De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

meditaþie ºi rugãciune

itinerar zilnic pentru tineri ºi adulþi

3-4

martie

aprilie

2020

De la rãsãrit

pânã la apus

„Toate izvoarele mele sunt în tine”

(Ps 87,7)

2020

De la rãsãrit

pânã la apus

martie – aprilie 2020

Editura Presa Bunã – Iaºi

De la răsărit până la apus (3-4/2020)

Itinerar zilnic de meditaţie şi rugăciune

pentru tineri şi adulţi

(Se inspiră din publicaţia italiană Dall’alba al tra -

monto, Euganeia Editoriale Comuni ca zioni – Padova,

din iniţiativa Acţiunii Catolice din Padova)

© Editura Presa Bună

Bd. Ştefan cel Mare, 26, Iaşi, 700064

Tel. + fax +40/232/211527

E-mail: editor@ercis.ro

Coordonator:

pr. Adrian Blăjuță (e-mail: adrian@ercis.ro)

Colectivul de redacţie:

pr. Cristian Diac, sr. Lenuţa Băcăoanu

Corectură:

sr. Carmen-Mihaela Cotarcea (terezină)

Tehnoredactare:

Ovidiu Bişog

Costul unui exemplar este 15 lei.

ISSN 2067-3302

Pe copertă:

Julius Schnorr von Carolsfeld – „Nunta din

Cana”, 1819 (detaliu).

Pentru fiecare zi a fost preluată caseta din

Agenda liturgică 2020 în care se găsesc: ziua

şi sfântul zilei, note liturgice care indică timpul

liturgic, solemnităţile şi sărbătorile, lecturile

biblice ale Liturghiei, versetul principal care

exprimă tema fiecărei lecturi, explicaţii refe -

ritoare la Liturghia zilei, culoarea hainelor litur -

gice, fazele lunii, zilele în care sunt Ro gaţiuni,

săptămâna psalmilor de la Breviar, alte date cu

privire la ziua respectivă. În casetă, la come mo -

rările obligatorii au fost trecute lec turile proprii.

Broşura apare din ianuarie 1998, în format A5,

iar din ianuarie 2010, în format B5.

Începând cu ianuarie 2005, s-au mai adă ugat:

Rânduiala sfintei Liturghii (română şi latină),

Rugăciunea credin cioşilor pentru fiecare zi,

Prefeţele de la Liturghie şi Propriul timpului.

Începând cu ianuarie 2012, apare la două luni, pe

două coloane, cu rubricile: Ascultă, Meditează,

Gândul zilei (din ianuarie 2018).

Meditațiile pentru anul 2020 sunt pregătite de

preoți din Dieceza de Iași.

Textele din Gândul zilei sunt luate din Calendarul

„Cinci pâini de orz” 2020, Ed. „Presa

Bună”, 2019.

Cum să mă abonez?

Pentru a deveni abonaţi, achitaţi contrava loarea publicaţiilor până la finalul anului, prin mandat

poştal sau persoanei prin care publicaţia ajunge la dv. Prin mandat poştal, plata se va efectua

pe adresa: Băcăoanu Lenuţa, Bd. Ştefan cel Mare, 26; 700064-Iaşi. Pe mandatul poştal, la

rubrica „Loc pentru corespondenţă”, specificaţi: „Pentru abona mente la...”; notaţi numărul de

abonamente şi adresa dv. exactă. Informaţii despre abonamente se pot obține la tel. 0740/907699

(luni-vineri, 9-16).

Detalii privind abonamente la publicaţiile Edi turii „Presa Bună” pot fi găsite la adresa de

internet: http://www.ercis.ro/abonamente.

Martie – Mãrþiºor

31 de zile, ziua are 12 ore, noaptea are 12 ore

1 D † DUMINICA 1 din Post

Sf. Albin, ep.

Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50; Rom 5,12-19; Mt 4,1-11

2 L Sf. Angela a Crucii, cãlug.

3 M Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaº m.

4 M Sf. Cazimir, rege * R.

5 J Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep;

Adrian din Cezareea, m.

6 V Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc. R.

7 S Ss. Perpetua ºi Felicitas, m. * R.

8 D † DUMINICA a 2-a din Post

Sf. Ioan al lui Dumnezeu, cãlug.

Gen 12,1-4a; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9

9 L Ss. Francisca Romana, cãlug. *;

Dominic Savio; 40 de soldaþi, m.

10 M Sf. Simpliciu, pp.

11 M Sf. Constantin, rege m.

12 J Ss. Inocenþiu I, pp.; Alois Orione, pr.;

Maximilian, m.

13 V Sf. Sabin, m.

14 S Sf. Matilda, reginã; Fer. Iacob Cusmano, pr.


Sf. Luiza de Marillac, cãlug.

Ex 17,3-7; Ps 94; Rom 5,1-2.5-8; In 4,5-42

16 L Sf. Iulian, m.

17 M Sf. Patriciu, ep. *

18 M Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. *

19 J † SF. IOSIF, soþul Sf. Fc. Maria

Fer. Marcel Callo, m.

2Sam 7,4-5.12-16; Ps 88; Rom 4,13-22; Mt 1,16-24 (Lc 2,41-51)

20 V Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.;

Paul, Ciril, Eugen ºi îns. m.

21 S Sf. Nicolae de Flüe, pustnic


Sf. Lia, vãduvã

1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41

23 L Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. *

24 M Ss. Ecaterina a Suediei, cãlug.;

Oscar Romero, ep., m.

25 M † BUNA-VESTIRE; Sf. Dismas

26 J Sf. Emanuel, m.

27 V Sf. Rupert, ep.

28 S Fer. Renata, m.


Sf. Eustasie, ep.

Ez 37,12-14; Ps 129; Rom 8,8-11; In 11,1-45

30 L Ss. Ioan Climac (Scãrarul), abate;

Leonard Murialdo, pr.

31 M Sf. Beniamin, diacon m.

Aprilie – Prier

30 de zile, ziua are 13 ore, noaptea are 11 ore

1 M Sf. Hugo, ep.

2 J Sf. Francisc de Paola, pustnic *

3 V Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.

4 S Sf. Isidor, ep. înv. *

5 D † DUMINICA FLORIILOR

Ss. Vincenþiu Ferrer, pr.; Irina, m.

Is 50,4-7; Ps 21; Fil 2,6-11; Mt 26,14-27,66 (Mt 27,11-54)

6 L Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului

7 M Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr.

8 M Ss. Iulia Billiart, cãlug.; Dionisie, ep.

9 J JOIA SFÂNTÃ (Cina Domnului)

Fer. Ubald, cãlug.

10 V VINEREA SFÂNTÃ (post ºi ab.)

(Patima ºi moartea Domnului)

Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie

11 S SÂMBÃTA SFÂNTÃ

Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.

12 D † ÎNVIEREA DOMNULUI (PAªTELE)

Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.

Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4 (1Cor 5,6b-8); In 20,1-9

13 L Sf. Martin I, pp. m.

14 M Ss. Tiburþiu, Valerian ºi Maxim, m.;

Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.

15 M Sf. Damian de Veuster, pr.

16 J Ss. Bernadeta Soubirous, fc.;

Benedict Iosif Labre

17 V Ss. Ilie, Paul ºi Isidor, m.

18 S Sf. Atanasia din Egina

19 D † DUMINICA a 2-a a Paºtelui

Sf. Leon al IX-lea, pp.

Fap 2,42-47; Ps 117; 1Pt 1,3-9; In 20,19-31

20 L Ss. Anicet, pp.; Marcian, cãlug.

21 M Sf. Anselm, ep. înv. *

22 M Ss. Soter ºi Caius, pp.; Leonida, m.

23 J Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *

24 V Ss. Fidel din Sigmaringen, pr. m. *;

Maria a lui Cleofa ºi Salomea; Egbert, cãlug.

25 S SF. MARCU, ev.

26 D † DUMINICA a 3-a a Paºtelui

Sf. Anaclet, pp.

Fap 2,14.22-33; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

27 L Sf. Zita, fc.

28 M Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Valeria, m.

Ludovic M. Grignion de Montfort, pr. *

29 M SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv.,

patroanã a Europei

30 J Ss. Pius al V-lea, pp. *;

Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.

4

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020

Introducere

Creație rimează cu relație

A vorbi despre creație este diferit de a vorbi despre natură. „Lucrurile” îmbrățișate de aceste

două cuvinte sunt, la urma urmelor, aceleași. Diferența constă în calitatea relațiilor. A vorbi

despre creație înseamnă a recunoaște, de fapt, legătura cu Creatorul și a lua în considerare

ființele vii ale creaturilor. Totul se jonglează în a recunoaște și a ocroti aceste legături. Când

relațiile sunt izvor de eforturi, tindem să le uităm; totuși, este imposibil să trăim în afara

unui sistem de raporturi care ne constituie. Accentul pe individualism ne face pe toți indivizi

consumatori, fiecare cu contactul său comunicativ și comercial (smartphone, număr de

telefon, cont, mesaj, e-mail, profil web...). Se pare că și calitatea relațiilor este determinată

îndeosebi de un interes economic.

Un faimos vers al misticului Angelus Silesius spune: „De ce înflorește trandafirul?” Creație,

de fapt, înseamnă un sistem de relații fundamental gratuite. Ce am făcut în mod direct

pentru ca ființele vii să existe? Putem să facem multe acțiuni care dăunează creaturilor, dar

ele ne-au fost date toate în dar, chiar și ploșnițele, urzicile și țânțarii...! Creație înseamnă,

așadar, evanghelie, adică vestea cea bună care ne amintește de surprinzătoarea generozitate

a lui Dumnezeu, cel care iubește fiecare creatură.

Pr. Giulio Osto

Grija pentru casa comună. Creația ca veste bună

Dumnezeu ne-a oferit prima „evanghelie”, vestea cea bună, în creație, construind „cosmosul”,

adică lumea ordonată. Este primul cuvânt dăruit omului, cuvânt care dă mântuire. De aceea,

Psalmul 19,1-5 proclamă: „Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu și firmamentul vestește

lucrarea mâinilor sale”. Cerul și firmamentul, ziua și noaptea, patru actori cosmici care

conturează spațiul și timpul, poartă anunțuri și mesaje: este un „mesaj din gură în gură”,

chiar fără cuvinte umane, un mesaj neîntrerupt și universal (până la marginile lumii), care

celebrează opera divină a Creatorului. Psalmul se inserează într-un aspect tipic tradiției

sapiențiale (Proverbe 1,20-30; 8,1-36). Îndeamnă la a contempla fiecare lucru pentru a-i

descoperi valoarea și a trage o învățătură. De fapt, Înțelepciunea ca o maestră cheamă pe

fiecare om și îi oferă motive pentru a face alegerile drepte pentru toți, inclusiv pentru animale,

pentru a trăi în dreptate și în pace, pentru a crea viața.

Creația transmite omului ordinea pe care Dumnezeu a pus-o în cosmos și îl invită să se deschidă

către limbajul său, să asculte pulsul lumii, să recunoască gloria lui Dumnezeu în lume

și să-și înalțe glasul în cuvinte de laudă ca răspuns. Chiar dacă omul, de fapt, poate să opună

un refuz, ordinea lumii vorbește cu autoritate, cere ascultare și colaborare, amenință cu

ruina pe cel care nu ascultă. Potopul dă mărturie în acest sens. Mai înainte de a fi o pedeapsă

a lui Dumnezeu, este rod al omului, care cu „proiectele sale de rău” anulează creația „bună”

care apărea la începuturi (Geneză 1). De aceea, astăzi lumea, luând în considerare binele

omenirii, când este rănită și otrăvită, cere să îi fie ascultate exigențele, pentru ca omul să

trăiască și să nu se distrugă pe sine și pe ceilalți.

Celestino Corsato – Marcello Milani

De la rãsãrit pânã la apus * 3-4/2020 5

DUMINICÃ

1 martie

Gen 2,7-9;3,1-7; Ps 50

Rom 5,12-19

(5,12.17-19)

Mt 4,1-11

violet

I

† DUMINICA 1 din Post

Sf. Albin, ep.

Liturghie proprie, Credo, prefaþã proprie

Crearea protopãrinþilor ºi pãcatul. n Ai milã de noi, Doamne, cãci am pãcãtuit! n Unde

s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul. n Isus posteºte patruzeci de

zile ºi este ispitit.

Adam prin neascultarea lui a introdus în lume puterea rãului: pãcatul ne-a generat astfel o judecatã

de osândã fãcându-ne solidari cu cel pãcãtos. Cristos printr-un act de dreptate ºi de ascultare a

introdus în lume harul ºi viaþa îndreptãþindu-i pe cei care cred. „Diavolul se bucurã cã a gãsit în

Isus dovada unei fiinþe pasibile, muritoare, ºi vrând sã cerceteze puterea de care se temea îi spune:

«Dacã eºti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea sã se prefacã în pâine». Desigur, Atotputernicul

ar fi putut s-o facã..., dar era mai conform pla nului mântuirii noastre, ca Domnul sã învingã

ºmecheria celui mai mândru dintre duºmani, nu cu puterea divinitãþii sale, ci cu misterul umilinþei

sale.... El a luptat pentru ca ºi noi, urmându-l, sã luptãm; el a învins, pentru ca ºi noi, la rândul nostru,

sã învingem” (Sfântul Leon cel Mare).

Ascultã ºi roagã-te

Ant. la intrare:

Ps 90,15-16

Pe cel care mă va chema, eu îl voi asculta; îl

voi elibera şi-l voi preamări, îi voi dărui viaţă

lungă.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm,

harul, ca, prin celebrarea acestui sfânt post, să

înaintăm în înţelegerea misterului lui Cristos

şi să dobândim roadele sale printr-o adevărată

viaţă de credinţă. Prin Domnul nostru Isus

Cristos.

LECTURA I

Crearea protopărinţilor şi păcatul.

Citire din cartea Genezei 2,7-9; 3,1-7

Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din

ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare

de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie. 8 Domnul

Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre ră -

sărit, şi l-a aşezat acolo pe omul pe care îl plăsmuise.

9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară

din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere

6

De la rãsãrit pânã la apus * 1 martie 2020

şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul

grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.

3,1

Şarpele era cel mai viclean dintre toate

animalele câmpului, pe care le făcuse Domnul

Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu

adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun

pom al grădinii?” 2 Femeia i-a răspuns şarpelui:

„Putem să mâncăm din roadele pomilor din

grădină; 3 numai din rodul pomului din mijlocul

grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din

el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”

4

Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum

nu veţi muri! 5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în

care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii

şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi

răul”. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun

de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era

de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat

din rodul lui, şi a mâncat şi i-a dat şi bărbatului

care era cu ea şi a mâncat şi el. 7 Şi li s-au

deschis ochii amândurora şi au cunoscut că

erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin

şi şi-au făcut acoperăminte.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 50(51),3-4.5-6a.12-13.14 şi 17 (R.: cf. 3a)

R.: Ai milă de noi, Doamne,

căci am păcătuit!

3

Ai milă de mine, Dumnezeule,

după marea ta bunătate,

şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge

fărădelegea mea!

4

Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea

şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5

Căci recunosc fărădelegea mea

şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.

6a

Împotriva ta, numai împotriva ta

am păcătuit

şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

12

Creează în mine o inimă curată,

Dumnezeule,

şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!

13

Nu mă alunga de la faţa ta

şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

14

Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale

şi întăreşte-mă cu duh binevoitor!

17

Doamne, deschide-mi buzele

şi gura mea va vesti lauda ta! R.

LECTURA A II-A

Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu

prisosinţă harul.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul

către Romani 5,12.17-19

Fraţilor, după cum printr-un singur om a

intrat păcatul în lume, şi, prin păcat, moartea

şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, pentru

că toţi au păcătuit... 17 Într-adevăr, dacă moartea

prin greşeala unuia singur a domnit din cauza

unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc

cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni

în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar,

după cum prin greşeala unuia singur condam -

narea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul

de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oa -

menii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr,

după cum prin neascultarea unui singur om,

cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel,

prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi

făcuţi drepţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE

Mt 4,4b

Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot

cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA

Isus posteşte patruzeci de zile şi este ispitit.

Citire din Evanghelia Domnului nostru

Isus Cristos după sfântul Matei 4,1-11

În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în

pustiu ca să fie ispitit de diavol. 2 După ce a

postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,

în cele din urmă i s-a făcut foame. 3 Apro -

piindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul

lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să

devină pâini!” 4 Dar el, răspunzând, i-a zis:

„Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul,

ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dum -

nezeu»”.

5

Atunci diavolul l-a dus în ce tatea

sfântă, l-a aşezat pe coama templului 6 şi i-a

spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, arun -

că-te jos, căci este scris: «Le va porunci în -

gerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe

mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de

vreo piatră!»” 7 Isus i-a zis: „Din nou este scris:

«Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”.

8

Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte

înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria

lor 9 şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei

cădea înaintea mea şi mă vei adora”. 10 Atunci

Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris:

De la rãsãrit pânã la apus * 1 martie 2020 7

«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi

numai lui îi vei aduce cult»”. 11 Atunci, diavolul

l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau!

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioşilor

Să-i cerem Domnului prin rugăciunea noastră

să ne facă apţi de a intensifica angajarea noastră

pentru convertirea interioară şi să crească

solidaritatea noastră cu toţi cei care ne sunt

alături. Să spunem:

R.: Reînnoieşte-ne, Doamne,

după chipul Fiului tău!

– Pentru ca toţi creştinii care alcătuiesc Bi -

serica lui Cristos să înveţe să-l imite pe în vă -

ţătorul şi modelul lor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca în cadrul familiilor creştine să

fie citită evanghelia, să se creeze ocazii pentru

rugăciune în comun şi, prin unitatea iubirii,

fiecare casă să devină un loc de trăire frăţească,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care sunt indiferenţi şi distraţi

să iasă din dezinteresul moral şi social al

conştiinţei şi să reuşească să afle în Cristos o

orientare solidă pentru viaţă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca bolnavii, în acest timp al Pos tului

Mare, să se simtă în centrul atenţiei comunităţii

creştine, care se roagă şi luptă alături de

ei împotriva Celui Rău, să ne rugăm: R.

– Pentru ca întreaga noastră comunitate să

se angajeze mai mult în rugăciune şi iubire

şi să reînnoiască fidelitatea noastră faţă de

Domnul, să ne rugăm: R.

Părinte milostiv, tu ne-ai arătat în Fiul tău Isus,

modelul curajului în alegerile care uneori sunt

dificile în viaţa noastră. Dă-ne puterea de a

depăşi orice ispită şi dorinţa de a trăi în libertatea

adevăraţilor fii ai lui Dumnezeu. Aşa te

rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

8

Asupra darurilor

Primeşte, Doamne, darurile

pe care ţi le aducem,

pentru a celebra

începutul misterului preasfânt,

şi dă-ne, te rugăm, harul,

ca, împreună cu ele,

să fim şi noi plăcuţi în faţa ta.

Prin Cristos, Domnul nostru.


Prefaţa

Prefaţa pentru Duminica I din Postul Mare

Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi

mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri

pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte

sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin

Domnul nostru Isus Cristos. Căci el, renunţând

la hrana pământească timp de patruzeci de

zile, a consfinţit, prin postul său, acest timp

de pocăinţă şi, zădărnicind uneltirile ispititorului

străvechi, ne-a învăţat să biruim pornirile

noastre rele, pentru ca, sărbătorind mis -

terul pascal cu inimi curate, să ajungem în

cele din urmă la bucuria veşnică a în vierii. De

aceea, împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, îţi

cântăm imnul de laudă, zicând fără încetare.

Ant. la Împărtăşanie:

Cf. Mt 4,4

Nu numai cu pâine trăieşte omul,

ci cu tot cuvântul

ce iese din gura lui Dumnezeu.

După Împărtăşanie

Întăriţi fiind cu pâinea cerească, ce hrăneşte

credinţa, măreşte speranţa şi înflăcărează iu -

birea, te rugăm, Doamne, învaţă-ne să sim -

ţim pururi o adevărată foame după Cristos,

pâinea cea vie şi adevărată, şi să trăim cu tot

cuvântul ce iese din gura ta. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Mediteazã

Timpul Postului Mare ne invită să reflectăm

mai mult asupra vieții noastre creștine, asupra

modului în care luptăm împotriva Celui Rău

și asupra suferințelor îndurate de Cristos,

conștientizând totodată gravitatea păcatelor

săvârșite și necesitatea unei convertiri autentice.

Timpul Postului Mare celebrează cele 40 de

zile petrecute de Isus în pustiu, ca pregătire

a activității sale publice. Sunt 40 de zile de

post și rugăciune, care s-au încheiat cu ispitirea

lui Isus.

Cu toții experimentăm necesitatea de a face

alegeri, de a lua decizii importante: nu numai

în realitățile de fiecare zi, în problemele de

acasă, de la serviciu etc., ci și în orientările

de fond ale vieții noastre. Și nu întotdeauna

vedem clar ce trebuie să facem, ce este bine

și ce este rău.

Viața noastră este o luptă continuă cu ispitele.

Câte închipuiri și gânduri urâte ne vin

în minte, câte ispite împotriva credinței, câte

ispite de mândrie, de disperare, și poate toc -

mai în timpul rugăciunii și a sfintei Litur ghii!

Și Isus a avut de dus aceeași luptă; și el a

fost ispitit tocmai atunci când se ruga. Isus a

permis acest lucru tocmai pentru a ne învăța

cum să învingem ispitele la care suntem supuși

de-a lungul vieții.

Gândul zilei

„Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora”.

(Mt 4,10)

Isus nu a acceptat „împărăţiile” promise de

Satana, care l-ar fi făcut să stăpâ nească şi să

exploateze popoarele cu forţa.

El avea în minte, în schimb, cuvântul Ta -

tălui, care ne îndeamnă să împărţim pâinea

cu cel flămând, să nu-l jecmănim pe salariat,

să cău tăm binele tuturor.

Este mai uşor să adori puterea decât pe

Tatăl.

Ispita este tactica pe care diavolul o adoptă

pentru a ne atrage la păcat. Diavolul procedează

în cazul nostru așa cum fac vânătorii

de urși. Întrucât se știe că urșilor le place

mierea de albine, vânătorii amestecă mierea

cu alcool și o pun aproape de bârlog. Ursul

mănâncă mierea cu poftă, dar apoi se amețește,

și astfel este ușor de prins. La fel, diavolul

ne prezintă păcatul sub aparențele cele

mai plăcute și cele mai atrăgătoare, dar este

o simplă capcană prin care ne ademenește,

pentru a ne face sclavii săi.

Și dacă însuși Isus a fost ispitit de diavol, să

nu ne mirăm că noi, oamenii, suntem ispitiți.

În astfel de momente, să nu ne descurajăm

și să nu spunem: „Eu mă rog, lupt fără încetare,

dar nu pot scăpa de ispite”. Dimpo trivă,

aș spune că cine simte ispitele ar trebui să fie

oarecum mulțumit, iar cine nu le simte, să

aibă motive serioase de îngrijorare și teamă.

Oricât de multe și de grele ispite ar avea ci -

neva, nu trebuie să se teamă, deoarece ispitele

nu sunt păcate.

Diavolul și firea noastră omenească înclinată

spre păcat ne pot stârni tot felul de închipuiri,

de amintiri, de dorințe rele. Însă, dacă voința

nu primește aceste ispite, dacă nu consimte

la ele și dacă noi le îndepărtăm cât ne stă în

putință, Dumnezeu nu doar că nu le va socoti

ca păcat, ci ne va răsplăti pentru lupta pe

care o ducem. Așadar, ispitele constituie și o

modalitate eficientă pentru a dobândi merite

în fața lui Dumnezeu.

Cum vom reuși să învingem ispitele? În lupta

cu Cel Rău să ne folosim de armele pe care

le avem la dispoziție: postul sau mortificarea

constantă în viața de fiecare zi, faptele de

caritate, prudența simțurilor, rugăciunea deasă,

evitarea ocaziilor de păcat, meditarea suferințelor

Mântuitorului, spovada frecventă,

împărtășania etc.

Pr. Emanuel Imbrea


2

LUNI

martie

Lev 19,1-2.11-18

Ps 18

Mt 25,31-46

violet

I, PP

Luni din sãptãmâna 1 din Post

Sf. Angela a Crucii, cãlug.

Liturghie proprie, prefaþã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)

Sã nu-l asupreºti pe aproapele tãu. n Cuvintele tale, Doamne, sunt duh ºi viaþã. n Tot

ce aþi fãcut unuia dintre fraþii mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut.

La sfârºitul vieþii noastre vom fi judecaþi despre iubire. Este clar. Nu avem scuze. Dacã pentru a ne

trezi nu sunt sufi ciente necesitãþile ºi plângerile, glasurile de chemare sau tãcerile fraþilor ºi ale

surorilor, cel puþin ar trebui sã ne miºte cuvântul evanghelic ascultat de atâtea ori: „Eu eram” cel

care suferea de foame ºi de sete, strãinul ºi cel gol, bolnavul ºi cel întemniþat.


Ant. la intrare:

Ps 122,2-3

Ca ochii slujitorilor spre mâinile stăpânilor

lor, aşa sunt ochii noştri îndreptaţi spre Domnul

Dumnezeul nostru, până când se va milostivi

de noi. Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, mântuirea noastră, întoarce-ne

la tine şi, pentru ca timpul sfânt al postului

să ne folosească pe deplin, luminează-ne mintea

cu învăţătura ta cerească. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Să nu-l asupreşti pe aproapele tău.

Citire din cartea Leviticului 19,1-2.11-18

În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise:

„Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Fiţi

sfinţi, căci sfânt sunt eu, Domnul Dumnezeul

vostru! 11 Să nu furaţi, să nu minţiţi şi să nu vă

înşelaţi unii pe alţii! 12 Să nu juraţi pe numele

meu în zadar şi să nu profanezi numele Dum -

nezeului tău! Eu sunt Domnul. 13 Să nu-l asu -

preşti pe aproapele tău şi să nu iei nimic cu

10

forţa! Să nu opreşti până a doua zi plata celui

tocmit cu ziua! 14 Să nu-l vorbeşti de rău pe

surd şi să nu pui piedică înaintea unui orb, ci

să te temi de Dumnezeul tău! Eu sunt Dom nul.

15

Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu

dispreţuieşti faţa săracului şi să nu lauzi faţa

celui mare, ci să judeci pe aproapele tău după

dreptate! 16 Să nu umbli cu bârfă în poporul

tău! Să nu te ridici împotriva sângelui aproapelui

tău! Eu sunt Domnul. 17 Să nu urăşti pe

fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele

tău ca să nu porţi păcat din cauza lui! 18 Să nu

te răzbuni şi să nu ţii ură pe fiii poporului tău!

Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!

Eu sunt Domnul»”.

Cuvântul Domnului


Ps 18(19),8.9.10.15 (R.: In 6,63)

R.: Cuvintele tale, Doamne,

sunt duh şi viaţă.

8

Legea Domnului este desăvârşită,

înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată,

îl face înţelept pe cel neştiutor. R.


9

Orânduirile Domnului sunt drepte,

înveselesc inima,

poruncile Domnului sunt strălucitoare,

luminează ochii. R.

10

Teama de Domnul este curată,

rămâne pentru totdeauna;

judecăţile Domnului sunt adevărate,

toate sunt drepte. R.

15

Plăcute să-ţi fie cuvintele gurii mele

şi gândurile inimii mele să ajungă

înaintea ta,

Doamne, stânca mea şi răscumpărătorul

meu! R.


2Cor 6,2b

Iată, acum este momentul potrivit, iată, acum

este ziua mântuirii!

EVANGHELIA

Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei

mai mici, mie mi-aţi făcut.



În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi:

„Când va veni Fiul Omului în gloria lui, îm -

preună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe

tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea

lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe

unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de

capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele

la stânga. 34 Atunci regele va spune celor de la

dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu,

moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru

voi de la crearea lumii! 35 Căci am fost flămând,

şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi

dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, 36 gol,

şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am

fost în închisoare, şi aţi venit la mine!» 37 Atunci

îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne,

când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau

însetat, şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut

străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îm bră -

cat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare,

şi am venit la tine?» 40 Iar regele, răspunzând,

le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce

aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici,

mie mi-aţi făcut». 41 Atunci le va spune celor de

la stânga: «Plecaţi de la mine, bleste maţilor,

în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi

îngerii lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi

dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi-aţi dat

să beau, 43 am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol,

şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare,

şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răs punde,

zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând

sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau

în închisoare, şi nu ţi-am slujit?» 45 Iar el le va

răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut

unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu

mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în chinul

veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică”.

Cuvântul Domnului


Domnul sfânt şi milostiv este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul său, Biserica pe care

o construieşte şi o animă prin Duhul său de

sfinţenie. Să-i cerem ajutorul său, pentru a fi

sfinţi după cuvântul său, spunând:

R.: Dă-ne, Doamne, Duhul sfinţeniei tale!

– Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să-l întărească

pe Sfântul Părinte, să-l facă neobosit

în anunţul misionar al evangheliei şi solidar

cu cei săraci, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care conduc destinele po -

poa relor, luminaţi de poruncile lui Dum nezeu,

să lucreze pentru răspândirea valorilor auten -

tice ale omului şi pentru consolidarea binelui

comun, să ne rugăm: R.


– Pentru ca preocuparea Bisericii faţă de cei

săraci să fie însuşită şi trăită în comunităţile

şi familiile noastre creştine, să ne rugăm: R.

R.: Dă-ne, Doamne, Duhul sfinţeniei tale!

– Pentru ca persoanele descurajate şi abandonate

să găsească în creştini solidaritate,

orientare sigură şi un ajutor prompt în mo -

mentele dificile, să ne rugăm: R.

– Pentru ca speranţa persoanelor care suferă

şi mor de foame, sete, frig, boli, violenţă şi

război să poată conta totdeauna pe iubirea

noastră, să ne rugăm: R.

– Pentru ca viaţa noastră, a celor adunaţi în

jurul sfintei Euharistii, să fie euharistie pentru

ceilalţi, iubind pe aproapele ca pe noi înşine,

să ne rugăm: R.

Părinte sfânt, care trimiţi în întâmpinarea

noastră în persoana celor săraci pe însuşi Fiul

tău, dispune inimile noastre la primirea darului

iubirii, eliberându-le de răceală şi egoism. Prin

Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Să-ţi fie plăcută, Doamne, jertfa evlaviei noastre;

prin lucrarea ta, ea să ne sfinţească viaţa şi să

ne dobândească iertarea de la îndurarea ta.


Prefaţa

Prefaţa I pentru Postul Mare





Domnul nostru Isus Cristos. Tu, în marea ta

bunătate, le dăruieşti credincioşilor tăi harul,

ca, în fiecare an, cu suflete curăţate de păcat,

să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale

învierii, pentru ca, stăruind cu mai multă râvnă

în rugăciune şi arătând mai multă dragoste

faţă de aproapele, prin trăirea de fiecare zi a

credinţei care le-a dat o viaţă nouă, să primească

cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi

asupra fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhan -

ghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate

corurile oştirii cereşti, cântăm imnul măririi

tale, zicând fără încetare.


Cf. Mt 25,40.34

Adevăr vă spun:

tot ce i-aţi făcut

unuia dintre fraţi mei cei mai mici,

mie mi-aţi făcut, spune Domnul.

Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu,

moşteniţi împărăţia

care a fost pregătită pentru voi

de la crearea lumii.


Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca, primind

taina ta sfântă, să ne simţim întăriţi în cuget

şi în trup, pentru ca, izbăviţi în întreaga noastră

fiinţă, să ne bucurăm de tămăduirea deplină

adusă de tine. Prin Cristos, Domnul nostru.

12


Mediteazã

Poporul israelit se considera privilegiat, în -

trucât deținea Legea care descoperă perfecțiunea,

bunătatea, adevărul, dreptatea și înțe -

lepciunea lui Dumnezeu, determinându-i pe

cei care respectau Legea să-l imite. În felul

acesta, interdicțiile nu erau trăite ca o povară,

ci ca un dar, iar respectarea poruncilor aducea

rod, creștea iubirea față de aproapele, față

de omul creat după chipul și asemănarea lui

Dumnezeu. Spațiul de acțiune în care trebuie

oferită iubirea este viața de fiecare zi, în lo -

curile activităților în care fiecare este impli -

cat, în rolurile care îi revin față de persoanele

pe care Dumnezeu i le pune alături.

În evanghelie este impresionant modul în care

Isus ne îndeamnă la iubire. El se identifică cu

cei săraci și nevoiași: „Tot ce ați făcut unuia

dintre aceștia, mie mi-ați făcut: mi-ați dat să

mănânc, mi-ați dat să beau…, pe mine m-ați

îmbrăcat, pe mine m-ați primit”. Dimpo trivă:

„Tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, mie

nu mi-ați făcut, mie nu mi-ați dat să mănânc,

nu mi-ați dat să beau…”.

Noi ne-am aștepta ca Dumnezeu să ne împingă

spre iubirea fraternă, spunându-ne: „Eu sunt

Gândul zilei

„Să judeci pe aproapele tău

după dreptate”. (Lev 19,15)

Acest cuvânt le este adresat

de către Dumnezeu

judecătorilor poporului său:

le porunceşte să fie imparţiali,

să nu aibă preferinţe,

nici teamă faţă de nici un om,

şi să nu se lase corupţi de bani,

pentru că judecata

este a lui Dumnezeu.

Duhule Sfânt,

vino în ajutorul lor

şi al nostru!

Dumnezeu; eu vreau fericirea tuturor; așadar,

trebuie să fiți buni cu frații voștri”. Însă vedem

că, în Vechiul Testament, modul în care Dum -

nezeu vorbește este diferit; el pune în fața

noastră propria autoritate și ne cere să respin -

gem orice răutate. Dumnezeu ne cere dreptatea,

iar aceasta este prima etapă a carității.

„Să nu-l vorbești de rău pe surd și să nu pui

piedică înaintea unui orb, ci să te temi de

Dumnezeul tău! Eu sunt Domnul” (Lev 19,14).

Cu alte cuvinte: „Să nu faci răul, chiar atunci

când ți se va părea ușor și util de făcut, și să

nu-l faci din respect pentru mine, pentru că

eu sunt Dumnezeu”.

Trecerea de la textul din Cartea Leviticului

la pagina din Evanghelia după sfântul Matei

ne conduce într-o altă lume. Isus nu vorbește

despre autoritate, ci despre persoana sa, ajun -

gând să se identifice cu cei săraci: „Tot ce

ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici,

mie mi-ați făcut” (Mt 25,40). Aici nu este vorba

doar de dreptate, ci de adevărata caritate. Nu

mai vorbim de legi negative, ca în Vechiul

Testament: să nu furi, să nu juri, să nu-l asuprești

pe aproapele. Este vorba de împlinirea

binelui, de a merge în întâmpinarea celor

nevoiași. Judecata este făcută împotriva pă -

catelor de omisiune. Astfel, a ignora ocaziile

de a face binele, de a ajuta, de a-l întări pe

cel care suferă este un păcat. Cei care s-au

comportat astfel nu au avut conștiința că au

săvârșit răul; nu l-au văzut pe aproapele aflat

în nevoie. Au fost drepți până la un anumit

punct, dar nu s-au gândit să facă o bucurie

cuiva. Iar atunci când nu i-au acordat ajutor

celui care îl aștepta, nu i l-au dat lui Isus însuși.

Astăzi, să-i cerem lui Dumnezeu harul de a

descoperi dimensiunea carității și de a înțelege

că, ori de câte ori îi ajutăm pe cei săraci,

pe cei care au nevoie de mângâiere, de atenție,

de înțelegere, îl ajutăm pe Isus însuși.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

3 martie

Is 55,10-11

Ps 33

Mt 6,7-15

violet

I

Marþi din sãptãmâna 1 din Post

Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaº m.


Cuvântul meu va face ceea ce vreau eu. n Domnul îi scapã pe cei drepþi din orice

strâmtoare. n Voi deci aºa sã vã rugaþi.

Isus insistã cã rugãciunea trebuie sã fie autenticã ºi ne propune ca model de rugãciune „Tatãl

nostru”. Conþinutul sãu este inepuizabil, minunat. Dumnezeu este Tatãl tuturor ºi deci toþi suntem

fraþi. A cere sã vinã împãrãþia sa înseamnã a ne angaja în cãutarea pãcii ºi a dreptãþii pentru toþi.

A cere pâinea ºi iertarea pentru sine înseamnã a împãrþi pâinea ºi a ierta pe ceilalþi.

Ant. la intrare:

Cf. Ps 89,1-2

Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din

generaţie în generaţie; din vecie şi până în

vecie tu eşti Dumnezeu.

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, priveşte spre noi, slujitorii

tăi, şi dă-ne harul, ca minţile noastre, curăţate

prin înfrânarea simţurilor, să te caute pe tine

cu toată ardoarea. Prin Domnul nostru Isus

Cristos.

LECTURA I

Cuvântul meu va face ceea ce vreau eu.

Citire din cartea profetului Isaia 55,10-11

Aşa vorbeşte Domnul: „Aşa cum ploaia şi

zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo

fără să ude pământul şi să-l facă să rodească,

să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului

şi pâine celui care mănâncă, 11 la fel va fi

cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se

va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca

să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul

pentru care l-am trimis”.

Cuvântul Domnului

14




Ps 33(34),4-5.6-7.16-17.18-19 (R.: 18b)

R.: Domnul îi scapă pe cei drepţi

din orice strâmtoare.

4

Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,

să înălţăm numele lui împreună!

5

L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns

şi m-a eliberat de orice teamă. R.

6

Priviţi la el şi veţi fi luminaţi

şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!

7

Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat

şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

16

Ochii Domnului sunt peste cei drepţi

şi urechea lui ia aminte la strigarea lor!

17

Faţa Domnului este împotriva celor

ce fac răul

pentru a şterge amintirea lor

de pe pământ. R.

18

Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude

şi-i scapă din strâmtorarea lor.

19

Domnul este aproape de cei cu inima

zdrobită

şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită. R.


Mt 4,4b

Nu numai cu pâine

va trăi omul,

ci şi cu tot cuvântul

care iese

din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA

Voi deci aşa să vă rugaţi.



În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi,

zicând: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe,

ca păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru

vorbăria lor! 8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu

ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie

înainte ca să-i cereţi! 9 Voi deci aşa să vă rugaţi:

«Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfin ţească-se

numele tău! 10 Vie împărăţia ta! Facă-se voia

ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! 11 Pâinea

noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi

12

şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi

noi iertăm greşiţilor noştri! 13 Şi nu ne duce pe

noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!»

14

Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor,

şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15 însă, dacă

nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu

va ierta greşelile voastre”.

Cuvântul Domnului


Duhul Domnului este cuvântul interior al ru -

găciunii noastre. Prin acest Duh al său, să ne

adresăm lui Dumnezeu, spunând:

R.: Doamne, ascultă-ne!

– Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu,

invitând la rugăciunea liturgică şi la rugăciunea

personală, să-l ajute pe om să-l adore pe

Dumnezeu în duh şi adevăr, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele intelectuale să trăiască

rugăciunea ca pe o purificare a gândirii şi a

sentimentului, prin dialogul cu Dumnezeu,

autorul şi sursa de inspiraţie a oricărei realităţi,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca toate comunităţile cu viaţă contemplativă

din Biserică să fie un exemplu de

credinţă pentru cei care se găsesc departe de

calea ce duce la viaţă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi credincioşii care-şi exprimă

sentimentul religios prin formele pietăţii po -

pulare, cu ajutorul Bisericii, să-şi practice de -

vo ţiunile pentru slava lui Dumnezeu, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca familiile creştine să fie generoase

faţă de viaţă, primind cu bucurie invitaţia Crea -

torului de a fi rodnice şi de a se înmulţi, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca Isus mort şi înviat să ne ajute pe

noi, cei prezenţi în jurul altarului, să trăim

credinţa în dificultăţile de fiecare zi, să ne

rugăm: R.

Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului,

care cunoşti lipsurile noastre şi nu te mul -

ţumeşti cu cuvinte goale, fă ca rugăciunea

noastră să fie asemenea cu cea a Fiului tău,

care caută totdeauna voinţa ta. Prin Cristos,

Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Primeşte, Dumnezeule,

Creator atotputernic,

aceste daruri pe care le-am primit

din dărnicia ta.

Tu ni le-ai dat

spre a ne susţine

viaţa pă mântească;

îndreaptă-le, cu bunătate,

spre viaţa veşnică.



Prefaţa

Prefaţa a II-a pentru Postul Mare




sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu, spre

mântuirea fiilor tăi, ai orânduit un timp deo -

sebit, în care să-şi redobândească curăţia inimii;

şi înlăturând din suflet pornirile dezordonate,

în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare, încât

să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice. De

aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te

lăudăm, zicând fără încetare.


Cf. Ps 4,2

Când strig către tine, tu îmi răspunzi,

Dum nezeul dreptăţii mele;

din strâmtorare, mă scoţi la larg;

ai milă de mine, Doamne,

şi ascultă-mi rugăciunea!


Prin împărtăşirea cu aceste taine, te rugăm,

Doamne, să ne înveţi ca, înfrânându-ne do -

rinţele pământeşti, să îndrăgim bunurile cereşti.


16


Mediteazã

Pentru noi, creștinii, timpul Postului Mare

înseamnă parcurgerea unui drum văzut ca un

intens antrenament spiritual. Iar pentru a ne

dispune să celebrăm mai bine Paștele și să

trăim experiența puterii lui Dumnezeu, Bise -

rica ne propune în acest timp de har cele trei

practici de pocăință specifice tradiției creștine:

postul, pomana și rugăciunea. Acestea

sunt trăsăturile definitorii ale oricărui angajament

serios de creștere spirituală.

În Postul Mare, fiecare dintre noi trebuie să

fie animat de o ascultare mai atentă a cuvântului

lui Dumnezeu, de practica mortificării

și de o rugăciune mai intensă. Aceasta din

urmă, spunea sfântul Benedict, este lucrarea

prin excelență a lui Dumnezeu. Pentru sfântul

Augustin, rugăciunea este cu adevărat întâlnirea

dintre setea lui Dumnezeu și setea proprie.

Iar sfânta Tereza a Pruncului Isus vedea

rugăciunea ca pe un elan al inimii, ca pe o

simplă privire îndreptată spre ceruri, ca pe un

strigăt de recunoștință și iubire atât în încercare,

cât și în bucurie.

În evanghelia de astăzi, Isus ne învață că nu

mulțimea cuvintelor face ca rugăciunea noastră

să fie ascultată, ci mai degrabă disponibilitatea

față de voința și iubirea lui Dumnezeu,

Gândul zilei

„Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie”. (Mt 6,8)

Îţi mulţumesc, Isuse,

că ne înveţi rugăciunea plină de încredere,

cea a unor fii faţă de Tatăl bun şi drept,

care cunoaşte toate nevoile noastre.

Tu ne ajuţi să-l iubim

şi să-i cerem

ceea ce este esenţial

pentru viaţa noastră:

Pâinea ta, iertarea,

capacitatea de a ierta

şi eliberarea de puterea diavolului.

care se concretizează în iertare. Isus insistă

asupra faptului că rugăciunea trebuie să fie

autentică și ne propune ca model, în acest

sens, rugăciunea „Tatăl nostru”. Conținutul

ei este de-a dreptul minunat, căci Dumnezeu

este Tatăl tuturor, iar noi toți suntem frați.

Prin faptul că în această rugăciune cerem să

vină împărăția lui Dumnezeu, noi ne an gajăm

în căutarea păcii și a dreptății, iar prin faptul

că cerem de la Dumnezeu pâinea cea de toate

zilele și iertarea pentru noi înșine, ne expri -

măm dorința de a împărți și noi pâinea cu

ceilalți și de a le oferi iertarea, așa cum Cristos,

pâinea cea vie coborâtă din ceruri, s-a în -

trupat și s-a oferit pe sine însuși ca jertfă pentru

iertarea păcatelor noastre.

Prin harul lui Dumnezeu, rugăciunea este cea

care ne ajută să ne eliberăm de păcate – de

egoism, de nedreptate, de mândrie, de autosu -

ficiență – și să urmăm calea cea dreaptă,

pentru a trăi și a ne ruga împreună cu Cristos

și cu ceilalți.

Prin rugăciune, în viața fiecăruia se oglindește

virtutea credinței, care este darul lui Dum -

nezeu. Rugăciunea este aceea care ne deschide

inima în fața lui Dumnezeu pentru a celebra

cu demnitate sfintele taine și pentru a primi

iertarea lui Dumnezeu.

În plus, cel care se roagă începe, încet-încet,

să experimenteze iubirea divină și dobân dește

o mare încredere în Dumnezeu Tatăl, asemenea

psalmistului care exclamă: „L-am căutat pe

Domnul și el mi-a răspuns și m-a eliberat de

orice teamă” (Ps 34,5).

Să fim convinși că rugăciunea este hrana care

ne susține și, totodată, lumina care ne călăuzește

pașii în drumul nostru spre împărăția

lui Dumnezeu. Să o prețuim și să o practicăm

în viața noastră, susținuți de o credință vie și de

o încredere deplină în bunătatea lui Dum nezeu,

care este Tatăl nostru ceresc.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

4 martie

Iona 3,1-10

Ps 50

Lc 11,29-32

violet

I, R.

Miercuri din sãptãmâna 1 din Post

Sf. Cazimir, rege *


Ninivitenii au pãrãsit calea lor cea rea. n Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o

dispreþui! n Acestei generaþii nu i se va da alt semn, decât semnul lui Iona.

Iona nu voia sã meargã la Ninive, oraºul cel mare ºi „stricat”. Dumnezeu îl conduce acolo cu forþa.

Totuºi, numai la auzul cuvântului profetului deziluzionat, locuitorii din Ninive fac pocãinþã ºi

Dumnezeu îi iartã. Iona se supãrã cã Dumnezeu este plin de îndurare. În drumul Postului Mare spre

Paºte, aceste semne sunt foarte potrivite: convertirea oraºului Ni nive, „Dumnezeu cel milostiv ºi

blând, îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste” (Iona 4,2) ºi cele trei zile petrecute de Iona în

pântecele balenei ca simbol al morþii ºi învierii.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 24,6.2.22

Aminteşte-ţi, Doamne,

de îndurările tale

şi de faptele milostivirii tale,

căci ele sunt veşnice.

Să nu biruie vreodată duşmanii

asupra noastră;

eliberează-ne, Dumnezeule al lui Israel,

din toate strâmtorările noastre!

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunăvoinţă la

evlavia credincioşilor tăi şi ajută-i, ca, mortificându-şi

trupul prin pocăinţă, să se întărească

sufleteşte prin roadele faptelor bune.

Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.

Citire din cartea profetului Iona 3,1-10

În zilele acelea, Cuvântul Domnului a fost către

Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive,

cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe

care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers

18


la Ninive, după Cuvântul Domnului. Ninive

era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers.

4

Iona a intrat în cetate; mergând o zi în treagă,

striga şi zicea. „Încă patruzeci de zile şi Ninive

va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive

în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îm -

brăcat cu sac de la cel mai mare până la cel

mai mic dintre ei. 6 Cuvântul a ajuns la regele

din Ninive. S-a ridicat de pe tronul său, şi-a

îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac

şi s-a aşezat pe cenuşă. 7 A făcut să se strige şi

să se zică în Ninive un decret al regelui şi al

mai-marilor lui: „Niciun om şi niciun animal

din cireadă şi din turmă să nu guste nimic, să

nu pască şi să nu bea apă! 8 Să se acopere

oamenii şi animalele cu sac şi să-l invoce pe

Dumnezeu cu putere, să se întoarcă fiecare de

la calea lui cea rea şi de la violenţa lui! 9 Cine

ştie dacă Dumnezeu nu se va întoarce şi se

va îndura? Poate se va întoarce da la mânia

lui aprinsă şi nu vom pieri”. 10 Dumnezeu a

văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor

cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că

li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului


Ps 50(51),3-4.12-13.18-19 (R.: 19b)

R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule,

n-o dispreţui!

3

Ai milă de mine, Dumnezeule,

după marea ta bunătate,

şi, după mulţimea îndurărilor tale,

şterge fărădelegea mea!

4



12

Creează în mine o inimă curată,

Dumnezeule,

şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!

13

Nu mă alunga de la faţa ta

şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.

18

Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute

şi, chiar dacă ţi-aş aduce,

arderile de tot nu te-ar mulţumi.

19

Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,

inima căită şi smerită, Dumnezeule,

n-o dispreţui! R.


Cf. Il 2,12-13

„Întoarceţi-vă la mine din toată inima,

spune Domnul,

căci eu sunt milostiv şi îndurător”!

EVANGHELIA

Acestei generaţii nu i se va da alt semn,

decât semnul lui Iona.


Isus Cristos după sfântul Luca 11,29-32

În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea

în jurul lui, Isus a început să le spună: „Această

generaţie este o generaţie rea; caută un semn,

dar nu i se va da alt semn decât semnul lui

Iona. 30 Căci aşa cum Iona a devenit un semn

pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului

pentru această generaţie. 31 Regina din Sud

se va ridica la judecată cu oamenii acestei

generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit

de la marginile pământului ca să asculte înţe -

lepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul

mai mare decât Solomon! 32 Oamenii din

Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia

aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au

convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este

unul mai mare decât Iona”.

Cuvântul Domnului


Dumnezeu nu îi lipseşte de harul său pe cei

care-l caută cu inimă sinceră; el ascultă rugă -

ciunea Bisericii sale. Încrezători în cuvântul

său, să-l rugăm cu o inimă sinceră:

R.: Arată-ne, Doamne, faţa ta!

– Pentru ca Biserica, învăţătoarea adevărului,

să însoţească, prin lumina învăţăturii sale, dru -

mul omului spre Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca oamenii, depăşind ispitele ateismului

şi indiferenţei religioase, să-i ceară cu

umilinţă lui Dumnezeu să le poată rezolva în

credinţă marile întrebări ale vieţii, să ne ru -

găm: R.

– Pentru ca toate comunităţile bisericeşti să-şi

exprime, prin iniţiative pastorale potrivite,

grija pentru cei care au abandonat practicarea

religiei sau trăiesc în situaţii anormale, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca necredincioşii să poată găsi în Bi -

serica lui Cristos răspunsurile la problemele

fundamentale ale vieţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca acei creştini care suferă din cauza

îngrădirilor libertăţii religioase să găsească în

angajarea Bisericii pentru drepturile omului,

ajutor în perseverenţa lor, să ne rugăm: R.


– Pentru ca această sfântă Liturghie să ne

zgu duie din toropeala noastră, făcându-ne să

simţim urgenţa convertirii şi reconcilierii, să

ne rugăm: R.

R.: Arată-ne, Doamne, faţa ta!

Dumnezeule, care conduci spre convertire pe

cei care ascultă de cuvântul tău, dăruieşte-ne

harul ca, părăsind toată lucrarea nelegiuirii, să

păzim cu bucurie poruncile tale, pentru a

merita darul mântuirii. Prin Cristos, Domnul

nostru. Amin.

Asupra darurilor

Îţi oferim, Doamne, darurile pe care tu însuţi

ni le-ai dat, ca să le închinăm numelui tău; te

rugăm, ca, transformându-le pentru noi în sa -

crament, să ne dai harul de a dobândi, prin ele,

tămăduire veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa a III-a pentru Postul Mare




sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai

voit ca, prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa

faţă de tine, deoarece pocăinţa ne

ajută să ne împotrivim ispitelor mândriei şi,

împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm

şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea, cu

mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând într-un

singur glas.


Să se bucure

toţi cei care se încred în tine,

Doamne,

şi în veci să tresalte

şi vei locui între ei.

Cf. Ps 5,12


Dumnezeule, care nu încetezi să ne hrăneşti

cu tainele sfinte, dă-ne, te rugăm, harul, ca,

întăriţi de acest dar al tău, să ajungem la

viaţa fără de sfârşit. Prin Cristos, Domnul

nostru.

20


Mediteazã

În Postul Mare, Biserica înnoiește chemarea

la convertire și la penitență. Lecturile de as -

tăzi fac și ele trimitere la oportunitățile pe care

Dumnezeu ni le oferă zilnic pentru a înainta

pe acest drum de convertire și de reînnoire

spirituală. Și întrucât este posibil ca neliniștile

și preocupările de tot felul să ne împiedice

în a percepe ocaziile în care Dumnezeu

se manifestă, poate că ar fi necesar să avem

privirea îndreptată spre Cristos și să-i ascul -

tăm cu mai multă atenție cuvântul.

Isus îi consideră pe contemporani „o generație

rea” (Lc 11,29), pentru că aceștia nu voiau

să creadă în el și continuau să ceară un semn

venit din cer. Isus a refuzat să ofere un astfel

de semn, pentru că însăși cererea lor era o

dovadă a lipsei de credință. De aceea, unicul

semn a fost cel al profetului Iona (cf. Lc 11,30),

la a cărui predică locuitorii din cetatea Ninive

s-au convertit. Și pentru că aceștia au părăsit

calea lor cea rea, Dumnezeu a renunțat la

pe deapsa cu care îi amenințase (cf. Iona 3,10).

Astăzi, să ne întrebăm și noi dacă am început

să parcurgem drumul convertirii, luptând cu

ajutorul rugăciunii și al jertfelor noastre atât

împotriva răului din noi, cât și împotriva

Gândul zilei

„Aici este unul mai mare decât Iona”.

(Lc 11,32)

Isus ne invită să ne convertim, să ne raportăm

la cuvântul său şi să renunţăm la ceea ce nu

este conform cu acesta. Astfel vom putea

ajunge să-l cunoaştem cu adevărat pe Dum -

nezeu. Îmi era greu să petrec o zi de reculegere

în tăcere, să ascult cuvântul lui Dum -

nezeu, dar cu toate acestea mă străduiam să

le duc până la capăt.

După câţiva ani de perseverenţă, acum îi

mulţumesc mult lui Isus pentru această

opor tunitate.

răului din lume. Și să vedem dacă facem acest

lucru cu bucurie și seninătate, pentru că, în

fond, a ne converti înseamnă a ne întoarce la

Domnul cu încredere și cu hotărâre.

În multe cazuri, convertirea este redusă la

un act de voință. Spre exemplu, atunci când

constatăm o anumită lipsă, considerăm că

trebuie să o remediem și decidem să ne străduim

pentru aceasta cu voința noastră. Totuși,

o minimă experiență de viață spirituală ne

demonstrează că astfel de decizii rămân, de

cele mai multe ori, literă moartă. O analiză

mai atentă ne arată că, adesea, ele nu sunt

inspirate de o iubire profundă față de Isus, ci

exprimă dorința de a adapta o imagine mai

mult sau mai puțin ideală despre noi înșine.

În alte situații, când este înțeleasă ca schimbare

și îmbunătățire a comportamentului, con -

vertirea este privită în mod substanțial ca

transformare morală. În realitate, convertirea

exprimă o modalitate de relație cu un Dum -

nezeu în trei persoane. Astfel, adevărata con -

vertire își are izvorul în Duhul lui Dumnezeu

care ne determină să ne întoarcem la Tatăl,

întrucât el ne-a dăruit viața cea adevărată prin

moartea Fiului său.

Așadar, convertirea exprimă întoarcerea

noastră la Dumnezeu. De aceea, în acest timp

al Postului Mare este nevoie să sacrificăm

ceva din timpul nostru și din activitățile obiș -

nuite, pentru a-i oferi mai mult timp lui Dum -

nezeu în lucrurile esențiale, adică în ascultarea

cuvântului, în rugăciune și în practicarea

carității.

În acest timp de pocăință, să-l ascultăm cu

mai multă atenție pe Dumnezeu și să ne lăsăm

luminați de cuvântul său. De asemenea, să

ne rugăm mai mult, pentru că rugăciunea ne

face mai disponibili la diferite mortificații

pentru a fi mai prompți în slujirea celorlalți

în ocaziile care se ivesc în fiecare zi.

Pr. Emanuel Imbrea


5

JOI

martie

Est 4,17k.17l-m.17r-t

Ps 137

Mt 7,7-12

violet

I

Joi din sãptãmâna 1 din Post

Ss. Luciu I, pp.; Teofil, ep; Adrian din Cezareea, m.


Nu am alt ajutor decât pe tine, Doamne. n În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,

Doamne. n Oricine cere, primeºte.

Rugãciunea înseamnã a bate la uºã. Fãrã a obosi. Insistând nu ca un sâcâitor, ci ca un îndrãgostit,

adicã gândind la cei lalþi ºi nu la sine. Aºa se demonstreazã valoarea, perse verenþa ºi încrederea

fãrã limite. Dumnezeu trebuie cãutat întotdeauna pentru cã el este mult mai încolo decât credem

noi. Trebuie bãtut mereu la uºa sa, pentru cã ea se deschide larg, infinit.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 5,2-3

Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele,

Doamne, înţelege plângerea mea!

Ia aminte la glasul rugăciunii mele,

regele meu şi Dumnezeul meu!

Rugăciunea zilei

Dă-ne, te rugăm, Doamne, gânduri şi hotărâri

sfinte şi ajută-ne să le înfăptuim, pentru ca

noi, care nu putem să avem viaţă fără tine, să

fim în stare să trăim după voinţa ta. Prin

Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Nu am alt ajutor decât pe tine, Doamne.

Citire din cartea Esterei 4,17k.17l-m.17r-t

În zilele acelea, regina Estera şi-a căutat scăparea

la Domnul, fiind cuprinsă de agonia

morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îm -

brăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul

miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă

şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar

orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din

părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul

22

lui Israel, zicând: 17l „Domnul meu şi regele

nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care

sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute

în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă

mine. 17m Am auzit de când m-am născut în

tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat

pe Israel dintre toate popoarele şi pe părinţii

noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire

veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus.

17r

Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în

timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege

al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor!

17s

Pune cuvânt potrivit în gura mea îna intea

acestui leu şi schimbă inima lui spre ură faţă

de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a

celor de aceeaşi gândire cu el! 17t Pe noi scapă-ne

din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt

singură şi nu am pe nimeni în afară de tine,

Doamne!”

Cuvântul Domnului


Ps 137(138),1-2a.2bc-3.7c-8 (R.: 3a)

R.: În ziua în care te-am chemat,

m-ai ascultat, Doamne.


1

Te laud, Doamne, din toată inima,

pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.

Îţi cânt înaintea îngerilor.

2a

Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc

Laud numele tău pentru îndurarea

şi adevărul tău,

căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea

cuvintelor tale.

3

În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,

m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

7c

Dreapta ta mă mântuieşte.

8

Domnul va duce la bun sfârşit ceea ce

a început pentru mine.

Doamne, bunătatea ta este veşnică.

Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.


Ps 50(51),12a.14a

Creează în mine o inimă curată, Dum nezeule,

dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale!

EVANGHELIA

Oricine cere, primeşte.




„Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi

şi vi se va deschide! 8 Căci oricine cere primeşte;

cine caută găseşte; iar celui care bate i se va

deschide. 9 Care om dintre voi, dacă fiul îi va

cere pâine, îi va da o piatră? 10 Sau, dacă va cere

un peşte, îi va da un şarpe? 11 Aşadar, dacă voi,

răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor

voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din

ceruri va da cele bune celor care i le cer? 12 Deci

tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi

şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi

Profeţii”.

Cuvântul Domnului


Dumnezeu îşi descoperă în istoria omului planul

providenţei sale, iubindu-ne mai presus de toate.

Să-l rugăm să privească la nevoile poporului

său şi să asculte strigătul rugăciunii noastre.

Să-i spunem:


– Pentru ca Biserica să vestească totdeauna

că Dumnezeu îşi actualizează printr-o iubire

unică providenţa sa faţă de noi, trimi ţându-ni-l

pe Fiul său preaiubit ca Mântuitor, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca oamenii să descopere în rugăciune

bucuria de a fi fii ai lui Dumnezeu, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca toate comunităţile ecleziale să

creeze prin exemplu şi iniţiative pastorale

po trivite, climatul spiritual favorabil dialogului

cu Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele abandonate, după

exemplul Esterei, să recurgă încrezătoare la

Dumnezeu, care umple golul singurătăţii prin

puterea iubirii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca speranţa creştină, care îi susţine pe

credincioşi în încercările lor, să fie tot mai

curată şi alimentată de iubire, să ne rugăm: R.

– Pentru ca această sfântă Liturghie să-şi răs -

pândească harul asupra întregii zile, făcând

eficace orice altă rugăciune, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, Tatăl nostru, tu ne asculţi rugă -

ciunile, dăruindu-ni-l pe Fiul tău Isus. Dă-ne

harul ca, atunci când cerem, să nu cădem în

ispita de a voi ceea ce nu vrei tu. Prin Cristos,


Asupra darurilor

Ascultă-i cu bunătate, Doamne, pe cei ce te

imploră şi, primind darurile şi rugăciunile po -

porului tău, întoarce spre tine inimile noastre,

ale tuturora. Prin Cristos, Domnul nostru.


Prefaţa

Prefaţa a IV-a pentru Postul Mare




sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Pentru

că, prin post şi înfrânare, ne ajuţi să învin gem

pornirile rele, ne ridici mintea spre cele ce -

reşti, ne întăreşti sufletul în virtute şi ne dăru -

ieşti veşnică răsplată prin Domnul nostru Isus

Cristos. Prin el te laudă îngerii, te adoră stăpânirile,

ţi se supun puterile. Tăriile cereşti

şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare de

bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti şi

glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm

cu umilinţă, spunând fără încetare.


Mt 7,8

„Oricine cere, primeşte; cine caută, găseşte;

iar celui care bate, i se va deschide”.


Te rugăm, Doamne, Dumnezeul nostru, care

ne-ai dat preasfintele taine pentru a ne întări

pe calea convertirii, fă ca ele să ne fie spre

tămăduire pentru viaţa aceasta şi pentru cea

viitoare. Prin Cristos, Domnul nostru.

24


Mediteazã

Asemenea reginei Estera, și noi avem harul

de a avea cărți care ne vorbesc și continuă să

ne spună că Dumnezeul îi eliberează pe cei

care împlinesc voința sa; sunt cărțile Sfintei

Scripturi. Același cuvânt divin care ne spune,

precum reginei Estera, că Dumnezeul lui Abra -

ham, al lui Isaac și al lui Iacob, care a as cultat

mereu strigătul celui sărac și a intervenit pen -

tru a-l salva și a-l elibera, are acum grijă de

noi și ne ascultă strigătul. Ori de câte ori pe -

ricolul ne amenință viața sau când facem ex -

periența amară a singurătății, Dum nezeu ne

vine în ajutor. Slăbiciunea devine pentru noi

locul rugăciunii încrezătoare.

Rugăciunea Esterei își va găsi împlinirea în

Isus. El ne va elibera de mâna dușmanului,

va transforma jalea noastră în bucurie și va

face din suferințele noastre calea mântuirii.

Adesea, în rugăciune ne bazăm pe propriile

calități, pe meritele pe care credem că le avem

și în posibilitățile pe care ni le imaginăm. Iar

când posibilitățile ne lipsesc, suntem descum -

păniți și credem că nu ne mai putem ruga. În

această situație, rugăciunea adevărată este

tocmai aceea pe care o îndreptăm spre Dum -

nezeu într-un moment de neliniște, deoarece

Gândul zilei

„Cereţi şi vi se va da”. (Mt 7,7)

Am experimentat

adevărul acestei promisiuni

a lui Isus

atunci când,

împreună cu unul sau mai mulţi fraţi,

i-am cerut ajutorul

pentru o persoană

aflată în dificultate.

Domnul a intervenit

cu adevărat!

Îţi mulţumesc, Isuse:

putem conta mereu pe tine.

se bazează pe bunătatea lui. Atunci când cineva

este conștient de propriile limite, nu este

deloc departe de Dumnezeu și nici măcar in ca -

pabil de a se ruga. Trebuie doar să se prezinte

înaintea lui Dumnezeu și să rămână astfel,

gândindu-se la bunătatea sa.

Rugăciunea Esterei ne învață că aceasta im -

plică o anumită responsabilitate. Astfel, Estera

a acceptat să înfrunte un mare pericol pentru

a-și salva poporul. Întrucât Estera este solidară

cu poporul ei, această rugăciune dezinteresată

și interesată deopotrivă este plăcută

lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, evanghelia ne dă o lecție de

mare încredere: dacă cerem lucruri bune în

rugăciune, Tatăl ceresc ni le oferă. Isus spune:

„Cereți și vi se va da”; nu spune: „Vi se va

da cu siguranță ceea ce ați cerut”. Isus spune:

„Căutați și veți găsi”; când cineva caută, gă -

sește, dar se poate întâmpla să găsească chiar

mai mult decât a căutat. Când cineva bate la

o ușă, de obicei, ea se deschide, dar nu știe

dinainte ce va găsi dincolo de ușă. Tot astfel,

rugăciunea nu este un gest împlinit înaintea

unui distribuitor automat, care ne oferă tot

ceea ce dorim; întotdeauna are loc mai întâi un

dialog cu Dumnezeu, în căutarea unei soluții

la o anumită problemă. Și atunci îi cerem

aceasta în rugăciune, dar nu prezentându-i

dinainte soluția pe care o credem corectă. Să-i

cerem ceea ce credem că este necesar, dar

să-i lăsăm lui grija de a găsi soluția potrivită.

Soluția pe care Dumnezeu ne-o sugerează

va fi întotdeauna una creatoare, care

depășește ceea ce am avut în gând să cerem.

Chiar atunci când harul pe care l-am cerut

ne-a fost acordat, în rugăciune trebuie să gă -

sim ceva în plus: unirea cu Dumnezeu care

transformă un beneficiu material într-un mijloc

de progres spiritual și care ne deschide inima

la iubirea față de el și față de aproapele.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

6 martie

Ez 18,21-28

Ps 129

Mt 5,20-26

violet

I, R.

Vineri din sãptãmâna 1 din Post

Sf. Coletta, fc.; Fer. Roza din Viterbo, fc.


Doresc eu moartea celui rãu? Oare nu doresc sã se întoarcã de la calea lui ºi sã

trãiascã? n Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai putea sã stea

în faþa ta? n Du-te, împacã-te mai întâi cu fratele tãu.

„Lasã-þi darul acolo ºi mergi de te împacã cu fratele tãu”. Este chemarea la convertire. Nu este sufi cientã

simpla respec tare a legii sau a ritualului exterior, ci trebuie amintit cã iu birea este legea supremã.

Îmbrãþiºarea de împãcare cu Dum nezeu are loc prin îmbrãþiºarea de împãcare cu fratele. Trebuie sã

devenim copii pentru a intra ca adulþi în împãrãþia iubirii. Trebuie sã ne pierdem pentru a ne regãsi.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 24,17-18

Eliberează-mă de neliniştea mea, Doamne!

Priveşte la umilirea şi la truda mea şi iartă-mi

toate păcatele!

Rugăciunea zilei

Dă-ne, te rugăm, Doamne, nouă, credincioşilor

tăi, harul, de a ne pregăti cum se cuvine

pentru sărbătoarea sfintelor Paşti, iar po că -

inţa trupească pe care am început-o să aducă

roade în sufletele noastre. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Doresc eu moartea celui rău? Oare nu doresc

să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască?

Citire din cartea

profetului Ezechiel 18,21-28

Aşa zice Domnul: „Dar cel rău care se în -

toarce de la păcatele pe care le-a săvârşit şi

păzeşte toate hotărârile mele, face judecată

şi dreptate, va trăi şi nu va muri. 22 Niciuna

dintre răutăţile pe care le-a făcut nu-i vor fi

amintite, ci în dreptatea pe care o face va trăi.

23

Doresc eu moartea celui rău? – oracolul

26


Domnului. Oare nu doresc să se întoarcă de la

calea lui şi să trăiască? 24 Dar dacă cel drept se

întoarce de la dreptatea lui şi săvârşeşte nedrep -

tate, dacă face după toate lucrurile abominabile

pe care le face cel rău, va trăi? Toată dreptatea

lui pe care a făcut-o nu va mai fi amintită

din cauza sacrilegiului pe care l-a comis:

pentru păcatele pe care le-a comis, pentru ele

va muri. 25 Voi ziceţi: «Calea Dom nului nu este

dreaptă». Ascultaţi, voi, casă a lui Israel: oare

calea mea nu este dreaptă? Sau poate căile

voastre nu sunt drepte. 26 Dacă cel drept se

întoarce de la dreptatea lui, săvâr şeşte nedreptate

şi moare din cauza ei, el moare din cauza

nedreptăţii pe care o săvârşeşte. 27 Dar dacă

cel rău se întoarce de la răutatea lui pe care a

comis-o şi face dreptate şi judecată, acela îşi

va face sufletul să trăiască. 28 Pentru că a văzut

şi s-a întors de la răutatea pe care a comis-o,

el va trăi şi nu va muri”.

Cuvântul Domnului


Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 3)

R.: Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,

Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?

1

Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,

2

Doamne, ascultă glasul meu!

Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii

mele! R.

3

Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,


4

La tine însă este iertare,

şi ne temem de tine. R.

5

Eu nădăjduiesc în Domnul;

sufletul meu speră în cuvântul său.

6ab

Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul

mai mult decât aşteaptă străjerii

ivirea zorilor. R.

7

Să nădăjduiască Israel în Domnul,

căci la Domnul este îndurare şi belşug

de mântuire.

8

El îl va mântui pe Israel de toate

fărădelegile lui. R.


Ez 18,31ac

„Aruncaţi de la voi toate răutăţile voastre,

spune Domnul, şi înnoiţi-vă inima şi duhul!”

EVANGHELIA

Du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău.




zicând: „Vă spun: dacă dreptatea voastră nu

o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a

fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

21

Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să

nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă va fi

condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că

oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat

la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său

«prostule!», va fi condamnat de Sinedriu.

Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat

la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi

aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că

fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo

darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai

întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi

darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău

repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca

nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului,

iar judecătorul gardianului şi să fii

aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu

vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit

ultimul ban”.

Cuvântul Domnului


Dumnezeu este izvor de viaţă şi de bucurie

pentru păcătoşii care se căiesc. De aceea, lui

să-i adresăm rugăciunile noastre, rugăciuni care

exprimă dorinţa de reconciliere a Bisericii şi

a lumii. Să ne rugăm împreună, spunând:

R.: Doamne, dă-ne spiritul iertării!

– Pentru ca Biserica sfântă, care proclamă

vestea cea bună a reconcilierii, să evite cu

umilinţă atitudinile şi cuvintele care pot

scan daliza germenii credinţei omului, să ne

ru găm: R.

– Pentru ca toţi conducătorii popoarelor să

fie convinşi că nu există civilizaţie adevărată

fără a face referire la Dumnezeu, să ne ru -

găm: R.

– Pentru ca trăirea iertării, în familie sau în

societate, să descopere fascinaţia şi puterea

iubirii lui Dumnezeu care iartă şi înţelege totul,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care abandonează calea

violenţei şi se căiesc să experimenteze în iertarea

creştină posibilitatea unei vieţi noi, să

ne rugăm: R.


– Pentru ca totdeauna convertirea inimii, la

care suntem invitaţi în timpul Postului Mare,

să transforme cuvintele şi faptele noastre, să

ne rugăm: R.

R.: Doamne, dă-ne spiritul iertării!

– Pentru ca să primim înapoi persoanele pe

care le-am exclus pentru totdeauna din viaţa

noastră, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, nu există lucru care să-ţi fie mai

plăcut decât viaţa, demnitatea şi onoarea omului.

Tu ierţi cu bunăvoinţă pe cel care se căieşte

şi-l faci să trăiască din nou. Dă-ne tuturor harul

de a ne iubi şi de a rămâne uniţi cu tine, în

păzirea cuvântului tău. Prin Cristos, Domnul

nostru. Amin.

Asupra darurilor

Primeşte cu bunătate, Doamne, această jertfă

prin care, în puterea îndurării tale, ai voit să

te împaci cu noi şi să ne redai mântuirea. Prin

Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa
















ghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate

corurile oştirii cereşti, cântăm imnul măririi



Ez 33,11

„Viu sunt eu”, zice Domnul; „nu vreau moartea

păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”.


Te rugăm, Doamne, ca taina pe care ne-ai

lăsat-o ca hrană sfântă să ne reînnoiască şi,

purificându-ne de aluatul cel vechi, să ne facă

părtaşi de misterul mântuirii. Prin Cristos,

Domnul nostru.

28


Mediteazã

Lecturile de astăzi readuc în atenția noastră

tema convertirii. Câtă vreme suntem pelerini

pe acest pământ, ni se oferă șansa la o

schimbare radicală a vieții. Câtă vreme suntem

încă pe cale, ne putem pune de acord și cu

„adversarul” nostru. Profetul Ezechiel ne arată

în prima lectură de astăzi că acest „adversar”

este cel de lângă noi, cu care nu suntem

întotdeauna de acord.

În ceea ce privește nevoia de convertire,

mereu suntem ispitiți să credem că este inutil

să ne schimbăm, întrucât acest lucru ar fi

imposibil. În schimb, prin intermediul profetului

Ezechiel, Dumnezeu proclamă că schim -

barea este posibilă, că el însuși ne determină

în această direcție și că, în loc să ne pregătească

o pedeapsă, el vrea să ne recompenseze

cu viața cea adevărată (cf. Ez 18,23).

Marea dorință a lui Dumnezeu este aceea de

a ne vedea schimbați, transformați și cu adevărat

sfinți. Desigur, această schimbare sau

convertire presupune un anumit efort, însă

Dumnezeu promite că cel păcătos nu va fi

nimicit, dacă se convertește.

Privind lucrurile din aceeași perspectivă,

trebuie să ne însușim atitudinea de încre dere

Gândul zilei

„Pune-te de acord cu duşmanul tău repede,

cât timp mai eşti cu el pe drum”. (Mt 5,25)


pentru fiecare cuvânt al tău,

care ne oferă iubirea şi înţelepciunea

lui Dumnezeu.

Tu vrei să fie comuniune şi armonie

între oameni,

şi de aceea ne înveţi

să fim umili şi supuşi,

să trăim în pace între noi.

Vino, Duhule Sfinte,

tu ne poţi ajuta!

în posibilitatea celuilalt de a se schimba, de

a se converti, pentru că fiecare poate realiza

lucruri deosebite în viața proprie. În același

fel proceda și Isus față de cei păcătoși, care,

apropiindu-se de el, înțelegeau că se pot

schimba, că Isus este gata să-i ajute și să-i

transforme pe deplin. Și astfel, posibilitatea

pe care în special mai-marii poporului nu

voiau s-o vadă devenea realitate: aceștia deve -

neau păcătoși convertiți, iar dreptatea lor o

depășea pe cea a cărturarilor și a fariseilor

(cf. Mt 5,20). De altfel, aceasta este condiția

fără de care mântuirea nu este posibilă.

Textul Evangheliei rămâne cu adevărat di -

ficil pentru cei care nu-l cunosc pe Dum nezeu.

Isus ne avertizează că nu simpla respectare

a legilor ne face drepți în fața lui Dum nezeu.

Dreptatea se împlinește cu adevărat în libertatea

și voința de a iubi așa cum suntem iubiți.

Isus ne-a dus dincolo de legi, le-a rezumat

în unica poruncă a iubirii. Aceasta este noua

dreptate la care suntem chemați. Ea se nu mește

reconciliere, deschidere spre iertare, bună vo -

ință profundă chiar și față de dușmani, gratuitate

care merge dincolo de merite, care nu

ține cont de răul primit, ci ia în considerare

numai acea iubire gratuită al cărei subiect sunt

și pe care o primesc încontinuu. Doar astfel

fiecare ofrandă devine plăcută lui Dum nezeu,

cel care ne va deschide poarta împărăției

cerurilor.

Isus invită mereu la convertire, pentru că

fiecare om este un templu al Duhului Sfânt

și al iubirii lui Dumnezeu Tatăl. El îi cheamă

pe cei păcătoși, dar și pe noi deopotrivă, pentru

a face parte din împărăția sa, care este o îm -

părăție a dreptății, a iubirii, a păcii și a iertării.

Să-i cerem lui Dumnezeu darul speranței și

al încrederii în convertirea noastră și a ce lor -

lalți, pentru ca toți să ne convingem că putem

deveni mai buni și mai sfinți prin harul său.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

7 martie

Dt 26,16-19

Ps 118

Mt 5,43-48

violet

I, R.

Sâmbãtã din sãptãmâna 1 din Post

Ss. Perpetua ºi Felicitas, m. *


Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tãu. n Fericit este omul care umblã

în legea Domnului. n Fiþi desãvârºiþi, precum Tatãl vostru ceresc este desãvârºit!

Desigur, cea mai mare parte a oamenilor ºi a instituþiilor sunt de acord cu marea lege promulgatã

în vechime pe mun tele Sinai: „Sã nu ucizi, sã nu furi...”. Dar astãzi Dumnezeu merge mai departe.

Se tinde spre ceea ce este mai intim ºi profund în fiinþa umanã, ºi chiar spre acea violenþã interioarã

care explodeazã adesea. Oare duºmãnia, mânia împo triva fratelui nu sunt cele care înve nineazã totul?

Ant. la intrare:

Cf. Ps 18,8

Legea Domnului este desăvârşită, înviorează

sufletul; mărturia Domnului este adevărată,

îi face înţelepţi pe cei mici.

Rugăciunea zilei

Părinte veşnic, întoarce spre tine inimile noastre,

pentru ca noi, căutând întotdeauna singurul

lucru necesar şi săvârşind fapte de adevărată

iubire faţă de aproapele, să-ţi slujim numai

ţie. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Vei fi un popor sfânt pentru Domnul Dum -

nezeul tău.

Citire din cartea Deuteronomului 26,16-19

În zilele acelea, Moise a vorbit către popor,

zicând: „Astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi

porunceşte să împlineşti hotărârile şi judecăţile

acestea. Să le păzeşti şi să le împlineşti din

toată inima ta şi din tot sufletul tău! 17 Astăzi,

tu i-ai mărturisit Domnului că el va fi Dum -

nezeul tău, că vei umbla pe căile lui, că vei

păzi hotărârile, poruncile şi judecăţile lui,

ascultând de glasul lui. 18 Astăzi, Domnul ţi-a

30


mărturisit că vei fi poporul lui, partea lui, după

cum ţi-a spus, dacă vei păzi toate poruncile

lui 19 şi te va pune mai presus de toate popoarele

pe care le-a făcut, în glorie, renume şi

strălucire. Vei fi un popor sfânt pentru Dom nul

Dumnezeul tău, după cum ţi-a spus”.

Cuvântul Domnului


Ps 118(119),1-2.4-5.7-8 (R.: cf. 1)

R.: Fericit este omul

care umblă în legea Domnului.

1

Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale,

care umblă în legea Domnului.

2

Fericiţi sunt cei care păzesc mărturiile lui

şi-l caută din toată inima. R.

4

Tu ai dat orânduirile tale,

ca să fie păzite cu grijă.

5

O, de ar fi căile mele statornice

în a păzi hotărârile tale! R.

7

Te voi lăuda cu inimă cinstită,

învăţând judecăţile tale drepte.

8

Vreau să păstrez hotărârile tale,

nu mă lăsa în părăsire! R.



2Cor 6,2b

Iată, acum este momentul potrivit, iată, acum

este ziua mântuirii!

EVANGHELIA

Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc

este desăvârşit!




zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti

pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul

tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii

voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută,

45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care

este în ceruri, care face să răsară soarele său

peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă

peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci,

dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată

aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii?

47

Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce

faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi

păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum

Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!”

Cuvântul Domnului


Domnul ne-a ales ca popor al său, dăru in du-ne

legea desăvârşită a iubirii, ca să devenim ase -

menea lui. Acum ne vine în întâmpinare şi ne

ascultă umila noastră rugăciune. De aceea,

să spunem:

R.: Doamne, ajută-ne să iubim!

– Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii şi pre -

oţii, care, asemenea lui Moise, au mi siunea

de a face cunoscută legea iubirii creştine, să

fie primii care să o practice cu umilinţa şi

curajul adevăraţilor păstori ai turmei, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca mesajul lui Isus despre iubirea

duşmanilor să favorizeze căutarea de noi ra -

porturi de dreptate şi pace în societăţile dezbi -

nate de război şi interese, să ne rugăm: R.

– Pentru ca lumea suferindă, care invocă

iubirea şi solidaritatea noastră, să afle în co -

munitatea noastră loc de speranţă şi de viaţă,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca grupurile comunităţilor din Bi -

serică să trăiască şi să promoveze slujirea

gra tuită ca răspuns la chemarea lui Cristos,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei prezenţi la această sfântă

Liturghie, să oferim iubire şi pace tuturor

celor care ne sunt alături, să ne rugăm: R.

– Pentru ca răposaţii noştri să fie răsplătiţi

cu viaţa veşnică pentru adevărul pe care l-au

mărturisit în faţa oamenilor, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, noi suntem poporul tău. Aju -

tă-ne să te imităm prin darul iubirii, pentru

ca fiecare frate al nostru, chiar şi duşmanul,

să devină special pentru noi. Prin Cristos,


Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, ca aceste taine să ne învred -

nicească a primi tămăduirea pe care ne-o aduc.


Prefaţa










să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice.


De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii,

te lăudăm, zicând fără încetare.


Mt 5,48

„Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc

este desăvârşit”, spune Domnul.


Însoţeşte-i mereu, Doamne, cu bunăvoinţa ta

pe cei pe care îi hrăneşti cu taina dumnezeiască

şi, de vreme ce i-ai luminat cu învăţăturile

cereşti, dăruieşte-le neîncetat mângâierea adu -

cătoare de mântuire. Prin Cristos, Domnul

nostru.

32


Mediteazã

Isus ne conduce pe toți la apogeul iubirii,

acolo unde, pe plan uman, chiar și dușmanul

își schimbă numele și devine frate, întrucât

Dumnezeu nu are dușmani, ci doar fii preaiu -

biți. Nicio lege nu va putea să ne conducă

aici, dacă nu există libertatea interioară a unei

inimi care face loc Duhului iubirii lui Dumnezeu,

care îi îmbrățișează pe toți, în mod necondiționat,

indiferent dacă sunt buni sau răi. De

altfel, cine poate spune că este bun în totalitate?

În mod constant experimentăm gratuitatea

și iertarea. Prea des considerăm ploaia și

lumina soarelui ca fiind normale, iar acestea

se revarsă asupra pământului fără niciun

merit din partea noastră, ca tot atâtea alte

daruri din partea lui Dumnezeu.

Așadar, com pasiunea trebuie să se impună în

orice si tuație, milostivirea trebuie să se ma -

nifeste în orice lipsă. Aceasta este cu adevărat

diferența care arată, în practică, în

modul de a acționa al oricărui creștin, adevăratul

chip al lui Dumnezeu.

În evanghelia de astăzi, Isus ne amintește că

iubirea adevărată este gratuită; este o iubire

care nu vrea nimic în schimb. „Dacă îi iubiți pe

cei care vă iubesc, ce răsplată aveți?” (Mt 5,46).

Gândul zilei

„Astăzi, tu i-ai mărturisit Domnului că el

va fi Dumnezeul tău”. (Dt 26,17)

Ce-mi poate cere Isus, ca să conştientizez

că Dumnezeu e Dumnezeul meu? Primul

lucru care îmi vine în minte este să sfinţesc

mâine ziua Domnului, duminica. Voi ce lebra

Învierea lui, voi participa la sfânta Litur ghie,

voi fi îm preună cu ai mei în fra ternitate, iar

după-amiază voi par ticipa, cu credincioşii

din parohie, la o altă întâlnire de rugăciune

pentru a lăuda numele lui. Îi voi oferi astfel

Tatălui său posibilitatea de a-mi călăuzi viaţa,

pentru a mă putea bucura de iubirea lui.

Dacă nu ar fi gratuită, nu ar putea fi considerată

iubire, așa cum ne învață sfântul apostol

Paul: „Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea

este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea

nu se laudă… Ea nu se poartă necuviincios,

nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont

de răul primit. Nu se bu cură de nedreptate,

ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate

le crede, toate le speră, toate le îndură. Iu -

birea nu încetează niciodată” (1Cor 12,4-8).

În acest sens, sfinții martiri ne sunt maeștri. În

momentul morții, acești martori ai credinței

nu au cerut niciodată dreptatea, ci adesea au

cerut iertarea și harul pentru persecutorii lor,

imitându-l pe însuși Isus Cristos, care în

pătimirea sa a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu

ce fac”.

„Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce

faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și

păgânii?” (Mt 5,47). În Evanghelie, salutul

este shalom, adică o urare de pace. Și totuși,

cât de greu poate fi un salut! Uneori ar fi

suficient și un simplu zâmbet pentru a-l face

pe cel de lângă noi să se simtă „primit” sau

să fie „în pace”. Cu toate acestea, câte persoane

căsătorite au eliminat salutul din viața

lor! Câți oameni devin incapabili să primească

pacea! Câți frați nu vorbesc între ei! Câți

prieteni au devenit dușmani! În aceste cazuri,

devine și mai puternică invitația lui Isus de

a depăși dezbinările și contrastele, de a elimina

cuvântul „dușman” și de a-i trata pe toți

ca frați. De fapt, Isus ne cere să fim desăvâr -

șiți, așa cum Tatăl nostru ceresc este desă -

vârșit. Ne cere să fim plini de milostivire,

adică să învățăm arta de a-i primi și de a-i

ierta pe ceilalți. Suntem cu adevărat copii ai

lui Dumnezeu și avem în noi puterea de a fi

desăvârșiți, așa cum el este desăvârșit, începând

de la faptele de sfințenie ale vieții de

fiecare zi.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

8 martie

Gen 12,1-4a

Ps 32

2Tim 1,8b-10

Mt 17,1-9

violet

II

† DUMINICA a 2-a din Post

Sf. Ioan al lui Dumnezeu, cãlug.


Chemarea lui Abraham, pãrintele poporului lui Dumnezeu. n Fie, Doamne, mila ta

asupra noastrã, precum ºi noi am sperat în tine! n Dumnezeu ne-a mântuit ºi ne-a

chemat cu o chemare sfântã. n Faþa lui strãlucea ca soarele.

Colectã pentru Caritas.

Istoria adevãratã a început când Dumnezeu l-a chemat pe Abraham ºi el, ascultându-i cuvântul, a

plecat. Este un cuvânt creator care cere ascultarea credinþei, care este o promi siune care deschide

orizonturile speranþei: „În tine vor fi binecu vân tate toate popoarele pãmântului”. Abraham ascultã ºi

pleacã. Începe aventura credinþei, o credinþã care este risc deoarece cere o rupere radicalã. Creºtinii

sunt chemaþi printr-o vocaþie sfântã sã-l urmeze pe Cristos în drumul ascultãrii de Dumnezeu.

Cristos îi face asemenea lui pe cei botezaþi ºi-i uneºte cu destinul sãu de suferinþã ºi de slavã pe cei

care ascultã cu credinþã cuvântul sãu. Lepãdarea de certitudinile ºi sigu ran þele proprii nu-i niciodatã

totul. Din þara lãsatã rãmân mereu amintirile ºi regretele. Apostolii chemaþi sã-l urmeze pe Cristos

rãmân nedumeriþi: cine este acela pe care l-au ascultat ºi pentru care au lãsat toate? Isus cere aposto -

lilor sã con temple sfârºitul pe care-l aºteaptã. Astfel ei pot înþelege cã slujitorul ce suferã ºi e refuzat

este Fiul Omului descris de Daniel. Cu anticiparea gloriei sale, credinþa lor este întãritã.

Ant. la intrare:

Cf. Ps 26,8-9

Ţie îţi spune inima mea: Am căutat faţa ta!

Faţa ta, Doamne, o caut. Nu-ţi întoarce faţa

de la mine!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care ne-ai poruncit să ascul tăm

de Fiul tău iubit, întăreşte inimile noastre cu

hrana cuvântului tău, ca, purificându-ne privirea

lăuntrică, să ne putem bucura de vederea

gloriei tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Chemarea lui Abraham, părintele poporului

lui Dumnezeu.

Citire din cartea Genezei 12,1-4a

În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Abram:

„Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa

tatălui tău spre ţara pe care ţi-o voi arăta!

34



2

Voi face din tine un neam mare, te voi

binecuvânta şi voi face mare numele tău; şi

vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe

cei care te vor binecuvânta, iar pe cei care te

vor blestema îi voi blestema. Şi prin tine vor

fi binecuvântate toate familiile pământului”.

4a

Abram a plecat, după cum i-a spus Domnul.

Cuvântul Domnului


Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 22)

R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,

precum şi noi am sperat în tine!

4

Drept este Cuvântul Domnului

şi toate lucrările sale sunt vrednice

de crezare.

5

El iubeşte dreptatea şi judecata;

pământul este plin de bunătatea

Domnului. R.

18

Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi

spre cei care se tem de el,

spre cei care nădăjduiesc în mila lui,

19

ca să scape de la moarte sufletul lor

şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

20

Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;

pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.

22

Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,

precum şi noi am sperat în tine! R.

LECTURA A II-A

Dumnezeu ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o

chemare sfântă.

Citire din Scrisoarea a doua a sfântului

apostol Paul către Timotei 1,8b-10

Preaiubitule, suferă împreună cu mine pentru

evanghelie după puterea lui Dumnezeu, 9 cel

care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare

sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru

planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în

Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor,

10 dar care acum a fost descoperit prin

arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos,

care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească

viaţa şi nemurirea prin evanghelie.

Cuvântul Domnului


Mt 17,5cd

Glasul Tatălui din nor spunea: „Acesta este

Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”

EVANGHELIA

Faţa lui strălucea ca soarele.



În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi

pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte

înalt 2 şi i s-a schimbat înfăţişarea îna intea lor:

faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au

devenit albe ca lumina. 3 Şi iată că le-au apă -

rut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! 4 Petru,

luând cuvântul, i-a spus lui Isus: „Doamne,

e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici

trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise

şi una pentru Ilie”. 5 Pe când mai vorbea încă,

iată că i-a învăluit un nor luminos şi iată că

un glas din nor spunea: „Acesta este Fiul meu

cel iubit, în care este mulţumirea mea; ascultaţi

de el!” 6 Auzind, discipolii au căzut cu faţa

la pământ şi s-au înspăimântat foarte mult.

7

Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis:

„Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!” 8 Ridicându-şi

ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus

singur. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus

le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce

aţi văzut până când Fiul Omului nu va fi

înviat din morţi!”

Cuvântul Domnului


Adunaţi în jurul altarului, avem siguranţa că

Tatăl ceresc ne iubeşte şi ne ajută în planul

mântuirii veşnice. Această siguranţă ne dă

curajul de a-i prezenta în rugăciune dorinţele

inimii noastre. Să ne rugăm şi să spunem:

R.: Dumnezeule, speranţa noastră,

ascultă-ne!

– Pentru ca în momentele dificile creştinii să

privească la Cristos schimbat la faţă şi să creadă

cu tărie în paternitatea providenţială a lui

Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care conduc popoarele şi

soarta naţiunilor ei să aibă mereu gânduri şi

planuri de pace şi să folosească resursele pă -

mântului în folosul acelora care au mai multă

nevoie de ele, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care nu reuşesc să dea un

sens vieţii şi morţii să redescopere în Cristos,

învingătorul morţii, raţiunea de a se întoarce

la speranţa vieţii, să ne rugăm: R.


– Pentru ca acele persoane care sunt supuse

la încercări dure în trup şi suflet să nu-şi piardă

niciodată speranţa, ci toţi să găsească în iubirea

lui Dumnezeu puterea de a depăşi încercările,

să ne rugăm: R.


ascultă-ne!

