Minte Caracter şi Personalitate, vol. 1 - Ellen G. White

față de pământ, pe atât de înaltă, de vastă și de profundă este această știință,
în comparație cu orice altă știință umană. Modul în care oamenii sunt
chemați să-I slujească lui Dumnezeu nu se află în armonie cu înclinațiile lor
înnăscute. De aceea, mintea lor are nevoie să fie disciplinată, educată și
dezvoltată. Adesea, ca să poată ajunge ucenic în școala lui Hristos, omul
trebuie să ignore întregul mod de gândire pe care și l-a format prin practica și
educația intelectuală obișnuită, pe parcursul întregii vieți. Pentru a rămâne
statornic în relația cu Dumnezeu, simțămintele lui trebuie să fie disciplinate.
Atât cei vârstnici, cât și cei tineri au nevoie să își însușească modele
specifice de gândire, care îi vor face capabili să reziste ispitei. Ei trebuie să
învețe să privească înainte și în sus. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu --
principii care sunt la fel de înalte precum este cerul și a căror extindere
cuprinde eternitatea -- trebuie să fie înțelese în contextul implicațiilor pe care
le au asupra vieții cotidiene. Fiecare acțiune, fiecare cuvânt și fiecare gând
trebuie să fie aduse în armonie cu aceste principii. -- Counsels to Parents,
Teachers, and Students, 20 (1913).
Progresul este posibil numai prin înfruntarea obstacolelor -- Nici o altă
știință nu o poate egala pe aceea care reproduce caracterul lui Dumnezeu în
viața cercetătorului. Cei care devin urmași ai Domnului Hristos constată că
în mintea lor apar noi motivații, noi gânduri și noi imbolduri la acțiune. Cu
toate acestea, datorită vrăjmașului care li se împotrivește fără încetare și care
îi ispitește, provocându-i la îndoială și la păcat, ei nu vor putea progresa
decât dacă se vor angaja în luptă. Predispozițiile spre rău, ereditare sau
cultivate, trebuie să fie învinse. Apetitul și viciul trebuie să fie subordonate
stăpânirii Duhului Sfânt. Iar războiul acesta nu se va sfârși, până la
încheierea acestei fărâme de eternitate. Chiar dacă atacurile care ne asaltează
ne provoacă fără încetare la luptă, ele nu reprezintă altceva decât tot atâtea
victorii prețioase de câștigat; iar valoarea triumfului asupra eului și asupra
păcatului este cu mult mai mare decât o poate aprecia rațiunea umană. --
Counsels to Parents, Teachers, and Students, 20 (1913).
9