzica românească precum şi în cea universală. Capitolul III se referă la specificulinterpretativ al conceptului cameral. Multe din creaţiile corale ale repertoriului universal şiromânesc pot fi adaptate la conceptul cameral. Capitolul IV pune sub lupă fenomenul coralcameralnumit Corul Naţional de Cameră „Madrigal” din Bucureşti, formaţie ce a pus bazelemişcării coral-camerale din România constituind o adevărată şcoală de cânt şi dirijat coral.Edificatoare în acest sens este lucrarea discografică a dirijorului Marin Constantin -“Artaconstrucţiei şi interpretării corale” realizată pe 10 discuri CD ,în care exemplele muzicale sunt22

susţinute de Corul „Madrigal”. Capitolul V conţine analize interpretative de muzică coralăromânească din experienţa personală a autorului tezei, în calitate de maestru corepetitor şidirijor la Corul Naţional de Cameră „Madrigal”. Concluziile generale legate de fenomenulcameral-vocal şi evoluţia lui în arta corală românească, de exemplul constituit de Corala„Madrigal”, precum şi premizele evoluţiilor corale ulterioare, încheie lucrarea.Autor: Popadiuc (căsătorită Cristian), Carmen-ElenaTitlul: Elemente de stilistică interpretativă în creaţia componistică pentru violă– J.S.Bach – W.A.Mozart – Fr.Schubert – J.Brahms – G.EnescuCoordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 28.10.2011Scurtă prezentare:Precedată de o introducere și încheiată cu capitolul VI ce conține concluziile, lucrarea decercetare este concepută dintr-o suită de monografii științifice și interpretative care analizeazăcapodoperele literaturii muzicale concertante și camerale dedicate violei, creații desprinsedintr-o perioadă de circa 200 de ani de istorie muzicală. Pe lângă analiza formală, îndeschiderea fiecărui capitol sunt prezentate date privitoare la încadrarea lucrării în epocă,noutăți şi inovații din punct de vedere stilistic interpretativ, alături de câteva particularitățisemantice, caracteristice stilului epocii respective, în multe cazuri cu considerații deinterpretare personală. Cercetarea conține următoarele compoziții cuprinse în capitole:capitolul I- Concertul brandenburgic nr. 6 pentru două viole şi orchestră (bwv 1051) deJ.S.Bach; capitolul II- Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră de W.A.Mozart;capitolul III conține două subcapitole: III.1 este intitulat Apariția unui nou instrument numitarpeggione, III.2 Sonata pentru arpeggione și pian (D 821) de Fr. Schubert; capitolul IVconține deasemenea două subcapitole: IV.1-Sonata nr. 1 pentru clarinet (sau violă) și pianop. 120 de J. Brahms și IV.2-Sonata nr.2 pentru clarinet (sau violă) op.120 și pian de acelașicompozitor; capitolul V- Koncertstück pentru violă cu acompaniament de pian de G.Enescu.Autor: Popescu-Stăneşti, Cristina-AncaTitlul: Concepţia interpretativă în „Miroirs” şi „Gaspard de la Nuit” deMaurice Ravel23

Coordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 23.11.2011Scurtă prezentare:Această lucrare s-a născut din experienţa acumulată ca interpret a integralei lucrărilor pentrupian solo de Maurice Ravel. Ea reprezintă un demers analitic exhaustiv, în care se pune accentpe reliefarea caracterului muzicii. În Miroirs şi Gaspard de la nuit motivele muzicale suntexplorate minuţios, apoi sunt comparate, relaţionate şi incluse în contextul general. Cercetareasemantică - clădită pas cu pas, de la structurile de mici dimensiuni, până la cele mai complexe– dovedeşte existenţa unei dramaturgii clare, coerente, arată traseul care trebuie urmat pentruca interpretarea să capete valoare. În esenţă, concepţiile expuse în capitolul Sinteze oglindescun mod propriu de a interpreta, de a simţi şi de a gândi muzica, dar în acelaşi timp reflectămulte din aspiraţiile colective ale momentului prezent: speranţa în triumful binelui, dorinţa deregăsire a sinelui şi a păcii