Foaia de Postul Crăciunului - 2020

Cu Maica Domnului, spre Crăciun
Editorial
Ce diferență față de cum așteptam
Crăciunul trecut! Lumea
s-a schimbat radical în doar
câteva luni. Cuvântul și Legea lui
Dumnezeu rămân însă neclintite.
„Cerul și pământul vor
trece, dar cuvintele Mele nu vor
trece”, spune Mântuitorul (Matei
24,35). Neschimbată rămâne și
grija Maicii Sfinte pentru cei
care sunt prietenii Fiului ei.
Alături de Sfânta Fecioară
putem parcurge și acest Post al
Crăciunului. Ne gândim la Maria
însărcinată și așteptăm alături de
ea venirea Pruncului Isus. Lăsăm
în grija Providenței acele lucruri
mai presus de forțele noastre
omenești, așa cum Maria a lăsat
în seama Domnului să-l convingă
pe dreptul Iosif că „ce s-a zămislit
în ea este de la Spiritul Sfânt”
(Matei 1, 20). Mergem în întâmpinarea
aproapelui, ca să-l ajutăm
concret și să i-l oferim în chip
tainic și pe Isus – așa cum Maica
Domnului, smerită, a mers să-i
slujească Elisabetei și i l-a adus și
pe Fiul pe care-l purta în pântece.
Scoatem din sertar Medalia
Miraculoasă și o purtăm, căci
Sfânta Fecioară a promis haruri
mari prin intermediul ei. Scuturăm
praful de pe Rozariu. Ne străduim
să rămânem în starea de har
sfințitor, prin Spovadă și Sfânta
Împărtășanie. Ne consacrăm Inimii
Neprihănite a Mariei, căreia îi
aparține victoria finală asupra
răului – și înaintăm, de mână cu
Maica Sfântă, spre Crăciun.
R
omanul „Stăpânul lumii” de Robert Hugh
Benson, din nefericire încă netradus în
română, poate fi considerat una din cele
mai impresionante opere de literatură cu tentă SF
care s-au scris în literatura universală. În 1908,
anul publicării, omenirea nu cunoscuse încă toate
crimele Revoluției din Rusia, cele două Războaie
Mondiale, ororile de nedescris ale Holocaustului
și comunismului. Însă autorul, un preot catolic
englez - a cărui convertire de la anglicanism a creat
un val de influență similar convertirii Sfântului
John Henry Newman - a prevăzut multe din ceea
ce avea să trăiască omenirea în secolul XX. Mesajul
Sfintei Fecioare Maria de la Fatima avea să vină în
1917, la o distanță de 10 ani de la scrierea cărții.
Triumful tehnologiei, lupta materialismului
adoptat de stat împotriva oricărei urme de realitate
supranaturală – al cărei unic exponent rămâne,
în carte, Biserica Catolică – „miniștrii eutanasiei”
care ajută oamenii să moară „cu demnitate”,
expansiunea unei civilizații care neagă religia
autentică, înlocuind-o cu o adorare a „umanității”,
până la crearea unor noi sărbători, ritualuri
și ceremonii – sunt doar câteva din reperele care
îl șochează pe cititor prin acuratețea predicției.
Dacă Jules Verne își imaginează pozitivist progresul
tehnic al omenirii, la Robert Hugh Benson
„voloarele”, autostrăzile, electricitatea extinsă
și celelalte cuceriri tehnologice rămân în plan
secund. Ele nu constituie un subiect în sine, ci
decorul în care se manifestă Anticristul, sub chipul
unui politician cu un magnetism suprafiresc,
Julian Felsenburgh, care nu doar ajunge să domine
lumea, ci își atribuie cultul suprem, autorul luând
ca reper al acțiunilor acestuia cartea Apocalipsei.
Țelul lui Felsenburgh este supunerea întregului
pământ și înfrângerea totală a Bisericii Catolice, la
care și ajunge, aparent: atât pe căi materiale, prin
martirizarea creștinilor, cât și prin cele spirituale,
prin apostazia căreia îi cad pradă laici, preoți,
episcopi, cardinali. Înaintea lui Benson, Vladimir
Soloviov și-a imaginat în „Scurtă povestire despre
Anticrist” (1900) lupta cea din urmă a Bisericii.
Chiar dacă la Soloviov accentul ecumenic este mai
pronunțat, ambii autori concordă în a da Vicarului
lui Cristos rolul proeminent în lupta contra Răului
materializat. „«Stăpânul lumii» descrie o civilizație
unificată și puterea acesteia de a distruge
spiritul. Anticristul este reprezentat ca marele
artizan al păcii într-o...nouă ordine mondială”, scria
Cardinalul Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea.
Este dificil de rezumat în acest spațiu întregul
fir narativ al cărții, cu complexitatea peisajului
filosofic și geopolitic imaginat de Robert Hugh
Benson. Redăm însă câteva pasaje emblematice
pentru evoluția personajului principal al romanului,
preotul catolic Percy Franklin, care va deveni
Liturghia,
O ficțiune scrisă
2 ~ Foaia