– Pentru ca noi, cei adunaţi în jurul altarului,

să participăm la viaţa comunităţii noastre de

credinţă, reînnoindu-ne în mentalitatea şi activi -

tatea noastră, să ne rugăm: R.

– Pentru ca împărtăşirea din aceeaşi pâine eu -

haristică să mărească în comunitatea noastră

credinţa şi să facă să strălucească în noi iubirea,

să ne rugăm: R.

Dumnezeule, Părintele nostru, noi credem în

planul tău de mântuire pe care ni l-ai încredinţat

prin Fiul tău, Isus. Dă-ne putere pentru

a colabora cu tine dincolo de orice dubiu şi

criză, săvârşind totdeauna ceea ce este bine

printre fraţii noştri. Prin Cristos, Domnul

nostru. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, ca această jertfă să ne

spele de păcate şi să sfinţească trupurile şi

sufletele credincioşilor tăi, pregătindu-le pentru

celebrarea sărbătorilor pascale. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa pentru Duminica a II-a din Postul Mare





Domnul nostru Isus Cristos. El, după ce le-a

prezis ucenicilor propria sa moarte, le-a descoperit

pe muntele cel sfânt strălucirea sa

dum nezeiască, arătându-le astfel, din lege şi

profeţi, că numai prin suferinţă avea să ajungă

la biruinţa învierii. De aceea, împreună cu

puterile cereşti, preamărim şi noi pe pământ

maiestatea ta, zicând fără încetare.


Mt 17,5

„Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este

mulţumirea mea; de el să ascultaţi”.


După ce am luat parte, Doamne, la tainele mă -

ririi tale, voim să-ţi aducem mulţumire, pentru

că, încă de pe pământ, ne faci părtaşi de bu -

nurile cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

36


Mediteazã

Duminicile acestui timp de post sunt ocazii

de a face ca invitația la convertire să devină cât

mai angajantă și concretă. De aceea, semnificația

proprie fiecărei evanghelii care ne este

propusă în această perioadă nu poate fi gă sită

decât străduindu-ne să-i înțelegem mesajul

în lumina acestui timp de post.

Astfel, evenimentul schimbării la față a lui Isus

ne reamintește câteva adevăruri fundamentale:

Isus este cu adevărat Dumnezeu, iar lu -

crarea pe care o împlinește este lucrarea Sfintei

Treimi; prezența și lucrarea lui Isus în lume

nu distrug legea veche, ci o desăvârșesc; din -

colo de aparenta slăbiciune a lui Dumnezeu,

Isus este acela care va învinge păcatul și

moartea prin învierea sa glorioasă.

Alături de aceste semnificații ale schimbării

la față a lui Isus, trebuie să o adăugăm și pe

cea a încurajării, pentru a nu abandona acest

drum al postului. Așa cum Cristos și-a arătat

slava înaintea pătimirii, pentru ca apostolii

să rămână statornici în urmarea sa în mo -

mentele dificile care aveau să vină, la fel

Biserica ne invită să privim chipul divin și glo -

rios al lui Cristos pentru a nu ne descuraja în

meditarea pătimirii sale. Însă a rămâne doar

Gândul zilei

„Doamne, e bine că suntem aici!” (Mt 17,4)

Astăzi este duminică, ziua Domnului;

putem gusta iubirea lui,

putem simţi prezenţa lui vie printre noi.

El ne cheamă la sfânta Liturghie

unde ni se dăruieşte, în cuvântul său,

în trupul şi sângele său,

în întâlnirea cu fraţii care cred în el.

Îţi mulţumesc, Doamne Isuse:

este frumos să fim cu tine, uniţi cu tine,

asemenea celor trei apostoli

pe munte,

unde au văzut lumina ta.

la acest sens al evenimentului schimbării la

față înseamnă a reduce postul doar la o probă

căreia trebuie să-i rezistăm și nimic mai mult.

Or, Postul Mare nu este o probă, ci un drum de

convertire, iar scopul acestui drum nu este

rezistența fizică, ci transformarea sau înfrumusețarea

spirituală a chipului nostru. De

aceea, cred că cea mai potrivită semnificație

a evenimentului schimbării la față pe care

ni-l propune evanghelia de astăzi este aceea

de a recunoaște în frumusețea lui Cristos pe

muntele Tabor frumusețea pe care trebuie să

o aibă chipul nostru.

Timpul Postului Mare trebuie să ne ajute să

scoatem la lumină chipul lui Cristos din noi,

chip pe care l-am primit la Botez, dar pe care

adesea îl ținem ascuns sub atâtea măști, pe

care lumea de astăzi le preferă.

Într-o galerie de artă, vizitatorii admirau

lucrarea unui renumit sculptor. Abordându-l

pe artist, unul dintre vizitatori a întrebat:

„Cum ați reușit să realizați o astfel de capodoperă?”.

Sculptorul a răspuns: „Atunci când

am început să mă gândesc la această lucrare,

m-am recules și am lăsat deoparte lucrurile

neînsemnate. Apoi am postit trei zile, ca să

mă liniștesc. Iar după alte cinci zile, nu m-am

mai gândit nici la critici, nici la eventualele

laude. Astfel, tot ceea ce mă putea abate de

la munca mea era acum îndepărtat. Apoi am

intrat în pădure și, când am descoperit trunchiul

potrivit, figura statuii era deja în el.

M-am apucat de treabă și, încet-încet, forma

ieșea de la sine. Concentrarea gândurilor mele

loveau exact în chipul ascuns al lemnului, și

astfel a luat naștere opera mea”.

Timpul Postului Mare ne ajută să scoatem la

lumină chipul frumos al lui Cristos ascuns

în sufletele noastre. Iar pentru a redobândi acest

chip strălucitor, trebuie să învățăm să privim

cât mai mult spre chipul Celui răstignit.

Pr. Emanuel Imbrea


9

LUNI

martie

Dan 9,4b-10

Ps 78

Lc 6,36-38

violet

II, LP

Luni din sãptãmâna a 2-a din Post

Ss. Francisca Romana, cãlug. *; Dominic Savio; 40 de soldaþi, m.


Am pãcãtuit, am sãvârºit fãrãdelegi. n Nu ne rãsplãti, Doamne, dupã pãcatele noastre!

n Iertaþi ºi veþi fi iertaþi.

Milostivirea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât iertarea sau decât uitarea pãcatelor. Ea implicã

milã ºi bunãtate faþã de cel ce a greºit ºi dorinþã de a-l reconduce la propria inti mi tate. Inima lui

Dumnezeu nu iartã ca un judecãtor, care mãsoarã motivele pro ºi contra, ci iartã ca un tatã care

îºi angajeazã existenþa pentru viitorul copiilor sãi.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 25,11-12

Mântuieşte-mă, Doamne, şi îndură-te de mine.

Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă; în adu -

nări îl voi binecuvânta pe Domnul.

Rugăciunea zilei

Doamne Dumnezeule, tu ne porunceşti să ne

înfrânăm trupul, spre vindecarea sufletului.

Dă-ne, te rugăm, putere să ne ferim de orice pă -

cat, iar inima noastră să poată împlini poruncile

iubirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi.

Citire din cartea profetului Daniel 9,4b-10

Te rog, Doamne Dumnezeule mare şi înfrico -

şător, tu care păstrezi alianţa şi bunătatea faţă

de cei care te iubesc şi păzesc poruncile tale!

5

Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, ne-am

răzvrătit, ne-am revoltat şi ne-am îndepărtat

de la poruncile tale şi de la judecăţile tale. 6 Nu

i-am ascultat pe slujitorii tăi, profeţii, care

au vorbit în numele tău către regii noştri, către

căpeteniile noastre, către părinţii noştri şi către

38


tot poporul ţării. 7 A ta, Doamne, este dreptatea,

iar a noastră este ruşinea feţelor, cum este

astăzi pentru oamenii din Iuda şi pentru locui -

torii Ierusalimului, pentru întregul Israel, cei

de aproape şi cei de departe, în toate ţările unde

i-ai alungat din cauza infidelităţii lor pe care

au săvârşit-o împotriva ta. 8 Doamne, a noastră

este ruşinea feţelor, a regilor noştri, a căpete -

niilor noastre şi a părinţilor noştri, pentru că

am păcătuit împotriva ta. 9 Dar la Domnul Dum -

nezeul nostru este îndurare şi iertare, căci îm -

potriva lui ne-am revoltat. 10 Nu am ascultat

glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să

umblăm în legile sale pe care le-a pus înaintea

noastră prin slujitorii săi, profeţii.

Cuvântul Domnului


Ps 78(79),8.9.11 şi 13 (R.: cf. Ps 102(103),10a)

R.: Nu ne răsplăti, Doamne,

după păcatele noastre!

8

Nu mai lua în seamă împotriva noastră

nelegiuirile celor de odinioară, ci

să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!

Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9

Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,

pentru gloria numelui tău!

De dragul numelui tău,

mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele! R.

11

Să ajungă până la tine gemetele

celor prinşi în război,

scapă-i cu braţul tău puternic

pe cei condamnaţi la moarte! R.

13

Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale,

te vom lăuda în veci

şi vom vesti lauda ta din generaţie

în generaţie. R.


Cf. In 6,63c.68c

Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu

ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA

Iertaţi şi veţi fi iertaţi.




„Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!

37

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi

şi nu veţi fi condamnaţi, iertaţi şi veţi

fi iertaţi; 38 daţi şi vi se va da; o măsură bună,

îndesată, scuturată şi cu vârf vi se va da în

poală, căci cu măsura cu care măsuraţi, vi se

va măsura şi vouă!”

Cuvântul Domnului


Tatăl ceresc, în timpul sfânt al Postului Mare,

îl cheamă la convertire pe poporul său, pentru

a-şi recunoaşte şi mărturisi vinovăţiile. Să-l

rugăm să privească acum la noi cu o grijă

specială, spunând:

R.: Doamne, iartă, vinovăţiile noastre!

– Pentru ca mesajul Bisericii, care vorbeşte

conştiinţelor oamenilor să fie primit favorabil

şi să contribuie la observarea adevărului, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca omul care este ispitit să-şi constru -

iască o viaţă fără Dumnezeu să se deschidă

dialogului cu Cristos şi cu ceilalţi cu toată

umilinţa, să ne rugăm: R.

– Pentru ca oamenii care au pierdut simţul

păcatului să recunoască posibilitatea de a se

lăsa evanghelizaţi din nou, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi copiii care se pregătesc pentru

prima sfântă Spovadă în întâlnirea sacramen -

tală cu preotul să experimenteze bucuria întâl -

nirii cu Dumnezeu Tatăl, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei care participăm la această

sfântă Liturghie, eliberaţi de orice rău, să per -

severăm în harul divin, feriţi de orice tulburare,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca răposaţii de care nimeni de pe

pământ nu-şi mai aduce aminte să aibă parte

de răsplata pregătită fericiţilor din cer, să ne

rugăm: R.

Dumnezeule, care nu evaluezi iertarea ta după

calculele noastre, ajută-ne să nu judecăm şi

să nu condamnăm, ci să practicăm milostivirea

şi iertarea. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Primeşte, Doamne, cu bunătate, rugăciunile

noastre şi eliberează-i de înşelăciunile lumii

pe aceia pe care i-ai învrednicit să slujească

tainelor cereşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa










împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să ur -

măm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea,

cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând

într-un singur glas.


Lc 6,36

„Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este

milostiv”, spune Domnul.


Această împărtăşanie, Doamne, să ne cureţe

de păcat şi să ne facă parte de bucuriile cereşti.


40


Mediteazã

Cu un realism incredibil, profetul Daniel pre -

zintă relația dintre Dumnezeu și poporul său.

Înainte de toate, profetul recunoaște care sunt

prerogativele lui Dumnezeu: mare, ma iestuos,

fidel, binevoitor. Însă apoi nu există nicio

cenzură cu privire la răspunsul din partea

omului: păcătos, rău, nelegiuit, răzvrătit, dar

mai ales incapabil să-i asculte pe cei care au

vorbit în numele lui Dumnezeu. Tocmai această

incapacitate de a asculta stă la originea fiecă -

rui păcat. Dumnezeu îi vorbește necontenit

omului prin orice circumstanță a vieții. Fiecare

moment al existenței noastre este plin de

cuvântul său, însă ne îndreptăm atenția și

urechea în altă parte. Preferăm să fim încân -

tați de cântecul fermecător și înșelător al

multor „sirene”, în loc să-l ascultăm pe cel

care ne cunoaște mai mult și mai bine decât

ne cunoaștem pe noi înșine. Adesea, chiar și

astăzi ne lăsăm fermecați de vocile convingătoare

ale păcatului și ale răului, care promit,

dar nu își țin promisiunea. Sunt cuvinte goale

care produc goliciune, cuvinte obișnuite care

banalizează totul. Cu toate acestea, Dum nezeu

rămâne fidel și binevoitor, este mai mare decât

orice rău și biruitor asupra păcatului.

Gândul zilei

„Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi”. (Dan 9,6)

Daniel îi cere iertare lui Dumnezeu. Recu -

noaşte că principalul păcat, pricina multor

altor păcate, este faptul că oamenii nu i-au

ascultat pe profeţi, nici nu li s-au supus, care,

de fapt, vorbesc în numele lui Dumnezeu.

Noi nu trebuie să ne încredem în inteligenţa

noastră, nu putem să ne lăsăm în voia

raţiona men telor noastre, ci trebuie să as cul -

tăm mereu:

Dumnezeu se serveşte şi azi de oameni,

care ne transmit cuvântul său, care ne fac

să cunoaştem gândurile sale.

În comparație cu ceilalți evangheliști, sfântul

Luca vorbește într-o manieră mult mai evidentă

despre milostivirea fără margini a lui

Dumnezeu față de oameni. Tocmai în această

pagină din evanghelie sfântul Luca ne aduce

„vestea cea bună”: Isus ne invită să folosim

în acțiunile noastre aceeași unitate de

măsură care este a Tatălui. Pentru a măsura

lungimea folosim metrul, pentru capacitatea

spațială ne raportăm la litru, iar pentru a calcula

greutatea avem în vedere kilogramul.

Dar pentru a măsura credința noastră? În acest

caz, poate că cea mai bună unitate de mă -

sură ar fi milostivirea. De câtă milostivire

putem să dăm dovadă? În ebraică, termenul

„milostivire” înseamnă „uter” sau „rărunchi”,

adică interiorul trupului omenesc, considerat

ca sediu al vitalității și al sensibilității.

Așadar, milostivirea nu este o elaborare a

creierului, ci reprezintă capacitatea și dorința

de a da viață. Milostivirea este cu adevărat

„uterul” mamei, care se comprimă pentru a

da naștere unei noi vieți. Milostivirea reprezintă

rărunchii care se răsucesc în fața răului

și a oricărei nedreptăți. Așadar, milostivirea

înseamnă a da viață întotdeauna, în ciuda a

toate. Prin urmare, să nu privim niciodată o

persoană ca fiind exclusă de la mântuire.

Milostivirea înseamnă tocmai a oferi o nouă

șansă.

A ne simți separați de Dumnezeu și a ne recon -

cilia cu el în milostivirea sa reprezintă un

mare har, care ne transformă și ne introduce

într-o viață nouă, într-o viață de umilință, de

înțelegere și de generozitate față de ceilalți.

De altfel, condiția pentru a rămâne în milostivirea

lui Dumnezeu este aceea de a ne deschide

spre milostivirea față de ceilalți: „Fiți

milostivi precum Tatăl vostru este milostiv!

Nu judecați…; nu condamnați…; iertați și veți

fi iertați; dați și vi se va da” (Lc 6,36-38).

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

10 martie

Is 1,10.16-20

Ps 49

Mt 23,1-12

violet

II

Marþi din sãptãmâna a 2-a din Post

Sf. Simpliciu, pp.


Învãþaþi sã faceþi binele, cãutaþi judecata. n Celui care merge pe calea cea dreaptã îi

voi arãta mântuirea lui Dumnezeu. n Ei spun ºi nu fac.

Este greu sã întrebi mereu, fãrã sã oboseºti: „Aveþi nevoie de mine astãzi?” Sã rãmâi mereu

disponibil ºi sã vorbeºti de la egal la egal de-a lungul drumului ca un frate ºi nu ca un învãþãtor

care spune: „Sunt cel dintâi dintre toþi. Am fost ales pentru a vã conduce”. Este greu sã slujeºti

cu iubire, deoarece în acel moment te simþi mic, slab, umil…

Ant. la intrare:

Cf. Ps 12,4-5

Dă lumină ochilor mei,

ca să nu mă cuprindă somnul morţii,

să nu zică vrăjmaşul meu:

„L-am biruit!”

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, ocroteşte cu bunătate neîn -

treruptă Biserica ta şi, deoarece, fără tine, firea

noastră muritoare se prăbuşeşte, te rugăm să

îndepărtezi de la noi orice primejdie şi să ne

îndrepţi spre tot ceea ce duce la mântuire.


LECTURA I

Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi judecata.

Citire din cartea profetului Isaia 1,10.16-20

Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii din

Sodoma! Pleacă-ţi urechea la legea Dum ne -

zeului nostru, popor al Gomorei! 16 „Spă laţi-vă,

purificaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Îndepărtaţi răul

faptelor voastre dinaintea ochilor mei! Înce -

taţi să faceţi răul! 17 Învăţaţi să faceţi binele,

căutaţi judecata, îndreptaţi-l pe opresor, faceţi

42



dreptate orfanului şi apăraţi-o pe văduvă!

18

Veniţi să discutăm!”, zice Domnul. „Dacă

păcatele voastre vor fi roşii ca pânza stacojie,

ca zăpada le voi albi şi, dacă vor fi roşii ca

purpura, vor deveni albe ca lâna. 19 Dacă veţi

binevoi şi veţi asculta, veţi mânca bunătăţile

pământului. 20 Dar dacă veţi refuza şi vă veţi

răzvrăti, de sabie veţi fi devoraţi, căci gura

Domnului a vorbit”.

Cuvântul Domnului


Ps 49(50),8-9.16bc-17.21.23 (R.: 23b)

R.: Celui care merge pe calea cea dreaptă

îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

8

Nu pentru jertfele tale te dojenesc,

pentru că arderile tale de tot sunt pururi

înaintea mea.

9

Nu voi primi viţei din casa ta,

nici ţapi din turmele tale. R.

16bc

Pentru ce vorbeşti despre poruncile mele

şi alianţa mea este pe buzele tale,

17

de vreme ce urăşti disciplina mea

şi cuvintele mele le arunci la spate? R.

21

Iată ai făcut aceasta, iar eu să tac?

Îţi închipui că eu sunt ca tine?

Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi. R.

23

Cine aduce jertfă de laudă, acela

mă cinsteşte;

celui care merge pe calea cea dreaptă

îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu. R.


Ez 18,31ac



EVANGHELIA

Ei spun şi nu fac.



În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi

discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii

s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi

şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi

după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac!

4

Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat

şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să

le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le

fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc

filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac lo -

curile de onoare la ospeţe şi primele locuri

în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie

numiţi de oameni «rabbi». 8 Dar voi să nu fiţi

numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul

vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici

«tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pă -

mânt, pentru că unul este Tatăl vostru, cel

ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri»,

pentru că unul este maestrul vostru: Cristos!

11

Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul

vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit

şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului


Dumnezeu, singurul nostru Tată adevărat, din

care-şi are originea orice paternitate pe pă mânt,

coboară spre noi şi ne primeşte rugăciunea.

Să-i spunem:

R.: Doamne, dă-ne o inimă smerită!

– Pentru ca slujitorii lui Dumnezeu şi ai Bi -

sericii să prefere slujirea în loc de a fi slujiţi,

arătând prin aceasta că există o singură autoritate,

cea a Tatălui ceresc, şi o singură învăţătură,

cea a Fiului Isus, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care au răspunderi în

domeniul cultural, politic, economic şi so cial,

să-şi îndeplinească misiunea cu umilinţă şi

spirit de slujire, să ne rugăm: R.

– Pentru ca părinţii şi profesorii să-şi exercite

cu bucurie şi iubire dificila artă a educaţiei,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca ţările sărace să poată recurge la

ajutoarele internaţionale, fără a trebui să accepte

hegemonii şi exploatări, să ne rugăm: R.

– Pentru ca această Liturghie să elibereze

inima noastră de orice închidere şi să ne facă

apţi de a-l iubi pe aproapele, să ne rugăm: R.

– Pentru ca răposaţii să fie primiţi cât mai

curând printre cei aleşi la învierea de apoi,

să ne rugăm: R.

Dumnezeule, care-i smereşti pe cei mândri şi-i

înalţi pe cei smeriţi, dă-ne harul de a căuta

nu afirmarea de noi înşine, ci doar ceea ce este

drept înaintea ta şi slujeşte binele fraţilor. Prin


Asupra darurilor

Prin aceste taine ale împăcării, te rugăm,

Doamne, să ne sfinţeşti după chipul sfinţeniei

tale, curăţându-ne de patimile pământeşti şi

călăuzindu-ne spre bunurile veşnice. Prin



Prefaţa






că, prin post şi înfrânare, ne ajuţi să învingem


reşti, ne întăreşti sufletul în virtute şi ne dă -

ruieşti veşnică răsplată prin Domnul nostru

Isus Cristos. Prin el te laudă îngerii, te adoră

stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile ce -

reşti şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare

de bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti

şi glasurile noastre, ca împreună să te lău -

dăm cu umilinţă, spunând fără încetare.


Ps 9,2-3

Voi vesti toate faptele tale minunate, mă voi

bucura şi voi tresălta de veselie în tine, voi

preamări numele tău, Dumnezeule preaînalt!


Hrana pe care am primit-o la masa ta sfântă,

Doamne, să sporească în noi trăirea creştină

şi să ne dăruiască necontenit ajutorul îndurării

tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

44


Mediteazã

Drumul pe care cuvântul lui Dumnezeu ni-l

propune începe într-o manieră dură, întrucât

direcția indicată este tocmai aceasta: „Ascul-

tați cuvântul Domnului, căpetenii din So doma!

Pleacă-ți urechea la legea Dumnezeului nostru,

popor al Gomorei!” (Is 1,10). Nu este plăcut

pentru nimeni să se simtă apostrofat în felul

acesta, mai ales pentru poporul ales și pentru

conducătorii săi. Ceea ce Dumnezeu ne în -

deamnă să facem este tocmai un drum de po -

căință care, pornind de jos, chiar de la condiția

de mizerie, să ne poată conduce până la

regăsirea sfințeniei și a integrității. „Dacă

păcatele voastre vor fi roșii ca pânza stacojie,

ca zăpada le voi albi și, dacă vor fi roșii ca

purpura, vor deveni albe ca lâna” (Is 1,18).

Așadar, direcția inițială nu vrea să fie pregătirea

unei anihilări a poporului israelit și a

conducătorilor săi, ci mai degrabă vrea să fie

invitația la convertire, la întoarcerea la Domnul.

Însă promisiunea lui Dumnezeu este și mai

frumoasă decât atât. Și asta pentru faptul că

păcatele noastre sunt pete pe care noi nu

putem să le ștergem și pentru că ele sunt cauza

unei disperări fără limite. Deja în timpul lui

Isus, un autor păgân scria: „Am comis răul,

și nimeni nu va putea schimba vreodată acest

Gândul zilei

„Oricine se va umili va fi înălţat!”

(Mt 23,12)

Isus ne pregăteşte să-l întâlnim.

Sufletul orgolios şi înfumurat, care caută

să-şi satisfacă ambiţia, să fie adulat şi cinstit

de alţii, nu este gata şi nu va reuşi să-l în -

tâlnească pe Isus, blând şi smerit cu inima.

Vrei ca, la venirea lui, întâlnirea ta cu el să

fie plină de bucurie?

Caută să primeşti umilirile, să preferi ră mâ -

nerea în anonimat, să recunoşti că ai nevoie

de ajutorul lui.

lucru; nici măcar moartea nu va putea schimba

faptul că eu am comis răul”.

Așadar, nu dispunem de modalitatea prin

care putem șterge răul pe care l-am făcut și,

mai mult decât atât, dacă am fost separați de

Dumnezeu prin păcatul de moarte, nu avem

remediu în noi pentru a elimina abisul care

s-a interpus între noi și el. Dar, în fața oricărei

disperări, Dumnezeu spune: „Eu voi transforma

totul, și dacă ceva este ca purpura, eu îl voi

face mai alb decât zăpada”.

Dumnezeu nu se mulțumește doar să acopere,

așa cum face zăpada. Sub zăpadă lucrurile

există încă, dar când Dumnezeu acționează

asupra păcatelor noastre, el transformă totul

și face din păcatele noastre o ocazie de har,

un izvor al iubirii. Profetul Isaia nu afirmă

că Dumnezeu va acoperi păcatele, ci că ele

vor deveni albe ca zăpada. Și aceasta este

minunea pe care Dumnezeu a promis-o și a

împlinit-o.

Desigur, este nevoie de un „detergent” deo -

sebit pentru a face această minune, pentru a

îndepărta toate petele. Creștinii sunt aceia

care „și-au spălat hainele și le-au albit în

sângele Mielului” (Ap 7,14), sânge pe care

Isus l-a vărsat din iubire.

Promisiunea lui Dumnezeu nu este zadarnică.

„Dacă păcatele voastre vor fi roșii ca pânza

stacojie, ca zăpada le voi albi”. Nu este o

lucrare ușoară, iar el a trebuit să plătească

scump împlinirea ei, și a făcut aceasta în trucât

iubirea lui este mare. El ne iubește mult, iu -

bește sfințenia și o realizează în noi, dacă

suntem deschiși acțiunii sale.

De aceea, ar fi necesar ca viața noastră să fie

coerentă cu o viață dăruită și sacrificată, cu

un drum al crucii și al morții. Există un itinerar

profund de convertire de parcurs, dacă

vrem ca tot ceea ce noi celebrăm să fie inserat

în mod armonios în ceea ce trăim.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

11 martie

Ier 18,18-20

Ps 30

Mt 20,17-28

violet

II

Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Post

Sf. Constantin, rege m.


Veniþi sã facem planuri împotriva lui! n Mântuieºte-mã, Doamne, în îndurarea ta!

n Îl vor condamna la moarte.

În drum spre Ierusalim, Isus vorbeºte despre cruce, dar uce nicii sãi nu înþeleg deloc. Chiar vorbesc

despre primele lo curi, despre locurile de cinste dupã care aspirã în împãrãþia viitoare. Domnul nu

ne va întreba: „Unde ai triumfat, unde ai reuºit sã-þi arãþi puterea? ci „Pe cine ai slujit, pe cine ai

strâns în braþe din iubire faþã de mine?”

Ant. la intrare:

Cf. Ps 37,22-23

Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu,

să nu te îndepărtezi de la mine! Grăbeşte-te să

mă ajuţi, Doamne, puterea mântuirii mele!

Rugăciunea zilei

Desăvârşeşte pururi, Doamne, familia ta sfântă,

prin împlinirea de fapte bune; mângâie-ne în

această viaţă cu semnele ocrotirii tale şi că -

lăuzeşte-ne cu bunăvoinţă la darurile veşnice.


LECTURA I

Veniţi să facem planuri împotriva lui!

Citire din cartea profetului Ieremia 18,18-20

Duşmanii mei au zis: „Veniţi să facem planuri

împotriva lui Ieremia! Căci legea nu va pieri

din lipsă de preoţi, nici sfatul, din lipsă de

înţelepţi şi nici cuvântul, din lipsă de profeţi.

Haideţi să-l lovim cu limba şi să nu ţinem cont

de niciunul dintre cuvintele sale!” 19 Ţine cont

de mine, Doamne, şi ascultă glasul cauzei mele!

20

Oare se răsplăteşte binele cu rău? Ei au

săpat o groapă pentru sufletul meu. Adu-ţi

46



aminte că am stat înaintea ta ca să vorbesc

bine în favoarea lor şi să fac să se întoarcă

mânia ta de la ei!”

Cuvântul Domnului


Ps 30(31),5-6.14.15-16 (R.: 17b)

R.: Mântuieşte-mă, Doamne, în îndurarea ta!

5

Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins,

căci tu eşti tăria mea!

6

În mâinile tale îmi încredinţez duhul,

tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule

adevărat. R.

14

Când aud învinuirile multora,

groaza mă înconjoară;

când împreună se înţeleg între ei

împotriva mea,

uneltesc să-mi ia sufletul. R.

15

Dar eu mă încred în tine, Doamne,

şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,

16

soarta mea este în mâinile tale!”

Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei

şi de cei care mă urmăresc! R.


In 8,12bd

„Eu sunt lumina lumii,

spune Domnul.

Cine mă urmează va avea lumina vieţii”.

EVANGHELIA

Îl vor condamna la moarte.



În acel timp, urcând Isus spre Ierusalim, i-a

luat deoparte pe cei doisprezece discipoli şi

le-a spus pe drum: 18 „Iată, noi urcăm la Ieru -

salim şi Fiul Omului va fi dat pe mâinile

arhiereilor şi ale cărturarilor, îl vor condamna

la moarte, 19 îl vor da pe mâinile păgânilor ca

să fie batjocorit, biciuit şi răstignit, dar în a

treia zi va învia!” 20 Atunci, s-a apropiat de el

mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, s-a prosternat

înaintea lui ca să-i ceară ceva. 21 El i-a

zis: „Ce vrei?” I-a spus: „Porunceşte ca aceşti

doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi unul

la stânga ta, în împărăţia ta!” 22 Atunci Isus,

răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi

să beţi potirul pe care am să-l beau eu?” I-au

spus: „Putem”. 23 El le-a zis: „Potirul meu îl

veţi bea, însă a sta la dreapta şi la stânga mea

nu ţine de mine să dau, ci este pentru cei

cărora le-a fost pregătit de Tatăl meu”. 24 Când

au auzit ceilalţi zece, au fost cuprinşi de indig -

nare faţă de cei doi fraţi. 25 Dar Isus, chemându-i,

le-a zis: „Ştiţi că cei care conduc

neamurile le domină şi cei mari îşi fac simţită

puterea asupra lor. 26 Între voi să nu fie aşa.

Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între

voi să fie sclavul vostru 27 şi cine vrea să fie

primul între voi să fie servitorul vostru 28 aşa

cum Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit,

ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscum -

părare pentru mulţi!”

Cuvântul Domnului


Cuvântul ascultat dezvăluie uneltirile violenţei

împotriva celor săraci şi nevinovaţi şi prevesteşte

evenimentele liturgiei pascale. Gân -

dindu-ne la crucea lui Cristos, pomul vieţii, să-i

adresăm lui Dumnezeu rugăciunea noastră:

R.: Eliberează, Doamne, viaţa noastră!

– Pentru ca toată cultura vieţii, care creşte

împreună cu civilizaţia iubirii, să devină fun -

dament de educaţie pentru fiecare om, în fa -

milie şi în societate, să ne rugăm: R.

– Pentru ca evanghelia vieţii, anunţată de Bi -

serică, să deschidă conştiinţele oamenilor la

speranţă şi bucurie, eliberându-ne de egoism

şi frică, să ne rugăm: R.

– Pentru ca solidaritatea dintre naţiuni să se

întărească tot mai mult, astfel încât să se ajungă

la dimensiunile fraternităţii universale, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca tinerii, pe care Biserica nu încetează

să-i iubească şi să-i responsabilizeze,

să-şi pla nifice viitorul privind la Cristos, plinătatea

vieţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele care refuză viaţa să

de vină conştiente că Mântuitorul ne-a chemat

la viaţă, nu la moarte, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, care celebrăm aici jertfa lui

Cristos care-şi dăruieşte viaţa, să oferim co la -

borarea noastră deplină instituţiilor care apără

şi promovează viaţa, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, tu ai învins violenţa morţii prin

învierea Fiului tău, Isus. Eliberează viaţa de

ameninţările şi violenţa care o asupresc şi

dăruieşte-ne harul de a deveni slujitori unii

altora, după exemplul lui Cristos, care vieţuieşte

şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.


Asupra darurilor

Priveşte cu bunătate, Doamne, la jertfa pe care

ţi-o oferim şi, prin acest schimb minunat,

dezleagă lanţurile păcatelor noastre. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa














cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra

fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii,

cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile

oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale, zicând

fără încetare.


Mt 20,28

„Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca

să slujească şi să-şi dea viaţa, ca răscumpărare

pentru cei mulţi”, spune Domnul.


Doamne, Dumnezeul nostru, te rugăm, ca

această taină, care, din voinţa ta, este pentru

noi chezăşie de nemurire, să ne deschidă por -

ţile mântuirii veşnice. Prin Cristos, Domnul

nostru.

48


Mediteazã

Aflat în pericol, profetul Ieremia l-a invocat

pe Dumnezeu și nu a rămas dezamăgit: „Ține

cont de mine, Doamne, și ascultă glasul cauzei

mele! Oare se răsplătește binele cu rău? Ei

au săpat o groapă pentru sufletul meu. Adu-ți

aminte că am stat înaintea ta ca să vorbesc

bine în favoarea lor și să fac să se întoarcă

mânia ta de la ei!” (Ier 18,19-20).

De câte ori nu experimentăm și noi atâtea trădări,

iar în situații de pericol, suntem copleșiți de

frică! Isus ne-a învățat să ne abandonăm în

mâinile Tatălui ceresc; el este fidel și drept,

cunoaște timpul și modul în care să intervină.

Adesea ne încăpățânăm să ne facem singuri

dreptate, să dorim cu orice preț să fim înțeleși

în supozițiile noastre umane. Dar cum

poate Dumnezeu Tatăl să intervină în viața

noastră, dacă nu avem capacitatea să ne aban -

donăm lui? Este acea abandonare care în -

seamnă a-i lăsa lui cuvântul, iar noi să tăcem;

acea abandonare care ne permite să experimentăm

caracterul nostru limitat și să redescoperim

că adevărata bucurie vine din slujirea

fraților noștri; acea abandonare care a

condus alegerile, mesajul și drumul lui Isus.

Gândul zilei

„Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit,

ci ca să slujească” (Mt 20,28)

Viaţa lui Isus este în întregime dar.

Şi viaţa mea unită cu el este un dar.

Este un dar pe care l-am primit,

un dar pe care Tatăl îl oferă

celorlalţi fii ai săi.

De aceea, mă bucur să slujesc,

să fiu atent

la necesităţile persoanelor

care trăiesc alături de mine

sau pe care le întâlnesc,

şi mă ofer să slujesc cu simplitate,

fără să mă fac observat.

În evanghelie, Isus opune exercitarea dominatoare

a autorității conducătorilor lumii unei

slujiri umile care trebuie să caracterizeze mă -

reția și primatul Bisericii. Aceste valori nu

sunt negate, ci înțelese într-o manieră diversă

în cadrul relațiilor care sunt în vigoare în

comunitatea reprezentată de cei doisprezece

apostoli. Să nu pierdem din vedere faptul că

Isus, fără a recurge la o analogie, afirmă o

antiteză clară: „Între voi să nu fie așa”. Con -

ducătorii lumii tiranizează, făcând apăsătoare

puterea lor. În schimb, conducătorii comu -

nității sunt chemați să fie slujitori umili și

necon diționați. Ierarhia și autoritatea sunt

admise în Biserică, dar sunt golite de caracterul

de dominare și de stăpânire care, în ge -

neral, le este inerent. Așadar, ideea este clară:

nu a domina, ci a sluji. În plus, nu totul se

reduce la un simplu îndemn verbal sau mora -

lizator, deoarece Isus se oferă pe sine însuși

ca exemplu pentru ucenicii săi. El este Fiul

Omului care a venit în lume nu pentru a fi

slujit, ci pentru a oferi slujirea vieții sale spre

mântuirea tuturor oamenilor. Isus se prezintă

ca Fiu al Omului care se pune pe sine însuși

în slujba omenirii, oferindu-și viața pentru

eliberarea din robia păcatului.

Învățătura lui Isus dobândește o însemnătate

deosebită în cadrul Bisericii primare. Co mu -

nitatea căreia i se adresează evanghelistul

Matei cunoștea, desigur, exprimări de autori -

tarism orgolios din partea conducătorilor care

trădaseră exemplul Învățătorului. Isus spune:

„Dar voi să nu fiți numiți «rabbí», pentru că

unul este învățătorul vostru, iar voi toți sunteți

frați! Și nici «tată» să nu spuneți nimă nui între

voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru,

cel ceresc!” (Mt 23,8-9). Așadar, textul oferă

o paradigmă constantă pentru ca, în comunitatea

creștină, autoritatea să fie o slujire umilă

a fraților după exemplul lui Isus.

Pr. Emanuel Imbrea


12

JOI

martie

Ier 17,5-10

Ps 1

Lc 16,19-31

violet

II

Joi din sãptãmâna a 2-a din Post

Ss. Inocenþiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.


Blestemat este bãrbatul care-ºi pune încrederea în om; binecuvântat este bãrbatul

care se încrede în Domnul! n Fericit este bãrbatul care ºi-a pus încrederea în

Domnul. n Ai primit cele bune în timpul vieþii tale, dupã cum Lazãr, cele rele! Acum

însã el este aici mângâiat, tu însã suferi.

Bogatul din parabolã nu-l „vedea” pe sãracul Lazãr. Orbire teribilã. Evident, parabola este ºi

astãzi de mare actualitate. Ar fi o tragedie dacã nici noi nu am vedea atâtea milioane de Lazãri

care ne sunt prezentaþi de televiziune, de paginile ziarelor sau, pur ºi simplu, vin la uºa casei.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 138,23-24

Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule,

şi cunoaşte-mi gândurile;

vezi dacă nu merg pe o cale greşită

şi condu-mă pe calea veşniciei.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, tu iubeşti nevinovăţia şi o redai

păcătoşilor care se căiesc. Îndreaptă spre tine

inimile slujitorilor tăi şi reînnoieşte-le râvna

în Duhul Sfânt, ca să fie statornici în credinţă

şi bogaţi în fapte bune. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Blestemat este bărbatul care-şi pune încrederea

în om; binecuvântat este bărbatul care

se încrede în Domnul!

Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-10

Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat este bărbatul

care-şi pune încrederea în om şi-şi pune

tăria într-un muritor şi inima lui se îndepărtează

de Domnul. 6 El este ca un ienupăr în

Arabah, nu vede când vine binele. Stă într-un

50


loc uscat din pustiu, în pământ sărac şi de

nelocuit. 7 Binecuvântat este bărbatul care se

încrede în Domnul şi Domnul este cauza în -

crederii sale. 8 El este ca pomul plantat lângă

apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se

teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi,

în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează

să facă fructe. 9 Mai înşelătoare decât

toate este inima şi de nevindecat: cine poate

s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez inima

şi observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după

căile sale, după rodul faptelor sale”.

Cuvântul Domnului


Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39(40),5a)

R.: Fericit este bărbatul

care şi-a pus încrederea în Domnul.

1

Fericit omul care nu umblă după sfatul

celor nelegiuiţi,

nu zăboveşte pe calea păcătoşilor

şi nu se aşază în adunarea celor care

batjocoresc,

2

dar îşi găseşte plăcerea în legea Domnului

şi la legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

3

El este ca pomul sădit pe malul apei,

care dă rod la timpul potrivit;

frunzele lui nu se veştejesc

şi are succes în tot ceea ce face. R.

4

Nu tot aşa este cu cei nelegiuiţi, nu tot aşa;

ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

6

Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,

iar calea celor nelegiuiţi duce la pieire. R.


Cf. Lc 8,15

Fericiţi sunt

cei care păstrează

cuvântul lui Dumnezeu

într-o inimă bună

şi aduc rod întru răbdare.

EVANGHELIA

Ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după

cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici

mângâiat, tu însă suferi.



În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un

om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătă -

suri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast;

20

la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume

era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se

sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului.

Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele.

22

A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul

lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost în gropat.

23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat

ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în

sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham,

îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi

înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi ră -

corească limba, căci mă chinui cumplit în

flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus:

«Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune

în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele

rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă

suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi

şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar

vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi

nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te

rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,

28

căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva

să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar

Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Pro -

feţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu,

părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi

ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă

nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar

învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului


Parabola evanghelică pe care am ascultat-o

descoperă greşeala tragică a aceluia care se

încrede numai în sine şi în bunurile sale. Dom -

nului, care scrutează inima şi o converteşte

prin cuvântul său, să-i adresăm rugăciunea

noastră, spunând:

R.: Întoarce, Doamne, inimile noastre

spre iubire!

– Pentru ca Biserica să nu înceteze să denunţe

păcatul personal şi social al egoismului şi să

propună idealul evanghelic al fraternităţii şi

al solidarităţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca nimeni să nu uite de nenorocirea

care planează asupra omului care se încrede

în sine însuşi şi-şi închide inima proprie faţă

de persoanele fără apărare şi abandonate, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca meditarea zilnică a evangheliei

să alimenteze aspiraţia creştinilor spre iubire

şi dreptate printr-o angajare morală coerentă,

să ne rugăm: R.


– Pentru ca exemplul lui Isus, care frânge

pâinea pentru toţi, să fie imitat nu numai la

această sfântă Liturghie, ci şi în viaţa zilnică,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele bogate care-şi risipesc

averile pe lucruri inutile să se transforme în

persoane generoase faţă de cei săraci, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca Euharistia pe care o celebrăm uniţi

în credinţă să devină putere de reconciliere în

familie şi la locul de muncă, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, părintele celor săraci, fă-ne

sensibili faţă de cuvântul tău şi faţă de nevoile

fraţilor, pentru ca aşteptarea ocaziilor sau sem -

nelor extraordinare să nu întârzie convertirea

noastră la acea iubire care vine de la tine. Prin


Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, sfinţeşte prin această jertfă

faptele noastre de pocăinţă, pentru ca înfrânarea

trupească din acest timp de post să lucreze

în noi spre reînnoire sufletească. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa










să râvnească pururi bunurile vieţii veşnice. De

aceea, împreună cu toţi sfinţii şi îngerii, te

lăudăm, zicând fără încetare.


Fericiţi sunt cei neprihăniţi

pe cale,

care umblă în legea Domnului!

Ps 118,1


Taina pe care am primit-o, Doamne, să lu -

creze necontenit în noi, iar roadele ei să sporească

prin conlucrarea noastră. Prin Cristos,

Domnul nostru.

52


Mediteazã

Parabola bogatului petrecăreț și a lui Lazăr cel

sărac este construită pe un contrast: bogatul

care se scaldă în plăceri și săracul care moare

în mizerie. Însă, la sfârșit, dreptatea lui Dum -

nezeu va răsturna această situație.

Trebuie să ne întrebăm care a fost efectiv

păcatul bogatului. S-ar putea crede că păcatul

constă în faptul că a refuzat să-i dea lui La -

zăr ceva, adică o bucată de pâine. Parabola

se poate citi de la un capăt la altul, dar nu se

va găsi nicăieri că Lazăr îi cere ceva bogatului

sau că bogatul îi refuză ceva lui Lazăr.

Și atunci unde este păcatul? Evanghelistul

Luca vrea să sublinieze un aspect extrem de

important al iubirii față de aproapele: iubirea

nu constă în refuzarea unei solidarități atunci

când cineva ne cere ajutorul; iubirea creștină

nu se epuizează în faptul că cineva ne expune

o necesitate, pentru ca noi să intervenim. Ea

are o rădăcină mult mai profundă: caritatea

teologală, cea care intuiește o necesitate

neexprimată.

Păcatul omului bogat nu constă în faptul că

i-a refuzat ceva lui Lazăr; de altfel, Lazăr nu

i-a adresat nicio cerere. Pur și simplu, omul

Gândul zilei

„Binecuvântat este bărbatul care se încrede

în Domnul”. (Ier 17,7)

Cine se încrede în Domnul, chiar dacă are

mo tive de suferinţă, trăieşte în pace sufletească.

Isus ne dă un exemplu despre acest lucru,

prin parabola pe care ne-o oferă astăzi:

Lazăr, un sărman, se încrede în Domnul.

Nu-i este de folos să se încreadă în oameni,

care au inima împietrită.

Încrederea în Dumnezeu îl ajută să nu invidieze

sau să urască, ci să-şi trăiască în pace

sărăcia şi să se bucure apoi de adevărata

fericire.

bogat nu a fost capabil să citească înlăuntrul

sufletului său, nici nu a fost capabil să perceapă

dorința neexprimată a acestui om sărac, adică

să se sature cel puțin cu ceea ce cădea de la

masa bogatului. În fond, el n-ar fi trebuit să

ia nimic din propriile bogății și săracul ar fi

avut din ce să supraviețuiască.

Așadar, iubirea creștină este intuitivă, este

capabilă să prevină dorințele, să intervină

înainte ca necesitatea să fie manifestată prin

cuvinte, chiar dacă uneori manifestarea propriei

necesități este împiedicată de rușine.

Caritatea teologală este o iubire care citește

înăuntru, care vede ceea ce există în ascuns

și care răspunde și la necesitățile neexprimate.

Bogatul este incapabil să citească în sufletul

lui Lazăr, pentru că este prea concentrat pe el

însuși pentru a putea vedea nece sitățile altora.

Acesta este marele pericol al bogăției: or bește

de două ori; îl orbește pe om în fața lui Dum -

nezeu și a împărăției sale, dar îl orbește și în

fața aproapelui care este sărac și neajutorat.

Dacă ne examinăm viața, este inevitabil să

ne dăm seama cât de des nu știm să plasăm

în măsura dreaptă trăirea noastră cu ceilalți.

Adesea facem ca fericirea noastră să depindă

de măsura în care suntem luați în considerare,

sau de bogăție, ori de putere, iar apoi, când

acestea dispar, ne prăbușim chiar în deprimare.

Bucuria adevărată se poate naște numai

din punerea lui Dumnezeu în centrul vieții

noastre. Doar atunci vom putea să admirăm

frumusețea darurilor sale și să învățăm să le

împărțim cu acela care are mai puțin decât noi.

În acest timp al Postului Mare, să fim cu inima

alături de cei săraci și păcătoși, desigur, nu

pentru a împărtăși condiția lor, nu pentru a

deveni complici la păcat, ci pentru a simți

nevoia harului lui Dumnezeu, pentru a merge

spre el, încrezători că vom fi eliberați de pro -

priile greșeli.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

13 martie

Gen 37,3-4.12-13a.1

7b-28

Ps 104

Mt 21,33-43.45-46

violet

II

Vineri din sãptãmâna a 2-a din Post

Sf. Sabin, m.


Iatã, vine visãtorul! Haideþi sã-l ucidem! n Aduceþi-vã aminte de faptele minunate ale

Domnului! n Acesta este moºtenitorul. Haideþi sã-l ucidem.

Noi suntem „arendaºii” în care Dumnezeu se încrede pentru a administra creaþia sa. Însã ne

comportãm ca proprietarii care îºi arogã toate drepturile. Concentrãm în mâinile câtorva oameni

ceea ce aparþine tuturor. Nu-l „ucidem pe fiul”, ci permitem sã se prãbuºeascã în mizerie ºi în

foame milioane de „fii ai lui Dumnezeu”. Mai avem timp sã schimbãm ºi sã trecem la acþiune.

Postul Mare ne oferã aceastã ocazie.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 30,2.5

Doamne, în tine mă încred, să nu fiu dat

nicicând de ruşine; scoate-mă din laţul pe care

mi l-au întins, căci tu eşti ocrotitorul meu!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic, purifică, te rugăm,

sufletele noastre în aceste zile de pocăinţă,

ca să ajungem cu inimi curate, la sărbătoarea

Paştelui ce se apropie. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Iată, vine visătorul! Haideţi să-l ucidem!

Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28

În zilele acelea, Israel îl iubea pe Iosif mai

mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că

era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o tunică

cu mâneci lungi. 4 Fraţii lui au văzut că tatăl

lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl

urau. Nu puteau să-i vorbească în pace. 12 Fraţii

lui au mers la Sihem ca să pască turma ta -

tălui lor. 13a Israel i-a zis lui Iosif: „Oare fraţii

tăi nu pasc oile la Sihem? Vino, te voi trimite

la ei!” 17b Iosif a mers după fraţii săi şi

54


i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au văzut de departe

şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit

să-l omoare. 19 Ei au zis unul către altul:

„Iată, vine visătorul acesta! 20 Acum, haideţi

să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să

zicem că l-a mâncat un animal rău! Să

vedem ce va fi cu visele lui!” 21 Ruben a auzit

şi a voit să-l scape din mâna lor. El a spus:

„Să nu-l lovim, luându-i viaţa!” 22 Ruben

le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în

fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu

întindeţi mâna asupra lui!” Aceasta o zicea

ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită îna -

poi la tatăl lui. 23 Când Iosif a sosit la fraţii

săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosif de tunica sa, de

tunica aceea cu mâneci lungi, care era pe el,

24

l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna

era goală, nu avea apă. 25 După aceea s-au

aşezat să mănânce pâine. Ridicându-şi ochii,

au văzut o caravană de ismaeliţi venind dinspre

Galaad; cămilele lor cărau răşină, balsam şi

mir; ei mergeau coborând spre Egipt. 26 Atunci

Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl

vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi

sângele lui? 27 Haideţi mai degrabă să-l vindem

ismaeliţilor şi să nu fie mâna noastră asupra

lui, pentru că este fratele nostru şi carne din

carnea noastră!” Şi fraţii lui l-au ascultat. 28 Au

trecut nişte negustori madianiţi. Fraţii l-au tras

pe Iosif şi l-au scos din fântână şi l-au vândut

pe Iosif ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi.

Iar ei l-au dus pe Iosif în Egipt.

Cuvântul Domnului


Ps 104(105),16-17.18-19.20-21 (R.: 5a)

R.: Aduceţi-vă aminte

de faptele minunate ale Domnului!

16

Domnul a trimis foamete asupra ţării

şi i-a lăsat fără hrană.

17

A trimis înaintea lor un bărbat, pe Iosif,

care a fost vândut ca sclav. R.

18

I-au strâns picioarele în obezi,

i-au pus la gât lanţuri,

19

până când cuvântul lui s-a împlinit,

până când cuvântul Domnului

i-a dat dreptate. R.

20

Atunci, regele a trimis să-l lase liber

şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat;

21

l-a pus stăpân peste casa lui

şi stăpânitor peste toată averea lui. R.


In 3,16

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său, unul născut,

ca oricine crede în el

să aibă viaţa veşnică.

EVANGHELIA

Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem.


Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43.45-46

În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi mai

marilor-poporului: „Ascultaţi o altă parabolă!

Era odată un stăpân care a plantat o vie, a

înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a

construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor

viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a

apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii

săi la viticultori ca să primească roadele

sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii

săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis,

pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din

nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii,

dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a

trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul

meu le va fi ruşine». 38 Însă viticultorii, când

l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este

moştenitorul. Haideţi să-l ucidem ca să avem

moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat

afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni

stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”

41

I-au zis: „Pe acei răi îi va ucide fără milă,

iar via o va da în arendă altor viticultori, care

îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus

le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi:

«Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii,

aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul

a făcut acest lucru şi este minunat în ochii

noştri»? 43 De aceea vă spun: Împărăţia lui

Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui

neam care va aduce roadele cuvenite”. 45 Arhie -

reii şi fariseii, auzind parabolele lui, şi-au

dat seama că vorbeşte despre ei 46 şi căutau

să-l prindă, dar se temeau de mulţimi, pentru

că ele îl considerau profet.

Cuvântul Domnului


Istoria lui Iosif şi a fraţilor săi arată voinţa

Domnului de a întoarce în bine răul făcut celor

nevinovaţi. Mila sa faţă de cel care suferă

fără vină ne încurajează să-i adresăm rugăciunea

noastră şi să-i spunem:



– Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii şi preoţii,

cărora le este încredinţată Biserica, să-şi dea

toată silinţa în a face să rodească împărăţia lui

Dumnezeu printre oameni, să ne rugăm: R.


– Pentru ca experienţa lui Iosif să întărească în

persoanele descurajate convingerea că Dum -

nezeu scoate binele chiar şi din rău, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca noi, creştinii, să fim generoşi faţă

de străini, amintindu-ne mereu că nimeni nu

este străin în faţa lui Dumnezeu şi că Dum -

nezeu dă pământul tuturor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca iubirea paternă a lui Dumnezeu

să ne ajute să rămânem senini şi încrezători

în încercările vieţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care sunt loviţi de vreo

nenorocire să nu cedeze ispitei de a se îndepărta

de Dumnezeu, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, Părinte bun, care pui la baza

Bisericii tale piatra aruncată de oameni, pe

Cristos, Fiul tău, dă-ne harul ca, fiind alături

de suferinţele celor mici, să dăm mărturie

despre preferinţa ta faţă de cei slabi şi săraci.

Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Dumnezeule, ca îndurarea ta să-i

întâmpine pe slujitorii tăi, spre a celebra cum

se cuvine aceste taine şi să-i călăuzească la

o viaţă sfântă. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa









împărţind hrana noastră cu cei lipsiţi, să

urmăm şi noi exemplul dărniciei tale. De aceea,

cu mulţimile de îngeri, te lăudăm, zicând

într-un singur glas.


Dumnezeu ne-a iubit

şi l-a trimis pe Fiul său,

ca jertfă de ispăşire

pentru păcatele noastre.

1In 4,10


Chezăşia moştenirii veşnice, pe care ne-ai

dat-o prin aceste taine, să sporească în noi,

Doamne, dorul după bunurile viitoare, astfel

încât să ajungem a le dobândi în împărăţia ta.


56


Mediteazã

În amândouă lecturile de astăzi auzim același

strigăt: „Haideți să-l ucidem!”. În prima

lectură, frații lui Iosif, geloși din cauza iubirii

tatălui față de acesta, decid să-l ucidă: „Iată,

vine visătorul acesta! Acum, haideți să-l uci -

dem!” (Gen 37,19-20). Aici începe drama lui

Iosif... Și evanghelia evidențiază o creștere

a violenței în faptele lucrătorilor viei, violență

care se opune răbdării stăpânului, care

se îngrijise cu multă iubire de via sa. Viti cul -

torii îl văd venind pe fiul stăpânului și spun

între ei: „Acesta este moștenitorul. Haideți

să-l ucidem ca să avem moștenirea lui!”

(Mt 21,38). În aceste cuvinte, Isus recitește

istoria opoziției violente din partea celor

care se slujesc doar pe ei înșiși împotriva

slujitorilor lui Dumnezeu, a celor drepți, a celor

care doresc și promovează pacea, a celor

cinstiți din toate locurile și din toate timpurile.

Această parabolă teribilă ne face să ne

gândim la suferința lui Isus, care a fost ucis

din invidie, ne spune relatarea pătimirii.

Invidia este motivul ostilității atât împotriva

lui Iosif, cât și împotriva fiului din parabolă.

Visele lui Iosif erau o profeție asupra viitorului,

care ar fi adus binele nu numai lui, ci

Gândul zilei

„L-au aruncat afară din vie şi l-au ucis”.

(Mt 21,39)

Tatăl are încredere în oameni,

chiar dacă aceştia nu merită.

Nu încetează să aibă încredere în ei.

În cele din urmă îi va afla

pe cei care îl vor primi

pe Fiul său,

îl vor iubi,

îl vor sluji,

îl vor asculta.

Astăzi Tatăl are încredere

în tine şi în mine.

și poporului său. Însă frații săi nu înțeleg și

vor face totul pentru a împiedica împlinirea

acestor vise. La fel acționează arhiereii și fa -

riseii în confruntarea cu Isus; ei sunt invidioși

din cauza influenței asupra poporului și te -

mători că își vor pierde puterea.

Invidia, gelozia și ura sunt sentimente care

ne afectează pe toți. Suntem păcătoși, preocupați

de interese mărunte și, uneori, oferim

spațiu acestei lumi care se află în noi. Invidia

față de celălalt este unul dintre lucrurile care

rănesc cel mai mult inima, mai ales atunci

când nu există un motiv. Și nu exista un

motiv pentru a-l invidia pe Isus, deoarece el

făcea bine tuturor.

În istoria lui Iosif, invidia a fost învinsă

într-un mod minunat. În Egipt, Iosif nu i-a

pedepsit pe frații săi, ci i-a salvat. În exil, în

încercări, Iosif a văzut pregătirea pe care

Dumnezeu a voit-o ca să-i poată salva pe frați

și tot poporul de foamete.

Și Isus a învins invidia, acceptând să fie

ultimul dintre toți. Într-adevăr, atunci când îl

privim pe Cristos pe cruce, nu putem spune

că el ar trezi invidia cuiva. Punându-se pe

ultimul loc, Isus a demonstrat că puterea și

stăpânirea pe care i-a promis-o Tatăl este

iubirea în slujirea tuturor. Însă, fiind ultimul,

Isus ajunge să fie primul; Dumnezeu Tatăl a

făcut din Fiul său preaiubit piatra unghiulară

a unui edificiu spiritual care va rezista

împotriva răului.

Istoria nu este oarbă și la întâmplare, ci se află

în mâinile lui Dumnezeu, care îi răsplă tește

pe cei drepți și dăruiește mântuirea celor nevi -

novați. Astfel se realizează planul lui Dum -

nezeu, în ciuda răutății și invidiei umane.

Să-i cerem lui Dumnezeu să ne elibereze inima

de orice sentiment de invidie și de gelozie și

să ne facă statornici în umilință și blândețe,

ca să fim cu el în slujirea fraților noștri.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

14 martie

Mih 7,14-15.18-20

Ps 102

Lc 15,1-3.11-32

violet

II

Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Post

Sf. Matilda, reginã; Fer. Iacob Cusmano, pr.


Vei arunca în adâncurile mãrii toate pãcatele lor. n Îndurãtor ºi milostiv este Domnul.

n Acest frate al tãu era mort ºi a revenit la viaþã.

Dumnezeu nu face deosebire între fiii sãi. Cei care pleacã, cei care rãmân, cei care se întorc, pã -

cãtoºii ºi sfinþii, toþi sunt fiii sãi pe care-i iubeºte cu aceeaºi iubire. Dumnezeu nu-i judecã pe cei

care se îndepãrteazã: aºteaptã cu rãbdare întoarcerea lor pentru a le fugi în întâmpinare. Îºi deschide

braþele pentru toþi. Nu existã pedeapsã pentru cei care vin de departe: numai marea sãrbãtoare a

iubirii!

Ant. la intrare:

Ps 144,8-9

Domnul este îndurător şi plin de milostivire,

el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.

Domnul este bun faţă de toţi, el îşi arată bu -

nătatea faţă de orice făptură.

Rugăciunea zilei

Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul

tău şi, încă de pe pământ, ne faci părtaşi ai bu -

nurilor cereşti; te rugăm, să ne călăuzeşti în

viaţa aceasta, ca să ajungem la acea lumină în

care locuieşti tu însuţi. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele

lor.

Citire din cartea

profetului Miheia 7,14-15.18-20

Păstoreşte-ţi cu toiagul tău poporul, turma

moştenirii tale, care locuieşte singuratică în

pădurea din mijlocul Carmelului! Să pască în

Basan şi în Galaad ca în zilele de odinioară!

15

Ca în zilele ieşirii tale din ţara Egiptului,

58



fă-ne să vedem fapte minunate! 18 Care Dum -

nezeu este ca tine, care suporţi nelegiuirea şi

treci peste răzvrătirea restului moştenirii tale?

Nu-şi ţine pe veci mânia, pentru că iubeşte

îndurarea. 19 Se va întoarce şi se va îndura de

noi, va şterge nelegiuirile noastre. Vei arunca

în adâncurile mării toate păcatele lor. 20 Vei

arăta fidelitate faţă de Iacob şi bunătate faţă de

Abraham, aşa cum le-ai jurat părinţilor noştri

în zilele de demult.

Cuvântul Domnului


Ps 102(103),1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a)

R.: Îndurător şi milostiv este Domnul.

1

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi tot ce este în mine să binecuvânteze

numele său cel sfânt!

2


şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3

El îţi iartă toate nelegiuirile

şi te vindecă de orice boală.

4

El îţi răscumpără viaţa din adânc

şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

9

El nu dojeneşte la nesfârşit,

nici nu poartă pe veci mânie.

10

El nu face după greşelile noastre,

nici nu răsplăteşte după fărădelegile

noastre. R.

11

Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,

tot atât de mare este îndurarea sa

faţă de cei care se tem de el.

12

Cât de departe este răsăritul de apus,

atât de mult îndepărtează de la noi

nelegiuirile noastre. R.


Lc 15,18

Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu

şi-i voi spune:

„Tată, am păcătuit împotriva cerului

şi înaintea ta”.

EVANGHELIA

Acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă.


Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-3.11-32

În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se

apro piau de Isus ca să-l asculte. 2 Fariseii şi

cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta

îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”.

3

Atunci, le-a spus această parabolă: 11 „Un

om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a

spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce

mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi,

nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a

adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară

îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o

viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate,

a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a

început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a

aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care

l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi

dorit să se sature cu roşcovele pe care le mân cau

porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, ve -

nindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui

meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de

foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl

meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva

cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt

vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un

zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la

tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a

văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat

şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată,

am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».

22

Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Adu -

ceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l!

Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în

picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tă -

iaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci

acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă,

era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să

se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la

câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a

auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l

pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este

aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit,

iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos,

a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat

şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l

implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său:

«Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am

încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat

niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prie -

tenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău

care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai

tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci,

el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna

şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia

să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că

acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă,

era pierdut, şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului



Dumnezeu, care este un tată bun şi milostiv,

iartă toate păcatele noastre. Convertiţi de îm -

brăţişarea sa iubitoare, să-i adresăm rugăciunea

noastră, spunând:

R.: Doamne, ai milă de noi!

– Pentru ca Biserica lui Dumnezeu să experimenteze

în ea însăşi reconcilierea evanghelică

şi să se prezinte lumii, rănită de păcat,

drept semn credibil al convertirii şi al unităţii,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii să fie, pentru cei

care consideră imposibilă iertarea, o actualizare

concretă a parabolei evanghelice, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca familia, care este iradierea paternităţii

şi maternităţii lui Dumnezeu, să-şi educe

fiii spre iertare şi comuniunea bucuriei, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca tinerii care, în căutarea unei

forme de libertate şi a unei lumi noi, au aflat

o sclavie morală să se deschidă în faţa lui

Cristos, eliberatorul omului, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele dezorientate de propunerile

negative ale societăţii să găsească

în planul lui Dumnezeu pentru om referirea

sigură pentru viaţa proprie, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele persecutate din cauza

credinţei şi dreptăţii să nu cedeze puterilor

răului, ci să se încreadă în puterea victorioasă

a Duhului lui Cristos, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, care am ascultat evanghelia

milostivirii, să avem puterea de a ne ridica şi

de a ne îndrepta spre reconcilierea pascală,

să ne rugăm: R.

Părinte preamilostiv, care ne atragi la convertire,

arătându-ne bunătatea şi milostivirea

ta, dă-ne harul ca, refuzând hrana necurată a

60


păcatului, să ne hrănim la banchetul euharistiei

Postului Mare, pentru a fi transformaţi

în Cristos. El care vieţuieşte şi domneşte în

vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, ca, prin aceste taine, să

primim roadele răscumpărării, care să ne fe -

rească necontenit de cădere şi să ne călăuzească

la darurile tale cereşti. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa











stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile cereşti


bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti şi

glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm



Trebuie să te bucuri, fiule,

căci fratele tău era mort

şi a revenit la viaţă,

era pierdut şi a fost găsit.

Lc 15,32


Taina dumnezeiască pe care am primit-o,

Doamne, să pătrundă străfundurile inimii

noastre şi să ne facă părtaşi de puterea ei.


Mediteazã

Drumul Postului Mare pe care îl parcurgem

pornește de la recunoașterea infidelităților

noastre, care însă nu pot deveni obiecții față

de prietenia cu Tatăl ceresc, asemenea unui

copil care, în ciuda capriciilor, este sigur de

iubirea părinților săi. Iubirea necondiționată

a lui Dumnezeu face ca infidelitățile noastre

să fie iertate.

Uneori, aproape că ne este frică să subliniem

bunătatea și milostivirea lui Dumnezeu și ne

oprim mai degrabă asupra severității și drep -

tății sale. În schimb, evanghelia ne amintește

că omul își schimbă viața și mentalitatea nu

pentru faptul că este certat sau pedepsit, ci

tocmai pentru că descoperă că este iubit de

Dumnezeu, în ciuda faptului că este păcătos.

Păcatul devine ocazia de a întâlni și de a cu -

noaște inima unui Dumnezeu care nu se ruși -

nează să se apropie de omul păcătos și să îl

strângă în brațe. Atunci, în sfârșit, va fi sărbătoare;

este sărbătoarea omului chemat să

redevină un fiu al lui Dumnezeu; un fiu care

se întoarce acasă, așa cum plecase: liber în

alegerile sale și primit cu iubire. Alergând în

întâmpinarea fiului, tatăl din parabolă îi

cheamă pe slujitori ca să-l îmbrace cu hainele

Gândul zilei

„Nu-şi ţine pe veci mânia, pentru că

iubeşte îndurarea”. (Mih 7,18)

Profetul Miheia dovedeşte

că are credinţă în Dumnezeu,

care este un Tată milostiv,

bucuros să-şi ofere iubirea

acelora care se încred în el

şi-i cer cu umilinţă

ajutor.

Şi eu, şi tu

să fim siguri de iubirea lui

paternă şi maternă

şi să ne încredem mereu în el!

cele mai frumoase. Vrea să-i ofere fiului său

o haină nouă, țesută în iubirea milostivă cu

care l-a așteptat dintotdeauna. Pentru aceasta,

darul mântuirii constă în „a-l îmbrăca” pe

om într-un fiu al lui Dumnezeu.

În tot acest timp, fiul cel mai mare din parabolă

trebuie să ajungă să înțeleagă cine este

fratele său; este cel pentru care tatăl sacrifică

vițelul cel îngrășat. Din acest motiv ajunge

să se scandalizeze. Însă tocmai aici se află

convertirea la care este chemat; trebuie să

ajungă să înțeleagă că fratele său este chiar

cel pentru care tatăl sacrifică vițelul cel

îngrășat. Fratele său este cel pentru care Isus

Cristos a murit. Pentru el, Tatăl l-a oferit pe

Fiul său unic, lăsându-l să fie un dar în mâinile

celor păcătoși, să fie numărat printre

răufăcători, pentru ca toți oamenii să fie recon -

ciliați și primiți în casa Tatălui. A înțelege

chipul Tatălui impune recunoașterea acestei

identități a fratelui ca acela pentru care Tatăl

l-a dat la moarte pe unicul său Fiu. Numai

cu această condiție se poate intra în casa lui,

pentru a fi în comuniune deplină cu el, în acel

spațiu de relație care este Biserica, acea comu -

nitate a copiilor lui Dumnezeu, care acceptă

cu bucurie și fără resentiment reconcilierea

celor păcătoși.

Pentru un creștin, adevărata luptă spirituală

este tocmai aceasta: binele celuilalt. Iertarea

pe care celălalt o primește este termometrul

credinței sale, iar bucuria care se experimen -

tează datorită binelui celuilalt este un indicator

al autenticității credinței personale.

Iertarea oferită, precum și binele ce poate fi

făcut celor care sunt în afara Bisericii arată

adevărul apartenenței noastre la marea fa mi -

lie a lui Dumnezeu, care este Biserica. Bucuria

Tatălui ceresc pentru un păcătos care se conver -

tește dezvăluie adevărul celor care se consideră

„de-ai casei”.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

15 martie

Ex 17,3-7; Ps 94

Rom 5,1-2.5-8

In 4,5-42 (4,5-15.

19b-26.39-42)

violet

III


Sf. Luiza de Marillac, cãlug.


Daþi-ne apã sã bem! n O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi

inimile voastre! n Iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre prin

Duhul Sfânt care ne-a fost dat. n Va deveni în el izvor de apã, care þâºneºte spre

viaþa veºnicã.

Ant. la intrare:

Ps 24,15-16

Ochii mei sunt pururea spre Domnul, căci el

scoate din laţ picioarele mele. Întoarce-te spre

mine şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi

nefericit.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care eşti izvorul a toată bunăta -

tea şi îndurarea, tu ne-ai arătat că postul,

rugăciunea şi pomana vindecă rănile pricinuite

de păcate; priveşte cu bunăvoinţă spre noi, cei

care, apăsaţi de povara greşelilor, ne recunoaştem

vinovăţia, şi ridică-ne mereu cu îndu -

rarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Daţi-ne apă să bem!

Citire din cartea Exodului 17,3-7

În zilele acelea, poporul, însetat de apă, murmura

împotriva lui Moise şi zicea: „De ce ne-ai

făcut să urcăm din Egipt? Ca să ne faci să murim

de sete, pe mine, pe fiii mei şi turmele mele?”

4

Moise a strigat către Domnul, zicând: „Ce

să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi mă vor

bate cu pietre”. 5 Domnul i-a zis lui Moise:

„Treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva

dintre bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul

cu care ai lovit râul şi mergi! 6 Iată, eu voi sta

înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb; tu vei

62



lovi stânca şi va ieşi din ea apă şi poporul va

bea”. Moise a făcut aşa în văzul bătrânilor lui

Israel. 7 El a dat locului numele de „Masa şi

Meriba” din cauza certei fiilor lui Israel şi pentru

că l-au pus la încercare pe Domnul, zicând: „Este

oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?”

Cuvântul Domnului


Ps 94(95),1-2.6-7abc.7d-9 (R.: cf. 8)

R.: O, de aţi asculta astăzi glasul Domnului:

nu vă împietriţi inimile voastre!

1

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,

să strigăm cu bucurie către stânca

mântuirii noastre,

2

să mergem înaintea lui cu cântece de laudă

şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R.

6

Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui

şi să îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,

7abc

căci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,

turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R.

7d

O, de aţi asculta astăzi glasul lui:

8

„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,

ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9

acolo m-au ispitit părinţii voştri,

m-au pus la încercare, deşi au văzut

lucrările mele!” R.

LECTURA A II-A

Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile

noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.


către Romani 5,1-2.5-8

Fraţilor, justificaţi prin credinţă, avem pace de

la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,

2

prin care am obţinut, în credinţă, posibilitatea

de a ajunge la acest har în care ne aflăm

şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

5

Iar speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui

Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre

prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Într-ade -

văr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos

a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi.

7

De fapt, cu greu moare cineva pentru un om

drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni

cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat

iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram

încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

Cuvântul Domnului


Cf. In 4,42.15

Doamne,

tu eşti cu adevărat Mântuitorul lumii;

dă-mi apa vie, ca să nu mai însetez!

EVANGHELIA

Va deveni în el izvor de apă, care ţâşneşte

spre viaţa veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus

Cristos după sfântul Ioan 4,5-15.19b-26.39-42

În acel timp, Isus a venit într-o cetate din

Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe

care Iacob l-a dat fiului său Iosif. 6 Acolo era

fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de că -

lătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la

ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria

ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să

beau!” 8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca

să cumpere de mâncare. 9 Aşadar, femeia sama -

riteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri

să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”

De fapt, iudeii nu aveau legături cu

samaritenii. 10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă

ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este

acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai

fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”. 11 Fe -

meia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate

apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai

apa vie? 12 Nu cumva eşti tu mai mare decât

părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna

şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?” 13 Isus

a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta

îi va fi sete din nou, 14 dar cine va bea din apa

pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi

apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor

de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”. 15 I-a

zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să

nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!

19b

Doamne, văd că tu eşti profet. 20 Părinţii

noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele

acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este

locul unde trebuie să-l adore”. 21 Isus i-a spus:

„Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu

îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta,

nici la Ierusalim! 22 Voi adoraţi ceea ce nu

cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem,

pentru că mântuirea vine de la iudei. 23 Însă

vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii

adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr,

căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. 24 Dum -

nezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi

adevăr trebuie să-l adore”. 25 Femeia i-a zis:

„Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos.

Când va veni, el ne va învăţa toate”. 26 Isus i-a

zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!” 39 Mulţi

dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în

el pentru cuvântul femeii care a mărturisit:

„Mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Aşadar, când

au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână


la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41 Şi cu

mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui.

42

Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru

cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că

acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.

Cuvântul Domnului


Să-i prezentăm lui Dumnezeu Tatăl, pe care-l

adorăm în duh şi adevăr, aspiraţiile şi dorinţele

pe care le nutreşte inima noastră. Să ne

rugăm şi să spunem:

R.: Dăruieşte-ne, Părinte, apa cea vie!

– Pentru ca sfânta Biserică să meargă în în -

tâmpinarea oamenilor însetaţi de Dum nezeu,

iar prin vestirea evangheliei să-i ajute să-l

descopere şi să-l întâlnească, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii care lucrează în

organizaţiile umanitare, sprijiniţi de credinţa

în Cristos care este apa cea vie, să acţioneze

solidar şi eficace în favoarea ţărilor pustiite

de calamităţi naturale, de foame, de boli şi

război, să ne rugăm: R.

– Pentru ca în creştinii care trăiesc în indiferenţă

să crească dorinţa după Cristos, apa vie

şi spirituală, care poate să-i transforme în

oameni noi, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele marginalizate, care

poartă în ele dorinţa de dreptate şi libertate să

întâlnească solidaritatea creştinilor şi, îm preună

cu ea, credinţa creştină, să ne rugăm: R.


împărtăşească cu cei săraci, printr-o solidaritate

concretă, bucuria Duhului, bucurie scoasă

din sfânta Euharistie, să ne rugăm: R.

Părinte sfânt, Fiul tău Isus, aşezat la fântâna

din Sihar, a dat samaritenei apa care stinge

orice sete şi ţâşneşte pentru viaţa veşnică. Te

64


rugăm, trezeşte şi în noi dorinţa după apa vie,

pe care ne-o oferă acum Cristos la această

Liturghie, şi ajută-ne să ne fie mereu sete de

tine. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Împăcat fiind prin această jertfă, te rugăm,

Doamne, să ne dai harul, ca, după cum îţi cerem

să fim iertaţi de greşelile noastre, să ne străduim

şi noi să le iertăm pe cele ale fraţilor noştri.


Prefaţa

Prefaţa pentru Duminica a III-a din Postul Mare





Domnul nostru Isus Cristos. El, cerând de la

samariteană apă spre a-şi potoli setea, i-a revăr -

sat în suflet darul credinţei; şi era atât de dornic

de a trezi în inima ei credinţa, încât a aprins

într-însa focul iubirii dumnezeieşti. De aceea,

şi noi îţi aducem mulţumire şi, vestind lucrările

tale minunate, cântăm îm preună cu îngerii.


„Când va bea cineva „

din apa pe care i-o voi da eu,

ea va deveni în el izvor de apă

care ţâşneşte spre viaţa veşnică”,

spune Domnul.

In 4,13-14


Doamne, tu ne-ai dat chezăşia misterului

ceresc şi ne-ai îndestulat încă de pe pământ

cu pâinea de sus; te rugăm cu umilinţă, ca ceea

ce s-a săvârşit acum în noi în mod tainic să se

împlinească şi în faptele noastre. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Mediteazã

Liturgia cuvântului de astăzi ne propune să

aprofundăm prezența lui Dumnezeu în mijlocul

nostru, pornind de la imaginea apei. Lectura

luată din Cartea Exodului rememorează una

dintre intervențiile minunate ale lui Dum -

nezeu în favoarea poporului său. Călătorind

prin pustiu, evreii au simțit din plin lipsa

hranei și mai ales a apei. Era o lipsă acută

care i-a dus până acolo încât au pus la îndoială

prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor

(cf. Ex 17,7). În fața unei asemenea situații,

Dumnezeu îi poruncește lui Moise să ia to -

iagul și să lovească stânca, din care va țâșni

apă. Dacă până atunci lipsa apei era pentru

evrei semnul că Dumnezeu i-a abandonat, apa

care izvorăște din stâncă este acum semnul

prezenței sale în mijlocul lor.

În ansamblul ei, viața omului pe acest pă -

mânt este un drum cu toate dificultățile pe care

acesta le presupune. Într-o astfel de situație,

poate mulți ajung să se întrebe: „Oare Dum -

nezeu mai este în mijlocul nostru? Oare

Dum nezeu ne mai ascultă rugăciunile?”

Asemenea evreilor, și noi am fost chemați,

prin sacramentul Botezului, să facem parte din

noul popor al lui Dumnezeu, care este Bi -

serica. Dacă evreilor li s-a promis atunci „țara

Gândul zilei

„Eu sunt, cel care îţi vorbesc!” (In 4,26)

Pentru femeia samariteană, întâlnirea cu Isus,

Mesia aşteptat de toţi strămoşii săi,

a fost un dar neaşteptat şi deosebit.

Dar astăzi Isus vrea să-ţi spună şi ţie:

„Eu sunt, cel care îţi vorbesc;

sunt cel pe care, fără să ştii,

l-ai aşteptat din totdeauna”.

Iată, el este aici cu tine, îţi vorbeşte,

îţi oferă toată iubirea lui,

adică mântuirea sa.

Nu vei putea să mai trăieşti fără el!

în care curge lapte și miere”, nouă ne este

promisă viața veșnică.

Această promisiune o regăsim și în Evan -

ghelie, în dialogul lui Isus cu femeia samariteană,

în cetatea Sihar, lângă fântâna lui

Iacob. Importanța acestui dialog constă în

faptul că Isus se descoperă femeii samaritene

și, prin intermediul ei, întregii cetăți. Această

descoperire este una progresivă: mai întâi,

Isus este un iudeu, apoi este profetul, iar în

cele din urmă este Mesia.

Isus continuă și astăzi dialogul său cu omul.

În acest dialog, fiecare creștin este chemat

să-și descopere identitatea. Întrebările lui

fun damentale își găsesc răspunsul în evanghelie.

Samariteana și-a dat seama că era o

femeie păcătoasă, dar, descoperind că în fața

ei îl are pe Isus, Mesia, în interiorul ei are loc

o transformare radicală. Era momentul când

harul lui Dumnezeu o atinsese și-i dăduse o

nouă identitate.

Ar trebui să ne întrebăm: Care este locul pe

care îl ocupă Dumnezeu în viața noastră?

Fericirea nu constă numaidecât în anumite

distracții sau bunuri materiale, ci în faptul

de a ști că ești iubit de Dumnezeu, așa cum

subliniază și sfântul apostol Paul în a doua

lectură. Prin moartea și învierea sa, Cristos a

făcută posibilă reconcilierea noastră cu Dum -

nezeu și ne-a oferit garanția vieții veșnice. Însă

poate mulți vor spune: „Într-adevăr, Cristos

a murit pentru noi. Dar ce rost are acest lucru,

dacă viața noastră este aceeași, cu bucurii

rare și necazuri dese?” Să nu uităm că Isus a

trăit aceeași viață ca și noi, în afară de păcat,

cu bucuriile, dar mai ales cu necazurile ei.

Datorită acestui fapt, el a dat valoare vieții și su -

ferinței. Iar suferința nu mai este efectul pă -

catului, așa cum o considerau evreii în ve -

chime, ci este generatoare de speranță și

conduce la mântuire pe cei care au credință.

Pr. Emanuel Imbrea


16

LUNI

martie

2Rg 5,1-15a

Ps 41 ºi 42

Lc 4,24-30

violet

III, UP


Sf. Iulian, m.


Mulþi leproºi erau în Israel, dar nimeni dintre ei nu a fost curãþat, decât doar Naaman

sirianul. n Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu. n Isus, ca ºi Ilie ºi Elizeu,

n-a fost trimis numai pentru iudei.

Locuitorii din Nazaret îl resping pe consãteanul lor Isus pentru cã este fiul lemnarului din sat. ªi

astãzi pare mai „ra þionalã” credinþa într-un Dumnezeu îndepãrtat ºi puternic, care este închis sus

în cer. Astfel, el nu ne complicã viaþa. Dar Domnul s-a întrupat în persoana unui sclav ºi a devenit

aproapele nostru în fiecare individ, mai ales în cel sãrac ºi pãrãsit.


Ant. la intrare:

Ps 83,3

Sufletul meu suspină şi tânjeşte după curţile

Domnului. Inima mea şi trupul meu tresaltă

de bucurie în Dumnezeul cel viu.

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, ca îndurarea ta să purifice

şi să întărească neîncetat sfânta Biserică; şi,

deoarece fără tine, ea nu poate dăinui nevătămată,

călăuzeşte-o mereu cu darul tău. Prin


LECTURA I

Mulţi leproşi erau în Israel, dar nimeni dintre

ei nu a fost curăţat, decât doar Naaman

sirianul (Lc 4,27).

Citire din cartea a doua a Regilor 5,1-15a

În zilele acelea, Naaman, căpetenia armatei

regelui din Aram, era un om de vază. El era

respectat pentru că prin el Domnul dăduse

eliberare lui Aram. Dar omul acesta puternic

şi viteaz era lepros. 2 Aram au ieşit în grupuri

şi au răpit din ţara lui Israel o tânără care a

devenit slujitoarea soţiei lui Naaman. 3 Ea

66


i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu

să meargă la profetul care este în Samaria!

L-ar curăţa de lepra lui!” 4 Naaman a mers şi

i-a povestit stăpânului său: „Aşa şi aşa a spus

tânăra care este din ţara lui Israel”. 5 Regele

din Aram i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o

scrisoare la regele din Israel!” Naaman a

mers şi a luat cu sine zece talanţi de argint,

şase mii de sicli de aur şi zece schimburi de

haine. 6 A dus la regele lui Israel scrisoarea

care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea

aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naa man,

slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!”

7

Când a văzut scrisoarea, regele lui Israel şi-a

sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu

ca să fac pe cineva să moară sau să trăiască?

Acesta a trimis la mine ca să curăţ un om de

lepra lui. Recunoaşteţi şi vedeţi că el caută

motiv împotriva mea!” 8 Când a auzit Elizeu,

omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a

sfâşiat hainele, a trimis să i se spună regelui:

„Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la

mine şi se va şti că este un profet în Israel!”

9

Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a

oprit la uşa casei lui Elizeu. 10 Elizeu a trimis

un mesager să-i spună: „Mergi şi te spală de

şapte ori în Iordan şi trupul se va vindeca şi

vei fi curat!” 11 Naaman s-a mâniat şi a plecat,

zicând: „Iată, mi-am zis că va ieşi, se va

apro pia şi va chema numele Domnului

Dum nezeului său, îşi va întinde mâna, va

atinge locul bolnav şi va curăţa lepra. 12 Oare

nu sunt mai bune Abana şi Parpar, râurile

Damascului, decât toate apele lui Israel? Nu

aş fi putut să mă spăl în ele şi să mă curăţ?”

S-a întors şi a plecat înfuriat. 13 Slujitorii lui

s-au apropiat ca să-i vorbească şi i-au zis:

„Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus un lucru

mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă

ţi-a zis: «Spală-te şi te vei curăţi!»” 14 Atunci

a coborât şi s-a cufundat în Iordan de şapte

ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi

trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a

curăţat. 15a Naaman s-a întors la omul lui Dum -

nezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea

lui şi a zis: „Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu

pe tot pământul decât numai în Israel!”

Cuvântul Domnului


Ps 41(42),2.3; 42(43),3.4 (R.: Ps 41(42),3)

R.: Sufletul meu e însetat

de Dumnezeul cel viu.

42, 2 Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,

aşa te doreşte sufletul meu pe tine,

Dumnezeule. R.

3

Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,

de Dumnezeul cel viu;

când voi veni şi voi vedea faţa

lui Dumnezeu? R.

43,3

Trimite-mi lumina şi adevărul tău!

Ele să mă călăuzească,

să mă ducă la muntele tău cel sfânt

şi în lăcaşurile tale! R.

4

Voi merge la altarul lui Dumnezeu,

la Dumnezeul bucuriei şi veseliei mele,

şi te voi lăuda cu harpa,

Dumnezeule, Dumnezeul meu. R.


Ps 129(130),5.7b

Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră

în cuvântul său; căci la Domnul este îndurare

şi belşug de mântuire.

EVANGHELIA

Isus, ca şi Ilie şi Elizeu, n-a fost trimis numai

pentru iudei.



În acel timp, când a venit la Nazaret, Isus le-a

spus celor din sinagogă: „Adevăr vă spun că

niciun profet nu este acceptat în patria sa;

25

şi adevărat vă spun că multe văduve erau în

Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost în chis

timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut

mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilie nu a fost

trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie

văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi mulţi le -

proşi erau în Israel pe timpul profetului Elizeu,

dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar

Naaman sirianul”. 28 Auzind acestea, toţi cei din

sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicân du-se,

l-au scos afară din cetate şi l-au dus pe buza

prăpastiei de pe colina pe care era construită

cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el,

trecând prin mijlocul lor, a plecat.

Cuvântul Domnului


Asemenea poporului ales, şi noi aşteptăm pe

Domnul care trebuie să vină pentru a instaura

definitiv împărăţia sa mesianică. În acest spirit,

să ne rugăm:

R.: Sfinţeşte, Doamne, poporul tău!


– Omul de astăzi este adesea descurajat şi

pesimist. Fă-l, Doamne, să înţeleagă că tu eşti

profetul adevărat, care poate să-l regenereze

şi să-l purifice, să ne rugăm: R.

R.: Sfinţeşte, Doamne, poporul tău!

– Tu ai pus în orice om şi în orice cultură

germenii binelui şi ai adevărului. Ajută-i,

Doamne, pe misionarii noştri să valorifice tot

ceea ce este pozitiv printre oameni şi să-i

orienteze spre tine, să ne rugăm: R.

– Prin apa Botezului am devenit fii ai lui

Dumnezeu, încorporaţi în Cristos. Dă-ne,

Doamne, să fim tot mai conştienţi de darul

pe care ni l-ai făcut, să ne rugăm: R.

– Chemat de Dumnezeu să pregătească ve -

nirea lui Mesia, poporul lui Israel nu a ştiut

să-l recunoască. Întoarce, Doamne, inima

acestui popor, ca să te recunoască drept Mân -

tuitor, să ne rugăm: R.

– Adesea ne simţim dezorientaţi în faţa atâtor

propuneri imorale care provin din societatea

noastră. Ajută-ne, Doamne, să ne încredem

numai în tine, tu care eşti izvor de adevăr şi

pace, să ne rugăm: R.

– Cristos a venit în lume pentru a conduce pe

toţi oamenii spre împărăţia Tatălui. Ajută-ne

să fim mereu deschişi spre acest adevăr, să

ne rugăm: R.

Dumnezeule atotputernic, ascultă rugăciunea

poporului tău: arată-ne faţa părintească, pentru

a şti să recunoaştem mântuirea pe care ne-o

propui prin Cristos, Fiul tău, care vieţuieşte

şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Îţi oferim, Doamne, darul slujirii noastre şi te

rugăm să-l transformi pentru noi în taina dă tă -

toare de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa
















ghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate co -

rurile oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale,

zicând fără încetare.


Ps 116,1.2

Lăudaţi-l pe Domnul toate neamurile, căci

mare este îndurarea lui asupra noastră!


Te rugăm, Doamne, ca împărtăşirea cu taina

ta să ne spele de greşeli şi să ne călăuzească

la unitate. Prin Cristos, Domnul nostru.

68


Mediteazã

Lipsa de înțelegere și neîncrederea, chiar a

celor care ne sunt apropiați, sunt destul de

greu de acceptat. Este foarte important de

constatat că experiența avută de Isus este frec -

ventă. Astfel, cei aflați în căutarea unui loc de

muncă sunt constrânși să emigreze. Pentru

a-și realiza proiectele, cei care lu crează în

domeniul cercetării trebuie să caute fonduri

în altă parte. Pentru a-și întemeia o familie,

mulți tineri trebuie să aștepte și să depună

eforturi consistente pentru a găsi condiții

mai favorabile. În fața „surzeniei” ambientului

originar și a propriei comunități, multe

persoane consacrate aleg calea misiunii

externe. Isus ne pregătește pentru toate acestea,

mărturisindu-ne curajul profeției, încrederea

în a ieși afară și a merge spre viitor, seninătatea

conștiinței în realizarea proiectului stabilit

în fiecare dintre noi. Astfel, în lumea de

astăzi vom putea oferi o „profeție” și o mărturie

adevărată pentru cei din jurul nostru.

Două aspecte ar fi de subliniat: Isus este

refuzat de poporul său; în schimb, va fi primit

de păgâni. „Niciun profet nu este acceptat în

patria sa” (Lc 4,24), spune Isus. De ce? Pentru

că lipsește disponibilitatea în fața inițiativei

divine. În patria sa, profetul este cunoscut;

Gândul zilei

„Ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot

pământul decât numai în Israel!” (2Rg 5,15)

Naaman, căpetenia armatei din Arám,

le pros, al cărui rege,

sfătuit de o tânără sclavă evreică,

l-a trimis în Israel,

este vindecat de profetul Elizeu,

după un act de ascultare.

Recăpătându-şi sănătatea, recunoaşte

că vin decarea lui

este lucrarea Dum ne zeului lui Israel.

Inima lui se schimbă, adorându-l doar pe el.

este un om ca oricare altul, iar de la el nu se

poate aștepta nimic extraordinar. Și chiar dacă

este capabil să facă lucruri extraordinare,

trebuie să le facă acolo, în patria sa. Aceasta

este atitudinea care împiedică primirea da -

rurilor lui Dumnezeu, deoarece inițiativa divină

este gratuită și absolut liberă în modul de a

răspunde speranțelor umane.

Refuzul de la Nazaret este la începutul activității

lui Isus.

Încă de la început, Isus este refuzat și se

profilează perspectiva morții. Istoria lui Isus

ca Mesia se află în întregime sub semnul

unui scandal: scandalul unui Mesia refuzat

și învins, precum și scandalul unui popor al

lui Dumnezeu care îl refuză pe Mesia, după

ce l-a așteptat veacuri de-a rândul.

Dumnezeu este de partea profeților, deși

pro feții sunt refuzați chiar de poporul la care

ei sunt trimiși.

Evanghelistul Luca ne oferă și motivele aces -

tui refuz. „Ceea ce am auzit că s-a întâmplat

în Cafarnaum fă și aici, în patria ta!” (Lc 4,23).

Iată, așteptarea lo cuitorilor este aceea a unui

Mesia „pentru ei”, în folosul propriu, care să

ofere privilegii. Însă Isus merge mai în profunzime;

motivul refuzului constă în faptul

că Dum nezeu nu face diferențe.

Este perspectiva uni versalismului propusă

de Isus, care îi cere poporului israelit o convertire

profundă. Îi cere să renunțe la acel

privilegiu, care se naște din concepția greșită

a alegerii și a rolului său de popor al lui

Dumnezeu în lume, și să își schimbe radical

concepția despre Dumnezeu; să treacă de la

un „Dumnezeu pentru noi” la un „Dum nezeu

pentru toți”.

Astfel, în puține cuvinte, este trasat itinerarul

lui Isus: drumul spre cruce. Oamenii îl refuză,

și totuși Isus își continuă misiunea: „Însă el,

trecând prin mijlocul lor, a plecat” (Lc 4,30).

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

17 martie

Dan 3,25.34-43

Ps 24

Mt 18,21-35

violet (alb)

III


Sf. Patriciu, ep. *


Cu suflet zdrobit ºi cu duh umilit, de-am putea fi primiþi. n Aminteºte-þi, Doamne,

de îndurarea ºi de milostivirea ta! n Tot aºa vã va face ºi Tatãl meu ceresc dacã nu

veþi ierta fiecare fratelui sãu din inimã.