interioare. Decriptarea textului muzical va fi de folos mai alestinerilor pianişti. Ei vor putea descoperi idei noi privind modul concret de sonorizare pentrudiversele stări sufleteşti sugerate de compozitor, îşi vor putea îndrepta eforturile cătreregăsirea şi redarea acelor sensuri care au puterea de a emoţiona şi de a transforma publiculreceptor. Muzica lui Maurice Ravel - prin perfecţiunea detaliului integrat viziunii de ansamblu- atinge profunzimi nebănuite.Autor: Rădoiaş, Robert-DanielTitlul: Sergiu Celibidache – un fenomen muzical al secolului XX. O priviremonograficăCoordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-SanduData susţinerii: 30.06.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat debutează cu Date biografice şi activitatea dirijorală a lui SergiuCelibidache, prezentând, cronologic, evenimentele cele mai importante din viaţa maestruluiromân, care vor ajuta la conturarea unui portret, ce ni-l înfăţişează atât pe omul Celibidache,cât şi realizările artistice excepţionale ale acestuia. Dimensiunea pedagogică, parte dinmanifestarea sa artistică atât de complexă, va fi expusă şi analizată în cel de-al doilea capitol,bazându-ne pe elementele definitorii ale şcolii sale dirijorale, aşa cum ne sunt ele prezentatede câţiva dintre discipolii săi. Capitolul al treilea, Sergiu Celibidache – dimensiunea teoretică24

şi componistică, abordează conceptul filosofic, denumit fenomenologie, cu particularităţilesale asupra discursului muzical, aşa cum a fost interpretat de către Celibidache şi adoptat înexprimarea sa ca dirijor, pedagog, teoretician şi compozitor. Receptarea activităţii muzicale,subiectul celui de-al patrulea capitol, surprinde câteva dintre manifestările actuale ale unorCase de discuri şi Fundaţii, ce au ca prioritate cunoaşterea şi aprofundarea acestei moşteniriculturale lăsate posterităţii de către Sergiu Celibidache. Al cincilea capitol, intitulatCelibidache şi România, trece în revistă gândurile şi sentimentele profunde ale maestruluiromân, faţă de locurile şi oamenii alături de care şi-a regăsit întotdeauna propria-i identitate.Autor: Răducanu, Corina-AlexandraTitlul: Tehnici impresioniste în creaţia lui Isaac Albeniz, Maurice Ravel şiMarţian NegreaCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 20.06.2011Scurtă prezentare:Lucrarea pleacă de la premisa că impresionismul este un curent al sinesteziei, al culorilor şisugestiilor sonore, al corespondenţelor stilistico-interpretative care generează o tehnicăpianistică diversă ce pune accentul pe puterea imaginii sonore care impune utilizarea tuturorresurselor instrumentale, argument expus în primul capitol. Autoarea subliniazăparticularităţile stilistice, caracteristicile esenţiale ale limbajului muzical, prin analizaamănunţită şi fundamentată, cu o abordare a limbajului de natură semiotică, hermeneutică şifenomenologică, cu referire la agogică, dinamică, frazare, timbru, culoare, pedalizare, gestinterpretativ, arhitectură şi estetică muzicală. Aspectele interpretative sunt desprinse dinbogata activitate scenică a autoarei şi din cercetarea amănunţită a lucrărilor : II. Isaac Albeniz- Iberia (caietul I), III. Maurice Ravel - Concertul pentru pian şi orchestră în Sol major şi IV.Marţian Negrea - Trei Schiţe Româneşti şi Sonata op.5. În subcapitolul V.2. Proiecţiimetodice este prezentat un demers pedagogic aplicat Sonatinei de Maurice Ravel. Lucrareaeste însoţită de înregistrări din concert ale autoarei.Autor: Rădulescu, Grigore-Ciprian25

