Evenimentele ultimelor zile - 1mvbooks

208
EVENIMENTELE ULTIMELOR ZILE
Vorbirea este cu totul prea limitată pentru a încerca să descrie
cerul. Pe măsură ce scenele trec prin faţa mea, rămân mută de uimire.
Fermecată de neîntrecuta măreţie și de slava desăvârșită, las jos
instrumentul de scris și exclam: „Oh, ce iubire! Ce iubire minunată!”
Vorbirea cea mai înflăcărată nu reușește să descrie slava cerului sau
profunzimile fără egal ale iubirii Mântuitorului. – Early Writings,
1858, p. 289.
Limba omenească este incapabilă să descrie răsplătirea celor
neprihăniţi. Ea va fi cunoscută doar de aceia care o vor vedea. Nici
o minte mărginită nu poate să înţeleagă slava paradisului lui
Dumnezeu. – The Great Controversy, 1911, p. 675.
Dacă am putea să privim măcar o dată Cetatea cerească, nu am
mai dori niciodată să mai trăim din nou pe pământ. – The Signs of
the Times, 9 aprilie 1889.
Râuri, coline și copaci
Aici am văzut pomul vieţii și tronul lui Dumnezeu. Din tron
izvora un râu cu apă curată, iar pe fiecare parte a râului era pomul
vieţii. Pe o parte a râului era o tulpină a copacului și pe cealaltă
parte era o altă tulpină; amândouă de aur curat, cristalin. La început,
am crezut că văd doi copaci. Am privit din nou și am văzut că se
uneau la vârf și alcătuiau un singur copac. Deci acesta era pomul
vieţii, pe amândouă malurile râului vieţii. Ramurile lui se plecau
spre locul unde stăteam noi și fructele erau minunate; arătau
asemenea aurului amestecat cu argint. – Early Writings, 1851, p. 17.
Acolo sunt ape veșnic curgătoare, limpezi precum cristalul, și,
pe malurile lor, copacii unduitori își aruncă umbrele peste cărările
pregătite pentru răscumpăraţii Domnului. Acolo, câmpiile întinse
se sfârșesc în coline de o mare frumuseţe și munţii lui Dumnezeu își
înalţă vârfurile lor semeţe. Pe câmpiile liniștite, de pe lângă acele
ape vii, poporul lui Dumnezeu, care a fost atât de mult timp străin
și călător, va găsi un cămin. – The Great Controversy, 1911, p. 675.
Flori, fructe și animale
Am văzut un alt câmp plin cu tot felul de flori și, când le-am
cules, am exclamat: „Ele nu se vor veșteji niciodată!” Alături, am