Pânã unde poate sã ajungã iertarea ºi milostivirea comu ni tãþii? Cristos spune cã nu existã un

maxim, nu trebuie puse limite. „De ºaptezeci de ori câte ºapte”, adicã întotdeauna. Lucrul cel mai

important în viaþã este „sã se ierte din inimã fratelui”; pentru aceasta parabola datornicului iertat

de da toria sa, care nu a voit la rândul sãu sã ierte, orienteazã atenþia noastrã mai ales asupra com -

portamentului regelui, plin de milostivire, pe care noi ar trebui sã-l imitãm.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 16,6.8

Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă as culţi;

pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele

mele. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina

ochilor; adăposteşte-mă la umbra aripilor tale!

Rugăciunea zilei

Doamne Dumnezeule, te rugăm, ca harul tău

să nu ne părăsească niciodată; el să ne facă

stăruitori în slujirea ta şi să ne însoţească

pururi. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit, de-am putea

fi primiţi.

Citire din cartea

profetului Daniel 3,25.34-43

În zilele acelea, Azaria, stând, s-a rugat astfel

şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a

spus: 34 „Nu ne da până la capăt, de dragul

numelui tău, şi nu rupe alianţa ta! 35 Nu îndepărta

mila ta de la noi de dragul lui Abra ham,

cel iubit de tine, de dragul lui Isaac, slujitorul

tău, şi al lui Israel, sfântul tău, 36 cărora le-ai

vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa

70

ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a

lungul ţărmului mării! 37 Căci, Stăpâne, am

devenit cei mai mici printre toate popoarele

şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din

cauza păcatelor noastre. 38 Căci în acest moment

nu este principe, nici profet şi nici conducător,

nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici

jertfă de tămâie, nici loc unde să aducem roade

înaintea ta şi să aflăm îndurare. 39 Ci cu suflet

zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi

ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi

ca o mie de miei graşi! 40 Astfel să fie jertfa

noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească

înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru

cei care-şi pun încrederea în tine. 41 Acum, te

urmăm din toată inima, ne temem de tine şi

căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine, 42 ci fă cu

noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndu -

rării tale! 43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile

tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!”

Cuvântul Domnului


Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a)

R.: Aminteşte-ţi, Doamne,

de îndurarea şi de milostivirea ta!


4

Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale

şi învaţă-mă cărările tale!

5ab

Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,

căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6

Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea

şi milostivirea ta,

pentru că ele sunt din veşnicie!

7bc

Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,

pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8

Domnul este bun şi drept,

de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;

9

îi face pe cei sărmani să umble

după dreptate,

îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.


Cf. Il 2,12-13

„Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune

Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!

EVANGHELIA

Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă

nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.



În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a

zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele

meu care greşeşte împotriva mea? De şapte

ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte

ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De

aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu

un rege care a vrut să încheie conturile cu

servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile,

i-a fost prezentat unul care îi datora zece

mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie,

stăpânul a poruncit să fie vânduţi el,

soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria.

26

Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui,

zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi

voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă

de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a

iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela

l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu

el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfă -

cându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi

ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi,

cel care era servitor împreună cu el îl implora:

«Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar

el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat

în închisoare până când îi va fi plătit datoria.

31

Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute,

s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au po vestit

stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci,

chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor

rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că

m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel

care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am

îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul

l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată

datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc

dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Cuvântul Domnului


Evanghelia ne invită să iertăm, aşa cum şi

noi suntem iertaţi de Dumnezeu. Să-l rugăm,

aşadar, pe Domnul, să ne ajute să fim umili

şi milostivi. Să spunem:


– Pentru ca toţi oamenii să poată experimenta

bucuria iertării şi a reconcilierii cu Dumnezeu

şi să nu se lase niciodată cuprinşi de frică sau

de ruşine în faţa vinovăţiilor proprii, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca slujitorii sacramentului Recon ci -

lierii să fie adevăraţi mediatori ai milostivirii

lui Dumnezeu, care înţelege slăbiciunile

noastre şi ne dă puterea să o luăm de la capăt,

să ne rugăm: R.


– Pentru ca iertarea pe care o primim de la

fraţi să fie o invitaţie la corijarea defectelor

noastre şi la o convertire continuă a inimii,

să ne rugăm: R.


– Pentru ca aceia care sunt descurajaţi şi

abandonaţi să găsească în creştini solidaritate,

orientare sigură şi un ajutor prompt în momen -

tele dificile, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care cred că nu vor fi iertaţi

niciodată pentru greşelile săvârşite să gă sească

în Cristos speranţa că Dumnezeu este nemăr -

ginit de milostiv cu toţi oamenii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca această Liturghie, semn al sărbătorii

şi iertării, să fie cântul de mulţumire către

Tatăl, care a făcut din Cristos templul noii

alianţe, să ne rugăm: R.

– Pentru ca răposaţii comunităţii noastre să

primească iertarea pentru greşelile săvârşite

şi să aibă parte de răsplata pregătită fericiţilor

din cer, să ne rugăm: R.

Dumnezeule al milostivirii şi al iertării, care

l-ai trimis pe Fiul tău, mort pe cruce, pentru

a lua asupra sa păcatele noastre, elibe rează-ne

de orice vinovăţie şi dă-ne harul de a trăi bu -

curia iertării tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

Amin.

Asupra darurilor

Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca

această jertfă mântuitoare să fie pentru noi

curăţare de păcate şi să ne îmbrace în pu terea

ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa














Cf. Ps 14,1-2

Doamne, cine va locui în cortul tău? Cine se

va odihni în muntele tău sfânt? Cel care

umblă fără prihană şi face dreptatea.


Te rugăm, Doamne, ca participarea sfântă la

acest mister să sporească în noi viaţa dumnezeiască

şi să ne dobândească iertarea şi

ocrotirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

72


Mediteazã

Evanghelia de astăzi abordează tema iertării.

Conform tradiției iudaice, cel care greșea

față de un altul își cerea iertare după forma

prescrisă, adică repeta cererea de trei ori în

fața a doi martori. Așadar, exista convingerea

că Dumnezeu iartă până la a treia oară. De

aceea, am putea remarca un efort uimitor de

generozitate din partea lui Petru atunci când

extinde iertarea până la a șaptea oară. În

schimb, expresia lui Isus: „până la șaptezeci

de ori șapte” (Mt 18,22) este un mod de a

spune „întotdeauna” sau „fără limite”; aceasta

este însăși „măsura” lui Dumnezeu, care ne

acordă iertarea sa fără măsură.

Pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine acest

adevăr, Isus prezintă o parabolă al cărei protagonist

este un servitor care îi datora stăpânului

suma de 10.000 de talanți. Într-o astfel

de situație dramatică pentru servitor, stăpânului

i s-a făcut milă de el și i-a iertat toată

datoria. Însă, din păcate, acel servitor nu a

voit să fie îngăduitor la rândul său cu un altul,

care îi datora numai 100 de dinari, și l-a aruncat

în închisoare, până când avea să plătească

respectiva datorie. Numai că stăpânului i

s-au adus la cunoștință cele întâmplate, iar

servitorul nemilos a fost tras la răspundere

Gândul zilei

„Nu îndepărta mila ta de la noi”. (Dan 3,35)

Daniel îl roagă astfel pe Dumnezeu

pentru poporul său

care, din cauza păcatului,

suferă amărăciune şi umilire în exil.

Astăzi întreg poporul suferă

din cauza păcatului;

Tatăl se foloseşte

şi de rugăciunea ta

şi de a mea,

pentru a dărui iertare, pace şi viaţă nouă,

pentru a-l oferi pe Isus.

pentru atitudinea sa și aruncat în închisoare

până când va plăti și ultimul ban.

Mesajul parabolei este clar: trebuie să-i ier -

tăm pe cei care au greșit față de noi, pentru

că și noi suntem iertați de Dumnezeu. Isus

ne invită să iertăm întotdeauna din inimă, cu

toată ființa noastră, fără a păstra umbre sau

gânduri negative față de cel pe care l-am

iertat. Totuși, cineva s-ar putea întreba: „Oare

faptul de a ierta «de șaptezeci de ori câte

șapte» nu înseamnă până la urmă o încurajare

a nedreptății și a asupririi celorlalți?”

Răspunsul este negativ, deoarece iertarea

creștină nu exclude posibilitatea ca, în anumite

cazuri, să se apeleze la denunțarea acelor

persoane care comit rele, pentru a fi aduse

în fața justiției.

În altă ordine de idei, mulți spun: „Aș vrea

să iert, dar nu pot. Nu pot să uit; de cum îl

văd pe cutare, simt cum mă aprind în interior”.

Unor astfel de persoane le-am putea

spune: „Nu vă preocupați pentru ceea ce

simțiți! E normal ca ființa voastră să reacționeze

așa. Important nu este ceea ce simțiți,

ci ceea ce doriți. Dacă doriți să iertați, dacă

aveți în voi această dorință, deja ați iertat”.

Și ori de câte ori acordăm cuiva iertarea, nouă

ni se pare că pierdem ceva din noi înșine. Cu

toate aceste dificultăți, trebuie să reafirmăm

fără încetare necesitatea și binefacerile iertării,

care ajunge să fie privită ca renaș tere, eliberare

și forță de mântuire.

Ca realitate umană și divină, iertarea este calea

care ne permite să depășim singurătatea și

suferințele vieții, și totodată să vindecăm ră -

nile adânci provocate de deficitul nostru de

iubire și de milostivire.

Să-i cerem Domnului harul de a-i putea ierta

din inimă pe cei care greșesc față de noi, ca

să ne învrednicim, la rândul nostru, de iertarea

sa.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

18 martie

Dt 4,1.5-9

Ps 147

Mt 5,17-19

violet

III


Sf. Ciril din Ierusalim, ep. înv. *


Sã pãziþi poruncile ºi sã le puneþi în practicã! n Preamãreºte-l, Ierusalim, pe Domnul

Dumnezeul tãu! n Cine va împlini ºi va învãþa astfel, acesta va fi numit mare în

împãrãþia cerurilor.

Este important textul legii, dar ceea ce îi dã cu adevãrat valoare este spiritul cu care se respectã.

Isus ne descoperã cã nu existã decât un singur spirit: iubirea. Pentru aceasta, creºtinul nu trebuie

sã se întrebe pânã unde poate ajunge fãrã a pãcãtui, ci cum este posibil de a da maximul de iubire

„pânã la sfârºit”, ca Isus. Este nebunia evangheliei: „Fiþi desã vârºiþi, pentru cã Tatãl vostru din

ceruri este desãvârºit”.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 118,133

Condu-mi paşii după cuvântul tău şi nu lăsa

să mă stăpânească nici o nelegiuire.

Rugăciunea zilei

Dă-ne, te rugăm, Doamne, harul, ca, întăriţi prin

ţinerea postului de patruzeci de zile şi hrăniţi

cu cuvântul tău, să-ţi fim mereu devotaţi cu toată

fiinţa, printr-o sfântă înfrânare, şi să devenim

tot mai mult o inimă şi un suflet în rugăciune.


LECTURA I

Să păziţi poruncile şi să le puneţi în practică!

Citire din cartea Deuteronomului 4,1.5-9

În zilele acelea, Moise a vorbit către popor:

„Acum, Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile

pe care te învăţ să le împliniţi pentru ca să

trăiţi, să ajungeţi şi să intraţi în stăpânirea ţării

pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor

voştri! 5 Iată, vă învăţ hotărâri şi judecăţi după

cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu,

ca să le împliniţi astfel în ţara în care intraţi

ca s-o luaţi în stăpânire! 6 Să le păziţi şi să le

împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi

74


priceperea voastră înaintea popoarelor care vor

auzi aceste hotărâri şi vor spune: «Numai

acest popor este înţelept şi priceput. Este un

neam mare»! 7 Care este neamul acela atât

de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de

aproape cum îl avem noi pe Domnul Dum -

nezeul nostru ori de câte ori îl chemăm? 8 Şi

care este neamul acela atât de mare, încât să

aibă hotărâri şi judecăţi atât de drepte cum

este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi

înainte? 9 Numai fii atent la tine şi păzeşte-ţi

cu grijă sufletul, ca să nu uiţi lucrurile pe care

le-au văzut ochii tăi şi ca să nu-ţi iasă din inimă

în toate zilele vieţii tale şi să le transmiţi fiilor

tăi şi fiilor fiilor tăi!”

Cuvântul Domnului


Ps 146-147(147),12-13.14-15.19-20 (R.: 12a)

R.: Preamăreşte-l, Ierusalim,

pe Domnul Dumnezeul tău!

12

Preamăreşte-l, Ierusalim, pe Domnul,

laudă-l, Sion, pe Dumnezeul tău!

13

Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale,

el binecuvântează pe fiii tăi

în mijlocul tău. R.

14

El dă pace ţinutului tău

şi te satură cu cel mai bun grâu.

15

El îşi trimite cuvântul pe pământ,

cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. R.

19

El îi face cunoscut lui Iacob cuvântul său,

lui Israel, hotărârile şi judecăţile sale.

20

El n-a făcut aşa cu niciun alt neam

şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. R.


Cf. In 6,63c.68c

Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu

ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA

Cine va împlini şi va învăţa astfel, acesta va

fi numit mare în împărăţia cerurilor.




zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiin -

ţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfi -

inţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun,

mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio

iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până

ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care

va încălca una dintre aceste porunci mai mici

şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel

mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva

le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi

numit mare în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului


În faţa seducţiei răului suntem chemaţi să ne

punem cu mult curaj în faţa legii lui Dum -

nezeu, care ne responsabilizează şi ne caracterizează

ca popor al său. Să ne rugăm îm -

preună, spunând:

R.: Sădeşte, Doamne, legea ta în inimile noastre!

– Pentru ca Biserica, slujitoare a cuvântului

lui Dumnezeu, să anunţe cu fidelitate şi curaj

mesajul evangheliei, să ne rugăm: R.

– Pentru ca părinţii să transmită copiilor, prin

cuvânt şi exemplu, legea lui Dumnezeu cu

aceeaşi iubire cu care le-au dăruit şi viaţa, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii să aibă curajul de a

dezaproba şi de a nu respecta niciodată legile

umane contrare principiilor evanghelice în

ceea ce priveşte respectarea vieţii şi valorii

familiei, să ne rugăm: R.

– Pentru ca legile pe care le dau guvernanţii

să reflecte totdeauna ordinea minunată pe care

Dumnezeu a pus-o în lume şi să contribuie

la armonie şi pace între popoare, să ne ru găm: R.

– Pentru ca atenţia ta deosebită să se îndrepte

şi spre acele persoane care suferă din cauza

legilor nedrepte, să ne rugăm: R.

– Pentru ca iubirea revărsată în inimile noastre

de Duhul Sfânt să fie ultima şi suprema normă

a comportamentului nostru de fiecare zi, să

ne rugăm: R.

Dumnezeule, tăria noastră, care ai încredinţat

lui Moise legea scrisă şi ai întipărit-o în inima

noastră cu degetul Duhului tău Sfânt, ascultă

rugăciunea noastră şi fă-ne totdeauna ascultători

fideli ai voinţei tale mântuitoare. Prin


Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, să primeşti rugăciunile

poporului tău, împreună cu oferirea acestor

jertfe, şi să ne aperi de orice primejdie pe noi,

cei care celebrăm tainele tale. Prin Cristos,

Domnul nostru.


Prefaţa












singur glas.


Cf. Ps 15,11

Mi-ai arătat cărarea vieţii,

mă vei umple de bucurie cu faţa ta,

Doamne!


Ospăţul ceresc din care ne-am împărtăşit

să ne sfinţească, Doamne,

şi, curăţându-ne de toate greşelile,

să ne pregătească să primim

făgăduinţele cereşti.


76


Mediteazã

Tema comună în lecturile de astăzi este Legea.

În prima lectură, Moise confirmă po porului

puterea Legii divine, dar avertizează că ea

trebuie să fie pusă în practică, pentru a nu face

zadarnic mesajul de mântuire. În evanghelie,

Isus amintește de apartenența sa la tradiția

Vechiului Testament, dar mesajul este clar:

el a venit să ducă la împlinire tot ceea ce a fost

învățat de către profeți: „Să nu socotiți că

am venit să desființez Legea sau Profeții!

Nu am venit să desființez, ci să împlinesc”

(Mt 5,17).

Adesea, noi, oamenii, credem că tot ceea ce

se referă la lege este ceva care ne limitează

și ne împiedică să trăim în libertate; și nu ne

convine. În realitate, aceste indicații trăite în

mod deplin ne deschid orizonturi care duc spre

realizarea noastră, respectându-i pe ceilalți.

Evanghelia după sfântul Matei, destinată unei

comunități iudeo-creștine, îl prezintă pe Isus

ca noul Moise, care pe munte promulgă noua

lege – fericirile. Însă Legea și Profeții nu sunt

abolite, ci mai degrabă își găsesc împlinirea

în el. Isus a venit ca să ne elibereze de

sclavia Legii nu desființând-o, ci împlinind-o

în mod sublim. Într-adevăr, dincolo de lege se

Gândul zilei

„Israel, ascultă hotărârile şi judecăţile pe

care te învăţ”. (Dt 4,1)

Dumnezeu, care este Tată,

adresează poporului său,

iar astăzi şi nouă, creştinilor,

aceste cuvinte de iubire.

Unde vom găsi indicaţiile

pe care să le urmăm?

Le vom afla în cuvintele lui Isus,

pe care Biserica ni le oferă în fiecare zi.

Trăindu-le,

vom avea parte de bucurie

şi de o viaţă sfântă.

află Domnul care dă viața; dincolo de cuvântul

care condamnă greșeala se află Tatăl care îl

iartă pe cel care greșește. Isus este primul

care trăiește iubirea. Într-adevăr, „Iubirea nu

face niciun rău aproapelui. Așadar, plinătatea

Legii este iubirea” (Rom 13,10).

Dreptatea lui Isus este superioară celei a cărturarilor

și fariseilor; este dreptatea Fiului

care acordă iertarea; este la fel ca cea a

Tatălui, care îi iartă fiecăruia toată datoria

(cf. Mt 18,27) și îl primește în împărăția sa.

Isus trăiește cu adevărat Legea încredințată

lui Moise și vestită de profeți. Pentru aceasta,

Tatăl ne cere să-l ascultăm pe Fiul său preaiu -

bit, Cuvântul făcut trup, venit între noi,

oamenii, pentru a împlini Legea și Profeții.

Pentru noi, mântuirea vine prin intermediul

Cuvântului lui Dumnezeu; nu se poate ajunge

la Dumnezeu pe altă cale. Desigur, suntem

păcătoși; milostivirea este aceea care ne

conduce la inima Tatălui. Însă nu trebuie să

ne facem iluzia că îi putem fi plăcuți lui

Cristos fără Lege și Profeți, sau că în numele

unei presupuse libertăți putem încălca vreo

literă sau vreo virgulă din Lege, „până ce nu

se vor împlini toate” (Mt 5,18).

Lumina pe care ne-a oferit-o Dumnezeu trebuie

să continue să lumineze viața noastră.

„Dacă cineva le va împlini – spune Isus – și

va învăța astfel, acesta va fi numit mare în

împărăția cerurilor” (Mt 5,19). Istoria umană

e marcată de marile intervenții ale lui Dumnezeu:

Legea, Profeții și însuși Domnul

Cristos, care le desăvârșește pe toate.

Evanghelia ne-a cucerit și ne-a transformat

în apostoli ai lui Cristos. În felul acesta, ne

aflăm în planul lui Dumnezeu, care include:

Legea, Profeții, pe Cristos, iar acum, Bi serica;

toate aceste realități ne fac să ne simțim personal

inserați în proiectul magnific al lui

Dumnezeu Tatăl.

Pr. Emanuel Imbrea


19

JOI

martie

2Sam 7,4b-5a. 12-14.16

Ps 88; Rom 4,13.16-18.22

Mt 1,16.18-21.24a

(Lc 2,41-51a)

alb

P


† SF. IOSIF, soþul Sf. Fc. Maria; Fer. Marcel Callo, m.

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatãl sãu. n Seminþia lui va dãinui în vecii

vecilor. n Nu prin lege i-a fost fãcutã promisiunea lui Abraham. n Iosif a fãcut dupã

cum i-a poruncit îngerul Domnului. (Iatã, tatãl tãu ºi cu mine te-am cãutat îngrijoraþi!)

Patronul secundar al diecezei. Aniversarea inaugurãrii pontifi ca tului

papei Francisc (2013).

Iosif are un loc deosebit în istoria mântuirii; ca soþ ºi tatã joacã un rol providenþial lângã Fecioara

Maria ºi Isus. Este descendent al lui David, „un om drept”, ceea ce înseamnã cã voia sã se confor -

meze pe deplin cuvântului lui Dumnezeu, pe care îl asculta cu credinþã ºi îl îndeplinea în tãcere.

Îi transmite lui Isus titlul mesianic de „fiu al lui David”, îl salveazã de la moartea voitã de Irod,

îl educã ºi-i comunicã experienþa de muncitor. Maria, vorbind lui Isus despre Iosif, îi spune fãrã

ezitare: „tatãl tãu”. Dupã episodul pierderii în templu, se pare cã evanghelia îºi ia rãmas bun de

la Iosif, reþinând icoana vie a sfintei Familii din Nazaret, în mijlocul cãreia Isus creºtea.

Ant. la intrare:

Cf. Lc 12,42

Iată slujitorul credincios şi înţelept

pe care Domnul l-a aşezat

în fruntea familiei sale.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit să

încredinţezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif

începutul misterelor mântuirii, dă-i Bisericii

tale harul, ca, prin mijlocirea lui, să le păstreze

cu credinţă şi să lucreze cu râvnă pentru îm -

plinirea lor. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David,

tatăl său (Lc 1,32).

Citire din cartea a doua

a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16

În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat

lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu

David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor

împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii

tăi, voi ridica un descendent al tău după tine,

78



care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El

va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul

lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui

tată şi el îmi va fi mie fiu. 16 Casa ta şi domnia

ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna,

iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.

Cuvântul Domnului


Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)

R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.

2

Îndurările Domnului în veci le voi cânta,

cu gura mea voi face cunoscută

din generaţie în generaţie fidelitatea ta.

3

Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat

pentru totdeauna;

ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4

Am încheiat alianţă cu alesul meu,

i-am promis cu jurământ slujitorului meu

David:

5

«Îţi voi întări seminţia pe vecie,

din generaţie în generaţie,

îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27

El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,

Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.

29

Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea

şi alianţa mea va rămâne neclintită

pentru el”. R.

LECTURA A II-A

Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui

Abraham.


către Romani 4,13.16-18.22

Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul

lumii i-a fost făcută lui Abraham şi des -

cendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea

din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost

fă cută prin credinţă, ca să fie din har şi ca pro mi -

siunea să rămână sigură pentru toată descen -

denţa: nu numai pentru cel care provine din

Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa

lui Abraham, care este părintele nostru, al tu -

turor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte

al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu

în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi

cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând

îm potriva oricărei speranţe, el a crezut că va

deveni părintele multor neamuri, după cum i

se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru

aceasta i s-a consi derat ca justificare.

Cuvântul Domnului


cf. Ps 83(84),5

Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,

Doamne, pentru că te pot lăuda mereu.

EVANGHELIA

Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul

Domnului.


Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a

Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei,

din care s-a născut Isus, cel care se numeşte

Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost

astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif,

înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat

însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei,

fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o

lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată

că un înger al Domnului i-a apărut în vis,

spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme

să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a

zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va

naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci

el va mântui poporul său de păcatele sale”.

24a

Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după

cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului


Bucuria de a venera în Iosif modelul vieţii

evanghelice ne invită la rugăciune pentru Bi -

serică şi pentru lumea întreagă. Să spunem:

R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău!

– Te lăudăm, Părinte, pentru docilitatea lui

Iosif; fă docilă Biserica ta faţă de învăţăturile

Fiului tău divin. Să ne rugăm: R.

– Slavă ţie, Părinte sfânt, pentru discernământul

lui Iosif; dăruieşte păstorilor noştri

în ţelepciunea ca să înţeleagă semnele timpurilor.

Să ne rugăm: R.

– Fii lăudat, Părinte, pentru Iosif, care i-a

primit în magi pe oamenii veniţi de departe;

dăruieşte-ne şi nouă virtutea primirii, care ne

deschide faţă de persoanele depărtate de tine.

Să ne rugăm: R.

– Te lăudăm, Părinte, pentru spiritul laborios

al lui Iosif; răsplăteşte cu harul tău munca ge -

neroasă şi onestă a fiecărui om. Să ne ru găm: R.

– Fii binecuvântat, Părinte, pentru responsabilitatea

tăcută şi faptică a lui Iosif; învaţă-i

aceasta pe toţi părinţii, ca să arate fiilor lor

calea Domnului. Să ne rugăm: R.


– Te preamărim, Părinte, pentru prezenţa lui

Cristos în casa lui Iosif; Isus euharisticul să

fie pentru noi centrul vieţii. Să ne rugăm: R.

R.: Doamne, sfinţeşte poporul tău!

Părinte atotputernic şi sfânt, care te slujeşti

de oameni pentru a realiza planurile tale de

iubire, ajută-ne să-l imităm pe fratele nostru,

sfântul Iosif, care te-a lăudat şi preamărit

prin viaţa lui întreagă. Prin Cristos, Domnul

nostru. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, învredniceşte-ne să slujim

cu inimă curată la altarul tău, aşa cum sfântul

Iosif l-a îngrijit, cu veneraţie şi devotament, pe

Fiul tău unic, născut din Fecioara Maria. El,

care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Prefaţa

Prefaţa pentru sfântul Iosif




Sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin

Domnul nostru Isus Cristos. În sărbătoarea

sfântului Iosif, îţi înălţăm cântări de laudă,

te binecuvântăm şi te preamărim. Căci Iosif,

fiind bărbat drept, a fost ales de tine ca soţ al

Fecioarei Maria şi, dovedindu-se slujitor cre -

dincios şi înţelept, i-ai încredinţat sfânta Fa -

milie, ca să-l ocrotească cu iubire şi grijă pă -

rintească, pe Fiul tău unul-născut, zămislit

prin adumbrirea Duhului Sfânt, pe Domnul

nostru Isus Cristos. Prin el, împreună cu îngerii

şi sfinţii, cântăm imnul măririi tale, spunând

cu bucurie.


Bine, servitor bun şi credincios:

intră în bucuria Stăpânului tău!

Mt 25,21


Ocroteşte pururi, Doamne, familia ta, pe care

ai îndestulat-o cu pâinea ta cerească, astăzi,

când îl sărbătoreşte cu bucurie pe sfântul Iosif,

şi binevoieşte a păstra în ea darurile pe care

i le împărtăşeşti fără încetare. Prin Cristos,

Domnul nostru.

80


Mediteazã

Biserica ne invită astăzi să ne bucurăm pentru

numeroasele haruri pe care le-a primit

sfântul Iosif, haruri minunate care trezesc în

noi un simțământ de admirație profundă. În

evanghelie, îngerul care îi apare lui Iosif în

vis rezumă aceste haruri speciale în mesajul

său (cf. Mt 1,20-21), iar Iosif va avea respon -

sabilitatea de tată față de Fiul lui Dumnezeu

și va trăi în intimitate cu Maria și Isus.

Ce fericire pentru Iosif să știe că tocmai

aceasta este voința lui Dumnezeu față de el,

darul de iubire pe care i-l face Dumnezeu!

Cu greu ne putem imagina sentimentele care

au umplut atunci inima lui Iosif și care l-au

susținut în timpul tuturor încercărilor sale.

De atunci, el l-a iubit pe Isus cu o autentică

iubire de tată, devenind modelul desăvârșit

pentru toți părinții și educatorii.

Însă această imensă fericire cerea o renunțare

atât de mare, încât ea poate părea imposibilă

pentru cel care nu are credință, pentru

cel care nu cunoaște puterea harului lui Dum -

nezeu. Iosif se afla într-o situație ciudată: Maria

era și nu era a sa, Isus era fiul său, și totuși

el nu era tatăl său natural. Așadar, în iubirea

lui Iosif găsim o renunțare foarte exi gentă,

însă o renunțare care nu aduce prejudicii

Gândul zilei

„Nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta”.

(Mt 1,20)

„Nu te teme”;

este un cuvânt întâlnit frecvent în Biblie.

Cine caută voinţa lui Dumnezeu

pentru a o trăi, asemenea sfântului Iosif,

va afla lumină şi pace:

sunt darurile Tatălui,

care cunoaşte toate şi ne iubeşte.

Sfinte Iosife, îţi mulţumesc că te rogi

pentru noi şi pentru întreaga Biserică,

împreună cu Maria!

iubirii, dimpotrivă, o înalță până la un nivel

sublim. Este o iubire care nu caută propriul

interes sau propriile satisfacții, ci se pune

complet în slujba persoanei iubite.

Iubirea lui Iosif pentru Maria nu căuta decât

să slujească vocației Mariei și, astfel, cei doi

au ajuns la o unire spirituală admirabilă,

care va fi și izvorul celei mai mari și mai

curate bucurii.

Iubirea lui Iosif pentru Isus slujea numai

misiunii Fiului lui Dumnezeu. Din acest

motiv, Iosif nu se aseamănă deloc cu acei

părinți care poate își consideră copiii drept o

proprietate a lor, care se impun cu autoritate

și manifestă uneori o afectivitate tiranică. El

știa foarte bine că Isus nu-i aparține și nu-și

dorește altceva decât să-l pregătească, conform

capacității sale, la misiunea de Mân -

tuitor, despre care i-a vorbit îngerul.

Iar toate acestea erau posibile numai prin

credință. Cea de-a doua lectură este, în acest

sens, un comentariu la textul evangheliei,

care ne spune că Iosif era un om „drept”; el

căuta sincer voința lui Dumnezeu, și nu propriul

interes. Apostolul Paul ține să sublinieze

că dreptatea vine din credință (cf. Rom 4,22).

Asemenea patriarhului Abraham, Iosif a

crezut în Dumnezeu chiar și în momentele

de incertitudine și de dificultate, chiar și atunci

când fericirea lui părea amenințată. El a păstrat

o profundă încredere și a dovedit o mare

deschidere în fața luminii lui Dumnezeu, care

i-a călăuzit pașii și l-a ajutat să redobândească

pacea și fericirea.

Ceea ce ne uimește cel mai mult la sfântul

Iosif este modul în care el a reușit să ofere

un exemplu atât de strălucit, chiar dacă a

rămas în tăcere și în umbră. Viața lui a fost

oferită total Fiului lui Dumnezeu, în timp ce

singurul cuvânt pe care ni l-a încredințat a

fost viața sa.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

20 martie

Os 14,2-10

Ps 80

Mc 12,28b-34

violet

III


Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen ºi îns. m.


Nu vom mai spune lucrãrii mâinilor noastre: „Dumnezeul nostru”. n Eu sunt Domnul

Dumnezeul tãu, ascultã glasul meu! n Domnul Dumnezeul tãu este singurul Dum -

n ezeu, pe el sã-l iubeºti!

Cãrturarul care „nu era departe de împãrãþia lui Dumnezeu” a vorbit despre o ispitã împotriva

cãreia Isus ne pune frecvent în gardã: sã nu credem cã suntem în pace cu Dumnezeu pentru faptul cã

am respectat cu scrupulozitate practicile reli gioase. În schimb, ºtim deja, ceea ce conteazã mai

mult sunt dis po ziþiile interioare. Pentru a afirma cã-l iubim pe Dumnezeu ºi pe aproapele ar trebui

sã fim atenþi la distanþa care existã între buzele noastre ºi inima noastrã.


Ant. la intrare:

Ps 85,8.10

Doamne, nu este nimeni asemenea ţie între

dumnezei, pentru că eşti mare şi săvârşeşti

lucruri minunate; tu singur eşti Dumnezeu!

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, revarsă cu bunătate harul

tău în inimile noastre, ca, ţinând în frâu do -

rinţele pământeşti dezordonate, să putem fi

statornici, prin darul de sus, în urmarea po -

runcilor cereşti. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Nu vom mai spune lucrării mâinilor noastre:

„Dumnezeul nostru”.

Citire din cartea profetului Osea 14,2-10

Aşa spune Domnul: „Întoarce-te, Israel, la

Domnul Dumnezeul tău, căci te-ai poticnit

în nelegiuirea ta! 3 Aduceţi cu voi cuvinte po -

trivite şi întoarceţi-vă la Domnul! Spuneţi-i:

„Îndepărtează toată nelegiuirea, primeşte

ceea ce este bun şi-ţi vom aduce în schimb

roadele buzelor noastre!” 4 Asiria nu ne va

mântui, pe cai nu vom mai călări şi nu vom

82

mai spune lucrării mâinilor noastre: „Dum -

nezeul nostru”. Căci numai în tine află orfanul

îndurare. 5 Le voi vindeca apostazia, îi voi

iubi de bunăvoie, căci mânia mea s-a îndepărtat

de la ei. 6 Voi fi ca roua pentru Israel;

el va răsări ca un crin şi-şi va întinde rădăcinile

ca Libanul. 7 Ramurile lui se vor întinde

şi va fi ca măslinul frumuseţea lui, iar mireasma

lui, ca a Libanului. 8 Se vor întoarce şi vor locui

la umbra lui; vor fi ca grâul şi vor răsări ca

viţa-de-vie şi amintirea lor va fi ca a vi nului

din Liban. 9 Efraim, ce am eu de a face cu

idolii? Îi voi răspunde şi voi privi la el. Eu sunt

ca un chiparos verde, datorită mie se găseşte

rodul tău. 10 Cine este înţelept să priceapă, iar

cine pricepe să recunoască acestea: căile Dom -

nului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele,

dar cei nelegiuiţi se poticnesc pe ele!”

Cuvântul Domnului


Ps 80(81),6c-8a.8bc-9.10-11ab.14 şi 17

(R.: cf. 11a şi 9a)

R.: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,

ascultă glasul meu!


6c

Atunci am auzit un glas pe care

nu-l cunoşteam:

7

„I-am descărcat povara de pe umeri

şi mâinile lui au pus coşul jos.

8a

În strâmtorarea ta, ai strigat la mine şi eu

te-am eliberat. R.

8bc

Ţi-am răspuns din locul tainic al tunetului,

te-am pus la încercare la apele de la Meriba.

9

Ascultă, poporul meu, vreau să dau

mărturie împotriva ta;

o, de m-ai asculta, Israele! R.

10

Să nu fie în mijlocul tău niciun alt

dumnezeu,

să nu te prosterni niciunui dumnezeu străin!

11ab

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,

care te-am făcut să urci din ţara Egiptului! R.

14

O, de m-ar asculta poporul meu,

de-ar umbla Israel pe căile mele!

17

L-aş hrăni cu cel mai bun grâu

şi l-aş sătura cu miere din stâncă”. R.


Mt 4,17b

„Convertiţi-vă,

spune Domnul,

pentru că îm părăţia cerurilor

s-a apropiat!”

EVANGHELIA

Domnul Dumnezeul tău este singurul Dum -

nezeu, pe el să-l iubeşti!


Isus Cristos după sfântul Marcu 12,28b-34

În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat

de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre

toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Prima

este: «Ascultă Israele: Domnul Dum nezeul

nostru este singurul Domn. 30 Să-l iu beşti pe

Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta,

din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din

toată puterea ta!» 31 A doua este aceasta: «Să-l

iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!»

Nu este nicio altă poruncă mai mare decât

acestea”. 32 Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule,

adevărat ai spus că el este unul singur

şi că nu este altul în afară de el 33 şi a-l iubi

pe el din toată inima, din tot cugetul şi din

toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe

tine însuţi este mai mult decât toate arderile

de tot şi decât toate jertfele”. 34 Isus, văzând că

a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti de parte

de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu

îndrăznea să-l mai întrebe.

Cuvântul Domnului


Mai înainte de a-i prezenta darul nostru la

altar, să-i cerem Domnului să ne ajute să trăim

pe deplin credinţa noastră, spunându-i:

R.: Ajută-ne, Doamne, să iubim!

– Tu ne iubeşti într-adevăr din inimă: R.

– Tu ne dai puterea de a ne reîntoarce la tine: R.

– Tu reînnoieşti continuu alianţa ta cu noi: R.

– Tu ne pregăteşti drumul mântuirii: R.

– Tu l-ai trimis pe Fiul tău din iubire: R.

– Tu ai făcut din noi un popor nou: R.

– Tu ne faci să înaintăm spre tine unii alături

de alţii: R.

– Tu ţi-ai întipărit în aproapele nostru faţa

ta: R.

– La sfârşitul timpurilor, judecata ta va fi despre

iubire: R.

– Tu ne dai puterea să te cunoaştem şi să te

iubim: R.

– Tu eşti singurul Stăpân al celor vii şi al celor

morţi: R.


Dumnezeule mare şi milostiv, care ne-ai arătat

că drumul spre împărăţie constă în iubirea faţă

de tine şi faţă de aproapele, purifică inima

noastră de toată nelegiuirea, pentru a putea

celebra Paştele Fiului tău cu roade vrednice

de viaţa cea veşnică. Aşa te rugăm, prin Cristos,


Asupra darurilor

Priveşte cu bunătate, Doamne, la darurile pe

care ţi le consacrăm, pentru ca ţie să-ţi fie plă -

cute, iar nouă să ne fie pururi spre mântuire.


Prefaţa














cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra

fiilor tăi. De aceea, cu îngerii şi arhanghelii,

cu tronurile şi stăpânirile şi cu toate corurile

oştirii cereşti, cântăm imnul măririi tale,



Cf. Mc 12,33

A-l iubi pe Dumnezeu din toată inima şi pe

aproapele ca pe tine însuţi este mai mult

decât toate jertfele.


Te rugăm, Doamne, ca lucrarea puterii tale

să pătrundă cugetele şi trupurile noastre, ca

să ajungem la plinătatea răscumpărării de

care ne-ai făcut părtaşi prin sfintele taine.


84


Mediteazã

În perioada de după exilul babilonian, în

iudaism a existat un curent religios de mare

anvergură, bazat pe respectarea fidelă a Legii.

În acest sens, legilor și normelor deja existente

li s-au alăturat altele, cu scopul de a facilita

respectarea Legii. În timpul lui Isus existau

613 precepte, și toate trebuiau respectate cu

rigurozitate. Însă toți doreau să știe dacă nu

cumva printre aceste legi există una mai

importantă decât celelalte și care anume ar

fi aceea. Într-un astfel de context se înscrie

și întrebarea pe care, în evanghelie, un cărturar

i-o adresează lui Isus: „Care este prima

dintre toate poruncile?” (Mc 12,28). Iar Isus

îi răspunde că cea mai importantă poruncă

este aceea a iubirii (cf. Mc 12,30.31).

În primul rând, se observă că Isus nu a ales

una dintre cele zece porunci, deși aceasta ni

s-ar fi părut ceva normal. Conform Scrip turii,

cele zece porunci au fost revelate de Dum -

nezeu, ba chiar au fost scrise de el însuși pe

cele două table de piatră. Și totuși, Isus nu a

citat niciuna dintre ele, ci a ales un text din

Cartea Deuteronomului și un altul din Cartea

Leviticului. Isus a preferat precepte pozitive

și dinamice, care să-l împingă pe om înainte:

„Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din

Gândul zilei

„Le voi vindeca apostazia”. (Os 14,5)

O mamă nu a avut curajul să ducă sarcina

până la capăt. Mai apoi însă întunericul şi

teama i-au cuprins sufletul. Ori de câte ori

auzea vorbindu-se despre copii şi despre

planurile pe care prietenele ei şi le făceau

pentru copiii lor, pentru ea era o suferinţă:

printre acei micuţi putea fi copilul ei. Astfel,

Tatăl i-a oferit ocazia de a se căi. Ea şi-a

recunoscut păcatul şi a primit puterea de a-i

cere Tatălui iertare în numele lui Isus. Acum,

pentru a-i mulţumi, s-a pus în slujba lui.

toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot

cugetul tău și din toată puterea ta!” (Mc 12,30).

În al doilea rând, întrebarea pusă de cărturar

viza o singură poruncă, dar iată că Isus a

adăugat-o și pe cea de-a doua: „Să iubești pe

aproapele tău ca pe tine însuți!” (Mc 12,31).

În plus, Isus declară că nu există o altă po -

runcă mai mare decât acestea.

Întreg Noul Testament se orientează în aceeași

direcție: iubirea față de aproapele este inseparabilă

de iubirea pe care o manifestăm

față de Dumnezeu; iubindu-l pe aproapele,

îl iubim cu adevărat și pe Dumnezeu, iar

dacă nu-l iubim pe aproapele, nu putem pretinde

că îl iubim pe Dumnezeu.

Influxul iubirii care vine de la Dumnezeu

trebuie să-l primim în noi nu în mod pasiv,

închizându-l în noi înșine; dacă procedăm

așa, nu primim cu adevărat iubirea lui Dum -

nezeu. Dimpotrivă, trebuie să primim iubirea

în mod activ; adică nu putem să-l iubim cu

adevărat pe Dumnezeu, dacă nu acceptăm

să iubim împreună cu el și să iubim toate per -

soanele pe care Dumnezeu le iubește. Doar

așa rămânem în iubirea lui Dumnezeu, iar

iubirea lui Dumnezeu în noi este desăvâr șită

(cf. 1In 2,5).

Această revelație evanghelică definește scopul

întregii noastre vieți. Astfel, dacă trăim ca

adevărați creștini, nu avem alt ideal decât

acela de a progresa în iubire. De aceea, fiecare

trebuie să găsească forma iubirii care corespunde

propriei vocații.

Nu există două forme identice de progres în

iubire, însă cu toții suntem uniți în aceeași

orientare, care este iubirea. Și nu există o

altă poruncă decât aceasta: „Să-l iubești pe

Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta...

Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

Așadar, a fi uniți în iubire este și trebuie să

fie idealul nostru creștin.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

21 martie

Os 6,1-6

Ps 50

Lc 18,9-14

violet

III


Sf. Nicolae de Flüe, pustnic


Îndurarea îmi place, nu jertfa. n Îndurare vreau, ºi nu jertfã! n Vã spun cã a coborât

la casa lui îndreptãþit vameºul, nu fariseul.

Începând cu Vesperele acestei zile ºi în ziua urmãtoare este per mis

ca la celebrãrile liturgice sã se foloseascã culoarea roz a duminicii.

Pot fi folosite orga ºi celelalte instrumente.

Parabola vameºului ºi a fariseului aºazã în opoziþie douã atitudini tipice de rugãciune adresatã lui

Dumnezeu. Rugã ciunea umilã care porneºte din inimã, ca aceea a vame ºului, justificã ºi sfinþeºte;

rugãciunea celui mândru, ca aceea a fariseului, hrãnitã de complacerea în propriile merite, este

neplãcutã lui Dumnezeu.

Ant. la intrare:

Ps 102,2-3

Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul

i nu uita nicicând de binefacerile sale. El îţi

iartă toate păcatele.

Rugăciunea zilei

Trăind cu bucurie zilele sfinte ale acestui timp

de pocăinţă, te rugăm, Doamne, dăru ieş te-ne

harul, ca, pătrunzând tot mai adânc în misterul

pascal, să ne putem bucura din plin de roadele

lui. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Îndurarea îmi place, nu jertfa.

Citire din cartea profetului Osea 6,1-6

Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci el

ne-a sfâşiat, şi el ne va vindeca, el ne-a lovit,

şi el ne va lega. 2 Ne va face să trăim după două

zile şi, a treia zi, ne va ridica şi ne va face să

fim în faţa lui. 3 Să-l cunoaştem, să urmărim

să-l cunoaştem pe Domnul! Ca revăr satul zorilor,

sigură este ieşirea lui: va veni ca ploaia timpurie

la noi şi ca ploaia târzie care udă pă -

mântul. 4 Ce să-ţi fac, Efraim? Ce să-ţi fac,

86



Iuda? Îndurarea voastră este ca norul de dimi -

neaţă, ca roua care trece repede. 5 De aceea, îi

voi lovi prin profeţi, îi voi ucide prin cuvintele

gurii mele şi judecata ta va ieşi ca lu -

mina. 6 Căci îndurarea îmi place, nu jertfa, şi

cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât

arderile de tot.

Cuvântul Domnului


Ps 50(51),3-4.18-19.20-21 (R.: cf. Os 6,6)

R.: Îndurare vreau, şi nu jertfă!

3

Ai milă de mine, Dumnezeule, după

marea ta bunătate,

şi, după mulţimea îndurărilor tale,

şterge fărădelegea mea!

4



18

Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute

şi, chiar dacă ţi-aş aduce,

arderile de tot nu te-ar mulţumi.

19

Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,

inima căită şi smerită, Dumnezeule,

n-o dispreţui! R.

20

În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului

şi reclădeşte zidurile Ierusalimului!

21

Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de dreptate,

arderile de tot şi ofrandele;

atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău. R.


Cf. Ps 94(95),8ab

Astăzi nu vă împietriţi inimile voastre, ci

ascultaţi glasul Domnului!

EVANGHELIA

Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit

vameşul, nu fariseul.



În acel timp, Isus a spus această parabolă unora

care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau

pe alţii: 10 „Doi oameni au urcat la templu ca

să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş.

11

Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine

astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt

ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri,

sau chiar ca vameşul acesta. 12 Eu postesc

de două ori pe săptămână, dau zeciuială din

ceea ce câştig». 13 Vameşul, în schimb, stând

departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice

ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dum -

nezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Vă

spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai

degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se

înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umi -

leşte va fi înălţat”.

Cuvântul Domnului


Îndreptăţirea şi mântuirea nu sunt lucrarea

noastră, ci darul milostivirii infinite a lui Dum -

nezeu. De aceea, să-l invocăm pe Domnul,

pentru ca, în sărăcia noastră, el să ne primească

şi să ne ierte. Să-i spunem:

R.: Doamne, ai milă de noi, păcătoşii!

– Pentru ca Biserica să proclame neîncetat

milostivirea lui Dumnezeu, care o cheamă la o

nouă convertire, purificând-o şi reînnoind-o

prin iubirea sa, să ne rugăm: R.

– Pentru ca niciun om să nu pretindă că po -

sedă tot adevărul, ci toţi să-l caute şi să-l slujească

cu umilinţă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care consideră religia un

ansamblu de practici exterioare să înţeleagă

că adevăratul cult adus lui Dumnezeu constă

în angajarea inimii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii să se opună în conştiinţă

păcatelor colective, aşa cum sunt exploa -

tarea celor săraci, suprimarea vieţii, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca sângele lui Cristos, vărsat pentru

cei mulţi, să ne facă să trăim experienţa iu -

birii infinite a Tatălui, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Euharistia pe care o celebrăm

uniţi în credinţă să devină putere de reconciliere

în familie şi la locul de muncă, să ne

ru găm: R.

Doamne, care pătrunzi inima noastră cu pu -

terea ta atunci când convertirea este profundă

şi sinceră, primeşte rugăciunea pe care ţi-o

adresăm: dă-ne harul ca inima noastră să nu

adere niciodată la ceea ce împiedică întâlnirea

noastră cu tine. Prin Cristos, Domnul nostru.

Amin.

Asupra darurilor

Dumnezeule, tu ne dai harul să ne apropiem

cu suflet curat de tainele tale; fă-ne, te rugăm,

ca, celebrând jertfa orânduită de tine, să-ţi

aducem preamărire desăvârşită. Prin Cristos,

Domnul nostru.


Prefaţa







sebit, în care să-şi redobândească curăţia

inimii; şi înlăturând din suflet pornirile dezor -

donate, în aşa fel să se ocupe de cele trecătoare,

încât să râvnească pururi bunurile vieţii

veşnice. De aceea, împreună cu toţi sfinţii şi

îngerii, te lăudăm, zicând fără încetare.


Vameşul, stând departe,

îşi bătea pieptul,

zicând:

„Dumnezeule,

îndură-te de mine, păcătosul!”

Lc 18,13


Milostive Dumnezeule, tu ne îndestulezi neîn -

cetat cu tainele sfinte: dă-ne harul să le celebrăm

mereu cu cinstirea cuvenită şi să le primim

cu credinţă. Prin Cristos, Domnul nostru.

88


Mediteazã

Isus le prezintă fariseilor parabola cea mai

derutantă din toată evanghelia. Fariseii sunt

acei care se străduiesc să trăiască zilnic nenu -

măratele prescrieri pe care preoții sunt chemați

să le respecte în perioada limitată în care

slujesc la templul din Ierusalim. Un astfel

de stil de viață îi deosebește și îi separă pe

farisei de lumea obișnuită; de aici, termenul

„fariseu”, care înseamnă „separat”. În această

parabolă, Isus prezintă extremele societății

religioase iudaice: vameșii, care nu cunosc

Legea, și fariseii, care o practică într-un mod

riguros și fanatic. Pe de o parte, cei care sunt

convinși că merită bunăvoința lui Dum nezeu

prin intermediul unui astfel de comportament,

pe de altă parte, cei care sunt siguri că sunt

excluși de la această bunăvoință din cauza

conduitei lor imorale. Atât fariseul, cât și va -

meșul urcă la templul din Ierusalim, locul pre -

zenței pământești a lui Dumnezeu, ca să se

roage. Credinciosul evlavios se așază în prezența

Domnului, dar, în realitate, se vede doar

pe sine însuși. Rugăciunea lui nu se în dreaptă

spre Dumnezeu, ci spre o privire admi rativă

către propria sfințenie. Sfințenia luminează

Gândul zilei

„Îndurarea îmi place, nu jertfa”. (Os 6,6)

Isus reia aceste cuvinte ale profetului Osea,

adresându-le acelora care păzesc

într-adevăr poruncile,

dar cu şi din iubire.

Şi sfântul Paul le repetă,

atunci când afirmă că,

dacă nu trăim

în iubire dezinteresată,

nimic nu e de folos.

Fiecare acţiune

a noastră

să izvorască din iubire

şi să conducă la iubire.

viața, însă „prea multă” sfințenie duce la orbire.

Fariseul nu știe că rugăciunea lui va fi za dar -

nică. Orbit de „bârna” propriilor merite, fa -

riseul nu realizează că este exact ca acei oa -

meni pe care el însuși îi consideră „hră păreți,

nedrepți, adulteri”. Lauda pe care fariseul ar

trebui să o îndrepte spre Dum nezeu, o îndreaptă

spre sine însuși. În loc să-i mulțumească lui

Dumnezeu pentru milostivirea sa, el se

complace în propriile puteri.

Cu siguranță, dintre cele două personaje ale

acestei parabole, acela care ne place mai

mult este vameșul. Chiar dacă recunoaștem

că nu era o persoană bună, căința care îi do -

bândește iertarea lui Dumnezeu îl face mai

acceptat în ochii noștri. Ne identificăm cu el

de bunăvoie, dar oare o facem cu adevărat?

De fiecare dată când participăm la sfânta

Liturghie, suntem puși în aceeași atitudine:

„Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

și vouă, fraților, că am păcătuit prea mult cu

gândul, cuvântul, fapta și omisiunea: din vina

mea, din vina mea, din prea mare vina mea”.

Ar trebui să fie momentul adevărului, în care

recunoaștem că suntem păcătoși înaintea lui

Dumnezeu și a comunității. În schimb, acesta

a devenit un rit mecanic ce nu ajunge în

adâncul conștiinței noastre. În fond, spunem

noi, nu suntem chiar atât de păcătoși. În felul

acesta, cădem în atitudinea fariseului și riscăm

să ieșim din biserică fără ca milostivirea și

iertarea lui Dumnezeu să ajungă la noi.

Cred că ar trebui să-i fim extrem de recunoscători

lui Isus pentru faptul că ne-a relatat

această parabolă a vameșului și a fariseului.

Fără îndoială, este un dar mereu nou al iu -

birii sale față de noi. Odată ce aceste două

figuri atât de contrastante se fixează în me -

moria noastră, suntem feriți de ispita de a ne

prefera pe noi înșine altora, de fiecare dată

când putem face un anumit bine.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

22 martie

1Sam 16,1b.6-7.10-13a

Ps 22; Ef 5,8-14

In 9,1-41 (9,1.6-9.

13-17.34-38)

violet

IV


Sf. Lia, vãduvã


David este uns rege al lui Israel. n Domnul este pãstorul meu, nu voi duce lipsã de

nimic. n Ridicã-te dintre cei morþi, iar Cristos te va lumina! n Orbul s-a dus, s-a

spãlat ºi, când s-a întors, vedea.

Ant. la intrare:

Cf. Is 66,10-11

Bucură-te, Ierusalime, adunaţi-vă, toţi cei

care-l iubiţi; bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, cei care

aţi fost întristaţi, ca să tresăltaţi şi să vă îndes -

tulaţi din belşugul mângâierilor sale.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care, prin Fiul tău, împlineşti în

chip minunat împăcarea neamului omenesc,

dă-i, te rugăm, poporului creştin, harul să iasă

cu credinţă vie şi cu evlavie generoasă în

întâmpinarea sărbătorii Paştelui, care se apropie.


LECTURA I

David este uns rege al lui Israel.

Citire din cartea întâi

a lui Samuel

16,1b.6-7.10-13a

În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Samuel:

„Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi

trimite la Iese, cel din Betleem, căci am văzut

între fiii săi un rege pentru mine” 6 Când ei

au venit, Samuel l-a văzut pe Eliab şi a zis:

„Cu siguranţă, unsul Domnului este înaintea

lui”. 7 Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la

chipul şi înălţimea staturii lui, căci l-am înde -

părtat. Domnul nu se uită la ce se uită omul;

omul se uită la ochi, Domnul, însă se uită la

inimă”. 10 Iese i-a făcut pe cei şapte fii ai săi

să treacă prin faţa lui Samuel. Samuel i-a zis

90



lui Iese: „Domnul nu l-a ales pe niciunul dintre

ei”. 11 Samuel i-a zis lui Iese: „Aceştia sunt toţi

fiii tăi?” El a răspuns: „A mai rămas cel mai

mic. Iată, păzeşte turma!” Şi Samuel i-a zis lui

Iese: „Trimite să-l aducă, fiindcă nu ne vom

aşeza la masă până când nu va veni aici!” 12 Iese

a trimis să-l aducă. Era roşcat, cu ochi frumoşi

şi plăcut la vedere. Domnul i-a zis lui Samuel:

„Ridică-te şi unge-l! El este”. 13a Samuel a luat

cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fra -

ţilor lui. Duhul Domnului a venit peste David

din acea zi încolo.

Cuvântul Domnului


Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)

R.: Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă de nimic.

1

Domnul este păstorul meu, nu voi duce

lipsă de nimic;

2

el mă paşte pe păşuni verzi,

mă conduce la ape de odihnă,

3a

îmi înviorează sufletul. R.

3b

Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul

numelui său.

4

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea

întunecată a morţii,

nu mă tem de niciun rău,

căci tu eşti cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5

Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa

asupritorilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A

Ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va

lumina!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol

Paul către Efeseni 5,8-14

Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, acum însă,

lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai lu -

minii, 9 căci rodul luminii constă în toată

bunătatea, dreptatea şi adevărul! 10 Discer -

neţi ceea ce este plăcut Domnului 11 şi nu luaţi

parte la faptele fără rod ale întunericului, ci

mai degrabă denunţaţi-le! 12 Căci este o ruşine

chiar şi numai să se vorbească despre faptele

săvârşite de ei în ascuns, 13 pe când toate cele

denunţate sunt dezvăluite de lumină, 14 pentru

că tot ce este dezvăluit este lumină. De aceea,

se spune: „Trezeşte-te tu, care dormi, şi ridică-te

dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina!”

Cuvântul Domnului


In 8,12bd

„Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine

mă urmează va avea lumina vieţii”.

EVANGHELIA

Orbul s-a dus, s-a spălat şi, când s-a întors, vedea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus

Cristos după sfântul Ioan 9,1.6-9.13-17.34-38

În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere.

A scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă,

i-a pus tina pe ochi 7 şi i-a zis: „Du-te şi spa -

lă-te la piscina Siloe!” – care înseamnă „Tri -

misul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a

întors văzând. 8 Atunci, vecinii şi cei care îl

văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis:

„Nu este el cel care şedea şi cerşea?” 9 Unii

spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar sea -

mănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”. 13 L-au dus la

farisei pe cel care fusese orb. 14 De fapt, era

sâmbătă ziua în care a făcut Isus tina şi i-a

deschis ochii. 15 Fariseii l-au întrebat din nou

cum a început să vadă. El le-a zis: „Mi-a pus tină

pe ochi, m-am spălat şi văd”. 16 Câţiva dintre

farisei ziceau: „Omul acesta nu este de la

Dumnezeu, pentru că nu ţine sâmbăta”. Alţii

însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă

astfel de semne?” Şi era dezbinare între ei. 17 Deci

i-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre el, de

vreme ce ţi-a deschis ochii?” El a răspuns:

„Este un profet”. 34 I-au răspuns şi au zis: „Tu

eşti născut cu totul în păcat şi ne înveţi pe noi?”

Şi l-au dat afară. 35 Isus a auzit că l-au dat

afară şi, întâlnindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul

Omului?” 36 El a răspuns: „Cine este, Doamne,

ca să cred în el?” 37 Isus i-a spus: „L-ai şi văzut.

Este cel care vorbeşte cu tine, el este”. 38 El

i-a zis: „Cred, Doamne”; şi l-a adorat.

Cuvântul Domnului


Fraţilor, după ce în trecut a vorbit în multe

rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri

prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă,

ne-a vorbit nouă prin Fiul său Isus, pe care

l-a constituit lumină a neamurilor, lumina vieţii.

Să-i mulţumim că ne-a dăruit şi ne dăruieşte

mereu cuvântul său pentru ca el să fie făclie

pentru paşii vieţii noastre şi lumină pentru cără -

rile deciziilor noastre. Să spunem împreună:

R: Fii preamărit şi lăudat, Doamne,

pentru cuvântul tău!


– Pentru cuvântul tău, Doamne, prin care ai

creat toate, prin care susţii universul şi-l reîn -

noieşti necontenit ca el să devină şi pentru

noi, în viaţa noastră de fiecare zi, creator,

regenerator şi mântuitor, noi te lăudăm şi te

rugăm: R..

R: Fii preamărit şi lăudat, Doamne,

pentru cuvântul tău!

– Pentru cuvântul tău, Doamne, care răsună

în Biserică, în magisteriul Sfântului Părinte

papa, al episcopilor şi în slujirea preoţilor ca

el să pătrundă în noi, prin intermediul tău, ca

un cuvânt viu, actual şi aducător de lumină,

noi te lăudăm şi te rugăm: R.

– Pentru cuvântul tău, Doamne, pe care ni l-ai

transmis cu atâta iubire în Sfânta Scrip tură şi

pe care noi învăţăm să-l preţuim, să-l citim, să-l

medităm şi astfel să-l facem să fie cu adevărat

lumina care ne luminează viaţa şi alegerile de

fiecare zi, noi te lăudăm şi te rugăm: R.

– Pentru cuvântul tău, Doamne, care ne

aduce iertarea şi milostivirea ta, mai ales în

sacramentul Spovezii, prin care ne lăsăm

modelaţi ca şi noi să fim milostivi, precum

tu eşti milostiv, noi te lăudăm şi te rugăm: R.

– Pentru cuvântul tău, Doamne, care este

anunţat de misionari celor care încă nu te

cu nosc, chiar şi printre creştinii de astăzi,

răsunând mereu şi în orice situaţie, oportună

sau inoportună, pentru ca oamenii să cunoască

frumuseţea unei vieţi trăite sub călăuzirea ta,

noi te lăudăm şi te rugăm: R..

– Pentru cuvântul tău, Doamne, în care spe -

răm şi care dorim să răsune mângâietor pentru

răposaţii noştri şi să fie mântuirea noastră în ziua

întâlnirii cu tine, noi te lăudăm şi te rugăm: R.

Îţi mulţumim, Doamne, pentru cuvântul tău

care şi astăzi răsună în inimile noastre. Îţi

mulţumim pentru această Duminică a Bibliei

în care putem să reînnoim ataşamentul nostru

faţă de cuvântul tău dătător de viaţă veşnică.

Dă-ne, Doamne, harul să înţelegem mai bine

92


că numai tu ai cuvintele vieţii adevărate şi

veşnice şi astfel cuvântul tău să fie şi pentru

noi lumină a vieţii. Aşa te rugăm, prin Cristos,

Cuvântul tău veşnic, care vieţuieşte şi domneşte

în vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Doamne, noi îţi aducem cu bucurie darurile

aducătoare de viaţă veşnică, rugându-te cu

umilinţă să ne dai harul de a le venera cu fi -

delitate şi de a le oferi cum se cuvine pentru

mântuirea lumii. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa pentru Duminica a IV-a din Postul Mare





Domnul nostru Isus Cristos. El a scos din în -

tuneric neamul omenesc şi l-a condus la lumina

credinţei, prin misterul întrupării sale; iar pe

cei născuţi în sclavia păcatului, prin baia

Botezului, i-a renăscut şi i-a înălţat la demnitatea

de fii ai lui Dumnezeu. De aceea, cerul

şi pământul ţi se închină, înălţându-ţi această

cântare veşnic nouă, pe care şi noi, unindu-ne

cu corurile de îngeri, ţi-o înălţăm, zicând

fără încetare.


Cf. In 9,11

Domnul mi-a uns ochii cu tină, m-am dus de

m-am spălat, iar acum văd şi cred în Dumnezeu.


Dumnezeule, care-l luminezi pe tot omul ce

vine în această lume, luminează-ne, te rugăm,

inimile, cu strălucirea harului tău, ca să cu -

getăm pururi la cele vrednice de tine şi plăcute

maiestăţii tale şi să te putem iubi cu sinceritate.


Mediteazã

Asemenea apei dătătoare de viață și asemenea

aerului pe care îl respirăm, lumina este un

element indispensabil pentru viața noastră și

a naturii. Mai mult, lumina se identifică cu

viața însăși, așa încât expresia „a veni la

lumină” echivalează cu „a se naște”.

Toată Scriptura e străbătută de această temă

a luminii. Astfel, de la creație și până la apariția

Ierusalimului ceresc, în care Dumnezeu

va fi lumina celor răscumpărați, istoria mântuirii

e plină de intervențiile lui Dumnezeu,

care îi luminează și îi conduce la cunoașterea

sa pe cei care se încred în el. Este și cazul

orbului din naștere prezentat în evanghelie,

în dezvoltarea aceleiași teme a luminii. Dacă

în celelalte cazuri, cei bolnavi și neputincioși

veneau la Isus și-l rugau să-i vindece,

de această dată, însuși Isus se apropie de orb

și îi redă vederea. Iar faptul că vindecarea

orbului este relatată în doar două versete, ne

dă de înțeles că accentul nu cade pe acțiunea

miraculoasă în sine, ci pe semnificația profundă

a acestei vindecări.

Trecerea acelui om de la orbirea fizică la ve -

derea lucrurilor se desfășoară paralel cu itinerarul

său spiritual. Cu alte cuvinte, orbul

vindecat parcurge un drum de credință. Astfel,

Gândul zilei

„Cred, Doamne!” (In 9,38)

Acel om, orb din naştere,

sărac, exclus până şi din viaţa religioasă

a poporului său,

a experimentat în propriul trup

iubirea milostivă a lui Isus.

Isuse, care ai luminat şi întunericul din mine,

eu nu te vedeam;

mi-ai dat darul de a te contempla.

Acum mă încred în tine

şi mă încredinţez numai ţie.

Mulţumesc!

la început, Isus nu era pentru el decât un necu -

noscut, căruia îi știa doar numele. Dar, odată

vindecat, el declară în fața fariseilor că Isus

este un profet și un trimis al lui Dum nezeu,

pentru ca, în cele din urmă, să-și ex prime

credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Așadar, vindecarea orbului din naștere nu este

doar istoria unui bolnav care a primit lumina

ochilor, ci este și istoria unui necredincios

care a ajuns la lumina credinței. Iar ceea ce

l-a atras și l-a călăuzit la credință a fost lu -

crarea tainică înfăptuită de Isus prin lumina

harului.

Drumul spiritual parcurs de orbul vindecat

este și drumul oricărui creștin botezat, care

trebuie să treacă de la simpla cunoaștere is -

torică a lui Cristos la încrederea și adeziunea

deplină față de el. Pe acest drum de credință,

fiecare dintre noi a primit lumina Duhului

Sfânt, pentru a-l putea recunoaște pe Cristos

în cuvintele și faptele sale.

Dar așa cum există un progres pe drumul de

credință, tot așa există și un proces de perseverare

în necredință. În autosuficiența lor,

fariseii devin incapabili să recunoască pu terea

harului lui Cristos care acționează în oameni

și, îndepărtându-se de adevărata lu mină, ajung

să orbecăiască în întuneric.

Conștient de responsabilitatea pe care o implică

darul credinței, apostolul Paul ne îndeamnă

să rămânem fideli propriei chemări, adică să

trăim ca fii ai luminii. În îndemnul său, el

por nește de la constatarea că acum suntem

lumină în Domnul (cf. Ef 5,8), iar din această

condiție nouă izvorăște și exigența unei con -

duite corespunzătoare, ale cărei roade sunt

bunătatea, dreptatea și adevărul. Așadar, im -

perativul fundamental al condiției noastre de

creștini autentici este acela că, odată ce am

primit lumina, trebuie să devenim lumină pentru

cei din jurul nostru.

Pr. Emanuel Imbrea


23

LUNI

martie

Is 65,17-21

Ps 29

In 4,43-54

violet

IV


Sf. Turibiu de Mongrovejo, ep. *


Nu se va mai auzi în el glas de plânset ºi nici glas de strigare. n Te preamãresc,

Doamne, pentru cã m-ai eliberat. n Mergi, fiul tãu trãieºte!

Isaia spune cã mântuirea lui Dumnezeu – misterul pascal spre care suntem îndreptaþi – este o nouã

creaþie. Isus împli neºte ceea ce a fost vestit de profet. Pentru aceasta, el oferã o viaþã nouã fiului

funcþionarului împãrãtesc care „a crezut în cuvântul lui Isus ºi a pornit la drum”. Toþi, fãrã excepþie,

suntem chemaþi la credinþã ºi la viaþã. Botezul, sacrament pascal, ne deschide drumul spre viaþa nouã.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 30,7-8

Voi nădăjdui în Domnul. Mă voi bucura şi mă

voi veseli de îndurarea ta, căci ai privit la

smerenia mea.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care reînnoieşti lumea prin sa -

cramentele tale minunate, te rugăm, dăruieşte

Bisericii tale harul să folosească tot mai bine

darurile cereşti şi să nu fie lipsită nici de ajutoarele

pământeşti. Prin Domnul nostru Isus

Cristos.

LECTURA I

Nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici

glas de strigare.


Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, eu

creez ceruri noi şi un pământ nou: nu vor

mai fi amintite cele dinainte şi nici nu se vor

mai sui la inimă. 18 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă

pentru totdeauna pentru ceea ce creez eu,

căci, iată, eu fac din Ierusalim veselie şi din

94


poporul lui, o bucurie! 19 Mă voi veseli de

Ierusalim şi mă voi bucura de poporul meu

şi nu se va mai auzi în el glas de plânset şi nici

glas de strigare. 20 Nu va mai fi acolo sugar

care să trăiască puţine zile şi nici bătrân care

să nu-şi împlinească zilele; tânărul va muri

la o sută de ani şi cel care nu va ajunge la o

sută de ani va fi blestemat. 21 Vor construi case

şi vor locui în ele, vor planta vii şi vor mânca

din rodul lor”.

Cuvântul Domnului


Ps 29(30),2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)

R.: Te preamăresc, Doamne,

pentru că m-ai eliberat.

2

Te preamăresc, Doamne, pentru că

m-ai eliberat

şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă

de mine.

4

Doamne, tu mi-ai scos sufletul

din locuinţa morţilor,

tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor

în mormânt. R.

5

Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,

lăudaţi memoria sfinţeniei sale!

6

Căci mânia lui ţine o clipă,

dar îndurarea lui ţine toată viaţa.

Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa,

bucuria. R.

11

Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!

Doamne, fii tu ajutorul meu!

12a

Tu ai schimbat geamătul meu în dans,

13b

Doamne Dumnezeul meu, în veci

te voi lăuda! R.


cf. Am 5,14

Căutaţi binele, şi nu răul,

ca să trăiţi!

Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot

va fi cu voi.

EVANGHELIA

Mergi, fiul tău trăieşte!


Isus Cristos după sfântul Ioan 4,43-54

În acel timp, Isus a plecat din Samaria în Ga -

lileea. Isus însuşi dăduse mărturie că niciun

profet nu este cinstit în propria lui patrie.

45

Dar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au

primit bine, pentru că văzuseră toate câte fă -

cuse la Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuse -

seră la sărbătoare. 46 A venit deci din nou în

Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo

era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav

în Cafarnaum. 47 Când a auzit acesta că Isus

a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi

i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci

era pe moarte. 48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu

vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49 Funcţio -

narul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte

de a muri copilul meu!” 50 Isus i-a zis: „Mergi,

fiul tău trăieşte!” Omul a crezut în cuvântul

pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. 51 Şi, iată, co -

borând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i

că fiul lui trăieşte! 52 I-a întrebat deci

la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au

spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”.

53

Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi

spusese Isus „fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el

şi toată casa lui. 54 Acesta a fost al doilea semn

pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudeea

în Galileea.

Cuvântul Domnului


Cuvântul ascultat ne asigură că Dumnezeu

ne stă alături în încercările vieţii şi va schimba

plânsul nostru în bucurie. Să ne încredem în

bunătatea sa care poate totul şi să ne rugăm

cu credinţă, spunând:

R.: Părintele milostivirii, ajută-ne!

– Reînnoieşte credinţa Bisericii şi fă-o atentă

la noutatea înfăptuită de tine. Noi te rugăm: R.

– Reuneşte pe toţi credincioşii în lauda numelui

tău şi în angajarea de a face să înflorească

cetatea oamenilor. Noi te rugăm: R.

– Stinge focul războaielor şi al violenţei, care

fac să ardă pământul şi chinuieşte în multe

locuri popoarele. Noi te rugăm: R.

– Îndepărtează spectrul foamei şi al sărăciei

lumii care apasă asupra multor popoare şi

naţiuni. Noi te rugăm: R.

– Ajută-i pe părinţi să se încreadă în tine în

ceea ce priveşte viitorul copiilor lor. Noi te

rugăm: R.

– Reînsufleţeşte voinţa celui care lâncezeşte

în păcat, prizonier al alegerilor greşite, şi dă -

ruieşte-i speranţa. Noi te rugăm: R.

– Luminează inima noastră în faţa crucii, pentru

ca, pătrunzându-i misterul, să accep tăm să o

ducem cu iubire. Noi te rugăm: R.


Doamne, ajută-ne să realizăm împărăţia ta,

fiecare cu darurile şi responsabilitatea pe care

i le-ai încredinţat. Aceasta ţi-o cerem, pentru

ca să se împlinească Scripturile, iar viaţa cea

nouă a lui Cristos, oferită nouă la această masă

euharistică, să crească şi să rodească prin iu -

birea ta. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în

toţi vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, fă-ne şi pe noi părtaşi de

roadele jertfei pe care ţi-o oferim, pentru ca,

izbăviţi de omul cel vechi, pământesc, să ne

reînnoim neîncetat înaintând în viaţa ce rească.


Prefaţa












singur glas.


Ez 36,27

„Voi pune în voi Duhul meu

şi vă voi face să urmaţi legile mele,

veţi păzi poruncile mele

şi le veţi pune în practică”, spune Domnul.


Te rugăm, Doamne, ca tainele tale sfinte să ne

reînnoiască şi să ne dea viaţă, să ne sfinţească

şi să ne ducă la bucuria veşnică. Prin Cristos,

Domnul nostru.

96


Mediteazã

În textul din profetul Isaia, cântarea inimii lui

Dumnezeu și cea a omenirii par să se întrepă -

trundă. Astfel, bucuriei lui Dumnezeu pentru

cetatea Ierusalimului și pentru poporul său

reîn noit îi răspunde sărbătoarea poporului

pentru splendorile acestei noi creații.

De câte ori, privind lumea, suntem stimulați

să ne angajăm mai mult pentru a fi pace, drep -

tate autentică, mai puține dezbinări, un respect

reciproc mai mare! Este visul la a cărui

realizare am vrea să contribuim măcar în

parte. Și trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu

pentru dorința pe care o sădește în noi și pentru

ceea ce reușim să facem.

Liturgia cuvântului ne amintește că Dum nezeu

este și rămâne artizanul oricărui lucru. Și avem

nevoie să auzim, în acest pelerinaj al vieții,

că Dumnezeu lucrează pentru a ne pregăti

lucruri bune, o realitate mai bună, în care viața

va învinge moartea, iar bucuria va învinge

plânsul. Și lui Dumnezeu îi place să ne vadă

bucurându-ne de rodul mâinilor noastre, al sa -

crificiilor noastre, al angajării noastre; o casă

cumpărată sau construită cu sudoare, o meserie

căutată cu trudă și statornicie.

Poate ar trebui să credem mai mult că Dum -

nezeu este un adevărat prieten pe care ne

Gândul zilei

„Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă pentru totdeauna

pentru ceea ce creez eu”. (Is 65,18)

Profetul Isaia vorbeşte despre un pământ

nou, fără trudă şi suferinţe.

Care o fi?

Când ne vom bucura de el?

După judecata de pe urmă?

Deja de acum, pentru cei care trăiesc în

iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele;

deja de acum, pentru cei care îl întâlnesc

pe Isus cu credinţă vie, asemenea funcţionarului

regelui, care îşi află fiul vindecat.

putem baza, unul căruia îi place ca noi să

trăim bine. Așadar, putem și trebuie să primim

invitația de a nu ne ocupa timpul cu o continuă

și sterilă întoarcere în trecut, în care

nostalgia să devină cu adevărat stăpână, ci să

privim cu angajare reînnoită și să observăm

cu atenție tot ceea ce Dumnezeu construiește

pentru noi și împreună cu noi în zilele noastre.

Pentru a ne ajuta să avem această privire, putem

să ne însușim învățătura din evanghelie: în

viață trebuie să acceptăm să ne lăsăm surprinși.

În pofida dovezilor contrare aduse în

trecut, locuitorii din Galileea au știut să apeleze

la Isus și să-l primească cu bucurie.

Opera răscumpărătoare a lui Dumnezeu

transformă lumea. Este o promisiune care

își află împlinirea în Isus și care va ajunge la

desă vârșire la sfârșitul veacurilor. În evanghelie,

minunea săvârșită de Isus este un semn

al noii creații prevestite de profetul Isaia.

Funcționarul regelui pleacă simțind în inimă

ecoul cuvintelor adresate de Isus: „Mergi,

fiul tău trăiește!” (In 4,50).

Isus știe să dea viață și să o ofere din belșug.

Nouă ni se cere credința în persoana sa și în

cuvântul său; o credință mare, care nu renunță

în momentele dificile ale vieții. Isus este și

va fi mereu alături de fiecare dintre noi. Viața

pe care el o oferă este pentru totdeauna și nu

va dispărea niciodată.

Funcționarul regal crede în cuvântul lui Isus,

iar credința lui este confirmată de minunea

săvârșită, vestită de slujitorii care îi vin în

întâmpinare de la Cafarnaum.

Pentru a primi viața, bucuria și vindecarea,

trebuie să credem că Isus vine de la Dum nezeu.

Altfel, credința ar fi instrumentalizată pentru

a obține satisfacerea propriilor dorințe.

În cele din urmă, credința autentică devine

rugăciune curajoasă și abandonare încrezătoare

în Dumnezeu.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

24 martie

Ez 47,1-9.12

Ps 45

In 5,1-3.5-16

violet

IV, LN


Ss. Ecaterina a Suediei, cãlug.; Oscar Romero, ep., m.


Am vãzut apã izvorând din partea dreaptã a templului, ºi toþi aceia la care a ajuns

aceastã apã s-au mântuit. n Domnul Sabaot este în mijlocul nostru, Dumnezeul lui

Iacob este refugiu pentru noi. n Îndatã, omul s-a vindecat.

În istoria poporului lui Israel au existat douã semne im por tante: apa, simbol al vieþii prospere pe

care o promitea Dum nezeu, ºi legea, garanþie a alianþei lui Dumnezeu cu poporul. Acum Ioan ne

descoperã cã însuºi Isus este apa cea nouã ºi alianþa nouã. Piscina din Betsaida ºi legea sabatului

nu pot sã aducã remediu bolilor mulþimii. El este adevãrata viaþã. Botezul ne va introduce în ea.


Ant. la intrare:

Cf. Is 55,1

Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la apă, spune Domnul;

chiar dacă nu aveţi cu ce plăti, veniţi şi beţi

cu bucurie!

Rugăciunea zilei

Acest timp sfânt de pocăinţă şi de rugăciune

să pregătească, Doamne, inimile credincioşilor

tăi, pentru a primi cum se cuvine misterul

pascal şi a vesti lumii bucuria mântuirii.


LECTURA I

Am văzut apă izvorând din partea dreaptă a

templului, şi toţi aceia la care a ajuns această

apă s-au mântuit.

Citire din cartea

profetului Ezechiel 47,1-9.12

În zilele acelea, în timpul unei viziuni, trimisul

Domnului m-a făcut să mă întorc la intrarea

templului şi, iată, o apă ieşea de sub pragul

casei, dinspre răsărit, pentru că faţa templului

era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă

a templului, dinspre sud de altar. 2 M-a făcut

98


să ies pe drumul porţii de nord şi m-a făcut să

înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta

de dinafară, care dădea spre răsărit. Şi iată,

apa curgea din partea dreaptă! 3 Când omul

a ieşit spre răsărit, avea o funie în mână; a mă -

surat o mie de coţi şi m-a făcut să trec prin

apă: apa era până la glezne. 4 A mai măsurat

o mie şi m-a făcut să trec prin apă: apa era până

la genunchi; a mai măsurat o mie şi m-a făcut

să trec: apa era până la coapse. 5 A mai măsurat

o mie şi era un râu prin care nu puteam să

trec. Pentru că apele crescuseră, erau ape de

înotat, un râu care nu se putea trece. 6 Şi mi-a

zis: „Ai văzut, fiul omului?” Apoi m-a făcut

să merg să mă întorc pe malul râului. 7 Când

m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte

mulţi copaci, de o parte şi de alta! 8 Şi mi-a

zis: „Apele acestea care ies spre re giunea din

răsărit coboară în Arabah şi ajung în mare.

Ieşite spre mare, vindecă apele. 9 Orice fiinţă

care mişună, toate cele la care ajung apele râu -

rilor, vor trăi: vor fi foarte mulţi peşti, căci

au ajuns acolo apele acestea şi au vindecat:

toate la care va ajunge râul vor trăi. 12 Lângă

râu, pe malurile lui, de o parte şi de alta, vor

creşte tot felul de pomi pentru hrană. Frunza

lor nu se va veşteji şi rodul lor nu se va termina;

vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui

ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană

şi frunzele lui, pentru vindecare”.

Cuvântul Domnului


Ps 45(46),2-3.5-6.8-9 (R.: 8)

R.: Domnul Sabaot este în mijlocul nostru,

Dumnezeul lui Iacob este refugiu

pentru noi.

2

Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu

şi putere,

ajutor uşor de găsit în timp de strâmtorare.

3

De aceea, nu ne temem, chiar dacă

s-ar zgudui pământul

şi dacă ar cădea munţii în mijlocul mării. R.

5

Un râu cu braţele sale înveseleşte cetatea

lui Dumnezeu,

locuinţa sfântă a Celui Preaînalt.

6

Dumnezeu este în mijlocul ei: ea

nu se clatină;

Dumnezeu îi vine în ajutor

dis-de-dimineaţă. R.

8

Domnul Sabaot este cu noi,

Dumnezeul lui Iacob este refugiu pentru noi.

9

Veniţi şi vedeţi lucrările minunate

ale Domnului,

faptele uimitoare pe care le-a făcut

pe pământ! R.


Ps 50(51),12a.14a

Creează în mine

o inimă curată,

Dumnezeule,

şi dă-mi înapoi

bucuria mântuirii tale!

EVANGHELIA

Îndată, omul s-a vindecat.


Isus Cristos după sfântul Ioan 5,1-3.5-16

În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar

Isus a urcat la Ierusalim. 2 În Ierusalim, lângă

Poarta Oilor, era o piscină numită în evreieşte

Betesda, care avea cinci porticuri. 3 Sub

acestea zăceau o mulţime de bolnavi: orbi,

şchiopi, paralizaţi. 5 Se afla acolo un om care

era bolnav de treizeci şi opt de ani. 6 Văzându-l

zăcând şi ştiind că suferă de mult timp,

Isus i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7 Bol -

navul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun

om ca să mă facă să cobor în piscină când

apa este agitată. Până când vin eu, coboară

altul înaintea mea”. 8 Isus i-a zis: „Ridică-te,

ia-ţi targa şi umblă!” 9 Şi, îndată, omul s-a

vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua

aceea era sâmbăta. 10 Aşadar, iudeii i-au spus

celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este

permis să-ţi duci targa”. 11 Dar el le-a răspuns:

„Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi

targa şi umblă!»” 12 Ei l-au întrebat: „Cine este

omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” 13 Dar

cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se

îndepărtase, iar în locul acela era o mare

mulţime. 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu

şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai

păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple

ceva mai rău!” 15 Omul a plecat şi le-a făcut

cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a

vindecat. 16 De aceea, iudeii îl urmăreau pe

Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

Cuvântul Domnului


Isus Cristos este speranţa noastră. El ne vindecă

rănile şi, prin milostivirea sa, ne arată iu birea

gingaşă a Tatălui. Să ne adresăm lui cu în -

credere:



– Pentru ca Biserica, sacrament de mântuire,

să reînnoiască, prin harul Domnului, viaţa

oamenilor şi să celebreze în fiecare zi amintirea

binefacerilor mari ale răscumpărării, să

ne rugăm: R.


– Pentru ca amintirea apei Botezului, care

ne-a transformat în fii ai Bisericii, să ne deschidă

faţă de Cristos Mântuitorul, care vine

în întâmpinarea dorinţei noastre de a duce o

viaţă nouă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii, cu mult curaj şi umi -

linţă, să mărturisească pretutindeni credinţa

în Cristos mort şi înviat, să ne rugăm: R.

– Pentru ca legile şi tradiţiile umane să nu se

opună planurilor lui Dumnezeu, care adesea

depăşesc programele noastre, să ne rugăm: R.

– Pentru ca, alături de fiecare om care su feră,

să se afle totdeauna o persoană disponibilă

spre ajutor gratuit din iubire faţă de Cristos,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care îndură cu stoicism

suferinţa să fie întăriţi în durerea lor de exem -

plul lui Cristos suferind pe sfânta cruce, să

ne rugăm: R.

Dumnezeule, care repeţi şi astăzi pentru noi

cuvântul mântuitor şi desăvârşit şi ne hrăneşti

la masa vieţii, dă-ne harul de a fi transformaţi

în suflet şi în trup prin contactul viu cu Mân -

tuitorul nostru, Domnul Isus, care vieţuieşte


Asupra darurilor

Doamne, noi îţi oferim darurile pe care le-am

primit de la tine; ele să fie semn de recunoştinţă

pentru tot ce ai creat în folosul vieţii noastre

pieritoare şi să devină pentru noi tămăduire

spre viaţa fără de moarte. Prin Cristos, Domnul

nostru.

Prefaţa











stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile ce -

reşti şi fericiţii serafimi te laudă în tresăltare

de bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti

şi glasurile noastre, ca împreună să te lăudăm



Domnul este păstorul meu,

nu voi duce lipsă de nimic;


mă conduce

la ape de odihnă.

Ps 22,1-2


Te rugăm, Doamne, ca aceste taine cereşti să

ne purifice şi să ne reînnoiască inima şi mintea,

ca, astfel, şi trupurile noastre să primească

întărire pentru viaţa de acum şi pentru cea

viitoare. Prin Cristos, Domnul nostru.

100


Mediteazã

Evanghelia de astăzi ne invită să fim martorii

unei alte minuni săvârșite de Isus. Aflat la

Ierusalim într-o zi de sâmbătă, Isus s-a oprit la

piscina numită în evreiește Betesda, situată

lângă Poarta Oilor. Această piscină era prevă -

zută cu cinci pridvoare, în care zăceau foarte

mulți bolnavi: orbi, șchiopi și paralitici

(cf. In 5,3). Printre aceștia se afla și un om

bolnav de 38 de ani, izolat și fără speranță,

care de fiecare dată își vedea zădărnicită orice

încercare de a coborî în apa piscinei, pentru

că alții i-o luau înainte.

Unii experți în Sfânta Scriptură văd în apa

piscinei Betesda o trimitere la legea mozaică,

incapabilă să obțină vindecarea, spre deosebire

de cuvintele lui Isus care vindecă. În

schimb, alții consideră că cele cinci pridvoare

ale piscinei sunt o reprezentare a celor

cinci cărți ale Legii, în timp ce omul care de

38 de ani aștepta vindecarea ar fi imaginea

celor care caută în zadar mântuirea în Lege.

Cert este că minunea pe care Isus o va în făp -

tui este o manifestare a lucrării de mântuire

a lui Dumnezeu însuși, Tatăl său.

Așadar, văzându-l pe acel om cum zăcea pe

targă, Isus s-a apropiat și l-a întrebat: „Vrei

să te faci sănătos?” (In 5,6). Cu alte cuvinte:

Gândul zilei

„Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!” (In 5,8)

Isus vede un om paralizat

de treizeci şi opt de ani şi îl întreabă:

„Vrei să te vindeci?”

Acesta îi dă de înţeles

că doreşte într-adevăr vindecarea.

Atunci Domnul îi porunceşte să se ridice:

fără să ştie cine este cel care îi vorbeşte,

acela ascultă şi este vindecat!


pentru puterea cuvântului tău şi a iubirii tale

primite cu încredere!

„Vrei să-ți schimbi viața? Vrei cu adevărat

să te gândești la viitorul tău? Te-ai decis în

această privință?”

Întrebarea lui Isus era menită să-l trezească

pe cel bolnav din „somnul” provocat de sufe -

rință și de singurătate, pentru a-l motiva să

reia drumul vieții. Și nouă, mai ales în acest

timp al Postului Mare, cuvântul lui Cristos

ne oferă ocazia să ne trezim din amorțeala

provocată de neliniște și de atâtea activități

care ne blochează drumul spre înviere, spre

bucuria unei vieți trăite cu Dumnezeu și

pentru Dumnezeu.

Ceea ce ne surprinde și ne irită în textul Evan -

gheliei este tocmai încăpățânarea și orbirea

spirituală a iudeilor, care au rămas ancorați

în Legea veche și în minuțioasele prescripții

ale ei. Și, în timp ce se scandalizează de

faptul că cel vindecat, ascultând de Isus, își

ia targa în zi de sâmbătă, aceștia sunt incapa -

bili să realizeze că ei sunt aceia care „leagă

poveri apăsătoare și greu de purtat și le pun

pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște

nici cu un deget” (Mt 23,4).

Să nu uităm că Isus ne-a eliberat de toate

infirmitățile noastre, că ne-a eliberat chiar și

de povara apăsătoare a legii, întrucât ne-a

dăruit porunca cea nouă a iubirii.

Vindecându-l pe cel care suferea de 38 de

ani, Isus ne învață că el este salvatorul celor

slabi, al celor abandonați și neglijați de toți.

În plus, Cristos devine adevăratul templu al

lui Dumnezeu, din a cărui coastă străpunsă

vor țâșni sânge și apă, ca izvoare de prosperitate

spirituală, de reînnoire a Bisericii și de

vindecare a oricărei forme de paralizie provocată

de păcat. Urmându-l necontenit pe

Isus, trebuie să ne bucurăm știind că întreaga

viață putem sorbi apa mântuirii și că această

apă mântuitoare devine în noi izvor care

țâșnește pentru viața veșnică.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

25 martie

Is 7,10-14; 8,10c

Ps 39

Evr 10,4-10

Lc 1,26-38

alb

P


† BUNA-VESTIRE; Sf. Dismas

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã proprie

Iatã, fecioara va zãmisli! n Iatã, vin, Doamne, ca sã fac voinþa ta! n Iatã, vin ca sã fac

voinþa ta! n Vei zãmisli ºi vei naºte un fiu.

La cuvintele Crezului „ªi s-a întrupat... s-a fãcut om” se înge -

nun cheazã.

Înþelesul Bunei-Vestiri se referã în primul rând la Mesia, ºi în al doilea rând la legãtura vitalã dintre

Mamã ºi Fiu. În gerul începe prin a o invita la bucurie, asigurând-o de aju torul lui Dumnezeu. Domnul

este cu ea; ea a aflat har, va fi fecioarã ºi mamã a lui Dumnezeu. Maria recunoaºte în salutul înge -

rului cuvintele profetice care premerg descoperirilor pri vind venirea lui Mesia. Ea a primit Cuvântul

ca pe o perlã ºi a devenit cea mai sublimã casetã a Cuvântului. Pentru aceasta ea ne aratã drumul. Nu

este ea drumul, nici scopul. Ni-l aratã pe Dumnezeu ascunzându-se. Ni-l dã pe Dum nezeu fãrã a-l þine.

Credinþa unei umile Fecioare îl primeºte pe Mântuitorul lumii. Trebuie sã imitãm credinþa Mariei.

Ant. la intrare:

Evr 10,5.7

Intrând în lume, Domnul spune: „Iată, vin ca

să fac voinţa ta, Dumnezeule!”

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care ai voit ca, în sânul Fe cioarei

Maria, Cuvântul tău să ia trup omenesc adevărat,

dă-ne, te rugăm, harul, ca noi, care îl

mărturisim pe Răscumpărătorul nostru, Dum -

nezeu şi om, să ne învrednicim a avea parte

de viaţa sa dumnezeiască. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Iată, fecioara va zămisli!

Citire din cartea

profetului Isaia 7,10-14; 8,10c

În zilele acelea, Domnul i-a vorbit lui Ahaz,

zicându-i: „Cere un semn de la Domnul Dum -

nezeul tău: fie din adâncul Şeolului, fie de

deasupra, din înălţimi!” 12 Ahaz a răspuns:

„Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul”. 13 Isaia

102



a zis: „Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin

lucru să obosiţi pe oameni, că veniţi să îl obosiţi

şi pe Dumnezeul meu? 14 De aceea, în suşi Dom -

nul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli

şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele

«Emanuel», 8,10c căci cu noi este Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului


Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a)

R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

2

Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,

iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat

strigătul.

4ab

El a pus în gura mea un cântec nou,

un imn de laudă pentru Dumnezeul

nostru. R.

7

Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,

tu mi-ai deschis urechile;

nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă

pentru păcat.

8a

Atunci, am zis: „Iată, vin! R.

8b

În sulul cărţii este scris despre mine:

9

ca să fac voinţa ta!”

Dumnezeul meu, aceasta o doresc.

Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10

Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;

nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta,

Doamne. R.

11

Nu am tăinuit dreptatea ta în inima mea,

ci vorbesc despre fidelitatea şi mântuirea ta.

Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău

în adunarea cea mare. R.

LECTURA A II-A

Iată, vin ca să fac voinţa ta!

Citire din Scrisoarea către Evrei 10,4-10

Fraţilor, sângele taurilor şi al ţapilor nu poate

să înlăture păcatele. 5 Pentru aceasta, intrând

în lume, Cristos spune: „Tu n-ai voit nici jertfă,

nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. 6 Nu

ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele

pentru păcat. 7 Atunci am zis: «Iată, vin – în

sulul cărţii este scris despre mine – ca să fac

voinţa ta, Dumnezeule!»” 8 După ce a spus

mai întâi: „Tu n-ai voit şi nici nu ţi-au plăcut

jertfele şi ofrandele, arderile de tot şi jertfele

pentru păcat – acestea sunt totuşi oferite

conform Legii – 9 acum, zice, iată, vin ca să

fac voinţa ta!” Astfel, desfiinţează jertfa dintâi

ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei

voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui

Isus Cristos o dată pentru totdeauna.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Vei zămisli şi vei naşte un fiu.



