Garderobă (poezii) - Theo Gușat

Cuvântul autorului
A
cest volum a crescut în cinci ani, pe măsură ce reacțiile cititorilor
mei au devenit tot mai bune și chiar și cei care au fost încântați de
unele poezii au găsit aspecte care nu le plac. Aceasta nu este o lamentație deoarece
sentimentul este reciproc, mie nu îmi plac unele genuri de literatură
care lor le sunt favorite. Însă părerile lor au fost luate în considerare și, nu
o dată, s-a întâmplat ca unele strofe care au fost văzute de unii ca o pauză
prost plasată să fie considerate un skepsis necesar de alții sau demne de laudă.
Șederea mea în Anglia în perioada 2014-2015 m-a influențat enorm și
mă face să scap sub pană lirica englezească. Îmi doresc doar să aibă pulsul
contemporaneității.
Voisem, la început, să scriu 1001 poezii și să i le trimit unui critic,
însă când am ajuns la câteva sute, am fost sfătuit, pe bună dreptate, să
mă opresc din această strădanie și să încheg astfel mai repede un volum.
M-am întrebat cum se poate scrie o poezie de dragoste acum. Am observat
că influențele tind din nou spre beaux arts, uneori sublimul devenind siropos,
iar efectul este produs, în primul rând, de frumusețea vocabularului
folosit (arhaisme cot la cot în același vers cu neologisme, regionalisme, termeni
științifici etc.), apoi de figurile de stil tot mai rare. În crezul meu literar,
folosirea cu precădere a metaforelor este un act de contorsionism.
Pe de altă parte, exhibiționismul din literatura scrisă încă sub binecuvântarea
optzeciștilor nu mai este șocant-memorabil și a ajuns ca un concurs de bizarerie,
cu cât mai grețoasă scriitura, cu atât mai aplaudată, ca și cum literatura
noastră este fățarnică fiindcă aparatului critic nu îi (prea) pasă de cititori în