Sociologie Anthony Giddens

Pe de altă parte, multe dintre tensiunile pe care le experimentăm astăzi erau mai puţin
pronunţate în vremurile de odinioară.De regulă, oamenii păstrau o legătură mai strânsă cu
părinţii lor și cu alte rude decât populaţiile din ce în ce mai mobile de as-tăzi, iar rutinele
muncii pe care o depuneau erau identice cu cele ale străbunilor lor. În vremurile de astăzi,
trebuie rezolvate incertitudini majore în căsătorie, în viaţa de familie și alte contexte sociale.
Trebuie să ne „construim” vieţile proprii mult mai mult decât o făceau oamenii din trecut.
Crearea legăturilor sexuale și maritale, de exemplu,depinde astăzi de iniţiativa și selecţia
individuală mai mult decât de hotărârile părinţilor.Aceasta reprezintă o libertate imensă
pentru individ, dar responsabilitatea cu care acesta se confruntă poate impune dificultăţi.
În societăţile moderne, atenţia acordată vârstei de mijloc a devenit deosebit de importantă.
Majoritatea oamenilor nu se așteaptăsă facă același lucru toată viaţa, așa cum se
întâmpla în culturile tradiţionale. Indiviziicare au optat pentru o carieră pe viaţă potconsidera
nesatisfăcător nivelul atins la vârsta maturităţii și oportunităţile ulterioare blocate. Femeile
care și-au petrecut primii ani aitinereţii întemeind familii și ale căror copii aupărăsit căminul,
se pot simţi acum fără vreovaloare socială. Fenomenul „crizei vârstei de mijloc” este foarte
real pentru majoritateaoamenilor care aparţin acestei categorii de vârstă. O persoană poate
avea sentimentul căși-a irosit oportunităţile pe care viaţa i le-aoferit sau că nu va atinge
niciodată idealurilenutrite în copilărie.Totuși, îmbătrânirea nutrebuie să conducă la
resemnare sau disperaresumbră; o emancipare de visele din copilăriepoate fi eliberatoare.
În societăţile tradiţionale, oamenilor bătrâni li se acorda de cele mai multe ori un înalt
respect. În rândul culturilor care includeau grupurile de iniţiere, bătrânii aveau un cuvânt
important de spus – adesea decisiv
– cu privire la problemele importante ale comunităţii. În cadrul familiilor, autoritatea
bărbatului și a femeii creștea odată cu vârsta. În schimb, în societăţile industrializate,
oamenii în vârstă tind să își piardă autoritatea atât la nivelul familiei, cât și la nivelul
comunităţii sociale mai largi. Odată cu pensionarea, ei pot deveni mai săraci decât fuseseră
vreodată înainte. În același timp, a crescut foarte mult segmentul de populaţie de peste
șaizeci și cinci de ani, după cum vom vedea în secţiunea următoare.
Trecerea la categoria de vârstă a bătrânilor adeseori marca, în cultura tradiţională,
apogeul statusului dobândit de un individ.În societăţile moderne, pensionarea tinde să
atragă consecinţe contrare. Nemaitrăind împreună cu copiii, și adesea retrăgându-se total
din munca plătită, oamenii în vârstă pot întâmpina dificultăţi în a considera ultimii ani ai vieţii
ca fiind satisfăcători. Se consideră, de regulă, că cei care au făcut faţă cu succes bătrâneţii
au reușit deoarece au apelat la resursele lor interioare, devenind mai puţin interesaţi de
situaţia materială pe care le-o oferă viaţa. Deși se poate adesea întâmpla aceasta, într-o
societate în care mulţi sunt sănătoși la bătrâneţe, o propensiune spre exterior a propriei fiinţe
devine din ce în ce mai predominantă.Cei care sunt în pragul pensionării își pot reînnoi
Sociologie de Anthony Giddens