Titlul: Hermeneutica poetico-muzicală a eotinalei în tradiţia românească(sec.XIX)Coordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 14.11.2011Scurtă prezentare:Lucrarea de faţă, elaborată sub coordonarea Prof. Univ. Dr. Gheorghe Oprea, cuprinde analizaliterară şi muzicală a celor 11 Eotinale, care se cântă la Utrenia duminicilor, între laude şidoxologie. Teza este structurată în şapte capitole, analiza pornind de la creaţiile celor maireprezentativi compozitori români de la începutul secolului al XIX-lea: Macarie Ieromonahul,Anton Pann şi Dimitrie Suceveanu, îmbinând elemente de liturgică, istoriografie, paleografiemuzicală bizantină şi analiză etnomuzicologică. Capitolul I se ocupă de prezentarea celor 11Eotinale în ritualul bizantin, evoluţia lor în universul manuscriselor, precum şi aspectetipiconale. Capitolul II prezintă în prima parte date legate de autorul textelor Eotinalelor, iarîn cea de-a doua parte o imagine evolutivă a acestui gen în tradiţia muzicală bizantină şi postbizantină.Capitolul III este închinat compozitorilor români autori de Eotinale şi modelelor lorbizantine. Restul capitolelor constituie o analiză textuală, morfo-sintactică şi muzicală aEotinalelor. În anexe am inclus cele mai reprezentative Eotinale care au circulat înprincipatele române şi la Sfântul Munte Athos, iar Bibliografia cuprinde 73 de titluri ce includenciclopedii, lexicoane, dicţionare, cataloage, studii de muzică psaltică.Autor: Răsvan, CătălinTitlul: Modalităţi de valorificare a amprentelor interpretative pe instrumentemuzicale prin intermediul băncilor de sunetCoordonator: Prof.univ.dr. Teodor ŢuţuianuData susţinerii: 25.01.2011Scurtă prezentare:Teza urmăreşte aplicabilitatea sistemului virtual digital în muzică şi este configurată în cincicapitole cuprinzătoare, flancate de argument şi de concluziile finale. Fiecare din cele cincidiviziuni ale lucrării se constituie în imagini-incursiuni în fascinantul şi complexul tărâm alsistemului virtual digital, tratate din perspectiva exploatării avantajelor de necontestat, oferitede noua tehnologie. Lucrarea tratează posibilităţile de neimaginat ale tehnologiei digitale,26

utilizate în slujba creaţiei muzicale. În domeniul componistic, staţiile de lucru digitalemuzicale Pro Tools (Avid® Technology, Inc.), Cubase şi Nuendo (Steinberg MediaTechnologies GmbH), au devenit un simbol de referinţă în muzica asistată de calculator.Aparate muzicale virtuale complexe, samplerele de tip software precum HALion (SteinbergMedia Technologies GmbH) sau Kontakt (Native-Instruments GmbH) sunt capabile săînmagazineze colecţii de bănci de sunet care pot include sute de instrumente muzicalevirtuale. Librăriile de sunet sunt prezente în toate formatele de sampler existente şi includ omare varietate de instrumente virtuale (simfonice, de percuţie, cu specific etnic, cu sunetesintetizate, vocale, ori cu specific sonor al unei orchestre de jazz).Autor: Rogoz, Matei ŞerbanTitlul: Sonata pentru pian în secolele XVIII şi XIX. Aspecte stilistice şiinterpretativeCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 12.09.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat este structurata în 3 capitole. Primul capitol, structurat în 10 subcapitole, sereferă la la drumul pe care termenul de “Sonată” îl parcurge până la cristalizarea genului.Capitolul II, structurat în 5 subcapitole reprezintă o incursiune în Sonata pentru pian dincreaţia marilor “clasici vienezi”, Haydn, Mozart şi Beethoven, făcând referire şi la anumiteviziuni interpretative ale unor pianişti care au dedicat mare parte a repertoriilor lor Sonatelorpentru pian din perioada “Clasicismului vienez”. Capitolul III, structurat în 9 subcapitole, vaurmări drumul parcurs de către Sonata în perioada “Romantismului” din secolul al XIX-lea,fiind menţionate de asemenea şi viziuni interpretative reprezentative pentru lucrările destinategenului de Sonata de către compozitorii menţionaţi în acest capitol.Autor: Rusu, IulianTitlul: Tradiţia dirijorală în România. Stil, concepţie, spirit creatorCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 14.12.2011Scurtă prezentare:27