În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de

Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei

nume era Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu

un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa

lui David. Iar numele fecioarei era Maria. 28 Şi,

intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină

de har, Domnul este cu tine!” 29 Ea s-a tulburat

la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel

de salut ar putea fi acesta. 30 Însă îngerul i-a

spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat

har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte

un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare:

va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul

Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl

său; 33 şi va domni peste casa lui Iacob pe veci,

iar domnia lui nu va avea sfârşit”. 34 Maria a

spus către înger: „Cum va fi aceasta, din mo -

ment ce nu cunosc bărbat?” 35 Răspun zând,

îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra

ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de

aceea, sfântul care se va naşte va fi numit

Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisa beta, ruda ta,

a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi aceasta

este luna a şasea pentru ea, care era numită

sterilă, 37 pentru că la Dum nezeu nimic nu este

imposibil! 38 Atunci, Maria a spus: „Iată slujitoarea

Domnului: fie mie după cuvântul tău!”

Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului


In 1,14ac

(Aleluia) Şi Cuvântul s-a făcut trup

şi a locuit între noi,

iar noi am văzut mărirea lui.

(Aleluia)


Anunţul adus Mariei de către îngerul Ga briel

umple Biserica de speranţă şi bucurie. Cu

aceste sentimente, să înălţăm către Dum nezeu

Tatăl rugăciunea şi lauda noastră, spunând:



– Slavă ţie, Doamne, pentru lumina pe care

o dai celui care meditează cu inimă curată

misterul întrupării; el să facă să înflorească o

nouă primăvară a Bisericii. Să ne rugăm: R.


– Slavă ţie, Doamne, pentru ochii curaţi ai

Mariei, mama noastră; purifică inimile noastre

ca să-l recunoască în fiecare zi pe îngerul

care-l anunţă pe Cristos. Să ne rugăm: R.

– Slavă ţie, Doamne, pentru bucuria imnului

Magnificat; Cristos care vine să aducă bu -

curia în lume, să fie urmat cu fidelitate de

toţi oamenii. Să ne rugăm: R.

– Slavă ţie, Doamne, pentru tăcerea Mariei:

dă-ne umilinţa de a şti să aşteptăm, iubind.

Să ne rugăm: R.

– Slavă ţie, Doamne, pentru darul vieţii contemplative:

el să nu lipsească în comunitatea

noastră, care simte fascinaţia luminii tale. Să

ne rugăm: R.

Părinte sfânt, credinţa noastră este întotdeauna

săracă în faţa misterului tău de iubire faţă de

noi. Meritele Fecioarei, umila ta slujitoare, să

însoţească aceste invocaţii ale noastre, pentru

ca, prin Cristos, Fiul tău, numai ţie să ţi se

aducă toată slava şi cinstea în toţi vecii vecilor.

Amin.

Asupra darurilor

Binevoieşte a primi, Dumnezeule atotputernic,

darul Bisericii tale, care în întruparea Fiului

tău unul-născut îşi recunoaşte propria obârşie;

te rugăm, dăruieşte-i harul să celebreze cu

bucurie, în această solemnitate, sfintele taine.


Prefaţa

Prefaţa pentru Buna-Vestire




Sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin

Domnul nostru Isus Cristos. La vestea îngerului,

Fecioara Maria a primit cu credinţă

Cuvântul tău; prin puterea tainică a Duhului

Sfânt, ea l-a zămislit şi l-a purtat cu dragoste

în sânul ei pe Fiul tău, care trebuia să împlinească

promisiunile făcute poporului ales şi

să se arate lumii ca Mântuitorul aşteptat de

veacuri. Prin el îţi cântă îngerii şi arhanghelii,

puterile de sus şi duhurile fericite. Împreună

cu ei, îţi înălţăm şi noi imnul măririi tale,



Iată, Fecioara va zămisli

şi va naşte un fiu,

iar numele lui

va fi Emanuel,

adică Dum nezeu-cu-noi.

Is 7,14


Te rugăm, Doamne, să întăreşti în cugetele

noastre ceea ce ne-ai dăruit prin sacramentul

credinţei adevărate, pentru ca noi, care îl

mărturisim pe Fiul Fecioarei Maria, ca Dum -

nezeu adevărat şi Om adevărat, să ne învrednicim,

prin puterea învierii lui mântuitoare,

să ajungem la bucuria veşnică. Prin Cristos,

Domnul nostru.

104


Mediteazã

Solemnitatea Bunei-Vestiri marchează mo -

mentul în care Cuvântul veșnic al lui Dum nezeu

îmbracă natura umană în urma consim ță -

mântului dat de sfânta Fecioară Maria la vestea

adusă de îngerul Gabriel. Acest eve niment ne

este reamintit în fiecare zi de clopotele care

bat dimineața, la prânz și seara pentru rugăciunea

„Îngerul Domnului”.

Întruparea lui Cristos constituie inima planului

lui Dumnezeu, creator și mântuitor. Am

spune că este „visul de iubire” al lui Dum nezeu

care se realizează pe deplin. Toate au fost create

în vederea acestui moment; o spunea atât de

sugestiv și poetul american Thomas Eliot

(1888-1965): „Un moment în timp, însă timpul

a fost creat prin intermediul acelui moment,

întrucât nu există timp fără semnificație, iar

acel moment de timp a oferit semnificația”.

Cuvântul se întrupează (cf. In 1,14). Iată vestea

cea bună! Și astfel, Dumnezeul cel veșnic

intră în istorie și se face asemenea nouă pentru

totdeauna, devenind dar irevocabil, alianță

indisolubilă și iubire mai puternică decât

moartea.

Îngerul Domnului i-a dus Mariei vestea cea

bună, vestea cea mai frumoasă și mai bună

din câte ar putea exista: „Bucură-te, o, plină

de har, Domnul este cu tine!” (Lc 1,28). Cu

Gândul zilei

„Îngerul Gabriel a fost trimis de Dum nezeu

la o fecioară”. (Lc 1,27)

A sosit plinirea timpurilor: Tatăl îşi duce la

îndeplinire planul său de iubire şi de mântuire

pentru creaturile sale căzute în păcat.

A văzut inima tainică a Mariei, inima fe -

ciorelnică şi liberă, inima sărmană, care îi

putea oferi da-ul ei. Bucură-te, Marie, mama

noastră, şi ajută-ne să-i spunem da-ul nostru

Tatălui: Isus va putea veni din nou pentru a

ne salva!

alte cuvinte: „Bucură-te, Marie, tu care ești

plină de iubirea gratuită a lui Dumnezeu, căci

el vine și ți se dăruiește pentru totdeauna”.

Iar prin intermediul Mariei, această veste bună

a fost destinată lumii întregi; în Maria, toți

am primit vestea cea bună a lui Dumnezeu

făcut om pentru a fi Mântuitorul nostru.

Pe de o parte, evenimentul Bunei-Vestiri ne

arată că viața noastră creștină este centrată pe

acest mister al mântuirii, iar pe de altă parte,

că și astăzi este retrăită disponibilitatea Mariei,

prin al cărei consimțământ Dumnezeu a îm -

brăcat firea noastră omenească.

Maria își manifestă pe deplin propria disponibilitate

și rostește da-ul ei cu convingere

și entuziasm, fără a ezita să se considere o

slujitoare umilă în fața Domnului. Iar prin

aceasta, Maria devine mama lui Cristos și

mama Bisericii.

Da-ul Mariei face trimitere la da-ul vocației

noastre creștine. În ziua în care, la Botez, i-am

spus și noi da lui Dumnezeu, ne-am angajat

să facem din acel da unicul cuvânt al vieții

noastre. Însă, din păcate, experiența ne arată

că alături de acel da au existat și mulți de

nu. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne abandonează.

El rămâne fidel chemării sale, iar

pentru aceasta, în fiecare zi, în diferite moduri,

Dumnezeu își reînnoiește invitația de a-l

urma și așteaptă din partea noastră un nou

răspuns. Dar să fim conștienți că a-i spune da

lui Dum nezeu în fiecare zi și în orice situație,

a spune da libertății și iubirii adevărate

înseamnă a-i permite lui Dumnezeu să lucreze

necontenit în noi.

O rugăm pe Fecioara Maria să ne învețe să

fim mereu supuși voinței lui Dumnezeu, iar

această supunere să aducă rod în viața

noastră și a semenilor noștri, imitându-l pe

Isus, Fiul ei, mântuitorul și răscumpărătorul

întregii omeniri.

Pr. Emanuel Imbrea


26

JOI

martie

Ex 32,7-14

Ps 105

In 5,31-47

violet

IV


Sf. Emanuel, m.


Iartã, Doamne, rãutatea poporului tãu! n Aminteºte-þi de noi, Doamne, din îndurare

faþã de poporul tãu! n Este cine sã vã acuze: Moise, în care aþi sperat.

Trebuie fãcut un pas spre luminã pentru a vedea faþa sa, pentru a asculta glasul sãu. Dar noi nu vrem

sã ieºim din întuneric, ne ascundem dupã motivaþii fictive, închidem ochii în faþa inegalitãþilor,

ne închidem inima în faþa celui care ne cere ceva, înnebunim ca sã dobândim primul loc, uitãm

gingãºia care strigã lângã noi. Ne închidem în faþa evangheliei ºi a luminii sale.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 104,3-4

Să se bucure inima celor care-l caută pe Domnul.

Alergaţi la Domnul şi la ajutorul lui; căutaţi

întotdeauna faţa lui!

Rugăciunea zilei

Implorăm cu umilinţă, Doamne, îndurarea

ta, pentru ca noi, slujitorii tăi, iertaţi de păcate

prin pocăinţă şi sfinţiţi prin fapte bune, să

perseverăm cu sinceritate în împlinirea porun -

cilor tale şi, astfel, să ajungem cu inimi curate,

la sărbătoarea Paştelui. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Iartă, Doamne, răutatea poporului tău!

Citire din cartea Exodului 32,7-14

În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Moise:

„Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos

din ţara Egiptului, s-a pervertit! 8 S-au abătut

repede de la calea pe care le-o poruncisem;

şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat îna -

intea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Acesta

este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din

ţara Egiptului»”. 9 Domnul i-a zis lui Moise:

106

„Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.

10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va

aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe

tine te voi face un popor mare”. 11 Moise l-a

înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând:

„Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta

împotriva poporului tău pe care l-ai scos din

ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ

puternic? 12 Pentru ce să zică egiptenii: «Cu

răutate i-a scos, ca să-i ucidă printre munţi şi

ca să-i şteargă de pe faţa pământului?» Po -

toleşte-ţi aprinderea mâniei şi iartă răutatea

poporului tău! 13 Adu-ţi aminte de Abraham,

de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai

spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi

descendenţa voastră ca stelele cerului şi voi

da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care

am vorbit; şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna!»”

14 Domnul a iertat răul pe care

spusese că vrea să-l facă poporului său.

Cuvântul Domnului


Ps 105(106),19-20.21-22.23 (R.: 4a)

R.: Aminteşte-ţi de noi, Doamne,

din îndurare faţă de poporul tău!


19

Şi au făcut un viţel în Horeb,

s-au prosternat înaintea unui chip turnat

20

şi au schimbat gloria lor

cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

21

Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,

care a făcut lucruri mari în Egipt,

22

minuni în ţara lui Ham,

semne minunate la Marea Roşie. R.

23

El hotărâse să-i nimicească,

dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,

să iasă la trecătoare înaintea lui

pentru a abate mânia lui,

ca să nu-i distrugă. R.


In 3,16

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său,

unul-născut,

ca oricine crede în el


EVANGHELIA

Este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat.



În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Dacă

eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia

mea nu este adevărată. 32 Este un altul care

dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe

care o dă despre mine este adevărată. 33 Voi

aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru

adevăr. 34 Dar eu nu primesc mărturie de la un

om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi.

35

El era făclia care arde şi luminează, iar voi

aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui.

36

Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui

Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl

să le împlinesc – aceste lucruri pe care le fac –

dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis.

37

Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie

despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată

glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul. 38 Şi nu

aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu

credeţi în cel pe care el l-a trimis. 39 Voi cercetaţi

Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele

viaţa veşnică. Şi tocmai ele dau mărturie

despre mine. 40 Dar nu vreţi să veniţi la mine

ca să aveţi viaţă. 41 Eu nu primesc glorie de la

oameni, 42 însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea

lui Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în numele

Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi

venit un altul în numele lui propriu, pe acela

l-aţi fi primit. 44 Cum puteţi crede voi, care

primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi

gloria care este numai de la Dumnezeu? 45 Să

nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui;

este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat.

46

Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi

în mine, căci el despre mine a scris. 47 Dar

dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi

crede în cuvintele mele?”

Cuvântul Domnului


Sfânta Scriptură freamătă în aşteptarea Răs -

cumpărătorului, de la care istoria umană îşi

capătă sens, direcţie şi mântuire. Să ne apropiem

de el pentru a-l cunoaşte pe Tatăl, spunând:

R.: Eliberează-ne, Doamne,

de îndârjirea inimii!

– Atunci când rămânem indiferenţi, contemplând

faţa ta rănită în fraţii care suferă, noi

te rugăm: R.

– Atunci când refuzăm solidaritatea, pentru

a ne închide în cercul strâmt al bunăstării

noastre, noi te rugăm: R.

– Atunci când suntem ascultători pasivi ai cu -

vântului şi nu aducem roade, noi te rugăm: R.


– Atunci când mândria şi egoismul ne fac

încăpăţânaţi în păcat, noi te rugăm: R.


de îndârjirea inimii!

– Atunci când greutăţile vieţii noastre ne tulbură

şi ne dezorientează, noi te rugăm: R.

– Atunci când nu reuşim să avem un dialog

constructiv cu membrii comunităţii noastre,

noi te rugăm: R.

–Atunci când dialogul dintre părinţi şi copii

este foarte dificil, să ne rugăm: R.

Părinte sfânt, tu ne-ai răscumpărat prin sângele

Fiului tău unul-născut. Dă-ne harul ca, apropiindu-ne

de masa euharistică, slaba noastră

umanitate să primească de la tine lumină,

putere şi viaţă. Prin Cristos, Fiul tău, care,

împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în


Asupra darurilor

Te rugăm, Dumnezeule atotputernic,

primeşte jertfa pe care ţi-o oferim.

Îndură-te de slăbiciunea noastră:

curăţă-ne de orice rău şi ocro teşte-ne pururi.


Prefaţa














Ier 31,33

„Voi pune legea mea înlăuntrul lor şi în

inima lor o voi scrie; şi eu voi fi Dumnezeul

lor, şi ei vor fi poporul meu”, spune Domnul.


Te rugăm, Doamne, ca tainele pe care le-am

primit să ne purifice; eliberează-ne pe noi, slu -

jitorii tăi, de orice vină care ne apasă conştiinţa

şi dă-ne harul, ca, primind de la tine vinde -

carea deplină, să ajungem la slava cea veşnică.


108


Mediteazã

Textul din Cartea Exodului asupra căruia me -

dităm astăzi este de-a dreptul uimitor. Dia -

logul care se desfășoară între Dumnezeu și

Moise evidențiază un raport cu totul special,

ba chiar straniu: un raport aproape răsturnat,

în care Dumnezeu asumă trăsături umane, iar

omul apare atât de puternic și determinat,

încât reușește să-l convingă pe Dumnezeu.

Astăzi ne este prezentat un Dumnezeu care

se plânge și suferă, asemenea unui prieten

rănit sau a unui soț dezamăgit, tocmai din

cauza rapidității cu care poporul l-a părăsit

schimbându-l cu acei zei la care se poate ajunge

mai ușor și care sunt mult mai disponibili.

Tocmai de aceea, Dumnezeu se simte trădat

și nerecunoscut.

Este adevărat că Moise rămâne om în fața lui

Dumnezeu și îl imploră în rugăciune, mijlocind

pentru popor. Însă face acest lucru pe

un ton atât de hotărât, încât apare mai mult

ca o atenționare făcută lui Dumnezeu decât

o implorare. Astfel, Moise insistă cu întrebări

pentru a-i aminti lui Dumnezeu să fie fidel față

de el însuși, față de istorie și față de promisiunile

făcute. În felul acesta, episodul din prima

lectură ne prezintă un chip inedit al lui Dum -

nezeu și un stil original de rugăciune.

Gândul zilei

„Eu am venit în numele Tatălui meu

şi nu m-aţi primit”. (In 5,43)

Isuse, să nu fie nevoie să ne adresezi

aceste cuvinte niciunuia dintre noi!

Fă ca noi, oile tale,

să nu preferăm niciodată voci „străine”

în locul glasului tău

şi al păstorilor noştri!

Acestea ne-ar arăta

doar căi prea facile,

dar nu ne vor putea oferi niciodată

acea viaţă pe care numai tu o poţi dărui!

Un chip inedit al lui Dumnezeu, în sensul că

este pasional, gata să sufere din cauza atitudinii

de infidelitate a poporului său, că este

gata să asculte oameni ca Moise și să urmeze

sfaturile care îi sunt adresate.

Să fie vorba de un chip prea uman? Desigur,

există cu siguranță trăsături exagerate, însă

prin intermediul lor putem ajunge la mesajul

pe care vor să-l transmită: suntem importanți

în ochii lui Dumnezeu, suntem motivul său de

bucurie, dar putem deveni și o cauză de sufe -

rință puternică pentru Dumnezeu; cea pe care

Fiul lui Dumnezeu a simțit-o în fața refuzului

din partea poporului israelit.

În prima lectură descoperim și un stil original

de rugăciune: aceea a lui Moise, cu care

Dumnezeu se destăinuie și dialoghează. Ru -

găciunea lui Moise este formată, în același

timp, din cuvinte curajoase adresate lui

Dum nezeu și din identificare totală cu soarta

poporului său.

În textul evangheliei, Isus pare să afirme două

adevăruri incomode. Primul este acela că

noi, creștinii, suntem chemați să cu noaștem

experiența Israelului, adică să recitim drumul

poporului ales ca pregătire pentru venirea lui

Mesia. Al doilea adevăr foarte incomod este

acela că Isus nu poate fi recunoscut de către

cei care iau glorie unii de la alții. Dacă suntem

cu totul absorbiți de exterioritatea proprie și

de ceea ce gândește lumea despre noi, cu greu

vom reuși să fim liberi pentru a descoperi

prezența lui Dumnezeu în mod adecvat. Dacă

suntem mult mai mulțumiți de întrebarea pe

care am pus-o decât de răspunsul care ne

conduce spre tot adevărul, este foarte greu să

reușim să-i facem loc lui Dumnezeu. Să-l cău -

tăm pe acela care dăruiește viața și gloria,

lăsând la o parte gloria fragilă a oa menilor.

Astfel, vom învăța să fim umili, auten tici și

liberi pentru a putea primi cuvântul vieții.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

27 martie

Înþ 2,1a.12-22

Ps 33

In 7,1-2.10.25-30

violet

IV


Sf. Rupert, ep.


Sã-l condamnãm la o moarte ruºinoasã! n Domnul este aproape de cei cu inima

zdrobitã. n Cãutau sã-l prindã, dar nu venise încã ceasul lui.

„Aºa încât voi cunoaºteþi ºi ºtiþi de unde sunt?”. Cu toate acestea, ne îndepãrtãm de tine, Doamne,

ºi pierdem faþa ta! Nu este din cauza lipsei de iubire, este pentru cã aºa e viaþa, ne trage. Ochii ºi

inima nu ºtiu în ce parte sã se îndrepte. Pierdem faþa ta pentru cã rãmânem departe de practica evan -

gheliei! Doamne, plin de rãbdare, continuã sã baþi la uºile noastre pânã când ne vei arãta faþa ta

pentru totdeauna.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 53,3-4

Dumnezeule, pentru numele tău, mântuieşte-mă

şi fă-mi dreptate prin puterea ta. Ascultă-mi

rugăciunea, Dumnezeule, pleacă-ţi urechea

la cuvintele gurii mele!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, tu ne-ai pregătit ajutoare pe

măsura slăbiciunii noastre. Dă-ne, te rugăm,

harul să primim cu bucurie răscumpărarea adusă

de Cristos şi să o mărturisim prin trăirea noastră.


LECTURA I

Să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă!

Citire din cartea Înţelepciunii 2,1a.12-22

Spun în ei înşişi cei care nu gândesc drept: „Să-l

pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă

împotriva faptelor noastre, ne reproşează

păcate împotriva legii şi ne acuză de păcate

împotriva disciplinei noastre! 13 Se prezintă

că are cunoaşterea lui Dumnezeu şi se numeşte

pe sine fiu al Domnului. 14 A devenit pentru

noi reproş al gândurilor noastre şi ne este

110


greu şi numai să-l vedem. 15 Viaţa lui nu este

asemănătoare cu a celorlalţi şi căile lui sunt

diferite. 16 Suntem consideraţi de el nelegitimi,

se ţine departe de căile noastre ca de

necircumcizie, declară fericit sfârşitul celor

drepţi şi se laudă că-l are pe Dumnezeu drept

tată. 17 Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele

lui şi să încercăm ce va fi la sfârşitul lui!

18

Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu,

el îi va veni în ajutor şi-l va salva din mâna

celor care-i stau împotrivă. 19 Să-l testăm prin

jignire şi chin, ca să cunoaştem blândeţea lui

şi să ne dăm seama de răbdarea lui! 20 Să-l

condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după

cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul.

21

Acestea le gândesc ei, dar se înşală: răutatea

lor i-a orbit. 22 Ei nu cunosc tainele lui

Dumnezeu, nu speră la răsplata sfinţeniei şi nici

nu stimează recompensa sufletelor neprihănite”.

Cuvântul Domnului


Ps 33(34),17-18.19-20.21 şi 23 (R.: 19a)

R.: Domnul este aproape

de cei cu inima zdrobită.

17

Faţa Domnului este împotriva celor ce fac

răul

pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.

18


şi-i scapă din strâmtoarea lor. R.

19


zdrobită

şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită.

20

Multe rele se abat peste cel drept,

dar Domnul îl eliberează din toate. R.

ştim de unde este; când va veni Cristos, nimeni

nu va şti de unde este”. 28 Atunci Isus, în

timp ce învăţa în templu, a strigat şi a zis: „Voi

mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt; şi totuşi

nu am venit de la mine însumi, ci, într-ade -

văr, este unul care m-a trimis, pe care voi

nu-l cunoaşteţi. 29 Eu îl cunosc pentru că vin

de la el şi el m-a trimis!” 30 Atunci căutau

să-l prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe el,

pentru că nu venise încă ceasul lui.

Cuvântul Domnului

21

El veghează asupra fiecăruia dintre oasele

sale,

nu va fi zdrobit niciunul dintre ele.

23

Domnul răscumpără sufletele slujitorilor

săi,

nu vor fi pedepsiţi cei care-şi caută în el

refugiu! R.


Mt 4,4b

Nu numai cu pâine va trăi omul,

ci şi cu tot cuvântul care iese

din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA

Căutau să-l prindă, dar nu venise încă

ceasul lui.


Isus Cristos după sfântul Ioan 7,1-2.10.25-30

În acel timp, Isus umbla prin Galileea; nu voia

să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau

să-l ucidă. 2 Era aproape sărbătoarea iudeilor,

cea a Corturilor. 10 După ce au plecat fraţii săi

la sărbătoare, a urcat şi el, însă nu în văzul

lumii, ci pe ascuns. 25 Unii dintre cei din Ieru -

salim spuneau: „Nu este acesta cel pe care

caută să-l ucidă? 26 Iată, vorbeşte în public şi

nu-i spun nimic! Oare au recunoscut într-adevăr

conducătorii că acesta este Cristos? 27 Dar acesta


Apropiindu-se ceasul pătimirii, Isus dă mărturie

despre Tatăl. Împreună cu el, dreptul

persecutat, slujitorul fidel şi solidar cu noi

până la capăt, să adresăm Tatălui rugăciunea

noastră, spunând:

R.: Doamne, ajută-ne să rămânem în tine!

– Dăruieşte Bisericii tale curajul de a-l alege

pe Isus Cristos, Domnul, ieri, azi şi întotdeauna,

ca model de trăire creştină. Noi te

rugăm: R.

– Ai grijă ca poporul tău să aibă profeţi şi

păstori, care să aleagă totdeauna drumul cel

bun spre împărăţie. Noi te rugăm: R.

– Ajută-i pe tineri să înţeleagă că numai în

evanghelie şi în primirea cuvântului lui

Dumnezeu vor găsi puterea de a-şi realiza

planurile lor. Noi te rugăm: R.

– Fii alături de cei care sunt persecutaţi pentru

credinţă şi de cei care au nevoie de răscumpărare

şi de speranţă. Noi te rugăm: R.

– Înlătură din inimi agresivitatea şi ranchiuna

faţă de cei care ne tulbură prin comportamentul

lor. Noi te rugăm: R.

– Dăruieşte-ne o privire sinceră atunci când

ne examinăm sentimentele, moravurile şi

alegerile noastre de viaţă. Noi te rugăm: R.


Doamne, Dumnezeule, care ne-ai răscumpărat

prin sângele Fiului tău, ai grijă de noi

atunci când suntem încercaţi, pentru ca să ră -

mânem blânzi şi încrezători asemenea mielului

nepătat, căruia îi datorăm mântuirea. El,


Amin.

Asupra darurilor

Dumnezeule atotputernic, dă-ne harul, ca, prin

puterea acestei jertfe, să ajungem mai curaţi

la izvorul ei. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa




pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt,

atotputernic, veşnic Dumnezeu. Tu ai voit ca,

prin pocăinţă, să ne exprimăm recunoştinţa

faţă de tine, deoarece pocăinţa ne ajută să ne

împotrivim ispitelor mândriei şi, împărţind

hrana noastră cu cei lipsiţi, să urmăm şi noi

exemplul dărniciei tale. De aceea, cu mulţimile

de îngeri, te lăudăm, zicând într-un

singur glas.


Ef 1,7

În Cristos, avem răscumpărarea, prin sângele

lui, iertarea păcatelor, după bogăţia harului său.


Te rugăm, Doamne, dăruieşte-ne harul, ca,

după cum am trecut de la semnul cel vechi, la

semnul cel nou al mântuirii, tot astfel, lepădând

omul cel vechi, să ne reînnoim cugetele în

sfinţenie. Prin Cristos, Domnul nostru.

112


Mediteazã

Evanghelia de astăzi ne impresionează în chip

deosebit datorită modului în care sfântul

Ioan descrie ostilitatea iudeilor față de Isus.

După plecarea rudelor sale la sărbătoarea Cor -

turilor (celebrată la începutul anotimpului

de toamnă în amintirea șederii evreilor în

corturi în timpul peregrinării prin pustiu), Isus

a urcat și el la Ierusalim, „însă nu în văzul

lumii, ci pe ascuns” (In 7,10).

Locuitorii Ierusalimului erau la curent cu

planul iudeilor de a-l ucide pe Isus, motiv

pentru care erau surprinși de faptul că Isus

se arăta și vorbea în public. Și, cunoscând

bine învățătura referitoare la Mesia, considerau

că originea lui Isus din Galileea exclu -

dea orice idee referitoare la mesianitatea sa.

Câtă vreme Isus era privit doar ca „fiul tâmplarului

din Nazaret”, persoana lui n-ar fi

putut avea vreo tangență cu cea a lui Mesia.

Cu toate acestea, originea lui Isus rămâne un

mister autentic. În ciuda aparentei sale origini

din Galileea, locul de naștere al lui Isus

este Iudeea, iar la baza misiunii sale se află

însăși voința lui Dumnezeu Tatăl.

Iudeii erau foarte siguri cu privire la originea

lui Isus, însă trăiau într-o totală ignoranță în

ceea ce privește adevărata sa natură. În acest

Gândul zilei

„Voi mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt”.

(In 7,28)

Uneori avem o idee greşită despre Isus,

nu îl cunoaştem cu adevărat.

El, care ştie totul despre noi,

ne poate lumina

prin cuvântul adevărului său.

Să-i cerem Duhului Sfânt

harul umilinţei

pentru a-l cunoaşte, a-l primi

şi a-l iubi pe Isus

cu tot mai multă veridicitate.

context, Isus face trimitere la originea sa

divină, proclamând că el n-a venit de la sine

însuși, ci a fost trimis de către cel care există

cu adevărat (cf. In 7,28) și pe care, din

păcate, iudeii n-au ajuns să-l cunoască. Chiar

dacă ei se consideră fii ai lui Abraham, în

realitate, nu sunt decât fii ai diavolului

(cf. In 8,39-44), pentru că săvârșesc lucrările

tatălui lor, căutând să-l ucidă pe Isus.

Faptul de a-l ignora pe Dumnezeu și pe Fiul

său trimis în lume constituie pentru dușmanii

lui Isus o realitate tragică, recunoscută chiar

și în discursul de la ultima cină. Iar faptul că

dușmanii lui Isus nu pot pune mâna pe el

arată că nu a sosit încă momentul morții și

învierii sale.

În acest timp al Postului Mare, suntem chemați

să acordăm mai multă atenție cuvântului

lui Dumnezeu, care ne interpelează și ne cere

să vedem dacă sensul vieții noastre creștine

este cel autentic; dacă ne aflăm cu adevărat

pe urmele lui Cristos sau, dimpotrivă,

urmăm o tradiție care nu poate depăși cadrul

obișnuinței.

Ceea ce ni se cere în mod deosebit este să

trăim momentele forte ale liturgiei Bisericii,

mai ales timpul Postului Mare, pe care trebuie

să-l vedem ca fiind oportunitatea de a

trăi din plin misterul învierii lui Cristos.

Lecturile de astăzi ne arată că drumul lui Isus

spre înviere, spre victoria definitivă asupra

morții, este marcat de împotriviri și contraste,

însă noi suntem chemați să-l urmăm, pentru

a învăța să traducem în viața proprie forța pe

care Fiul lui Dumnezeu ne-a transmis-o prin

intermediul experienței sale pământești.

Să-i cerem Domnului curajul de a-l accepta în

viața noastră și de a trăi în așa fel încât cu -

vântul lui să nu devină un motiv de scandal,

ci să declanșeze și să producă în noi convertirea

inimii.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

28 martie

Ier 11,18-20

Ps 7

In 7,40-53

violet

IV


Fer. Renata, m.


Eram ca un miel blând dus la înjunghiere. n Doamne Dumnezeul meu, în tine mi-am

cãutat refugiu. n Oare vine Cristos din Galileea?

Dacã se obiºnuieºte, se pot acoperi crucile ºi imaginile sacre, con -

form prescripþiilor conferinþei episcopale. În acest caz, crucile rãmân

acoperite pânã la terminarea celebrãrii Patimilor, feria a VI-a a Sãp -

tãmânii Sfinte, iar imaginile, pânã la începutul vigiliei pascale.

Cuvintele lui Isus îi separã pe ascultãtorii sãi. În timp ce unii sunt dispuºi sã-l recunoascã profet

ºi Mesia, alþii, cãr tu rarii, susþin cã Cristos nu poate sã vinã din Galileea. Cuvântul lui Isus obligã la

o luare de poziþie. A opta pentru Cristos înseamnã a se deschide spre universalism, a fi frate sau sorã

pentru orice persoanã, independent de provenienþã, de rasã sau de mentalitate.

Ant. la intrare:

Cf. Ps 17,5.7

M-au înconjurat legăturile morţii, m-au cu -

prins durerile iadului; dar, în strâmtorarea mea,

l-am chemat pe Domnul şi din lăcaşul său

sfânt mi-a auzit glasul.

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, ca lucrarea îndurării tale

să ne călăuzească inimile, pentru că, fără tine,

nu putem să fim plăcuţi înaintea ta. Prin


LECTURA I

Eram ca un miel blând dus la înjunghiere.

Citire din cartea

profetului Ieremia 11,18-20

Domnul mi-a făcut cunoscut şi eu dau mărturie:

atunci tu m-ai făcut să văd faptele lor.

19

Dar eu eram ca un miel blând dus la înjunghiere;

nu ştiam că ei urzeau planuri împotriva

mea: „Să despuiem copacul cât este pe

rod, să-l tăiem de pe pământul celor vii şi să

nu i se mai amintească numele!” 20 Doamne

114



Sabaot, tu care judeci cu dreptate, care cercetezi

rărunchii şi inima: fă-mă să văd răzbunarea

ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am

destăinuit cauza mea!

Cuvântul Domnului


Ps 7,2-3.9bc-10.11-12 (R.: 2a)

R.: Doamne Dumnezeul meu,

în tine mi-am căutat refugiu.

2

Doamne Dumnezeul meu, în tine

mi-am căutat refugiu.

Mântuieşte-mă de toţi urmăritorii mei

şi eliberează-mă,

3

ca nu cumva să-mi sfâşie viaţa ca leul,

să nu mă zdrobească fără ca cineva

să mă salveze! R.

9bc

Judecă-mă, Doamne, după dreptatea

şi după neprihănirea care este în mine!

10

Pune capăt răutăţii celor nelegiuiţi şi

întăreşte-l pe cel drept

tu, care cercetezi inimile şi rărunchii,

Dumnezeule preadrept. R.

11

Ajutorul meu este la Dumnezeu,

cel care îi mântuieşte pe cei drepţi cu inima.

12

Dumnezeu este un judecător drept,

care se poate indigna în fiecare zi. R.


cf. Lc 8,15

(Aleluia) Fericiţi sunt

cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu

într-o inimă bună

şi aduc rod întru răbdare. (Aleluia)

EVANGHELIA

Oare vine Cristos din Galileea?



În acel timp, când au auzit cuvintele lui Isus,

unii din mulţime au spus: „Acesta este în -

tr-adevăr Profetul!” 41 Alţii ziceau: „Acesta

este Cristos!” Dar alţii spuneau: „Oare vine

Cristos din Galileea? 42 Nu a spus oare Scrip -

tura: Cristos vine din descendenţa lui David

şi din Betleem, satul de unde era David?”

43

Aşadar, s-a făcut dezbinare în popor din

cauza lui. 44 Unii dintre ei voiau să-l prindă,

dar nimeni n-a pus mâna pe el. 45 Atunci, gărzile

s-au întors la arhierei şi farisei. Aceştia

le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?” 46 Gărzile au

răspuns: „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul

acesta!” 47 Fariseii le-au zis: „Nu cumva v-aţi

lăsat amăgiţi şi voi? 48 Oare a crezut în el

cineva dintre conducători sau dintre farisei?

49

Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea

este blestemată”. 50 Nicodim, unul dintre ei,

cel care venise mai înainte la el, le-a zis: 51 „Oare

Legea noastră condamnă un om înainte de

a-l judeca şi de a afla ce a făcut?” 52 I-au răspuns

şi au zis: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea?

Studiază şi vezi că niciun profet nu s-a ridicat

din Galileea!” 53 Şi s-a dus fiecare la casa lui.

Cuvântul Domnului


Isus intră în istorie ca semn de speranţă, iar oa -

menii îl primesc în adevăr şi iubire. Con ştienţi

de infidelităţile noastre şi încrezători în mi -

lostivirea divină, să ne rugăm:

R.: Iartă-ne, Doamne, şi vom trăi!

– Părinte ceresc, tu ni l-ai dăruit pe Fiul

unul-născut ca să fim Biserică: fă-ne uniţi în

iubire şi martori credibili ai iubirii tale. Noi

te rugăm: R.

– Părinte sfânt, tu l-ai trimis pe Isus pentru a

inaugura împărăţia ta printre oameni: aju tă-ne

să reînnoim faţa pământului. Noi te rugăm: R.

– Părinte drept, tu l-ai trimis pe Mesia ca să

călăuzească poporul tău pe căile dreptăţii:

ajută-ne să trăim unii faţă de alţii prin virtutea

milostivirii. Noi te rugăm: R.

– Părinte bun, tu ne-ai dat un Mântuitor care

să dezlege toate lanţurile noastre: ajută-ne să-i

permitem să lucreze în adâncul vieţii noastre.

Noi te rugăm: R.

– Părinte milostiv, tu ai permis ca mielul tău

nepătat să fie jertfit pentru mântuirea noastră:

ajută-ne să ne angajăm cu generozitate şi

responsabilitate acolo unde trebuie salvată o

viaţă. Noi te rugăm: R.

– Părinte bun, tu ai pus în inima fiecărui om

orientarea spre transcendent: ajută-ne să stabilim

un dialog constructiv cu cei care sunt

în căutarea adevărului. Noi te rugăm: R.

Dumnezeule preabun, sprijină-i pe credincioşii

tăi în timpul Postului Mare. Reînnoiţi

de iubirea lui Cristos, răstignit şi înviat, noi

te recunoaştem ca Tată de o bunătate infinită

şi-ţi aducem mulţumiri în numele Bisericii

tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Asupra darurilor

Primeşte cu bunăvoinţă, Doamne, darurile

noastre, iar când suntem înclinaţi să ne îm -

potrivim voinţei tale, atrage-ne cu bunătate

spre tine. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa






că, prin post şi înfrânare, ne ajuţi să învin -

gem pornirile rele, ne ridici mintea spre cele

cereşti, ne întăreşti sufletul în virtute şi ne

dăruieşti veşnică răsplată prin Domnul nostru


stăpânirile, ţi se supun puterile. Tăriile cereşti


bucurie. Alături de ei, te rugăm să primeşti

şi glasurile noastre, ca împreună să te lău -

dăm cu umilinţă, spunând fără încetare.


Am fost răscumpăraţi

cu sângele preţios al lui Cristos,

mielul neprihănit şi nepătat.

1Pt 1,19


Te rugăm, Doamne, ca sfintele tale taine să ne

purifice şi să lucreze în noi, astfel încât să ne

facă plăcuţi înaintea ta. Prin Cristos, Domnul

nostru.

116


Mediteazã

Evanghelia ne amintește conflictul dintre

Isus și mai-marii poporului. Unii ascultători

ai lui Isus aveau convingerea că „acesta este

în tr-adevăr Profetul!”. Dar în ignoranța lor

con siderau că Isus nu este din neamul lui

David, iar alții aduc obiecții. Dușmanii lui

Isus profită de aceste disensiuni și încearcă

să-l aresteze; nu vor să-l asculte, își astupă

urechile, își închid ochii pentru a nu vedea,

pentru a nu recunoaște adevărul. Așadar,

evan ghelia ne arată că Isus trezește dezbinări;

în fața lui, atitudinile sunt foarte diferite

și distante.

Fariseii și marii preoți se așteaptă ca Isus să

fie arestat, însă gărzile nu reușesc să facă

acest lucru. Văzând că soldații s-au întors fără

Isus, marii preoți intuiesc că s-a întâmplat

ceva serios. Judecata de conștiință a soldaților

– „Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul

acesta!” (In 746) – se lovește în mod inevitabil

de autoritatea Legii, reafirmată imediat

de către farisei. Pare imposibilă orice judecată

divergentă, până când Nicodim, unul dintre

farisei, făcând apel chiar la Lege, deschide o

cale pentru posibilitatea salvării lui Isus:

„Oare Legea noastră condamnă un om înainte

de a-l judeca și de a afla ce a făcut?” (In 7,51).

Gândul zilei

„Acesta este Cristos!” (In 7,41)

În poporul lui Dumnezeu din vechime au

fost unii care, deşi contrazişi de alţii, l-au

recunoscut pe Isus, au recunoscut cine era

cu adevărat.

Tot astfel, şi în Biserică unii cred că Isus

este Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, dar

sunt şi alții care au dubii, care îl ignoră sau

chiar îl împiedică.

Şi eu caut să cred, învingând rezistenţele

din lăuntrul meu ori pe cele din exterior.

Isuse, tu eşti Domnul meu!

Însă, vorbind astfel, Nicodim se compromite;

este ușor de înțeles faptul că el se afla de partea

lui Isus. În calitate de membru al Sine driului,

Nicodim, care îl cunoștea deja pe Isus, recunoaște

realitatea misiunii sale mântuitoare.

Prejudecata de fond a multora este faptul de

a nu accepta gratuitatea și intrarea lui Dum -

nezeu în istoria omenirii, dincolo de orice

așteptare.

Intervenția curajoasă a lui Nicodim nu a evitat

condamnarea lui Isus, dar rămâne ca o me -

morie a forței conștiinței, urmată și de riscul

de a-și compromite propria persoană. La fel

s-a întâmplat cu profetul Ieremia și cu atâția

creștini care, după ce au primit cuvântul,

l-au transmis mai departe cu înțelepciune și

mult curaj.

Evanghelia de astăzi se încheie astfel: „Și

s-a dus fiecare la casa lui” (In 7,53). Cei care

participaseră la discuția cu privire la originea

și identitatea lui Isus se întorc acasă cu ideile

dinainte, iar unii, așa cum sunt marii preoți,

chiar pleacă supărați și plictisiți, întrucât, după

părerea lor, atâta lume nu cunoștea bine Sfânta

Scriptură și se lăsa înșelată cu multă ușurință.

Episodul din evanghelie ne învață cum trebuie

să stăm în fața lui Isus: nu cu atitudinea

celui care presupune că știe deja totul despre

el în baza studiilor pe care le-a realizat, ci cu

atitudinea celor „mici”, adică cu umilința și

simplitatea inimii.

Misterul Paștelui care se află la sfârșitul acestui

drum al Postului Mare devine o explicație

pentru toate. Isus Cristos este asemenea unui

miel blând, jertfit din iubire față de toți oa -

menii. Însă moartea lui nu va însemna distrugerea

sau sfârșitul oricărei speranțe, de -

oarece Isus este calea aleasă de Dumnezeu

Tatăl pentru a-i reda omului demnitatea de

fiu al lui Dumnezeu și moștenitor al vieții

veșnice.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

29 martie

Ez 37,12-14

Ps 129; Rom 8,8-11

In 11,1-45 (11,3-7.17.

20-27.33b-45)

violet

I


Sf. Eustasie, ep.


Voi pune Duhul meu în voi ºi veþi trãi. n La Domnul este îndurare ºi belºug de

mântuire. n Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morþi locuieºte în voi.

n Eu sunt învierea ºi viaþa.

Ant. la intrare:

Cf. Ps 42,1-2

Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără-mi cauza

în faţa unui popor lipsit de credinţă;

scapă-mă de omul perfid şi trădător,

pentru că tu eşti Dumnezeul meu

şi locul meu de refugiu.

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne,

ca, ajutaţi de tine,

să trăim şi noi în dragostea

care l-a făcut pe Fiul tău

să-şi dea viaţa din iubire pentru lume.


LECTURA I

Voi pune Duhul meu în voi şi veţi trăi.

Citire din cartea


În zilele acelea, Domnul Dumnezeu a zis:

„Iată, eu voi deschide mormintele voastre,

vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre,

poporul meu, şi vă voi face să veniţi în pă -

mântul lui Israel. 13 Veţi cunoaşte că eu sunt

Domnul când voi deschide mormintele voastre

şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre,

poporul meu! 14 Voi pune duhul meu în voi şi

veţi trăi; vă voi face să vă odihniţi în pă mântul

118



vostru şi veţi cunoaşte că eu, Domnul, am

vorbit şi am făcut»” – oracolul Domnului.

Cuvântul Domnului


Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)

R.: La Domnul este îndurare

şi belşug de mântuire.

1

Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,

2

Doamne, ascultă glasul meu!

Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii

mele! R.

3

Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,


4

La tine însă este iertare,

şi ne temem de tine. R.

5

Eu nădăjduiesc în Domnul;

sufletul meu speră în cuvântul său.

6ab

Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul

mai mult decât aşteaptă străjerii

ivirea zorilor. R.

7

Să nădăjduiască Israel în Domnul,

căci la Domnul este îndurare şi belşug

de mântuire!

8

El îl va mântui pe Israel de toate

fărădelegile sale. R.

LECTURA A II-A

Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos

din morţi locuieşte în voi.


Paul către Romani 8,8-11

Fraţilor, cei care sunt în trup nu pot să-i placă

lui Dumnezeu. 9 Însă voi nu sunteţi în trup,

ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dum -

nezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are

Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. 10 Dar

dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor

din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită

dreptăţii. 11 Dacă Duhul celui care l-a înviat

pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel

care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia

şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul

lui, care locuieşte în voi.

Cuvântul Domnului


In 11.25a.26a

„Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul,

oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri

în veci”.

EVANGHELIA

Eu sunt învierea şi viaţa.


Isus Cristos

după sfântul Ioan 11,3-7.17.20-27.33b-45

În acel timp, surorile lui Lazăr au trimis să i

se spună: „Doamne, iată, cel care-ţi e prieten

este bolnav!” 4 Auzind, Isus a zis: „Această

boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui

Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să

fie glorificat prin ea”. 5 Deşi Isus îi iubea pe

Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit

că este bolnav, a mai rămas două zile în locul

în care era. 7 Abia după aceea le-a spus disci -

polilor: „Să mergem din nou în Iudeea!” 17 Când

a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile

în mormânt. 20 Când a auzit că a venit Isus,

Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă

stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus:

„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu

ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei

cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”.

23

Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. 24 Marta

i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de

pe urmă”. 25 Isus i-a spus: „Eu sunt învierea

şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă

moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în

mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”

27

Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am

crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dum nezeu,

cel care vine în lume”. 33b Iar Isus s-a înfiorat

în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: „Unde l-aţi

pus?” I-au răspuns: „Doamne, vino şi vezi!”

35

Şi Isus a lăcrimat. 36 Atunci iudeii au început

să spună: „Iată cât de mult îl iubea!” 37 Dar unii

dintre ei au zis: „Nu a putut el, care a deschis

ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să

nu moară?” 38 Isus s-a înfiorat din nou şi a

mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare

era pusă o piatră. 39 Isus a zis: „Ridicaţi piatra!”

Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, mi -

roase de acum, căci e de patru zile”. 40 Isus i-a

spus: „Nu ţi-am zis că dacă vei crede vei

vedea gloria lui Dumnezeu?” 41 Au ridicat

deci piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus:

„Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu

ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am

spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară, ca

să creadă că tu m-ai trimis”. 43 Spunând acestea,

a strigat cu glas puternic: „Lazăr, vino afară!”

44

A ieşit mortul legat la picioare şi la mâini

cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată

cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi

lăsaţi-l să meargă!” 45 Mulţi dintre iudeii care

veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse

el au crezut în el.

Cuvântul Domnului



Adunaţi în jurul altarului, avem siguranţa că

Tatăl ceresc ne iubeşte şi ne ajută în planul

mântuirii veşnice. Această siguranţă ne dă

curajul de a-i prezenta în rugăciune dorinţele

inimii noastre. Să ne rugăm şi să spunem:


ascultă-ne!

– Pentru ca toţi creştinii în momentele dificile

să privească la Cristos schimbat la faţă

şi să creadă cu tărie în paternitatea providenţială

a lui Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care conduc popoarele şi soarta

naţiunilor să aibă mereu gânduri şi planuri de

pace şi să folosească imensele re surse ale pă -

mântului în folosul acelora care au mai multă

nevoie de ele, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care nu reuşesc să dea un

sens vieţii şi morţii să redescopere în Cristos,

învingătorul morţii, raţiunea de a se întoarce

la speranţa vieţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care sunt supuşi la încercări

dure în trup şi suflet să nu-şi piardă niciodată

speranţa, ci toţi să găsească în iubirea lui

Dumnezeu puterea de a depăşi încercările,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca cei în vârstă şi cei încercaţi de

boală să aibă lângă ei persoane care ştiu să le

reînnoiască încrederea în bunătatea lui Dum -

nezeu şi să le trezească din nou speranţa pe

care ne-a adus-o Isus Domnul, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi care participăm la această

sfântă Liturghie să participăm la viaţa co mu -

nităţii noastre de credinţă, reînnoindu-ne în

mentalitatea şi activitatea noastră, să ne ru -

găm: R.

Dumnezeule, Părintele nostru, noi credem în

planul tău de mântuire pe care ni l-ai încredinţat

120


prin Fiul tău, Isus. Dă-ne puterea să colaborăm

cu tine dincolo de orice dubiu şi criză, săvârşind

totdeauna ceea ce este bine printre fraţii

noştri. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Ascultă-ne, Dumnezeule atotputernic, pe noi,

slujitorii tăi, pe care ne-ai hrănit cu în vă -

ţătura credinţei creştine, şi purifică-ne, te ru -

găm, prin puterea acestei jertfe. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa pentru Duminica a V-a din Postul Mare





Domnul nostru Isus Cristos. El, fiind om ade -

vărat, l-a plâns pe prietenul său, Lazăr, şi, fiind

din veşnicie Dumnezeu adevărat, l-a chemat

din mormânt la viaţă. Iar acum, arătându-şi

mila faţă de întregul neam omenesc, prin tainele

sfinte, ne duce la o viaţă nouă. Prin el

se închină maiestăţii tale corurile de îngeri,

care se bucură de-a pururi de vederea feţei

tale. Te rugăm, îngăduie să ne unim şi noi

glasurile noastre cu ale lor, ca toţi împreună

să-ţi cântăm cu bucurie.


„Oricine trăieşte şi crede în mine

nu va muri în veci”,

spune Domnul.

In 11,26


Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, să ne

dai harul de a fi pururi mădulare vii ale Fiului

tău, cu al cărui trup şi sânge ne împărtăşim.

El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

Mediteazã

Lecturile din această perioadă a Postului Mare

ne orientează în mod progresiv, duminică de

duminică, spre misterul central al credinței

noastre: învierea lui Cristos. După ce dumini -

cile precedente au abordat misterul lui Cristos

în desfășurarea unor momente im portante ale

vieții sale publice (ispitirea în pustiu, schimbarea

la față, întâlnirea și dialogul cu femeia

samariteană și vindecarea unui orb din naștere),

liturgia cuvântului de astăzi ne vorbește despre

atotputernicia lui Cristos asupra vieții și asupra

morții, punând în centrul atenției învierea

lui Lazăr din Betania.

Deși nu este singura minune de acest fel să -

vârșită de Isus, totuși, învierea lui Lazăr prezintă

o importanță deosebită atât pentru faptul

că i-a oferit lui Isus ocazia de a arăta că el

este „învierea și viața”, cât și pentru faptul

că această minune a avut loc cu puțin înainte

de pătimirea, moartea și învierea lui Isus.

Astfel, învierea lui Lazăr poate fi considerată

o anticipare a învierii lui Cristos. În același

timp, învierea lui Lazăr strălucește ca o promisiune:

moartea nu înseamnă sfârșitul.

În fața suferinței, oamenii se agită, sună la am -

bulanță, apelează la medici; toți ar dori să facă

Gândul zilei

„Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat”.

(In 11,41)

Isus îi mulţumeşte Tatălui:

i-a dat putere

să-l cheme din nou la viaţă

pe prietenul său Lazăr.

Dar mai mult:

i-a dat putere să ofere acea viaţă

care nu mai moare

fiecărui om care îl primeşte,

care îl primeşte pe el,

răstignit şi înviat.

Şi eu îţi mulţumesc, Tată al lui Isus!

ceva pentru cel bolnav, numai să nu moară.

Iar în fața morții, cu toții devenim neputincioși.

Viața, ca și moartea nu depind de noi;

Dumnezeu oferă viața și o ia înapoi când

consideră de cuviință.

Moartea lui Lazăr este doar un pretext pentru

ca Isus să lanseze o nouă învățătură despre

atotputernicia sa în privința vieții. În acest

sens, Isus se dovedește a fi un adevărat maestru.

El știe că nu e suficientă teoria, mai ales în

ceea ce privește transmiterea unor adevăruri

legate de viață. Ca bun pedagog, Isus vrea

să însoțească teoria cu un exemplu concret.

Discuția lui cu Marta confirmă această teorie:

„Fratele tău va învia”. „Știu că va învia în

ziua de apoi”. „Nu. Va învia acum – o asigură

Isus –, pentru că eu sunt învierea și viața”.

În continuare, Isus cere să fie dus la mormântul

lui Lazăr, iar acolo săvârșește minunea. „La -

zăre, vino afară!” Iar mortul, cu mâinile și

picioarele înfășurate, iese din mormânt. Cum

poate să meargă un om legat la mâini și la

picioare? Și totuși, Lazăr iese legat la mâini

și la picioare, iar misiunea de a-l dezlega

revine celor din jur, care sunt martori la eveniment.

Posibilul îl fac oamenii, imposibilul îl face

Dumnezeu! Ar fi fost prea mult ca Lazăr să

iasă din mormânt gata dezlegat. S-ar fi putut

bănui că a fost vorba de o înscenare a morții

lui. În patru zile cât a stat în mormânt, Lazăr

ar fi avut timp să se dezlege, dacă ar fi fost

așa. Însă Lazăr chiar era mort și a dovedit-o,

ieșind din mormânt ca un mort, adică înfă -

șurat cu acea pânză.

Dincolo de aspectul sentimental pe care îl

comportă, evanghelia învierii lui Lazăr este o

lecție extraordinară de credință, speranță și

iubire. Este o ultimă verificare a acestor virtuți

înainte de marea verificare a fidelității în

fața lui Isus mort pe cruce, dar care va învia.

Pr. Emanuel Imbrea


30

LUNI

martie

Dan 13,1-9.15-17.19-30.

33-62 (13,41c-62)

Ps 22

In 8,1-11

violet

I


Ss. Ioan Climac (Scãrarul), abate; Leonard Murialdo, pr.

Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului I

Iatã, mor, deºi nu am fãcut nimic. n Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a

morþii, nu mã tem de niciun rãu, cãci tu eºti cu mine. n Acela dintre voi care este fãrã

de pãcat sã arunce primul cu piatra în ea.

Isus primeºte cu iubire femeia acuzatã de adulter ºi o eli be reazã prin iertare. Procesul nostru de

credinþã ne duce la cu noaº terea tot mai mare a Dumnezeului iubirii ºi al iertãrii. Mergem pe urmele

lui Cristos angajându-ne viaþa ºi ener giile pentru ca fiinþele umane sã gãseascã în Dumnezeu

puterea de a se reconcilia dincolo de toate supãrãrile ºi sã gãseascã ºi bucuria de a trãi uniþi, dincolo

de diferenþele de rasã, clasã socialã sau religie.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 55,2

Ai milă de mine, Dumnezeule, căci m-a călcat

în picioare omul; toată ziua, războindu-se,

m-a hărţuit.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, prin harul tău negrăit, suntem

îmbogăţiţi cu toată binecuvântarea. Dă-ne, te

rugăm, puterea de a trece de la omul cel vechi,

la viaţa cea nouă, ca să fim pregătiţi pentru

gloria împărăţiei cereşti. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Iată, mor, deşi nu am făcut nimic.

Citire din cartea profetului Daniel 13,41c-62

În zilele acelea, adunarea a condamnat-o pe

Suzana la moarte. Suzana a strigat cu glas

puternic şi a zis: „Dumnezeule veşnic, care

cunoşti cele ascunse şi ştii toate mai înainte

ca să fi fost, 43 tu ştii că au dat mărturie falsă

împotriva mea şi, iată, mor, deşi nu am făcut

nimic din ceea ce aceştia au spus cu răutate

122


împotriva mea”. 44 Domnul a ascultat glasul

ei. 45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dum -

nezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui

tinerel, al cărui nume era Daniel. 46 El a strigat

cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele

acesteia”. 47 Tot poporul s-a întors spre el şi

a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai

spus?” 48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus:

„Aşa de nebuni sunteţi, fii ai lui Israel? Nu

aţi cercetat şi fără ca să ştiţi cu certitudine aţi

condamnat o fiică a lui Israel. 49 Întoar ceţi-vă

la judecată! Aceştia au dat mărturie falsă

împotriva ei”. 50 Tot poporul s-a întors în

grabă. Şi bătrânii i-au spus: „Vino, stai în

mijlocul nostru, căci ţie ţi-a dat Dumnezeu

ceea ce este propriu bătrânilor!” 51 Daniel le-a

spus: „Puneţi-l pe unul departe de celălalt şi

eu îi voi cerceta!” 52 După ce i-au despărţit

pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre

ei şi i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum

te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai

înainte. 53 Făcând judecăţi nedrepte, îi condam -

naţi pe cei nevinovaţi şi-i eliberaţi pe cei vi -

novaţi, deşi Domnul a zis: «Pe cel nevinovat

şi pe cel drept să nu-i ucizi!» 54 Acum deci

dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce

copac i-ai văzut întreţinându-se unul cu altul?”

El a spus: „Sub un salcâm”. 55 Daniel a spus:

„Într-adevăr, ai minţit împotriva capului tău.

Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă

de la Dumnezeu să te despice la mijloc!” 56 În -

depărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus

celălalt. Şi i-a zis: „Sămânţă a lui Canaan, şi

nu a lui Iuda! Frumuseţea te-a sedus şi pofta

ţi-a pervertit inima. 57 Aşa le făceaţi fiicelor

lui Israel care, temându-se, se întreţineau cu

voi. Dar o fiică a lui Iuda nu a suportat nelegiuirea

voastră. 58 Acum deci sub ce copac

i-ai prins întreţinându-se unul cu celălalt?”

Şi el a spus: „Sub un stejar”. 59 Dar Daniel

i-a spus: „Într-adevăr, ai minţit şi tu împotriva

capului tău. Îngerul lui Dumnezeu aşteaptă

cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”.

60 Toată adunarea a strigat cu glas

puternic şi l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi sal -

vează pe cei care îşi pun speranţa în el. 61 S-au

ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că

Daniel demonstrase din gura lor că dăduseră

mărturie falsă şi au făcut cu ei după modul

cum făceau ei rău aproapelui. 62 Au făcut după

legea lui Moise şi i-au ucis. Şi a fost salvat

sângele nevinovat în ziua aceea.

Cuvântul Domnului


Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 4a)

R.: Chiar dacă ar fi să umblu

prin valea întunecată a morţii,

nu mă tem de niciun rău,

căci tu eşti cu mine.

1

Domnul este păstorul meu, nu voi duce

lipsă de nimic;

2


mă conduce la ape de odihnă,

3a

îmi înviorează sufletul. R.

3b

Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul

numelui său.

4

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea

întunecată a morţii,

nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti

cu mine,

toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5

Tu pregăteşti masă pentru mine

în faţa duşmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn

şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi

în toate zilele vieţii mele

şi voi locui în casa Domnului

până la sfârşitul zilelor mele. R.


Ez 33,11a

„Nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul,

ci să se întoarcă de la calea lui şi să fie viu”.

EVANGHELIA

Acela dintre voi care este fără de păcat să

arunce primul cu piatra în ea.



În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măs li -

nilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi

tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi

învăţa. 3 Cărturarii şi fariseii au adus o fe -

meie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc,

4

i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost

surprinsă asupra faptului de adulter. 5 Moise

ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei

să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” 6 Însă

spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce

să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu

degetul pe pământ. 7 Întrucât continuau să-l

întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre


voi care este fără de păcat să arunce primul

cu piatra în ea!” 8 Şi, aplecându-se din nou,

scria pe pământ. 9 Când au auzit, au plecat unul

câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El

a rămas singur, iar femeia era în mijloc. 10 Isus

s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei?

Nu te-a condamnat nimeni?” 11 Ea i-a zis:

„Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu

nu te condamn; mergi, de acum să nu mai

păcătuieşti!”

Cuvântul Domnului


Dumnezeu intervine cu putere pentru a-l apăra

pe cel sărac şi lipsit de apărare; el este mi -

lostiv cu cei păcătoşi. Să ne încredem în ajutorul

său şi să-l rugăm spunându-i:

R.: Tată, condu-ne spre iubirea ta!

– Atunci când ne considerăm superiori fraţilor

noştri de credinţă şi nu ne abţinem de

a-i judeca, noi te rugăm: R.

– Când ne considerăm mai presus faţă de cei

închişi, faţă de cei dependenţi de droguri şi

faţă de cei care au greşit, noi te rugăm: R.

– Atunci când trecem pe lângă cei care suferă

şi nu-i luăm în seamă, noi te rugăm: R.

– Atunci când vrem să aplicăm dreptatea fără

milostivire, noi te rugăm: R.

– Atunci când nu înţelegem judecăţile tale

sau ne mirăm de răbdarea ta, noi te rugăm: R.

– Atunci când cerem de la tine dreptate în baza

gândirii noastre şi nicidecum conform mi -

lostivirii tale, noi te rugăm: R.

– Atunci când nu avem curajul să ne spunem

nouă înşine adevărul şi nici ţie, noi te rugăm: R.

– Atunci când răul făcut ne întristează şi nu

ştim cum să ieşim din el, noi te rugăm: R.

Doamne Dumnezeule, care eşti de o bunătate

şi milostivire infinită, sângele Fiului tău a şters

124


toate păcatele noastre. Purificaţi prin marea

ta iubire, dăruieşte-ne bucuria să celebrăm

această Liturghie pentru a-ţi aduce mulţumiri

în numele întregii Biserici. Prin Cristos,


Asupra darurilor

Pregătindu-ne să celebrăm sfintele taine, te

rugăm, Doamne, să ne dai harul să-ţi oferim

cu bucurie cugete curate, ca rod al pocăinţei

trupeşti pe care o săvârşim. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa I pentru Pătimirile Domnului




sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci

prin suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire,

Universul a ajuns la cunoaşterea ma -

iestăţii tale vrednice de închinare; deoarece

negrăita putere a crucii ne vesteşte judecata

lumii şi biruinţa glorioasă a Celui Răstignit.

Pentru aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi

cu toţi sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de

laudă, zicând cu bucurie.


In 8,10-11

„Femeie, nu te-a condamnat nimeni?”

„Ni meni, Doamne!”

„Nici eu nu te condamn:

de acum să nu mai păcătuieşti!”


Întăriţi de binecuvântarea tainelor tale, te

rugăm, Doamne, să dezrădăcinezi din noi por -

nirile rele, pentru ca, urmându-l pe Cristos,

să ne grăbim în întâmpinarea ta. El, care vieţuieşte

şi domneşte în vecii vecilor.

Mediteazã

În evanghelia de astăzi putem vedea cu câtă

liniște se apropie Isus de pătimirea sa. Aceasta

este un act de milostivire, iar Dumnezeu Tatăl

îl primește mai mult decât toate jertfele rituale

pe care chiar și Isus le oferea la templul din

Ierusalim înainte de a urca pe Calvar.

Istoria femeii adultere prezentată în evanghelie

ne vorbește despre milostivirea infinită a lui

Dumnezeu față de noi, cei păcătoși. În fața

răului, noi, oamenii, adoptăm în general două

atitudini: prima este cea de condamnare ho -

tărâtă și severă, iar a doua este cea de înțelegere

ușoară. Condamnăm cu severitate pe

cineva atunci când greșește, considerând că

cel puțin noi nu suntem ca ceilalți, nu suntem

asemenea celor păcătoși, iar în această distanțare

de ei ne construim în interior o oarecare

siguranță. Aceasta este o atitudine falsă,

deoarece este orgolioasă. Isus nu ne-a învățat

să ne separăm de cei păcătoși, ci să ne situăm

în mijlocul lor.

În schimb, atunci când nu condamnăm, sun -

tem tentați să adoptăm o atitudine conciliantă.

Și ajungem să rostim astfel de cuvinte: „E

adevărat că nu totul este în ordine, dar trebuie

să se înțeleagă că persoana respectivă este

Gândul zilei

„Eu sunt curat de sângele acesteia”.

(Dan 13,46)

O femeie evreică, temătoare de Dum nezeu

şi căsătorită, este jignită de doi bărbaţi care

ar fi vrut să se unească cu ea şi pe care ea

îi refuzase.

E condamnată la moarte în mod nedrept.

Dumnezeu îl inspiră pe un tânăr să se arate

împotriva deciziei judecătorilor şi să-i examineze

pe acuzatori. Se dovedeşte, astfel,

nevinovăţia femeii, Suzana.

Îţi mulţumesc, Tată, că asculţi strigătul celor

nevinovaţi şi că îi salvezi!

victima circumstanțelor, a societății…” și așa

mai departe. Dar în felul acesta ne eliberăm

de responsabilitatea luptei împotriva păcatului,

pe care aproape că îl justificăm prin cuvintele

și judecata noastră indulgentă.

Isus nu diminuează gravitatea păcatului și știe

că răul este acela care îl corupe pe om. Tocmai

de aceea, atitudinea lui Isus nu este una de

indulgență ușoară. Punându-se alături de cei

păcătoși, Cristos ia asupra sa suferința păcatului,

și numai în felul acesta poate să fie

indulgent și să ofere iertarea lui Dumnezeu.

„Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu

mai păcătuiești!” (In 8,11). Cu aceste cuvinte

de mântuire și de speranță se adresează Isus

unei femei adultere, târâtă în fața lui de cărturari

și farisei, cu toții hotărâți să-l pună la

încercare și să o condamne pe femeia păcătoasă.

Sunt cuvinte pe care fiecare creștin ar

trebui să le transmită tuturor, mai ales celor

care au greșit. Fiecare ar trebui să spună ca

Isus: „Eu nu te condamn, ci vreau să te mân -

tuiești. Dacă tu ai greșit, dacă ai fost un de -

lincvent, dacă ai făcut toate nelegiuirile, sunt

aici să îți spun că și pentru tine există posibilitatea

de a te mântui. Eu nu sunt aici pentru

a te arăta cu degetul, ci pentru a-ți arăta calea.

Mergi și nu mai păcătui!”

De câte ori în viața de fiecare zi și oriunde

în lume, uneori chiar în Biserică, se gân dește

mai mult să se pedepsească decât să se răscumpere,

mai mult să se condamne decât să

se salveze, mai mult să se lanseze anateme

decât dezlegări, mai mult să se dea sentințe

decât să se reflecteze asupra propriei acțiuni

și asupra posibilelor căi de convertire!

Iată de ce, în acest timp al Postului Mare,

Dumnezeu ne invită să folosim bine pietrele

cuvântului său, nu pentru a le arunca în ceilalți,

ci pentru a zidi comunități bogate în

milostivire.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

31 martie

Num 21,4-9

Ps 101

In 8,21-30

violet

I


Sf. Beniamin, diacon m.


Oricine este muºcat ºi va privi spre ºarpele din bronz va trãi. n Doamne, ascultã

rugãciunea mea, ºi strigarea mea sã vinã la tine! n Când îl veþi fi înãlþat pe Fiul

Omului, atunci veþi înþelege cã eu sunt.

Dumnezeu este ca un izvor bogat ºi proaspãt care saturã setea de sinceritate, de luminã ºi de

adevãr. Apele sale irigã pãmântul secetos al lipsei noastre de rãbdare, de curaj, de perseverenþã ºi

de entuziasm. Acest izvor este la îndemânã. Nu trebuie mers departe, nici nu trebuie privit în sus

spre ceruri pentru a-l gãsi pe cel care, aproape fãrã sã ne dãm seama, ne viziteazã în realitatea

manifestãrilor zilnice.


Ant. la intrare:

Ps 26,14

Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, îmbărbătează-ţi

inima şi nădăjduieşte în Domnul!

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Dumnezeule, dăruieşte-ne tuturor

supunere statornică faţă de voinţa ta, pentru

ca, în zilele noastre, poporul care îţi slujeşte

să crească şi în număr, şi în sfinţenie. Prin


LECTURA I

Oricine este muşcat şi va privi spre şarpele

din bronz va trăi.

Citire din cartea Numerilor 21,4-9

În zilele acelea, evreii au plecat de la muntele

Hor pe drumul care duce spre Marea

Roşie, ca să ocolească ţara Edom. Poporul

şi-a pierdut răbdarea pe drum. 5 A vorbit îm -

potriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise:

„Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim

în pustiu? Căci nu este nici pâine, nici apă şi

ni s-a scârbit sufletul de această hrană mizerabilă”.

6 Atunci Domnul a trimis împotriva

126


poporului şerpi veninoşi: au muşcat poporul

şi a murit multă lume în Israel. 7 Poporul a

venit la Moise şi i-a zis: „Am păcătuit, căci

am vorbit împotriva Domnului şi împotriva

ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de

la noi şerpii!” Şi Moise s-a rugat pentru po -

por. 8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe

şi pune-l pe un stâlp; oricine este muşcat şi

va privi spre el va trăi”. 9 Moise a făcut un

şarpe din bronz şi l-a pus pe un stâlp. Când

şarpele muşca pe cineva şi acesta privea spre

şarpele din bronz, trăia.

Cuvântul Domnului


Ps 101(102),2-3.16-18.19-21 (R.: 2)

R.: Doamne, ascultă rugăciunea mea,

şi strigarea mea să vină la tine!

2

Doamne, ascultă rugăciunea mea

şi strigarea mea să ajungă la tine!

3

Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua

strâmtorării mele;

pleacă-ţi urechea spre mine

în ziua în care te chem, grăbeşte-te

să-mi răspunzi! R.

16

Toate popoarele se vor teme de numele

Domnului

şi toţi regii pământului, de mărirea sa,

17

pentru că Domnul a reconstruit Sionul

şi s-a arătat în gloria lui.

18

El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi

şi nu dispreţuieşte rugăciunile lor. R.

19

Aceasta să se scrie pentru generaţiile

viitoare

şi poporul care se va naşte îl va lăuda

pe Domnul;

20

pentru că el a privit din înălţimi,

din sanctuarul său;

Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,

21

ca să asculte suspinul celor închişi

şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi

la moarte. R.


Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu,

Cristos este semănătorul.

Oricine îl află

rămâne pe vecie.

EVANGHELIA

Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci

veţi înţelege că eu sunt.



În acel timp, Isus le-a zis din nou fariseilor:

„Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi

muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi

nu puteţi veni”. 22 Deci ziceau iudeii: „Oare

se va sinucide, că spune «Unde mă duc eu,

voi nu puteţi veni»?” 23 Dar el le-a zis: „Voi

sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din

lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.

24

V-am spus că veţi muri în păcatele voastre

pentru că, dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi

muri în păcatele voastre”. 25 Atunci i-au zis:

„Tu cine eşti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun

de la început. 26 Am multe de spus şi de judecat

cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este

adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit

de la el”. 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre

Tatăl. 28 Aşadar, Isus le-a zis: „Când îl veţi fi

înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte

că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci

vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl. 29 Iar cel care

m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur,

pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”.

30

Spunând acestea, mulţi au crezut în el.

Cuvântul Domnului


Cuvântul pe care abia l-am ascultat ne asigură

că Tatăl ceresc nu ne lasă pradă consecinţelor

păcatului. Să ne întoarcem, aşadar,

la el din tot sufletul şi să ne rugăm:

R.: Doamne, eliberează-ne de Cel Rău!

– Părinte sfânt, ajută Biserica ta. Fă ca ea să

se oglindească în faţa mirelui său, conformându-se

lui în toate, pentru slava ta şi pentru

mântuirea oamenilor, să ne rugăm: R.

– Părinte atotputernic, eliberează omenirea

întreagă de şerpii care o muşcă astăzi şi o fac

să sângereze. Vindec-o de război, de ură, de

droguri, de foame şi de tot ceea ce o desfigurează,

să ne rugăm: R.

– Părinte iubitor, ajută milioanele de oameni

chinuiţi de dificultăţi apăsătoare. Fă ca

această Liturghie să ne facă sensibili faţă de

cei mici şi săraci şi împărţitori de fraternitate

şi pace, să ne rugăm: R.

– Părinte bun, ajută-i pe cei care se simt re fu -

zaţi, dezorientaţi şi pierduţi. Fă ca în comunitatea

noastră ei să întâlnească priviri cordiale

şi sincere, să ne rugăm: R.


– Părinte milostiv, ajută-ne pe noi, păcătoşii,

care ne îndepărtăm de tine. Dă-ne harul ca,

privindu-l pe Cristos cel răstignit, să ne simţim

iubiţi tot mai mult, să ne rugăm: R.

R.: Doamne, eliberează-ne de Cel Rău!

– Părinte preabun, fii alături de cei care în -

cearcă să vindece prin dialog situaţii dificile.

Dă-le harul de a-şi putea îndeplini cu o vie

credinţă această misiune, să ne rugăm: R.

Părinte sfânt, ascultă rugăciunile fiilor tăi care

te roagă şi ale acelora care nu te invocă. Dă-ne

harul să privim cu încredere la crucea lui

Cristos Mântuitorul, care a acceptat să co boare

pentru noi în abisul durerii şi al morţii, şi

care vieţuieşte şi domneşte împreună cu tine

în fericirea veşnică. Amin.

Asupra darurilor

Îţi oferim, Doamne,

jertfa de împăcare

şi te rugăm, ca, în îndurarea ta,

să ne ierţi păcatele

şi să ne călăuzeşti inimile şovăitoare

pe calea cea dreaptă.


Prefaţa















In 12,32

„Când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage

pe toţi la mine”, spune Domnul.


Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm,

harul să luăm parte cu evlavie şi statornicie

la tainele dumnezeieşti, şi astfel, să ne în vred -

nicim a ne apropia necontenit de bunurile

împărăţiei tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

128


Mediteazã

Lecturile de astăzi au în comun verbul „a ri -

dica” sau „a înălța”. În Cartea Numerilor, șarpele

de aramă a fost ridicat de Moise pe un

stâlp, iar cei care erau mușcați de șerpii ve ni -

noși și priveau spre șarpele de aramă se vin -

decau. Acel șarpe de aramă avea să prefigureze

înălțarea Fiului lui Dumnezeu pe lemnul

crucii, pentru ca toți cei afectați de mușcăturile

păcatului, privind la Răstignit, să fie vin -

decați.

„După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu,

tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru

ca oricine crede în el să aibă viața veșnică”

(In 3,14-15). În Evanghelia după sfântul Ioan,

acest cuvânt este foarte important, pentru că

oferă semnificația pătimirii lui Isus. Această

suferință pe lemnul crucii a fost pentru Isus

un mod de a fi înălțat, de a fi glorificat. Iar

sfântul evanghelist Ioan ne arată că intenția

lui Dumnezeu Tatăl a fost tocmai aceasta: glo -

rificarea Fiului, prin înălțarea sa pe lemnul

crucii.

Înălțarea lui Isus pe cruce are un scop precis:

omul să devină părtaș de darul vieții veșnice.

Condiția indispensabilă pentru a intra în po -

sesia ei este faptul de a crede, adică de a

adera cu toată persoana la Cristos. „Într-adevăr,

atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât

Gândul zilei

„Cel care m-a trimis este cu mine”.

(In 8,29)

Isus le vorbeşte unor persoane

care nu ştiu să-l primească;

caută să le facă cunoscut

că este Fiul lui Dumnezeu

şi dă mărturie că Tatăl este cu el

şi că-l iubeşte.


pentru răbdarea şi iubirea

pe care le arăţi chiar şi duşmanilor tăi!

l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine

crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică”

(In 3,16). Crucea ne descoperă natura intimă

a lui Dumnezeu, dă la o parte vălul de pe

misterul său: Dumnezeu Tatăl iubește această

lume. Iubește această lume păcătoasă și lipsită

de speranță, care singură nu poate avea

decât un destin de moarte. El a iubit-o până

acolo încât l-a dat la moarte pe „Fiul său,

unul născut”. Este o iubire care precedă orice

merit, orice corespundere din partea noastră.

Contemplarea crucii ne convinge că nu suntem

un fragment de realitate într-un univers gu -

vernat de haos, ci suntem chemați la viața cea

adevărată de un Dumnezeu care ne iubește

nespus de mult.

Deși răstignirea sau înălțarea pe cruce nu

apare ca ceva onorant, credința este aceea

care ne ajută să întrevedem faptul că pentru

Isus aceasta a fost o mare onoare, deoarece

a acceptat acest sacrificiu din iubire față de

Tatăl, pentru a salva astfel întreaga omenire

și a reînnoi toate lucrurile.

„Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci

veți cunoaște că eu sunt” (In 8,28). Cu alte

cuvinte: „Atunci când mă veți răstigni pe

cruce, veți cunoaște că eu sunt Fiul lui Dum -

nezeu, plin de iubire față de Tatăl, și nu ezit

să mă jertfesc total din iubire față de el”.

Răstignit pe cruce, Isus este înălțat și își

manifestă gloria; asumându-și orice mizerie

umană, îl eliberează în întregime pe om.

Gloria lui Dumnezeu stă tocmai în iubirea

sa față de oameni.

Iată, așadar, cum lemnul crucii devine semnul

ascultării desăvârșite a lui Isus față de Tatăl,

iar jertfa lui este un sacrificiu oferit din

iubire.

Să-i cerem lui Isus harul de a contempla marea

sa iubire față de Tatăl, pentru ca inimile noastre

să crească în bucurie și în generozitate.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

1 aprilie

Dan 3,14-20.91-92.95

Ps Dan 3,52-56

In 8,31-42

violet

I, PP


Sf. Hugo, ep.


Dumnezeu l-a trimis pe îngerul sãu ºi i-a eliberat pe slujitorii sãi. n Vrednic de laudã

eºti, Doamne, ºi preamãrit în veci. n Dacã Fiul vã va elibera, veþi fi într-adevãr liberi.

Isus le spune iudeilor cã sunt sclavii pãcatului, cã nu sunt fiii lui Abraham pentru cã nu îi fac lu -

crãrile, cã nu-l au pe Dumnezeu ca Tatã pentru cã ar fi trebuit sã-l iubeascã ºi pe el care vine de

la Tatãl. În felul acesta afirmã cã înaintea lui Dumnezeu nu conteazã apartenenþa la un popor mare

sau cã sunt fii de sfinþi. Fiecare are importanþã pentru credinþa sa ºi îi este plãcut lui Dumnezeu

numai dacã faptele sale sunt bune ºi conforme legilor sale.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 17,48-49

Tu mă eliberezi de duşmanii mei înfuriaţi,

Doamne. Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii

mei, tu mă mântuieşti de omul violent.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule îndurător, luminează inimile

fiilor tăi, sfinţite prin pocăinţă. Tu, care ne

dai bucuria de a te sluji, ascultă cu bunătate

rugăciunile pe care le înălţăm către tine. Prin


LECTURA I

Dumnezeu l-a trimis pe îngerul său şi i-a

eliberat pe slujitorii săi.

Citire din cartea

profetului Daniel 3,14-20.91-92.95

În zilele acelea, Nabucodonosor a luat cu vântul

şi le-a zis: „Este adevărat, Şadrac, Meşac şi

Abed-Nego, că nu-i slujiţi pe aceşti zei ai mei

şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am

ridicat-o? 15 Acum, fiţi gata ca în clipa când

veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al

ceterii, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului

şi al tuturor felurilor de instrumente

130

De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020

muzicale să cădeţi şi să vă închinaţi statuii

pe care am făcut-o! Dacă nu vă veţi închina,

în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul

cuptorului cu foc aprins. Şi cine este Dum -

nezeul care vă va elibera din mâna mea?”

16

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au luat cuvântul

şi i-au spus regelui Nabuco do nosor: „Noi nu

avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al

tău. 17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim,

poate să ne elibereze din cuptorul cu foc

aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege! 18 Şi

chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, rege, că nu

vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom

închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”

19

Atunci, Nabucodonosor s-a umplut de mânie,

înfăţişarea chipului său s-a schimbat împotriva

lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat

cuvântul şi a poruncit să fie încălzit cuptorul

de şapte ori mai mult decât se încălzea de

obicei. 20 Apoi a poruncit unora dintre cei

mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe

Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce

în cuptorul cu foc aprins. 91(24) Atunci, Nabu -

codonosor, regele, a rămas uimit, s-a ridicat

în grabă şi le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu

am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul

cuptorului?” Ei au luat cuvântul şi au spus:

„Sigur, rege!” 92(25) El a luat cuvântul şi a zis:

„Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând

în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar

înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea

cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”.

95(28)

Nabucodonosor a luat cuvântul şi a zis:

„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac,

Meşac şi Aben-Nego, care l-a trimis pe îngerul

său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au

încrezut în el; au încălcat porunca regelui,

şi-au dat mai degrabă trupurile la moarte decât

să slujească şi să adore vreun dumnezeu în

afară de Dumnezeul lor”.

Cuvântul Domnului


Dan 3,52.53.54.55.56 (R. 52b)

R.: Vrednic de laudă eşti, Doamne,

şi preamărit în veci.

52

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul

părinţilor noştri

vrednic de laudă şi preamărit în veci!

Binecuvântat este numele sfânt al gloriei

tale,

vrednic de laudă şi preamărit în veci! R.

53

Binecuvântat eşti în templul sfânt

al gloriei tale,


54

Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale,


55

Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi

abisurile

şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă

şi preamărit în veci! R.

56

Binecuvântat eşti pe firmamentul cerului,



Cf. Lc 8,15

Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui

Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru

răbdare.

EVANGHELIA

Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr

liberi.



În acel timp, Isus le-a spus iudeilor care crezuseră

în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu,

sunteţi cu adevărat discipolii mei 32 şi veţi cu -

noaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”.

33

Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenţă

a lui Abraham şi n-am fost niciodată sclavii

nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni li -

beri»?” 34 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr

vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul

păcatului. 35 Însă sclavul nu rămâne în casă

pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna.

36

Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-a -

devăr liberi. 37 Ştiu că sunteţi descen denţii lui

Abraham, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece

cuvântul meu nu găseşte loc în voi. 38 Eu vor -

besc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar

voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru”.

39

Ei au răspuns şi i-au zis: „Tatăl nostru este

Abraham”. Isus le-a zis: „Dacă sunteţi fiii

lui Abraham, faceţi faptele lui Abraham!

40

Acum însă voi căutaţi să mă ucideţi pe mine,

om care v-am spus adevărul pe care îl am de

la Dumnezeu; Abraham n-a făcut aceasta.

41

Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis:

„Noi nu suntem născuţi din desfrânare; avem

un singur tată: pe Dum nezeu”. 42 Isus le-a zis:

„Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi,

pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu.

Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a

trimis”.

Cuvântul Domnului

De la rãsãrit pânã la apus * 1 aprilie 2020 131


Libertatea pe care a dăruit-o Cristos credincioşilor

deschide inima fiilor spre încrederea

în Tatăl. Şi noi să ne îndreptăm spre Dum -

nezeu, rugându-l pentru toţi oamenii:


de sclaviile noastre!

– Pentru ca păstorii Bisericii să proclame tot -

deauna suveranitatea Domnului şi să nu se lase

ispitiţi de succes şi putere, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Domnul să ajute popoarele lumii

a treia, care luptă pentru dezvoltarea socială,

politică, economică şi culturală, să-şi aleagă

conducători la înălţimea idealurilor lor, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca acele persoane care se declară

creştine numai pentru faptul că au primit Bo -

tezul pe când erau copii, să redescopere bo -

găţia imensă a misterului lui Cristos, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii să devină conştienţi

de adevărata libertate pe care Cristos a dă -

ruit-o acelora care-l recunosc drept Fiu adevărat

al Tatălui, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele subjugate idolatriei

banului şi bunăstării să experimenteze pu terea

eliberatoare a cuvântului evangheliei, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei care ascultăm adesea

cuvântul lui Cristos, să fim eliberaţi de senti -

mentalism în credinţă, de o pietate fără bu -

curie şi de indiferenţă religioasă, să ne rugăm: R.

Părinte sfânt şi milostiv, care în Fiul tău ne-ai

oferit darul libertăţii adevărate, ajută-ne să

înţelegem valoarea de a fi şi a trăi ca fii ai

tăi, pentru a cânta, încă de pe acum, cântecul

celor răscumpăraţi. Prin Cristos, Domnul

nostru. Amin.

Asupra darurilor

Să-ţi fie bineplăcută, Doamne, această jertfă

pe care ne-ai încredinţat-o, ca să o aducem

spre cinstea numelui tău şi spre tămăduirea

noastră. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa





sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin

suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire,

Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii

tale vrednice de închinare; deoarece negrăita

putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi

biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru

aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi

sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă,

zicând cu bucurie.


Col 1,13-14

Dumnezeu ne-a strămutat în împărăţia Fiului

iubirii sale, în care avem răscumpărarea, prin

sângele lui, iertarea păcatelor.


Tainele pe care le-am primit să fie pentru noi

tămăduire cerească, vindecând inimile noastre

de rănile păcatului şi întărindu-ne cu ocrotire

veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.

132


Mediteazã

Lecturile de astăzi abordează tema libertății,

a adevăratei libertăți, ca rod al ascultării cu -

vântului lui Dumnezeu cu inima deschisă. În

textul din Cartea profetului Daniel găsim un

exemplu strălucit de libertate. Șadrac, Meșac

și Abed-Nego refuză să slujească zeilor și să

se închine statuii de aur a regelui, motiv pentru

care sunt legați și aruncați în cuptorul cu foc,

încălzit de șapte ori mai mult ca de obicei. Însă

cei trei sunt încrezători în puterea Dumne zeului

lor. Și într-adevăr, în mod miraculos, Dum -

nezeu îi eliberează din văpaia teribilă a cuptorului.

Regele se întreabă: „Oare nu am aruncat noi

trei oameni legați în mijlocul cuptorului?...

Iată, eu văd patru oameni dezlegați, um blând

în mijlocul focului fără să fi suferit ceva!”

(Dan 3,91-92). Ca semn al intervenției lui

Dum nezeu, avem prezența acestui înger care

îi eliberează pe cei trei tineri.

Iată o lecție deosebită pentru noi! Dacă îi sun -

tem credincioși lui Dumnezeu, vom fi liberi în

dificultăți, în persecuții și chiar în închisoare,

vom fi fericiți chiar și în chinuri, vom fi plini

de bucurie în încercări.

Gândul zilei

„Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi

cu adevărat discipolii mei”. (In 8,31)

Isus le vorbeşte ucenicilor care abia începu -

seră să-l asculte, dar care încă nu erau statornici,

nici siguri.

Ce înseamnă să fii ucenicul lui Isus?

Eu sunt un ucenic al lui Isus?

Atunci când mă îndoiesc de ceea ce el spune

şi caut să comentez cuvintele sale, înseamnă

că îl supun judecăţii mele, că el este pentru

mine un învăţător obişnuit şi că încă nu este

Domnul meu.

Isuse, nu mă îndoiesc de tine!

Tu eşti cuvântul Tatălui!

Aflați în cuptorul încins, acei tineri îi cântau

laude lui Dumnezeu, cântau pentru că se simțeau

liberi, datorită victoriei pe care Dum nezeu

o oferă celor care îl iubesc și îi sunt fideli. Este

chemarea noastră, pe care Dumnezeu o face

posibilă prin pătimirea lui Isus, care ne face

învingători asupra păcatului, asupra dificultăților

de orice fel, chiar și asupra suferinței.

Ca dușmani înverșunați ai lui Isus, iudeii nu-i

erau credincioși lui Dumnezeu, întrucât în

inima lor ascultau vocea tatălui lor, nimeni

altul decât diavolul. Și asta pentru că ei căutau

să-l omoare pe Isus; nu pentru că ar fi să vârșit

ceva rău, ci pentru că mereu spunea adevărul,

acel adevăr care efectiv îi dezgusta, pentru

că scotea la iveală toată răutatea intențiilor lor,

toate faptele lor rele. De altfel, Isus le reproșează:

„Dacă sunteți fiii lui Abraham, faceți

faptele lui Abraham!” (In 8,39).

Să ne gândim acum la noi înșine… Dacă

suntem fii ai lui Dumnezeu, atunci trebuie să

facem faptele Tatălui nostru ceresc. Nu ajunge

să fim botezați în numele Sfintei Treimi, ci

trebuie să creștem ca adevărați fii ai lui Dum -

nezeu, ascultându-i glasul și lăsând cuvântul

lui Isus să crească în noi și să pună stăpânire

pe ființa noastră. Astfel, perseverând în fide -

litate față de cuvântul său, noi devenim cu

adevărat liberi. „Dacă rămâneți în cuvântul meu,

sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cu -

noaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”

(In 8,31-32). Iată, doar atunci când ne lăsăm

călăuziți de cuvântul lui Isus suntem liberi:

liberi de răutatea și de orgoliul care ne paralizează

su fletul; liberi de invidia care ne separă

de ceilalți; liberi de păcatul care ne face sclavi.

Din acest ultim punct de vedere, putem considera

păcatul drept „lovitura de moarte dată

libertății”. Să-i cerem lui Isus harul de a fi

ascultători față de cuvântul său, care ne conduce

la adevărata libertate.

Pr. Emanuel Imbrea


2

JOI

aprilie

Gen 17,3-9

Ps 104

In 8,51-59

violet

I


Sf. Francisc de Paola, pustnic *


Vei fi tatãl unei mulþimi de popoare. n Domnul îºi aduce aminte totdeauna de alianþa

sa. n Abraham, pãrintele vostru, s-a bucurat cã va vedea ziua mea.

Comemorarea morþii sfântului papã Ioan Paul al II-lea (2005).

Se naºte într-o familie ºi provine dintr-o localitate necunos cutã din Galileea. Este de naþionalitate

ebraicã, sub ocu paþie romanã. Prin credinþã aparþine urmaºilor lui Abraham. Este de sânge regal,

pentru cã aparþine neamului lui David. Moare pe cruce ca un sclav, despuiat de drepturile sale de

cetãþean. Este Isus ºi proclamã „Eu sunt”, Dumnezeu care s-a des co perit poporului sãu.


Ant. la intrare:

Evr 9,15

Cristos este mijlocitorul noului legământ,

pentru ca, prin moartea lui, cei chemaţi să

primească promisiunea moştenirii veşnice.

Rugăciunea zilei

Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre şi ocro -

teşte-ne cu bunătate pe noi, cei care ne-am

pus speranţa în îndurarea ta, pentru ca, spălaţi

de întinarea păcatelor, să stăruim într-o

viaţă sfântă şi să ajungem moştenitori ai fă -

găduinţei tale. Prin Domnul nostru Isus

Cristos.

LECTURA I

Vei fi tatăl unei mulţimi de popoare.

Citire din cartea Genezei 17,3-9

În zilele acelea, Abram a căzut cu faţa la pă -

mânt şi Dumnezeu i-a vorbit: 4 „Iată, eu închei

alianţa mea cu tine: vei fi tatăl unei mulţimi

de popoare. 5 Nu te vei mai numi, de acum

încolo, Abram, ci numele tău va fi Abraham,

fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de

134


popoare. 6 Te voi face rodnic nespus de mult;

din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din

tine. 7 Voi pune alianţa mea între mine şi tine

şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o

alianţa veşnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru

tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă

voi da ţie şi descendenţei tale după tine o

ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara

Canaan, ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru

ei Dumnezeu”. 9 Dumnezeu i-a zis lui Abra ham:

„Tu să păzeşti alianţa mea, tu şi urmaşii tăi

după tine, din neam în neam!”

Cuvântul Domnului


Ps 104(105),4-5.6-7.8-9 (R.: 8a)

R.: Domnul îşi aduce aminte totdeauna

de alianţa sa.

4

Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,

căutaţi întotdeauna faţa lui!

5

Aduceţi-vă aminte de faptele minunate

pe care le-a făcut,

de minunile sale şi de judecăţile

gurii lui! R.

6

Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,

voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!

7

El, Domnul, este Dumnezeul nostru;

judecăţile lui sunt lege

pentru tot pământul. R.

8

El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,

de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie

de generaţii,

9

de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,

de jurământul pe care l-a făcut

lui Isaac. R.


Cf. Ps 94(95),8ab

Astăzi nu vă împietriţi inimile,

ci ascultaţi glasul Domnului!

EVANGHELIA

Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că

va vedea ziua mea.



În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor:

„Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi

cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”.

52

Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol.

Abraham a murit; profeţii de asemenea, iar

tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu,

nu va vedea moartea în veci». 53 Oare eşti tu

mai mare decât părintele nostru Abraham, care

a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?”

54

Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe

mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu

este cel care mă glorifică, el, despre care voi

spuneţi: «Este Dumnezeul nostru». 55 Dar voi

nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă

aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă,

un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul

lui. 56 Abraham, părintele vostru, s-a bucurat că

va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bu curat”.

