Evenimentele ultimelor zile - 1mvbooks

BISERICA LUI DUMNEZEU DIN ULTIMELE ZILE 35
Puterea arbitrară, care s-a manifestat ca și cum poziţia ar fi făcut
din oameni zei, mă înspăimântă și ar trebui să trezească groază. Ea
este un blestem, oriunde și de către oricine ar fi practicată. – Testimonies
to Ministers and Gospel Workers, 1895, p. 359-360.
Mult prea multe răspunderi importante sunt încredinţate unui
număr restrâns de persoane și unii nu-L iau pe Dumnezeu ca
Sfătuitor al lor. Ce știu acești bărbaţi despre nevoile lucrării în ţările
străine? În ce măsură pot ei să hotărască cum să răspundă la
solicitările prin care li se cer lămuriri? Chiar dacă li s-ar scrie fără
nici o întârziere, ar fi nevoie de trei luni, pentru ca cei din ţările
străine să primească un răspuns la întrebările lor. – Testimonies to
Ministers and Gospel Workers, 1896, p. 321.
Cei care locuiesc în ţări îndepărtate nu fac ceea ce le spune judecata
lor că este bine, dacă nu solicită mai întâi aprobare de la Battle
Creek. Înainte de a merge mai departe, ei așteaptă un „Da” sau un
„Nu”, din acel loc. – Special Testimonies, Series A, 1896, p. (9) 32.
Nu este înţelept să alegi un singur om ca președinte al Conferinţei
Generale. Lucrarea Conferinţei Generale s-a extins și unele lucruri
au fost complicate în mod inutil. S-a arătat o lipsă de discernământ.
Trebuie să aibă loc o împărţire a teritoriului și trebuie plănuite alte
metode pentru a schimba starea de lucruri. 14 – Testimonies to Ministers
and Gospel Workers, 1896, p. 342.
14 Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a fost organizată în 1863 cu 3500 de
membri, o jumătate de duzină de conferinţe locale, în jur de 30 de pastori
angajaţi și un comitet al Conferinţei Generale, format din trei persoane.
Președintele Conferinţei Generale era pe deplin capabil să asigure conducerea
și sfatul necesar unei organizaţii atât de mici. El putea să asiste personal la orice
întrunire importantă și, în plus, să dea personal atenţie multora dintre
problemele legate de lucrarea de publicare. Totuși, prin anul 1896, lucrarea
bisericii se dezvoltase mult în Statele Unite și se întinsese, de asemenea, în
Europa, Australia și Africa. Nu mai era posibil ca un singur om să asigure
supravegherea și conducerea corespunzătoare unei asemenea lucrări larg
răspândite. Ellen White a stăruit să se facă o împărţire a câmpului în așa fel,
încât membrii bisericii din toată lumea să nu aștepte sfat doar de la un singur
om. Aceasta s-a realizat prin uniuni de conferinţe și diviziuni.