Fără apă nu e viaţă. Şi nici progres

16
Înfiinţată în 1988 în scopul conservării şi studierii
condiţiilor ecologice caracteristice bazinelor de apă,
Rezervaţia ştiinţifică hidrologică “Iagorlâc” este situată
în extremitatea nordică a regiunii Nistrului Inferior.
Ocupă aria gurilor afluentului din stânga Nistrului,
râului Iagorlâc, ce formează golful Goian cu împrejurimile
sale. Teritoriul rezervaţiei se extinde pe o suprafaţă
de peste 1044 ha de teren uscat, inclusiv 563 ha de
pădure, şi 270 ha de suprafaţă acvatică. În consecinţă,
rezervaţia include sisteme ecologice acvatice şi terestre,
în care au fost create condiţii pentru reproducerea florei
şi a faunei. Valoarea ştiinţifică a rezervaţiei naturale
„Iagorlâc” constă în faptul că aici se atestă foarte multe
specii de plante rare şi pe cale de dispariţie, care intră
în fitocenozele unicat, situate pe pantele calcarizate de
stepă ale râurilor Iagorlâc, Iagorlâcul Uscat şi ale unor
pârâuri. Din totalul de 649 specii de plante vasculare
de aici 50 sunt rare. Sub ocrotire sunt luate, în special,
plantele acvatice, de baltă, palustre şi cele de stepă relictară
primară, cum ar fi stânjenelul galben, orzoaica de
apă, obligeana, broscarița, colinia, drobuşorul, celnuşa
etc. Numărul speciilor de animale din rezervație este
de aproximativ 160. În jurul rezervației a fost instituită
o zonă de protecție cu lățimea de 1,5 km. Include:
- păduri naturale
- plantaţii artificiale
- formaţiuni de stepă
- pajisti de luncă cu vegetaţie palustră
- formaţiuni acvatice
- formaţiuni ruderale
moNumeNte Ale NAturII
rEzErVAţiA şTiinţiFiCă hiDrOlOGiCă “iAGOrlâC”
Asupra stării populaţiilor de animale şi plante,
ecosistemului rezervatiei influenţează o serie întreagă
de factori. Sporirea sau, după caz, reducerea şi chiar
anihilarea acestui impact este o sarcină primordială
pentru anii apropiaţi. Cu regret, atribuţiile legale ale
colaboratorilor rezervaţiei naturale şi mijloacele alocate,
în momentul de faţă, pentru întreţinerea acesteia nu
sunt suficiente pentru a asigura funcţionarea normală
şi rezolvarea problemelor puse în faţa rezervaţiei.
Flora. Partea terestră a rezervaţiei este dominată
de comunităţile vegetale ale următoarelor formaţiuni:
Stipeta capillatae, S.lessingianae, Festuceta valesiacae,
Bothriochloeta iscaemi, Poeta angustifoliae. În răspândirea
comunităţilor de stepă a fost constatată o anumită
adaptare a acestora la relief, sol şi alţi factori.
Vegetaţia silvică este neînsemnată, fiind reprezentată
de păduri de stejar pedunculat (Quercus petraea)
şi de stejar pufos (Quercus pubescens). În depresiuni
cresc dumbrăvi mixte de carpen şi stejar. Pe părţile
de mijloc ale versanţilor s-au păstrat sectoare nu prea
mari cu dumbrăvi de stejar, ce aparţin unui număr de 3
asociaţii: Quercetum (roboris) cotinosum (cogygriae),
Quercetum (roboris) aegonychon (purpureo-coerulei)
si Quercetum (roboris) urticosum (dioicae). Vegetaţia
de luncă ocupă suprafeţe mici în valea râului Iagorlâc.
În preajma malurilor râului au fost înregistrate
suprafeţe nu prea mari de vegetaţie de mlaştină cu predominarea
următoarelor specii: rogoz (Carex riparia),
stuf (Phragmites australis), papura (Typha angustifolia,
T.latifolia), crin-de-baltă (Butomus umbellatus),
patlagină acvatică (Alisma plantago-aquatica), stânjenel-galben
(Iris pseudocorus), obligenel (Acorus calamus).
Vegetaţia flotantă, de cele mai multe ori, aderă la
comunităţile de stuf şi papură, fiind reprezentată, în
special, de speciile de lintiţă (Lemna minor şi L. trisulca).
În urma cercetărilor efectuate de V. Chirtoacă,
A. Istrati, A. Negru, Gh. Popescu (1994) pe teritoriul
rezervaţiei Iagorlâc au fost evidenţiate 719 specii de
plante vasculare, 50 de specii de plante rare (Astragalus
excapus, Genista tetragona, Jurinea stoechadifolia,
Koeleria moldavica). Din speciile incluse în Cartea
Roşie a Moldovei se întâlnesc drobişorul tetragonal,
dediţelul mascat, jurinea cass, cosacii păroşi, cheleria
Revista Apelor nr. 13, 2011