57

Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci

de ani şi l-ai văzut pe Abraham?” 58 Isus le-a

zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de

a fi fost Abraham, eu sunt”. 59 Atunci ei au luat

pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi

a plecat din templu.

Cuvântul Domnului


Dumnezeu este totdeauna fidel promisiunilor

sale. În virtutea vechilor promisiuni reîn noite

prin sângele lui Cristos, să-i cerem Duhul său,

precum şi inteligenţa inimii, spunând:

R.: Dă-ne, Doamne, harul

de a te recunoaşte!

– În Biserică, izvorul din care provine viaţa

lui Cristos pentru toţi cei însetaţi: R.

– În generaţiile de creştini şi de sfinţi care au

fost înaintea noastră: R.

– În promisiunea ta de iubire care zi de zi

devine tot mai vie: R.

– În tensiunea speranţei şi în dorinţa după

mântuire prezentă în oameni: R.

– În dorinţa de fericire şi iubire care este în

inima tuturor: R.

– În pacea care se naşte din gesturile de co la -

borare şi de iertare: R.

– În îndeplinirea bucuroasă şi încrezătoare a

oricărei paternităţi şi maternităţi: R.

– În Cristos prezent în Euharistie, în cuvânt

şi în Biserică: R.

Părinte sfânt, trimite-ne nouă, păcătoşilor,

Duhul tău vindecător pentru a pregăti inimile

noastre să te recunoască pretutindeni şi să te

primească cu iubire, până când vom fi îm -

preună cu tine în slavă. Prin Cristos, Domnul

nostru. Amin.


Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, priveşte cu bunătate la

jertfa pe care ţi-o aducem, pentru ca ea să fie

spre convertirea noastră şi spre mântuirea

lumii întregi. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa















Dumnezeu nu l-a cruţat

pe propriul său Fiu,

ba chiar l-a dat la moarte

pentru noi toţi:

împreună cu el, ne-a dăruit totul.

Rom 8,32


Îndestulaţi fiind cu darul mântuitor, te rugăm,

Doamne, ca, în îndurarea ta, prin taina cu care

ne hrăneşti în această viaţă, să ne faci părtaşi

ai vieţii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

136


Mediteazã

În prima lectură, Abraham face experiența unui

Dumnezeu care îi adresează cuvântul personal

și tratează cu el despre argumente cu totul

personale. Vorbind cu Abraham, Dumnezeu îl

invită să gândească viața în alt mod: îl invită

să iasă din țara părinților și să se îndrepte spre

țara promisă, caracterizată de belșugul mijloacelor

pentru a trăi mai bine. În plus, Dum -

nezeu îi promite lui Abraham o descendență

numeroasă ca stelele cerului și ca nisipul mării.

Prin inițiativa gratuită a lui Dumnezeu, Abra -

ham primește darul alianței, iar el se angajează

să fie fidel și să respecte această alianță, care

simbolizează și este, în esență, prietenia și

bunăvoința lui Dumnezeu față de omenirea

rătăcită în întunericul păcatului.

Evanghelia continuă să ne prezinte controversa

lui Isus cu iudeii, pornind de la exemplul

de credință al patriarhului Abraham. Isus

spune: „Abraham, părintele vostru, s-a bu curat

că va vedea ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat”

(In 8,56). Care este ziua lui Cristos? Desigur,

este ziua învierii, zi pe care Abraham a văzut-o

ca prefigurare, adică participând la evenimente

care făceau să se întrevadă planul divin cu

privire la învierea lui Isus.

Gândul zilei

„Dacă cineva va păzi cuvântul meu,

nu va vedea moartea în veci”. (In 8,51)

Doamne Isuse,

cuvântul tău vine

din marea iubire

a inimii tale curate şi sfinte.

El este sigur şi statornic,

este un cuvânt

care nu-şi pierde niciodată valoarea.

Este o certitudine

care dă stabilitate şi valoare

ascultării mele

faţă de tine!

Există două evenimente în care Abraham a

văzut această înviere: nașterea lui Isaac și

jertfirea sa. Pentru credința sa în promisiunea

lui Dumnezeu, o credință capabilă să învingă

chiar și moartea, Abraham a fost binecuvântat

și a primit darul bătrâneților sale: pe fiul său

Isaac. Acest fapt a constituit pentru Abraham

o adevărată experiență a învierii, iar el s-a

bucurat nespus de mult.

Al doilea eveniment în care Abraham a văzut

anticipat vestirea învierii este jertfa lui Isaac,

fapt care a fost încă o victorie asupra morții.

Abraham își oferă propriul fiu, dar însuflețit

de credința că Dumnezeu va găsi victima pentru

sacrificiu, fără ca ea să aducă cu sine moartea

lui Isaac. Într-un oarecare sens, Isaac a fost

jertfit și a rămas viu, devenind figura învierii

lui Isus.

În jertfa lui Isaac, Abraham a putut vedea deja

ziua sacrificiului real al lui Cristos, premisă

a învierii la o viață mai frumoasă și perfectă;

el a văzut-o și s-a bucurat. Și ca răsplată pentru

credința sa, Dumnezeu își reînnoiește promi -

siunea țării în care curge lapte și miere și a

moștenirii veșnice.

În acest timp al Postului Mare suntem chemați

și noi să vedem ziua lui Isus și să ne bucu răm.

Suntem chemați să trăim în credința în în -

vierea lui Cristos și să ne bucurăm, deoarece

victoria lui Cristos va deveni victoria noastră.

Acesta este adevărul în ceea ce privește însăși

moartea noastră, și anume că încă de pe acum

putem fi învingători, oferind-o ca o participare

la moartea lui Isus.

Asemenea lui Abraham, e necesar să avem

credință în înviere. De aceea, să cerem în ru -

găciune harul de a avea întotdeauna înaintea

ochilor această victorie a lui Cristos, să avem

prezentă învierea sa și să ne bucurăm de ea

încă de pe acum, pentru a ne putea bucura și

atunci când vom fi părtași de această înviere.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

3 aprilie

Ier 20,10-13

Ps 17

In 10,31-42

violet

I


Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.


Domnul este cu mine ca un luptãtor puternic. n În strâmtorarea mea l-am chemat pe

Domnul ºi el mi-a auzit glasul. n Ei cãutau din nou sã-l prindã, dar el a scãpat din

mâna lor.

ARCB: Ss. Benignus ºi Evagrie din Tomis, m. *

Isus a fost refuzat pentru cã, „om fiind, se face Dumnezeu”. Dar, graþie faptului cã Dumnezeu s-a

fãcut om în Isus, totul a fost transformat: cu el este mai uºor sã trãim în contact cu Dumnezeu;

credinþa devine drum ºi creºtere; slãbiciunile noastre nu mai sunt obiect de dispreþ; minunea nu

este un joc, ci o parabolã autenticã a existenþei. Cu el, cuvântul lumi neazã misterul omului ºi al lui

Dumnezeu.

Ant. la intrare:

Ps 30,10.16.18

Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt în strâm -

torare; eliberează-mă şi scapă-mă din mâinile

duşmanilor mei şi de cei ce mă persecută!

Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, căci am

strigat spre tine!

Rugăciunea zilei

Te rugăm, Doamne, iartă greşelile poporului

tău şi, în bunătatea ta, eliberează-ne din lanţurile

păcatului, în care ne-am lăsat prinşi din

slăbiciune. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Domnul este cu mine ca un luptător puternic.

Citire din cartea

profetului Ieremia 20,10-13

Am auzit calomniile multora, groază de jur

împrejur: „Învinuiţi-l şi-l vom învinui!” Toţi

prietenii mei pândesc dacă mă clatin, poate

va fi sedus şi vom putea să-l biruim şi ne vom

lua răzbunarea faţă de el. 11 Domnul este cu

mine ca un luptător puternic, de aceea, cei

care mă urmăresc se vor poticni şi nu vor

138



reuşi să mă biruie; se vor ruşina foarte mult

pentru că nu vor avea succes, iar înjosirea lor

nu va fi uitată niciodată. 12 Doamne Sabaot,

tu care îl încerci pe cel drept, care observi

rărunchii şi inima, fă-mă să văd răzbunarea

ta împotriva lor, pentru că ţie ţi-am destăinuit

cauza mea! 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe

Domnul! Căci el eliberează sufletul celui

nevoiaş din mâna răufăcătorilor.

Cuvântul Domnului


Ps 17(18),2-3a.3bc-4.5-6.7 (R.: cf. 7)

R.: În strâmtorarea mea l-am chemat

pe Domnul şi el mi-a auzit glasul.

2

Te iubesc, Doamne, tăria mea,

3a

Doamne, stânca mea,

fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc

Dumnezeul meu, stânca mea,

în care mi-am căutat refugiu,

scutul meu, cornul mântuirii mele

şi scăparea mea.

4

Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,

şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

5

M-au împresurat legăturile morţii

şi m-au îngrozit râurile pieirii;

6

m-au înconjurat legăturile locuinţei

morţilor

şi m-au întâmpinat laţurile morţii. R.

7

Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat

pe Domnul

şi am strigat către Dumnezeul meu;

din lăcaşul lui, el mi-a auzit glasul

şi strigătul meu a ajuns până la urechea

lui. R.


Cf. In 6,63c.68c

Cuvintele tale, Doamne,

sunt duh şi viaţă;

tu ai cuvintele vieţii veşnice.

EVANGHELIA

Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a

scăpat din mâna lor.



În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca

să-l bată cu ele. 32 Isus le-a zis: „V-am arătat

multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care

faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?”

33

Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare

bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru

blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci

Dumnezeu”. 34 Isus le-a zis: „Oare nu este

scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi

dumnezei?» 35 Dacă i-a numit «dumnezei»

pe cei către care a fost cuvântul lui Dum -

nezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

36

aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis

în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru

că am zis: «Sunt Fiul lui Dum nezeu»? 37 Dacă

nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în

mine; 38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi

în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi

că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!”

39

Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat

din mâna lor. 40 El a plecat iarăşi dincolo de

Iordan, în locul unde botezase mai înainte

Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la el

şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă

tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”.

42

Şi mulţi au crezut în el acolo.

Cuvântul Domnului


Spre Dumnezeu, stânca şi eliberatorul poporului

său, Tatăl grijuliu şi prietenul oamenilor,

să ne îndreptăm cu credinţă şi să-i spunem:

R.: Doamne, revarsă harul tău

asupra noastră!

– Doamne, viaţa cea nouă a lui Cristos nu a

pătruns încă toate culturile şi nu a cucerit

toate inimile. De aceea, noi te rugăm: R.

– Doamne, uneori creştinii se dovedesc a fi

martori destul de timizi ai evangheliei, iar ţinta

împărăţiei apare încă foarte îndepărtată. De

aceea, noi te rugăm: R.

– Doamne, multe nedreptăţi şi violenţe produc

nelinişte familiei umane şi se pare că eforturile

de a o pacifica nu dau roade durabile. De

aceea, noi te rugăm: R.

– Doamne, sunt mulţi oameni suferinzi care

nu mai speră în promisiunea ta. De aceea, te

rugăm: R.

– Doamne, adesea ne lipseşte curajul de a

lua apărarea celui persecutat, socotit drept

nimic şi redus la tăcere cu violenţă. De aceea,

noi te rugăm: R.

– Doamne, uneori ni se pare că încercările

vieţii sunt superioare puterilor noastre şi pierdem

contactul cu tine. De aceea, noi te rugăm: R.


Dumnezeule, care eşti scutul şi mântuirea

noastră, iar prin Isus Cristos ne eliberezi pentru

totdeauna de păcat şi de moarte, fă-ne încrezători

şi tari în încercări, pentru a da lumii

mărturie despre bunătatea şi milostivirea ta.


Asupra darurilor

Dumnezeule milostiv, dă-ne, te rugăm, harul

să ne învrednicim a sluji mereu cum se cuvine

la altarul tău şi, luând necontenit parte la

sfânta jertfă, să ajungem la mântuire. Prin


Prefaţa





sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu. Căci prin

suferinţa Fiului tău, aducătoare de mântuire,

Universul a ajuns la cunoaşterea maiestăţii

tale vrednice de închinare; deoarece negrăita

putere a crucii ne vesteşte judecata lumii şi

biruinţa glorioasă a Celui Răstignit. Pentru

aceasta, şi noi, Doamne, cu îngerii şi cu toţi

sfinţii, îţi aducem cântarea noastră de laudă,

zicând cu bucurie.


1Pt 2,24

Isus, pe lemn, a purtat păcatele noastre în tru -

pul său, pentru ca noi, murind pentru păcate,

să trăim pentru dreptate; prin rănile lui am

fost vindecaţi.


Taina pe care am primit-o, Doamne, să ne

ocrotească neîncetat şi să îndepărteze de la noi

orice primejdie. Prin Cristos, Domnul nostru.

140


Mediteazã

În Sfânta Scriptură pare ceva constant ca trimișii

lui Dumnezeu să nu fie bine văzuți și să

se facă orice pentru a-i reduce la tăcere, pentru

a-i elimina. Astfel, profetul Ieremia, deși știe

că mulți uneltesc împotriva lui, nu se pierde cu

firea. Dacă, atunci când cu atâta nesiguranță

a acceptat misiunea încredințată, știa că își

pune viața în mâinile lui Dumnezeu, acum are

certitudinea că nu va fi părăsit de el. Și Isus

a atras asupra sa ura multora; iudeii îl considerau

un blasfemator care merită moartea,

deoarece aceștia nu-l recunoșteau ca Mesia.

De aceea, Isus îi invită să vadă faptele sale și

să recunoască în ele intervenția lui Dum nezeu.

Este o invitație valabilă și pentru noi, ca să

descoperim cât de mult acționează Dumnezeu

în viața noastră.

În prima lectură, vedem cum profetul Ie remia

simte greutatea ostilității din partea mulțimii,

atunci când nimeni nu mai este alături de el:

„Toți prietenii mei pândesc dacă mă clatin”

(Ier 20,10). Însă este frumos să vedem că pro -

fetul Ieremia se încredințează lui Dum nezeu

(cf. Ier 20,12). Este un pas pe care și noi ar

trebui să-l facem atunci când avem impresia

Gândul zilei

„Domnul este cu mine

ca un luptător puternic”. (Ier 20,10)

Ieremia mă ajută să privesc la Isus

cu mare încredere.

Profetul se încrede

în puterea şi iubirea lui Dumnezeu,

asemenea lui Isus care înfruntă

ostili tatea iudeilor care căutau să-l prindă,

încredinţându-se cu totul Tatălui.

Tot la fel

mă încred şi eu în tine, Isuse,

bunule păstor,

care îmi dai siguranţă

în orice situaţie dificilă.

că ceilalți nu sunt drepți cu noi sau că nu ne

oferă ceea ce așteptăm de la ei. În pofida tu -

turor încercărilor și nenorocirilor care ni se

pot întâmpla, Dumnezeu este cel care stă ală -

turi de noi. Astfel, putem să le înfruntăm,

având certitudinea că Dumnezeu eliberează

„sufletul celui nevoiaș din mâna răufăcătorilor”

(Ier 20,13).

În pătimirea sa, Isus știe că Dumnezeu Tatăl

va restabili dreptatea, că va pedepsi poporul,

și o spune de multe ori în evanghelii, pentru

că Dumnezeu nu poate lăsa ca răul să în vingă.

Dar Isus o spune cu strângere de inimă, o spune

plângând cu privire la distrugerea Ierusa li -

mului, cetate pe care de atâtea ori a încercat să

o convertească, dar care a refuzat (cf. Lc 13,34).

Iar în momentul răstignirii, Isus nu-i va cere

Tatălui să pregătească răzbunarea pentru călăii

săi, ci va spune: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce

fac!” (Lc 23,34).

În evanghelie descoperim un alt aspect foarte

important. Mântuitorul declară: „Dacă nu fac

lucrările Tatălui meu, să nu credeți în mine;

dar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în mine,

credeți în fapte, ca să știți și să recunoașteți că

Tatăl este în mine și eu în Tatăl!” (In 10,37-38).

Isus îi determină pe cei prezenți să reflecteze

asupra identității sale de trimis al Tatălui, de

Fiul al lui Dumnezeu. Doar că, așa cum se

întâmplă mereu, cei care au inima împietrită

de propriile certitudini și obișnuințe nu vor

să-l primească pe Isus. Încă o dată trebuie să

recunoaștem că pe Dumnezeu Tatăl îl putem

întâlni în mod real și numai prin persoana

Fiului său. Pentru aceasta ar trebui să arătăm

unirea noastră cu Dumnezeu în activitățile

noastre, în modul nostru de a acționa în si -

tuațiile dificile, în toată viața noastră. Așadar,

ar trebui ca, asemenea lui Isus, să arătăm

faptele noastre în fața lumii ca o lumină care

dezvăluie iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

4 aprilie

Ez 37,21-28

Ps Ier 31,10.11-12ab.13

In 11,45-56

violet

I


Sf. Isidor, ep. înv. *


Voi face din ei un singur neam. n Domnul ne poartã de grijã, cãci el este pãstorul

nostru. n Mesia îi adunã pe toþi fiii risipiþi ai lui Dumnezeu.

Cristos moare de bunãvoie împlinind voinþa Tatãlui. ªi „moare pentru naþiune…, dar ºi pentru a-i

aduna laolaltã pe fiii lui Dumnezeu care erau risipiþi”. Moartea sa este viaþã pentru toþi. Este încheiatã

o alianþã de pace care va dura în veci. Uni tatea noastrã nu se poate baza numai pe legãturi exteri oare,

ci trebuie sã se bazeze pe credinþã ºi pe iubire.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 21,20.7

Doamne, nu sta deoparte, tăria mea, grăbeşte-te

să mă ajuţi; căci eu sunt vierme, şi nu om,

ocara oamenilor şi batjocura poporului!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care ai făcut din toţi cei renăscuţi

în Cristos un neam ales şi o împărăţie regească,

fă, te rugăm, ca să voim şi să reuşim a împlini

ceea ce ne porunceşti, pentru ca, în poporul

chemat la viaţa veşnică, una să fie credinţa

inimilor şi pietatea faptelor. Prin Domnul

nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Voi face din ei un singur neam.

Citire din cartea


Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, îi voi lua

pe fiii lui Israel dintre neamurile unde au mers,

îi voi aduna din împrejurimi şi-i voi face să

vină în pământul lor. 22 Voi face din ei un singur

neam în ţară, pe munţii lui Israel; un singur rege

142


va fi rege pentru toţi, nu vor mai fi două nea -

muri şi nu vor mai fi împărţiţi în două re gate.

23

Nu se vor mai întina cu idolii lor, cu zeii

lor şi cu toate nelegiuirile lor. Îi voi salva din

toate locurile lor unde au păcătuit şi îi voi

purifica. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi

Dumnezeul lor. 24 Slujitorul meu David va fi

rege peste ei şi va fi un singur păstor pentru

ei toţi. Vor umbla în judecăţile mele, vor

păzi hotărârile mele şi le vor împlini. 25 Vor

locui în ţara pe care am dat-o slujitorului meu

Iacob, în care au locuit părinţii voştri. Şi vor

locui în ea ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pentru

totdeauna. Iar David, slujitorul meu, va fi

căpetenia lor pentru totdeauna. 26 Voi încheia

cu ei o alianţă de pace, o alianţă veşnică va fi

cu ei. Îi voi stabili şi-i voi înmulţi şi voi pune

sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna.

27

Locuinţa mea va fi alături de ei: eu voi fi

Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu. 28 Şi

vor cunoaşte neamurile că eu sunt Domnul

care-l sfinţeşte pe Israel când sanctuarul meu

va fi în mijlocul lor pentru totdeauna”.

Cuvântul Domnului


Ier 31,10.11-12ab.13 (R.: cf. 10d)

R.: Domnul ne poartă de grijă,

căci el este păstorul nostru.

10

Ascultaţi, neamuri, Cuvântul Domnului,

faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate

şi spuneţi:

„Cel care l-a împrăştiat pe Israel îl adună

şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R.

11

Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,

l-a răscumpărat din mâna unuia

mai puternic decât el.

12ab

Ei vor veni şi vor cânta de bucurie

pe înălţimile Sionului;

vor alerga spre bunătatea Domnului. R.

13

Atunci, fecioara se va veseli la joc,

şi tinerii şi bătrânii împreună;

voi schimba jalea lor în veselie,

îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie

în durerea lor. R.

distruge şi sanctuarul nostru, şi neamul”. 49 Unul

dintre ei, Caiafa, care era marele preot în anul

acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu

înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să

moară un singur om pentru popor şi să nu

piară întregul neam”. 51 Însă nu a spus aceasta

de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a

profeţit că Isus trebuia să moară pentru

popor. 52 Şi nu numai pentru popor, ci şi

pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui

Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-l

ucidă. 54 De aceea, Isus nu mai umbla în

public printre iudei, ci a plecat de acolo

într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate

numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu

discipolii. 55 Era aproape Paştele iudeilor şi

mulţi din provincie au urcat la Ierusalim

înainte de Paşte, ca să se purifice. 56 Îl căutau

pe Isus şi spuneau unii către alţii în timp ce

stăteau în templu: „Ce credeţi, oare să nu

vină la sărbătoare?”

Cuvântul Domnului


Ez 18,31ac



EVANGHELIA

Mesia îi adună pe toţi fiii risipiţi ai lui

Dumnezeu.



În acel timp, mulţi dintre iudeii care veniseră

la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el au

crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la

farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Aşadar,

arhiereii şi fariseii, adunând Sinedriul au spus:

„Ce să facem, pentru că acest om face multe

semne? 48 Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în

el; vor veni romanii, ne vor lua pe noi şi vor


Conştienţi în adâncul inimii că Dumnezeu

ne iubeşte cu gingăşie şi că în el se află

puterea de a schimba total viaţa noastră,

precum şi plânsul în bucurie, să-i cerem

încrezători:

R.: Doamne, dă-ne harul de a ne întoarce!

– Pentru ca poporul celor credincioşi să se

adune la masa lui Cristos, care se jertfeşte

neîncetat pentru noi, să ne rugăm: R.

– Pentru ca solidaritatea dintre naţiuni să se

întărească tot mai mult, astfel încât să se

ajungă la dimensiunile fraternităţii universale,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca familia creştină să fie anticipare

a împărăţiei cerului şi garanţie că Dumnezeu

locuieşte în mijlocul oamenilor, să ne ru -

găm: R.


– Pentru ca progresul economic să nu producă

victime în rândurile celor săraci şi neajutoraţi,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca, eliminând balastul mizeriei, al

exploatării şi al marginalizării, comunităţile

noastre să devină prevestire a împărăţiei, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca frecventarea Bisericii şi primirea

sacramentelor să producă în noi roade vizibile

de convertire la Dumnezeu şi de comuniune

cu fraţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca nimeni dintre noi să nu-şi acorde

dreptul asupra vieţii şi a morţii lui şi a aproapelui,

să ne rugăm: R.

Părinte bun, ascultă rugăciunile noastre şi

dă-ne harul ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele

Fiului tău, Isus, să ne îndreptăm încrezători

spre întâlnirea definitivă, pentru a celebra

împreună cu tine Paştele veşnic în împărăţia

ta. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Primeşte, te rugăm, Doamne, jertfa postului

nostru, care să ne purifice, să ne facă vrednici

de harul tău şi să ne conducă la viaţa veşnică.


Prefaţa















Cf. In 11,52

Cristos a fost dat la moarte, ca să-i adune

laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.


Dumnezeule, noi implorăm stăruitor maiestatea

ta, ca, hrănindu-ne cu trupul şi sângele

preasfânt al Fiului tău, să ne faci părtaşi de

firea dumnezeiască. Prin Cristos, Domnul

nostru.

144


Mediteazã

Isus a văzut cum crește progresiv ura față de el,

în special din partea autorităților religioase.

Modul său de a trăi și de a se ruga, lupta sa în

favoarea săracilor și a celor care erau considerați

necurați sau păcătoși, noua sa interpretare

a Legii, critica pe care o făcea rolului

templului și al cultului, toate acestea deveneau

din ce în ce mai insuportabile pentru

mai-marii poporului. În viziunea lor, toate

acestea puteau să zguduie din temelii edificiul

credinței iudaice, ba chiar să provoace

numeroase dezordini sociale. Din aceste temeri

s-a născut planul arhiereilor și al fariseilor

de a-l ucide pe Isus, văzut ca un instigator al

poporului.

Evaghelistul Ioan notează că „mulți dintre

iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea

ce făcuse el au crezut în el. Dar unii dintre

ei au mers la farisei și le-au spus ce făcuse

Isus” (In 11,45-46). Se știe că Lazăr nu era

primul căruia Isus îi redase viața, însă evenimentul

avea o mare rezonanță, poate datorită

notorietății familiei sau a numărului mare

de persoane prezente în acel moment. În fața

acestei minuni, mulți au crezut în Isus. Dacă

în fața altor minuni aveau îndoieli, învierea

Gândul zilei

„Locuinţa mea va fi alături de ei”.

(Ez 37,27)

Ezechiel relatează

încrederea lui Dum nezeu

care îl alege pe poporul lui Israel

ca loc unde se poate manifesta.

Şi tot în el Isus va manifesta

plinătatea iubirii Tatălui,

oferindu-şi propria viaţă

pentru a-i aduna la un loc

pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.

Mă las condus şi eu la Biserica sa,

atât de preţioasă în ochii lui.

lui Lazăr elimina orice incertitudine. Însă unii,

în loc să se bucure și să facă sărbătoare, au

mers să le povestească fariseilor cele întâmplate.

Aceștia erau tulburați din cauza credibilității

pe care Isus o avea în fața mulțimii

și păreau să se preocupe de viitorul țării. În

realitate, ceea ce îi stârnea era gelozia, te -

mându-se să nu-și piardă puterea. Astfel, ei

decid să-l omoare pe Isus. Caiafa spune un

mare adevăr, dar nici măcar nu-și imaginează

sensul profund al cuvintelor sale. Ceea ce

Caiafa „profețește” în mod involuntar se va

realiza. Astfel, prin moartea și învierea sa,

Isus îi va reuni pe toți oamenii și va mântui

lumea.

Să ne imaginăm acum sentimentele lui Isus

în pericolul în care se afla, știind că, dacă ar fi

fost descoperit, pentru el ar fi fost un sfârșit

fatal. Înainte de toate, Isus este un om extrem

de echilibrat și de lucid. El nu are o exaltare

fanatică față de un eventual martiriu și nici

o alipire bolnavă față de suferință. Desigur,

Isus nu se îndreaptă spre pătimirea și moartea

pe lemnul crucii cu surâsul pe buze, ci analizează

cu realism riscurile la care se expune

arătându-se în public printre iudei. Din acest

motiv, Isus se retrage „într-un ținut aproape de

pustiu, într-o cetate numită Efraim” (In 11,54),

unde rămâne pentru o vreme îm preună cu

ucenicii săi.

În continuare, să ne gândim la faptul că Isus

a experimentat diferite tipuri de teamă pe care

cunoașterea Sfintei Scripturi îi permitea să

le pună în relație cu una sau alta dintre cărțile

sfinte: teama de eșec, teama de umilire, teama

de tortură, teama de moarte. Sunt toate teme -

rile pe care sfinții evangheliști le punctează

în relatarea evenimentului din grădina Măs li -

nilor. În zilele și săptămânile precedente,

acea noapte oribilă fusese probabil pregătită

de o frământare interioară intensă.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

5 aprilie

Is 50,4-7

Ps 21; Fil 2,6-11

Mt 26,14-27,66

(27,11-54)

roºu

II

† DUMINICA FLORIILOR

Ss. Vincenþiu Ferrer, pr.; Irina, m.


Nu mi-am ascuns faþa de la cei care mã insultau ºi mã scuipau. n Dumnezeul meu,

Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? n S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, ºi

Dumnezeu l-a înãlþat. n Pãtimirea Domnului nostru Isus Cristos.

Ziua Mondialã a Tineretului (a XXXV-a)

Sãptãmâna Mare care începe astãzi celebreazã întregul mister al morþii ºi învierii lui Cristos. Astãzi

Liturghia pune ac centul asupra patimii, iar duminica urmãtoare asupra în vierii. Domnul, care vine

aclamat de popor ºi de discipolii sãi, este acelaºi profet care va fi prins, bãtut, osândit ºi rãs tignit pe

cruce. Isus intrã în Ierusalim pentru a desãvârºi mis terul morþii ºi învierii sale, el intrã ca un împãrat,

iar darul sãu este pacea. Sã strigãm ºi noi împreunã cu discipolii ºi mul þimea: „Binecu vântat sã fie împã -

ratul care vine în nu mele Domnului! Pace în cer ºi mãrire întru cei de sus!”. Trebuie sã ne strãduim ca

Liturghiile la care participãm sã nu fie doar o reconstruire folcloricã unde nu se mai aflã prezenþa ºi

pro vocarea adevãratului Mesia. La strigãtul „Osana” urmeazã „Sã fie rãstignit: douã momente care

pregãtesc „ceasul lui Isus care pentru noi se îndreaptã liber spre întâmpinarea morþii sale pe cruce”.

Ant. la intrare:

Cf. In 12,1.12-13

Cu şase zile înainte de marea sărbătoare a Paştelui,

când Domnul a venit în cetatea Ieru sali -

mului, copiii i-au ieşit în întâmpinare purtând

în mâini ramuri de palmier şi strigând cu glas

puternic: „Osana întru cei de sus! Binecu vântat

fii tu, care ai venit la noi, în marea ta îndurare!”

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu ai dat

neamului omenesc un exemplu de umilinţă

în Mântuitorul nostru, care s-a făcut om şi a

îndurat moartea pe cruce: dă-ne harul să

învăţăm a-l urma în răbdare, şi astfel, să ne

învrednicim a fi părtaşi de învierea sa. El,

care, fiind Dumnezeu.

LECTURA I

Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau

şi mă scuipau.


Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol

ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt;

146



el mă trezeşte dimineaţa, de dimi neaţă îmi deş -

teaptă urechea ca să ascult asemenea discipo -

lilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea

şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi.

6

Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii,

celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns

faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.

7

Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de

aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut

faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut

de ruşine.

Cuvântul Domnului


Ps 21(22),8-9.17-18a.19-20.23-24 (R.: 2a)

R.: Dumnezeul meu,

Dumnezeul meu,

pentru ce m-ai părăsit?

8

Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,

strâmbă din buze şi dau din cap:

9

„S-a încrezut în Domnul, să-l scape,

să-l mântuiască dacă şi-a găsit în el

plăcerea!” R.

17

Iată, mă înconjoară câinii,

o bandă de răufăcători mă împresoară;

mi-au străpuns mâinile şi picioarele,

18a

mi-au numărat toate oasele. R.

19

Îşi împart între ei hainele mele

şi pentru tunica mea au aruncat sorţii.

20

Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,

ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi! R.

23

Voi vesti numele tău fraţilor mei,

în mijlocul adunării te voi lăuda.

24

Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,

toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;

să se teamă de el toată seminţia

lui Israel! R.

LECTURA A II-A

S-a umilit pe sine. Pentru aceasta, şi Dum -

nezeu l-a înălţat.


Paul către Filipeni 2,6-11

Fraţilor, Cristos Isus, fiind din fire Dum nezeu,

nu a considerat un beneficiu propriu că e egal

cu Dumnezeu, 7 ci s-a despuiat pe sine luând

firea sclavului, devenind asemenea oamenilor,

iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca

un om. 8 S-a umilit pe sine făcându-se ascultător

până la moarte, până la moartea pe

cruce. 9 Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat

şi i-a dăruit numele care este mai presus de

orice nume, 10 pentru ca în numele lui Isus să

se plece tot genunchiul: al celor din ceruri,

al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt,

11

şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos

este Domn, spre gloria lui Dum nezeu Tatăl.

Cuvântul Domnului


Fil 2,8-9

Cristos s-a umilit pe sine,

făcându-se ascultător până la moarte,

până la moartea pe cruce.

Pen tru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat

şi i-a dăruit nu mele

care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos

după sfântul Matei 26,14-27,66

E. În acel timp, unul dintre cei doisprezece,

care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la

arhierei 15 şi le-a zis: A. „Ce-mi daţi ca să-l dau

pe mâna voastră?” E. Ei au fixat pentru el treizeci

de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul

potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi

a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii,

zicând: A. „Unde vrei să-ţi pregătim ca să

mănânci Paştele?”

18

E. El a spus: †. „Mergeţi

în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice:

timpul meu este aproape. La tine voi face

Paştele cu discipolii mei!»” 19 E. Discipolii au

făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paş -

tele. 20 La lăsatul serii, Isus stătea la masă îm -

preună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce

mâncau, a zis: †. „Adevăr vă spun, unul dintre

voi mă va trăda”. 22 E. Întristaţi peste măsură,

ei au început să-i spună unul după altul: A. „Nu

cumva sunt eu, Doamne?” 23 E. El, răspunzând,

a zis: †. „Cel care şi-a întins mâna cu

mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul

Omului merge după cum a fost scris despre el,

dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului

este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela

dacă nu s-ar fi născut!” 25 E. Atunci Iuda, cel

care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a în -

trebat: A. „Nu cumva sunt eu, rabbi?” E. Isus

i-a răspuns: †. „Tu ai zis!” 26 E. Şi, în timp ce

mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o,

a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus:

†. „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!”

27

E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a

dat lor, spunând: †. „Beţi din acesta toţi,


28

căci acesta este sângele meu, al alianţei, care

se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor!

29

Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al

viţei până în ziua în care îl voi bea cu voi, nou,

în împărăţia Tatălui meu”. 30 E. Şi, cântând

imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.

31

Atunci, Isus le-a spus: †. „Voi toţi vă veţi

scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci

este scris: «Voi bate păstorul şi se vor risipi

oile turmei». 32 Dar, după ce voi fi înviat, voi

merge înaintea voastră în Galileea”. 33 E. Atunci,

Petru, luând cuvântul, i-a zis: A. „Chiar dacă

toţi se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă

voi scandaliza niciodată”. 34 E. Isus i-a zis:

†. „Adevăr îţi spun, chiar în noaptea aceasta,

înainte de a fi cântat cocoşul, de trei ori mă

vei renega”. 35 E. Petru i-a zis: A. „Chiar dacă

ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi

renega”. E. Şi toţi discipolii spuneau la fel.

36

Atunci, Isus a venit împreună cu ei într-un

loc numit Ghetsemani şi le-a spus discipolilor:

†. „Staţi aici până când, mergând acolo, mă

voi ruga!” 37 E. Şi, luându-i cu sine pe Petru

şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu, a început a se

întrista şi a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: †. „Sufletul

meu este trist până la moarte; rămâneţi

aici şi vegheaţi cu mine!” 39 E. Şi, mergând

puţin mai încolo, a căzut cu faţa la pământ

rugându-se şi spunând: †. „Tată! Dacă este

posibil, să treacă de la mine potirul acesta!

Dar nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”. 40 E. Apoi

a venit la discipoli şi i-a găsit dormind. Atunci

i-a zis lui Petru: †. „Aşa, n-aţi putut veghea

cu mine nici măcar un ceas? 41 Vegheaţi şi

rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci duhul

este plin de avânt, dar trupul este slab”.

42

E. Iarăşi, pentru a doua oară, a plecat şi s-a

rugat, spunând: †. „Tată! Dacă nu este po sibil

să treacă acest potir fără să-l beau, să se facă

voinţa ta!” 43 E. Venind, din nou i-a găsit dor -

mind, căci ochii le erau îngreuiaţi de somn.

148


44

Lăsându-i, din nou a plecat şi s-a rugat pentru

a treia oară, spunând iarăşi aceleaşi cuvinte.

45

Atunci a venit la discipoli şi le-a spus:

†. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Iată,

a venit ceasul şi Fiul Omului este dat pe

mâna păcătoşilor! Ridicaţi-vă, să mergem!

Iată, cel care mă trădează este aproape!”

47

E. Pe când încă mai vorbea, a venit Iuda,

unul dintre cei doisprezece, şi, împreună cu

el, o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, din

partea arhiereilor şi a bătrânilor poporului,

48

iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:

A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este;

prindeţi-l!” 49 E. S-a apropiat îndată de Isus

şi i-a zis: A. „Bucură-te, rabbi!” E. Şi l-a sărutat.

50

Dar Isus i-a spus: †. „Prietene, pentru aceasta

ai venit!” E. Atunci, apropiindu-se, au pus

mâna pe Isus şi l-au prins. 51 Şi, iată, unul dintre

cei care erau cu Isus, întinzându-şi mâna, a

scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii

marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci

Isus i-a zis: †. „Pune-ţi sabia la locul ei, căci

toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor

pieri. 53 Sau crezi că n-aş putea să-l rog pe

Tatăl meu şi mi-ar pune îndată la dispoziţie

mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54

Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că

aşa trebuie să fie?” 55 E. În acel ceas, Isus a spus

mulţimilor: †. „Aţi ieşit ca împotriva unui

tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi.

Zi de zi stăteam în templu, învăţând, şi

nu m-aţi arestat. 56 Toate acestea s-au făcut

ca să se împlinească Scripturile profeţilor”.

E. Atunci, toţi discipolii, părăsindu-l, au fugit.

57

Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Ca -

iafa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii

şi bătrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe

până în curtea marelui preot şi, intrând, s-a

aşezat printre servitori ca să vadă sfârşitul.

59

Arhiereii şi tot Sinedriul căutau o măr turie

falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte,

60

dar nu găseau, deşi s-au apropiat mulţi mar tori

falşi. În cele din urmă, au venit doi 61 şi au

zis: A. „Acesta a spus: «Pot să distrug templul

lui Dumnezeu şi în trei zile să-l recon stru -

iesc»”. 62 E. Ridicându-se, marele preot i-a

zis: A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc

aceştia împotriva ta?” 63 E. Dar Isus tăcea.

Atunci marele preot i-a zis: A. „Te conjur pe

Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu eşti

Cristos, Fiul lui Dumnezeu”. 64 E. Isus i-a răs -

puns: †. „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl

veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta

puterii şi venind pe norii cerului»”. 65 E. Atunci,

marele preot şi-a sfâşiat hainele, spunând:

A. „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem

de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia!

66

Cum vi se pare?” E. Ei, răspunzând, au spus:

P. „Este vinovat de moarte!” 67 E. Atunci l-au

scuipat în faţă şi l-au lovit cu pumnii; alţii

l-au pălmuit, 68 spunând: P. „Profeţeşte-ne,

Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”

69

E. Iar Petru şedea afară, în curte. S-a apropiat

de el o servitoare şi i-a zis: A. „Şi tu erai

cu Isus Ga li leeanul”. 70 E. Dar el a negat îna -

intea tu turor, spunând: A. „Nu ştiu ce zici”.

71

E. Apoi, ieşind spre poartă, l-a văzut o alta

şi a zis celor de acolo: A. „Acesta era cu Isus

Na zarineanul”.

72

E. Dar el a negat din nou

cu jurământ: A. „Nu-l cunosc pe omul acela”.

73

E. Puţin după aceea, apropiindu-se cei care

erau acolo, i-au zis lui Petru: A. „Într-a devăr,

şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul tău

te trădează”. 74 E. Atunci a început să se bles -

teme şi să jure: A. „Nu-l cunosc pe omul acela”.

E. Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci şi-a

amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese:

„Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori mă

vei renega”. Şi, ieşind, a plâns amar. 27,1 E. Iar

când s-a făcut dimineaţă, toţi arhiereii şi bă -

trânii poporului au ţinut consiliu împotriva

lui Isus ca să-l dea la moarte. 2 Şi, legându-l,

l-au dus şi l-au predat lui Pilat, guvernatorul.

3

Atunci Iuda, cel care l-a trădat, văzând că

el fusese condamnat, cuprins de remuşcare, a

adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci

de arginţi, 4 spunând: A. „Am păcătuit vânzând

sânge nevinovat”. E. Dar ei i-au zis: A. „Ce

ne priveşte? Tu vei vedea!” 5 E. Şi, aruncând

arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat.

6

Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: A. „Nu

este permis să-i punem în tezaur, căci sunt

preţul sângelui”. 7 E. Iar ei, ţinând consiliu, au

cumpărat cu arginţii Ogo rul Olarului pentru

îngroparea străi nilor. 8 De aceea se numeşte

ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”.

9

Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin

Ieremia profetul, care zice: „Şi au luat treizeci

de arginţi, preţul celui vândut, care a fost sta -

bilit de fiii lui Israel 10 şi i-au dat pe Ogorul

Olarului, aşa cum îmi poruncise Domnul”.

11

Isus stătea înaintea guvernatorului, iar gu -

vernatorul l-a întrebat, zicând: A. „Tu eşti

regele iudei lor?” E. Isus a răspuns: †. „Tu o

spui”. 12 E. Şi, în timp ce era acuzat de arhierei

şi de bătrâni, nu răspundea nimic. 13 E. Atunci

i-a zis Pilat: A. „Nu auzi câte mărturisesc

aceştia împotriva ta?” 14 E. Dar nu a răspuns

nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se

mira foarte mult. 15 La fiecare sărbătoare,

guvernatorul obişnuia să elibereze un deţinut

pentru po por, pe care îl voiau ei. 16 Pe atunci

aveau un deţinut vestit, numit Baraba. 17 Deci,

adunându-se ei, Pilat le-a zis: A. „Pe cine

vreţi să vi-l elibe rez: pe Baraba sau pe Isus

care se numeşte Cristos?” 18 E. Căci ştia că

din invidie îl dăduseră pe mâna lui. 19 Şi, în

timp ce şedea la judecată, soţia lui i-a trimis

vorbă: A. „Nimic să nu faci dreptului aceluia,

căci multe am suferit azi în vis din cauza

lui!” 20 E. Dar arhiereii şi bătrânii au convins

mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l

dea la moarte. 21 Luând cuvântul, guvernatorul


le-a zis: A. „Pe care dintre cei doi vreţi să vi-l

eliberez?” E. I-au răspuns: P. „Pe Baraba!”

22

E. Pilat le-a zis: A. „Aşadar, ce să fac cu

Isus care se numeşte Cristos?” E. Au zis toţi:

P. „Să fie răstignit!” 23 E. El le-a spus: A. „Dar

ce rău a făcut?” E. Ei însă strigau şi mai tare:

P. „Să fie răstignit!” 24 E. Văzând Pilat că nu

foloseşte la nimic, dimpotrivă, agitaţia devenea

tot mai mare, a luat apă şi s-a spălat pe mâini

înaintea poporului, spunând: A. „Eu sunt nevi -

novat de sângele acesta. Voi veţi vedea!”

25

E. Tot po porul, răspunzând, a zis: P. „Sân -

gele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor

noştri!” 26 E. Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar

pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

27

Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe

Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată

cohorta, 28 şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au

aco perit cu o mantie purpurie. 29 Împletind o

coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna

dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui,

îşi băteau joc de el, spunând: P. „Bu cură-te,

rege al iudeilor!” 30 E. Apoi, scuipându-l, îi

luau trestia şi-l loveau peste cap. 31 După ce

şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie

şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus

ca să-l răstignească. 32 În timp ce ieşeau, au

găsit un om din Cirene cu numele de Simon.

Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

33

Ajungând la locul numit Golgota, care în -

seamnă locul Craniului, 34 i-au dat să bea vin

amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să

bea. 35 După ce l-au răstignit, au împărţit hainele

lui aruncând zarurile, 36 apoi, aşezându-se,

au rămas acolo să-l păzească. 37 Au pus deasupra

capului său cauza condamnării, scrisă astfel:

„Acesta este Isus, regele iudeilor”. 38 Atunci

au răstignit îm preună cu el doi tâlhari, unul

la dreapta şi altul la stânga. 39 Iar cei care treceau

rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând

din cap 40 şi spunând: A. „Tu, care dărâmi

150


templul şi-l construieşti în trei zile, salvează-te

pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,

coboară de pe cruce!” 41 E. La fel, şi arhiereii

îl luau în râs împreună cu cărturarii şi cu

bătrânii şi spuneau: 42 A. „Pe alţii i-a salvat,

pe sine nu se poate salva. Dacă este regele

Israelului, să coboare acum de pe cruce şi

vom crede în el! 43 S-a încrezut în Dum nezeu.

Să-l elibereze acum dacă îl iubeşte! Pentru că

spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”. 44 E. Chiar

şi tâlharii răstigniţi împreună cu el îl insultau.

45

De la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric

pe tot pământul până la ceasul al nouălea.

46

Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu

glas puternic: †. „Elí, Elí, léma sabactáni?”,

E. care înseamnă †. „Dumnezeul meu, Dum -

nezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” 47 E. Unii

dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau:

A. „Acesta îl cheamă pe Ilie!” 48 E. Şi, îndată,

unul dintre ei a alergat şi, luând un burete,

l-a înmuiat în oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a

dat să bea. 49 Iar ceilalţi spuneau: A. „Lasă, să

vedem dacă vine Ilie să-l salveze!” 50 E. Dar

Isus, strigând din nou cu glas puternic, şi-a

dat duhul. (Aici se îngenunchează şi se face

o pauză.) 51 Şi, iată, catapeteasma templului

s-a sfâşiat în două, de sus până jos, pământul

s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, 52 mormintele

s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor

morţi au înviat 53 şi, ieşind din morminte,

după învierea lui, au venit în cetatea sfântă

şi s-au arătat multora. 54 Atunci centurionul

şi cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus,

văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au

înspăimântat şi au spus: A. „Cu adevărat acesta

era Fiul lui Dumnezeu!” 55 E. Erau acolo şi

multe femei care priveau de departe. Unele

îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i.

56

Printre ele erau Maria Magdalena, Maria,

mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor

lui Zebedeu. 57 Când s-a făcut seară, a venit un

om bogat din Arimateea, al cărui nume era

Iosif, care era şi el discipol al lui Isus. 58 Acesta,

apropiindu-se, i-a cerul lui Pilat trupul lui

Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif,

luând trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu

curat 60 şi l-a pus în mormântul său nou, pe

care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o

piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.

61

Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie şedeau

acolo, înaintea mormântului. 62 În ziua următoare,

cea care este după ziua Pregătirii, s-au

adunat arhiereii şi fariseii la Pilat 63 şi i-au spus:

A. „Domnule, ne-am amintit că acel înşelător

a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile,

voi învia». 64 Porunceşte deci să fie sigilat

mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva

să vină discipolii lui să-l fure şi apoi să spună

poporului: «A înviat din morţi!» Iar înşelătoria

aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.

65

E. Pilat le-a zis: A. „Aveţi garda, mergeţi şi

sigilaţi cum ştiţi!” E. Ei s-au dus şi au asigurat

mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.

Cuvântul Domnului


Pătimirea Domnului ne aminteşte că Dum nezeu

ne iubeşte fără măsură. Cu această cer titudine,

să ne îndreptăm spre Tatăl ceresc care ni l-a dăruit

pe Isus, siguri fiind că rugă ciunea noastră va

fi primită de el. Să ne rugăm şi să-i spunem:

R.: Pentru pătimirea Fiului tău,

ascultă-ne, Părinte!

– Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu

să se asocieze în credinţă la misterul morţii

lui Cristos şi să culeagă din sfânta cruce rodul

vieţii veşnice, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi creştinii care suferă din

cauza fidelităţii faţă de tine, uniţi în spiritul

pătimirii lui Cristos, să nu caute răzbunarea,

ci milostivirea şi iertarea, să ne rugăm: R.

– Pentru ca, privind la Cel Răstignit, cei bolnavi

şi muribunzi să afle încredere deplină în Dum -

nezeu care iartă şi mântuieşte, să ne rugăm: R.

– Pentru ca participarea noastră la sfintele ce -

lebrări să fie sinceră şi să ne apropie cât mai

mult de Domnul şi de fraţii noştri, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi să descoperim în fraţii „pironiţi”

de durere, umilire, nedreptate faţa lui

Cristos cel suferind, devenind solidari cu ei

în momentele dificile, să ne rugăm: R.

– Pentru ca tinerii, pe care Biserica nu încetează

să-i iubească şi să-i responsabilizeze,

iar astăzi este ziua mondială dedicată lor,

să-şi planifice viitorul privind la Cristos, plinătatea

vieţii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca ramurile pe care le vom duce în

casele noastre să ne amintească mereu că

suntem chemaţi de Domnul să fim oameni ai

păcii, să ne rugăm: R.

Părinte ceresc, tu asculţi strigătul omenirii

încercate de durere. Noi te rugăm: fă inima

noastră să înţeleagă şi să trăiască suferinţele

fraţilor noştri, în unire cu Isus Cristos, Domnul

nostru. Amin.

Asupra darurilor

Pătimirea Fiului tău unul-născut să apropie,

Doamne, împăcarea ta cu noi; deşi nu suntem

vrednici de ea prin faptele noastre, să ne în -

tâmpine îndurarea ta, în puterea acestei jertfe

unice. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa pentru Florii



pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte Sfânt,

atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul

nostru Isus Cristos. El, fiind nevinovat, a binevoit


să sufere pentru toţi cei vi novaţi şi să fie osân -

dit pe nedrept pentru cei răufăcători. Moartea

lui a spălat greşelile noastre, iar învierea lui

ne-a dobândit viaţa nouă de sfinţenie. Pe el îl

laudă cerul şi pă mântul, îngerii şi arhanghelii

şi îl vestesc zicând fără încetare.


Mt 26,42

Tată, dacă nu este posibil să treacă acest potir

fără să-l beau, să se facă voinţa ta!


Întăriţi cu hrana sfintei Împărtăşanii,

te rugăm, Doamne, ca,

după cum,

prin moartea Fiului tău,

ne-ai dat speranţa bunurilor

în care credem,

tot astfel, prin învierea lui,

să ne dai harul să ajungem

în împărăţia spre care ne îndreptăm.


152


Mediteazã

Cu Duminica Floriilor începem Săptă mâna

Sfântă. Ea se deschide cu intrarea lui Isus în

Ierusalim, moment marcat prin binecuvântarea

ramurilor și procesiunea care înso țește

acest rit. Doar că intrarea Mântui torului în

Ierusalim avea să fie repede uitată, iar acele

osanale rostite de popor la porțile orașului

aveau să se transforme peste doar câteva zile

în urletul furios: „Răstignește-l!”

Pentru această duminică, Biserica ne propune

lecturi bine structurate în unitatea mesajului.

Ele ni-l prezintă pe Cristos, Fiul lui Dum nezeu,

„care s-a făcut om și a îndurat moartea pe

cruce” (Colecta), împlinind voința Tatălui până

la dăruirea supremă de sine.

Deja cu prima lectură suntem introduși în

mis terul lui Cristos, mister de ascultare și de

acceptare voluntară a suferinței. Chiar dacă

trăia în mijlocul unui popor necredincios, „ser-

vitorul lui Iahve” e caracterizat de o încredere

profundă în Dumnezeu. Cu aceeași forță

care îi vine de la Dumnezeu, servitorul nu opune

rezistență, nici nu se sustrage din fața persecuțiilor

(cf. Is 50,6). Trăsăturile dureroase

ale servitorului lui Iahve se aseamănă iz bi tor

Gândul zilei

„Binecuvântat cel ce vine

în numele Domnului!” (Mt 21,9)

Astăzi vei merge să iei ramura binecuvântată

pentru a proclama regalitatea lui Isus.

Acea ramură o vei duce acasă:

îţi vei aminti tot anul că regele tău,

regele inimii tale şi regele gândurilor tale

este şi rămâne el.

Acest lucru înseamnă că te vei gândi mereu

cum a învăţat el Biserica sa,

care a devenit, din voinţa lui,

învăţătoare şi tezaur

al adevărurilor celor mai bogate

în iubire sfântă şi fidelă.

cu pătimirea lui Cristos, fie în interogatoriul

în fața Sinedriului (cf. Mc 14,65), fie la sfâr șitul

procesului în fața lui Pilat (cf. Mc 15,15-20).

Urmând linia trasată de evanghelistul Matei,

relatarea pătimirii ne face să vedem semnele

concrete ale suferinței lui Isus. Asemenea ser -

vitorului suferind, el va înfrunta cu demnitate

și curaj suferințele teribile ale pătimirii

sale, pentru ca, în cele din urmă, supunerea

față de voința Tatălui să ajungă la cea mai

înaltă expresie în ascultarea până la moartea

pe lemnul crucii.

În a doua lectură, apostolul Paul îi atribuie lui

Cristos titlul de „servitor”, înțeles ca „stil”

de viață și ca obiectiv final al întrupării sale

(cf. Fil 2,6-7). Acest imn cristologic ne prezintă

„drumul” lui Dumnezeu Tatăl către om

și acțiunea sa de mântuire prin intermediul

crucii și al glorificării Fiului său. Misterul

lui Cristos este indicat de două trăsături care

îi sunt proprii ca Fiu al lui Dumnezeu făcut

om: rămânând Dumnezeu, deci egal cu Tatăl

în divinitate, Isus și-a asumat firea sclavului,

adică și-a făcut proprie natura umană. Aceasta

înseamnă că, întrupându-se prin opera Du -

hului Sfânt, Fiul lui Dumnezeu și-a făcut pro -

priu destinul concret al tuturor oamenilor

supuși „slăbiciunii” păcatului și morții.

Ultimul motiv care animă, configurează și

uni fică întregul mister al lui Cristos este as -

cultarea (cf. Fil 2,8). Aceeași ascultare necon -

di ționată a lui Isus față de Tatăl este și mo -

tivul glorificării sale. Învierea glorioasă este

„răsplata” pe care Isus o primește din partea

Tatălui pentru ascultarea sa desăvâr șită până

la moartea pe cruce. Doar în virtutea acestei

ascultări și a dăruirii totale de sine noi am

primit mântuirea și putem mărturisi că „Isus

Cristos este Domnul”. Aceasta este profesiunea

de credință care rezumă întregul mesaj de

mân tuire și de speranță al creștinis mului.

Pr. Emanuel Imbrea


6

LUNI

aprilie

Is 42,1-7

Ps 26

In 12,1-11

violet

P

Luni din Sãptãmâna Sfântã

Sf. Eutihie, patriarhul Constantinopolului

Liturghie proprie, prefaþã pentru Patimile Domnului II

Nu va striga ºi nu se va auzi pe uliþe vocea sa. n Domnul este lumina ºi mântuirea

mea. n Las-o! Pentru ziua înmormântãrii mele a pãstrat aceasta.

Aºa nu se face! Sã se risipeascã o aºa cantitate de parfum foarte scump! Desigur, pentru cel care

iubeºte, niciodatã nimic nu este prea mult. O aºa de mare iubire provoacã amã rãciune ºi invidie în

prietenii lui Isus. Oare au uitat cã atunci când cineva iubeºte nu calculeazã? Astãzi, la douãzeci de

secole distanþã, cine este cel care ºtie cât de mult avea „punga comunã” a ucenicilor lui Isus sau

soarta care i-a lovit? Dar nimeni nu a putut uita acest gest extrem ºi nemãsurat al bunãtãþii

generoase a Mariei din Betania.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 34,1-2; 139,8

Judecă-i tu, Doamne, pe cei care mă judecă,

luptă tu cu cei ce luptă împotriva mea! Apucă

scutul şi pavăza şi ridică-te în ajutorul meu,

Doamne, puterea mântuirii mele!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic, noi, care păcătuim

din cauza slăbiciunii noastre, te rugăm ca, prin

pătimirea Fiului tău, să ne dăruieşti din nou

viaţa harului. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

aşteaptă legea lui. 5 Aşa vorbeşte Domnul

Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a

desfăşurat, cel care a întins pământul şi ceea

ce produce el, cel care a dat suflare poporului

de pe el şi duh celor care umblă pe el.

6

«Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate şi

te-am luat de mână; te-am păstrat ca să te fac

alianţă pentru popor şi lumină pentru nea -

muri, 7 să deschizi ochii celor orbi, să-i scoţi

din închisoare pe cei captivi şi din temniţă,

pe cei care locuiesc în întuneric»”.

Cuvântul Domnului

LECTURA I

Nu va striga şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa.


Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată slujitorul

meu pe care îl sprijin, alesul meu în care

sufletul meu îşi găseşte plăcerea! El va aduce

popoarelor judecata. 2 Nu va striga, nu-şi va

ridica glasul şi nu se va auzi pe uliţe vocea sa.

3

Trestia frântă nu o va rupe şi fitilul fu megând

nu-l va stinge. El va aduce dreptatea cu fidelitate.

4 Nu va obosi şi nu se va descuraja până

va aşeza judecata pe pământ, căci insulele

154



Ps 26(27),1.2.3.13-14 (R.: 1a)

R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.

1

Domnul este lumina şi mântuirea mea,

de cine mă voi teme?

Domnul este apărătorul vieţii mele,

de cine mă voi înfricoşa? R.

2

Când se apropie de mine răufăcătorii,

ca să-mi sfâşie trupul,

aceştia, asupritorii şi duşmanii mei,

se poticnesc şi cad. R.

3

Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,

inima mea tot nu s-ar teme;

chiar dacă s-ar dezlănţui un război

împotriva mea,

şi atunci aş fi încrezător. R.

13

Cred că voi vedea bunătăţile Domnului

pe pământul celor vii.

14

Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,

întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte

în Domnul! R.


Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai

îndurat de noi în rătăcirile noastre!

EVANGHELIA

Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a

păstrat aceasta.



Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în

Betania, unde se afla Lazăr pe care Isus îl

înviase din morţi. 2 Au făcut acolo pentru el

un ospăţ; Marta servea, iar Lazăr era unul

dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Atunci,

Maria, luând un vas cu mireasmă de nard

curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus

şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut

cu parfumul miresmei. 4 Iuda Iscarioteanul,

unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l

trădeze –, a spus: 5 „De ce nu s-a vândut mi -

reasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se

dea săracilor?” 6 Dar a spus aceasta nu pentru

că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ:

întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se

punea în ea. 7 Atunci Isus a spus: „Las-o!

Pentru ziua înmormântării mele a păstrat

aceasta. 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu

voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna”.

9

Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat

că este acolo şi a venit nu numai datorită lui

Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl în -

viase din morţi. 10 Arhiereii voiau să-l ucidă şi

pe Lazăr, 11 pentru că mulţi iudei îi părăseau

din cauza lui şi credeau în Isus.

Cuvântul Domnului


Isus, lumina neamurilor şi dreptatea noastră,

vine să ne elibereze de închisoare şi de orbire.

Doritori de viaţă nouă, să-l rugăm:

R.: Dă-ne, Doamne, Duhul tău!

– Ca să te iubim în Biserică chiar şi atunci

când nu te vedem clar: R.

– Ca să te iubim în cei săraci şi în cei pe care

lumea îi marginalizează: R.

– Ca să ne dăruim gratuit viaţa pentru tine: R.

– Ca să ne amintim că suntem lucrarea mâinilor

tale şi cu toţii fraţi între noi: R.

– Ca să respectăm şi să venerăm modurile

tale de a interveni în istorie: R.

– Ca să te primim în inima noastră în adoraţie

şi iubire: R.

– Ca să te simţim alături de noi cei păcătoşi

şi cu o credinţă slabă şi aproape moartă: R.

– Ca să-ţi reînnoim „da”-ul nostru zi de zi: R.

– Ca să te urmăm pretutindeni, chiar dacă nu

ştim unde ne conduce iubirea ta: R.

– Ca să ne deschidem misterului crucii, încre -

dinţându-ţi voinţa noastră, aşa cum a făcut

Cristos: R.

Dumnezeule, Creatorul şi Mântuitorul nostru,

care ne-ai dat toate darurile iubirii tale, as -

cultă glasul nostru: împreună cu jertfa Fiului

tău, Isus, noi îţi oferim ceea ce suntem, în sim -

plitate şi bucurie, pentru ca mireasma laudei

tale să se răspândească în univers. Prin Cristos


Amin.


Asupra darurilor

Priveşte cu bunătate, Doamne, la tainele sfinte

pe care le săvârşim şi fă ca jertfa lui Cristos,

pe care, în milostivirea ta, ai orânduit-o spre a

nimici înscrisul vinovăţiei noastre, să ro dească

în noi viaţa veşnică. Prin Cristos, Domnul

nostru.

Prefaţa

Prefaţa a II-a Pentru Pătimirile Domnului





Domnul nostru Isus Cristos. Acum sunt aproape

zilele pătimirii sale aducătoare de mântuire

şi ale învierii sale glorioase, în care trufia celui

rău este înfrântă şi se împlineşte taina răscum -

părării noastre. Pentru aceasta, puterile îngereşti

adoră maiestatea ta, bucurându-se în veci

de vederea feţei tale. De aceea, Doamne, îngăduie

să fim primiţi în a te preamări cu corurile

de îngeri, zicând fără încetare.


Nu-ţi întoarce faţa de la mine;

în ziua suferinţei mele,

pleacă-ţi urechea spre mine;

în ziua în care te chem,

grăbeşte-te

să mă asculţi!

Cf. Ps 101,3


Vizitează, te rugăm, Doamne, poporul tău şi

păzeşte cu grijă şi îndurare inimile sfinţite

prin aceste taine, ca, sub ocrotirea ta, să păstreze

mereu darurile tămăduirii veşnice, primite

din mila ta negrăită. Prin Cristos, Domnul

nostru.

156


Mediteazã

Spune o povestioară că, după ce Dumnezeu

a creat lumea, îngerii priveau din ceruri și con -

templau minunățiile creației. Dar, în același

timp, vedeau cu strângere de inimă cum oa -

menii erau loviți de mari suferințe. De aceea,

într-o bună zi, îngerii s-au adunat, au ținut sfat

și l-au trimis pe unul dintre ei la Dumnezeu

cu rugămintea: „Doamne, dacă îi iubești cu

adevărat pe oameni și le ești Tată, dă-le un

medicament împotriva suferinței”. Iar Dum -

nezeu le-a răspuns: „Oamenii au primit deja

acest medicament: iubirea”.

Am început deja Săptămâna Sfântă, perioada

cea mai semnificativă a întregului an litur gic.

Lecturile biblice din aceste zile ne fac să retră -

im ceas cu ceas ultima săptămână din viața

pământească a lui Isus, cu dramaticele și

sfâșietoarele sale suferințe.

Lecturile de astăzi ne arată cât de adevărată

este învățătura pe care ne-o transmite povestioara

relatată. Medicamentul pe care îl

oferă Dumnezeu Tatăl și care îl alină pe Isus

în suferințele îndurate în ultima săptămână a

vieții sale este iubirea. Mai întâi, este iubirea

Tatălui despre care vorbește profetul Isaia:

„Iată slujitorul meu pe care îl sprijin, alesul

Gândul zilei

„Las-o! Pentru ziua înmormântării mele

a păstrat aceasta”. (In 12,7)

Isus răspunde la critica lui Iuda.

Acesta este ucenicul lui,

dar încă ţine la ideile sale

mai mult decât la Domnul său.

Maria tace

şi, în tăcere, continuă actul său de iubire.

Acest lucru îi aduce lui Isus

o mare mângâiere,

care îl răsplăteşte suferinţa

pricinuită de actul

celui care îi unelteşte moartea.

meu în care sufletul meu își găsește plăcerea!...

Eu, Domnul, te-am chemat în dreptate și

te-am luat de mână…; să deschizi ochii celor

orbi, să-i scoți din închisoare pe cei captivi și

din temniță, pe cei care locuiesc în întuneric”

(Is 42,1.6-7). Sunt cuvinte pline de iubire și

imagini ale iubirii lui Dumnezeu.

Apoi, este iubirea prietenilor lui Isus din

Betania: Lazăr și surorile sale, Marta și Maria.

Cercul dușmanilor se strânge în jurul lui Isus.

Vin ceasuri de ură, de părăsire, de trădare, de

brutalitate; bicele, cuiele, crucea, toate sunt

pregătite. Înainte de a veni toate aceste suferințe

cumplite, Isus petrece câteva ceasuri de

bucurie în Betania, dincolo de Muntele Măsli -

nilor, înconjurat de afecțiunea și iubirea prie -

tenilor săi.

Apoi, este iubirea Mariei, cea care îi toarnă

parfum pe picioare și i le șterge cu părul capului

ei. Este un gest aducător de alinare, dar și un

gest profetic, deoarece prevestește moartea

lui Isus. La evrei, ungerea celui mort cu miro -

denii era un rit obligatoriu. În cazul lui Isus,

ungerea nu se putea face vineri seara, căci

începea sâmbăta Paștelui, când atingerea celui

mort era interzisă. Și nu avea să se facă nici

în duminica Paștelui, când femeile au venit

cu mirodenii la mormânt ca să-i ungă trupul,

căci Isus înviase deja. Ritul ungerii îl face

Maria, în casa din Betania. Este un gest care

îl scandalizează pe Iuda Iscarioteanul, care

considera că mai bine s-ar fi vândut parfumul

cu 300 de dinari, pentru a fi dați săracilor.

Însă Isus arată că banii, oricât de mulți ar fi,

fără iubire nu alină nicio suferință. De aceea,

doar iubirea poate să vindece suferința.

Să-i cerem Domnului harul de a trăi aceste

zile mai aproape de el și să fim generoși, chiar

de-ar părea în exces, asemenea Mariei, care

a „risipit” lucrul cel mai de preț pentru a-l

onora pe Isus.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

7 aprilie

Is 49,1-6

Ps 70

In 13,21-33.36-38

violet

P

Marþi din Sãptãmâna Sfântã

Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr.


Te-am pus luminã pentru popoare, ca sã fie mântuirea mea pânã la marginile

pãmântului. n Gura mea va vesti, Doamne, mântuirea ta. n Unul dintre voi mã va

trãda. Nu va cânta cocoºul pânã când mã vei renega de trei ori.

ªi noi suntem trãdãtori. Negãm cã a putut exista o oarecare legãturã. Uitãm cu fãþãrnicie iubirea

împãrtãºitã, bucuriile comune, proiectele de viitor formulate împreunã. Jurãm cã nu am avut nimic

în comun. Respingem, dispreþuim, cu scuza cã am gãsit ceva mai bun. Fiecare trãdare este o istorie

mur darã de interese!


Ant. la intrare:

Cf. Ps 26,12

Nu mă lăsa, Doamne, pradă duşmanilor mei,

căci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoşi,

iar nelegiuirea s-a amăgit pe sine!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul

să celebrăm astfel misterul pătimirii Dom -

nului, încât să ne învrednicim a dobândi iertarea

ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Te-am pus lumină pentru popoare, ca să fie

mântuirea mea până la marginile pământului.


Ascultaţi, insulelor! Daţi atenţie, popoare

îndepărtate! Domnul m-a chemat din sânul

matern, din pântecele mamei mele şi-a adus

aminte de numele meu. 2 A făcut gura mea ca

o sabie tăioasă, la umbra mâinii sale m-a adă -

postit; m-a făcut ca o săgeată ascuţită şi m-a

pus în tolba sa. 3 El mi-a zis: „Tu eşti slu jitorul

meu, Israel; în tine mă voi glorifica”. 4 Dar

158


eu spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar

şi fără folos mi-am consumat puterea. Şi totuşi

judecata mea este la Domnul şi răsplata mea,

la Dumnezeul meu”. 5 Acum, aşa vorbeşte

Domnul, cel care m-a plăsmuit în sânul mamei

ca să fiu slujitorul lui, ca să-l întorc pe Iacob şi

să-l adun pe Israel. De aceea am fost preţuit în

ochii Domnului şi Dum nezeul meu este puterea

mea. 6 El zice: „Este puţin să fii slujitorul meu,

ca să ridici triburile lui Iacob şi să-i aduci înapoi

pe cei rămaşi ai lui Israel. Te-am pus lumină

pentru po poare, ca să fie mântuirea mea până

la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului


Ps 70(71),1-2.3-4a.5-6ab.15 şi 17 (R.: 15a)

R.: Gura mea va vesti, Doamne,

mântuirea ta.

1

În tine, Doamne, mi-am căutat refugiul,

să nu fiu nicicând făcut de ruşine!

2

În dreptatea ta, eliberează-mă şi apără-mă,

pleacă-ţi urechea spre mine

şi mântuieşte-mă! R.

3

Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,

spre care mi-ai poruncit să merg mereu

ca să mă mântuieşti,

pentru că numai tu eşti stânca mea

şi cetatea mea de apărare.

4a

Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna

celui fărădelege! R.

5

Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,

Doamne, în tine mi-am pus încrederea

din copilărie.

6ab

În tine mi-am găsit sprijin din sânul

mamei mele,

încă din sânul mamei mele, tu ai fost

ocrotitorul meu. R.

15

Gura mea va vesti în toate zilele dreptatea

şi mântuirea ta,

chiar dacă nu cunosc al lor număr.

17

Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţe,

iar eu fac cunoscute şi acum minunile

tale. R.


Bucură-te, regele nostru,

care, ascultând de Tatăl,

ai fost dus la răstignire

ca un miel blând la înjunghiere.

EVANGHELIA

Unul dintre voi mă va trăda. Nu va cânta

cocoşul până când mă vei renega de trei ori.


Isus Cristos

după sfântul Ioan 13,21-33.36-38

În acel timp, stând la masă cu discipolii săi,

Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: „Ade -

văr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va

trăda”. 22 Discipolii se uitau unii la alţii, nedu -

meriţi fiind în legătură cu cel despre care

vorbeşte. 23 Unul dintre discipolii lui, pe care

îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus.

24

Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn

să se intereseze cine ar putea să fie cel despre

care vorbeşte. 25 El s-a aplecat deci pe pieptul

lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus

a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge

îmbucătura şi i-o voi da”. Atunci, întingând

îmbucătura, a luat-o şi a dat-o lui Iuda Isca -

rioteanul, fiul lui Simon. 27 După acea îmbucătură,

a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a

zis: „Ceea ce vrei să faci, fă repede!” 28 Dar

niciunul dintre cei care stăteau la masă nu a

înţeles de ce i-a spus aceasta. 29 Şi, cum Iuda

ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi

spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru

sărbătoare!” sau ca să dea ceva săracilor.

30

Aşadar, luând îmbucătura, Iuda a ieşit îndată.

Şi era noapte. 31 După ce a ieşit el, Isus a spus:

„Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dum -

nezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacă Dumnezeu

a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica

în el însuşi şi-l va glorifica îndată.

33

Copilaşi, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi

căuta şi – aşa cum le-am spus iudeilor – vă spun

acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi

veni»”. 36 Simon Petru i-a spus: „Doamne, unde

mergi?” Isus i-a răspuns: „Unde merg eu, tu nu

mă poţi urma acum, dar mă vei urma după

aceea”. 37 Petru i-a spus: „Doamne, de ce nu

pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru

tine!” 38 Isus a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru

mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta

cocoşul până când mă vei renega de trei ori”.

Cuvântul Domnului


Dumnezeu are un plan de mântuire cu fiecare

dintre noi şi nimic nu poate împiedica voinţa

sa de mântuire. În faţa înfrângerilor noastre,

să ne încredem în el şi să-l rugăm:

R.: Doamne, mântuieşte-ne!


– În Biserică tu eşti iubit, dar, din cauza slăbiciunii

noastre, eşti şi trădat: ajută comunităţile

creştine să dea mărturie despre Cristos

cel răstignit, umilit şi înălţat, să ne rugăm: R.

R.: Doamne, mântuieşte-ne!

– Tu ceri fiecărui om să-ţi slujească cu iubire,

dar el voieşte mai degrabă să fie slujit: îndepărtează

din inima omului setea de putere

care distruge şi ucide, să ne rugăm: R.

– Sunt multe familii în care infidelitatea a luat

locul iubirii sincere şi responsabile: dă ru -

ieşte tuturor celor căsătoriţi o încredere pu -

ternică în Cristos, modelul fidelităţii faţă de

tine şi faţă de oameni, să ne rugăm: R.

– Prin glasul săracilor tu ne inviţi adesea la

tine, dar aproape întotdeauna te refuzăm:

arată-ne tuturor calea reconcilierii, să ne

rugăm: R.

– Ne scandalizăm de trădarea altora, dar în -

chidem ochii asupra multelor noastre vinovăţii:

nu permite ca omul să judece şi să condamne,

încrezându-se numai în el însuşi, să

ne rugăm: R.

– Participăm adesea la aceeaşi pâine euharistică,

dar suntem aşa de îndărătnici când

este vorba de iubirea aproapelui: fă-ne pâine

frântă care, urmându-l pe Cristos, să împărtăşească

neliniştile şi bucuriile oamenilor, să

ne rugăm: R.

Părinte sfânt, nu privi la vinovăţiile noastre,

ci la bunătatea ta. Aceasta ţi-o cerem, prin

Cristos, care din iubire faţă de noi s-a co borât

în abisul durerii şi al morţii şi acum şade

împreună cu tine în slavă. El care vieţuieşte


Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, să primeşti cu bunătate

jertfa pe care ţi-o aduce familia ta. Tu, care

o faci părtaşă de sfintele daruri, învredniceşte-o

să se bucure pe deplin de roadele lor.


Prefaţa








şi ale învierii sale glorioase, în care trufia celui

rău este înfrântă şi se împlineşte taina răscum -

părării noastre. Pentru aceasta, puterile îngereşti

adoră maiestatea ta, bucurându-se în veci

de vederea feţei tale. De aceea, Doamne, în -

găduie să fim primiţi în a te preamări cu co -

rurile de îngeri, zicând fără încetare.


Dumnezeu nu l-a cruţat

pe propriul său Fiu,

ci l-a dat la moarte

pentru noi toţi.

Rom 8,32


Îndestulaţi cu darul mântuitor, implorăm,

Doamne, îndurarea ta, ca, prin acelaşi sacrament

prin care ai voit să ne întăreşti în această

viaţă trecătoare, să ne faci părtaşi de viaţa


160


Mediteazã

Lecturile de astăzi ne învață că gloria lui Dum -

nezeu se manifestă prin faliment. Astfel, în

prima lectură, falimentul servitorului lui Iahve

este ocazia oportună pentru o lărgire a mi -

siunii sale; apoi, faptul de a îndura chinuri și

suferințe îi permite psalmistului accesul la o

viață nouă; iar în evanghelie, trădarea lui Iuda

este calea prin care Isus va fi glorificat.

Isus vorbise și mai înainte de prietenul apropiat

care avea să-l trădeze (cf. In 13,18), însă

acum îl denunță în mod clar pe trădător.

Această denunțare provoacă o mare nedumerire

și mâhnire în grupul ucenicilor.

La solicitarea lui Petru și mai apoi a ucenicului

pe care îl iubea Isus (cf. In 13,23), trădătorul

este indicat în persoana lui Iuda din

Iscariot, cel căruia Isus îi întinsese bucățica

de pâine. După acea îmbucătură, Satana a

intrat în inima lui Iuda. Astfel, dușmanul lui

Dumnezeu îl ia în stăpânire pe trădător, fă -

cându-l să se cufunde în întunericul necredinței

și al urii, până la comiterea celui mai

mare delict: uciderea Fiului lui Dumnezeu

(cf. In 19,11).

Odată cu intrarea Satanei în inima lui Iuda,

evenimentele încep să se precipite; pentru

Gândul zilei

„Îmi voi da viaţa pentru tine!” (In 13,37)

Petru vrea să lase

o impresie bună.

El crede

şi promite ceva

ce nu este în stare să împlinească.

Cât ar fi fost de frumos

şi de folositor

dacă, în schimb,

i-ar fi cerut

cu umilinţă

lui Isus

darul fidelităţii!

aceasta, Isus îi cere trădătorului să-și pună

planul în aplicare: „Ceea ce vrei să faci, fă

repede!” (In 13,27).

Îndată după plecarea trădătorului, Isus își

deschide inima în fața ucenicilor săi. El este

conștient de faptul că se află în ajunul morții

sale, iar pentru aceasta are grijă să le explice

adevărata semnificație a plecării sale din

această lume. Moartea sa pe cruce nu înseamnă

înfrângerea, ci triumful său, glorificarea și

întoarcerea sa la Tatăl. Prin pătimirea și moartea

sa, Isus va duce la îndeplinire planul de mântuire

voit de Tatăl și va arăta până unde merge

iubirea lui Dumnezeu față de oameni.

Dumnezeu Tatăl va fi preamărit în Fiul odată

cu înălțarea lui pe cruce, de unde Isus își va

manifesta pe deplin dumnezeirea și îi va atrage

la sine pe toți oamenii (cf. In 12,32).

Apelativul „copilași” (In 13,33) exprimă

iubirea și încrederea lui Isus față de ucenicii

săi. Isus îi înștiințează pe prietenii săi că se

apropie clipa plecării sale din această lume

și că, în acest moment, ei nu-l pot urma. În -

toarcerea lui Isus la Tatăl nu este o călătorie

de plăcere, ci una de durere; ea face trimitere

la pătimirea și moartea sa. Pentru aceasta,

nici apostolul Petru nu este în măsură să-l

urmeze deocamdată pe Isus, în ciuda mărturisirii

sale de credință până la sacrificiul vieții;

Petru îl va urma pe Isus, mergând în închisoare

și apoi la moarte, însă ceva mai târziu.

Dată fiind insistența lui Petru în a-și afirma

credința în Învățătorul său până la a-și da

viața pentru el, Isus îi prezice iminenta renegare,

iar referința la cântatul cocoșului vrea

să arate în mod clar faptul că, în aceeași

noapte, Petru îl va renega de trei ori pe Isus.

Să cerem și noi în rugăciune harul de a ști să

recunoaștem în propriile suferințe acțiunea

lui Dumnezeu care ne transformă viața și o face

să fie rodnică.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

8 aprilie

Is 50,4-9a

Ps 68

Mt 26,14-25

violet

P, LP

Miercuri din Sãptãmâna Sfântã

Ss. Iulia Billiart, cãlug.; Dionisie, ep.


Nu mi-am ascuns faþa de la cei care mã insultau ºi mã scuipau. n Rãspunde-mi, Dum -

nezeule, în timpul bunãvoinþei tale. n Fiul Omului merge dupã cum a fost scris despre

el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat!

Îl trãdãm pe Cristos ori de câte ori închidem ochii în faþa pro blemelor celorlalþi, considerând cã nu este

treaba noastrã, ori de câte ori vindem în pierdere reputaþia noastrã, pentru cã „în viaþã nu trebuie

sã fii stupid”. Îl trãdãm pe Cristos atunci când nu facem celui mai mic dintre ai sãi ceea ce i-ar permite

sã se menþinã sigur, liber, în picioare.


Ant. la intrare:

Cf. Fil 2,10.8.11

În numele lui Isus să se plece tot genunchiul,

al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al

celor dedesubt, căci Domnul s-a făcut ascultător

până la moarte, şi încă moartea pe cruce:

de aceea, Isus Cristos este Domn, spre gloria

lui Dumnezeu Tatăl.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care ai voit ca Fiul tău să în dure

pentru noi moartea pe cruce, spre a ne elibera

de puterea vrăjmaşului, te rugăm, dă-ne

nouă, slujitorilor tăi, bucuria să do bândim harul

învierii. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă

insultau şi mă scuipau.

Citire din cartea profetului Isaia 50,4-9a

Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol

ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt

celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de di -

mineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult

asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu

mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit,

162


nu m-am dat înapoi. 6 Spatele l-am dat celor

care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau

barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei

care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul

Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu

am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca

de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine.

8

Cel care mă îndreptăţeşte este aproape:

cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm

împreună: cine este judecătorul meu

să se apropie de mine! 9a Iată, Domnul Dumnezeu

îmi vine în ajutor: cine este cel care mă

declară vinovat?

Cuvântul Domnului


Ps 68(69),8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14c şi b)

R.: Răspunde-mi, Dumnezeule

în timpul bunăvoinţei tale.

8

Pentru tine îndur batjocură şi umilirea

îmi acoperă faţa.

9

Am ajuns un străin pentru fraţii mei,

un necunoscut pentru fiii mamei mele;

10

căci râvna casei tale mă mistuie,

insultele celor care te insultă au căzut

asupra mea. R.

21bcd

Aştept compătimire, dar în zadar,

aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul.

22

Ei mi-au pus venin în mâncare

şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau

oţet. R.

31

Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări

şi îl voi preamări aducându-i mulţumire.

33

Să vadă cei umili şi să se bucure!

Căutaţi-l pe Dumnezeu

şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!

34

Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci

şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt

în închisoare. R.


Bucură-te, regele nostru:

tu singur te-ai îndurat de noi

în rătăcirile noastre!

EVANGHELIA

Fiul Omului merge după cum a fost scris

despre el, dar vai omului aceluia prin care

Fiul Omului este trădat!



În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care

se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la

arhierei 15 şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau

pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de

arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul po trivit

ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azi -

melor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând:

„Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci

Paştele?” 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la

cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul

meu este aproape. La tine voi face Paştele cu

discipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum

le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La

lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei

doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis:

„Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.

22

Întristaţi peste măsură, ei au început să-i

spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu,

Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care

şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă

va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum

a fost scris despre el, dar vai omului aceluia

prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi

fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!”

25

Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând

cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu,

rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.

Cuvântul Domnului


Isus, slujitorul suferind, ne învaţă adevărata

înţelepciune: cea care vine de sus şi care se

încrede în ajutorul Domnului. Mulţumindu-i

pentru acest dar minunat, să-l invocăm, spunând:

R.: Doamne, fii alături de noi în încercare!

– Pentru sfânta Biserică: fă ca ea să fie fidelă,

răbdătoare şi curajoasă, pentru a nu-l trăda

pe Cristos, mirele său. Noi te rugăm: R.

– Pentru păstorii comunităţii creştine: menţine-i

în iubire, chiar dacă trebuie să lupte

pentru apărarea celor mici şi a celor săraci.

Noi te rugăm: R.

– Pentru popoare şi naţiuni: fă ca ele să realizeze

un drum bun pe calea dialogului, pentru

ca el să contureze pentru toţi un viitor de

pace. Noi te rugăm: R.

– Pentru familii: fă ca ele, împărtăşind îm -

preună afecţiunile, bunurile şi speranţele, să

fie profeţie a unei vieţi de împăcare în fraternitate

şi iubire. Noi te rugăm: R.

– Pentru cei care refuză mesajul lui Cristos:

dă-le harul convertirii şi ajută-i să nu se expună

riscului pierzării. Noi te rugăm: R.


– Pentru noi, cei de faţă: dă-ne harul de a nu

înceta niciodată să ne purificăm inima, pentru

a găzdui cu bucurie prezenţa lui Cristos,

paştele nostru. Noi te rugăm: R.

R.: Doamne, fii alături de noi în încercare!

Părinte milostiv, primeşte rugăciunea care se

înalţă spre tine. Noi te rugăm cu credinţă

reînnoită acum, în apropierea Paştelui, ziua

iubirii şi a mântuirii, ca să ne purifici de vi -

novăţie şi să participăm la slava ta. El, care

vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Primeşte, Doamne, jertfa pe care ţi-o oferim

şi dă-ne, te rugăm, harul ca pătimirea Fiului

tău, pe care o celebrăm în chip tainic, să

aducă roade în viaţa noastră. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa








şi ale învierii sale glorioase, în care trufia

celui rău este înfrântă şi se împlineşte taina

răscumpărării noastre. Pentru aceasta, puterile

îngereşti adoră maiestatea ta, bucurân du-se

în veci de vederea feţei tale. De aceea, Doamne,

îngăduie să fim primiţi în a te preamări cu

corurile de îngeri, zicând fără încetare.


Mt 20,28

Fiul omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca

să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare

pentru cei mulţi.


Dumnezeule atotputernic, te rugăm, întăreşte

în inimile noastre credinţa că moartea pe

care Fiul tău a îndurat-o pe pământ, şi pentru

care dau mărturie aceste taine vrednice de

închinare, ne-a dobândit viaţa veşnică. Prin


164


Mediteazã

În lumina evangheliei, putem nota câteva ade -

văruri care ne pot ajuta să înțelegem și să trăim

cât mai intens în aceste zile participarea la

suferințele Mântuitorului.

„Iuda Iscarioteanul s-a dus la arhierei și le-a

zis: «Ce-mi dați ca să-l dau pe mâna voastră?».

Ei i-au fixat treizeci de arginți” (Mt 26,14-15).

Întotdeauna, banul stimulează atașamentul

exagerat față de bunurile pământești și face

ca atenția omului să se abată de la realitățile

cerești. E adevărat că banul aduce bunăstarea

și asigură prosperitatea, dar adesea se în tâmplă

că, în loc să devină un mijloc de manifestare a

iubirii între oameni, banul conduce la izolare,

la egoism și la indiferență față de Dumnezeu.

Gestul lui Iuda de a-l trăda pe Isus pentru

treizeci de arginți poartă de multe ori și sem -

nătura noastră. Și noi îl trădăm pe Isus; fi -

ecare păcat pe care îl săvârșim este cu adevărat

o trădare a iubirii pe care Dumnezeu ne-o

poartă. În plus, să fim convinși că păcatul nu

are puterea de a-l ucide pe Dumnezeu. Dim -

potrivă, înfăptuiește judecata și condamnarea

noastră.

Prima lectură subliniază gestul de iubire su -

premă al lui Isus, făcând referire la figura

„servitorului lui Iahve”, caracterizat de o

Gândul zilei

„Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor”.

(Is 50,7)

Profetul pune în gura slujitorului lui Iahve

această certitudine.

Este certitudinea pe care o trăieşte Isus atunci

când pregăteşte Paştele şi începe să-l celebreze

împreună cu ucenicii săi.

Printre aceştia este şi acela care e pe cale

să-l dea pe mâna duşmanilor.

Isus este sigur de prezenţa şi iubirea Ta tălui,

de aceea poate vorbi cu libertate chiar şi

despre trădare.

supunere necondiționată față de voința sa

(cf. Is 50,5-6). Acesta este un mare adevăr, care

trebuie să ne dea curajul de a ne întoarce la

Dumnezeu pentru a primi iertarea.

Nu același lucru s-a întâmplat însă și cu Iuda

trădătorul, care pusese la cale arestarea lui

Isus. Știm că Iuda avea să regrete fapta, însă

nu era suficient regretul pentru ceea ce făcuse.

Trebuia ca el să aibă curajul de a-i cere iertare

lui Isus. Acesta este și motivul pentru care

Iuda s-a sinucis.

Impresionante sunt încercările lui Isus de a-l

salva pe Iuda măcar în ultima clipă. Astfel, la

Cina cea de taină, îi întinde acea bucățică de

pâine care la ospețele orientalilor era semnul

unei prețuiri deosebite față de cineva. Iar în

Grădina Măslinilor, când Iuda se apropie de

el ca să-l sărute, Isus i se adresează cu apelativul

de „prieten” (cf. Mt 26,50).

La fel procedează Isus și în cazul nostru; ne

invită să credem în iertare sa, ca să ne bu cu -

răm de viață împreună cu el. Să fim convinși

că realitatea pătimirii și morții lui Cristos nu

constituie un verdict prin care se hotărăște

condamnarea noastră, ci eliberarea de sub jugul

păcatului și al morții. Acceptată din iubire,

moartea lui Isus este cea mai mare ofertă de

har pe care Dumnezeu ne-o face; este invitația

de a ne împăca cu el.

Așadar, vinovăția proprie și iubirea iertătoare

a lui Dumnezeu sunt cele două adevăruri pe

care trebuie să le conștientizăm în această

Săptămână Sfântă. Ele ne vor da curajul de

a ne apropia cu încredere de taina Spovezii

și a Euharistiei. Totodată, angajându-ne în

acest timp sfânt la o participare cât mai intensă

la celebrările liturgice și meditând mai mult

la suferințele Mântuitorului, vom simți din plin

iubirea lui Dumnezeu care ne eliberează de

lanțurile morții și ne dăruiește viața cea adevărată.

Pr. Emanuel Imbrea


9

JOI

aprilie

Ex 12,1-8.11-14

Ps 115

1Cor 11,23-26

In 13,1-15

alb

P

JOIA SFÂNTÃ (Cina Domnului)

Fer. Ubald, cãlug.

Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru sfânta Euharistie I

Învãþãturi despre Cina pascalã. n Din potirul binecuvântat ne împãrtãºim cu sângele

lui Cristos. n Ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta,

vestiþi moartea Domnului. n I-a iubit pânã la sfârºit.

Dimineaþa este Liturghia crismei: Is 61,1-3a.6a.8b-9; Ps 88; Ap 1,5-8;

Lc 4,16-21.


Ant. la intrare:

Cf. Gal 6,14

Iar noi se cuvine să ne lăudăm în crucea Dom -

nului nostru Isus Cristos; în el este mântuirea,

viaţa şi învierea noastră; prin el am fost

mântuiţi şi eliberaţi.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, tu ne-ai chemat să luăm parte la

Cina preasfântă, în care Fiul tău unul-născut,

înainte de a se da pe sine la moarte, a încredinţat

Bisericii sale, jertfa nouă a legământului

veşnic, ospăţul iubirii sale; dă-ne, te rugăm,

harul ca, din acest mister atât de mare, să

sorbim plinătatea iubirii şi a vieţii. Prin Domnul


LECTURA I

Învăţături despre Cina pascală.

Citire din cartea Exodului 12,1-8.11-14

În zilele acelea, Domnul le-a zis lui Moise şi

lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Luna aceasta

să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie

pentru voi întâia între lunile anului! 3 Vorbiţi

întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a

lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă

pentru fiecare casă părintească, un animal

din turmă pentru fiecare casă! 4 Iar dacă o

familie este prea mică pentru un miel, să-l ia

166


împreună cu vecinul cel mai de aproape de

casă, după numărul sufletelor; fiecare să so -

cotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un

miel! 5 Animalul din turmă să vă fie fără cusur,

de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie

dintre miei, fie dintre capre! 6 Să-l păstraţi

până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia

şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l

înjunghie spre seară! 7 Să ia din sânge şi să

pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus

al caselor în care îl vor mânca! 8 Să mănânce

carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă

la foc, cu azime şi cu ierburi amare! 11 Să-l

mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele

în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi

în grabă: este Paştele Domnului! 12 Eu

voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea

şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egip -

tului, de la om până la animale; voi face

judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egip -

tului; eu sunt Domnul! 13 Sângele vă va fi semn

pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea

sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi

între voi nicio rană nimicitoare atunci când

voi lovi ţara Egiptului. 14 Această zi să vă fie

memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a

Domnului din generaţie în generaţiile voastre:

ca hotărâre veşnică să o celebraţi!”

Cuvântul Domnului


Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18

(R.: cf. 1Cor 10,16)

R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim

cu sângele lui Cristos.

12

Ce-i voi da în schimb Domnului

pentru tot binele pe care mi l-a făcut?

13

Voi lua potirul mântuirii

şi voi invoca numele Domnului. R.

15

Lucru de preţ este în faţa Domnului

moartea credincioşilor săi.

16bc

Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!

Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17

Îţi voi aduce jertfă de laudă

şi voi invoca numele Domnului.

18

Voi împlini voturile făcute Domnului

de faţă cu tot poporul său. R.

LECTURA A II-A

Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi

beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului

apostol Paul către Corinteni 11,23-26

Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce

v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în

care era vândut, a luat pâinea 24 şi, mulţumind,

a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care

este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!”

25

De asemenea, după cină, a luat potirul, spu -

nând: „Acesta este potirul noului legământ în

sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi

în amintirea mea!” 26 Căci ori de câte ori mân -

caţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta,

vestiţi moartea Dom nului până când va veni.

Cuvântul Domnului


In 13,34

„Vă dau o poruncă nouă, spune Domnul, să vă

iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit!”

EVANGHELIA

I-a iubit până la sfârşit.



Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că

îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta

la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume,

i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei –

când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda

în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Si -

mon –, 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile

sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dum -

nezeu merge, 4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus

hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a

încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat

şi a început să spele picioarele discipolilor şi

să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

6

A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis:

„Doamne, tu să-mi speli picioarele?” 7 Isus a

răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi

acum, dar vei cunoaşte după aceasta”.