Sfârşitul secolului al XIX-lea, şi primele decenii secolului XX, au impus în istoria muzicii şi aartei dirijorale, o serie de artişti români pe cele mai înalte trepte ale acesteia. Datorită lor,şcoala românească de dirijat are astăzi un statut special în istoria artei interpretative dirijoralenaţionale şi internaţionale. Dirijorii români, din prima jumătate a secolului XX, (GeorgeEnescu, George Georgescu, Ionel Perlea, Sergiu Celibidache, Constantin Silvestri, ThedorRogalski, Alfred Alessandrescu ş.a.) au dezvoltat, într-o perioadă scurtă de timp, o şcoală dedirijat care astăzi, prin reprezentanţii săi, duce mai departe o moştenire de preţ devenitătradiţie cu un stil şi o cocepţie proprie, caracteristici distincte în lumea muzicii astăzi.Tehnica dirijorilor români contemporani este influenţată profund de gândirea şi abordareaştiinţifică a marilor pedagogi: Antonin Ciolan, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, ConstantinSilvestri şi Constantin Bugeanu. Dirijorii români care conduc orchestrele din ţară s-au formatîn centrele universitare muzicale de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi. Ei sunt astăzi continuatorii celorcare au pus bazele instituţiilor de spectacol şi concerte din România şi contribuie ladezvoltarea acestora pe măsura idealurilor lor sonore.Autor: Sârbu, Camelia-AncaTitlul: Compozitori fondatori de ansambluri instrumentale – formaţiibucureşteneCoordonator: Prof.univ.dr. Teodor ŢuţuianuData susţinerii: 20.12.2011Scurtă prezentare:Teza oferă rezultatele unor cercetări aprofundate asupra legăturilor conceptuale existente întrecompozitor şi ansamblul său instrumental. Focalizarea reflectorului pe formaţiileinstrumentale sau cu instrumente constituite de remarcabili compozitori în Bucureşti seimpune datorită efervescenţei creatoare şi interpretative care marchează acest reprezentativspaţiu cultural românesc. Prin urmare, se portretizează compozitorul şi formaţia sainstrumentală urmărindu-se reliefarea aspectelor stilistice definitorii şi a valorii ansambluluiîn funcţie de natura şi complexitatea repertoriului, realizarea unor conexiuni, neobservatepoate până în prezent, între temperamentul artistic al compozitorului şi configuraţia grupuluisău instrumental. Această amplă dezbatere este precedată de o prezentare sintetizată a celormai reprezentative formaţii instrumentale înfiinţate de compozitori în Europa. Pentruevidenţierea nivelului interpretativ al ansamblurilor fondate de compozitori în Bucureşti, s-au28

analizat în detaliu importante partituri semnate de aceşti compozitori şi interpretate deformaţiile lor.Autor: Şerban-Pârâu, OlteaTitlul: Popularitatea – concept modern sub influenţa difuzării muzicii prin disc,mass-media audio-vizuale şi internet în cultura româneascăCoordonator: Prof.univ.dr. Grigore ConstantinescuData susţinerii: 02.11.2011Scurtă prezentare:Cercetarea privind conceptul de popularitate în relaţie cu muzica, aflat în permanentărelaţionare cu evoluţia difuzării muzicii de-a lungul secolelor, a implicat trei mari părţi. Ceadintâi s-a referit la definirile ideii de popularitate în muzică şi la istoricul acestui tip deabordare de-a lungul evoluţiei istoriei muzicii. Cea de a doua parte a urmărit istoriculmodalităţilor prin care muzica a devenit un element tot mai popular în societate prinintermediul editării muzicii, a discului şi industriei discografice, a radioului şi televiziunii,cinematografului, publicităţii sau internetului. Partea finală a urmărit conturarea – prin prismaincluderii muzicii populare în noţiunea de cultură populară – a evoluţiei conceptului depopularitate în relaţie cu muzica clasică în România secolului XXI, făcând apel la mai multeelemente concrete prezente în istoria recentă a vieţii muzicale româneşti, toate acesteaconducând către concluzia necesităţii de a acorda o atenţie sporită popularizării muziciiclasice, necesitate tot mai acută în contemporaneitate.Autor: Sibianu, AdinaTitlul: Coordonare şi subordonare în relaţiile armonice oglindite în lucrareaAs If ... pentru pian şi orchestrăCoordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-SanduData susţinerii: 16.12.