CURATOR AND THE PANOPTICON, AS WELL - Artstation

În 2002, Peter Weibel organiza la ZKM Karlsruhe
împreună cu Thomas Y. Levin şi Ursula Frohne expoziţia
reper CTRL [SPACE] Rhetorics of Surveillance from Bentham
to Big Brother. Analizând principiul panoptic din
perspectivă lacaniană, el afirma atunci că sub masca
ritualurilor de control şi a excedentului de vizibilitate
securitară se desfăşoară complexe mecanisme libidinale.
Şi dacă ar putea fi imaginată o opoziţie veritabilă
şi fiabilă, aceasta nu poate să existe decât prin confruntarea
privirilor, „observând observatorul, supraveghind
supraveghetorul, monitorizându-l pe cel care
monitorizează.”
Imaginea „Polizei lügt” [Poliţia minte] face parte din seria
„Anschläge” [Atentate] şi documentează un performance
din 1971. Ea este exemplară pentru acest domeniu
al confruntării privirilor, atât de testat de Weibel în
mediul acţionist vienez de după 1968, în care confruntarea
se lega în mod intim şi necesar de gestul exhibat
şi provocator.
Mica Gherghescu
Together with Thomas Y. Levin and Ursula Frohne,
Peter Weibel organized in 2002 at ZKM Karlsruhe the
seminal exhibition CTRL [SPACE] Rhetorics of Surveillance
from Bentham to Big Brother. Highly inspired by
Lacan’s psychoanalysis, he revealed in his analysis of
the Panoptic principle that under the mask of control
rituals and exceeding security visibility underlies a
complex libidinal mechanism. And if one can imagine
a real viable opposition, this cannot operate but by
confronting the gaze. “Observing the observer, supervising
the supervisor, monitoring the monitor.”
“Polizei lügt” [Police lies], a 1971 performance that
Weibel inserted in his “Anschläge” [Attacks] series, is
exemplary for this confrontation of the gaze, that Weibel
had already tested in the Viennese actionist milieu
after 1968, when confrontation was intimately linked
with the provocative, exhibited gesture.
Mica Gherghescu
“Polizei lÜgt”, from the “Anschläge” series (1970/1971)
C-type print, variable dimensions
courtesy of the artist
41