8

Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele

în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi

spăla, nu vei avea parte cu mine”. 9 Simon

Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele

mele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a zis:

„Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele

decât picioarele, căci este curat în întregime.

Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci îl ştia

pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a

spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”. 12 După ce le-a

spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat

iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am

făcut pentru voi? 13 Voi mă numiţi «Învă ţă -

torul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că

sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi În vă ţătorul,

v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori

să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am

dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am

făcut eu”.

Cuvântul Domnului



Să ne rugăm Domnului nostru Isus Cristos,

care la Cina cea de Taină a instituit misterul

ce ne face părtaşi de moartea şi învierea sa.

Să spunem:

R.: Doamne, dă-ne pâinea vieţii!

– Pentru ca episcopii şi preoţii care prezidează

Euharistia, prin atitudinea lor de credinţă,

precum şi prin cuvântul lor inspirat de

Cristos, să conducă la credinţă comunităţile

încredinţate lor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Domnul să facă în locurile de

misiune ale Bisericii să nu lipsească preoţi

care să ofere pâinea şi vinul şi nimeni dintre

cei de bunăvoinţă să nu fie lipsit de posibilitatea

întâlnirii cu Cristos, să ne rugăm: R.

– Pentru ca în sufletele tuturor oamenilor să

se trezească foamea după hrana cerească a

Cuvântului şi a Euharistiei, să ne rugăm: R.

– Pentru ca în comunitatea noastră împărtăşirea

fraternă din „pâinea coborâtă din cer”

să ne ajute, după exemplul lui Cristos, să ne

dăruim viaţa în slujirea celor care ne sunt

alături, să ne rugăm: R.

– Pentru ca în cât mai mulţi tineri să se trezească

dorinţa de a-l urma pe Cristos în sacra -

mentul sfintei Preoţii, să ne rugăm: R.

Dumnezeule veşnic, prin celebrarea morţii

şi învierii Fiului Tău, ne asociezi la jertfa lui şi

ne dăruieşti viaţa dumnezeiască. Ascultă rugă -

ciunea Bisericii adunate în jurul sfântului Altar.

Prin Cristos, domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, harul să

luăm parte cu vrednicie la aceste taine, pentru

că, ori de câte ori se celebrează memorialul

acestei jertfe, se împlineşte lucrarea răscumpărării

noastre. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa I pentru preasfânta Euharistie





Domnul nostru Isus Cristos. El, adevăratul

şi veşnicul preot, a orânduit o jertfă veşnică,

oferindu-se pe sine însuşi ca victimă pentru

mântuirea noastră şi poruncindu-ne şi nouă

să aducem aceeaşi jertfă în amintirea lui. Tru -

pul lui, jertfit pentru noi, când îl mâncăm, ne

întăreşte, sângele lui, vărsat pentru noi, când

îl bem, ne curăţă. De aceea, cu toţi îngerii şi

arhanghelii, cu tronurile şi stăpânirile şi cu

toate corurile oştirii cereşti, îţi înălţăm imnul

de laudă, zicând fără încetare.


1Cor 11,24-25

„Acesta este trupul meu, dat pentru voi; acesta

este potirul noului legământ în sângele meu”,

spune Domnul; „ori de câte ori le veţi primi,

faceţi aceasta în amintirea mea”.


Dumnezeule atotputernic, dăruieşte-ne harul

ca, aşa cum ne hrănim în viaţa pământească

la Cina de taină a Fiului tău, tot astfel, să ne

învrednicim a fi părtaşi de ospăţul veşnic al

împărăţiei tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

168


Mediteazã

Trăim bucuria de a începe triduum-ul pascal

al pătimirii, morții și învierii lui Isus prin ce -

lebrarea Liturghiei Cinei Domnului, care mar -

chează instituirea a două sacramente: Eu ha -

ristia și Preoția. În fiecare din aceste taine

trebuie să-l recunoaștem pe Cristos care realizează

mântuirea noastră.

La Cina cea de taină, Isus preia ritualul pascal

iudaic și îl desăvârșește. Celebrând acest

ritual în ajunul pătimirii sale, Cristos îl împli -

nește, schimbându-i conținutul. Dacă evreii

sacrificau un miel, Cristos se sacrifică pe sine

însuși. Ceea ce jertfește Isus este propria

persoană; el le dă ucenicilor să mănânce trupul

său și să bea sângele său. Nu este vorba de ceva

simbolic, ci este cu adevărat el însuși cel care se

oferă ca hrană și băutură pentru viața lumii.

Isus știa cât de dificil va fi pentru ucenici să

înțeleagă acest mare adevăr și, de aceea, i-a

pregătit de mai înainte prin minunea înmulțirii

pâinilor și prin discursul de la Cafar naum.

Iar ceea ce Isus spunea la Cafarnaum avea

să se împlinească la Cina cea de taină. În ajunul

pătimirii sale, Isus le încredințează apostolilor

hrana cea vie despre care le vorbise: sfânta

Euharistie.

Gândul zilei

„I-a iubit până la sfârşit.” (In 13,1)

Evanghelistul ne dezvăluie secretele

cele mai frumoase.

Cum trăia Isus momentul Cinei,

ştiind că avea să fie ultima?

Trăia totul ca pe un dar de iubire,

neumbrit de nimic din ceea ce se întâmpla

în jurul lui şi împotriva lui.

Iubirea lui Isus nu are margini,

nu cunoaşte obstacole,

nu suferă diminuări, nici încetiniri.

Gesturile şi cuvintele sale, şi chiar şi

presen timentele sale sunt un dar de iubire.

Noutatea jertfei instituite la Cina cea de taină

nu stă doar în noul conținut al acestei jertfe,

care este Cristos însuși, ci și în efectul noii

jertfe. Astfel, în timp ce vechea jertfă pascală

comemora eliberarea evreilor din sclavia

Egiptului, noua jertfă instituită de Cristos

realizează eliberarea din sclavia păcatului și

a morții, făcându-i pe oameni părtași la viața

sa dumnezeiască.

Dar Isus nu se mărginește numai la a oferi viața

cea nouă, ci le arată ucenicilor și cum trebuie

să o trăiască, săvârșind gestul spălării picioa -

relor. În societatea iudaică, acesta era semnul

slujirii depline. Această muncă era datoria

slugii față de stăpân. Însă Isus știa ce are de

făcut; el le încredințează ucenicilor tes ta mentul

întreg: nu doar viața cea nouă, ci și modul în

care să o trăiască, adică în slujire.

Dar a face ceea ce a făcut Isus nu este posibil

fără a avea însăși viața lui. Tocmai de aceea,

Isus, cunoscând fragilitatea umană, ne-a încre -

dințat și sacramentul sfintei Preoții, care își

găsește justificare tocmai în Euharistie și în

viața de slujire pe care Cristos ne-o cere.

Preotul există deoarece omul are nevoie de

Euharistie pentru a-l putea urma pe Cristos.

Privită din această perspectivă, slujirea preo -

tului este în mod fundamental o slujire euha -

ristică.

Iată marile evenimente pe care le trăim astăzi:

instituirea Euharistiei și a sfintei Preoții; sunt

daruri inestimabile pe care Isus ni le-a obținut

cu sângele său prețios.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste

daruri și să nu le refuzăm. Purificându-ne de

păcate prin sacramentul Spovezii, să ne îm -

părtășim de viața dumnezeiască prin primirea

sfintei Euharistii. Iar meditarea suferințelor

lui Cristos pe care le vom celebra mâine să

trezească și în inimile noastre dorința de a-l

urma cu fidelitate în slujirea fraților noștri.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

10 aprilie

Is 52,13-53,12

Ps 30

Evr 4,14-16;5,7-9

In 18,1-19,42

roºu

P

VINEREA SFÂNTÃ (Patima ºi moartea Domnului) (post ºi ab.)

Ss. Apoloniu, pr. m.; Macarie

Celebrarea patimii ºi morþii Domnului.

El era strãpuns pentru pãcatele noastre. n Tatã, în mâinile tale, încredinþez sufletul

meu. n A învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi a devenit cauzã de mântuire

veºnicã. n Pãtimirea Domnului nostru Isus Cristos.

Post ºi abstinenþã. Colectã pentru Þara Sfântã.

În sfârºit, iatã-te aici, rãstignit! Expus în slãbiciunea cea mai absolutã pentru a ridica din þãrânã pe

cei maltrataþi în viaþã. Descãrnat, pentru a pune mâna lui Dumnezeu peste toþi sãracii care nu

au glas. În sfârºit, iatã-te aici, Cristoase al bunãtãþii împãrþite fãrã nicio mãsurã! Braþele tale deschise

pentru a iubi sunt cea mai puternicã speranþã a noastrã pentru ziua de azi ºi pentru totdeauna!


Rugăciunea zilei

Dumnezeule, prin pătimirea lui Cristos, Fiul

tău, Domnul nostru, tu ai nimicit moartea, care

e moştenirea străvechiului păcat lăsată întregului

neam omenesc; te rugăm să ne reînnoieşti

după asemănarea Fiului tău, pentru ca,

după cum prin naştere am primit chipul omului

pământesc, tot astfel, sfinţiţi de harul tău, să

purtăm chipul omului ceresc. Prin Cristos,

Domnul nostru.

LECTURA I

El era străpuns pentru păcatele noastre.

Citire din cartea

profetului Isaia 52,13-53,12

Iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa,

se va ridica şi va fi foarte sus. După cum mulţi

s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai

desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui,

decât a fiilor oamenilor –, 15 tot aşa, multe po -

poare se vor uimi şi regi îşi vor închide gura

înaintea lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a

povestit şi vor înţelege ceea ce nu au auzit.

53,1

Cine a crezut în ceea ce ne-a fost anunţat?

Şi cine a cunoscut braţul Domnului? 2 S-a

170


înălţat ca o mlădiţă înaintea lui şi ca o rădăcină,

dintr-un pământ uscat. Nu avea formă

şi nici frumuseţe ca să o privim, nici înfăţişare

ca să o dorim. 3 Dispreţuit şi refuzat de

oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei,

de care îţi ascunzi faţa. Era dispreţuit

şi noi nu l-am luat în seamă. 4 Iar el a purtat

suferinţele noastre şi durerile noastre le-a

luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut

de Dumnezeu şi umilit. 5 Dar el era străpuns

pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru

păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea

pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem

vindecaţi. 6 Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare

avea propriul drum în faţă. Domnul a făcut

să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tutu -

ror. 7 Chinuit şi umilit, el nu şi-a deschis gura;

ca un miel dus la înjunghiere şi ca o oaie

mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis

gura. 8 A fost luat cu violenţă şi judecată;

cât despre generaţia lui, cine se gândeşte? A

fost şters de pe pământul celor vii, pentru

nelegiuirea poporului meu a fost lovit. 9 Mor -

mântul lui a fost cu cei nelegiuiţi, cu cel

bogat a fost în moartea lui, deşi nu făcuse

nicio violenţă şi nu fusese înşelăciune în gura

lui. 10 Domnului i-a plăcut să-l zdrobească

prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca

jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă

care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului,

prin mâna lui, va avea succes. 11 Din truda su -

fletului său va vedea şi va fi satisfăcut în

cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va

îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele

lor. 12 De aceea, îi voi face parte cu cei

mari şi cu cei puternici va împărţi prada, pentru

că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat

împreună cu cei nelegiuiţi. Dar el purta pă -

catul multora şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi.

Cuvântul Domnului


Ps 30(31),2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25

(R.: Lc 23,46b)

R.: Tată, în mâinile tale,

încredinţez sufletul meu.

2

Doamne, în tine am căutat refugiu,

să nu fiu făcut nicicând de ruşine;

mântuieşte-mă în dreptatea ta!

6



adevărat. R.

12

Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei:

spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii

mei;

cei care mă văd pe drum mă ocolesc.

13

Sunt dat uitării ca un mort, ca unul

fără inimă,

am ajuns ca o oală spartă. R.

15

Dar eu mă încred în tine, Doamne,

şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,

16

soarta mea este în mâinile tale”.

Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei

şi de cei care mă urmăresc! R.

17

Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,

mântuieşte-mă în îndurarea ta!

25

Fiţi tari, să se întărească inimile voastre,

voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul! R.

LECTURA A II-A

A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi

a devenit cauză de mântuire veşnică.

Citire din Scrisoarea

către Evrei 4,14-16; 5,7-9

Fraţilor, având, aşadar, un mare preot mi -

nunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul

lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea

credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care

să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile

noastre, ci unul care a fost încercat în

toate asemenea nouă, în afară de păcat.

16

Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala

de tronul harului ca să primim îndurare şi să

găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!

5,7

În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit,

cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi

cereri către acela care avea puterea să-l salveze

de la moarte şi a fost ascultat datorită

evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea

din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost

făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire

veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.

Cuvântul Domnului


Fil 2,8-9

Cristos s-a umilit pe sine,

făcându-se ascultător

până la moarte,

până la moartea pe cruce.

Pentru aceasta,

şi Dumnezeu l-a înălţat

şi i-a dăruit numele

care este mai presus

de orice nume.


EVANGHELIA

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos

după sfântul Ioan 18,1-19,42

E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii

săi dincolo de torentul Cedron, unde

era o grădină în care a intrat el şi discipolii

lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela

pentru că de multe ori Isus se aduna acolo

împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda,

luând cohorta şi servitori de la arhierei şi

farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme.

4

Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni

asupra lui, a ieşit şi le-a zis: †. „Pe cine căutaţi?”

5 E. I-au răspuns: P. „Pe Isus Nazari -

neanul”. 6 E. El le-a zis: †. „Eu sunt”. E. Era

acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când

le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au

căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua

oară: †. „Pe cine căutaţi?”, E. iar ei au zis:

P. „Pe Isus Nazarineanul”. 8 E. Isus le-a răspuns:

†. „V-am spus că eu sunt. Aşadar, dacă

mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să

plece!” 9 E. Ca să se împlinească cuvântul

pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai

dat, n-am pierdut pe niciunul”. 10 Atunci Simon

Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit

pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea

dreaptă; 11 iar numele servitorului era Malhus.

Dar Isus i-a zis lui Petru: †. „Pune-ţi sabia în

teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a

dat Tatăl?” 12 E. Atunci, cohorta, comandantul

şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus

şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna,

căci era socrul lui Caiafa, care era marele

preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care le

dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să

moară un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon

Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus.

Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a

intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot.

16

Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci

172


celălalt discipol, care era cunoscut marelui

preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat

şi Petru. 17 Servitoarea portăreasă i-a spus lui

Petru: A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii

acelui om?” E. El i-a zis: A. „Nu sunt”.

18

E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; fă -

cuseră un foc – pentru că era frig – şi se

încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea.

19

Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus

despre discipolii lui şi despre învăţătura sa.

20

Isus i-a răspuns: †. „Eu am vorbit lumii pe

faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în

templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit

nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine?

Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am

vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!” 22 E. Îndată

ce a spus acestea, unul dintre servitori, care

stătea în preajmă, i-a dat o palmă lui Isus,

spunând: A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?”

23

E. Isus i-a răspuns: †. „Dacă am vorbit

rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am

vorbit bine, de ce mă loveşti?” 24 E. Atunci

Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

25

Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci

ei i-au spus: A. „Nu cumva eşti şi tu dintre

discipolii lui?” E. El a negat şi a zis: A. „Nu

sunt”. 26 E. Unul dintre servitorii marelui preot,

o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea,

i-a zis: A. „Nu te-am văzut eu în grădină

împreună cu el?” 27 E. Dar Petru a negat din

nou şi îndată a cântat cocoşul. 28 Atunci l-au

adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era

dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca

să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele.

29

Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus:

A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui

om?” 30 E. Au răspuns şi i-au zis: P. „Dacă

nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi

dat pe mâna ta”. 31 E. Atunci, Pilat le-a zis:

A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea

voastră!” E. Iudeii i-au spus: A. „Nouă nu ne

este permis să ucidem pe nimeni”. 32 E. Astfel

trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl

spusese el, arătând de ce fel de moarte avea

să moară. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu,

l-a chemat pe Isus şi i-a zis: A. „Tu eşti

regele iudeilor?” 34 E. Isus a răspuns: †. „De

la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii

despre mine?” 35 E. Pilat a răspuns: A. „Oare

sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au

dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” 36 E. Isus a

răspuns: †. „Împărăţia mea nu este din lumea

aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din

lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca

să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum

împărăţia mea nu este de aici”. 37 E. Atunci

Pilat i-a zis: A. „Aşadar, eşti rege?” E. Isus

i-a răspuns: †. „Tu spui că eu sunt rege. Eu

pentru aceasta m-am născut şi pentru

aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie

despre adevăr. Oricine este din adevăr

ascultă glasul meu”. 38 E. Pilat i-a zis: A. „Ce

este adevărul?” E. După ce a spus aceasta, a

ieşit din nou la iudei şi le-a zis: A. „Eu nu

găsesc în el nicio vină. 39 Dar este un obicei

la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva;

aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iude -

ilor?” 40 E. Atunci au strigat din nou, spunând:

A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” E. Iar

Baraba era un tâlhar. 19,1 Atunci Pilat l-a luat

pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. 2 Soldaţii au

împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe

cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură;

3

apoi veneau la el şi spuneau: A. „Bu cură-te,

regele Iudeilor!” E. Şi-i dădeau palme. 4 Pilat

a ieşit din nou şi le-a zis: A. „Iată, vi-l aduc

afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio

vină!” 5 E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând

coroana de spini şi haina de purpură. Iar

Pilat le-a zis: A. „Iată omul!” 6 E. Când l-au

văzut, arhiereii şi servitorii au strigat: P. „Răs -

tigneşte-l! Răstigneşte-l!” E. Pilat le-a zis:

A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu

găsesc în el nicio vină!” 7 E. Iudeii i-au răspuns:

P. „Noi avem o Lege şi după această

Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe

sine Fiul lui Dumnezeu”. 8 E. Când a auzit

Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi

mai mult. 9 A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis:

A. „De unde eşti tu?” E. Dar Isus nu i-a dat

niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: A. „Mie

nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te

eliberez şi am putere să te răstignesc?” 11 E. Isus

i-a răspuns: †. „Nu ai avea nicio putere

asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.

De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are

un păcat mai mare”. 12 E. De aceea, Pilat căuta

să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând:

P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul

cezarului. Oricine se face pe sine rege

se împotriveşte cezarului”. 13 E. Când a auzit

Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară

şi s-a aşezat pe un tron în locul numit

„Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbatà”.

14

Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al

şaselea. Şi le-a spus iudeilor: A. „Iată-l pe

regele vostru!” 15 E. Atunci ei au strigat: P. „Ia-l,

ia-l, răstigneşte-l!” E. Pilat le-a spus: A. „Să-l

răstignesc pe regele vostru?” E. Arhiereii au

răspuns: P. „Nu avem alt rege decât pe ce -

zar”. 16 E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit.

Aşadar, l-au luat pe Isus. 17 Pur tându-şi

singur crucea, a ieşit spre locul numit „al

Craniului”, care, în ebraică, este numit „Gol -

gota”, 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună

cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în

mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o

pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, re -

gele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit

această inscripţie, pentru că locul unde a fost

răstignit Isus era aproape de cetate şi era

scris în ebraică, latină şi greacă. 21 Arhiereii

iudeilor i-au spus lui Pilat: A. „Nu scrie:


«Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt re -

gele iudeilor»”. 22 E. Pilat a răspuns: A. „Ce-am

scris, am scris”. 23 E. După ce soldaţii l-au

răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut

patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica.

Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o

bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii

către alţii: A. „Să nu o rupem, ci să tragem

la sorţi pentru ea, a cui să fie!” E. Aceasta ca

să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între

ei hainele mele şi pentru tunica mea au arun -

cat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea.

25

Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui

Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi

Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că

stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl

iubea, i-a spus mamei: †. „Femeie, iată-l pe

fiul tău!” 27 E. Apoi, i-a spus discipolului:

†. „Iat-o pe mama ta!” E. Şi, din ceasul acela,

discipolul a luat-o acasă la el. 28 După aceasta,

văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească

Scriptura, Isus a zis: †. „Mi-e sete”.

29

E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei

au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i

l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul,

Isus a spus: †. „S-a împlinit!” E. Şi, plecându-şi

capul, şi-a dat duhul. (Aici se îngenunchează

şi se face o mică pauză.) 31 În -

trucât era Ziua Pregătirii, ca să nu ră mână

trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea

sâmbătă era zi mare –, iudeii i-au cerut lui

Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi

să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii,

au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi

ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar

când au venit la Isus şi au văzut că deja murise,

nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul

dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă

şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35 Cel care a

văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată;

el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi

voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească

Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37 Iar

în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi

la cel pe care l-au străpuns”. 38 După acestea,

Iosif din Arimateea, care era discipol al lui

Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut

lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis.

Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus. 39 A

venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte

la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă

şi aloe, cam de o sută de litre. 40 Ei au luat

trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu

uleiurile aromate, după cum este obiceiul de

înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese

răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era

un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni

niciodată. 42 Aşadar, pentru că era Ziua Pre gă -

tirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au

pus pe Isus acolo.

Cuvântul Domnului


Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai

dăruit viaţă nouă prin fericita pătimire şi

înviere a Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos,

păstrează în noi lucrarea îndurării tale, pentru

ca, împărtăşindu-ne din această taină, viaţa

noastră să fie o neîncetată cântare de laudă

adusă ţie. Prin Cristos, Domnul nostru.

174


Mediteazã

Urmărind relatarea pătimirii lui Isus, este

foarte ușor să-i vedem pe Iuda, pe marii preoți,

pe iudei și pe Pilat ca responsabili ai condam -

nării lui Isus la moarte. La prima vedere, doar

ei se fac vinovați de uciderea lui Isus. Dar

poate că acest mod de a vedea lucrurile este

prea simplist pentru a fi corect. Moartea lui

Isus pe cruce nu se datorează doar acelora

care, într-un mod sau altul, au fost protagoniștii

imediați ai arestării, procesului și condamnării

sale. Și nu trebuie să ne gândim că

mai-marii poporului au acționat din pură

răutate în a-l fi condamnat pe Isus. Cu siguranță,

nu erau mai „răi” decât mulți alții sau

chiar decât noi.

Isus a fost condamnat la moarte deoarece

comportamentul și cuvintele sale nu erau com -

patibile cu mentalitatea comună, cu sistemul

raporturilor sociale considerate invincibile, cu

normele, instituțiile și tradițiile considerate

cele mai sacre și de neatins. Dacă ne punem

în situația iudeilor practicanți, nu ar părea

evident că Isus „ar fi avut dreptate”. Pe de

altă parte, personalitatea, comportamentul și

învățătura lui Isus prezentau aspecte atât de

noi și originale, încât aproape nimeni n-ar fi

Gândul zilei

„Pe cine căutaţi?” (In 18,4)

Isus se oferă

acelora care caută să-l prindă.

Nu se teme.

Ştie, din Scripturi,

că este voinţa Tatălui

ca el să sufere şi să moară

pentru a-i răscumpăra pe oameni

de păcatele lor.

Îţi mulţumim, Doamne Isuse,

şi te adorăm!

Şi noi te căutăm,

doar pentru a te iubi şi a sta cu tine.

recunoscut în el propriile așteptări cu privire

la Mesia.

Isus a fost condamnat deoarece a îndrăznit

să spună: „Fericiți cei săraci” sau „Vai vouă,

bogaților!”; pentru că a îndrăznit să spună:

„Îți sunt iertate păcatele”; pentru că nu a respectat

sâmbăta conform regulilor; pentru că

nu a acceptat să fie proclamat rege de către

popor; pentru că a spus că trebuie să iertăm

întotdeauna și că vameșii și prostituatele pot

ajunge în împărăția lui Dumnezeu înaintea

fariseilor și a cărturarilor; de asemenea, pentru

că a îndrăznit să alunge negustorii din templu.

Era nevoie de o mare libertate de spirit pentru

a-l putea „înțelege” pe Isus; era nevoie de

măreția sufletului și de o disponibilitate radi -

cală și personală spre bine, spre sensul dreptății,

spre logica iubirii față de Dumnezeu și

față de aproapele, fără bariera prejudecăților,

convențiilor, intereselor.

Dar Isus s-a confruntat cu egoismul, orgoliul,

prezumpția, lașitatea, răutatea și mediocritatea

oamenilor din timpul său, ca și a celor dintot -

deauna. Ceea ce l-a condus la moarte pe Isus

nu a fost atât acțiunea ucigașă a câtorva persoane,

cât mai ales păcatele tuturor. Din acest

motiv, în Iuda, în mai-marii preoților, în Pilat,

în soldați, în mulțimea din Ierusalim a fost ceva

din noi toți. Și totuși, tocmai acceptând în mod

liber condamnarea nedreaptă și moartea pe

cruce, Isus a învins forța de nestăpânit a „pă -

catului”, a „răului” care se manifestă în nenu -

mărate moduri în viața tuturor și care ne este

comună nouă ca unor protagoniști istorici ai

pătimirii sale.

Cristos a murit pentru noi, pentru toți oa menii,

iar în numele său avem certitudinea milostivirii

lui Dumnezeu. De la el, Cel Înviat din

morți și înălțat la dreapta Tatălui, îl primim

în dar pe Duhul Sfânt, „focul” care mistuie

păcatul și „energia” care sfințește în iubire.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

11 aprilie

Gen 1,1-2,2;

Ps 103

Ex 14,15-15,1;

Ps Ex 15

Rom 6,3-11

Mt 28,1-10

alb

P

SÂMBÃTA SFÂNTÃ

Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.

Vigilia pascalã, Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I

Dumnezeu a privit toate cele pe care le fãcuse ºi, iatã, erau foarte bune. n Trimite,

Doamne, Duhul tãu ºi reînnoieºte faþa pãmântului! n Fiii lui Israel au trecut prin mare

ca pe uscat. n Voi cânta Domnului, cãci cu mãrire s-a preamãrit. n Cristos înviat din

morþi nu mai moare. n A înviat din morþi ºi, iatã, merge înaintea voastrã în Galileea.

Astãzi nu este Liturghie. Seara, în cadrul privegherii pascale, sunt

propuse nouã lecturi. Din Vechiul Testament sunt ºapte (Gen 1,1-2,2

(Gen 1,1.26-31a); Ps 103 (sau Ps 32); Gen 22,1-18 (Gen 22,1-2.9a.10-

13.15-18); Ps 15; Ex 14,15-15,1; Ps Ex 15; Is 54,5-14; Ps 29; Is 55,1-11;

Ps Is 12; Bar 3,9-15.32-4,4; Ps 18; Ez 36,16-17a.18-28; Ps 41), din care

trebuie citite cel puþin douã, cea din Exod fiind obligatorie.

Colectã pentru seminariile diecezane.

Ce aþi venit sã cãutaþi în noaptea aceasta? Un Dumnezeu învins, imobilizat într-un sicriu, închis

într-un mormânt? Nu. El este stãpânul libertãþii ºi al victoriei: a învins rãul ºi moar tea. Este stãpânul

Paºtelui: cu el ne înãlþãm de la pãmânt, participãm la victoria sa ºi continuãm sã înaintãm plini

de speranþã ºi de bucurie.


LECTURA I

Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat.

Citire din cartea Exodului 14,15-15,1a

În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise:

„De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui

Israel să pornească! 16 Iar tu ridică-ţi toiagul,

întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o;

fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării,

pe uscat. 17 Iată, eu voi împietri inima egiptenilor

ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat

în faraon şi în toată oştirea lui, în carele

lui şi în călăreţii lui. 18 Vor cunoaşte egiptenii

că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în

faraon, în carele lui şi călăreţii lui”. 19 Îngerul

lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei

lui Israel a început să meargă în urma lor. Şi

coloana de nor dinaintea lor a început să stea

în urma lor. 20 Moise şi-a întins mâna asupra

mării: Domnul a mânat marea cu un vânt pu -

ternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut

176


din mare uscat şi apele s-au despărţit. 22 Fiii

lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe

uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la

stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit şi au

intrat după ei, toţi caii lui faraon, carele lui

şi călăreţii lui, până în mijlocul mării. 24 La

straja dimineţii, Domnul a privit spre tabăra

egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a

înspăimântat tabăra egiptenilor. 25 A făcut să

sară roţile de la carele lor, încât înaintau cu

greu. Egiptenii au zis atunci: „Să fugim di -

naintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru

ei împotriva egiptenilor!” 26 Domnul i-a zis

lui Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării ca

apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra

carelor lor şi asupra călăreţilor lor!” 27 Moise

şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă

marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii

fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe

egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au întors

şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea

lui faraon, care intraseră după ei în mare; şi

n-a rămas nici măcar unul dintre ei. 29 Dar fiii

lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării

şi apele le-au fost ca un zid la dreapta şi la

stânga lor. 30 Domnul l-a salvat pe Israel din

mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut

pe egipteni morţi pe ţărmul mării. 31 Israel a

văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul

împotriva egiptenilor. Poporul s-a temut de

Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise,

slujitorul său. 15,1a Atunci Moise şi fiii lui Israel

au cântat Domnului cântarea aceasta:

13

Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta

pe care l-ai răscumpărat;

l-ai condus cu puterea ta spre lăcaşul

sfinţeniei tale. R.

17

Tu îi vei duce şi-i vei sădi pe muntele

moştenirii tale,

locul în care locuieşti, pe care l-ai făcut

tu, Doamne,

un sanctuar, Doamne, pe care

l-au întemeiat mâinile tale!

18

Domnul va domni în veci şi pentru

totdeauna. R.


Ex 15,1-2.3-4.5-6.13 şi 17-18 (R.: 1b)

R.: Voi cânta Domnului,

căci cu mărire s-a preamărit.

1

Voi cânta Domnului, căci cu mărire

s-a preamărit.

Cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat.

2

Puterea mea şi cântarea mea este Domnul

şi el a fost mântuirea mea:

acesta este Dumnezeul meu: pe el

îl voi lăuda;

El este Dumnezeul tatălui meu: pe el

îl voi preaînălţa. R.

3

Domnul este un războinic:

numele lui este Domnul.

4

Carele lui faraon şi oştirea lui,

le-a aruncat în mare;

căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea

Roşie. R.

5

Adâncurile i-au acoperit,

s-au cufundat în adânc ca o piatră.

6

Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat

prin putere;

dreapta ta, Doamne, pe duşman

l-a doborât. R.

EPISTOLA

Cristos înviat din morţi nu mai moare.


către Romani 6,3-11

Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost bo -

tezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în

moartea lui? 4 Aşadar, am fost înmormântaţi

împreună cu el prin Botez în moartea lui

pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi

prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm

într-o viaţă nouă. 5 Căci dacă am fost îm -

preună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu

a lui, la fel vom fi în înviere, 6 ştiind bine că

omul nostru cel vechi a fost răstignit îm -

preună cu el, pentru ca trupul păcatului să

fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii

păcatului, 7 fiindcă cel care a murit a fost eliberat

de păcat. 8 Dar dacă am murit împreună

cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună

cu el, 9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi

nu mai moare, moartea nu mai are nicio

putere asupra lui. 10 Când a murit, el a murit

pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum

este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa

şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru

păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului


EVANGHELIA

A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea

voastră în Galileea.



După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile

a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă

Marie au venit să vadă mormântul. 2 Şi, iată,

a venit un cutremur mare! Îngerul Domnului

a coborât din cer, s-a apropiat şi a rostogolit

piatra, apoi s-a aşezat pe ea. 3 Înfăţişarea lui

era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada.

4

De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas

ca morţi. 5 Dar îngerul, luând cuvântul, le-a

spus femeilor: „Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l

căutaţi pe Isus cel răstignit. 6 Nu este aici,

căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi

locul unde a zăcut! 7 Mergeţi în grabă şi spuneţi

discipolilor lui: «A înviat din morţi şi,

iată, merge înaintea voastră în Galileea! Acolo

îl veţi vedea». Iată, v-am spus!” 8 Plecând în

grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie

mare, au alergat să dea de ştire discipolilor

lui. 9 Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi

le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropi indu-se,

i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci

Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi

de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi

acolo mă vor vedea!”

Cuvântul Domnului

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, primeşte rugăciunile po -

porului tău, împreună cu aceste daruri, pen tru

ca jertfa începută în misterul pascal să ne

dobândească, prin lucrarea ta, tămăduirea


Prefaţa

Prefaţa I pentru Paşti



pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cuvine

să te lăudăm în chip deosebit în această noapte

în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos,

Domnul nostru. El este cu adevărat mielul

care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin

moartea sa, a distrus moartea noastră, iar

prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dum -

nezeieşti. De aceea, întreaga omenire, măr tu -

risind adevărul învierii, tresaltă de bu curie.

Împreună cu puterile cereşti şi corurile de

îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând

fără încetare.


Cristos, mielul nostru de Paşti,

a fost jertfit;

să sărbătorim,

aşadar, cu azimele sincerităţii

şi ale adevărului.

Aleluia!


Revarsă asupra noastră, Doamne, Duhul iu -

birii tale, pentru ca noi, care am fost hrăniţi

cu tainele pascale, să fim mereu uniţi prin

iubirea ta. Prin Cristos, Domnul nostru.

178


Mediteazã

În noaptea sfântă a Învierii Domnului, clopo -

tele răsună din nou vestind bi ruința lui Cristos

asupra morții. Și noi, după ce am parcurs timp

de 40 de zile drumul de pocăință și de pregă -

tire pentru această mare solemnitate, ne adunăm

în jurul altarului pentru a participa la marea

bucurie a învierii lui Cristos.

Conform unei vechi tradiții, noaptea de Paști

este „o noapte de veghe pentru Domnul”

(Ex 12,42). Pentru noi, creștinii, această

noapte este ca o așteptare reînnoită a acelei

nopți fericite în care Cristos, rupând legăturile

morții, învie glorios din mormânt.

Liturgia cuvântului, atât de bogată în noaptea

sfântă, ne face să parcurgem câteva etape im -

portante ale istoriei mântuirii. Relatarea crea -

ției din cadrul liturgiei pascale nu vrea doar să

amintească de prima intervenție a lui Dum -

nezeu în istoria mântuirii, ci vrea să evidențieze

puterea creatoare a lui Dumnezeu. Deja

crearea universului și a omului revela un

plan de iubire pe care Dumnezeu îl avea cu

omul. Dar creația nu era decât începutul fap -

telor minunate ale lui Dumnezeu.

Trecerea Mării Roșii, ca punct culminant al

eliberării poporului israelit din sclavia egipteană,

reliefează un nou aspect al lucrării de

Gândul zilei

„Tu eşti acela care ai în mână soarta

mea”. (Ps 15,5)

Psalmul care ne este propus

în rugă ciu nea de astăzi

ne ajută să ne ală turăm lui Isus,

în timp ce îi spune Tatălui:

„În mâinile tale încredinţez sufletul meu”.

Ba mai mult, ne ajută să trăim

tăcerea acestei zile

aşa cum au trăit-o Maria şi celelalte femei,

precum şi ucenicii încă incapabili să-l înţeleagă

pe Domnul şi Învăţătorul lor.

mântuire a lui Dumnezeu. În fața răului pe

care păcatul l-a adus în lume, puterea mântuitoare

a lui Dumnezeu ia aspectul de eliberare,

de răscumpărare. Desigur, această eliberare

este un dar absolut gratuit. Însă acest

lucru nu-l scutește pe om să ofere un răspuns

de credință și de angajare activă. Acolo, pe

malul Mării Roșii, a avut loc prima liturgie

pascală. În cântarea pe care evreii au in tonat-o

când au ajuns pe celălalt mal al Mării Roșii

se proclamă credința în Dumnezeu care nu-și

va retrage brațul puternic și care va continua

să intervină în istoria poporului ales.

Epistola și evanghelia fac să răsune vocea cre -

dinței creștine, care proclamă că toate aceste

așteptări ale Vechiului Testament s-au îm -

plinit în misterul pascal al lui Cristos, adică

în moartea și învierea sa. Evanghelia ne rela -

tează cum, în prima zi a săptămânii, femeile

sfinte au mers la mormântul Domnului. Cu

siguranță, sentimentele cu care aceste femei

au pornit spre mormântul lui Isus erau marcate

de eveni mentele petrecute la Ierusalim

în Vinerea Sfântă: trădarea lui Isus, condam -

narea la moarte, răstignirea pe cruce, moartea

și îngroparea sa. Credem, de asemenea, că pe

drumul spre mormânt femeile sfinte își pu -

neau tot felul de întrebări: „Oare totul a fost

în zadar? Mai există oare vreo speranță și vreo

lumină capabilă să lumineze profunzimile

vieții și să-i dea un sens? Oare odată cu

moartea se termină totul?”

Asemenea întrebări chinuitoare au rămas până

astăzi. În multe privințe, viața noastră se asea -

mănă cu drumul pe care femeile l-au făcut la

mormântul lui Isus. Și noi putem ex peri menta

îndoieli chinuitoare cu privire la sensul vieții.

De aceea, să căutăm mereu să dăm o anumită

direcție vieții noastre, să ne străduim să gă sim

acea lumină care să ne că lăuzească pe drumul

vieții.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

12 aprilie

Fap 10,34a.37-43

Ps 117

Col 3,1-4 (1Cor 5,6b-8)

In 20,1-9

alb

P

† ÎNVIEREA DOMNULUI (PAªTELE)

Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.

Liturghie proprie, Gloria, Secvenþã, Credo, prefaþã pentru Paºti I

Am mâncat ºi am bãut cu el dupã ce a înviat din morþi. n Aceasta este ziua pe care a

fãcut-o Domnul, sã ne bucurãm ºi sã ne veselim în ea! (sau: Aleluia, Aleluia, Aleluia.)

n Cãutaþi cele de sus unde este Cristos. (sau Curãþaþi aluatul cel vechi, ca sã fiþi o

frãmântãturã nouã!) n El trebuia sã învie din morþi.

Colectã pentru seminariile diecezane.

La mormântul gol sunt semne pentru aceia care sunt dispuºi sã creadã: trebuie sã ºtim sã vedem.

Ucenicul pe care-l iu bea Isus devine credinciosul tip care va ºti de acum sã înþeleagã Scriptura,

adicã sã vadã scopul ºi unitatea întregului plan mântuitor al lui Dumnezeu.

Ant. la intrare:

Ps 138,18.5-6

Am înviat şi de acum sunt pururi cu tine,

aleluia; ai pus peste mine mâna ta, aleluia;

minunată este pentru mine cunoaşterea ta,

aleluia, aleluia!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care, prin biruinţa Fiului tău

unul-născut asupra morţii, ne-ai deschis astăzi

porţile vieţii veşnice, dă-ne, te rugăm, harul,

ca, sărbătorind învierea Domnului, să înviem,

prin înnoirea Duhului tău, în lumina vieţii.


LECTURA I

Am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat

din morţi.

Citire din Faptele Apostolilor 10,34a.37-43

În zilele acelea, Petru, deschizându-şi gura,

a spus: „Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată

Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe

care l-a predicat Ioan: 38 cum l-a uns Dum nezeu

pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu pu -

tere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i

180



pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol,

pentru că Dumnezeu era cu el. 39 Noi suntem

martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi

în Ierusalim. Pe el l-au omorât atârnându-l

pe lemn. 40 Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a

treia zi şi a îngăduit să se arate 41 nu întregului

popor, ci nouă, martorilor aleşi mai înainte de

Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el

după ce a înviat din morţi, 42 şi ne-a poruncit

să predicăm poporului şi să dăm mărturie că

el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor

vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii dau mărturie

despre el că oricine crede în el primeşte

iertarea păcatelor prin numele lui”.

Cuvântul Domnului


Ps 117(118),1-2.16ab-17.22-23 (R.: 24)

R.: Aceasta este ziua

pe care a făcut-o Domnul,

să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

1

Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:

veşnică este îndurarea lui!

2

Să spună acum Israel că este bun:

veşnică este îndurarea lui! R.

16ab

Dreapta Domnului a făcut lucruri

minunate,

dreapta Domnului m-a înălţat.

17

Nu voi muri, ci voi trăi

şi voi istorisi faptele Domnului. R.


1Cor 5,7b-8a

(Aleluia) Paştele nostru, Cristos,

a fost jertfit.

Să sărbătorim, aşadar, în Domnul! (Aleluia)

22

Piatra pe care au aruncat-o zidarii

a ajuns în capul unghiului.

23

Domnul a făcut acest lucru

şi este minunat în ochii noştri. R.

LECTURA A II-A

Căutaţi cele de sus unde este Cristos.


către Coloseni 3,1-4

Fraţilor, dacă aţi înviat împreună cu Cristos,

căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la

dreapta lui Dumnezeu! 2 Cugetaţi la cele de

sus, şi nu la cele de pe pământ, 3 căci voi aţi

murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună

cu Cristos în Dumnezeu! 4 Când se va arăta

Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi voi

vă veţi arăta împreună cu el în glorie.

Cuvântul Domnului

SECVENŢA

Creştinilor, aduceţi Victimei Pascale jertfă

de laudă! Mielul a răscumpărat turma; Cristos

cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoşi

cu Tatăl ceresc. Moartea şi viaţa s-au

înfruntat în mod minunat: Stăpânul vieţii a

murit, dar acum e viu şi domneşte. „Spu ne-ne,

Marie Magdalena, ce-ai văzut pe cale?” „Am

văzut mormântul lui Cristos care trăieşte,

am văzut mărirea celui înviat. I-am văzut pe

îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele.

Cristos, speranţa mea, a înviat! El

va merge înaintea voastră în Galileea”. Noi

o ştim: Cristos Domnul a înviat cu adevărat

din morţi. Tu, rege biruitor al morţii, îndu -

ră-te de noi toţi! Aleluia!

EVANGHELIA

El trebuia să învie din morţi.



În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă,

pe când mai era încă întuneric, Maria Mag -

dalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra

fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat

şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol,

pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat

pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au

pus”. 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol

şi au venit la mormânt. 4 Alergau amân doi

împreună, dar celălalt discipol a alergat mai

repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşe -

zate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon

Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El

a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar şter garul, care

fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună

cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc.

8

Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise

primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9 pentru

că încă nu cunoşteau Scrip tura: că el trebuia

să învie din morţi.

Cuvântul Domnului


Cristos a înviat şi trăieşte pentru totdeauna.

O lume nouă a început împreună cu el. În

rugăciunea noastră să-i cerem Tatălui ca prin

Învierea Domnului Isus să fie transformate

toate. Să ne rugăm împreună, spunându-i:

R.: Doamne, viaţa şi învierea noastră,

ascultă-ne!


– Pentru sfânta Biserică a lui Dumnezeu: as -

tăzi să vestească lumii cu bucurie şi mulţumire

învierea Domnului, iar mesajul său să

fie convingător şi primit de oameni. Noi te

rugăm: R.


ascultă-ne!

– Pentru papa, episcopi şi preoţi: să fie că lăuze

curajoase care privesc spre viitor cu speranţă

şi ştiu să arate celor nesiguri calea care conduce

spre Domnul. Noi te rugăm: R.

– Pentru creştinii care se îndoiesc şi pentru

cei care caută adevărul: luminaţi de harul lui

Cristos, să recunoască realitatea că nu există

niciun alt nume în care pot fi mântuiţi, să ne

rugăm: R.

– Pentru familii: să împărtăşească darul în -

vierii Domnului printr-o sărbătorească ospitalitate,

oferită celor mici, celor săraci şi celor

suferinzi. Noi te rugăm: R.

– Pentru cei săraci şi suferinzi: întăriţi de

această speranţă a învierii, Dumnezeu să-i

scape de orice necaz şi să le dea tărie şi speranţă.

Noi te rugăm: R.

– Pentru comunitatea noastră: luminată de

evenimentul mântuitor al învierii, să-şi reînnoiască

viaţa şi să o orienteze spre Dum nezeu.

Noi te rugăm: R.

Părinte atotputernic, în ziua învierii Fiului tău,

Isus Cristos, întăreşte speranţa noastră în viaţa

de dincolo de moarte. Ajută-ne să nu ne lăsăm

învinşi de teamă, ci să colaborăm la construirea

unei lumi noi, împreună cu tine şi cu Fiul tău

Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Tresăltând de bucuria învierii, îţi oferim,

Doamne, această jertfă prin care Biserica ta

renaşte şi se hrăneşte în chip minunat. Prin


Prefaţa





să te lăudăm în chip deosebit în această zi în

care a fost jertfit mielul pascal, Cristos, Domnul

nostru. El este cu adevărat mielul care a luat

asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea

sa, a distrus moartea noastră, iar prin învierea

sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti.

De aceea, întreaga omenire, mărturisind ade -

vărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună

cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm

şi noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.


1Cor 5,7-8

Cristos, mielul nostru de Paşti,

a fost jertfit, aleluia;

să sărbătorim, aşadar,

cu azimele sincerităţii şi ale adevărului,

aleluia, aleluia!


În bunătatea ta nesfârşită, ocroteşte, Dum -

nezeule, Biserica ta, pentru ca, reînnoită prin

tainele pascale, să ajungă la strălucirea învierii.


182


Mediteazã

În duminica Paștelui răsună cântarea de bu -

curie și vestea minunată a învierii Domnului.

Biserica proclamă cu mare bucurie că Isus,

care a murit și a fost înmormântat, „se înalță

biruitor din adâncuri” (Preconiul pascal).

Lecturile de astăzi ne invită să medităm asupra

evenimentului mântuitor al învierii lui Isus

Cristos, asupra primei sale vestiri publice și

asupra efectelor învierii Domnului.

În evanghelie, apostolul Ioan ne oferă primul

indiciu al învierii lui Cristos, aducând în

centrul atenției imaginea mormântului gol.

Maria Magdalena este prima care constată

acest lucru (cf. In 20,1), însă deziluzia ei

este atroce. Ea se gândește imediat la un furt

și la ascunderea trupului lui Isus și, de aceea,

pornește în grabă să le dea de știre apostolilor.

Anunțului cutremurător: „L-au luat pe

Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”

(In 20,2), îi urmează relatarea cursei celor

doi apostoli, Petru și Ioan. Alergarea lor spre

mormântul lui Isus este un simbol al drumului

străbătut de fiecare dintre noi pentru a

ajunge la credința în misterul lui Cristos.

În acest „a merge” spre mormântul lui Isus

se vădește o progresivă descoperire a unor

Gândul zilei

„Domnul a înviat într-adevăr”. (Lc 24,34)

Cei unsprezece ucenici

le mărturisiseră celor doi din Emaus,

care se întorceau prin întunericul nopţii

ducând aceeaşi mărturie.

Şi unii şi ceilalţi au fost surprinşi

de prezenţa lui Isus înviat,

aşa cum au fost surprinşi

atunci când l-au văzut

mergând pe apa lacului, pe furtună.

Noi nu avem nevoie să-l vedem:

bucuria lor a pătruns în inima noastră!

Aleluia!

semnificații profunde. Maria Magdalena vede

piatra răsturnată la intrarea în mormânt și se

gândește că cineva a furat trupul mort al lui

Isus. Petru observă fâșiile de pânză și ștergarul

înfășurat și pus deoparte, dar nu are o reacție

particulară în fața acestor evenimente. În schimb,

apostolul Ioan privește în profunzime semnificația

acestui fapt. Cu in tuiția iubirii, el ci -

tește semnul: viața este sepa rată de moarte,

iar Isus s-a eliberat singur de legăturile morții,

lăsând în mormânt fâșiile de pânză și ștergarul

ca semne ale condiției sale pământești.

Cristos cel răstignit nu este mort, ci trăiește

pentru că a înviat. Acesta este marele adevăr

care se impune în ziua de Paști.

În casa centurionului Corneliu, apostolul Petru

vestește misterul lui Isus din Nazaret, consa -

crat de Dumnezeu prin Duhul Sfânt și întărit

cu puterea sa, ucis pe cruce și înviat „a treia

zi”. Această evanghelie a mântuirii continuă

să fie proclamată și realizată de Cristos cel

înviat, pe care Tatăl l-a constituit ca judecător,

iar „oricine crede în el primește iertarea pă -

catelor prin numele lui” (Fap 10,43).

Așadar, iertarea păcatelor este un prim efect

al învierii lui Isus. Celelalte efecte sunt indicate

de sfântul Paul în a doua lectură. Mai

întâi, învierea lui Cristos înfăptuiește, prin

Botez, învierea omului. Apoi, deja în această

viață, creștinul este pus în tensiune pentru

valorile importante (cf. Col 3,1-2).

Învierea lui Isus din morți este marele eveniment

care dă naștere unei istorii noi: aceea

a mântuirii noastre. Darul vieții veșnice, ca

participare la învierea lui Isus, l-am primit cu

toții la Botez, sacrament prin care am deve -

nit făpturi noi, animate de Duhul vieții lui

Cristos cel înviat.

Această victorie a vieții asupra morții este

marele adevăr pe care îl proclamă credința

creștină.

Pr. Emanuel Imbrea


13

LUNI

aprilie

Fap 2,14.22-33

Ps 15

Mt 28,8-15

alb

I

Luni din octava Paºtelui

Sf. Martin I, pp. m.

Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru Paºti I

Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat ºi noi toþi suntem martorii acestui fapt. n Pã -

zeºte-mã, Dumnezeule, pentru cã în tine îmi caut refugiu! (sau Aleluia.) n Daþi de

ºtire fraþilor mei sã meargã în Galileea ºi acolo mã vor vedea.

Primul cuvânt al lui Isus înviat este o invitaþie la bucurie. Nu mai este loc pentru tristeþe ºi pentru

fricã. Moartea a fost învinsã. Trebuie inauguratã viaþa cea nouã, împãrtãºind-o, pornind din Galileea,

unde începuse totul. Aici ucenicii vor trãi marea experienþã a întâlnirii cu Cel Înviat.


Ant. la intrare:

Ex 13,5.9

Domnul v-a adus într-o ţară unde curge lapte

şi miere, pentru ca legea Domnului să fie pururi

pe buzele voastre, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, tu sporeşti necontenit Biserica

ta, dăruindu-i, prin Botez, noi fii. Dă-le slujitorilor

tăi harul să rămână fideli, în trăirea

lor, sacramentului pe care l-au primit în credinţă.


LECTURA I

Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi

suntem martorii acestui fapt.

Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33

În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare,

împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat

glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei şi voi toţi

care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută

aceasta şi fiţi atenţi la cuvintele mele! 22 Pe

Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dum -

nezeu între voi prin fapte puternice, minuni

şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el

în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,

23

pe acesta, care a fost dat după planul stabilit

184


şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi

răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege,

24

pe acesta, Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l

de durerile morţii, deoarece nu era posibil să

fie ţinut sub puterea ei. 25 Căci David spune cu

privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea

pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să

nu mă clatin. 26 De aceea s-a bucurat inima

mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai

mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă,

27

pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locu -

inţa morţilor şi nici nu vei permite ca sfântul

tău să vadă putrezirea. 28 Mi-ai făcut cunoscute

căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa

ta». 29 Fra ţilor, să-mi fie permis să vă

vorbesc cu în drăzneală despre patriarhul David:

el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui

este printre noi până în ziua de azi. 30 Dar

fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făcuse

jurământ să aşeze pe tronul său un descendent

al lui, 31 el a văzut dinainte şi a vorbit despre

învierea lui Cristos: «El nu a fost lăsat în

locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut

putrezirea». 32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a

înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.

33

Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu

şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului

Sfânt, l-a revăr sat pe acesta, aşa cum vedeţi

şi au ziţi voi”.

Cuvântul Domnului


Ps 15(16),1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1)

R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule,

pentru că în tine îmi caut refugiu!

1

Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că

îmi caut refugiu în tine!

2a

I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul

meu”.

5

Domnul este partea mea de moştenire

şi cupa mea cu sorţi,

tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

7

Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,

la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă

inima.

8

Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;

dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9

De aceea, inima mea se bucură şi sufletul

meu tresaltă de bucurie;

ba chiar şi trupul meu se va odihni

în siguranţă,

10

deoarece nu vei lăsa sufletul meu

în locuinţa morţilor,

nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău

să vadă putrezirea. R.

11

Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii;

în faţa ta sunt bucurii depline

şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.


Ps 117(118),24

(Aleluia) Aceasta este ziua


să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!

(Aleluia)

EVANGHELIA

Daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea

şi acolo mă vor vedea.



În acel timp, femeile, plecând în grabă de la

mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au

alergat să dea de ştire discipolilor lui. 9 Şi,

iată, Isus le-a venit în întâmpinare şi le-a zis:

„Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se, i-au

cuprins picioarele şi l-au adorat. 10 Atunci Isus

le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire

fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo

mă vor vedea!” 11 După ce au plecat ele, iată

că unii din gardă au venit în cetate şi au dat

de ştire arhiereilor despre toate cele întâmplate.

12 Aceştia, reunindu-se în consiliu cu

bătrânii, au dat suficient de mulţi arginţi soldaţilor,

13 zicând: „Să spuneţi: «Discipolii lui

au venit noaptea şi l-au furat pe când noi dor -

meam!» 14 Şi dacă va afla guvernatorul despre

asta, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de

neplăceri”. 15 Ei, luând arginţii, au făcut aşa

cum au fost instruiţi. Astfel, zvonul acesta

s-a răspândit la iudei până azi.

Cuvântul Domnului


Domnul s-a arătat femeilor venite la mormânt

şi le-a trimis să ducă şi apostolilor mesajul

pascal. Şi noi îl putem întâlni pe Cel Înviat

prin rugăciunea pe care i-o adresăm cu mare

bucurie, spunând:

R.: Doamne, ajută-ne să te recunoaştem!

– Pentru ca Biserica, păzind credinţa pascală

transmisă de apostoli, să fie mereu fidelă în

a vesti cu mult curaj mesajul pascal tuturor

popoarelor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca poporul evreu, primul destinatar

al descoperirii divine, să recunoască în Cristos

pe Mesia cel de mult aşteptat, să ne rugăm: R.


– Pentru ca toţi creştinii, care în aceste zile

l-au întâlnit pe Cristos în sacramentele pascale,

să descopere prezenţa lui vie în fiecare persoană

care este alături de ei, să ne rugăm: R.

R.: Doamne, ajută-ne să te recunoaştem!

– Pentru ca toţi oamenii care caută adevărul

şi trăiesc în corectitudine morală să nu se lase

niciodată înşelaţi de martorii falşi de astăzi,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care sunt încercaţi de durere

şi plâns să nu cedeze ispitei disperării, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca noi, credincioşii, care am primit

cu bucurie vestea cea nouă a învierii Domnului,

să învingem orice minciună şi compromis care

ne conduc spre negarea practicării credinţei

noastre, să ne rugăm: R.

Isuse înviat, tu ni te-ai descoperit nouă în Sfin -

tele Scripturi şi în semnele realizate în Bise -

rică de sfinţii şi credincioşii tăi. Fă-ne să fim

mărturisitorii tăi în faţa oricărei tentaţii care

ne îndepărtează de tine. Tu care vieţuieşti şi

domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, primeşte cu bunătate da -

rurile credincioşilor tăi, pentru ca toţi cei care

au fost reînnoiţi prin mărturisirea numelui

tău şi prin Botez să ajungă la fericirea veşnică.


Prefaţa









sa, a distrus moartea noastră, iar prin în vierea sa,

ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti. De

aceea, întreaga omenire, mărturisind adevărul

învierii, tresaltă de bucurie. Îm preună cu pu -

terile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi

imnul măririi tale, zicând fără încetare.


Cristos cel înviat din morţi

nu mai moare,

moartea nu mai are

nicio putere

asupra lui,

aleluia.

Rom 6,9


Te rugăm, Doamne, revarsă cu îmbelşugare

în sufletele noastre harul tainei pascale, ca să

putem răspunde darului iubirii tale ce ne-a

deschis calea mântuirii veşnice. Prin Cristos,

Domnul nostru.

186


Mediteazã

Bucuria Învierii Domnului este mult prea mare

pentru a putea fi epuizată într-o singură zi.

De aceea, bucuria Paștelui continuă „o săptămână

de săptămâni”, adică timp de 50 de

zile, și este celebrată într-o unică bucurie, ca

o singură zi, la fel ca duminica Învierii.

Lecturile și rugăciunile de la sfânta Litur -

ghie sunt și ele marcate de această bucurie a

Învierii Domnului. Prima lectură ne prezintă

discursul sfântului apostol Petru în ziua de

Rusalii. În mod solemn, el vestește învierea

în fața acelora care l-au ucis pe Isus și care au

refuzat să creadă în înviere (cf. Fap 2,32).

În evanghelie, la vederea îngerului care le-a

vestit învierea lui Isus, femeile au fost cuprinse

de frică și, în același timp, de o bucurie mare.

Însă această bucurie nu a putut fi deplină până

când Isus nu avea să li se arate și să le spună:

„Bucurați-vă!” Acum bucuria lor era deplină;

puteau să-i fie aproape, să-l atingă și să-l adore

pe Domnul înviat.

Pentru femeile sfinte, întâlnirea cu Isus înviat

a devenit ocazie pentru o misiune; ele nu au

putut să rămână liniștite alături de Isus pentru

a se bucura de prezența sa, deoarece bucuria

le-a fost dată în vederea unei misiuni: „Mer geți

Gândul zilei

„Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem

martorii acestui fapt”. (Fap 2,32)

Astăzi, în acel „noi toţi” sunt şi eu şi eşti şi

tu.

A fi martor că Isus este viu îmi aduce o

mare bucurie.

Şi cum sunt martor?

Sunt martor al lui Isus înviat atunci când

nu mă plâng de nimic, când sunt senin în

faţa ştirilor alarmante, când boala nu mă

face să cad pradă disperării, când continui

să-l iubesc pe cel care se dovedeşte a fi

duşmanul meu.

și dați de știre fraților mei să meargă în Ga -

lileea și acolo mă vor vedea!” (Mt 28,10).

Și pentru noi bucuria învierii devine îndemn

la vestire, la misiune. Și noi suntem chemați

să devenim martori ai învierii. Când Isus ne

dă bucuria de a-i sta alături, de a contempla

chipul său, acest lucru se întâmplă pentru ca

mai apoi noi înșine să-i molipsim pe cei din

jurul nostru cu aceeași bucurie.

Cea de-a doua parte a evangheliei ilustrează

și un alt efect al luminii învierii, de această

dată unul negativ, în special pentru cei care

nu sunt dispuși să o primească. Astfel, soldații

care erau de pază la mormânt, arhierii

și bătrânii poporului complotează împreună,

refuzând să vadă lumina (cf. Mt 28,13). De

fapt, întotdeauna se găsesc oameni care caută

să ascundă adevărul, oameni care, închizându-se

luminii lui Dumnezeu, se îndepărtează

tot mai mult de simplitatea adevărului.

Numai cei care au curajul să se deschidă ade -

vărului experimentează adevărata pace interioară

și pot înainta pe drumul vieții celei noi.

Filozoful francez Voltaire, care disprețuia

creștinismul, a oferit odată un răspuns la care

oamenii nu se așteptau. Cineva l-a întrebat

cum de este posibil să mai creadă oamenii în

înviere. Probabil se aștepta ca Voltaire să în -

ceapă încă un discurs ironic la adresa Bise -

ricii și a religiei creștine. Dar el a răspuns

respectuos: „Învierea este cel mai simplu lucru

din lume. Acela care i-a creat o dată pe oa meni

poate să-i creeze și pentru a doua oară”.

Puterea lui Dumnezeu învinge moartea și

necredința din sufletele oamenilor. Întrucât

Isus a trecut de la moarte la viață, sărbătoarea

Învierii înseamnă și pentru noi intrarea în

noua viață.

Să-i cerem lui Isus cel înviat harul de a fi

deschiși luminii sale și totodată disponibili

în fața misiunii care decurge din ea.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

14 aprilie

Fap 2,36-41

Ps 32

In 20,11-18

alb

I

Marþi din octava Paºtelui

Ss. Tiburþiu, Valerian ºi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.


Convertiþi-vã ºi fiecare dintre voi sã se boteze în numele lui Isus Cristos! n Plin este

pãmântul de bunãtatea Domnului. (sau Aleluia.) n Le-a vestit cã l-a vãzut pe Domnul

ºi cã el i-a spus acestea.

Maria Magdalena inaugureazã noua sa viaþã ca martor al Celui Înviat. Trebuie sã meargã sã anunþe

fraþilor sãi vestea cea mare. Nu poate sã o þinã numai pentru sine, trebuie sã o împãr tãºeascã.

„Spune-ne, Marie, ce-ai vãzut în drumul tãu? – L-am vãzut pe Domnul, am vãzut mormântul gol, i-am

vãzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul ºi veºmintele: bucuria ºi speranþa mea a înviat!”


Ant. la intrare:

Cf. Sir 15,3-4

Domnul i-a adăpat cu apa înţelepciunii; el se

va statornici în mijlocul lor şi nu se va îndepărta.

Le va da mărire veşnică, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, tu ne-ai vindecat prin tainele

pascale; te rugăm, binecuvântează poporul

tău cu darurile cereşti, ca, dobândind libertatea

deplină, să ajungă, în ceruri, la bucuria

pe care o gustă deja aici, pe pământ. Prin


38

Petru le-a zis: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre

voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre

iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul

Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru

voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care

sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul

Dumnezeul nostru”. 40 Şi cu multe alte cuvinte

dădea mărturie şi-i în demna, zicând: „Sal vaţi-vă

de această generaţie perversă!” 41 Aşadar, cei

care au primit cuvântul lui au fost botezaţi.

Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii

de suflete.

Cuvântul Domnului

LECTURA I

Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se

boteze în numele lui Isus Cristos!

Citire din Faptele Apostolilor 2,36-41

În ziua de Rusalii, Petru le-a spus iudeilor:

„Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că

Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest

Isus pe care voi l-aţi răstignit”! 37 Când au auzit

au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru

şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?”

188



Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 5b)

R.: Plin este pământul

de bunătatea Domnului.

4

Drept este Cuvântul Domnului

şi toate lucrările sale sunt vrednice de

crezare.

5

El iubeşte dreptatea şi judecata;

pământul este plin de bunătatea

Domnului. R.

18

Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi

spre cei care se tem de el,

spre cei care nădăjduiesc în mila lui,

19

ca să scape de la moarte sufletele lor

şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

20

Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;

pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.

22

Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,

după cum şi noi am sperat în tine! R.


Ps 117(118),24

(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o

Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în

ea! (Aleluia)

EVANGHELIA

Le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el

i-a spus acestea.



În acel timp, Maria stătea lângă mormânt,

afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aple -

cat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în

haine albe care stăteau în locul unde zăcuse

trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare.

13

Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a

spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde

l-au pus”. 14 Spunând acestea şi întorcându-se,

l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia

că este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce

plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este

grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai

dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!”

16

Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a

spus în evreieşte: „Rabbuni!” – care înseamnă

„Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu mă reţine,

pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar

du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl

meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi

Dumnezeul vostru!»”. 18 Maria Magdalena a

venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe

Domnul şi că el i-a spus acestea.

Cuvântul Domnului


Domnul Isus se arată Magdalenei care plânge,

în timp ce-l caută cu înfrigurare. Să ne lăsăm

şi noi chemaţi pe nume de el, invocându-l cu

titlul familiar de „rabbuni”, spunându-i:

R.: Doamne Isuse, ascultă-ne rugăciunea!

– Pentru ca mărturia Bisericii să fie totdeauna

fidelă mesajului apostolic, fundamentat pe

credinţa în Domnul răstignit şi înviat, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca anunţul evangheliei să răsune ca

putere de convertire care să străpungă inima

tuturor oamenilor, implicându-le în felul acesta

întreaga lor viaţă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca femeile creştine, după exemplul

Magdalenei, să-şi redescopere misiunea în

Biserică, adică cea de vestire şi mărturisire

personală a credinţei faţă de ceilalţi fraţi, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca părinţii ai căror copii au primit

Botezul să-şi educe copiii în adevărata credinţă

în Domnul Isus înviat, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care sunt încercaţi în credinţa

lor să nu cedeze dubiului şi greşelii, ci

să caute cu insistenţă lumina în Isus Mân -

tuitorul, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei prezenţi aici, să primim

cuvântul anunţat şi să ne trăim credinţa în

comuniune cu cei care au fost chemaţi deja

de harul lui Cristos, să ne rugăm: R.

Doamne, ajută-ne să ne lăsăm chemaţi pe nume

în fiecare zi de tine, aşa cum ai che mat-o pe

Maria Magdalena, pentru ca să putem să dăm

mărturie despre tine, care eşti Dum nezeul vieţii.



Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, primeşte cu îndurare

darurile familiei tale şi păstreaz-o sub ocrotirea

ta, ca să nu piardă harurile pe care i le-ai

dat şi să ajungă la fericirea veşnică. Prin


Prefaţa






care a fost jertfit mielul pascal, Cristos,

Domnul nostru. El este cu adevărat mielul

care a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin

moartea sa, a distrus moartea noastră, iar

prin învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii

dumnezeieşti. De aceea, întreaga omenire,

mărturisind adevărul învierii, tresaltă de

bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi co -

rurile de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi



Col 3,1-2

Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi

cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui

Dumnezeu; cugetaţi la cele de sus, aleluia.


Ascultă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic,

care ne-ai făcut părtaşi de darul desă -

vârşit al Botezului; lucrează necontenit în

inimile noastre, ca să ne învrednicim de fericirea


190


Mediteazã

Evanghelia din această a treia zi a octavei

Paștelui ne prezintă o nouă apariție a lui Isus

înviat. După ce mai înainte le-a apărut feme -

ilor care au mers să viziteze mormântul,

astăzi Isus i se arată Mariei Magdalena, care

stătea lângă mormânt și plângea (cf. In 20,11).

Ochii ei erau tulburați de lacrimi, așa încât

nu era în stare să-l recunoască pe Isus, care

o întreabă: „Femeie, de ce plângi? Pe cine

cauți?” Însă Maria, crezând că îl are în fața

ei pe grădinar, în starea ei de tulburare și tris -

tețe, face o ultimă încercare de a găsi trupul

lui Isus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi

unde l-ai pus și eu îl voi lua!” (In 20,15).

Fiecare dintre noi se poate asemăna cu Maria

Magdalena. Experimentăm și noi în viață mo -

mente de încercare, în care plângem și suntem

triști. Dar iată că Isus ne adresează și nouă

aceeași întrebare: „Creștinule, de ce plângi?

Pe cine cauți? Cel pe care tu îl cauți este cu

tine, iar tu nu știi?”

Așadar, învierea lui Isus trebuie să înlăture

orice formă de tristețe din inimile noastre și să

șteargă lacrimile de pe fețele noastre, pentru

că Domnul înviat este în mijlocul nostru; el

Gândul zilei

„Convertiţi-vă!” (Fap 2,38)

De data aceasta

Petru este cel care răspunde

la întrebarea celor care auzeau

vestea că Isus

cel răstignit

a înviat:

„Ce trebuie să facem?”

Apostolul răspunde sigur pe sine.

Au nevoie să fie iertaţi,

iar iertarea vine

atunci când există căinţă

şi adeziune deplină la Isus,

adevăratul salvator.

ne mângâie cu prezența sa și ne cheamă pe

fiecare pe nume.

Evanghelia se încheie din nou cu o misiune.

După ce l-a întâlnit pe Isus cel înviat, Maria

Magdalena este chemată să devină un martor

al învierii (cf. In 20,17). Înainte de înviere,

Isus nu li se mai adresase ucenicilor săi cu

apelativul de „frați”. Acum îi numește astfel

pe apostoli, deoarece pătimirea l-a apropiat

de ei într-un mod cu totul excepțional.

Și pentru noi, Isus ar putea părea mai îndepărtat

după învierea sa, pentru că acum se află

în slavă, dar, cu toate acestea, el ne arată că

este mult mai aproape noi: el a devenit cel

care ne conduce la Tatăl său și al nostru, la

Dumnezeul său și al nostru. El a rămas cu noi

până la sfârșitul veacurilor în Eu haristie, pentru

a ne oferi tuturor chezășia vieții veșnice.

Isus cel înviat să ne dea tuturor bucuria de a-l

recunoaște dincolo de iluziile noastre și de

dorințele noastre prea umane, pentru ca bu curia

noastră să fie deplină și nimeni să nu ne poată

lipsi vreodată de ea.

În plus, sărbătoarea Paștelui să nu se rezume

pentru noi doar la câteva zile în care ne-am

simțit bine, uitând de necazuri și neajunsuri.

Această sărbătoare să marcheze o transformare

profundă a universului nostru interior

și să nu se limiteze doar la trei zile, ci să cu -

prindă însăși existența noastră umană în inte -

gritatea ei. Și aceasta pentru că zilnic, la sfânta

Liturghie, participăm la ospățul de nuntă al

Mielului. În cadrul acestei bucurii pascale,

pe care trebuie să o împărtășim și altora, să

ne bucurăm din plin de viața cea nouă adusă

de Cristos și să devenim și noi, asemenea

Mariei Magdalena, martori ai învierii sale:

„Am văzut mormântul lui Cristos care trăiește,

am văzut mărirea Celui Înviat. I-am văzut pe

îngeri, martorii învierii lui, giulgiul și veșmintele.

Cristos, speranța mea, a înviat!”

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

15 aprilie

Fap 3,1-10

Ps 104

Lc 24,13-35

alb

I, UP

Miercuri din octava Paºtelui

Sf. Damian de Veuster, pr.


Ceea ce am, aceea îþi dau: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridicã-te ºi umblã!

n Sã se bucure inima celor care îl cautã pe Domnul! (sau Aleluia.) n L-au recu noscut

la frângerea pâinii.


Ant. la intrare:

Cf. Mt 25,34

Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu,

moşteniţi împărăţia

care a fost pregătită pentru voi

de la crearea lumii, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, tu ne dai bucuria de a sărbători

în fiecare an învierea Domnului; te rugăm să

ne dăruieşti cu bunătate harul, ca, prin sărbătorile

pe care le celebrăm în timp, să ne

învrednicim a ajunge la bucuriile veşnice.


6

Dar Petru i-a zis: „Argint şi aur nu am, însă

ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus

Cristos Naza ri neanul, ridică-te şi umblă!” 7 Şi,

prinzându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. În -

dată i s-au întărit picioarele şi gleznele 8 şi,

sărind în picioare, a început să umble. A intrat

cu ei în templu umblând, sărind şi lăudându-l

pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând

şi lăudându-l pe Dumnezeu 10 şi l-au recunoscut:

el era acela care şedea la Poarta cea

Frumoasă a templului ca să ceară pomană.

Au fost cuprinşi de teamă şi uimire pentru cele

ce i se întâmplaseră.

Cuvântul Domnului

LECTURA I

Ceea ce am, aceea îţi dau: în numele lui Isus

Cristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!


În zilele acelea, Petru şi Ioan urcau la templu

pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.

2

Atunci era dus un om, olog din naştere, pe

care îl puneau în fiecare zi la poarta templului,

numită „Cea Frumoasă”, ca să ceară pomană

de la cei care intrau în templu. 3 Văzându-i pe

Petru şi pe Ioan care aveau de gând să intre în

templu, el le-a cerut să-i dea de pomană. 4 Petru

şi-a aţintit privirea asupra lui şi, împreună cu

Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!” 5 El i-a privit cu

atenţie, aşteptând să primească ceva de la ei.

192



Ps 104(105),1-2.3-4.6-7.8-9 (R.: 3b)

R.: Să se bucure inima

celor care îl caută pe Domnul!

1

Lăudaţi-l pe Domnul, invocaţi numele lui!

Faceţi cunoscute printre popoare faptele

sale minunate!

2

Cântaţi-i, cântaţi psalmi!

Meditaţi la toate minunile sale! R.

3

Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor care îl caută

pe Domnul!

4

Căutaţi-l pe Domnul şi ajutorul lui,

căutaţi întotdeauna faţa lui! R.

6

Voi, descendenţii lui Abraham,

slujitorul lui,

voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!

7

El, Domnul, este Dumnezeul nostru;

judecăţile lui sunt lege

pentru tot pământul. R.

8

El îşi aduce aminte totdeauna

de alianţa sa,

de cuvântul pe care l-a dat pentru

o mie de generaţii,

9

de alianţa pe care a încheiat-o

cu Abraham,

de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.


Ps 117(118),24

(Aleluia)

Aceasta este ziua


să ne bucurăm

şi să ne veselim în ea!

(Aleluia)

EVANGHELIA

L-au recunoscut la frângerea pâinii.



În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi

dintre discipolii lui Isus se duceau spre un

sat al cărui nume era Emaus, care era cam la

şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau

între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe

când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apro -

piindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii

lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a

spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le

schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit

trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând,

i-a spus: „Numai tu eşti străin în

Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele

acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?” Ei au

spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care

era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea

lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum

arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie

condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi

speram că el este cel care trebuia să elibereze

Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este

a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!

22

Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre

ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-di -

mineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit

spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun

că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu

noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa

cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.

25

Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi

de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!

26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea

şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la

Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate

Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au

apropiat de satul spre care mergeau, el s-a

făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au

îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că

este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!”

Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Şi, pe când

stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o,

a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci

li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el

s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau

unul către altul: „Oare nu ne ardea inima

în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica

Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi

ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi

pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu

ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-ade -

văr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au po -

vestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut

de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului



Credinţa înseamnă recunoaşterea prezenţei

active a lui Cristos în sfânta Euharistie. Rugă -

ciunea noastră se exprimă prin cuvintele

ucenicilor de la Emaus:

R.: Doamne, rămâi cu noi!

– Doamne Isuse, prin puterea numelui tău,

şchiopul a fost vindecat: dăruieşte Bisericii

tale harul de a se angaja pentru înlăturarea

oricărei mizerii umane prin numele şi iubirea

ta, să ne rugăm: R.

– Doamne Isuse, tu te-ai alăturat ucenicilor

descurajaţi şi deprimaţi: dăruieşte preoţilor

tăi să nu se descurajeze în faţa insucceselor

şi a dificultăţilor, să ne rugăm: R.

– Doamne Isuse, apostolii au fost instrumentele

puterii tale: dă tuturor celor care invocă

ajutor în vindecare să poată întâlni persoane

care să le ajute sufletul, să ne rugăm: R.

– Doamne Isuse, tu ţi-ai oferit trupul ca hrană

pentru sufletele noastre: fii alături de copiii

care se pregătesc pentru prima sfântă Împăr -

tăşanie, să ne rugăm: R.

– Doamne Isuse, tu ai explicat Scripturile şi

te-ai descoperit ucenicilor de la Emaus la

frângerea pâinii: dă comunităţilor noastre harul

de a te recunoaşte în cuvântul anunţat şi în

pâinea frântă la Liturghiile noastre eu haris -

tice, să ne rugăm: R.

– Doamne Isuse, tu ai transformat inima dezi -

luzionată şi rece a ucenicilor: ajută-ne ca,

participând la sfânta Liturghie, sufletul să ne

fie inundat de acea căldură care încălzeşte

inima, să ne rugăm: R.

Doamne, fă ca fiecare participare la Litur -

ghie să ne facă să devenim ceea ce primim:

o viaţă dăruită altora, unită cu trupul tău care

194


pentru noi şi pentru toţi a fost frânt şi răstignit

şi acum trăieşte pentru totdeauna. Tu,

care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

Amin.

Asupra darurilor

Primeşte, Doamne, te rugăm, jertfa orânduită

spre răscumpărarea omenirii şi, împăcat prin

ea, înfăptuieşte în noi mântuirea trupului şi a

sufletului. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa













cu puterile cereşti şi corurile de îngeri,

cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără

încetare.


Ucenicii

l-au recunoscut

pe Domnul Isus

la frângerea pâinii,

aleluia.

Cf. Lc 24,35


Te rugăm, Doamne, ca primirea preasfântului

trup şi sânge al Fiului tău să ne cureţe de toată

întinarea omului vechi şi să ne transforme în

făptură nouă. Prin Cristos, Domnul nostru.

Mediteazã

Drumul celor doi ucenici spre Emaus este

un pelerinaj al inimii, în întâlnirea neașteptată

și fericită cu Cel Înviat, care îi transformă

pe deplin și îi trimite ca mesageri ai învierii.

Prin cruce, Isus nu i-a părăsit pe ucenicii săi,

ci doar i-a invitat la o mare întâlnire. În timp

ce mergeau pe drum, dialogând, primind com -

pania Celui Înviat, confruntându-se cu Cu -

vântul vieții, cei doi ucenici trec de la neîncredere

la credință, de la tristețe la bucurie,

de la îndepărtarea de comunitate la reîntoarcerea

în cadrul ei. Întâlnirea cu Isus îi relansează

și îi face să pornească din nou spre

Ierusalim. Recitirea planului lui Dumnezeu,

posibilă doar în lumina pascală, face inteligibil

ceea ce mai înainte era inacceptabil, și

anume faptul că Mesia trebuia să parcurgă

în mod necesar calea iubirii până la dăruirea

de sine și astfel să ajungă în gloria sa.

Isus înviat arată că își asumă deziluzia ucenicilor

săi. De aceea, nu o condamnă, ci o

vindecă; nu o judecă, ci o înțelege și educă

cu răbdare inima pentru o speranță nouă. Ca

orice atitudine a inimii, și deziluzia poate să

fie un punct de pornire pentru credință. Pentru

Gândul zilei

„Rămâi cu noi, pentru că este seară”.

(Lc 24,29)

Acest cuvânt a devenit

una dintre rugăciunile noastre preferate.

Cei doi

încă nu ştiau

cine era

cel pe care îl invitau.

Noi ştim,

şi de aceea ne limităm să spunem

„Rămâi cu noi”,

dar suntem gata să insistăm:

Rămânem cu tine,

venim cu tine!”

cei doi ucenici care se află într-o astfel de

dificultate încât înăuntrul lor sunt în stare să

renunțe la Domnul, chiar dacă mai doresc să

fie cu el, Isus împlinește minunea Euha ris -

tiei. Gestul frângerii pâinii le permite să-l

recunoască pe Cel Înviat. Au mers împreună

cu Isus, au vorbit cu el, însă doar acel gest

unic și irepetabil le permite să-l recunoască.

Un asemenea gest îi învață să ofere o nouă

valoare cuvintelor pe care le-au ascultat cu

puțin înainte: „Oare nu ne ardea inima în noi

când ne vorbea pe drum și ne explica Scrip -

turile?” (Lc 24,32). Experiența spirituală de

care au avut parte, făcută din cuvinte și din

pâinea euharistică, îi face să schimbe direcția

drumului, starea sufletească și viața. Cei doi

ucenici se întorc la Ierusalim, iar viața lor va

deveni din acel moment o vestire a acelei mi -

lostiviri și a acelei împărtășiri pe care au expe -

rimentat-o stând împreună cu Isus; o vestire

a acelei iubiri care primește, se dăruiește și

face inimile să tresalte de bucurie.

Episodul ucenicilor din Emaus este unul

exemplar. El ne arată că Isus înviat este prezent

și astăzi în viața noastră de credincioși

și că putem să-l întâlnim. El se apropie de noi

toți așa cum s-a apropiat de ucenicii din Emaus.

Face înșiși pașii noștri de dezamăgire și de

speranță, de moarte și de viață. Ne întâlnește în

evenimentele noastre zilnice, alăturân du-ni-se

oriunde mergem. Și, asemenea celor doi uce -

nici, ne oferă ocazia de a împărtăși înțelepciu -

nea cuvântului care ne încălzește inimile și,

totodată, de a-l recunoaște la frângerea pâinii

ca fiind Cel Înviat.

Ascultarea cuvântului și binecuvântarea pâinii

amintesc de ceea ce se celebrează zilnic în

sfânta Euharistie ca izvor și culme a întregii

vieți creștine. Ea ne face să-l întâlnim pe

Cristos cel înviat, să împărtășim darurile sale

și să devenim mesageri ai săi.

Pr. Emanuel Imbrea


16

JOI

aprilie

Fap 3,11-26

Ps 8

Lc 24,35-48

alb

I

Joi din octava Paºtelui

Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labre


Voi l-aþi ucis pe cel care conduce la viaþã, dar Dumnezeu l-a înviat din morþi. n Doamne,

Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! (sau Aleluia.)

n Aºa este scris: Cristos trebuia sã sufere ºi sã învie din morþi a treia zi.

Odatã cu înmormântarea lui Isus, ucenicii ºi-au înmor mântat ºi speranþele. Dar deodatã, el este

aici, „în mijlocul lor”. Cel mort, cel rãstignit, cel înmormântat, este aici, e viu! „Pipãiþi-mã ºi vedeþi:

un duh nu are carne ºi oase cum vedeþi cã am eu” ºi, chiar dacã ei sunt nebuni de veselie, pentru a

le mai da o dovadã, Isus „a mâncat înaintea ochilor lor”. Ochii lor sunt acum ochii credinþei noastre.


Ant. la intrare:

Înţ 10,20-21

Toţi preamăresc într-un cuget biruinţa ta,

Doamne, căci înţelepciunea a dezlegat limba

celor muţi şi pruncilor le-a dăruit vorbire

curgătoare, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care ai adunat laolaltă mulţimea

popoarelor, pentru ca împreună să preamărească

numele tău; dă-le tuturor celor renăscuţi

prin apa Botezului, harul să poarte în cuget

aceeaşi credinţă şi să arate în fapte aceeaşi

iubire. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă,

dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.


În zilele acelea, întrucât ologul vindecat se

ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, cuprins

de uimire, a alergat la ei în porticul numit

„al lui Solomon”. 12 Petru, văzând aceasta,

s-a adresat poporului: „Bărbaţi israeliţi! De

ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi

aşa la noi, ca şi cum prin puterea şi cucernicia

196


noastră l-am fi făcut pe acesta să umble?

13

Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui

Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dum nezeul

părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său

Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat

şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase

să-l elibereze. 14 Voi l-aţi renegat pe cel

sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un

om criminal. 15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce

la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din

morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori.

16

Prin credinţa în numele lui, omul acesta,

pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, a fost întărit;

numele lui Isus şi credinţa în el i-au dat acestuia

vindecarea deplină înaintea voastră, a

tuturor. 17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă

aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii

voştri, 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea

ce promisese de mai înainte prin gura tuturor

profeţilor că Unsul său va suferi. 19 Aşadar,

convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele

voastre să fie iertate, 20 ca să vină timpuri

de odihnă de la Domnul şi să-l trimită pe cel

ce v-a fost hotărât de mai înainte, pe Cristos

Isus, 21 pe care cerul trebuie să-l primească până

în timpurile restabilirii tuturor lucrurilor despre

care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor

săi profeţi din veşnicie! 22 Căci Moise a spus:

«Domnul Dumnezeul vostru va ridica pentru

voi, dintre fraţii voştri, un profet ca mine;

voi să-l ascultaţi în toate câte vi le va spune!

23

Oricine nu va asculta de acel profet va fi

nimicit din popor». 24 Dar şi toţi profeţii,

începând de la Samuel şi de la toţi cei care

au vorbit, au vestit şi aceste zile. 25 Voi sunteţi

fiii profeţilor şi ai alianţei pe care Dum -

nezeu a încheiat-o cu părinţii voştri când i-a

spus lui Abraham: «Prin descendenţa ta vor

fi binecuvântate toate familiile pământului».

26

Înviindu-l pe Fiul său, Dumnezeu l-a trimis

mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze şi fiecare

să se întoarcă de la răutăţile sale”.

Cuvântul Domnului


Ps 8,2a şi 5.6-7.8-9 (R.: 2a)

R.: Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este numele tău

pe tot pământul!

2a

Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este numele tău

pe tot pământul!

5

Mă întreb: „Ce este omul, că te gândeşti

la el,

sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R.

6

L-ai făcut cu puţin mai mic

decât pe îngeri,

l-ai încununat cu cinste şi măreţie.

7

L-ai făcut să stăpânească lucrările

mâinilor tale,

toate le-ai pus la picioarele lui. R.

8

Oile şi boii laolaltă,

precum şi animalele câmpului,

9

păsările cerului şi peştii mării,

tot ce străbate căile apelor. R.


Ps 117(118),24

(Aleluia)

Aceasta este ziua


să ne bucurăm

şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA

Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să

învie din morţi a treia zi.



În acel timp, discipolii le-au povestit cele de

pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la

frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea,

Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace

vouă!” 37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau

că văd un duh, 38 dar el le-a spus: „De

ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri

în inima voastră? 39 Priviţi mâinile şi

picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi

vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă

vedeţi pe mine că am!” 40 Şi, spunând acestea,

le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Însă pentru

că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau,

Isus le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

42

Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi

luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a

spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am

spus când încă eram cu voi; că trebuie să se

împlinească toate cele scrise despre mine în

Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.

45

Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă

Scripturile 46 şi le-a spus: „Aşa este scris:

Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi

a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în

numele lui spre iertarea păcatelor la toate

neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi

fi martorii acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului



Credinţa creştină înseamnă înţelegerea lui

Cristos în misterul pascal al morţii şi învierii

sale. Să invocăm lumina şi milostivirea lui

Dumnezeu pentru toţi, spunând:

R.: Doamne, binecuvântează-l pe poporul tău!

– Pentru ca Biserica lui Cristos să trăiască

într-o continuă aducere de mulţumire, pentru

că este moştenitoarea binecuvântărilor profetice,

care s-au împlinit acum în ea, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca tuturor celor care nu cred în Sfânta

Scriptură Domnul să le deschidă ochii spre

înţelegerea misterului lui Cristos mort şi

înviat, să ne rugăm: R.

– Pentru ca logica sfintei cruci să apară în

lumina sa mângâietoare pentru toţi cei suferinzi

şi descurajaţi, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care sunt în căutare de

lucru să găsească în creştini ajutorul de care

au nevoie, să ne rugăm: R.


devină exemplu pentru cei care trăiesc la mar -

ginea credinţei şi a vieţii creştine, prin rugăciune

şi exemplu de viaţă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, care participăm la banchetul

euharistic, să-l recunoaştem ca împlinire a

tuturor promisiunilor, să ne rugăm: R.

Dumnezeul părinţilor noştri, care ai dispus

evenimentele istoriei ca să prefigureze misterul

Fiului tău, devenit pentru noi slujitorul

suferind şi Domnul glorificat, fă-ne demni

de harul pe care ni l-ai dat prin credinţa în

Cristos, care vieţuieşte şi domneşte în vecii

vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Primeşte, Doamne, cu bunătate darurile pe

care ţi le aducem ca mulţumire pentru aceia

pe care i-ai renăscut prin Botez; te rugăm să

ne dăruieşti şi nouă cât mai grabnic ajutorul

tău ceresc. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa













cu puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm



Cf. 1Pt 2,9

Popor luat în stăpânire de Domnul,

vesteşte faptele măreţe

ale aceluia care te-a chemat din întuneric

la minunata sa lumină, aleluia!


Ascultă-ne, Doamne, rugăciunile, pentru ca

acest schimb tainic, prin care se săvârşeşte

răscumpărarea noastră, să ne dăruiască ajutor

în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile

veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

198


Mediteazã

Religia creștină îl are în centru pe Isus înviat,

care se apropie de toți, îndeosebi de aceia

care invocă numele său. Isus este Răstignitul

înviat care, depășind barierele spațiului și ale

timpului, oferă darul păcii. Ea este semnul

prezenței lui Dumnezeu, singurul care poate

s-o ofere în mod deplin și care depășește atât

de mult micimea noastră, încât tulbură trăirea

liniștită și dilată inimile noastre pentru a le

face capabile să se bucure de ea.

Atunci când Isus le apare ucenicilor și stă în

mijlocul lor, aceștia sunt uimiți și înspăi mân -

tați; cred că văd o fantomă. Dar Isus le spune:

„De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste

gânduri în inima voastră?” (Lc 24,38). Ace -

eași întrebare ne-ar putea fi adresată și nouă.

Desigur, îndoiala poate să ne deschidă spre

adevăr, dar poate și să ne îndepărteze, dacă

nu găsim o călăuză sigură. Și cine oare ne poate

deschide mai bine mintea ca să înțelegem

Scripturile, dacă nu Duhul Sfânt, destinat să

ne explice și să ne învețe toate? Iată de ce

apostolii, care rămăseseră inițial în îndoială,

după ce au văzut trupul înviat al lui Isus și

Gândul zilei

„Pace vouă!” (Lc 24,36)

Promisese deja acest lucru

la Cina cea de Taină:

„Pacea mea o dau vouă”.

Acum o oferă cu adevărat:

pacea lui Isus

este la dispoziţia prietenilor săi.

Pacea sa înseamnă

împărtăşire a bunurilor sale,

adică a unităţii sale cu Tatăl,

a misiunii sale în lume

şi a Duhului său,

necesar

pentru îndeplinirea

misiunii încredinţate.

au gustat Duhul dătător de viață, au dat mărturie

cu mare putere despre înviere.

Evident că ucenicii încă întâmpinau greutăți

ca să creadă în înviere. De aceea, Isus încearcă

să risipească îndoiala lor în trei momente. Mai

întâi, Isus intuiește gândurile ucenicilor și le

vorbește ca în viața sa pământească. Apoi,

simte că este nevoie de un al doilea pas,

pentru a îndepărta îndoiala lor cu privire la

identitatea sa, și le arată mâinile și picioarele

sale, care păstrează în ele urmele răstignirii.

Ucenicii pot să verifice identitatea Celui Înviat

cu Învățătorul lor, pe care ei l-au urmat,

astfel încât să poată trece de la sentimentul

bucuriei la credință. Într-un al treilea mo ment,

Isus îi întreabă: „Aveți aici ceva de mâncare?”

(Lc 24,41). Iar ei îi oferă o bucată de pește fript,

pe care Isus a luat-o și a mâncat-o înaintea lor.

Poate că și noi avem aceleași îndoieli ale

ucenicilor cu privire la înviere, la identitatea

Celui Înviat cu Cel Răstignit și cu privire la

realitatea sa trupească. Evanghelistul Luca

ar dori să schimbe în credință și îndoielile

noastre. Acestea pot să existe, iar ele sunt de

folos ca să ne facă să aprofundăm credința

noastră și să o eliberăm de iluzii. Cel Înviat

întâlnește îndoielile noastre, arătându-ne ră -

nile mâinilor și picioarelor sale care sunt

transfi gurate. Putem experimenta învierea

atunci când percepem o schimbare și în rănile

noastre sufletești. În sfânta Împărtășanie,

Cel Înviat se așază în mâinile noastre rănite,

pentru ca lumina iubirii sale să strălucească

în rănile noastre.

Mai credem astăzi în această realitate tulburătoare

a unui Dumnezeu care se oferă ca hrană

în pâinea euharistică și împărtășește condiția

noastră umană? În scurgerea vieții zilnice, prin

cuvintele și faptele noastre, pu tem fi mesageri

ai acestei vești bune pentru lumea întreagă:

mare este iubirea lui Dum nezeu față de noi!

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

17 aprilie

Fap 4,1-12

Ps 117

In 21,1-14

alb

I

Vineri din octava Paºtelui

Ss. Ilie, Paul ºi Isidor, m.


Nu este în nimeni altul mântuirea. n Piatra pe care au dispreþuit-o zidarii a ajuns în

capul unghiului. (sau Aleluia.) n Isus a venit, a luat pâinea ºi le-a dat-o; la fel ºi

peºtele.