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat înfățișează tehnici de compoziție și de organizare a materialului sonor(totalul cromatic) în lucrări simfonice ale lui Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, precum și încâteva creații proprii. Se pornește de la premisa că ordonarea înălțimilor se poate realiza prin29

coordonarea elementelor în plan linear și/sau prin subordonarea elementelor (sunetelor sauacordurilor), precum într-o muzică tonală, modală sau spectrală. În lucrarea As If... pentrupian și orchestră îmbinarea dintre coordonare și subordonare se realizează cu ajutorul unorobiecte sau evenimente sonore distincte (fragmente, structuri muzicale), care apar și reapar înipostaze diferite pe parcursul piesei, alăturate, suprapuse parțial sau total. Procedeelecomponistice utilizate combină tehnica procesuală cu cea combinatorică, în care mulțimile deobiecte finite reprezintă sunete, moduri, structuri modale, dar și fragmente de structurisintactice muzicale (celule, motive, fraze). Coordonarea apare în urma prelucrării melodice aunor tetracorduri sau subserii de sunete prin procedee precum: permutarea sunetelor,permutarea intervalelor, inversarea intervalelor, augmentarea prin inserția de sunete.Subordonarea la nivel armonic se realizează prin utilizarea unor moduri și a unor centrii tonomodali,precum și prin transpunerea diferitelor evenimente sonore pe parcursul piesei.Autor: Soare, ConstantinTitlul: Sonata pentru chitară în perioada 1920 – 1950 – GeneraţianeoromanticăCoordonator: Prof.univ.dr. Nicolae BrânduşData susţinerii: 29.06.2011Scurtă prezentare:În teza de doctorat am pornit în căutarea unei metode de analiză care să surprindă actulinterpretativ în desfăşurarea sa, instrument de lucru ce ne-a ajutat în atingerea obiectivelorcercetării noastre. Cel mai important dintre acestea a fost evidenţierea trăirilor specifice, astărilor psihice (verbalizate prin intermediul unei liste de termeni cu conotaţie semantică) înpatru dintre cele mai importante sonate pentru chitară scrise de compozitorii aşa-zisei„generaţii neoromantice”, ale căror nume, cu o singură excepţie, sunt legate de personalitateachitaristului spaniol Andrés Segovia: Ponce, Turina, José, Castelnuovo-Tedesco. Analiza aurmărit, de asemenea, aspectele sintactice ale textului muzical, s-au făcut recomandări în ceeace priveşte tempo-ul, dinamica, agogica etc., au fost schiţate două grafice ale tensiuniisemantice; demersul analitic a fost încadrat de un capitol de perspective istorice, incluzânddate şi personaje-cheie în lumea chitarei şi de un capitol cu caracter sintetic, prezentândtrăsături stilistice comune în lucrările epocii şi perspective tehnice.30

Autor: Stănescu, IrinaTitlul: Contribuţii componistice ale diasporei în peisajul muzicii contemporaneautohtoneCoordonator: Prof.univ.dr. Teodor ŢuţuianuData susţinerii: 16.12.2011Scurtă prezentare:Scopul demersului propriu îl constituie reîntregirea puzzle-ul complex al muzicii româneştiactuale prin cercetarea şi apropierea de compozitorii români contemporani din diaspora.Primul capitol al tezei prezintă situaţia socio-culturală a secolului XX şi premisele care i-audeterminat pe unii compozitori să ia calea exilului. Acest fenomen este sesizabil pe parcursulîntregului secol, prelungindu-se chiar şi în cel următor. Cel de-al doilea capitol aduce în primplan microportrete ale respectivilor compozitori, surprinzând dualitatea traiectoriei lor: ceainiţiată în România şi cea permisă de o societate mai dezvoltată ca aceea în care au emigrat.Capitolul al treilea reprezintă o