Evenimentele ultimelor zile - 1mvbooks

198
EVENIMENTELE ULTIMELOR ZILE
Dumnezeu va veni, cine va fi în stare să reziste? Cuprinși de o spaimă
de moarte, ei privesc spre acea scenă de care zadarnic încearcă să scape.
„Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1,7). Cei
nemântuiţi rostesc blesteme nesăbuite împotriva naturii neînsufleţite
– dumnezeul lor: „Munţilor și stâncilor cădeţi peste noi și ascundeţi-ne
de faţa Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului”
(Apocalipsa 6,16). – That I May Know Him, 1896, p. 356.
Când glasul lui Dumnezeu va întrerupe captivitatea poporului
Său, va avea loc o teribilă deșteptare a acelora care au pierdut totul
în marea luptă a vieţii... Câștigul unei vieţi întregi este pierdut într-o
clipă. Cei bogaţi jelesc distrugerea caselor lor măreţe și risipirea
aurului și a argintului lor... Nelegiuiţii sunt plini de părere de rău,
dar nu din cauza indiferenţei lor păcătoase faţă de Dumnezeu și
faţă de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a biruit. Ei se plâng
pentru rezultat, dar nu le pare rău de nelegiuirea lor. – The Great
Controversy, 1911, p. 654.
Isus coboară cu putere și cu slavă
Curând, apare la răsărit un nor mic și negru, cam de o jumătate
de palmă. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul și care, de
la distanţă, pare învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu știe că
acesta este semnul Fiului omului. Într-o tăcere solemnă, ei privesc
norul care, pe măsură ce se apropie de pământ, devine din ce în ce
mai luminos și mai plin de slavă, asemenea unui nor mare și alb,
având în partea de jos o slavă ca un foc mistuitor, iar deasupra,
curcubeul legământului. Isus vine pe nor ca un biruitor puternic...
O mulţime nenumărată de îngeri sfinţi Îl însoţesc în drumul Său,
intonând imnuri cerești melodioase. Cerul pare plin de forme
strălucitoare – „zece mii de ori zece mii și mii de mii” (Apocalipsa
5,11). Nici o pană omenească nu poate descrie scena, nici o minte
muritoare nu este capabilă să-și închipuie splendoarea ei...
Împăratul împăraţilor coboară pe nor, învăluit în foc strălucitor.
Cerurile se înfășoară ca un sul de pergament, pământul tremură
înaintea Lui și fiecare munte și insulă sunt mutate din locul lor. –
Idem, p. 640-642.