#1 - Creierul si emotiile ascunse in relatiile umane

www.equilibrium-learning.com
Creierul și emoțiile ascunse în relațiile umane
SELF-TRAINING
33
Făceau parte din așa numita Unitate de Infracțiuni Stradale, o divizie specială a N.Y.P.D.
(Departamentul de Poliție din New York), însărcinată cu patrularea „zonelor fierbinți" în
infracțiuni din cele mai sărace cartiere ale orașului.
La volanul Fordului Taurus era Ken Boss în vârstă de 27 de ani. Lângă el era Sean Carroll, 35 de
ani, iar în spate era Edward McMellon, 26 de ani și Richard Murphy, tot de 26 de ani.
Carroll a fost cel care l-a observat primul pe Diallo.
- Aveți grijă, aveți grijă, spuse el celorlalți în mașină. „Ce face tipul ăla acolo?"
Carroll a spus ulterior că i-au trecut prin minte două lucruri.
Unul a fost că Diallo era în cercetarea terenului pentru o spargere iar celălalt a fost că Diallo
corespundea descrierii unui violator în serie activ în vecinătate cu un an în urmă.
„Stătea acolo pur și simplu", își amintește Carroll. „El stătea pe verandă, uitându-se spre stradă
în jos și în sus, scoțând capul și apoi lipindu-l din nou de zid. La câteva secunde, face același
lucru. A părut că se retrage înspre hol, ca și cum nu ar fi vrut să fie văzut. Am trecut pe lângă el,
m-am uitat la el și am încercat să înțeleg ce se întâmplă. Ce face tipul ăsta?”
Boss a oprit mașina și a dat înapoi până când Taurul a ajuns exact în fața numărului 1157.
Diallo era încă acolo, ceea ce l-a „uimit” pe Carroll, după cum a spus mai târziu. „Mi-am spus,
cu siguranță că ceva se întâmplă aici."
Carroll și McMellon au coborât din mașină. – „Poliția!”, spuse McMellon, arătându-și insigna.
„Putem sta puțin de vorbă?"
Diallo nu a răspuns. Mai târziu, s-a aflat faptul că Diallo era bâlbâit, așa că poate ar fi încercat
să spună ceva, dar pur și simplu nu putea. Mai mult, nu vorbea bine engleza și se zvonea că
cineva pe care îl cunoștea fusese recent jefuit de un grup de bărbați înarmați, așa că trebuie să
fi fost înspăimântat: era afară, într-un cartier rău famat, după miezul nopții, cu doi bărbați
masivi cu șepci de baseball, cu pieptul umflat de la vestele antiglonț, îndreptându-se cu pași
mari spre el.
Diallo a stat un moment, apoi a fugit în hol. Carroll și McMellon au început să-l urmărească.
Diallo a ajuns la ușa și a apucat mânerul cu mâna stângă, în timp ce și-a întors corpul într-o
parte „scotocind” în buzunar cu dreapta, după cum ofițerii au mărturisit ulterior.
„Mâinile la vedere!" strigă Carroll. McMellon a strigat și el : „Scoate-ți mâinile din buzunare, nu
ne face să te ucidem, ce dracu'! "
Dar Diallo devenea din ce în ce mai agitat și Carroll devenea nervos, de asemenea, pentru că îi
părea că motivul pentru care Diallo își întorse-se în lateral corpul era că dorea să ascundă ce
făcea cu mâna dreaptă.
„Eram în capătul scărilor spre hol, încercând să ajungem la el înainte să intre pe acea ușă", își
amintește Carroll.
„Individul s-a întors, ne-a privit. Mâna lui era încă pe mânerul ușii și a început să scoată din
buzunar din dreapta un obiect negru, am putut să-i văd partea de sus – părea ca un pistol.
Experiența și pregătirea mea anterioară, arestările mele anterioare, îmi spuneau că această
persoană scoate o armă. "
Carroll a strigat: -„ Arma! Are o armă!”