incursiune în istoria festivalului SIMN/SIMC prin prismaprezenţei şi creaţiilor diasporei, eveniment-cheie în reluarea contactelor cu ţara natală şisintetizează idei referitoare la statusul folclorului în muzica diasporei contemporane, elementcomun al limbajului lor. Totodată, demonstrează rolul pe care anumiţi compozitori îl atribuiesurselor din muzicile tradiţionale şi modalitatea de integrare a acestora în propriile creaţii. Încapitolul al patrulea sunt selectate, organizate şi dezbătute concluziv opinii ale diasporei visà-visde problematici existenţiale deduse din interviurile acordate presei româneşti precum şiatitudini critice ale cronicarilor români referitoare la activitatea diasporei pe sceneleromâneşti.Autor: Stănescu, Mădălin-AlexandruTitlul: Vioara în Barocul italianCoordonator: Prof.univ.dr. Valentina Sandu-DediuData susţinerii: 16.06.2011Scurtă prezentare:Teza de doctorat cu titlul Vioara în Barocul italian şi-a propus să aducă în discuţie repereleunui repertoriu dintr-o perioadă de creaţie muzicală ce şi-a pus amprenta asupra dezvoltării31

muzicii instrumentale şi a deschis drumul afirmării viorii în ipostază solistică. De asemenea,teza reliefează rolul viorii în muzica italiană barocă, instrumentul fiind intrinsec legat de acestspaţiu geografic. Plecând de la aceste premise, am conceput o lucrare structurată pe cincicapitole – cu mai multe subcapitole – bibliografie şi anexe ce reprezintă o privire complexăasupra repertoriului violonistic baroc italian din punct de vedere istoric şi analitic. Easurprinde principalele etape de evoluţie a tehnicii violonistice reflectate în creaţia unorcompozitori reprezentativi pentru secolele XVII-XVIII, dar şi reverberaţiile stilului baroc înmuzica secolului XX.Autor: Toacsen, AdrianaTitlul: Concertele pentru pian şi orchestră în prima jumătate a secolului XXCoordonator: Prof.univ.dr. Octavian NemescuData susţinerii: 08.09.2011Scurtă prezentare:Teza propune o tratare muzicologică a traseului parcurs de lucrările concertistice pentru pianla începutul secolului trecut. Studiul s-a concentrat pe analizarea compozitorilor ale cărorlucrări au avut o influenţă semnificativă asupra evoluţiei genului. Cercetarea a fost restrânsăîn mod convenţional, urmărind strict lucrările compuse în intervalul 1901-1950 care poartătitlul de Concert. Teza este alcătuită din zece capitole, din care primul este o introducere întraseul parcurs de genul concertului pentru pian de la momentul cristalizării acestuia, până laintervalul propus cercetării şi în evoluţia artelor din acea perioadă. Următoarele opt reprezintăstudiul desfăşurat aplecat asupra compozitorilor aleşi, în vreme ce capitolul zece expuneconcluziile. Curentele perioadei au marcat apariţia unor noi limbaje bazate pe noi esteticimelodice, transfigurări ale acusticii instrumentale prin utilizarea folclorului arhaic, alterarea şidupă caz anularea conceptului de formă muzicală, la care se adaugă şi o timbralitateorchestrală mult îmbogăţită. Disonanţele stridente, ritmica complexă, dinamica variatăpreponderent îndrumată către extrema superioară şi spre alternanţe violente, ostinato-ul şiatonalismul au condus către o nouă transfigurare a esteticii instrumentale călăuzită către unnoncantabil căutat, o întoarcere la simplitate prin complexitate.Autor: Tufeanu, Maria32