Petru ºi însoþitorii sãi, în timp ce Isus înviat îi priveºte de pe malul lacului, pescuiesc exact 153 de

peºti. Suntem într-un simbolism deplin, dar, desigur, nu în irealitate! Aici reali tatea este atât de

bogatã ºi misterioasã încât poate fi descrisã numai prin simboluri. Hrana oferitã de Isus ne face sã ne

gândim în mod inevitabil la Euharistie, prin care fiecare creºtin se apro pie de Cel Înviat, îl recu -

noaºte ºi intrã în comuniune cu el.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 77,53

Domnul şi-a condus poporul,

umplându-l de speranţă,

iar pe duşmanii lui i-a acoperit marea,

aleluia!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu ai rânduit

misterul pascal ca legământ de împăcare

pentru oameni; dă-ne, te rugăm, harul de a

ne conforma viaţa cu credinţa pe care o mărturisim.


LECTURA I

Nu este în nimeni altul mântuirea.


În zilele acelea, pe când Petru şi Ioan vorbeau

poporului, după ce a fost vindecat ologul, s-au

apropiat de ei preoţii, comandantul gărzii

templului şi saduceii, 2 înfuriaţi că învaţă po -

porul şi proclamă în numele lui Isus învierea

din morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au pus

sub pază până a doua zi, căci era deja seară.

4

Dar mulţi dintre cei care auziseră cuvântul

au crezut şi numărul bărbaţilor s-a ridicat la

200


aproape cinci mii. 5 A doua zi s-au adunat în

Ierusalim comandanţii, bătrânii şi cărturarii,

6

marele preot Anna, Caiafa, Ioan şi Ale -

xandru şi toţi câţi erau din neamul arhieresc,

7

i-au adus în mijloc şi îi interogau: „Cu ce

putere şi în numele cui faceţi voi aceasta?”

8

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus:

„Conducători ai poporului şi bătrâni, 9 noi

suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om

bolnav şi cum a fost acesta salvat. 10 Să vă

fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui

Israel: în numele lui Isus Cristos Nazari -

neanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care

Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă

acesta înaintea voastră vindecat! 11 Isus este

«piatra dispreţuită de voi, constructorii, care

a ajuns piatra unghiulară». 12 Şi nu este în

nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun

alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie

să fim mântuiţi”.

Cuvântul Domnului


Ps 117(118),1-2 şi 4.22-24.25-27a (R.: 22)

R.: Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii


1



2



4

Să spună acum cei care se tem de Domnul:


22

Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii


23


şi este minunat în ochii noştri.

24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,

să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.

25

Doamne, mântuieşte-mă,

Doamne, dă-mi biruinţă!

26

Binecuvântat este cel care vine

în numele Domnului!

Vă binecuvântăm din casa Domnului.

27a

Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.


Ps 117(118),24



ea! (Aleluia)

EVANGHELIA

Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel

şi peştele.



În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor

lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat

astfel: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma,

cel numit Geamănul, Natanael din Cana

Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii

lui. 3 Simon Petru le-a spus: „Mă duc

să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu

tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în

noaptea aceea nu au prins nimic. 4 Când era

de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar

discipolii nu ştiau că este Isus. 5 Aşadar, Isus

le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?”

I-au răspuns: „Nu!” 6 Atunci le-a zis: „Aruncaţi

năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!”

Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din

cauza mulţimii peştilor. 7 Atunci, discipolul

acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru:

„E Domnul!” Simon Petru, auzind că este

Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era

dezbrăcat – şi s-a aruncat în mare. 8 Ceilalţi

discipoli au venit cu barca – pentru că nu

erau departe de uscat, ci la vreo două sute de

coţi –, trăgând cu ei năvodul cu peşti. 9 Când

au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar,

peşti puşi deasupra şi pâine. 10 Isus le-a zis:

„Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!”

11

Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a

tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi

trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi,

năvodul nu s-a rupt. 12 Isus le-a zis: „Veniţi

şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu

îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci

ştiau că este Domnul. 13 Isus a venit, a luat

pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. 14 Aceasta

a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat

discipolilor după ce a înviat din morţi.

Cuvântul Domnului


Domnul Isus ni se descoperă astăzi drept

piatră unghiulară a oricărei construcţii, fiind

singurul nume care trebuie să fie invocat pentru

a fi mântuiţi. Să ne rugăm cu credinţă:

R.: Doamne, mântuieşte-ne în numele tău!

– Pentru ca în ministerul lor apostolic, Sfântul

Părinte, episcopii şi preoţii să anunţe cu sinceritate

adevărul şi să promoveze dreptatea,

rezistând oricărei presiuni contrare, să ne

rugăm: R.


– Pentru ca toţi credincioşii să aibă curajul

de a-şi mărturisi credinţa lor unică în Cristos

înviat, în faţa oricărei puteri şi autorităţi, să

ne rugăm: R.

R.: Doamne, mântuieşte-ne în numele tău!

– Pentru ca aceia care se încred într-o mântuire

iluzorie sau în instituţii destinate pieirii

să înţeleagă unicitatea valorii mântuitoare a

lui Cristos mort şi înviat pentru toţi, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca fiecare om care se străduieşte pentru

căutarea binelui să se îndrepte spre acela

care poate să ne ajute să învingem dificultăţile

şi insuccesele, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei prezenţi la masa Dom -

nului Isus, primind pâinea vieţii, să recunoaş -

tem în el pe Domnul care ni se descoperă, să

ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi credincioşii răposaţi să aibă

parte de bucuria revederii cu tine în patria

cerească, să ne rugăm: R.

Doamne, tu te-ai descoperit în victoria asupra

răului prin pescuirea minunată, transformată

într-un prânz fratern împreună cu ucenicii

tăi. Ajută-ne să ne simţim beneficiarii acestui

triumf ori de câte ori primim de la tine pâinea

care ne satură pentru viaţa cea veşnică. Prin


Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, împlineşte cu bunătate

în noi tainica transformare arătată de acest

schimb de daruri pascale şi înalţă inimile

noastre de la dorinţele pământeşti la dorul după

cele veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa




pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se

cuvine să te lăudăm în chip deosebit în această

zi în care a fost jertfit mielul pascal, Cristos,

Domnul nostru. El este cu adevărat mielul care

a luat asupra sa păcatele lumii, care, prin

moartea sa, a distrus moartea noastră, iar prin

învierea sa, ne-a făcut părtaşi ai vieţii dumnezeieşti.

De aceea, întreaga omenire, mărturisind

adevărul învierii, tresaltă de bucurie.

Împreună cu puterile cereşti şi corurile de

îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale, zi -

când fără încetare.


Cf. In 21,12-13

Isus le-a spus discipolilor săi: „Veniţi şi mân -

caţi!” Apoi a luat pâinea şi le-a dat-o lor, aleluia.


Te rugăm, Doamne, ocroteşte-i neîncetat cu

iubire pe aceia pe care i-ai mântuit; pătimirea

Fiului tău ne-a adus răscumpărarea: învierea

lui să fie pururi bucuria noastră. El, care vieţuieşte

şi domneşte în vecii vecilor.

202


Mediteazã

Evanghelia de astăzi ne prezintă o nouă apariție

a lui Isus înviat în fața ucenicilor săi lângă

Marea Tiberiadei, acolo unde ei s-au întors

la munca obișnuită de pescari. „Dar în noaptea

aceea nu au prins nimic” (In 21,3). În zori,

Isus a apărut pe țărmul mării, „dar discipolii

nu știau că este Isus” (In 21,4). A fost nevoie

de un nou gest extraordinar din partea lui

Isus pentru ca ei să-l recunoască; la cuvântul

său, ucenicii au aruncat din nou năvodul, pe

care de această dată abia îl mai puteau trage

datorită mulțimii peștilor.

În acest episod prezentat de evanghelistul Ioan

putem vedea mai întâi o legătură între muncă

și har. Pe de o parte, trebuie să muncim ca și

când succesul ar depinde de puterile noastre,

iar pe de altă parte, să înțelegem că rezultatul

muncii noastre e rodul harului pe care

Dumnezeu ni-l acordă în mod gratuit. Dacă

acest lucru este valabil pentru orice activitate,

cu atât mai mult este valabil pentru misiunea

de a fi pescari de oameni, adică de a-i apropia

pe ceilalți de Cristos.

Este ca și cum Isus ne-ar spune: „Munciți din

toată inima, iar succesul va veni atunci când

nici nu vă așteptați!”

Gândul zilei

„Nu este în nimeni altul mântuirea”.

(Fap 4,12)

Cu mare curaj, Petru vorbeşte Sinedriului,

organismul suprem

care îl condamnase pe Isus

şi îl dăduse pe mâna lui Pilat

pentru a-l răstigni.

Noi ne bucurăm de această certitudine.

„În nimeni altul”: nu voi căuta alte religii.

Dacă învăţ despre ele,

va fi doar pentru a înţelege

cum să le vestesc celorlalţi

religia care îi poate salva.

„Simon Petru a urcat în barcă și a tras la mal

năvodul plin cu o sută cincizeci și trei de

pești mari. Și, deși erau așa de mulți, năvodul

nu s-a rupt” (In 21,11). În lumea tehnicii,

pentru a funcționa cât mai bine, fiecare lucru

trebuie să aibă o măsură justă; de exemplu,

o mașină poate atinge o anumită viteză sau

un pod suportă o anumită greutate. La fel și

omul își are măsura sa. În acest sens, întrebarea

ar fi: câți oameni poate primi Bise rica?

Fără îndoială, misiunea ei este salvarea tu -

turor oamenilor. Însă adesea se estimează că

năvodul lui Petru se va rupe din cauza marilor

schimbări ce au loc în lume sau că Biserica

lui Cristos nu va reuși să se adapteze la exigențele

timpurilor moderne ori că își va pierde

mulți dintre proprii membri. Însă experiența

veacurilor trecute ne arată că marile apostazii

și schisme au fost mereu în echilibru cu

răspândirea Bisericii în lume. Se spune că,

înainte de a muri, un ateu ar fi exclamat:

„Temeți-vă de Biserică! Noi trecem, dar Bi -

serica rămâne!” Păcat că nu a fost cineva acolo

ca să-i răspundă: „Nu-ți fie teamă să te lași

prins în năvodul Bisericii! În felul acesta vei

rămâne și tu”.

Isus înviat se face recunoscut în gesturile sale,

atât în pescuirea minunată, cât și în invitația

plină de iubire pe care le-o adresează ucenicilor:

„Veniți și mâncați!” Cel Înviat se face

recunoscut în gestul dăruirii, care devine

identitatea ce îl însoțește în orice condiție de

viață. Desigur, hrana oferită de Isus ne face

să ne gândim în mod inevitabil la Euha ristie,

în care fiecare dintre noi se apropie de Cel

Înviat, îl recunoaște și intră în comuniune cu el.

Domnul înviat să ne ajute și pe noi să recunoaștem,

asemenea apostolului Ioan, prezența

sa în viața noastră; să nu încetăm să ne îndrep -

tăm privirea spre el și să credem că numai el

este mântuirea și viața noastră.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

18 aprilie

Fap 4,13-21

Ps 117

Mc 16,9-15

alb

I

Sâmbãtã din octava Paºtelui

Sf. Atanasia din Egina


Nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi am auzit. n Te laud, Doamne,

pentru cã tu m-ai ascultat. (sau Aleluia.) n Mergând în toatã lumea, predicaþi evan -

ghelia la toatã fãptura.

Relatãrile apariþiilor pe care le-am citit în aceastã sãptãmânã sunt mãrturisiri de credinþã pascalã.

Aceastã parte finalã a Evangheliei dupã Marcu rezumã apariþiile relatate în cele lalte Evanghelii.

Consecinþa acestor întâlniri este misiunea: „Nu putem sã nu vorbim despre ceea ce am vãzut ºi

am auzit”.


Ant. la intrare:

Ps 104,43

Domnul a scos poporul său cu veselie, pe aleşii

săi, în mijlocul strigătelor de bucurie, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, prin revărsarea harului tău, tu

sporeşti numărul celor care cred în tine; te

rugăm să priveşti cu bunătate la aleşii tăi, pentru

ca ei, care au fost renăscuţi prin sacramentul

Botezului, să fie înveşmântaţi cu nemurirea

fericită. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am

văzut şi am auzit.


În zilele acelea, văzând comandanţii, bă trânii

şi cărturarii îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan

şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necu -

noscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că

fuseseră cu Isus. 14 Dar privindu-l pe omul

vindecat, care stătea în picioare împreună cu

ei, nu puteau spune nimic împotrivă. 15 Atunci,

poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu,

204


s-au sfătuit între ei, 16 spunând: „Ce să facem

cu aceşti oameni? Căci le este cunoscut tu -

turor celor care locuiesc în Ierusalim că prin

ei s-a săvârşit un semn evident şi nu-l putem

nega. 17 Dar ca aceasta să nu se răspândească

şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu

mai vorbească nimănui în numele acesta!”

18

Şi, chemându-i, le-au poruncit să nu mai

vorbească absolut deloc şi să nu mai înveţe

în numele lui Isus. 19 Dar Petru şi Ioan, răspunzând,

le-au zis: „Judecaţi voi dacă este

drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm

mai degrabă de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci

noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce

am văzut şi am auzit”. 21 Dar ei, ameninţându-i

din nou, i-au lăsat să plece – negăsind nimic

pentru ce să-i pedepsească – din cauza popo -

rului, pentru că toţi îl glorificau pe Dumnezeu

pentru cele întâmplate.

Cuvântul Domnului


Ps 117(118),1 şi 14-15.16ab-18.19-21 (R.: 21a)

R.: Te laud, Doamne,

pentru că tu m-ai ascultat.

1



14

Domnul este tăria şi lauda mea:

el este mântuirea mea.

15

Strigăte de bucurie şi de biruinţă

se aud în corturile celor drepţi. R.

16ab

Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate,

dreapta Domnului m-a înălţat.

17

Nu voi muri, ci voi trăi

şi voi istorisi faptele Domnului. R.

18

Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,

dar nu m-a lăsat pradă morţii.

19

Deschideţi-mi porţile dreptăţii,

ca să intru şi să-l laud pe Domnul! R.

20

Aceasta este poarta Domnului:

cei drepţi vor intra prin ea.

21

Te laud pentru că mi-ai răspuns

şi ai fost mântuirea mea. R.


Ps 117(118),24



ea! (Aleluia)

EVANGHELIA

Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia

la toată făptura.


Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15

După ce a înviat, în dimineaţa primei zile a

săptămânii, Isus i-a apărut mai întâi Mariei

Magdalena, din care scosese şapte diavoli. 10 Ea

a plecat şi a povestit celor care fuseseră cu

el, care acum se jeleau şi plângeau. 11 Dar ei,

auzind că trăieşte şi că a fost văzut de ea, n-au

crezut-o. 12 După acestea, a apărut altor doi

dintre ei sub o altă înfăţişare, în timp ce mergeau

la câmp, 13 iar ei s-au întors şi au po vestit ce -

lorlalţi, însă nu i-au crezut nici pe aceştia.

14

În sfârşit, le-a apărut şi celor unspre zece pe

când stăteau la masă şi i-a dojenit pentru

necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că

nu i-au crezut pe cei care l-au văzut înviat din

morţi. 15 Apoi le-a spus: „Mergând în toată

lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura!”

Cuvântul Domnului


Siguranţa şi curajul mărturiei credinţei sunt

rodul harului Celui Înviat, primit cu docilitate

şi ascultare. Să ne rugăm împreună şi să

spunem:

R.: Doamne, dă curaj credinţei noastre!

– Pentru ca succesorii apostolilor, care au

primit misiunea de a vesti evanghelia, să fie

totdeauna docili puterii Duhului Celui Înviat,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi guvernanţii să ia decizii conforme

planurilor lui Dumnezeu şi să slujească

persoana umană, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi oamenii la care Cristos îşi

trimite misionarii să recunoască pe adevăraţii

apostoli ai Celui Înviat, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Duhul Sfânt să-i susţină, prin

curajul şi sinceritatea proprie experienţei Celui

Înviat, pe cei care suferă persecuţii pentru

credinţa creştină, să ne rugăm: R.

– Pentru ca exemplul şi mărturia noastră de

creştini să-i apropie de Cristos cel înviat pe

cei care nu mai cred în Dumnezeu, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei prezenţi aici, să scoatem

din comuniunea euharistică puterea necesară

pentru anunţul misionar al credinţei noastre,

să ne rugăm: R.


Doamne, tu cunoşti îndrăzneala inimii noas -

tre, care adesea se traduce în necredinţă sau

indiferenţă. Dă-ne harul ca lumina credinţei

pascale să ne lumineze şi să ne încălzească,

încât să ne determine la răspândirea curajoasă

a evangheliei tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, dă-ne harul să-ţi aducem

necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale,

pentru ca ele, continuând în noi lu crarea

mântuirii, să ne fie izvor de bucurie veşnică.


Prefaţa








asupra sa păcatele lumii, care, prin moartea sa,

a distrus moartea noastră, iar prin învierea




cu puterile cereşti şi corurile de îngeri,

cântăm şi noi imnul măririi tale, zicând fără

încetare.


Gal 3,27

Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos

v-aţi îm brăcat în Cristos,

aleluia.



po porul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti

prin tainele veşnice şi călăuzeşte-l la în vierea

trupului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos,

Domnul nostru.

206


Mediteazã

La Paști, atâtea gânduri și reflecții apar în

inima noastră! Ar fi suficient să avem un

minim de timp pentru a reflecta, pentru a sta

în contemplarea unui mister atât de mare,

care ne depășește cu adevărat.

Înainte de toate, trebuie înțeles Paștele. Uneori,

creștinii înțeleg în mod greșit acest cuvânt.

Ce înseamnă „învierea”? Ea presupune ca

aceleiași persoane de dinainte să-i fie oferită

o nouă existență. Aceeași persoană, trup și

suflet, persoana ca atare asumă o existență

reînnoită, o existență care se bucură de însăși

experiența Duhului Sfânt și de anumite ca -

lități pe care trupul de dinainte nu le avea.

Apostolii au avut această experiență cu Dom -

nul Isus: l-au văzut înainte de moarte, Ioan

l-a văzut murind pe cruce, iar după trei zile

au putut vorbi cu Isus înviat; nu reîncarnat, nu

supraviețuitor în spirit, nu reanimat, ci „înviat”.

Aceasta au văzut apostolii. Aceasta este în vie -

rea lui Cristos, aceasta va fi și învierea noastră;

deci, nu o reîncarnare, nu o supraviețuire simplă

a spiritului, ci o adevărată existență nouă care

va fi oferită întregii noastre persoane, trup și

suflet.

Gândul zilei

„Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia

la toată făptura!” (Mc 16,15)

Chiar este nevoie de această poruncă,

pentru că ucenicii, ca nişte buni evrei,

nu s-ar fi aventurat niciodată

să intre în locuri locuite doar de păgâni.

Isus îi trimite la toţi,

îi trimite să-i iubească pe toţi

şi să le ofere tuturor –

prin cuvinte şi fapte – iubirea Tatălui.

Şi astăzi repetă: „Mergeţi la toţi,

la oamenii de toate religiile

şi chiar şi la cei care nu practică nicio religie,

pentru că şi lor vreau să le dau viaţă!”

Învierea lui Isus ne învață că acel mesaj pe

care el însuși l-a trăit personal a fost autentificat

de Dumnezeu ca și cum ar fi avut semnătura

lui. Cuvintele pe care Cristos le-a rostit

nu sunt fără sens; evanghelia sa nu este un mesaj

aruncat în vânt, ci este un mesaj de viață.

Ceea ce evanghelistul Marcu repetă astăzi în

rezumatul aparițiilor lui Isus înviat nu este

foarte confortant. Maria Magdalena vine și

le spune ucenicilor că l-a văzut pe Domnul

înviat, însă aceștia „n-au crezut-o” (Mc 16,11).

Ucenicii care se îndreptau spre Emaus și

care au mers cu Isus s-au întors și au po -

vestit, „însă nu i-au crezut nici pe aceștia”

(Mc 16,13). În cele din urmă, Isus le apare

celor unsprezece în timp ce stăteau la masă și

„i-a dojenit pentru necredința și împietrirea

inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei

care l-au văzut înviat din morți” (Mc 16,14).

Învierea este un mister al credinței, iar în

apostoli, ca și în noi, exista o anumită rezistență

față de credință. Dacă învierea este

misterul marii bucurii, al bucuriei divine, ce

motiv am avea să nu credem? Și totuși în noi

există o rezistență; în locul bucuriei divine,

noi preferăm tristețea umană.

Isus înviat este fundamentul credinței noastre,

iar viața noastră are consistență în trăirea

învățăturilor sale, lăsându-ne conduși de iu -

birea sa gratuită.

În acest timp al nostru, în care siguranțele

dispar și ne simțim doborâți de fluiditatea

unei societăți tot mai frenetice, este necesar

să descoperim că Cel Înviat dă sens vieții

noastre. Să ne încredem în cuvântul său care

mântuiește. Să găsim mereu spațiu și timp de

rugăciune, pentru a ne bucura de prezența

lui Isus, care dăruiește bucurie vieții noastre.

Cel Înviat ne precedă întotdeauna; ne vine

în întâmpinare și ni se alătură; ne cheamă să

sperăm și să credem; ne primește, ne iubește și

ne trimite în lume ca să vestim evanghelia sa.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

19 aprilie

Fap 2,42-47

Ps 117

1Pt 1,3-9

In 20,19-31

alb

II

† DUMINICA a 2-a a Paºtelui

Sf. Leon al IX-lea, pp.

Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaþã pentru Paºti I

Toþi cei care credeau erau împreunã ºi aveau totul în comun. n Lãudaþi-l pe Domnul,

pentru cã este bun: veºnicã este îndurarea lui! (sau Aleluia.) n Ne-a renãscut la o

speranþã vie prin învierea lui Isus Cristos din morþi. n Dupã opt zile, Isus a venit.

Duminica Divinei Îndurãri.

În prima lecturã ni se descrie sensul comuniunii primilor creºtini, cu o particularã insistenþã asupra

ideii de Bisericã, acea comunitate deschisã tuturor, ºi asupra acþiunii apos tolilor, semne ale pre zenþei

Celui Înviat printre oameni. A doua lecturã prezintã prima revelaþie a sfântului Ioan: „Cel înviat

posedã acum plinãtatea vieþii”. Pentru cel care crede în el, moartea nu mai reprezintã ultimul cuvânt

al destinului sãu. Evanghelia relateazã apariþia lui Isus „dupã opt zile”. Centrul tematic este darul

pãcii ºi darul Duhului Sfânt; prin forþa acestor daruri, discipolii vor fi trimiºi cu misiunea de a

construi o istorie a reconcilierii. În aceastã duminicã, tre buie sã discernem mesajul profund pentru

a ilumina, prin bucuria Celui Înviat, întunericul care este în noi.

Ant. la intrare:

1Pt 2,2

Ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi

laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el

spre mântuire, aleluia!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule pururi îndurător, în celebrarea

anuală a sărbătorii Paştelui, tu înflăcărezi cre -

dinţa poporului consacrat ţie; te rugăm, sporeşte

harul pe care ni l-ai dăruit, pentru ca toţi

să ajungă să înţeleagă cum se cuvine în ce baie

au fost spălaţi, în ce Duh au fost renăscuţi,

cu ce sânge au fost răscumpăraţi. Prin Domnul


LECTURA I

Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau

totul în comun.


În zilele acelea, fraţii erau stăruitori în învăţătura

apostolilor şi în comuniunea fraternă,

la frângerea pâinii şi la rugăciune. 43 Şi toţi erau

cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se

208



înfăptuiau prin apostoli. 44 Toţi cei care credeau

erau împreună şi aveau toate în comun:

45

îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le

împărţeau tuturor, după cum avea nevoie

fiecare. 46 Şi în fiecare zi stăruiau împreună

în templu, frângeau pâinea în casele lor şi

primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată.

47

Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în

faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi

de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască.

Cuvântul Domnului


Ps 117(118),2-4.13-15.22-24 (R.: 1)

R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:


2



3

Să spună acum casa lui Aaron că este bun:


4

Să spună acum cei care se tem

de Domnul:


13

M-au îmbrâncit cu putere, ca să cad,

dar Domnul mi-a venit în ajutor.

14

Domnul este tăria şi lauda mea:

el este mântuirea mea.

15

Strigăte de bucurie şi de biruinţă

se aud în corturile celor drepţi. R.

22

Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii


23


şi este minunat în ochii noştri.

24

Aceasta este ziua pe care a făcut-o

Domnul,

să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.

LECTURA A II-A

Ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea

lui Isus Cristos din morţi.

Citire din Scrisoarea întâi

a sfântului apostol Petru 1,3-9

Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Dom -

nului nostru Isus Cristos care, în marea sa

îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin

învierea lui Isus Cristos din morţi, 4 pentru o

moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită,

păstrată pentru voi în ceruri! 5 Voi sunteţi

păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă,

pentru mântuirea care este gata să fie manifestată

în timpul de pe urmă. 6 Pentru aceasta

vă bucuraţi, deşi acum, pentru puţin timp,

trebuie să vă întristaţi de felurite încercări

7

pentru ca valoarea credinţei voastre, mai

preţioasă decât aurul pieritor, care se în -

cearcă în foc, să fie un motiv de laudă, glorie

şi cinste la arătarea lui Isus Cristos. 8 Pe el,

fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar

crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită

şi glorificată, 9 încredinţaţi că veţi ajunge la

ţelul credinţei voastre: mântuirea sufletelor.

Cuvântul Domnului


In 20,29

(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, ai crezut,

Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au

văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA

După opt zile, Isus a venit.



În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi

uşile locului în care erau discipolii, de frica

iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în

mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Zicând

aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Dis ci po lii

s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci,

Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum

m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”.

22

Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi

le-a zis: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora

le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le

veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul

dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”,

nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi

discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”

Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile

lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul

în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în

coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile,

discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma

era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau

încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace

vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul

tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi

pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios,

ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis:

„Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a

spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi

cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai

făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne,

care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea


însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este

Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi

viaţă în numele lui.

Cuvântul Domnului


Cristos a înviat şi trăieşte pentru totdeauna.

O lume nouă a început împreună cu el. În

rugăciunea noastră să-i cerem Tatălui ca prin

Învierea Domnului Isus să fie transformate

toate. Să ne rugăm împreună, spunându-i:


ascultă-ne!

– Pentru sfânta Biserică a lui Dumnezeu: astăzi

să vestească lumii cu bucurie şi mulţumire

învierea Domnului, iar mesajul său să fie con -

vingător şi primit de oameni. Noi te rugăm: R.

– Pentru papa, episcopi, preoţi şi cateheţi: să

fie călăuze curajoase care privesc spre viitor

cu speranţă şi ştiu să arate celor nesiguri calea

care conduce spre Domnul. Noi te rugăm: R.

– Pentru creştinii care se îndoiesc şi pentru

cei care caută adevărul: luminaţi de harul lui

Cristos, să recunoască realitatea că nu există

niciun alt nume în care pot fi mântuiţi, să ne

rugăm: R.

– Pentru familii: să împărtăşească darul în -

vierii Domnului printr-o sărbătorească ospitalitate,

oferită celor mici, celor săraci şi celor

suferinzi. Noi te rugăm: R.

– Pentru comunitatea noastră: luminată de

evenimentul învierii, să-şi reînnoiască viaţa şi

să o orienteze spre Dumnezeu. Noi te rugăm: R.

– Pentru cei săraci şi suferinzi: întăriţi de

această speranţă a învierii, Dumnezeu să-i

scape de orice necaz şi să le dea tărie şi speranţă.

Noi te rugăm: R.

210


Părinte atotputernic, în ziua învierii Fiului tău,

Isus Cristos, întăreşte speranţa noastră în viaţa

de dincolo de moarte. Ajută-ne să nu ne lăsăm

învinşi de teamă, ci să colaborăm la constru -

irea unei lumi noi, împreună cu tine şi cu Fiul

tău Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, primeşte darurile poporului

tău (şi ale celor de curând renăscuţi în

Cristos), pentru ca toţi cei care au fost reînnoiţi,

prin mărturisirea numelui tău şi prin Botez,

să ajungă la fericirea veşnică. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa












vărul învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu

puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm



Cf. In 20,27

Întinde-ţi mâna, atinge urmele cuielor şi nu

fi necredincios, ci credincios, aleluia!


Dumnezeule atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul

ca puterea tainei pascale să lucreze necontenit

în sufletele noastre. Prin Cristos, Domnul

nostru.

Mediteazã

Conform tradiției, duminica a II-a a Paștelui

se numește „duminica albă”, întrucât neofiții

care în noaptea de Paști primeau Botezul își

depuneau acum hainele albe pe care le purta -

seră în tot acest timp ca simbol al vieții celei

noi la care erau părtași.

De asemenea, începând din anul 2000, la do -

rința sfântului papă Ioan Paul al II-lea, această

zi este cunoscută și cu numele de „duminica

divinei îndurări”. Toto dată, duminica din oc -

tava Paștelui se numește și „duminica Tomei”,

întrucât evanghelia se referă în mod special

la apostolul Toma, scep tic într-o primă fază

în a crede că Isus a înviat, pentru ca, în cele

din urmă, să-l recunoască drept Domnul și

Dumnezeul său.

În seara primei zilei a săptămânii, de frica iu -

deilor, ucenicii încuiaseră ușile casei în care

se aflau (cf. In 20,19). Însă, pe neașteptate,

Isus apare în mijlocul lor. Această apariție

face ca tristețea apostolilor să se schimbe în

bucurie. Isus le spune: „Pace vouă!” (In 20,21),

iar apoi le încredințează misiunea de a vesti

evanghelia, întărindu-i cu Duhul Sfânt și cu

puterea de a ierta păcatele în numele său

(cf. In 20,22-23).

Cristos este prezent în mijlocul nostru și ne

vizitează ca și pe apostoli. Cel mai bine îi putem

Gândul zilei

„Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi

eu pe voi”. (In 20,21)

Acţiunea milostivă a lui Dumnezeu faţă de

oameni nu s-a încheiat odată cu moartea lui

Isus, dimpotrivă, prin ea a primit un nou

impuls.

Acum toţi apostolii pot să dea viaţă, pot să

vorbească despre Tatăl, pot să invoce

numele lui Isus peste suferinţele omeneşti.

Pot şi chiar trebuie să lumineze lumea cu

lumina pe care au primit-o.

simți prezența în sacramentul Euharistiei. Însă,

pentru aceasta, trebuie să fim dispuși în a

participa la sfânta Liturghie; dacă vom lipsi

atunci când se celebrează Euharistia, este po -

sibil să trăim și noi experiența lui Toma, care

n-a fost prezent la întâlnirea cu Domnul,

alături de ceilalți apostoli.

După opt zile, Isus apare din nou în mijlocul

apostolilor, de această dată fiind prezent și

Toma, căruia Isus îi cere să se convingă el

însuși de adevărul învierii (cf. In 20,27). Iar

apostolul Toma răspunde prin cea mai înaltă

și mai explicită mărturisire de credință:

„Domnul meu și Dumnezeul meu!” (In 20,28).

Acesta este răspunsul lui Toma la invitația

lui Isus de a crede. Este răspunsul unui om

transformat în mod radical de prezența lui

Cristos. Și este răspunsul pe care suntem

chemați să-l oferim și noi în fiecare moment

al vieții noastre.

În această duminică, Biserica ne invită să

parcurgem itinerarul care face trecerea de la

„a vedea” la „a crede”, de la ascultarea

cuvântului la mărturisirea credinței. Poate și

noi, asemenea lui Toma, am avut sau avem

momente de îndoială și de necredință. Cre -

dința în prezența lui Cristos cel înviat este

aceea care ne dăruiește pacea, bucuria interioară

și fericirea adevărată.

Învierea lui Cristos ne oferă puterea credinței,

pe care trebuie să o mărturisim prin cuvinte

și fapte, prin atitudini potrivite față de cei

din jurul nostru, alături de care trăim și ne

desfășurăm activitatea de fiecare zi.

Credința este aceea care ni-l descoperă pe

Cristos. De aceea, în momentele dificile, în

momentele de lâncezeală, să alergăm la

Cristos și să-l rugăm pe el, care este învierea

și viața, să mărească în noi credința. În felul

acesta, mesajul învierii sale va rămâne mereu

actual în inimile noastre.

Pr. Emanuel Imbrea


20

LUNI

aprilie

Fap 4,23-31

Ps 2

In 3,1-8

alb

II

Luni din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui

Ss. Anicet, pp.; Marcian, cãlug.

Liturghie proprie, prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

Pe când se rugau, toþi s-au umplut de Duhul Sfânt ºi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu

îndrãznealã. n Fericiþi toþi cei care se încred în tine, Doamne. (sau Aleluia.) n Dacã

cineva nu se naºte din nou, nu poate sã vadã împãrãþia lui Dumnezeu.

ARCB: Sf. Teotim, ep. de Tomis **

Credinþa creºtinã nu este doctrinã, ci o viaþã nouã. Nico dim, deºi îl cunoaºte pe Isus, trebuie sã se

renascã de sus. El cunoaºte cuvintele ºi faptele lui Isus, dar se apropie de el „noaptea”, ca acela

care nu se lasã luminat pe deplin. Pentru a intra în împãrãþie, trebuie „sã ne naºtem din nou”, „din

apã ºi din Duhul Sfânt”. Prin Botez, creºtinul intrã în viaþa nouã.


Ant. la intrare:

Rom 6,9

Cristos cel înviat din morţi

nu mai moare:

moartea nu mai are nici o putere asupra lui,

aleluia.

Rugăciunea zilei

Fă, te rugăm, atotputernice Dumnezeule, ca noi,

cei reînnoiţi de tămăduirea pascală, dezrobiţi

de chipul părintelui nostru pământesc, să trecem

la chipul Creatorului nostru ceresc. Prin Domnul


LECTURA I

Pe când se rugau, toţi s-au umplut de Duhul

Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu

îndrăzneală.


În zilele acelea, după ce au fost lăsaţi să plece,

Petru şi Ioan au venit la ai lor şi le-au vestit

toate câte le spuseseră arhiereii şi bă trânii.

24

Iar ei, când au auzit, şi-au ridicat împreună

glasul către Dumnezeu şi au spus: „Stăpâne,

tu care ai făcut cerul, pământul şi marea şi

toate câte sunt în ele, 25 tu le-ai spus părinţilor

212


noştri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului

tău David: «De ce se frământă neamurile şi

popoarele au născocit planuri deşarte?

26

S-au ridicat regii pământului şi conducătorii

s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi

împotriva Unsului său». 27 Căci, într-adevăr,

împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care

tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta

Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu păgânii şi

popoarele lui Israel, 28 ca să împlinească toate

câte mâna ta şi voinţa ta le-au stabilit mai

dinainte ca să fie. 29 Şi acum, Doamne, priveşte

de sus la ameninţările lor şi îngăduie

servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu

toată îndrăzneala 30 şi întinde-ţi mâna ca să se

facă vindecări, semne şi minuni prin numele

slujitorului tău sfânt, Isus!” 31 Pe când se rugau,

s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi

s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul

lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Cuvântul Domnului


Ps 2,1-3.4-6.7-9 (R.: cf. 12d)

R.: Fericiţi toţi cei care se încred în tine,

Doamne.

1

Pentru ce se frământă neamurile

şi pentru ce cugetă popoarele lucruri

deşarte?

2

Regii pământului se răscoală

şi cei care conduc se înţeleg împreună

împotriva Domnului şi împotriva

Unsului său:

3

„Să rupem legăturile lor şi să scăpăm

de jugul lor!” R.

4

Cel care locuieşte în ceruri surâde,

Domnul râde de ei.

5

Apoi, în mânia sa, le vorbeşte şi, în furia sa,

îi înspăimântă:

6

„Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu

în Sion,

pe muntele meu cel sfânt!” R.

7

Voi vesti hotărârea Domnului;

el mi-a zis: „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi

te-am născut.

8

Cere-mi şi-ţi voi da popoarele ca moştenire

şi marginile pământului, în stăpânire!

9

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier

şi le vei sfărâma ca pe vasul olarului”. R.


Col 3,1

(Aleluia) Dacă aţi înviat împreună cu Cristos,

căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta

lui Dumnezeu! (Aleluia)

EVANGHELIA

Dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate

să vadă împărăţia lui Dumnezeu.



În acel timp, era între farisei un om al cărui

nume era Nicodim, un conducător al iudeilor.

2

Acesta a venit la Isus noaptea şi i-a zis:

„Rabbi, ştim că ai venit de la Dumnezeu ca

învăţător, căci nimeni nu poate să facă semnele

pe care le faci dacă Dumnezeu nu este cu

el”. 3 Isus i-a răspuns şi i-a zis: „Adevăr, adevăr

îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu

poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. 4 Ni -

codim i-a zis: „Cum poate să se nască un om

când este bătrân? Oare poate să intre din nou

în sânul mamei sale şi să se nască?” 5 Isus i-a

răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun: dacă

cineva nu se naşte din apă şi Duh, nu poate

să intre în împărăţia lui Dumnezeu. 6 Ce este

născut din trup, trup este, iar ce este născut

din Duh, duh este. 7 Şi nu te mira că ţi-am zis:

trebuie să vă naşteţi din nou! 8 Vântul suflă

unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde

vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel

care este născut din Duh”.

Cuvântul Domnului


Realitatea noastră de reînnoiţi de Duhul în

apele Botezului la o viaţă nouă constituie titlul

cel mai mare al demnităţii noastre. Să-l invo -

căm cu credinţă pe Domnul şi să spunem:

R.: Doamne, ajută-ne să ne trăim Botezul!

– Pentru ca toţi cei care, asemenea lui Nico -

dim, caută adevărul să recunoască în Cristos

pe singurul învăţător care săvârşeşte semnele

lui Dumnezeu, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei renăscuţi din apă şi Duhul

Sfânt să fie fideli şi coerenţi demnităţii lor

primite la Botez, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi copiii care se nasc astăzi să

găsească în sânul familiilor lor afecţiunea

necesară creşterii şi maturizării lor, să ne ru -

găm: R.

– Pentru ca familiile creştine să-şi asume în

mod responsabil angajamentele de educare

la credinţă şi să fie modele de viaţă şi de credinţă

pentru copiii lor, să ne rugăm: R.


– Pentru ca întreaga noastră comunitate, fiind

conştientă că Duhul acţionează în toţi, să vadă,

să aprecieze şi să pună în valoare darurile

fiecărui membru al său, să ne rugăm: R.

R.: Doamne, ajută-ne să ne trăim Botezul!

– Pentru ca rugăciunea noastră individuală să

se inspire totdeauna din modelul rugăciunii

biblice şi din liturgie, pentru a obţine eficacitatea

darului Duhului, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, Părintele nostru, care ne-ai desco -

perit prin Fiul tău unic misterul şi măreţia

renaşterii noastre din Duhul Sfânt, dă-ne

harul să fim fideli demnităţii noastre de fii ai

tăi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, să primeşti darurile Bi -

sericii care tresaltă de veselie şi, precum i-ai

dat sămânţa bucuriei pascale, dăruieşte-i şi

rodul fericirii veşnice. Prin Cristos, Domnul

nostru.

Prefaţa

Prefaţa a II-a pentru Paşti



pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cu vi ne

să te lăudăm în chip deosebit în acest timp

preasfânt, în care a fost jertfit mielul pascal,

Cristos, Domnul nostru. Prin el, noi devenim

fii ai luminii, moştenitori ai fericirii veşnice;

prin el se deschid porţile împărăţiei cerului,

pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu credinţă.

Moartea lui i-a dat morţii noastre putere

de mântuire, iar învierea lui le-a redat tuturor

viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga omenire,

mărturisind adevărul în vierii, tresaltă de bu -

curie. Împreună cu puterile cereşti şi corurile

de îngeri, cântăm şi noi imnul măririi tale,



In 20,19

Isus a stat în mijlocul discipolilor şi le-a spus:

„Pace vouă! Aleluia!”



poporul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin

tainele veşnice şi călăuzeşte-l la învierea tru -

pului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos,

Domnul nostru.

214


Mediteazã

Astăzi, Isus ne învață că fiecăruia dintre noi

îi este oferită posibilitatea de a trăi o viață

nouă, care va permite să vedem frumusețea

și strălucirea împărăției sale.

Nicodim merge noaptea la Isus; el îl primește

și, încet-încet, îl conduce de la întuneric la

lumină, de la moarte la viață, de la o lege al -

cătuită din precepte la recunoașterea Fiului

care conduce la Tatăl.

Nicodim îi prezintă lui Isus concluzia sa și a

altora: „Rabbi, știm că ai venit de la Dum -

nezeu ca învățător, căci nimeni nu poate să

facă semnele pe care le faci, dacă Dum nezeu

nu este cu el” (In 3,2). Nicodim nu este un

om care caută. El este sigur și probabil chiar

în această siguranță a lui se află nu ultima mo -

tivație a neînțelegerii sale. Nu sunt suficiente

semnele înfăptuite de Isus pentru a încheia

discursul despre el, așa cum au făcut deja

mulți din Ierusalim. Semnele pot fi sufi ciente

pentru a spune că Isus este un învăță tor și că

misiunea lui vine de la Dumnezeu, dar nu

percep cu adevărat persoana lui Isus.

Nicodim spune lucruri adevărate despre Isus:

este un învățător, a venit de la Dum nezeu, iar

Dumnezeu este cu el. Isus nu refuză toate

acestea, însă ele rămân la suprafață, închise

Gândul zilei

„Trebuie să vă naşteţi din nou!” (In 3,7)

Un cuvânt ciudat pentru Nicodim,

dar şi pentru mine.

A te naşte înseamnă viaţă:

„trebuie” să primiţi viaţa voastră

nu din sentimentele care domnesc

pe pământ, din reacţiile voastre instinctive,

ci „de sus”, adică din inima Tatălui.

Acesta trebuie să fie izvorul

fiecărui gând al tău,

al fiecărui gest,

al tuturor trăirilor lăuntrice.

într-o viziune teologică îndreptată spre trecut.

Isus este un mare profet, desigur, vred nic să

fie apărat de jignirile și calomniile care i se

aduc. Însă nu este purtătorul unei revelații care

face să dispară obișnuitele concepții despre

Dumnezeu.

La recunoașterea din partea lui Nicodim, Isus

răspunde orientând imediat chestiunea, mai

întâi, de la semnele pe care el le înfăptuiește

la condițiile pentru a vedea împărăția lui Dum -

nezeu; apoi, de la împărăție la credința în el.

Se întâmplă adesea ca omul să pună întrebări

și să-și dea răspunsuri pe care Isus este constrâns

să le răstoarne. Aparent, Isus nu-l urmează

pe Nicodim în recunoașterea sa, nici nu oferă

replici vorbind despre sine însuși, acceptând,

corectând sau refuzând opi nia pe care interlo -

cutorul a formulat-o despre el. Isus îndreaptă

atenția asupra împărăției lui Dumnezeu, însă

nu imediat asupra semnificației care trebuie

să i se dea, cu atât mai puțin asupra legăturii

care trebuie făcută între împărăție și persoana

sa și semnele pe care le înfăptuiește, ci asupra

condiției pentru a le vedea.

În persoana lui Nicodim vedem speranța gă -

sirii lui Mesia și întrebarea urgentă și de sens

care ne implică pe toți. Întrebarea pe care

Nicodim nu o pune, dar pe care Isus o înțelege,

este tocmai aceasta: „Cum se intră în îm pă -

răția lui Dumnezeu?”

Cel care „se naște din apă și Duh” devine fiu

al lui Dumnezeu. El este iubire gratuită și

infinită; se obține ca dar, se primește ca

renaștere. Posibilitatea de a ne renaște este

oferită în cadrul acestei realități care devine

locul prezenței lui Dumnezeu: împărăția sa.

Astăzi avem ocazia să experimentăm această

renaștere; oare nu ne simțim mai liberi, mai

motivați, după ce am obținut iertarea păcatelor?

Zilnic trăim reînnoiți, deoarece suntem

iubiți de Dumnezeu.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

21 aprilie

Fap 4,32-37

Ps 92

In 3,7b-15

alb

II

Marþi din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui

Sf. Anselm, ep. înv. *


O singurã inimã ºi un singur suflet. n Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate. (sau

Aleluia.) n Nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului.

Evanghelia de azi ne prezintã într-o opticã creºtinã pasajul din Num 21,8-9. Dacã acea povestire

din Vechiul Testa ment invita omul sã se îndrepte spre Dumnezeu care salveazã, în Noul Testament

semnul mântuirii prin excelenþã este Cristos: înãlþarea sa pe cruce ºi învierea sa, pentru cine îl vede

ºi crede în el, devine mântuire, plinãtate de viaþã.

Ant. la intrare:

Ap 19,7.6

Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-l preamărim

pe Dumnezeu, pentru că şi-a început domnia

Domnul, Dumnezeul nostru, cel atotputernic,

aleluia!

Rugăciunea zilei

Atotputernice Dumnezeule, dă-ne, te rugăm,

harul de a vesti puterea lui Cristos cel înviat,

pentru ca noi, care am primit chezăşia da -

rului său, să-l putem dobândi în toată plinătatea.


LECTURA I

O singură inimă şi un singur suflet.


În zilele acelea, mulţimea celor care au crezut

era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul

dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său,

ci toate le aveau în comun. 33 Apostolii dădeau

mărturie cu multă putere despre învierea

Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult

har. 34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care

să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri

sau case, le vindeau, aduceau preţul celor

216



vân dute

35

şi îl puneau la picioarele apostolilor;

apoi se împărţea fiecăruia după cum

avea nevoie. 36 Şi Iosif, numit de către apostoli

Barnaba, care, tradus, înseamnă „Fiul

Mân gâierii”, un levit de loc din Cipru, 37 vân -

zând un ogor pe care îl avea, a adus banii şi

i-a pus la picioarele apostolilor.

Cuvântul Domnului


Ps 92(93),1ab.1c-2.5 (R.: 1a)

R.: Domnul stăpâneşte

îmbrăcat în maiestate.

1ab

Domnul stăpâneşte îmbrăcat în maiestate

Domnul s-a îmbrăcat, s-a încins

cu putere. R.

1c

A pus pământul pe temelii solide,

ca să nu se clatine.

2

Din vremuri străvechi este aşezat tronul

tău de domnie:

tu eşti din veşnicie! R.

5

Mărturiile tale sunt cu totul adevărate,

sfinţenia împodobeşte casa ta, Doamne,

în vecii vecilor. R.


In 3,14b-15

(Aleluia)

Trebuie să fie înălţat Fiul Omului,

pentru ca oricine crede în el


(Aleluia)

EVANGHELIA

Nimeni nu a urcat la cer decât cel care a

coborât din cer, Fiul Omului.


Isus Cristos după sfântul Ioan 3,7b-15

În acel timp, Isus i-a răspuns lui Nicodim:

„Trebuie să vă naşteţi din nou! 8 Vântul suflă

unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu ştii de unde

vine, nici încotro merge. Aşa este cu tot cel

care este născut din Duh”. 9 Nicodim a răspuns

şi i-a zis: „Cum pot fi acestea?” 10 Isus

a răspuns şi i-a zis: „Tu eşti învăţător al lui

Israel şi nu ştii acestea? 11 Adevăr, adevăr îţi

spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie

despre ceea ce am văzut, dar mărturia

noastră nu o primiţi. 12 Dacă v-am vorbit despre

cele pământeşti şi nu mă credeţi, cum mă veţi

crede dacă vă voi vorbi despre cele cereşti?

13

Şi nimeni nu a urcat la cer decât cel care a

coborât din cer, Fiul Omului. 14 Şi, după cum

Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie

să fie înălţat Fiul Omului, 15 pentru ca

oricine crede în el să aibă viaţa veşnică”.

Cuvântul Domnului


Cristos, înălţat pe cruce ca miel jertfit şi stin -

dard al slavei, ne invită să ne îndreptăm privirea

noastră de credinţă spre el. Să spunem:

R.: Prin glorioasa ta pătimire,

mântuieşte-ne, Doamne!

– Pentru ca persoanele consacrate să fie pentru

Biserică şi pentru lume un semn vizibil al

comuniunii fraterne şi al împărtăşirii depline

a bunurilor spirituale şi materiale, să ne ru -

găm: R.

– Pentru ca toţi cei care cred în Cristos să nu

se scandalizeze de el, ci să obţină de la el

viaţa veşnică, să ne rugăm: R.

– Pentru ca popoarele care nu cred în Cristos

din cauza crucii sale să înţeleagă valoarea

mântuitoare a acestui mare gest de iubire

faţă de oameni, să ne rugăm: R.

– Pentru ca în lumea împărţită în săraci şi

bogaţi să se răspândească mai mult solidaritatea

şi împărtăşirea bunurilor pământeşti ca

mărturie a iubirii, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi cei prezenţi aici să simţim

mai stringent nevoia de a da mărturie despre

credinţa noastră cu putere mare şi prin gesturi

concrete de iubire frăţească, să ne rugăm: R.

– Pentru ca răposaţii familiilor noastre să fie

primiţi la banchetul pregătit fericiţilor din cer,

să ne rugăm: R.

Doamne, care continui să ne descoperi se -

cretele iubirii tale prin Sfânta Scriptură, dă-ne

harul să pătrundem în misterul crucii tale glo -

rioase printr-o credinţă tot mai curată şi vie.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii

vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, dă-ne harul să-ţi aducem

necontenit mulţumiri prin aceste taine pascale,

pentru ca ele, continuând în noi lucrarea

mântuirii, să ne fie izvor de bucurie veşnică.


Prefaţa











pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu cre -

dinţă. Moartea lui i-a dat morţii noastre pu -

tere de mântuire, iar învierea lui le-a redat

tuturor viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga

omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă

de bucurie. Împreună cu puterile cereşti şi co -




Cf. Lc 24,46.26

Cristos trebuia să sufere

şi să învie din morţi,

şi astfel,

să intre în gloria sa, aleluia.


Ascultă-ne, Doamne, rugăciunile, pentru ca

acest schimb tainic, prin care se săvârşeşte

răscumpărarea noastră, să ne dăruiască ajutor

în viaţa de acum şi să ne dobândească bucuriile

veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

218


Mediteazã

Evanghelia de astăzi ne prezintă într-o vi ziune

creștină textul din Cartea Numerilor (21,8-9)

referitor la imaginea șarpelui de aramă. Dacă

relatarea din Vechiul Testament îi invita pe

oameni se îndrepte spre Dumnezeu care salvează,

în Noul Testament semnul mântuirii

prin excelență este Isus Cristos mort și înviat,

care devine izvor de mântuire și plinătate de

viață pentru toți cei care cred în el. „După

cum Moise a înălțat șarpele în pustiu – îi

spune Isus lui Nicodim –, tot așa trebuie să

fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede

în el să aibă viața veșnică” (In 3,14-15). Așa

cum evreii erau vindecați dacă priveau la

șarpele de aramă, tot astfel Isus ne sugerează

să luăm în considerare moartea, decât

să privim la răul nostru. Crucea, adică tot

răul, inclusiv păcatul și chiar moartea, este

indicată de Isus ca mijloc pentru a-i vindeca

pe toți cei care cred în puterea transformatoare

a iubirii. Crucea lui Isus este glorioasă,

deoarece marchează triumful mântuirii prin

intermediul încrederii în iubire.

Așadar, Isus este acela în care trebuie să

credem și despre care trebuie să dăm mărturie,

așa cum făceau apostolii, care „se bucu -

rau de mult har” (Fap 4,33). Faptul de a da

Gândul zilei

„Mulţimea celor care au crezut era o singură

inimă şi un singur suflet”. (Fap 4,32)

Cum se explică o schimbare

atât de radicală?

Aşa este imposibil şi, de fapt,

era o noutate şi pentru lumea ebraică.

Cei care credeau în Isus

îl primeau pe Duhul Sfânt,

iar Duhul Sfânt

este izvor de comuniune şi de unitate.

El este secretul

pentru schimbarea lumii!

mărturie despre învierea Domnului Isus este

și misiunea noastră, iar acest lucru îl putem

realiza prin cuvinte, dar mai ales cu viața

proprie, arătându-le celorlalți plinătatea vieții

celei noi oferite de Isus cel înviat.

Viața noastră este aceea care trebuie să dea

mărturie despre învierea lui Cristos, să dea măr -

turie despre viața cea nouă, să arate unde poate

și unde nu poate fi ea întâlnită.

Viața noastră creștină trebuie să dea mărturie

că adevărata bucurie nu constă în egoism sau

în vanitate, deoarece aceste lucruri aparțin

omului vechi. În schimb, viața cea nouă

constă în caritate, în speranță și în credință.

Oricând putem da mărturie despre aceasta,

lăsând la o parte greutatea lucrurilor vechi,

a lucrurilor materiale, oricât de atrași am fi

de ele, uneori de oboseala fizică, dar și de

slăbiciunea morală: descurajări, resentimente

sau vanități. Toate acestea sunt lucrurile vechi,

fără valoare. De aceea, trebuie să dăm mărturie

că am găsit ceva care valorează mult

mai mult, ceva care ne oferă bucuria și viața

adevărată, și anume roadele învierii lui Isus.

Dacă vrem să fim pătrunși în permanență de

lumina Celui Înviat, trebuie să facem în așa

fel încât dialogul și comuniunea să se realizeze

în mod concret în noi și prin intermediul

nostru, urmând exemplul primei comunități

creștine, care era „o singură inimă și

un singur suflet” (Fap 4,32).

În acest climat pascal putem gusta bucuria de

a împărtăși viața, logica și destinul lui Cristos,

chiar dacă acest lucru cere curajul unei vieți

care, în semnul crucii, devine ca pabilă să

răspândească iubire.

Așa cum subliniază rugăciunea zilei, să-i

ce rem Domnului harul de a vesti puterea lui

Cristos cel înviat, pentru ca noi, care am

primit chezășia darului său, să-l putem do -

bândi în toată plinătatea.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

22 aprilie

Fap 5,17-26

Ps 33

In 3,16-21

alb

II

Miercuri din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui

Ss. Soter ºi Caius, pp.; Leonida, m.


Iatã, bãrbaþii pe care i-aþi aruncat în închisoare stau în templu ºi învaþã poporul!

n Când cel sãrac strigã, Domnul îl ascultã. (sau Aleluia.) n Dumnezeu l-a trimis pe

Fiul sãu, ca lumea sã fie mântuitã prin el.

Dumnezeu nu poate fi cãutat în ceea ce este util sau uti li zabil. El este tatã ºi mamã. El este iubire –

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...” – ºi iubirea se exercitã în mod gratuit. El ne-a arãtat

iubirea sa trimiþându-l pe Fiul sãu pe pãmânt, nu pentru a condamna, ci pentru a mântui. Dacã noi

credem în iubire vom avea viaþã.


Ant. la intrare:

Cf. Ps 17,50; 21,23

Te voi preamări, Doamne, înaintea popoarelor

şi voi vesti numele tău fraţilor mei, aleluia.

Rugăciunea zilei

Celebrând şi acum, ca în fiecare an, misterul

prin care firea omenească, reînnoită întru dem -

nitatea de la început, a primit speranţa în -

vierii, noi implorăm cu umilinţă, Doamne,

îndurarea ta, pentru ca ceea ce sărbătorim

prin credinţă să cuprindem prin iubire neîncetată.


LECTURA I

Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în închisoare

stau în templu şi învaţă poporul!


În zilele acelea, ridicându-se marele preot şi

toţi cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor,

s-au umplut de mânie, 18 au pus mâinile

pe apostoli şi i-au aruncat în închisoarea

publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis

porţile închisorii în timpul nopţii şi,

scoţându-i, le-a zis: 20 „Mergeţi, staţi în templu

şi vestiţi poporului toate aceste cuvinte de

220

viaţă!” 21 Ei au ascultat, au intrat dis-de-di -

mineaţă în templu şi învăţau. Venind marele

preot şi cei care erau cu el, au convocat

Sinedriul şi sfatul bătrânilor fiilor lui Israel

şi au trimis la închisoare ca să-i aducă. 22 Dar

când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închi -

soare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut

cunoscut, zicând: 23 „Închisoarea am găsit-o

încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând

în faţa porţilor, dar, deschizând, n-am găsit

pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste

cuvinte, comandantul gărzii templului şi ar -

hiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar

fi putut însemna aceasta. 25 Dar a sosit cineva

şi le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care

i-aţi aruncat în închisoare stau în templu şi

învaţă poporul!” 26 Atunci, comandantul gărzii,

împreună cu servitorii, au plecat şi i-au adus,

dar nu cu forţa, pentru că se temeau de popor

că i-ar fi putut bate cu pietre.

Cuvântul Domnului


Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: cf. 7a)

R.: Când cel sărac strigă,

Domnul îl ascultă.


2

Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,

lauda lui va fi fără încetare în gura mea.

3

Să se laude sufletul meu în Domnul!

Să audă cei umili şi să se bucure! R.

4

Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,

să înălţăm numele lui împreună!

5

L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns

şi m-a eliberat de orice teamă. R.

al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lu -

mina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai

mult întunericul decât lumina, pentru că faptele

lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele

urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i

fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adevărul

vine la lumină ca să se vadă că faptele

sale sunt făcute în Dum nezeu”.

Cuvântul Domnului

6

Priviţi la el şi veţi fi luminaţi

şi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!

7

Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat

şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

8

Îngerul Domnului veghează lângă

cei ce se tem de el

şi-i scapă din primejdie.

9

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,

fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.


In 3,16

(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine

crede în el să aibă viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA

Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, ca lumea

să fie mântuită prin el.



În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „În -

tr-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine

crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

17

Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul

său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să

fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este

judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat

pentru că nu a crezut în numele Fiului unic


Cristos este lumina cea mai mare care ne

descoperă iubirea Tatălui faţă de oameni şi

ne provoacă la o judecată în adevăr despre acti -

vitatea noastră. Să ne adresăm Tatălui, spunând:

R.: Din iubire faţă de Cristos,

mântuieşte-ne, Doamne!

– Pentru ca toţi credincioşii să înţeleagă că

Isus este un judecător care luminează cu iubire

şi dreptate faptele lor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care cred că tu eşti un judecător

răzbunător să descopere că tu eşti Tată

şi că ne-ai iubit aşa de mult, încât l-ai dăruit

pe Cristos, Fiul tău, pentru viaţa lumii, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca toţi angajaţii mass-media să fie

totdeauna căutători umili şi slujitori ai adevă -

rului, să ne rugăm: R.

– Pentru ca acei creştini persecutaţi, victime

ale nedreptăţilor şi ale intereselor omeneşti,

prin puterea ta, să fie fideli credinţei şi conşti -

inţei lor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei chemaţi să săvârşim adevărul

prin fapte dezinteresate şi transparente,

să ne simţim tot mai responsabili de această

vocaţie a noastră, să ne rugăm: R.

– Pentru ca răposaţii noştri să fie răsplătiţi

cu viaţa veşnică pentru adevărul pe care l-au

mărturisit în faţa oamenilor, să ne rugăm: R.


Doamne Isuse, care ne chemi să facem în

fiecare zi alegerea dintre lumină şi întuneric,

dă-ne harul ca faptele noastre să fie săvârşite

cu fidelitate faţă de adevărul însuşi care este

Dumnezeu. Tu care vieţuieşti şi domneşti în


Asupra darurilor

Dumnezeule, care, prin schimbul minunat

înfăptuit la această jertfă, ne faci părtaşi de

firea ta dumnezeiască, dă-ne, te rugăm, harul

să fim credincioşi prin trăirea noastră adevărului

tău, pe care ni l-ai făcut cunoscut. Prin


Prefaţa

Prefaţa a III-a pentru Paşti




cuvine să te lăudăm în chip deosebit în acest

timp preasfânt, în care a fost jertfit mielul

pascal, Cristos, Domnul nostru. El nu încetează

a se aduce jertfă pentru noi şi, ca mijlocitor

al nostru, ne apără pururi în faţa ta;

căci, deşi jertfit o dată, el nu mai moare şi,

dat fiind la moarte, rămâne veşnic viu. De


învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu pu -

terile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi

noi imnul măririi tale, zicând fără încetare.


Cf. In 15,16.19

Eu v-am ales pe voi din lume şi v-am constituit

ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul

vostru să rămână, aleluia.


Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de

poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele

cereşti, dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi,

să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos,

Domnul nostru.

222


Mediteazã

Nicodim credea că a înțeles cine este Isus. În

realitate, nu este suficient să știi că Isus vine

de la Dumnezeu. Pentru a crede este necesară

„renașterea”, întrucât mântuirea este un

mare dar.

Alegerea lui Dumnezeu în favoarea omenirii

este o opțiune de iubire efectivă. „Atât de

mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe

Fiul său, unul-născut, ca oricine crede în el să

nu piară, ci să aibă viața veșnică” (In 3,16).

Dumnezeu s-a oferit în mod liber să pătimească,

nu pentru a judeca lumea, ci pentru

a o mântui. Poate că ne-ar fi convenit mai

mult un Dumnezeu judecător sever, însă Dum -

nezeu este milostivire care oferă iertarea, este

umilință care se înjosește. Iar acest Dum nezeu

nu este deloc pe placul nostru, fiindcă Cel

Atotputernic ar trebui să arate cine este el.

Dumnezeu răstoarnă toate schemele noastre

și merge dincolo de ele, deoarece ne iubește

nespus.

Așadar, „înălțarea” Fiului Omului, menționată

în Evanghelia după sfântul Ioan, își gă -

sește explicația în „dăruirea” Fiului unul-năs -

cut de către Tatăl. Drept consecință a alegerii

de iubire a lui Dumnezeu față de oa meni,

dăruirea lui Cristos nu are scopuri secundare.

Gândul zilei

„Oricine face adevărul vine la lumină”.

(In 3,21)

Isus a spus că cine săvârşeşte răul nu caută

lumina din teama de a nu fi acuzat.

Mă aş teptam să continue astfel: „Cine săvâr -

şeşte binele” nu se teme de lumină.

Nu, nu spune: „Cine săvârşeşte binele”, ci:

„Oricine face adevărul”.

Săvârşirea binelui poate fi greşit interpretată.

Acela care face adevărul este cel care, prin

faptele sale, face cunoscută iubirea Tatălui!

Tatăl vrea mântuirea lumii prin intermediul

Fiului său. Toți cei care l-au con siderat sau îl

consideră pe Dumnezeu an gajat, înainte de

toate, să judece în mod negativ viața oamenilor

găsesc în acest text o dezmin țire incon -

testabilă. Raportul lui Dumnezeu Tatăl cu

omenirea implică în mod constant și veșnic

binele tuturor. Această realitate există atunci

când relația dintre om și Dumnezeu este efec -

tivă, adică atunci când încrederea pe care

Dumnezeu a investit-o în oameni este răsplă -

tită în mod concret. Cel care tră iește conform

unei logici lipsite de orice raport cu iubirea

manifestată de Dumnezeu până la moartea

pe cruce experimentează o viață inumană.

Orice confruntare cu lumina adevărului, deci

cu iubirea lui Dumnezeu în Isus, este evitată

cu grijă de cel care acționează în acest întuneric.

Aceasta înseamnă că fiecare persoană

este responsabilă de lu mina pe care o răs pân -

dește sau nu în jurul ei, în raport cu opțiunile

de iubire pe care le realizează sau le

refuză. De la propriul context familial la cel

profesional și până la relațiile sociale mai

ample, fiecare dintre noi poate să realizeze o

țesătură de legături mai mult sau mai puțin

fericite, în funcție de capacitatea de a iubi

pe care o pune în practică.

Trebuie să ne lăsăm învăluiți de darul infinit

al iubirii lui Dumnezeu. Ne revine nouă

misiunea să alegem dacă îl primim sau îl refu -

zăm. Zi de zi alegem dacă să trăim în întuneric

sau în lumină. Isus este convins că acela

care săvârșește răul închide ochii în fața

luminii și vrea să-l justifice. Pentru a vedea

adevărul care angajează viața nu este suficientă

inteligența, ci este nevoie de o inimă

liberă și curată. De aceea, „a face adevărul”

după stilul lui Isus nu presupune, pur și simplu,

un ansamblu de idei care trebuie învățate, ci un

plan de viață care trebuie construit și trăit.

Pr. Emanuel Imbrea


23

JOI

aprilie

Fap 5,27-33

Ps 33

In 3,31-36

alb (roºu)

II, LN

Joi din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui

Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *


Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt. n Când cel sãrac strigã Domnul

îl ascultã. (sau Aleluia.) n Tatãl îl iubeºte pe Fiul ºi pe toate le-a dat în mâna lui.

Prin originea sa divinã, Cristos este Revelatorul. El „stã deasupra tuturor”, „vine din cer” ºi are

permanent plinãtatea Duhului. Tatãl îl iubeºte pe Fiul în aºa fel încât dã viaþã veºnicã celor care

cred în el. Pentru om lucrul cel mai im por tant este adeziunea de credinþã. Credinþa este deja trans -

mi tere de viaþã, o „naºtere din nou”.

Ant. la intrare:

Cf. Ps 67,8-9.20

Dumnezeule, când ieşeai înaintea poporului

tău, croindu-i cale şi locuind în mijlocul lui,

pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit,

aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care, pentru mântuirea lumii, ai

orânduit sacrificiul pascal, ascultă cu îndurare

rugăciunile poporului tău, pentru ca, mijlocind

pentru noi, Cristos, Preotul nostru preaînalt,

să ne reconcilieze prin ceea ce este asemenea

cu noi, iar prin ceea ce este de o fiinţă cu tine,

să ne ierte. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Martori ai acestor lucruri suntem noi şi

Duhul Sfânt.


În zilele acelea, aducându-i slujitorii pe apos -

toli, i-au pus în faţa Sinedriului şi marele preot

i-a întrebat, zicând: 28 „Oare nu v-am poruncit

cu stricteţe să nu învăţaţi în numele acesta?

Şi iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura

voastră şi vreţi să cadă asupra noastră

sângele acestui om”. 29 Atunci Petru şi apostolii,

224



răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm

mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.

30

Dumnezeul părinţilor noştri l-a înviat pe Isus,

pe care voi l-aţi ucis atârnându-l pe lemn. 31 Pe

el Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept

conducător şi mântuitor ca să acorde Israelului

convertirea şi iertarea păcatelor. 32 Martori ai

acestor lucruri suntem noi şi Duhul Sfânt pe

care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de

el”. 33 Auzind acestea, s-au înfuriat şi voiau

să-i ucidă.

Cuvântul Domnului


Ps 33(34),2 şi 9.17-18.19-20 (R.: 7a)

R.: Când cel sărac strigă

Domnul îl ascultă.

2

Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,

lauda lui va fi fără încetare în gura mea.

9

Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,

fericit omul care îşi caută în el refugiu! R.

17

Faţa Domnului este împotriva celor ce fac

răul

pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.

18


şi-i scapă din strâmtorarea lor. R.

19


zdrobită

şi-i mântuieşte pe cei cu inima mâhnită.

20

Multe rele se abat peste cel drept,

dar Domnul îl eliberează din toate. R.


In 20,29

(Aleluia) „Pentru că m-ai văzut, Toma, ai

crezut, spune Domnul. Fericiţi cei care nu

au văzut şi au crezut!” (Aleluia)

EVANGHELIA

Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în

mâna lui.



În acel timp, Isus a răspuns şi i-a zis lui Nicodim:

„Cel care vine de sus este deasupra tuturor.

Cine este de pe pământ aparţine pământului

şi vorbeşte despre cele pământeşti. Cel care

vine din ceruri este deasupra tuturor, 32 el dă

mărturie despre ce a văzut şi auzit, dar nimeni

nu primeşte mărturia lui. 33 Cine primeşte

mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vred -

nic de crezare. 34 Căci cel pe care l-a trimis

Dumnezeu spune cuvintele lui Dumnezeu,

pentru că el nu dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl

îl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui.

36

Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar

cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci

mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.

Cuvântul Domnului

– Pentru ca toţi cei care cred în Cristos să dea

o adevărată mărturie despre iubirea Tatălui

faţă de Fiul şi despre darul Duhului său, să

ne rugăm: R.

R.: Dumnezeul iubirii,

întăreşte credinţa noastră!

– Pentru ca lumina Duhului să deschidă inima

acelora care caută adevărul spre a-l cu noaşte

pe singurul revelator al lui Dumnezeu, Fiul

întrupat, Isus Cristos, să ne rugăm: R.

– Pentru ca responsabilitatea civilă încredinţată

guvernanţilor să fie axată pe progresul

societăţii şi pe respectul faţă de persoana

umană, să ne rugăm: R.

– Pentru ca generaţiile tinere, ispitite de in -

diferenţă religioasă sau apostazie, să se îndrepte

spre acela pe care l-a trimis Dumnezeu, să

ne rugăm: R.


traducă în fapte credinţa sa şi, frângând pâinea

euharistică, să înveţe să împartă şi pâinea pă -

mântească cu cei care sunt în lipsuri şi

durere, să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei de faţă, să ne alimentăm

în fiecare zi credinţa în Cristos, ca raport de

iubire faţă de Tatăl şi ca primire a Duhului

fără măsură, să ne rugăm: R.

Dumnezeule preamilostiv, care ne-ai făcut

părtaşi ai mărturiei divine date nouă de Fiul

tău, dă-ne harul ca pe zi ce trece credinţa să

fie tot mai rodnică pentru viaţa noastră. Prin



Iubirea Tatălui care i-a dat totul Fiului pentru

a-l face martor al cuvântului său ne este

comunicată deja prin profesiunea credinţei

pascale. De aceea, să ne rugăm cu încredere:

R.: Dumnezeul iubirii,

întăreşte credinţa noastră!

Asupra darurilor

Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile

noastre, împreună cu darurile pe care ţi le

oferim; în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate,

pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vrednici

de tainele iubirii tale părinteşti. Prin Cristos,

Domnul nostru.


Prefaţa

Prefaţa a IV-a pentru Paşti






Cristos, Domnul nostru. Căci, vindecând rănile

vechi ale păcatului, el reînnoieşte Universul

şi nouă ne redă plinătatea vieţii adevărate.



puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi



Mt 28,20

Domnul spune:

„Iată, eu sunt cu voi în toate zilele,

până la sfârşitul veacurilor”,

aleluia.


Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care,

prin învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru

viaţa veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi

roadele tainei pascale şi revarsă în inimile

noastre puterea hranei aducătoare de mântuire.


226


Mediteazã

În Evanghelia după sfântul Ioan, Nicodim

este figura ucenicului care încearcă să înțeleagă,

care pune întrebări, care vrea să vadă

relația dintre ceea ce știe deja și ceea ce îi

apare ca un „semn” care pare să vină din afară,

de la Dumnezeu. Întrebările sale sunt sincere,

cel puțin la început, apoi se închide în schemele

sale. Același lucru ni se poate întâmpla

și nouă; încercăm să înțelegem, însă pentru

a ne confirma ceea ce avem deja în minte.

Apoi, dacă faptul iese din schemele noastre,

atunci ne răzvrătim, ne retragem și ajungem

să avem îndoieli.

Nicodim nu a avut răbdarea de a merge mai

departe, de a se lăsa instruit de Isus, de a se

elibera de preconcepții. Și noi trebuie să ne

lăsăm tulburați de „semnele” care există în

jurul nostru, pentru a pune întrebări sincere,

pentru a încerca să înțelegem, pentru a dialoga

și a ne lăsa interpelați, pentru „a face ade -

vărul” și a veni la lumina adevărului. În acest

caz, adevărul este și o alegere personală, o

relație interpersonală: primirea iubirii lui Dum -

nezeu Tatăl, dezvăluită în gesturile Fiului

său, în iubirea sa, în dăruirea vieții sale. Cred

că este necesar să ne întoarcem mereu la

Gândul zilei

„Dumnezeu l-a înălţat la dreapta sa drept

conducător şi mântuitor”. (Fap 5,31)

A vorbi despre Isus este mereu un dar pentru

cine vorbeşte şi pentru cine as cultă.

Cine vorbeşte despre el primeşte harul din

faptul că se gândeşte la el, iar cine ascultă

este înălţat ca să se bucure de tainele lui

Dumnezeu.

A spune că Isus este la dreapta Tatălui în -

seamnă a spune că el exercită întreaga pu -

tere a iubirii depline şi dătătoare de viaţă.

A spune acest lucru înseamnă deja a-l ex pe -

rimenta!

această icoană a Răstignitului, la cuvântul

său de adevăr, la Duhul său dat fără măsură

pentru vindecarea și renașterea noastră.

Trebuie să punem mereu în practică cuvântul

lui Isus, pentru ca el să devină adevărul nostru

și, săvârșind adevărul în fapte, viața noastră

să devină tot mai strălucitoare.

Pentru a-l înțelege mai bine, textul Evan -

gheliei de astăzi trebuie citit în lumina celor

spuse de Ioan Botezătorul cu privire la Isus:

„El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”

(In 3,30). Isus vine de sus, este mai presus

de toți, în timp ce Ioan, asemenea nouă, este

de pe pământ. Originea divină a lui Isus evidențiază

că numai el ne poate dezvălui realitățile

cerești. Și ce anume ne dezvăluie Isus?

Desigur, el ne descoperă viața dumnezeiască.

Isus poate să facă aceasta, deoarece trăiește

în raport continuu de iubire cu Dumnezeu

Tatăl și, de aceea, poate să ne dezvăluie și să

ne transmită viața deplină. Isus este acela care

poate să ne transmită cuvintele Tatălui și să

ni-l dăruiască pe Duhul Sfânt. Cuvintele lui

ne deschid spre misterul lui Dumnezeu Tatăl

și spre Duhul adevărului. Prin intermediul

credinței, Isus ne face să interiorizăm cuvintele,

gesturile și viața sa. El poate să-l dăruiască

pe Duhul Sfânt, deoarece „Tatăl îl iu -

bește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui”

(In 3,35).

Pentru a avea viața veșnică, condiția absolută

este aceea de a crede în Isus. A alege în sens

contrar comportă pierderea vieții. Credința

noastră este o plinătate de lumină și de cunoaș -

tere, pentru că este comunicarea luminii lui

Dumnezeu în Cristos cel înviat. Același

lucru este valabil pentru celelalte virtuți teologale,

care ne-au fost date în Isus cel înviat

în toată plinătatea lor. Așadar, efortul nostru

principal să fie acela de a conștientiza acest

dar imens primit de la Dumnezeu.

Pr. Emanuel Imbrea


VINERI

24 aprilie

Fap 5,34-42

Ps 26

In 6,1-15

alb (roºu)

II

Vineri din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui

Ss. Fidel din Sigmaringen, pr. m. *; Maria a lui Cleofa ºi Salomea;

Egbert, cãlug.


Au plecat din faþa Sinedriului bucuroºi, pentru cã au fost învredniciþi sã îndure

batjocurã pentru numele lui. n Un lucru cer de la Domnul: sã locuiesc în casa lui.

(sau Aleluia.) n Le-a dat celor aºezaþi cât a voit fiecare.

Timp de mai multe zile vom citi capitolul al VI-lea din Ioan, care îl prezintã pe Isus ca pâine a vieþii.

În aceastã privinþã în Exod se relateazã despre manã, despre lipsa de pâine în pustiu care a fost

motiv de ispitire... ºi despre Paºti, cea mai mare sãrbãtoare. Acum, ajutat de sãrãcia unui copil care

avea puþine pâini de orz, însuºi Isus împarte tuturor pâine. ªi face chiar mai mult: se face pâine.

Euharistia este marele cadou de Paºte.


Ant. la intrare:

Ap 5,9-10

Ne-ai răscumpărat, Doamne, prin sângele tău,

din toate triburile, limbile, popoarele şi na -

ţiunile, şi ne-ai făcut pentru Dumnezeul nostru

o împărăţie şi preoţi, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, speranţa şi lumina sufletelor

curate, fă, te rugăm, ca inimile noastre să înalţe

rugăciuni vrednice de tine şi să te laude

neîncetat. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi,

pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură

pentru numele lui.


În zilele acelea, s-a ridicat un fariseu din

Sinedriu, al cărui nume era Gamaliel, învăţător

al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut

ca oamenii aceştia să fie duşi afară pentru

puţin timp 35 şi le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, aveţi

grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii

228


aceştia! 36 Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând

că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care

i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a

fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost îm -

prăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei. 37 După el

s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului,

şi a atras poporul după el. A murit

el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi.

38

Aşadar, vă spun: staţi deoparte de oamenii

aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta

sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va

nimici; 39 dar, dacă este de la Dumnezeu,

nu-i veţi putea nimici; nu cumva să vă găsiţi

că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Iar ei s-au

lăsat convinşi de el. 40 Totuşi, chemându-i pe

apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit

să nu mai vorbească în numele lui Isus şi

le-au dat drumul. 41 Iar ei au plecat din faţa

Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învred -

niciţi să îndure batjocură pentru numele lui

Isus. 42 Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu

încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos

Isus.

Cuvântul Domnului


Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: cf. 4ab)

R.: Un lucru cer de la Domnul:

să locuiesc în casa lui.

1

Domnul este lumina şi mântuirea mea,

de cine mă voi teme?

Domnul este apărătorul vieţii mele,

de cine mă voi înfricoşa? R.

4

Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta

îl caut:

să locuiesc în casa Domnului

în toate zilele vieţii mele,

ca să privesc frumuseţea Domnului

şi să vizitez sanctuarul său. R.

13

Cred că voi vedea bunătăţile Domnului

pe pământul celor vii.

14

Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,

întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte

în Domnul! R.


Mt 4,4b

(Aleluia) Nu numai cu pâine

va trăi omul,

ci şi cu tot cuvântul

care iese din gura lui Dum nezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA

Le-a dat celor aşezaţi cât a voit fiecare.



În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al

Mării Galileii sau a Tiberiadei. 2 Îl urma o

mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care

le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte

şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui.

4

Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

5

Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime

mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De

unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mă -

nânce?” 6 Însă spunea aceasta punându-l la

încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să

facă. 7 Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine

de două sute de dinari ca să ia fiecare câte

puţin”. 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei,

fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 „Este aici

un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi

peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?”

10

Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!”

În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au

aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii.

11

Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat

celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit

fiecare. 12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor

săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să

nu se piardă nimic!” 13 Aşadar, au adunat şi au

umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care

au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci

pâini de orz. 14 Văzând semnul pe care îl făcuse,

oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este

profetul care vine în lume!” 15 Aşadar, cu -

noscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l

facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte,

el singur.

Cuvântul Domnului


Domnul Isus se descoperă în contextul pascal

drept cel care oferă poporului său, peregrin

prin pustiu, ospăţul pentru viaţa cea veşnică.

Să cerem de la Dumnezeu să ne sature cu

trupul şi sângele Fiului său, spunându-i:

R.: Dăruieşte-ne, Doamne, pâinea ta!

– Pentru ca la banchetul euharistic slujitorii

Bisericii să fie împărţitori fideli ai hranei divine

pentru credincioşi, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care primesc sfânta Euha -

ristie să înainteze cu puterea acestei pâini spre

viaţa veşnică, să ne rugăm: R.


– Pentru ca totdeauna credinţa în Dumnezeu

să-i susţină pe aceia care sunt angajaţi în

voluntariat chiar şi atunci când lipseşte recunoştinţa

omenească, să ne rugăm: R.

R.: Dăruieşte-ne, Doamne, pâinea ta!

– Pentru ca popoarele chinuite de foame şi sete

să fie ajutate de atenţia şi solidaritatea celorlalte

popoare pentru a-şi rezolva gravele probleme

ale subzistenţei, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele muribunde să aibă harul

de a primi euharistia ca viatic înainte de trecerea

lor din această viaţă la Tatăl, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca noi cei prezenţi aici să reînnoim

spiritul şi stilul celebrărilor noastre euharistice,

pentru a face din ele un aliment mai fecund

de viaţă spirituală şi de iubire fraternă, să ne

rugăm: R.

Părinte preamilostiv, care ai voit să ne însoţeşti

pe drumul acestei vieţi, prin hrana divină pe

care Fiul tău ne-a lăsat-o ca memorial al Paştelui

său, fă-ne ucenici fideli ai cuvântului său plin

de adevăr. Prin Cristos, Domnul nostru.

Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, primeşte cu îndurare da -

rurile familiei tale şi păstreaz-o sub ocrotirea

ta, ca să nu piardă harurile pe care i le-ai dat şi

să ajungă la fericirea veşnică. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa a V-a pentru Paşti






pascal, Cristos, Domnul nostru. El, supunându-se

morţii de bunăvoie, a dus la desă -

vârşire sacrificiile legii vechi prin moartea

sa pe cruce şi, oferindu-se pe sine însuşi pentru

mântuirea noastră, el singur rămâne pururi

preot, altar şi miel de jertfă. De aceea, în -

treaga omenire, mărturisind adevărul învierii,

tresaltă de bucurie. Împreună cu puterile

cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi noi

imnul măririi tale, zicând fără încetare.


Rom 4,25

Domnul nostru Isus Cristos

a fost dat la moarte

pentru fărădelegile noastre,

dar a înviat

pentru ca noi să fim justificaţi, aleluia.


Te rugăm, Doamne, ocroteşte-i neîncetat cu

iubire pe aceia pe care i-ai mântuit; pătimirea

Fiului tău ne-a adus răscumpărarea,

învierea lui să fie pururi bucuria noastră. El,


230


Mediteazã

Evanghelia de astăzi e marcată de o atmosferă

de bucurie; scena cu mulțimea care a mân cat

pe săturate este una festivă și plină de voioșie.

Ca și în cazul celorlalte minuni săvârșite de

Isus, gestul înmulțirii celor cinci pâini și a

celor doi pești pornește de la dorința profundă

a lui Isus de face binele și, în același timp, de

a prefigura gesturi și mai mari. În cazul de

față, Isus vrea să-i pregătească pe ascultătorii

săi în a-l accepta ca pâine a vieții. Și, într-ade -

văr, Cristos a venit în lume, și-a asumat firea

omenească, a murit pe lemnul crucii, a înviat

și s-a înălțat la ceruri, dar a rămas cu noi

până la sfârșitul veacurilor în sacramentul

Euharistiei.

Imaginea din evanghelie cu mulțimea care

și-a potolit foamea ne invită în mod spontan

să ne îndreptăm atenția spre situația dramatică

a foametei ce există în lume. E bine de știut

că două treimi din populația Globului suferă

la ora actuală din cauza lipsei de hrană.

Trăim, de asemenea, într-o lume în care și

deșeurile sunt la ele acasă. Ne desfășurăm

viața de fiecare zi într-o societate guvernată,

printre altele, de principiul referitor la unica

folosință. Adesea, cei mai mulți oameni își

Gândul zilei

„Chemându-i pe apostoli, i-au bătut”.

(Fap 5,40)

Aşa cum Isus

a fost biciuit fără motiv –

de fapt, Pilat îl declarase

fără vină –,

tot la fel şi ucenicii.

Sinedriul nu le recunoaşte vreo vină,

dar cu toate acestea

pune să fie biciuiţi.

Ei nu se plâng,

ba chiar pleacă de acolo cu bucurie:

suferiseră pentru numele lui Isus!

folosesc bunurile chiar și numai o sigură dată,

pentru ca apoi să-și schimbe ideile și gusturile

avute inițial.

În acest sens, putem aminti de un studiu efec -

tuat în Statele Unite de către Ministerul Agri -

culturii, care a oferit o serie de rezultate de-a

dreptul impresionante. Astfel, dintr-un total de

161 de milioane de tone de produse alimentare,

nu mai puțin de 40 de milioane de tone,

deci aproape un sfert din întreaga cantitate,

sfârșește la coșul de gunoi. Ei bine, dacă din

această cantitate s-ar recupera, să spunem,

aproximativ 2 mi lioane de tone, am avea o

cantitate suficientă pentru a hrăni timp de un

an nu mai puțin de 4 milioane de persoane.

În altă ordine de idei, sub impulsul unor

accentuate campanii de publicitate, sloganul

„Consumați, nu economisiți!” a devenit astăzi

cuvântul de ordine în economie. Însă, fără

îndoială, nu ajunge doar să economisim. Tocmai

de aceea, economiile făcute ar trebui să le

permită celor din țările bogate să fie mai ge -

neroși în a ajuta țările sărace, altfel nu putem

vorbi decât de avariție, și nu de economii.

Prezentându-ne minunea înmulțirii pâinilor,

evanghelia de astăzi lansează, așadar, și in -

vitația la sobrietate, înțeleasă ca stil de viață

care știe să facă distincție între necesitățile

reale și cele impuse; un stil de viață organizat

la nivel colectiv cu scopul de a le asigura

tuturor cele necesare pentru viață, cu un minim

consum de energie; un stil de viață ce acordă

importanța cuvenită exigențelor de ordin ma -

terial, fără însă a omite exigențele spirituale,

afective, intelectuale și sociale ale persoanei

umane.

Să-i cerem Domnului harul de a prețui so brie -

tatea ca stil de viață și, totodată, să-i mul țu -

mim că ni l-a dăruit pe Fiul său, care s-a făcut

pentru noi hrană dătătoare de viață veșnică

prin moartea și învierea sa.

Pr. Emanuel Imbrea


SÂMBÃTÃ

25 aprilie

1Pt 5,5b-14

Ps 88

Mc 16,15-20

roºu

P

Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a a Paºtelui

SF. MARCU, ev.

Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru apostoli II

Vã salutã Marcu, fiul meu. n Îndurãrile tale, Doamne, în veci le voi cânta. (sau

Aleluia.) n Predicaþi evanghelia la toatã fãptura!

Evanghelistul Marcu, prin stilul sãu concis, rezumã în puþine cuvinte „kerigma”, adicã anunþul

mesajului de mântuire. E ºi stilul apostolului Petru, pescarul devenit „pescar de oameni”: transparent,

umil, generos ºi curajos. Sfântul Marcu a fost un urmaº entuziast al lui Isus. O demonstreazã

în Evan ghelia sa. ªtie bine cã lucrul cel mai important nu este ceea ce Isus spune, dar ceea ce Isus

face: persoana sa din care tre buie sã ne inspirãm pentru a-i continua misiunea. În mi siunea de a-l

urma pe Isus, creºtinul nu acceptã orice cruce, ci doar pe aceea a lui Isus, care este crucea de a

trãi în favoarea împãrãþiei.


Ant. la intrare:

Mc 16,15

Mergeţi în toată lumea

şi predicaţi evanghelia la toată făptura,

spune Domnul.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care l-ai învrednicit pe sfântul

evanghelist Marcu cu misiunea de a propovădui

vestea cea bună, dă-ne, te rugăm, harul

să-i primim cu folos învăţătura, şi astfel, să

mergem cu fidelitate pe urmele lui Cristos.

El, care, fiind Dumnezeu.

LECTURA I

Vă salută Marcu, fiul meu.


a sfântului apostol Petru 5,5b-14

Preaiubiţilor, îmbrăcaţi-vă toţi în umilinţă unii

faţă de alţii, pentru că: „Dumnezeu se împotriveşte

celor mândri, însă celor smeriţi le dă

har!” 6 Aşadar, umiliţi-vă sub mâna puternică

232


a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la

timpul potrivit! 7 Încredinţaţi-i lui toată în gri -

jorarea voastră, căci el se îngrijeşte de voi!

8

Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Duşmanul vostru,

diavolul, ca un leu care rage, dă târcoale cău -

tând pe cine să înghită. 9 Împotriviţi-vă lui tari

în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri răspândiţi

în lume îndură aceleaşi suferinţe! 10 Iar Dum -

nezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria

sa veşnică în Cristos Isus, după ce veţi fi

suferit puţin, el însuşi vă va desăvârşi, vă va

întări, vă va da putere, vă va face neclintiţi.

11

Lui să-i fie puterea în veci! Amin! 12 V-am

scris pe scurt prin Silvan, pe care îl consider

un frate credincios, ca să vă îndemn şi să dau

mărturie că acesta este adevăratul har al lui

Dumnezeu; să rămâneţi în el! 13 Vă salută

comunitatea din Babilon, aleasă ca şi voi, şi

Marcu, fiul meu. 14 Salutaţi-vă unii pe alţii cu

sărutul dragostei! Pace vouă tuturor care sunteţi

în Cristos!

Cuvântul Domnului


Ps 88(89),2-3.6-7.16-17 (R.: cf. 2a)

R.: Îndurările tale, Doamne,

în veci le voi cânta.

2

Îndurările Domnului în veci le voi cânta,

cu gura mea voi face cunoscută

din generaţie în generaţie fidelitatea ta.

3

Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat

pentru totdeauna;

ai stabilit în ceruri fidelitatea ta”. R.

6

Cerurile laudă minunile tale, Doamne,

şi fidelitatea ta, în adunarea sfinţilor.

7

Căci cine este egal, pe nori, cu Domnul,

cine este asemenea cu Domnul

între fiii zeilor? R.

16

Fericit este poporul care ştie să te aclame,

care umblă în lumina feţei tale, Doamne!

17

Ei se bucură neîncetat de numele tău

şi se mândresc cu dreptatea ta! R.


1Cor 1,23a.24b

(Aleluia) Noi îl predicăm

pe Cristos cel răstignit,

puterea lui Dumnezeu

şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

(Aleluia)

EVANGHELIA

Predicaţi evanghelia la toată făptura!


Isus Cristos după sfântul Marcu 16,15-20

În acel timp, Isus le-a spus celor unsprezece:

„Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia

la toată făptura! 16 Cine va crede şi va

fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede

va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care

îi vor însoţi pe cei care cred: în numele meu

vor scoate diavoli, vor vorbi limbi noi, 18 vor

lua şerpi în mână şi, dacă vor bea ceva aducător

de moarte, nu le va dăuna. Îşi vor pune

mâinile peste cei bolnavi şi ei se vor vindeca”.

19

După ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înălţat

la cer şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu,

20

iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, în

timp ce Domnul lucra cu ei şi le întărea

cuvântul prin semnele care-i însoţeau.

Cuvântul Domnului


În sfântul Marcu, Biserica îl salută pe evanghelistul

care a adunat direct învăţătura lui

Petru. Să-l rugăm pe Dumnezeu Tatăl pentru

exigenţele misionare şi apostolice ale Bi -

sericii, spunând:

R.: Doamne, sfinţeşte-l pe poporul tău!

– Pentru ca Biserica să simtă urgenţa de a

merge să-l facă cunoscut întregii lumi pe

Isus, Fiul lui Dumnezeu, descoperit de Tatăl,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca misionarii să aibă aceeaşi exactitate

şi eficacitate ca Marcu în proclamarea

evangheliei, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Biserica din Egipt, întemeiată de

sfântul Marcu, să fie ferment evanghelic în

regiunile islamice, să ne rugăm: R.

– Pentru ca educatorii să-i conducă pe cei

neştiutori la cunoaşterea învăţăturii creştine,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca misionarii din dieceza noastră să

aibă o iubire adevărată faţă de cuvântul pe

care doresc să-l răspândească prin contribuţia

lor în lume, să ne rugăm: R.


simtă responsabilităţile grave de a evangheliza,

prin cuvânt şi mărturie, propriul ambient,

să ne rugăm: R.


Ascultă, Părinte, rugăciunile pe care ţi le adre -

săm în sărbătoarea sfântului Marcu. Ascul -

tă-le conform voinţei tale şi fă-ne martori ai

lui Cristos, Mesia şi Mântuitorul, care vieţuieşte

şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Asupra darurilor

Cinstind gloria sfântului Marcu, îţi aducem,

Doamne, jertfa de laudă şi te rugăm cu umilinţă,

ca Biserica ta să stăruie necontenit în

misiunea ei de a vesti evanghelia. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa a II-a pentru sfinţii apostoli





Dom nul nostru Isus Cristos. Căci tu ai întemeiat

Biserica Fiului tău pe sfinţii apostoli, pentru

ca ea să fie în lume semnul vizibil al sfinţeniei

tale şi să ducă la toate popoarele evanghelia

împărăţiei tale. Preamărind acest

mister al mântuirii, ne unim cu îngerii şi cu

toţi sfinţii şi înălţăm într-un singur glas imnul

de laudă.


