Moel Lucrare Licenta Audit institutii publice 2014

,Auditul intern în sectorul public din România”
2014
obiectivul major al acestui capitol din cadrul cercetării noastre ştiinţifice a fost acela legat de
auditul public intern şi rolul său în procesul de gestiune a resurselor publice.
1.2 Sectorul public din România şi importanţa acestuia
Conceptul de ,,public” este utilizat frecvent in limbajul curent prin asocierea cu
diferite cuvinte, desemnând concepte uzuale ale vieţii cotidiene, cum ar fi: proprietate
publică, interes public, bun public, loc public, universitate publică, sector public, etc.
Sfera publică are un cuprins diferit, ce diferă de la un continent la altul, sau chiar de la
o ţară la alta (Marea Britanie faţă de Franţa), fapt de natură să complice suplimentar stabilirea
unor jaloane teoretice general valabile.
În România, explicaţia cuvântului ,,public” precum şi a sferelor de cuprindere
porneşte de la definiţia generală oferită de Dicţionarul explicativ al limbii române 6 : ,,care
aparţine unei colectivităţi umane sau provine de la o asemenea colectivitate; care priveşte pe
toţi, la care participă toţi; [...] al statului, de stat; care priveşte întregul popor; pus la
dispoziţia tuturor.”
Sectorul public este prezent în viaţa economică în mai multe modalităţi. Nu există
economie de piaţă în care sectorul public, mai mult sau mai puţin să nu se regăsească, direct
sau indirect, între factorii care influenţează şi orientează agenţii economici, respectiv
activitatea acestora.
Sectorul public reprezintă acea parte a economiei în care se manifestă proprietatea
publică. Ca subiecţi de proprietate publică se pot identifica toate agenţiile şi departamentele
guvernamentale, precum şi toate societăţile publice care produc sau distribuie bunuri publice,
private sau mixte. Astfel, ca obiect de proprietate publică se identifică nu numai bunurile
publice, ci şi unele bunuri private şi mixte, adică cele care pierd cel puţin o trăsătură a
bunurilor publice în anumite condiţii de piaţă 7 .
Din punct de vedere al activităţilor economice desfăşurate, putem spune că circuitul
economic se efectuează prin acţiunile agenţilor economici pe diferite pieţe. Aşadar, aceştia se
regăsesc în ipostaze diferite, de vânzãtori sau cumpãrãtori, furnizori sau beneficiari,
intermediari etc. Dacã se încearcã o simplificare a reprezentãrii activitãţii economice, se
regãsesc douã categorii esenţiale de agenţi: producãtori şi consumatori, între care fluxurile
materiale (fizice) şi cele monetare (bãneşti) exprimã legãturile dintre aceştia şi piaţa factorilor
de producţie şi piaţa mãrfurilor şi serviciilor.
Putem spune că, recunoaşterea sectorului public în viaţa economicã complicã şi
simplificã totodatã funcţionarea activităţii economice. Implicarea sectorului public în
activitatea economicã ajutã la derularea eficientã şi echitabilã a fluxurilor economice şi se
reflectã schematic prin apariţia altor circuite economice. În figura nr. 1 sunt evidenţiate
corelaţiile dintre producãtori si sectorul public precum şi relaţia consumatori-sector public.
2006, pg. 39.
6 DEX, pag. 851, 868.
7 Ghiţă M., Spranceana M., Auditul intern in sistemul public, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
10