Titlul: Tradiţii etnografice şi folclorice ale comunităţilor de bulgari din judeţulDâmboviţaCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 19.12.2011Scurtă prezentare:Lucrarea se constituie într-un act de restituire a tradiţiilor etnografice şi folclorice dincomunităţile sus menţionate, comunităţi care au fost puţin cercetate din punct de vedereetnofolcloric. Materialul a fost structurat în patru capitole. În primul capitol se trateazăaşezarea bulgarilor în spaţiul dâmboviţean de astăzi, modul în care s-au format cele treicomunităţi distincte: satul Băleni Sârbi, cartierul Matei Voievod din Târgovişte şi satul Punteade Greci. Capitolul al doilea prezintă datele etnografice care definesc aceste comunităţi şianume: cultura materială şi spirituală ( limba, portul, arhitectura tradiţională, ocupaţiile) şiobiceiurile. Capitolul al treilea, intitulat Creaţii folclorice ocazionale şi neocazionale estestructurat în două subcapitole, în care se prezintă cântece cântate în cartierul bulgăresc dinTârgovişte şi, respectiv, un deosebit repertoriu cules de la Maria Toma, bulgăroaică din satulBăleni Sârbi. Capitolul al patrulea, este intitulat Tradiţie şi continuitate în comunităţile debulgari din judeţul Dâmboviţa şi prezintă aspecte contemporane ale obiceiurilor şi tradiţiilordin comunităţile de bulgari dâmboviţene.Autor: Ulieriu, Oana-AndraTitlul: Ornamentica vocală: expresie sau artificiu (Specificul interpretativ înrepertoriul pentru vocea feminină gravă)Coordonator: Prof.univ.dr. Liliana RădulescuData susţinerii: 04.11.2011Scurtă prezentare:Nevoia ancestrală de frumos a dus la desprinderea unor elemente din structurile utile, şitransformarea lor în ornamente, proces observat în toate artele. În muzică, practicaornamentală are la origine tendinţa spontană către improvizaţie. Ornamentica vocalăreprezintă totalitatea procedeelor de variaţie aplicate unor melodii iniţiale destinate creăriiunui stil frumos, împodobit de cânt; ea a avut perioada de glorie în Baroc, mai ales prinexpresia ei cea mai specifică din domeniul operistic, Belcanto. Gustul pentru ornamentare,33

precum şi formele ei au fost diferite de la o epocă la alta, oscilând între limitele unei extremeabundenţe şi libertăţi, şi cele ale unei maxime sobrietăţi şi precizii. De aceea, studierea şicunoaşterea temeinică a ornamenticii, în diferite epoci stilistice, este indispensabilăinterpretării sau reeditării corecte a unei opere. După o incursiune istorică şi teoretică, suntabordate din punct de vedere analitic, tehnic şi interpretativ, douăsprezece exemplereprezentative din repertoriul personal, care acoperă toate etapele evoluţiei ornamenticiivocale, de la desprinderea solistică a vocilor din practica polifonică (înc. sec. XVII), până ladisiparea figurilor şi a ţesăturilor ornamentale, şi integrarea lor în discursul muzical melodic(a doua jumătate a sec. XIX – sec. XX).Autor: Vişenescu, EmilTitlul: Clarinetul concertant în capodopere ale creaţiei muzicale româneştiCoordonator: Prof.univ.dr. Şerban Dimitrie SoreanuData susţinerii: 21.06.2011Scurtă prezentare:Teza debutează cu Prolegomene, contextul socio-cultural, cu referire la evoluţia clarinetuluide la inventarea sa până la primele creaţii concertante ale secolului al XX-lea şi poziţia lui înmuzica românească. Cap.II-Lucrări concertante în creaţia românească, conţine analizelelucrărilor concertante ale compozitorilor Aurel Stroe, Anatol Vieru şi Doina Rotaru. Cap.III-Tehnicile extensive ale clarinetului în muzica nouă românească, prezintă modalităţile deexpresie ale muzicii noi. În Cap.IV-Fisiune şi fuziune timbrală în muzica de camerăromânească, sunt arătate procesele care se formează din amestecul timbral al sunetuluiclarinetului cu acela al flautului, violei şi sunetelor pre-înregistrate, surprinse în lucrărileViermi de măr de Dan Dediu şi Obssesivo de Doina Rotaru. Cap.V-Impactul psihologic alcreaţiilor muzicale româneşti pentru clarinet în lumea reală, surprinde efectul pe care lucrareapentru clarinet solo Fum compusă de Doina Rotaru îl produce asupra interpretului şi asuprapublicului. Cap.VI-Sinteze, cuprinde proiecţii metodice având ca bază de studiu Concertulpentru clarinet De Simplici Duplex II de Diana Rotaru. Teza conţine tabele, grafice, note,rezumat, bibliografie, webografie şi înregistrări audio–video ale autorului.Autor: Vlad, Roman34