Iată, eu sunt cu voi în toate zilele,

până la sfârşitul lumii,

spune Domnul, aleluia.

Mt 28,20


Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, ca taina

sfântă pe care am primit-o la altarul tău să ne

sfinţească şi să ne întărească în credinţa

evangheliei pe care a propovăduit-o sfântul

Marcu. Prin Cristos, Domnul nostru.

234


Mediteazã

Sfântul Marcu este cunoscut ca „evanghelistul

credinţei”; în evanghelia pe care a scris-o, el

insistă asupra credinţei în timpul „întunericului”,

adică acea realitate nefavorabilă cre dinţei.

Preo cuparea sfântului Marcu este aceea de a-l

prezenta pe Isus cel răstignit, pe acela care se

îndreaptă spre înviere urmând dru mul crucii.

Punctul central al Evangheliei după sfântul

Marcu este actul de credinţă al centurionului

roman; în Isus care moare pe cruce, acesta îl

recunoaşte pe Fiul lui Dumnezeu. Evan ghe -

listul Marcu a înţeles realitatea drumului du -

reros al lui Isus şi îl prezintă în lumina credinţei,

definitiv întărită de faptul învierii. Evan -

ghelia pe care a scris-o ne ajută să trăim credinţa

în relaţie cu realitatea suferinţei.

Credinţa este aceea care ne deschide în faţa

puterii lui Dumnezeu; prin ea suntem eliberaţi

în interior. Este ca şi cum Dumnezeu ar

deschide un zăvor în fiinţa noastră, ca şi cum

ar deschide larg o poartă, prin care să ne

inunde asemenea unui torent şi să ne atragă

la iubirea şi atotputernicia sa, care ne face să

trăim din nou, în mod asemănător, ceea ce

s-a întâmplat în dimineaţa Paştelui.

Gândul zilei

„Pace vouă tuturor care sunteţi în Cristos!”

(1Pt 5,14)

Atunci când Petru scria

comunităţilor pe care le evanghelizase

în Galaţia, Marcu era cu el la Roma

şi îl consola.

Petru îi spunea, de fapt, „fiul meu”.

Astăzi celebrăm sărbătoarea lui:

el ne-a oferit evanghelia,

scrisă pentru a ne ajuta să-l recunoaştem

pe Isus ca „Fiu al lui Dumnezeu”.

În această credinţă

vrem să rămânem statornici, şi astfel

vom avea parte de pace şi mântuire.

Credinţa este asemenea unui eveniment surprinzător

care pune stăpânire nu doar pe in te -

ligenţa noastră, ci pe întreaga fiinţă. O ase menea

experienţă ne face mici faţă de noi înşine, faţă

de alţii şi faţă de Dumnezeu. Cu toate acestea,

niciodată nu suntem copleşiţi; dimpotrivă,

suntem eliberaţi prin lucrarea acestei încrederi

nelimitate în Dumnezeu, care are puterea să

facă mai mult decât putem gândi sau cere în

rugăciune. În plus, suntem mereu disponibili

pentru minunile pe care Isus va continua

să le facă prin intermediul credinţei noastre.

Fără îndoială, Dumnezeu acţionează mereu

în Biserică şi în lume, chiar şi astăzi. Însă doar

credinţa noastră poate să descopere aceste

minuni nesfârşite şi să ajungă să trăiască

mereu înconjurată de minuni.

Pentru a percepe lucrarea lui Dumnezeu, nu

există alte mijloace în afara credinţei. Noi,

creştinii, suntem chemaţi să facem vizibile

minunile lui Dumnezeu în Biserica de astăzi.

Fiecare dintre noi trebuie să permită ca fidelitatea

şi puterea lui Dumnezeu să se realizeze

în viaţa proprie. De altfel, însăşi credinţa

noastră constituie prima minune a lui

Dumnezeu, aşa cum centurionul roman era

el însuşi o minune a lui Dumnezeu, cu mult

înainte ca slujitorul lui să fie vindecat.

Atunci când Dumnezeu ne face să înţelegem

că urmează să aibă loc minuni în noi şi în

jurul nostru, este semnul că începem să cre -

dem puţin câte puţin. De fapt, Dumnezeu nu

săvârşeşte minuni doar ca să apară credinţa,

ci pentru faptul că unii oameni cred şi sunt

deschişi în faţa atotputerniciei sale.

Prin mijlocirea sfântului evanghelist Marcu,

să-i cerem lui Dumnezeu tăria credinţei, care

rămâne puternic înrădăcinată în certitudinea

că el se îngrijeşte de noi şi că Dumnezeu, care

ne-a chemat în Fiul său, Isus Cristos, la slava

cea veşnică, ne va înălţa „la timpul potrivit”.

Pr. Emanuel Imbrea


DUMINICÃ

26 aprilie

Fap 2,14.22-33

Ps 16

1Pt 1,17-21

Lc 24,13-35

alb

III

† DUMINICA a 3-a a Paºtelui

Sf. Anaclet, pp.

Liturghie proprie, Gloria, Credo,

prefaþã pentru Paºti (II, III, IV sau V)

Nu era posibil sã fie þinut sub puterea morþii. n Tu îmi vei face cunoscutã, Doamne,

cãrarea vieþii. (sau Aleluia.) n Aþi fost rãscumpãraþi cu sângele preþios al lui Cristos,

mielul fãrã cusur ºi neprihãnit. n L-au recunoscut la frângerea pâinii.

Ant. la intrare: Cf. Ps 65,1-2

Înălțați-i lui Dumnezeu cântări de bucurie

pe tot pământul, cântați mărire numelui său,

măriți slava lui prin laudele voastre, aleluia!

Rugăciunea zilei

Să tresalte pururi de bucurie poporul tău,

Dumnezeule, căci i-ai reînnoit tinerețea sufle -

tească. Dăruiește-le credincioșilor tăi, care se

veselesc acum pentru că le-ai redat demnitatea

de fii, harul, să aștepte recunoscători, cu speranță

neclintită, ziua învierii lor. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Nu era posibil să fie ținut sub puterea morții.

Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-33

În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare,

îm preună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul

și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care

locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta

și fiți atenți la cuvintele mele! 22 Pe Isus Naza -

rineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între

voi prin fapte puternice, minuni și semne pe

care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul

vostru, după cum voi înșivă știți, 23 pe acesta,

care a fost dat după planul stabilit și preștiința

lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și

ucis prin mâinile celor fărădelege, 24 pe acesta,

Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile

236



morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub

puterea ei. 25 Căci David spune cu privire la

el: «Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul,

căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin.

26

De aceea s-a bucurat inima mea și limba

mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, și trupul

meu se va odihni în speranță, 27 pentru că nu

vei lăsa sufletul meu în locuința morților și nici

nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea.

28

Mi-ai făcut cunoscute căile vieții, mă vei

umple de bucurie cu pre zența ta».

Cuvântul Domnului


(16),1-2a și 5.7-8.9-10.11 (R.: 11a)

R.: Tu îmi vei face cunoscută, Doamne,

cărarea vieții.

1

Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că

îmi caut refugiu în tine.

2a

I-am spus Domnului: „Tu ești Dumnezeul

meu”.

5

Domnul este partea mea de moștenire

și cupa mea cu sorți,

tu ești acela care ai în mână soarta mea. R.

7

Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit,

la aceasta până și noaptea mă îndeamnă

inima.

8

Îl am mereu în fața ochilor pe Domnul;

dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

9

De aceea, inima mea se bucură

și sufletul meu tresaltă de bucurie;

ba chiar și trupul meu se va odihni în siguranță,

10

deoarece nu vei lăsa sufletul meu

în locuința morților,

nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău

să vadă putrezirea. R.

11

Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieții;

în fața ta sunt bucurii depline

și desfătări veșnice la dreapta ta. R.

LECTURA A II-A

Ați fost răscumpărați cu sângele prețios al lui

Cristos, mielul fără cusur și neprihănit.


a sfântului apostol Petru 1,17-21

Preaiubiților, dacă îl numiți Tată pe cel care,

fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, pur -

tați-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre!

18

Voi știți că nu prin lucruri pieritoare, argint

sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea

voastră fără sens moștenită de la părinți, 19 ci

cu sângele prețios al lui Cristos, care, ca un

miel fără cusur și neprihănit, 20 era cunoscut

mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost

dezvăluit pentru voi în timpurile de pe urmă.

21

Prin el voi credeți în Dumnezeu, care l-a

înviat din morți și i-a dat gloria, așa încât

credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

ACLAMAȚIE LA EVANGHELIE

Cf. Lc 24,32

(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scriptu -

rile; fă ca inimile noastre să se aprindă când

tu însuți ne vorbești! (Aleluia)

EVANGHELIA

L-au recunoscut la frângerea pâinii.



În aceeași zi, iată că doi dintre discipolii lui

Isus se duceau spre un sat al cărui nume era

Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de

Ierusalim. 14 Aceștia vorbeau între ei despre

toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau și

se întrebau, Isus însuși, apropiindu-se, mergea

împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ținuți să

nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă

aceste cuvinte pe care le schimbați între voi

pe drum?” Ei s-au oprit triști. 18 Unul dintre ei,

numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai

tu ești străin în Ierusalim și nu știi cele petrecute

în zilele acestea?” 19 El le-a zis: „Ce anume?”

Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul,

care era profet puternic în faptă și cuvânt

înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor.

20

Cum arhiereii și conducătorii noștri l-au dat

să fie condamnat la moarte și l-au răstignit.

21

Noi speram că el este cel care trebuia să

elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată,

este a treia zi de când s-au petrecut aceste

lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale

noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt

dis-de-dimineață 23 și, negăsind trupul lui, au

venit spunând că au avut vedenii cu îngeri

care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care

sunt cu noi au mers și ei la mormânt și au găsit

așa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au

văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepu ților

și greoi de inimă în a crede toate cele spuse

de profeți! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere

acestea și să intre în gloria sa?” 27 Și, începând

de la Moise și toți profeții, le-a explicat

din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când

s-au apropiat de satul spre care mergeau, el

s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au

îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că

este seară și ziua e de acum pe sfârșite!”

Atunci a intrat să rămână cu ei. 30 Și, pe când

stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o,

a frânt-o și le-a dat-o lor. 31 Atunci li

s-au deschis ochii și l-au recunoscut, dar el s-a

făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau


unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în

noi când ne vorbea pe drum și ne explica

Scripturile?” 33 Și, ridicându-se în același ceas,

s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunați pe

cei unsprezece și pe cei care erau cu ei, 34 care

le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr și s-a

arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele

de pe drum și cum a fost recunoscut de ei la

frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioșilor

Cristos a înviat și trăiește pentru totdeauna.

Odată cu el a început o viață nouă. Să-i cerem

în rugăciunea noastră Tatălui ca, prin în vierea

Domnului Isus, să fie transformate toate rea -

litățile pământului. Să ne rugăm, spunând:

R.: Doamne, viața și învierea noastră,

ascultă-ne!

– Pentru ca sfânta Biserică să anunțe lumii,

cu bucurie și recunoștință, învierea Domnului,

iar mesajul ei să fie convingător și primit de

oameni, să ne rugăm: R.

– Pentru ca Sfântul Părinte, episcopii și preoții

să fie călăuze curajoase, care privesc spre viitor

cu speranță și știu să arate celor rătăciți calea

care duce spre Domnul, să ne rugăm: R.

– Pentru ca persoanele consacrate, în viața

lor oferită Domnului în spirit de ascultare, să

dea mărturie că Dumnezeu poate umple inima

omului, să ne rugăm: R.

– Pentru ca, luminați de harul lui Cristos, cei

care se află în dubiu în ceea ce privește credința,

să recunoască adevărul că nu există niciun

alt nume prin care să poată fi mântuiți, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca ospățul euharistic la care luăm

parte în zilele de sărbătoare să mărească tot

mai mult în noi deschiderea și disponibilitatea

în primirea fraternă, să ne rugăm: R.

238


Părinte sfânt, tu ni l-ai trimis pe Fiul tău pentru

a ne aduna pe toți în comunitatea credincioșilor.

Dă-ne harul de a ști să dăm mărturie convingătoare

despre învierea ta oriunde ne-am afla.

Așa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, să primești darurile Bise -

ricii care tresaltă de veselie și, precum i-ai dat

sămânța bucuriei pascale, dăruiește-i și rodul

fericirii veșnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefața

Prefața a III-a pentru Paști

Cu adevărat vrednic și drept, de cuviință și

mântuitor lucru este să-ți aducem mulțumiri

pururea și în tot locul, dar, mai ales, se cuvine



Cristos, Domnul nostru. El nu încetează a se

aduce jertfă pentru noi și, ca mijlocitor al

nostru, ne apără pururi în fața ta; căci, deși

jertfit o dată, el nu mai moare și, dat fiind la

moarte, rămâne veșnic viu. De aceea, întreaga

omenire, mărturisind adevărul învierii, tresaltă

de bucurie. Împreună cu puterile cerești și co -

rurile de îngeri, cântăm și noi imnul măririi


Ant. la Împărtășanie:

Lc 24,35

Discipolii l-au recunoscut pe Domnul Isus

la frângerea pâinii,

aleluia.

După Împărtășanie

Te rugăm, Doamne, privește cu bunătate la

poporul pe care ai binevoit să-l reînnoiești

prin tainele veșnice și călăuzește-l la învierea

trupului, spre slava nepieritoare. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Mediteazã

În lumina textului din evanghelie, ne putem

analiza propria viață pentru a vedea dacă să -

mânța cuvântului lui Dumnezeu a găsit și în

sufletele noastre un teren prielnic pentru a aduce

rod bogat și pentru a spori în noi bucuria

învierii lui Cristos.

Evanghelistul Luca ne prezintă episodul cu cei

doi ucenici care, îndreptându-se spre Emaus,

discutau despre toate cele întâmplate la Ieru -

salim și despre Isus din Nazaret. Iar în timp ce

ei discutau, Isus însuși li se alătură și merge

împreună cu ei. „Dar ochii lor erau ținuți să

nu-l recunoască” (Lc 24,16).

La fel se întâmplă și în viața noastră. Isus se

apropie, ne întâlnește în evenimentele de

fie care zi și ni se alătură oriunde am merge.

Însă nu de fiecare dată reușim să-i sesizăm

prezența.

Cei doi ucenici părăseau Ierusalimul, oraș în

care au trăit atâta dezamăgire. Ei crezuseră

că Isus este Mesia, însă pătimirea și moartea

sa pe cruce au provocat în ei o mare criză de

credință. Acum, mergeau în grabă către Emaus,

sperând să mai uite de durerea lor. Desigur,

cei doi ucenici nu-și pierduseră cre dința și nu-l

trădaseră pe Isus, dar cu siguranță credința

lor era puternic zdruncinată.

Gândul zilei

„Li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut”.

(Lc 24,31)

Până atunci crezuseră că este un călător

oarecare.

Acum, când au început să ia în serios Scrip -

turile, e de ajuns gestul mărunt al frângerii

pâinii, şi iată că străluceşte marea noutate:

Isus este înviat şi este aici!

Ochii privesc, dar nu văd, ca şi cum ar fi

închişi.

Ascultă cuvântul şi fii atent la micile gesturi:

se vor deschide şi ochii tăi!

Și în cazul nostru, unele lucruri se întâmplă

altfel decât ni le imaginam noi. De multe ori,

propriile acțiuni devin falimentare, descurajarea

pune stăpânire pe noi, iar de planurile

făcute cu atâta grijă se alege praful. În astfel de

situații, temelia credinței se zdruncină, iar de

Dumnezeu aproape că nu mai ținem cont.

Isus li se alătură pe neașteptate celor doi ucenici

și le explică Scripturile... Să nu uităm că

Isus înviat asistă Biserica sa până la sfârșitul

veacurilor și ne însoțește mereu pe drumul

spre Emaus-ul ceresc. Chiar dacă norii tris -

teții și ai descurajării ne împiedică să recunoaștem

de la bun început prezența Celui

Înviat, Isus va face să ardă inima în noi ori

de câte ori ne vorbește în liturgia cuvântului.

Atunci vom putea exclama și noi, asemenea

ucenicilor de la Emaus: „Rămâi cu noi, pentru

că este seară și ziua e de acum pe sfârșite!”

(Lc 24,29). Isus acceptă invitația; intră și ia

cina împreună cu ei. Iar la această cină Isus

continuă să-și manifeste prezența iubitoare.

După ce a făcut-o prin cuvânt, o face acum

prin gesturi, săvârșind „frângerea pâinii”. În

acest moment culminant, în sufletele celor

doi ucenici se destramă noaptea cenușie a

descurajării, li se deschid ochii și-l recunosc

pe Isus cel înviat.

Și în cazul nostru se întâmplă la fel; îl recunoaștem

cu adevărat pe Cristos numai

atunci când trăim în el, când devenim una

cu el în comuniunea euharistică. Iar roadele

nu vor întârzia să apară. După ce l-au recunoscut

pe Isus, cei doi ucenici s-au întors la

Ierusalim (cf. Lc 24,33). Oboseala unei zile

pline de frământări nu mai era resimțită, noaptea

nu-i mai înspăimânta, întunericul nopții nu-i

mai împiedica să pornească la drum.

Iată efectul misterului pascal: prezența Celui

Înviat; lumina, entuziasmul și bucuria învierii

care trebuie comunicate și altora.

Pr. Emanuel Imbrea


27

LUNI

aprilie

Fap 6,8-15

Ps 118

In 6,22-29

alb

III

Luni din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui

Sf. Zita, fc.


Nu puteau þine piept înþelepciunii ºi Duhului cu care vorbea. n Fericiþi sunt cei care

umblã în legea Domnului. (sau Aleluia.) n Lucraþi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru

hrana care rãmâne spre viaþa veºnicã!

Isus este unica hranã care poate sã sature foamea lumii de azi: a crede în el ºi a-l recunoaºte pe

Tatãl; a vedea în celãlalt pe fratele nostru; a fi responsabili faþã de creaþie; a crede în Isus ºi a

deveni semãnãtori de viaþã – elemente care ne pot sãtura.


Ant. la intrare:

A înviat păstorul cel bun,

care şi-a dat viaţa pentru oile sale

şi a binevoit să moară pentru turma sa,

aleluia!

Rugăciunea zilei

Te rugăm, atotputernice Dumnezeule, ca, dez -

bră cându-ne de omul cel vechi, cu poftele

sale, să trăim viaţa cea nouă a aceluia în a cărui

împărăţie ne-ai strămutat prin tămăduirea

pascală. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Nu puteau ţine piept înţelepciunii şi Duhului

cu care vorbea.


În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de pu -

tere, săvârşea minuni şi semne mari în popor.

9

Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a

liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a

celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan,

10

însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi

duhului cu care vorbea. 11 Atunci i-au pus pe

nişte bărbaţi să spună: „L-am auzit pe acesta

240


rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui

Moise şi împotriva lui Dumnezeu”. 12 Au instigat

poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au nă -

pustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa

Sinedriului. 13 Apoi au pus nişte martori falşi

care spuneau: „Omul acesta nu încetează de

a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi

împotriva Legii. 14 Într-adevăr, l-am auzit spu -

nând: «Acest Isus, Nazarineanul, va distruge

locul acesta şi va schimba obiceiurile pe

care ni le-a transmis Moise»”. 15 Atunci, toţi

cei care şedeau în Sinedriu l-au privit fix şi

au văzut faţa lui ca faţa unui înger.

Cuvântul Domnului


Ps 118(119),23-24.26-27.29-30 (R.: 1b)

R.: Fericiţi sunt cei care umblă

în legea Domnului.

23

Chiar dacă cei puternici se pun împotriva

mea,

totuşi slujitorul tău meditează

la hotărârile tale.

24

Mărturiile tale sunt desfătarea mea,

îndreptările tale sunt sfătuitorii mei. R.

26

Eu îţi fac cunoscute cărările mele şi tu

îmi răspunzi:

învaţă-mă hotărârile tale!

27

Fă-mă să înţeleg calea orânduirilor tale

şi voi cugeta la faptele tale minunate! R.

29

Ţine departe de mine calea minciunii

şi dăruieşte-mi legea ta!

30

Am ales calea fidelităţii,

mi-am propus să urmez judecăţile tale. R.


Mt 4,4b

(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci

şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dum -

nezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA

Lucraţi, nu pentru hrana pieritoare, ci pentru

hrana care rămâne spre viaţa veşnică!



După ce Isus săturase cinci mii de oameni şi

discipolii săi îl văzuseră mergând pe mare,

mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării

a văzut că nu era acolo decât o barcă mică şi

că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi,

ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci

din Tiberiada au venit aproape de locul unde

mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase

Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că

nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo,

s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafar naum

căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul

celălalt al mării, i-au spus: „Rabbi, când ai

ajuns aici?” 26 Isus a răspuns şi le-a zis: „Ade -

văr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că

aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din

pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana

pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre

viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului;

căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu

sigiliul său”. 28 Atunci i-au zis: „Ce să facem

ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?” 29 Isus

a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea

lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a

trimis el!”

Cuvântul Domnului


Lucrarea lui Dumnezeu pe care Cristos ne-a

cerut să o îndeplinim este credinţa în el. Cu

această credinţă să-l rugăm pe Dumnezeu

pentru noi şi pentru lumea întreagă, spunând:

R.: Doamne, dă-ne hrana

care durează pentru veşnicie!

– Pentru ca Biserica lui Cristos, prin puterea

Duhului Sfânt să proclame peste tot cu mult

curaj mesajul evanghelic al lui Isus Cristos,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care cred în Cristos să înţeleagă

că lucrarea esenţială pe care trebuie

s-o împlinească este să-şi lase pătrunsă viaţa

întreagă de o credinţă mai curată şi mai ge -

neroasă, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi guvernanţii, prin legi corecte

şi drepte să aibă mereu în vedere binele persoanei

umane, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi oamenii angajaţi în munca

pentru progresul social şi pentru pace să se

orienteze spre Cristos, pentru a răspunde pe

deplin diferitelor necesităţi ale omului, să ne

rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei care suferă de foame şi de

sete să afle solidaritate în instituţiile so ciale şi

în deciziile curajoase ale celor responsabili,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei de faţă, să depăşim tentaţia

continuă a formalismului religios şi a superfi -

cialităţii consumiste, să ne rugăm: R.


Dumnezeule preamilostiv, care te descoperi

prin semnele şi intervenţiile mântuitoare ale

acelora care te caută dezinteresat şi fără calcule,

ajută-ne să aderăm cu credinţă la Fiul

tău Isus, pe care ni l-ai dăruit ca hrană care

durează pentru viaţa veşnică. Prin Cristos,


Asupra darurilor

Să se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile

noastre, împreună cu darurile pe care ţi le

oferim; în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate,

pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vrednici

de tainele iubirii tale părinteşti. Prin


Prefaţa







pascal, Cristos, Domnul nostru. Prin el, noi

devenim fii ai luminii, moştenitori ai fericirii

veşnice; prin el se deschid porţile împărăţiei

cerului, pentru a-i primi pe cei care îl

urmează cu credinţă. Moartea lui i-a dat

morţii noastre putere de mântuire, iar învierea

lui le-a redat tuturor viaţa cea veşnică. De


învierii, tresaltă de bucurie. Împreună cu pu -

terile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm şi



In 14,27

Domnul spune: „Pace vă las vouă, pacea

mea v-o dau vouă; eu nu v-o dau aşa cum o

dă lumea”, aleluia.


Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, prin

învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru viaţa

veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi roadele

tainei pascale şi revarsă în inimile noastre

puterea hranei aducătoare de mântuire. Prin


242


Mediteazã

Evanghelistul Ioan notează că mulțimea s-a

urcat în bărci și a mers să-l caute pe Isus

(cf. In 6,24). O asemenea călătorie apărea

din dorința de a-l vedea pe Isus. Ce anume a

văzut mulțimea care aleargă la Isus? Posibi -

litatea de a avea pâine pe săturate. Și ce anume

nu a văzut mulțimea? Faptul că acea pâine este

o hrană pieritoare, în timp ce Isus are „hrana

care rămâne spre viața veșnică” (In 6,27);

cealaltă pâine era doar un „semn” al acestei

hrane. Semnul cere să se meargă dincolo de

ceea ce se vede la suprafață. În schimb, mulțimea

nu reușește să facă aceasta și se oprește

la primul nivel. Ce este această hrană pe care

Isus o oferă, încă nu s-a spus. Dar un lucru este

deja limpede și nu trebuie subevaluat: este o

pâine cu substanță de veșnicie, adică are

însăși calitatea lui Dumnezeu, pe care Isus îl

numește „Tată” și de care se leagă în mod

direct, deoarece are sigiliul care îi arată apar -

tenența și garanția.

Asemenea mulțimii din evanghelie, și noi îl

căutăm pe Isus atunci când necesitățile noastre

personale, comunitare, sociale ne depășesc;

odată dispărute, se întâmplă să încetăm să-l

mai căutăm pe Isus. Iată de ce suntem invitați

Gândul zilei

„Au văzut faţa lui ca faţa unui înger”.

(Fap 6,15)

Chipul lui Ştefan

străluceşte de lumină,

în timp ce este acuzat şi insultat

din pricina iubirii sale faţă de Isus.

El nu reacţionează cu resentiment

sau cu spirit de răzbunare,

ci continuă să-l iubească

pe Domnul său.

Iar chipul lui

este mărturisitor

al adevărului!

să facem în așa fel încât, după un asemenea

moment inițial și necesar, să urmeze timpul

credinței în Isus. El este darul prin excelență

pe care ni-l oferă Tatăl. El este semnul concret

al iubirii și al apropierii lui Dumnezeu,

pe care cel credincios îl caută de-a lungul

vieții. Să credem în Isus cu răspunsul recunoscător

pentru multele daruri pe care le-am

primit; cu răspunsul primitor pentru cele noi

pe care el le are pregătire pentru noi; cu răspunsul

îndreptat spre împărtășire cu ceilalți.

Hrana este oferită, dar se cere și un efort pentru

a fi procurată. Din punct de vedere literar,

este nevoie de „muncă” pentru a o obține.

Aceasta este ideea conținută în verbul care

provoacă întrebarea în rândul mulțimii: ce

muncă trebuie făcută, care sunt faptele lui

Dumnezeu care trebuie săvârșite? Răspunsul

lui Isus este surprinzător, cel puțin în mod

aparent: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu:

să credeți în cel pe care l-a trimis el!” (In 6,29).

Isus pune împreună munca și credința. Dar

trebuie să fie clar faptul că protagonistul este

el însuși. Acest lucru este spus într-o formulă

foarte cunoscută: nu este vorba atât de a lucra,

cât mai ales de a-l lăsa pe Dumnezeu să lu -

creze în noi.

Răspunsul din evanghelie impune o reflecție

serioasă. Fiecare dintre noi este chemat să

reflecteze asupra a ceea ce înseamnă „a crede”

în Fiul lui Dumnezeu, dacă modul nostru de

a participa la sfânta Liturghie și de a ne ruga,

comportamentul nostru zilnic reflectă faptul

că noi credem în Cristos. A crede în Isus în -

seamnă a-l recunoaște ca Fiu al lui Dum -

nezeu. A crede în Isus înseamnă a adera la

misiunea sa prin acceptarea voinței mântuitoare

a Tatălui, care îl va chema să se ofere ca

jertfă pentru noi. A crede în Isus înseamnă a

merge dincolo de semnele temporare, pentru

a căuta o prezență veșnică.

Pr. Emanuel Imbrea


MARÞI

28 aprilie

Fap 7,51-8,1a

Ps 30

In 6,30-35

alb (roºu)

III

Marþi din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui

Ss. Petru Chanel, pr. m. *; Ludovic M. Grignion de Montfort, pr. *;

Valeria, m.


Doamne Isuse, primeºte duhul meu! n În mâinile tale, Doamne, încredinþez duhul

meu. (sau Aleluia.) n Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatãl meu vã va da pâinea

din cer, cea adevãratã.

În timp ce evreii traversau pustiul îndreptându-se spre þara promisã, într-o dimineaþã, în zori, au

vãzut un aliment care acoperea pãmântul ca o brumã. ªi se întrebau: „Man hou / Ce-i asta?”. De

atunci aceastã hranã a fost numitã manã. ªi mulþimea care se gãsea înaintea lui Isus cerea un semn

ºi se întreba: „Man hou / Cine este acesta?”. Iar Isus rãspundea: „Eu sunt pâinea coborâtã din cer”.

Pâinea vieþii celei noi. „Doamne, dã-ne aceastã pâine!”.


Ant. la intrare:

Ap 19,5; 12,10

Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru,

voi, toţi cei care vă temeţi de el,

mici şi mari,

pentru că a venit mântuirea

şi puterea şi domnia Unsului său, aleluia.

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care deschizi împărăţia ce rească

celor renăscuţi din apă şi din Duhul Sfânt,

sporeşte în noi, slujitorii tăi, harul pe care ni

l-ai dăruit, pentru ca, spălaţi fiind de toate

păcatele, prin îndurarea ta, să nu fim lipsiţi

de bunurile făgăduite. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Doamne Isuse, primeşte duhul meu!

Citire din Faptele Apostolilor 7,51-8,1a

În zilele acelea, Ştefan a spus poporului, bă -

trânilor şi cărturarilor: „Încăpăţânaţi, cu inimile

şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi

în totdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost pă rinţii

244


voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi

nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis

pe cei care vesteau dinainte despre venirea

Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi

l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea

îngerilor şi nu aţi păzit-o”. 54 Când au auzit

ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi

scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan,

plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer,

a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând

la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd

cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la

dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând

cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au

năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l

din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii

şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit

Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan

a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte

duhul meu!” 60 Apoi, căzând în genunchi, a

strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti

păcatul acesta!” Şi, spunând aceasta, a adormit.

8,1a

Şi Saul era de acord cu ucide rea lui.

Cuvântul Domnului


Ps 30(31),3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a)

R.: În mâinile tale, Doamne,

încredinţez duhul meu.

3cd

Fii pentru mine o stâncă de scăpare,

o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!

4

Tu eşti stânca mea, cetatea mea,

pentru numele tău, condu-mă

şi călăuzeşte-mă! R.

6



adevărat.

7b

Eu îmi pun încrederea numai în Domnul.

8a

Mă voi bucura şi mă voi veseli

de îndurarea ta. R.

17

Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,

mântuieşte-mă în îndurarea ta!

21ab

Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale

de uneltirile omului. R.


In 6,35ab

(Aleluia)

„Eu sunt pâinea vieţii,

spune Domnul.

Celui care vine la mine

nu-i va mai fi niciodată foame”.

(Aleluia)

EVANGHELIA

Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl

meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată.



În acel timp, mulţimea i-a spus lui Isus: „Ce

semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine?

Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat

mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a

dat să mănânce pâine din cer»”. 32 Atunci, Isus

le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise

v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da

pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea

lui Dumnezeu este aceea care se coboară din

cer şi dă viaţă lumii”. 34 Ei i-au zis: „Doamne,

dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a

spus: 35 „Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine

la mine nu-i va mai fi foame şi celui care

crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată”.

Cuvântul Domnului


Domnul Isus s-a numit pe sine pâine a vieţii.

În această rugăciune universală îl putem invoca

prin rugăciunea locuitorilor din Cafarnaum:

R.: Doamne, dă-ne mereu această pâine!

– Pentru ca toţi cei care cred în Cristos să-şi

potolească foamea şi setea cu hrana vieţii

veşnice pe care el ne-o dăruieşte din belşug,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care caută să-şi potolească

foamea şi setea în realităţile lumii să simtă

această chemare de a se sătura cu pâinea din

cer, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care pretind mereu minuni

să se lase călăuziţi de cuvintele lui Isus: „Fe -

riciţi cei ce cred fără să fi văzut”, să ne ru -

găm: R.

– Pentru ca Biserica întreagă să-i sprijine

prin rugăciunea şi solidaritatea ei pe fraţii care

sunt persecutaţi în diferite părţi ale lumii din

cauza credinţei lor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca aceia care îi persecută pe creştini

să se căiască şi să se convertească prin contemplarea

exemplului creştin al martirilor,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca noi, cei de faţă, să învăţăm, după

exemplul sfântului Ştefan, să-i iertăm pe cei

care ne fac rău, să ne rugăm: R.


Doamne, care te-ai descoperit lui Moise prin

pâinea vieţii tale dăruită nouă ca adevărată

mană cerească, dă-ne harul ca, hrăniţi la acest

ospăţ al tău, să avem o viaţă mai îmbelşugată

în fapte bune. Prin Cristos, Domnul nostru.

Amin.

Asupra darurilor

Te rugăm, Doamne, să primeşti darurile Bi -

sericii care tresaltă de veselie şi, precum i-ai

dat sămânţa bucuriei pascale, dăruieşte-i şi rodul

fericirii veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru.

Prefaţa




pururea şi în tot locul, dar, mai ales, se cu vine






pentru a-i primi pe cei care îl urmează cu

credinţă. Moartea lui i-a dat morţii noastre pu -

tere de mântuire, iar învierea lui le-a redat

tuturor viaţa cea veşnică. De aceea, întreaga

omenire, mărturisind adevărul în vierii, tresaltă

de bucurie. Împreună cu puterile ce reşti şi co -




Dacă am murit

împreună cu Cristos,

credem că vom şi trăi

împreună cu Cristos,

aleluia.

Rom 6,8



poporul pe care ai binevoit să-l reînnoieşti prin

tainele veşnice şi călăuzeşte-l la învierea trupului,

spre slava nepieritoare. Prin Cristos,

Domnul nostru.

246


Mediteazã

Pe parcursul acestei săptămâni, evanghelis -

tul Ioan ne prezintă discursul lui Isus despre

pâi nea vieții, ținut în sinagoga din Cafar naum.

Dacă Euharistia constituie marele dar oferit de

Cel Înviat, atunci prezentarea acestui discurs

se încadrează foarte bine în desfășurarea tim -

pului pascal în care ne aflăm.

Minunea înmulțirii pâinilor îi făcuse pe iudei

să-l confunde pe Isus cu un adevărat furnizor

de pâine, motiv pentru care voiau să-l

facă rege (cf. In 6,15). În schimb, gestul lui

Isus era un semn al dăruirii vieții sale, care

se pune pe sine însuși în slujba tuturor și se

oferă ca adevărată hrană pentru viața lumii.

Cu toate că iudeii primeau atâtea semne din

partea lui Isus, ei nu vedeau acțiunea lui Dum -

nezeu prin faptele Mântuitorului, nu vedeau

lumina lui Dumnezeu în cuvintele lui Isus și

cereau un semn pentru a crede (cf. In 6,30).

De fapt, mana nu era o pâine din cer, iar Isus

le face cunoscut acest lucru (cf. In 6,32).

Chiar dacă a căzut din cer ca o ploaie, mana

a fost o hrană materială. Deși nu se știa exact

ce anume era, mana constituia o hrană providențială,

venită la momentul potrivit pentru

a potoli foamea poporului israelit care ră -

tăcea prin pustiu. Era un dar al lui Dumnezeu

și, în acest sens, se poate spune că era o pâine

Gândul zilei

„Eu sunt pâinea vieţii”. (In 6,35)

Domnul le recomandase mai devreme să nu

caute pâinea care piere, ci pe cea care du -

rează pentru viaţa veşnică. Acum spune care

este pâinea aceasta atât de importantă, ba

chiar indispensabilă: este el însuşi. Noi o

vom mânca, adică îl vom face să pătrundă

în noi, ne vom lăsa transformaţi de el. Vom

mânca pâinea euharistică, primind totul de

la Isus: cuvintele, învăţătura, modul său de

a acţiona cu prudenţă şi cu iubire.

coborâtă din cer, însă, concret, era o hrană

materială.

Tocmai de aceea, Isus le oferea acum iude ilor

adevărata pâine din cer, dar ei n-o recunoșteau,

pentru că, în realitate, ei voiau semne după

gustul lor, adică satisfacții materiale. Isus îi

cheamă la credință, adică să recunoască harurile

concrete ale lui Dumnezeu, să meargă

dincolo de aparențe, pentru a recunoaște că,

în cuvintele sale, în exemplul său, în darul

pe care el îl face, se află adevărata pâine din

cer, pâinea vieții: „Tatăl meu vă dă adevărata

pâine venită din cer. Pâinea lui Dumnezeu este

aceea care coboară din cer și dă viață lumii”

(In 6,32-33).

În aparență, Isus era un om născut pe pă -

mânt, era fiul lui Iosif și al Mariei și, de aceea,

iudeii aveau dificultăți în a recunoaște în el

pâinea lui Dumnezeu. Însă cu ochii credinței

era posibilă recunoașterea lui ca Fiu al lui

Dumnezeu și ca pâine a vieții.

Și în cazul nostru se verifică același lucru.

Suntem mereu tentați să disprețuim și să nu

vedem harurile pe care Dumnezeu ni le oferă.

Ne fixăm numai asupra aspectelor negative

din prezent care ne deranjează și nu recunoaștem

darurile cu care Dumnezeu ne bi -

necuvântează în fiecare zi.

Să nu uităm că Domnul Isus este în mijlocul

nostru prin cuvântul său și prin sacramente

și ni se prezintă în orice moment ca pâine a

vieții: „Celui care vine la mine nu-i va mai fi

foame și celui care crede în mine nu-i va mai

fi sete niciodată” (In 6,35).

Să cerem astăzi harul de a avea ochii mereu

deschiși asupra bunătății lui Dumnezeu față

de noi și asupra dăruirii totale de sine a lui

Cristos în sacramentul Euharistiei. Dacă vom

recunoaște această realitate, vom fi plini de

bucurie, nu vom mai flămânzi și nu vom mai

înseta niciodată.

Pr. Emanuel Imbrea


MIERCURI

29 aprilie

1In 1,5-2,2

Ps 102

Mt 11,25-30

alb

P

Miercuri din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui

SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroanã a Europei

Liturghie proprie, Gloria, prefaþã pentru sfinþi

Sângele lui Isus, Fiul sãu, ne curãþã de orice pãcat. n Binecuvânteazã, suflete al meu,

pe Domnul! n Ai ascuns acestea celor înþelepþi ºi pricepuþi ºi le-ai descoperit celor

mici.

La 20 de ani, Ecaterina Benincasa (1347-1380), terþiarã domi nicanã din Siena, grupa în jurul ei

o întreagã familie de ucenice, atrase de viaþa sa de rugãciune ºi de pocãinþã. S-a luptat pentru

stabilirea pãcii ºi armoniei între diverse cetãþi italiene, pentru apãrarea drepturilor ºi a libertãþii pon -

tifului roman ºi pentru reînnoirea vieþii religioase. L-a fãcut pe papa Grigore al XI-lea sã revinã de la

Avignon la Roma. Eca terina nu ºtia sã scrie, nu ºtia nici latina, dar îl iubea cu înflãcãrare pe Cristos,

astfel încât scrisorile ºi dialogurile pe care le-a dictat, i-au dobândit meritul de a fi a doua femeie

declaratã învãþãtoare a Bisericii (1970), dupã sfânta Tereza de Avilla. Duminicã, 29 aprilie 1380, se

adreseazã celor care o încu rajau: „Sã vã iubiþi cu sinceritate unii pe alþii” ºi, dupã ce mai rosteºte o datã

numele „Isus”, inima ei înceteazã sã mai batã. La 29 aprilie 1461 a fost ridicatã la cinstea altarelor,

iar în anul 1939 a fost proclamatã patroana principalã a Italiei, îm preunã cu sfântul Francisc din Assisi.


Ant. la intrare:

Aceasta este fecioara înţeleaptă, una dintre

cele prevăzătoare, care a ieşit în întâmpinarea

lui Cristos cu candela aprinsă, aleluia!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule, care ai înflăcărat-o cu iubirea ta

pe sfânta Ecaterina din Siena atât în contemplarea

pătimirii Domnului, cât şi în slujirea

Bisericii tale, fă, te rugăm, ca, prin mijlocirea

ei, poporul tău, împărtăşindu-se din misterul

lui Cristos, să tresalte pururi de bucurie la

arătarea slavei lui. El, care, fiind Dumnezeu.

LECTURA I

Sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice

păcat.


a sfântului apostol Ioan 1,5-2,2

Preaiubiţilor, aceasta este vestea pe care am

auzit-o de la Cuvântul vieţii şi v-o vestim:

Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric

în el. 6 Dacă spunem că avem comuniune cu

248


el, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu

înfăp tuim adevărul.

7

Dar dacă umblăm în

lumină, aşa cum el este în lumină, avem co -

muniune unii cu alţii şi sângele lui Isus, Fiul

său, ne curăţă de orice păcat. 8 Dacă spunem

că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine,

iar adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim

păcatele, el este fidel şi drept ca să ne

ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate.

10 Dacă spunem că nu am păcătuit, îl

facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu

este în noi. 2,1 Copiii mei, vă scriu acestea ca

să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui,

avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel

drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele

noastre, dar nu numai pentru ale noastre,

ci şi pentru ale lumii întregi.

Cuvântul Domnului


Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.13-14.17-18a (R.: 1a)

R.: Binecuvântează, suflete al meu,

pe Domnul!

1


şi tot ce este în mine

să binecuvânteze numele său cel sfânt!

2


şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3

El îţi iartă toate nelegiuirile

şi te vindecă de orice boală.

4

El îţi răscumpără viaţa din adânc

şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8

Domnul este îndurător şi milostiv,

el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.

9

El nu dojeneşte la nesfârşit,

nici nu poartă pe veci mânie. R.

13

Aşa cum un tată îşi iubeşte copiii,

aşa îi iubeşte Domnul pe cei care se tem

de el.

14

Căci el ştie din ce am fost plăsmuiţi

şi nu uită că suntem ţărână. R.

17

Dar îndurarea Domnului rămâne din veac

şi până-n veac

peste cel care de el se teme

şi dreptatea lui, peste copiii copiilor lor,

18a

peste cei care păzesc alianţa sa. R.


cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc, Tată, Domn al ce -

rului şi al pământului, pentru că ai revelat

celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA

Ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi

şi le-ai revelat celor mici.



În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te

preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al

pământului, pentru că ai ascuns acestea celor

înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici.

26

Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta.

27

Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni

nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe

Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât numai Fiul

şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi

la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă

voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul

meu şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi

smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru

sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut,

iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului


Celebrăm memoria unei sfinte mistice de o

excepţională înţelepciune şi pricepere. Pre -

zentându-i lui Dumnezeu Tatăl intenţiile noastre,

să-i cerem mijlocirea ei pentru toate ţările

lumii, spunând:


– Pentru ca Biserica, urmând exemplul fe -

cioarelor înţelepte din evanghelie, să fie în -

totdeauna gata pentru primirea Domnului

care vine, să ne rugăm: R.

– Pentru ca dialogul dintre ierarhie, teologi

şi credincioşi să contribuie la construirea în

comuniune a viitorului Bisericii şi a lumii,

să ne rugăm: R.

– Pentru ca femeile care activează în Bi -

serică şi în societate să fie primite cu seninătate

şi bucurie pentru valorile inteligenţei şi

ale sensibilităţii lor, să ne rugăm: R.

– Pentru ca toţi cei angajaţi în slujirea cu -

vântului, a Euharistiei şi a carităţii să fie ade -

văraţi apostoli, plini de entuziasm şi de iubire,

să ne rugăm: R.


– Pentru ca celor credincioşi să nu le fie frică

să intervină în scena politică, contribuind la

progresul societăţii, să ne rugăm: R.


– Pentru ca poporul nostru să lupte pentru

libertăţile fundamentale ale omului şi să caute

mereu dreptatea şi pacea, să ne rugăm: R.

Dumnezeule, care în sfânta Ecaterina ai dăruit

Bisericii tale un far de înţelepciune evanghe -

lică şi de sfinţenie, ascultă rugăciunile noastre

pentru ca, după exemplul ei, să putem creşte

în iubire şi respect faţă de fraţi. Prin Cristos,


Asupra darurilor

Primeşte, Doamne, jertfa mântuitoare pe care

ţi-o aducem în sărbătoarea sfintei Ecaterina,

pentru ca, urmând învăţătura şi exemplul ei,

să-ţi putem aduce mulţumire cu mai multă

râvnă, ţie, Dumnezeului adevărat. Prin Cristos,

Domnul nostru.

Prefaţa

Prefaţa pentru fecioare sfinte şi călugări sfinţi





Domnul nostru Isus Cristos. Căci în viaţa sfin -

ţilor care, pentru împărăţia cerurilor, s-au

consfinţit cu totul lui Cristos, noi cinstim lu -

crarea minunată a providenţei tale, prin care

readuci firea omenească la sfinţenia de la în -

ceput şi-i dăruieşti o pregustare a bucuriilor

ce o aşteaptă în viaţa veşnică. De aceea, îm -

preună cu toţi sfinţii şi îngerii, te lăudăm,



Cf. 1In 1,7

Dacă umblăm în lumină,

aşa cum Dum nezeu e în lumină,

avem comuniune unii cu alţii

şi sângele lui Isus Cristos, Fiul lui,

ne curăţă de orice păcat,

aleluia.


Pâinea cerească, pe care am primit-o,

Doamne, la masa ta sfântă, şi care a susţinut

chiar şi viaţa trupească a sfintei Ecaterina, să

ne dăruiască viaţa ta nepieritoare. Prin


250


Mediteazã

În întunericul nopții este imposibil să um blăm;

suntem asemenea unor naufragiați. Oamenii

au nevoie de lumină pentru a-și vedea se -

menii și pentru a călători împreună. Din acest

motiv, apostolul Ioan ne spune că „Dumnezeu

este lumină” (1In 1,5), deoarece vrea să lu -

mineze calea fiecărui om, astfel încât niciun

obstacol sau pericol care îi iese în cale să nu-l

poată împiedica în drumul spre viața veșnică.

Dumnezeu este lumină și, prin urmare,

este acela care nu poate fi învins. Un mic

licurici este suficient pentru a învinge cel mai

dens întuneric. În întunericul nopții, o mică

stea este suficientă pentru a face ca privirea

noastră să aibă unde să se îndrepte. Acest

lucru nu este valabil și în cazul întunericului.

Astfel, nicio zi luminoasă nu poate fi învinsă

de întuneric; nicio eclipsă de soare, fie ea și

totală, nu poate să învingă lumina, care gă -

sește întotdeauna calea de a pătrunde.

Dumnezeu este lumină, iar faptul de a fi în co -

muniune cu el înseamnă a trăi în lumina sa. Și

dacă se întâmplă să ne rătăcim în întunericul

lumii, atunci găsim în Dumnezeu un refugiu

sigur; Isus Cristos este „apărătorul” nostru la

Gândul zilei

„Luaţi asupra voastră jugul meu”. (Mt 11,29)

Ecaterina din Siena, patroană a Europei, ve -

ghează şi se roagă pentru noi astăzi şi ne

invită să ne suflecăm mânecile şi să trecem

la treabă. Să luăm şi noi jugul iubirii, care,

deşi uneori pare greu de purtat, devine plăcut,

iar povara pe care o avem de purtat devine

uşoară cu Cristos.

Rămânem surprinşi din nou să redescoperim

cum acţionează Duhul Sfânt în istorie, dând

naştere la carisme în momentele de cea

mai mare dificul tate în Biserică.

Şi astăzi Dumnezeu are nevoie de oameni

ca noi, care să se pună la dispoziţia lui!

Tatăl și „jertfa de ispășire” pentru păcatele

noastre și ale lumii întregi (cf. 1In 2,1-2).

Sfinții au vestit și au mărturisit comuniunea

cu Tatăl și cu Fiul său, Isus Cristos, trăind în

lumină; o viață trăită în lumina lui Cristos, ca

cea a sfintei Ecaterina din Siena: o existență

orientată total spre iubirea față de Cristos, con -

cretizată într-o „căsătorie mistică”. Ase menea

sfintei Ecaterina din Siena, putem și noi să

iubim și să slujim Biserica și lumea întreagă,

pentru a fi așa cum îi place Domnului.

În ziua în care liturgia amintește de această

învățătoare a Bisericii și patroană a Europei,

evanghelia ne vorbește despre harul rezervat

celor mici. Erau mulți înțelepți și învățați în

Europa secolului al XIV-lea, însă Dum nezeu

a ales această tânără analfabetă pentru a-i

chema pe papi și împărați, pe laici și preoți

la un stil de viață în sintonie cu mesajul evan -

gheliei. Măreția lui Dumnezeu se manifestă

în slăbiciunea și nepriceperea omului, alegându-i

pe cei din urmă pentru a-i face de

rușine pe cei puternici. Este un adevăr pe care

Fecioara Maria l-a exprimat în Magnificat,

pe care l-au mărturisit apostolii și pe care l-au

trăit toți sfinții.

Faptul de a nu fi genii sau minți luminate nu

trebuie să devină o piedică în calea mărturiei

vieții creștine. O mamă nu are nevoie de

diplomă pentru a-și iubi proprii copii, ci este

suficient să trăiască conform naturii sale. Un

creștin nu are nevoie să cunoască toată filozofia

și teoriile care explică lumea, ci trebuie

doar să trăiască în iubirea față de Domnul,

care îi va umple inima cu înțelepciunea sa.

„Deoarece ești infinit, o, Doamne, iar noi

sun tem limitați, tu ne oferi mai mult decât

ne-am putea dori. Măsura dorințelor noastre

nu este niciodată echivalentă cu măsura cu

care tu știi, poți și vrei să ne umpli și să ne

saturi” (sfânta Ecaterina din Siena).

Pr. Emanuel Imbrea


30

JOI

aprilie

Fap 8,26-40

Ps 65

In 6,44-51

alb

III, PP

Joi din sãptãmâna a 3-a a Paºtelui

Ss. Pius al V-lea, pp. *; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.


Iatã, apã! Ce mã împiedicã sã fiu botezat? n Strigaþi-i de bucurie lui Dumnezeu voi,

toþi locuitorii pãmântului! (sau Aleluia.) n Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât

din cer.

În „noul exod”, Isus însuºi este pâine pentru drum. Tot el este ºi drumul. Împreunã cu el am intrat

deja în viaþa veºnicã. „Eu sunt pâinea vieþii... Cine mãnâncã din aceastã pâine va trãi în veci”.

Viaþa veºnicã a început deja. Însuºi Isus este pâinea pentru drum.


Ant. la intrare:

Cf. Ex 15,1-2

Să-i cântăm Domnului, căci strălucită este

biruinţa sa. Domnul e puterea şi lauda mea,

el a devenit mântuirea mea, aleluia!

Rugăciunea zilei

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul,

să căutăm mai intens iubirea ta, pe care, cu

îndurare, ne-ai dezvăluit-o mai adânc în aceste

zile, pentru ca, eliberaţi de întunericul greşelii,

să îmbrăţişăm cu mai multă tărie învăţăturile

adevărului tău. Prin Domnul nostru

Isus Cristos.

LECTURA I

Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?


În acel timp, un înger al Domnului i-a vorbit

lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre

sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim

la Gaza, care este pustiu!” 27 Iar el, ridicân -

du-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian,

eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopie -

nilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur,

252


fusese la Ierusalim ca să se prosterne. 28 Se

întorcea acum aşezat în carul său şi citea din

Profetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip:

„Du-te şi apropie-te de carul acela”. 30 Atunci

Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din

Profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce

citeşti?” 31 El i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă

nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip

să se urce şi să se aşeze lângă el. 32 Frag mentul

din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca

o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel

fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu

şi-a deschis gura. 33 Pentru umilinţa lui, jude -

cata i-a fost anulată; cine ar putea număra

descendenţa lui? Căci viaţa lui a fost luată de

pe pământ”. 34 Eunucul i-a răspuns lui Filip

şi i-a zis: „Te rog, despre cine vorbeşte profetul

aici: despre el însuşi sau despre un altul?”

35

Atunci, deschizându-şi gura, Filip a înce -

put de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea

cea bună despre Isus. 36 Şi în timp ce mergeau,

au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată,

apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37 Atunci

Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima,

vei fi mântuit”. Iar el a răspuns: „Cred că

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. 38 A

poruncit să stea carul, au coborât amândoi în

apă, şi Filip, şi eunucul, şi Filip l-a botezat.

39

Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului

l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut,

dar şi-a urmat drumul bucurându-se. 40 Iar Filip,

dintr-odată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate

cetăţile predicând evanghelia, până când a

ajuns la Cezareea.

Cuvântul Domnului


Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1)

R.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi,

toţi locuitorii pământului!

8

Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul

nostru,

faceţi să răsune glasul laudei sale!

9

El aduce sufletele noastre la viaţă

şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.

16

Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu,

veniţi şi ascultaţi

şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul

pentru mine!

17

Am strigat către el cu gura mea

şi buzele mele au început

să-l preamărească! R.

20

Binecuvântat să fie Dumnezeu

care nu respinge rugăciunea mea

şi nu îndepărtează de la mine

îndurarea lui! R.


In 6,51ab

(Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie

care s-a coborât din cer,

spune Domnul.

Dacă mănâncă cineva din această pâine,

va trăi în veci”. (Aleluia)

EVANGHELIA

Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer.



În acel timp, Isus le spunea mulţimilor:

„Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l

atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia

în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi:

«Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine

a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu

că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel

care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe

Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede

are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Pă -

rinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au

murit. 50 Aceasta este pâinea care se co boară

din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu

moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a co -

borât din cer. Dacă mănâncă cineva din această

pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi

da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.

Cuvântul Domnului


În Euharistie, Cristos ni se dăruieşte drept

trup jertfit pentru viaţa lumii. Cu această cre -

dinţă în misterul răscumpărării, să ne rugăm

spunând:

R.: Părinte sfânt, atrage-ne la Fiul tău!

– Părinte sfânt, care continui să ne dăruieşti

cuvântul care luminează, dă Bisericii tale harul

de a-şi inspira cateheza din izvoarele curate

ale Sfintei Scripturi şi ale învăţăturii apostolice,

să ne rugăm: R.

– Părinte milostiv, care ne chemi la mântuire

prin participarea la misterul morţii şi învierii

lui Cristos, dăruieşte celor botezaţi să redescopere

semnificaţia şi valoarea Botezului lor

ca sigiliu al credinţei, să ne rugăm: R.


– Părinte bun, care l-ai constituit pe Isus ca

Mântuitor al tuturor oamenilor, fă ca vestea

lui bună să depăşească barierele rasiale, culturale

şi religioase, să ne rugăm: R.

R.: Părinte sfânt, atrage-ne la Fiul tău!

– Părinte sfânt, care ne-ai chemat să-l vestim

pe Cristos în orice colţ al pământului, fă ca

mass-media catolică să-şi folosească toate

resursele sale pentru ca numele tău să fie

cunoscut, să ne rugăm: R.

– Părinte drept, care aştepţi reîntoarcerea celor

care s-au îndepărtat de tine, ajută-ne să fim

îngrijoraţi de situaţiile de păcat şi de nedreptate

din mediul nostru, să ne rugăm: R.

– Părintele nostru, care ne aduni în jurul me -

sei Fiului tău, dă-ne harul de a face din îm -

părtăşaniile noastre o comuniune de viaţă cu

Cristos, plină de jertfă pentru progresul lumii,

să ne rugăm: R.

Părinte sfânt, care continui să atragi la Fiul tău

pe cei care se lasă învăţaţi direct de tine şi de

cuvântul tău, fă ca niciun obstacol să nu ne

împiedice să participăm pe deplin la darul

comuniunii euharistice, oferită pentru viaţa

lumii. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Asupra darurilor

Dumnezeule, care, prin schimbul minunat

înfăptuit la această jertfă, ne faci părtaşi la

firea ta dumnezeiască, dă-ne, te rugăm, harul,

să fim credincioşi, prin trăirea noastră, adevărului

tău, pe care ni l-ai făcut cunoscut.


Prefaţa

Prefaţa a IV-a pentru Paşti






Cristos, Domnul nostru. Căci, vindecând rănile

vechi ale păcatului, el reînnoieşte Universul

şi nouă ne redă plinătatea vieţii adevărate.



puterile cereşti şi corurile de îngeri, cântăm



2Cor 5,15

Cristos a murit pentru toţi, pentru ca cei care

trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci

pentru acela care a murit şi a înviat pentru

ei, aleluia.


Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de

poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele

cereşti, şi dă-i harul, ca, lepădând omul cel

vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos,

Domnul nostru.

254


Mediteazã

În evanghelie, Isus continuă discursul despre

pâinea vieții și își manifestă originea divină,

spunând: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a

coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din

această pâine, va trăi în veci” (In 6,51).

Isus se autodefinește „pâine”, adică aliment

indispensabil, de fiecare zi și pentru toți.

Așa cum omul nu poate să stea fără pâine, la

fel nu poate să trăiască fără Isus, pâinea adevărată

care satură foamea autentică a omenirii.

Așa cum omul se gândește în fiecare zi

la pâinea subzistenței fizice, tot astfel desco -

peră în persoana lui Isus pe cel care de vine

providență și solidaritate, dăruin du-se pe sine.

Pâinea de pe masă este la dispoziția tuturor;

Isus devine încontinuu accesibil tuturor, pentru

ca mulți să poată gusta din darul său. A mânca

pâinea oferită de Isus înseamnă a mânca pâinea

care nu lipsește, pâinea înmulțită pentru atâția

oameni care se aproprie de el. Astfel, viața

de vine o bogăție care ajunge la ceilalți, mai ales

la cei care nu participă la masa euharistică.

Apelând la formula de valoare absolută: „Eu

sunt”, Isus evocă numele lui Dumnezeu desco -

perit lui Moise pe muntele Sinai (cf. Ex 3,14 ș.u.)

și se desemnează pe sine însuși ca pâinea cea

Gândul zilei

„Eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. (In 6,44)

Cine? Acela care vine la Isus

ascultând de Tatăl.

Acesta primeşte viaţa veşnică,

viaţa cea nouă,

care îl uneşte cu Dumnezeu.

A veni la Isus: acesta este pasul

pe care l-a făcut funcţionarul

reginei din Etiopia atunci când,

crezându-l pe Filip care îi vorbea

despre Isus, s-a botezat.

Viaţa lui s-a umplut de bucurie:

intrase în înviere!

adevărată, care depășește total semnificația

manei oferite de Dumnezeu poporului său în

pustiu.

Printre altele, Isus face o aluzie expresă la

originea sa divină, spunând: „Eu sunt pâinea

cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51).

Aceste cuvinte provoacă reacția iudeilor, care

văd în Isus doar un simplu om, pe fiul tâmplarului

din Nazaret: „Nu este oare acesta Isus,

fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cu -

noaștem? Cum de spune acum: «M-am co -

borât din cer»?” (In 6,42). Iudeii presupuneau

că știu totul despre Isus, așa încât își motivau

„murmurarea” sau necredința cu privire la

Cristos chiar în baza unor asemenea date

anagrafice.

Dar Isus îi lasă să-și vadă de argumentațiile

lor și continuă discursul direct pe planul credinței:

„Adevăr, adevăr vă spun: cine crede

are viața veșnică” (In 6,47). Calea unică pentru

a-l cunoaște pe Isus în identitatea sa de trimis

al Tatălui este doar credința. Această credință

nu este rodul inițiativei și a libertății omului,

întrucât Isus afirmă că poate „să vină” la el,

adică să creadă în el, numai cel care este „atras”

și mișcat de Tatăl.

Odată precizată natura sa de „pâine coborâtă

din cer”, prin aceea că el este trimisul Tatălui,

că el este acela care îl cunoaște pe Tatăl și

înfăptuiește însăși lucrarea sa, Isus se identifică

pe deplin cu ceea ce el oferă și de mon -

strează, în același timp, că are conștiința de

a fi nu doar revelatorul Tatălui, ci și izvorul

mântuirii pentru cei care cred în el: „Eu sunt

pâinea vieții… Eu sunt pâinea cea vie care

s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din

această pâine, va trăi în veci” (In 6,48.51).

Fiecare participare la sfânta Liturghie presupune

din partea noastră acceptarea unei asemenea

„provocări” personale și comunitare

care izvorăște din „misterul credinței”.

Pr. Emanuel Imbrea


Rânduiala sfintei Liturghii

RITURILE ÎNCEPUTULUI

V. În numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh.

R. Amin.

V. Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea

lui Dumnezeu Tatăl şi împărtă şirea

Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!

R. Şi cu duhul tău.

sau:

V. Domnul să fie cu voi!


ACTUL PENITENŢIAL

V. Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele, pentru

a celebra cum se cuvine sfintele taine.

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor, că am păcătuit prea mult cu

gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea: din vina

mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

De aceea, rog pe sfânta Maria pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor, să vă

rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

V. Să aibă milă de noi atotputernicul Dum -

nezeu şi, iertându-ne păcatele, să ne ducă la

viaţa cea veşnică.

R. Amin.

V. Doamne, miluieşte-ne.

R. Doamne, miluieşte-ne.

V. Cristoase, miluieşte-ne

R. Cristoase, miluieşte-ne.

V. Doamne, miluieşte-ne.

R. Doamne, miluieşte-ne.

(când este prescris)

V. Mărire în cer lui Dumnezeu!

R. Şi pace pe pământ oamenilor de bu nă vo -

inţă. Te lăudăm, te binecuvântăm, te adorăm,

te preamărim.

Doamne Dumnezeule, împărate ceresc, Dum -

nezeule, Părinte atotputernic, îţi mulţumim

ţie pentru slava ta cea mare.

Doamne, Fiule unul-născut, Isuse Cristoase.

Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dum nezeu,

Fiul Tatălui, care iei asupra ta păcatele lumii,

miluieşte-ne pe noi, tu, care iei asupra ta pă -

catele lumii, primeşte rugăciunea noastră.

Tu, care şezi de-a dreapta Tatălui,

miluieşte-ne pe noi.

Fiindcă tu singur eşti sfânt, tu singur Domn,

tu singur preaînalt, Isuse Cristoase, împreună

cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu

Tatăl. Amin.

LITURGIA CUVÂNTULUI

Lectură...

V. Cuvântul Domnului.

R. Mulţumim lui Dumnezeu.

Evanghelia

V. Domnul să fie cu voi!


V. Citire din Evanghelia Domnului nostru

Isus Cristos după sfântul N.,

R. Mărire ţie, Doamne!

..................

V. Cuvântul Domnului.

R. Laudă ţie, Cristoase!

(după omilie, când este prescris)

256


Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotpu ter nicul,

creatorul cerului şi al pământului, al tuturor

văzutelor şi nevăzutelor. Cred într-unul Domn

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul-născut,

care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toţi

vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din

lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu

adevărat, născut, iar nu creat, de o fiinţă cu

Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru

noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire s-a

coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul

Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om.

S-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a

pătimit şi s-a îngropat. A înviat a treia zi,

după Scripturi, şi s-a suit la cer, şade de-a

dreapta Tatălui. Şi iarăşi va veni cu mărire

să judece pe cei vii şi pe cei morţi, a cărui

împărăţie nu va avea sfârşit. Cred în Duhul

Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul, care de

la Tatăl şi de la Fiul purcede; care împreună

cu Tatăl şi cu Fiul, este adorat şi preamărit

şi a grăit prin proroci. Cred într-una, sfântă,

catolică şi apostolică Biserică. Mărturisesc

un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea

morţilor şi viaţa veacului ce va veni. Amin.

(urmează rugăciunea credincioşilor)

Liturgia euharistică

Oferirea darurilor

V. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul

universului, fiindcă din dărnicia ta am primit

pâinea pe care ţi-o oferim, rod al pămân tului

şi al muncii oamenilor, care va deveni pentru

noi pâinea vieţii.

R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

V. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul

universului, fiindcă din dărnicia ta am primit

vinul pe care ţi-l oferim, rod al viţei de vie

şi al muncii oamenilor, care va deveni pentru

noi băutură spirituală.

R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

V. Rugaţi-vă, fraţilor, pentru ca jertfa mea şi a

voastră, să-i fie plăcută lui Dumnezeu, Tatăl

atotputernicul.

R. Să primească Domnul jertfa din mâinile

tale, spre lauda şi mărirea numelui său, spre

folosul nostru şi al întregii sale sfinte Biserici.

Rugăciunea euharistică

V. Domnul să fie cu voi.


V. Sus inimile!

R. Le avem la Domnul.

V. Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru!

R. Vrednic şi drept este.

PREFAŢA COMUNĂ A VI-A



pururea ţie, Părinte sfânt, prin Fiul tău iubit,

Isus Cristos, Cuvântul veşnic prin care toate

le-ai creat, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor

şi răscumpărător, întrupat de la Duhul Sfânt

şi născut din Fecioara Maria. Ca să împlinească

până la sfârşit voinţa ta şi să adune un popor

care să-ţi aparţină, când a sosit ceasul suferin -

ţelor sale, şi-a întins braţele pe cruce, rupând

astfel lanţurile morţii şi deschizându-ne calea

învierii. De aceea, împreună cu toţi îngerii şi

sfinţii, vestim fără încetare mărirea ta, cântând

cu bucurie.

..................

Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oş -

tirilor cereşti. Pline sunt cerurile şi pămân tul

de mărirea ta. Osana în înaltul cerului! Bine

este cuvântat cel care vine în numele Dom -

nului. Osana în înaltul cerului!


PREFACEREA. RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A

CP. Cu adevărat sfânt eşti, Doamne, izvorul

a toată sfinţenia.

CC. Te rugăm, aşadar, sfinţeşte darurile

acestea cu roua Duhului tău, ca ele să devină

pentru noi trupul X şi sângele Domnului nostru

Isus Cristos.

El, dându-se de bunăvoie spre pătimire, a luat

pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a dat-o

ucenicilor săi, zicând:

LUAŢI ŞI MÂNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI:

ACESTA ESTE TRUPUL MEU,

CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI.

De asemenea, după cină, luând potirul şi, din

nou mulţumind, l-a dat ucenicilor săi zicând:

LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI:

ACESTA ESTE POTIRUL SÂNGELUI

MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI

LEGĂMÂNT, CARE PENTRU VOI ŞI

PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE

IER TAREA PĂCATELOR. FACEŢI

ACEASTA ÎN AMINTIREA MEA.

CP. Misterul credinţei.

R. Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea

ta o mărturisim, până când vei veni.

CC. Celebrând, aşadar, moartea şi învierea

Fiului tău, îţi oferim, Doamne, pâinea vieţii

şi potirul mântuirii, mulţumindu-ţi că ne-ai

învrednicit să stăm înaintea ta şi să-ţi slujim

ţie. Te rugăm cu umilinţă să ne unească Duhul

Sfânt pe noi, care ne facem părtaşi de trupul

şi sângele lui Cristos.

1C. Adu-ţi aminte, Doamne, de Biserica ta

răspândită pe întregul pământ, ca să o desă -

vârşeşti în dragoste, împreună cu părintele

nostru papa N., cu episcopul nostru N. şi cu

tot clerul.

....................

258


Adu-ţi aminte, Doamne, de slujitorul tău

(slujitoarea ta), N., pe care l-ai chemat (ai

chemat-o) (astăzi) la tine din această lume.

Îngăduie ca, după cum prin Botez a fost unit(ă)

cu Fiul tău întru moarte, la fel să devină

părtaş(ă) de învierea lui.

..................

2C. Adu-ţi aminte, Doamne, şi de fraţii noştri

care au adormit în speranţa învierii şi de toţi

cei care au răposat în milostivirea ta şi pri -

meşte-i să se bucure de lumina feţei tale. Te

rugăm, ai milă de noi toţi, pentru ca, îm preună

cu fericita Născătoare de Dumnezeu, Fe cioara

Maria, cu sfântul Iosif, soţul ei, cu fericiţii

apostoli şi cu toţi sfinţii, pe care din veci i-ai

iubit, să ne învrednicim a fi părtaşi de viaţa

cea veşnică, să te lăudăm şi să te preamărim

prin Isus Cristos, Fiul tău.

CP. Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos,

CC. ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în

unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea

în toţi vecii vecilor.

R. Amin.

RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A

CP. Sfânt eşti cu adevărat, Doamne, şi pe bună

dreptate te laudă toată făptura, căci prin Fiul

tău, Domnul nostru Isus Cristos, şi prin lucrarea

Duhului Sfânt, însufleţeşti şi sfinţeşti întregul

univers şi fără încetare aduni poporul tău,

pentru ca, de la răsăritul soarelui până la apus,

să i se aducă numelui tău jertfă curată.

CC. De aceea, Doamne, te rugăm cu umi linţă

să sfinţeşti prin Duhul tău darurile pe care ţi le

oferim, pentru ca ele să devină trupul X şi

sângele Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos,

din a cărui poruncă celebrăm aceste taine.

Căci el, în noaptea în care era vândut, a luat

pâinea şi, mulţumindu-ţi, a binecuvântat-o,

a frânt-o şi a dat-o uceni cilor săi, zicând:

LUAŢI ŞI MÂNCAŢI DIN ACEASTA TOŢI:

ACESTA ESTE TRUPUL MEU,

CARE SE JERTFEŞTE PENTRU VOI.

De asemenea, după cină, luând potirul şi mul -

ţumindu-ţi, l-a binecuvântat şi l-a dat uceni -

cilor săi, zicând:

LUAŢI ŞI BEŢI DIN ACESTA TOŢI:

ACESTA ESTE POTIRUL SÂNGELUI

MEU, AL NOULUI ŞI VEŞNICULUI

LEGĂ MÂNT, CARE PENTRU VOI ŞI

PENTRU MULŢI SE VARSĂ SPRE

IERTAREA PĂCA TELOR. FACEŢI

ACEASTA ÎN AMIN TIREA MEA.

CP. Misterul credinţei.

R. Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea

ta o mărturisim până când vei veni.

CC. Celebrând, aşadar, Doamne, pătimirea

aducătoare de mântuire a Fiului tău, precum

şi minunata lui înviere din morţi şi înălţare la

cer, şi aşteptând a doua lui venire, îţi oferim cu

mulţumire această jertfă vie şi sfântă. Te rugăm,

priveşte cu bunătate la darul Bisericii tale şi,

recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împăcat

cu tine, dă-ne nouă, celor care ne hrănim cu

trupul şi sângele Fiului tău, harul, ca, din plină -

tatea Duhului Sfânt, să devenim un singur

trup şi un singur suflet în Cristos.

1C. Duhul Sfânt să facă din noi un prinos veşnic,

ca să dobândim moştenirea cerească împreună

cu aleşii tăi, mai întâi cu preafe ricita Fecioară

Născătoare de Dumnezeu, Maria, cu sfântul

Iosif, soţul ei, cu fericiţii apostoli şi slăviţii

martiri, (cu sfân tul N. – sfântul zilei sau pa -

tronul) şi cu toţi sfinţii, prin a căror mijlo cire

sperăm să fim totdeauna ajutaţi de tine.

2C. Te rugăm, Doamne, ca această jertfă a

împăcării noastre să fie spre pacea şi mân -

tuirea lumii întregi. Binevoieşte a întări în

credinţă şi dragoste Biserica ta peregrină pe

acest pământ, împreună cu slujitorii tăi, papa

nostru N., şi episcopul nostru N., cu toţi epis -

copii, cu întregul cler şi cu tot poporul pe care

ţi l-a dobândit Fiul tău. Ascultă, Doamne, cu

îndurare rugăciunile acestei familii pe care ai

adunat-o în faţa ta. Întoarce-i la tine, Părinte

milostiv, şi pe toţi fiii tăi risipiţi pretutindeni.

3C. Pe fraţii noştri răposaţi şi pe toţi drepţii

care au trecut din această lume primeşte-i cu

bunătate în împărăţia ta cerească, unde nădăj -

duim să ne bucurăm şi noi de-a pururi de

mărirea ta, împreună cu ei, prin Cristos, Domnul

nostru, prin care tu dăruieşti lumii tot binele.

CP. Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos,

CC. ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic, în

unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea

în toţi vecii vecilor.

R. Amin.

..............

Adu-ţi aminte de slujitorul tău (slujitoarea ta),

N., pe care l-ai chemat (ai chemat-o) (astăzi)

la tine din această lume. Îngăduie ca, după

cum prin Botez a fost unit(ă) cu Fiului tău

întru moarte, la fel, să devină părtaş(ă) de

învierea lui, în ziua în care îi va ridica pe cei

morţi din pământ şi va face trupul smereniei

noastre asemenea cu trupul strălucirii sale.

Adu-ţi aminte şi de fraţii noştri răposaţi şi de

toţi drepţii care au trecut din această lume şi

primeşte-i cu bunătate în împărăţia ta cerească,

unde nădăjduim să ne bucurăm şi noi de-a

pururi, împreună cu ei, de mărirea ta, atunci

când vei şterge toată lacrima din ochii noştri,

căci, văzându-te pe tine, Dum nezeul nostru,

aşa precum eşti, vom fi pe veci asemenea ţie şi

te vom lăuda fără încetare, prin Cristos, Domnul

nostru, prin care tu dăruieşti lumii tot binele.


RITUL ÎMPĂRTĂŞANIEI

V. Îndemnaţi de porunca Mântuitorului şi po -

văţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască, îndrăznim

a spune:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfin ţească-se

numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta,

precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră

cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi; şi ne

iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi

iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi

în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

V. Mântuieşte-ne, te rugăm, Doamne, de toate

relele şi binevoieşte a da pacea în zilele

noastre, pentru ca, ajutaţi de milostivirea ta,

să fim pururea liberi de păcat şi feriţi de orice

tulburare, aşteptând speranţa fericită şi venirea

Mântuitorului nostru Isus Cristos.

R. Căci a ta este împărăţia, şi puterea, şi mă -

rirea în veci.

V. Doamne Isuse Cristoase, care le-ai zis

apostolilor tăi: „Pace vă las vouă, pacea mea

o dau vouă”, nu privi la păcatele noastre, ci

la credinţa Bisericii tale, şi binevoieşte a-i dărui

pacea şi unirea, după voinţa ta. Care vieţuieşti

şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

V. Pacea Domnului să fie pururea cu voi!


R. Mielul lui Dumnezeu,

care iei asupra ta păcatele lumii,


Mielul lui Dumnezeu,



Mielul lui Dumnezeu,


dă-ne nouă pacea.

V. Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela

care ia asupra sa păcatele lumii. Fericiţi cei

chemaţi la ospăţul Mielului.

R. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub aco -

perământul meu, dar spune numai un cuvânt

şi se va tămădui sufletul meu.

.................

RITUL ÎNCHEIERII

V. Domnul să fie cu voi.


V. Să vă binecuvânteze

atotputernicul Dumnezeu,

Tatăl, şi Fiul, X şi Duhul Sfânt.

R. Amin.

V. Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace!

R. Mulţumim lui Dumnezeu.

260


Ordo Missae

RITUS INITIALES

S. In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti.

O. Amen.

S. Gratia Domini nostri Iesu Christi,

et caritas Dei

et comunicatio Sancti Spiritus

sit cum omnibus vobis.

O. Et cum spiritu tuo.

(vel)

S. Dominus vobiscum.


Ritus poenitentialis

S. Fratres, agnoscamus peccata nostra, ut

apti simus ad sacra mysteria celebranda.

O. Confiteor Deo omnipotenti et vobis, fratres,

quia peccavi nimis, cogitatione, verbo, opere

et omissione: mea culpa, mea culpa, mea

maxima culpa, ideo precor beatam Mariam

semper Virginem, omnes angelos et sanctos,

et vos, fratres, orare pro me ad Dominum

Deum nostrum.

S. Misereatur nostri omnipotens Deus et,

dimissis peccatis nostris, perducat nos ad vitam

aeternam.

O. Amen.

S. Kyrie eleison

O. Kyrie eleison

S. Christe eleison

O. Christe eleison

S. Kyrie eleison

O. Kyrie eleison

(quando praescribitur:)

S. Gloria in excelsis Deo

O. Et in terra pax

hominibus bonae voluntatis.

Laudamus te, benedicimus te,

adoramus te, glorificamus te.

Gratias agimus tibi

propter magnam gloriam tuam,

Domine Deus, rex caelestis,

Deus Pater omnipotens.

Domine Fili unigenite, Iesu Christe,

Domine Deus, Agnus Dei, Filius Patris,

qui tollis peccata mundi, miserere nobis;

qui tollis peccata mundi,

suscipe deprecationem nostram.

Qui sedes ad dexteram Patris,

miserere nobis.

Quoniam tu solus sanctus,

tu solus Dominus, tu solus altissimus,

Iesu Christe, cum Sancto Spiritu,

in gloria Dei Patris. Amen.

LITURGIA VERBI

Lectio...

L. Verbum Domini.

O. Deo gratias.

Evangelium



S. Lectio (Sequentia) sancti Evangelii

saecundum (N...)

O. Gloria tibi, Domine.

............

S. Verbum Domini.

O. Laus tibi, Christe.


(quando praescribitur:)

Credo in unum Deum,

Patrem omnipotentem,

creatorem caeli et terrae,

visibilium omnium et invisibilium.

Et in unum Dominum Iesum Christum,

Filium Dei unigenitum,

et ex Patre natum ante omnia saecula.

Deum de Deo, lumen de lumine,

Deum verum de Deo vero,

genitum, non factum,

consubstantialem Patri:

per quem omnia facta sunt.

Qui propter nos homines

et propter nostram salutem

descendit de caelis.

Et incarnatus est de Spiritu Sancto

ex Maria Virgine, et homo factus est.

Crucifixus etiam pro nobis sub Pontio Pilato;

passus et sepultus est,

et resurrexit tertia die,

secundum Scripturas.

Et ascendit in caelum,

sedet ad dexteram Patris.

Et iterum venturus est cum gloria,

iudicare vivos et mortuos,

cuius regni non erit finis.

Et in Spiritum Sanctum,

Dominum et vivificantem:

qui ex Patre Filioque procedit.

Qui cum Patre et Filio

simul adoratur et conglorificatur:

qui locutus est per profetas.

Et unam, sanctam,

catholicam et apostolicam Ecclesiam.

Confiteor unum baptisma

in remissionem peccatorum.

Expecto resurrectionem mortuorum

et vitam venturi saeculi.

Amen.

(Oratio fidelium)

262

LITURGIA EUCHARISTICA

Offertorium

S. Benedictus es, Domine, Deus universi, quia

de tua largitate accepimus panem, quem tibi

oferimus, fructum terrae et operis manuum

hominum, ex quo nobis fiet panis vitae.

O. Benedictus Deus in saecula.

S. Benedictus es, Domine, Deus universi, quia

de tua largitate accepimus vinum, quod tibi

offerimus, fructum vitis et operis manuum

hominum, ex quo nobis fiet potus spiritalis.

O. Benedictus Deus in saecula.

S. Orate, fratres: ut meum ac vestrum sacrifi -

cium acceptabile fiat apud Deum Patrem

omnipotentem

O. Suscipiat Dominus sacrificium de manibus

tuis, ad laudem et gloriam nominis sui, ad

utilitatem quoque nostram totiusque Ecclesiae

suae sanctae.

....................

Oratio eucharistica



S. Sursum corda.

O. Habemus ad Dominum.


S. Gratias agamus Domino Deo nostro.

O. Dignum et iustum est.

.....................

O. Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Deus

Sabaoth. Pleni sunt caeli et terra gloria tua.

Hosana in excelsis. Benedictus qui venit in

nomine Domini. Hosanna in excelsis.

Praefatio

PREX EUCHARISTICA II

CP. Vere sanctus es, Domine, fons omnis

sanctitatis.

CC. Haec ergo dona, quesumus, Spiritus tui rore

sanctifica, ut nobis corpus X et sanguis fiant

Domini nostri Iesu Christi. Qui cum passioni

voluntarie traderetur, accepit panem et gratias

agens fregit, deditque discipulis suis, dicens:

ACCIPITE ET MANDUCATE

EX HOC OMNES:

HOC EST ENIM CORPUS MEUM,

QUOD PRO VOBIS TRADETUR.

Simili modo, postquam cenatum est, acci piens

et calicem, iterum gratias agens dedit disci -

pulis suis, dicens:

ACCIPITE ET BIBITE EX EO OMNES:

HIC EST ENIM

CALIX SANGUINIS MEI

NOVI ET AETERNI TESTAMENTI,

QUI PRO VOBIS

ET PRO MULTIS

EFFUNDETUR

IN REMISSIONEM PECCATORUM.

HOC FACITE

IN MEAM COMMEMORATIONEM.

CP. Mysterium fidei:

O. Mortem tuam annuntiamus, Domine, et

tuam resurrectionem confitemur, donec venias.

CC. Memores igitur mortis et resurrectionis

eius, tibi, Domine, panem vitae et calicem

salutis offerimus, gratias agentes quia nos

dignos habuisti astare coram te et tibi mi -

nistrare. Et supplices deprecamur ut corporis

et sanguinis Christi participes a Spiritu Sancto

congregemur in unum.

C1. Recordare, Domine, Ecclesiae tuae toto

orbe diffusae, ut eam in caritate perficias una

cum papa nostro N. et episcopo nostro N. et

universo clero.

....................

Memento famuli tui (famulae tuae) N.,

quem (quam) (hodie) ad te ex hoc mundo

vocasti. Concede, ut, qui (quae) complan -

tatus (complantata) fuit similitudini mortis

Filii tui, simul fiat et resurrectionis ipsius.

....................

C2. Memento etiam fratrum nostrorum, qui

in spe resurrectionis dormierunt, om nium que

in tua miseratione defunctorum, et eos in

lumen vultus tui admitte. Omnium nostrum,

quaesumus, miserere, ut cum beata Dei gene -

trice Virgine Maria, beáto Ioseph, eius sponso,

beatis apostolis et om nibus sanctis, qui tibi a

saeculo placuerunt, aeternae vitae mereamur

esse consortes, et te laudemus et glori -

ficemus per Filium tuum Iesum Christum.

CP. Per ipsum, et cum ipso, et in ipso,

CC. est tibi Deo Patri omnipotenti, in unitate

Spiritus Sancti, omnis honor et gloria per

omnia saecula saeculorum.

O. Amen.


PREX EUCHARISTICA III

CP. Vere sanctus es, Domine, et merito te laudat

omnis a te condita creatura, quia per Filium

tuum, Dominum nostrum Iesum Christum,

Spiritus Sancti operante virtute vivificas et

sanctificas universa, et populum tibi congre -

gare non desinis, ut a solis ortu usque ad

occasum oblatio munda offeratur nomini tuo.

CC. Supplices ergo te, Domine, depreca mur,

ut haec munera, quae tibi sacranda detu limus,

eodem Spiritu sanctificare digneris, ut corpus X

et sanguis fiant Filii tui Domini nostri Iesu

Christi, cuius mandato haec mysteria cele -

bramus. Ipse enim in qua nocte tradebatur

accepit panem et tibi gratias agens be ne dixit,

fregit, deditque discipulis suis, dicens:

ACCIPITE ET MANDUCATE

EX HOC OMNES:

HOC EST ENIM

CORPUS MEUM,

QUOD PRO VOBIS

TRADETUR.

Simili modo, postquam cenatum est, acci piens

calicem, et tibi gratias agens benedixit, de -

ditque discipulis suis, dicens:

ACCIPITE ET BIBITE

EX EO OMNES:

HIC EST ENIM

CALIX SANGUINIS MEI

NOVI ET AETERNI TESTAMENTI,

QUI PRO VOBIS

ET PRO MULTIS

EFFUNDETUR

IN REMISSIONEM PECCATORUM.

HOC FACITE

IN MEAM COMMEMORATIONEM.

264


CP. Mysterium fidei.

O. Mortem tuam annuntiamus, Domine, et

tuam resurrectionem confitemur, donec venias.

CC. Memores igitur, Domine, eiusdem Filii tui

salutiferae passionis necnon mirabilis resur -

rectionis et ascensionis in caelum, sed et praesto -

lantes alterum eius adventum, offerimus tibi,

gratias referentes, hoc sacrificium vivum et

sanctum. Respice, quaesumus, in oblationem

Ecclesiae tuae et, agnoscens hostiam, cuius

voluisti immolatione placari, concede, ut qui

corpore et sanguine Filii tui reficimur, Spiritu

eius Sancto repleti, unum corpus et unus spiritus

inveniamur in Christo.

C1. Ipse nos tibi perficiat munus aeternum, ut

cum electis tuis hereditatem consequi valeamus,

inprimis cum beatissima Virgine, Dei Ge ne -

trice, Maria, cum beáto Ioseph, eius sponso,

cum beatis apostolis tuis et glo riosis marty -

ribus (cum sancto N.) et omnibus sanctis,

quorum intercessione perpetuo apud te confi -

dimus adiuvari.

C2. Haec hostia nostrae reconciliationis

proficiat, quaesumus, Domine, ad totius mundi

pacem atque salutem. Ecclesiam tuam, pere -

grinantem in terra, in fide et caritate firmare

digneris cum famulo tuo papa nostro N. et

episcopo nostro N., cum episcopali ordine et

universo clero et omni populo acqui sitionis tuae.

.....................

Memento famuli tui (famulae tuae) N., quem

(quam) (hodie) ad te ex hoc mundo vocasti.

Concede, ut, qui (quae) complantatus (com -

plantata) fuit similitudini mortis Filii tui, simul

fiat et resurrectionis ipsius, quando mortuos

suscitabit in carne de terra et corpus humili -

tatis nostrae configurabit corpori claritatis suae.

.....................

C3. Votis huius familiae, quam tibi astare vo -

luisti, adesto propitius. Omnes filios tuos ubique

dispersos tibi, clemens Pater, mise ratus coniunge.

Fratres nostros defunctos, et omnes qui, tibi

placentes, ex hoc saeculo transierunt, in regnum

tuum benignus admitte, ubi fore speramus,

ut simul gloria tua perenniter satiemur, per

Christum Dominum nostrum, per quem mundo

bona cuncta largiris.

CP. Per ipsum, et cum ipso, et in ipso, est tibi

Deo Patri omnipotenti, in unitate Spiritus

Sancti, omnis honor et gloria per omnia

saecula saeculorum.

O. Amen.

RITUS COMMUNIONIS

S. Domine Iesu Christe, qui dixisti apostolis

tuis: „Pacem relinquo vobis, pacem meam do

vobis”, ne respicias peccata nostra, sed fidem

Ecclesiae tuae; eamque secundum volun tatem

tuam pacificare et coadunare digneris. Qui

vivis et regnas in saecula saeculorum.

O. Amen.

S. Pax Domini sit semper vobiscum.


Agnus Dei,


miserere nobis.

Agnus Dei,


miserere nobis.

S. Praeceptis salutaribus moniti, et divina

institutione formati, audemus dicere:

O. Pater noster, qui es in caelis,

sanctificetur nomen tuum,

adveniat regnum tuum,

fiat voluntas tua, sicut in caelo et in terra.

Panem nostrum quotidianum

da nobis hodie;

et dimitte nobis debita nostra,

sicut et nos dimittimus

debitoribus nostris,

et ne nos inducas in tentationem,

sed libera nos a malo.

S. Libera nos, quaesumus, Domine, ab om -

nibus malis, da propitius pacem in diebus

nostris, ut ope misericordiae tuae adiuti, et a

peccato simus semper liberi et ab omni pertur -

batione securi: expectantes beatam spem et

adventum Salvatoris nostri Iesu Christi.

O. Quia tuum est regnum et potestas et gloria

in saecula.

Agnus Dei,


dona nobis pacem.

S. Ecce Agnus Dei, ecce qui tollit peccata

mundi. Beati qui ad cenam Agni vocati sunt.

O. Domine, non sum dignus, ut intres sub

tectum meum, sed tantum dic verbo et sanabitur

anima mea.

...............

RITUS CONCLUSIONIS



S. Benedicat vos omnipotens Deus:

Pater et Filius X et Spiritus Sanctus.

O. Amen.

S. Ite, missa est.

O. Deo gratias.


Rugãciunea credincioºilor pentru vinerea I din lunã

Fraților preaiubiți, în inima preasfântă a lui

Isus, Dumnezeu ne-a descoperit bo găția iubirii

sale divine. Să invocăm inima preasfântă în

toate împrejurările vieții. Inimă a lui Isus,

plină de dragoste și îndurare,

– primește adorația Bisericii tale și ascultă

rugăciunile ei pentru cei păcătoși.

R. Te rugăm, ascultă-ne!

– ferește toate popoarele de ură și duș -

mănie. R.

– insuflă-le celor tineri gânduri gene roase

de slujire lui Dumnezeu și aproapelui și în -

vață-i să fie blânzi și smeriți. R.

– răspândește în toată lumea împărăția inimii

tale. R.

– desăvârșește-i în iubire pe aceia care ți s-au

consacrat în mod deosebit. R.

– întărește-ne când suntem osteniți și îm po -

vărați. R.

Dumnezeule preabun și atotputernic, tu ai

ascuns în inima Fiului tău toate comorile de

har pe care le-ai dăruit omenirii. Atrage la

această inimă dumnezeiască toate inimile, ca

să se îmbogățească din plinătatea ei și să răs pândească

în lumea întreagă razele iubirii dum -

nezeiești. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugãciunea credincioºilor pentru sâmbãta I din lunã

Fraților preaiubiți, preacurata Fecioară și – descoperă-le celor căzuți bunătatea de mamă

Mamă a lui Dumnezeu, Maria, este vistier - a Reginei cerului. R.

nica ha rurilor cerești și regina universului. – fă ca tineretul creștin să se lase educat de

Prin mijlo cirea ei, să-l chemăm în ajutor pe exemplul și grija Mamei cerești. R.

Fiul lui Dumnezeu. Doamne Isuse Cristoase, – dispune inimile noastre să primească, ase -

născut din Fecioara Maria,

menea Mariei, îndemnurile Duhului Sfânt. R.

– trezește în poporul nostru simțământul de

– ocrotește sfânta Biserică prin mijlocirea

răspundere față de viața copiilor care trebuie

Neprihănitei.

să se nască. R.


Dumnezeule atotputernic, tu ai dus la desă vâr -

– dăruiește bună înțelegere tuturor po poa - șire, în preacurata Fecioară Maria, opera răscumpărării

noastre. Fă-ne și pe noi părtași de ha -

relor. R.

– vino în ajutorul celor indiferenți sau slabi rurile tale și du-ne la slava la care ai înălțat-o

în credință. R.

pe ea. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugãciune pentru harul credinþei

Fraţilor preaiubiţi, aşteptând venirea în slavă

a Mântuitorului nostru, să-i cerem astăzi harul

credinţei pentru noi şi pentru lumea întreagă.

Doamne Isuse Cristoase, Împăratul măririi,

Domnul păcii,

– binevoieşte a răspândi împărăţia ta pe tot

pământul.


– binevoieşte a da credincioşilor tăi harul să

înţeleagă valoarea marelui dar al credinţei şi

să-ţi aducă necontenit mulţumire pentru el. R.

– binevoieşte a le da convingere neclintită

celor şovăielnici în credinţă şi lumina harului

tău celor care nu te cunosc. R.

– binevoieşte a le da nădejdea fericirii cereşti

celor mâhniţi şi celor greu încercaţi. R.

– binevoieşte a ne întări speranţa că, pri -

mindu-te cu iubire în sfânta Euharistie, te vom

putea întâmpina cu bucurie atunci când vei

veni în glorie. R.

– veseleşte sufletele celor răposaţi cu vederea

slavei tale. R.

Doamne Isuse Cristoase, care, întrupându-te

din Fecioară, te-ai făcut asemenea nouă, la ve -

nirea ta glorioasă, fă-ne, te rugăm, asemenea

chipului măririi tale. Tu, care vieţuieşti şi

domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

De la răsărit până la apus, nr. 3-4/2020

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?