Titlul: Fuziunea muzicii electronice cu muzica de divertisment, deschidere demare audienţă şi perspectivă expresivăCoordonator: Prof.univ.dr. Liviu DănceanuData susţinerii: 14.01.2011Scurtă prezentare:Teza abordează domeniul muzicii electroacustice atât sub aspectul cercetării muzicologice, deanaliză a problematicii proprii teritoriului artistic inedit – relevând apariţia şi evoluţia nouluigen muzical, în paralel cu noile tehnologii şi virtualităţile creatoare generate de acestea, pebaza unei cuprinzătoare bibliografii şi a experienţei proprii – cât şi din punct de vederepractic, componistic, în baletul Ochiul de Soare, pe un libret de Mircea Ştefănescu.Muzica baletului propune îmbinarea unor construcţii clasice expuse de instrumentele soliste,clarinet şi fagot, cu sonorităţi electronice pure şi mixte specifice creaţiei culte şi muzicăaparţinând genului de divertisment (tot creaţie proprie) – slow, house, pop – în scopulobţinerii unui nou discurs muzical, posibilă punte către o înaltă expresie artistică sonoră.Fixarea unor puncte de legătură între aspectele novatoare şi patrimoniul componistic permitecontinuarea evoluţiei fireşti a actului creator, realizând împletirea moştenirii muzicale cu noulîn concordanţă cu uimitoarele cuceriri ale ştiinţei, înţelese, apropiate şi folosite pentruîmbogăţirea valorilor prezentului, pentru a veni în întâmpinarea publicului deschis zonelorartistice superioare.Autor: Zamfir, GabrielTitlul: Ipostaze actuale ale categoriilor neocazionale din perspectivafenomenului folcloric muzical-vocal oltenescCoordonator: Prof.univ.dr. Gheorghe OpreaData susţinerii: 24.06.2011Scurtă prezentare:Teza este structurată pe cinci capitole, iar în primul dintre acestea intitulat Oltenia dinperspectiva sincronică şi diacronică am optat pentru o organizare care ţine cont de evoluţiacronologică, istorică, socială şi zonală a creaţiei de sorginte folclorică, decantată pe treinivele: Caracterul funcţional al folclorului oltenesc; genuri reprezentative, Rituri de trecere înţinuturi olteneşti, Datini de peste an. Din capitolul al doilea, Cântecul bătrânesc, începe35

tratarea şi analizarea categoriilor folclorice neocazionale olteneşti, fiind menţionate atât Doina(Cap.III) cât şi Cântecul propriu-zis (Cap.IV). Capitolul concluziv (Cap.V) Modalităţi devalorificare ale repertoriului neocazional vocal, sintetizează pe de o parte mijloacele şiprocedeele prin care au fost valorificate creaţiile integrate categoriilor folclorice neocazionaleprin metoda statistică, mai nou în muzică şi mai puţin folosită până în prezent, dar care areavantajul evidenţierii aspectelor cercetate dintr-o perspectivă obiectivă iar pe de altă partedemonstrează valoarea şi vigoarea unor categorii neocazionale la momentul actual, princanale de referinţă ale mass – mediei.Autor: Zeman (căsătorită Miclea), Rodica-OrtensiaTitlul: Elemente stilistice în repertoriul românesc pentru cvartet de coarde însecolul XXCoordonator: Prof.univ.dr. Dan Dediu-SanduData susţinerii: 28.06.2011Scurtă prezentare:Genul cvartetului de coarde devine o constantă a creaţiei compozitorilor începând cuclasicismul, fiind un laborator al experimentelor de limbaj şi tehnici componistice care oferăinfinite posibilităţi timbrale şi expresive. Concepută în ordine cronologică, cercetareastructurată în opt capitole extinde aria de preocupări asupra momentelor importante aleistoriei muzicii româneşti, atrăgând atenţia asupra variatelor limbaje şi tehnici componisticedin creaţia românească. Cunoaşterea şi aprofundarea literaturii româneşti pentru cvartet decoarde ne oferă o perspectivă a înţelegerii fenomenului muzical în general şi, în acelaşi timp,limpezeşte traseele stilistice prezente în muzica românească. Fără a se dori exhaustivă,lucrarea de faţă propune o privire de ansamblu asupra parcursului genului în secolulul XX.36