MIMICA. DICŢIONAR ROMÂN FRANCEZ ŞI FRANCEZ-ROMÂN LA MIMIQUE. DICTIONNAIRE ROUMAIN- FRANÇAIS ET FRANÇAIS-ROUMAIN grijă, … - indiferenţă, … soin, … - indifférence, … dragoste, iubire - ură, gelozie amour - haine, jalousie politeţe, … - impoliteţe, … politesse,… - impolitesse, … curiozitate, uimire, surprindere, obedienţă, nehotărâre ANEXĂ ANEXE Verbe Verbes Abrevieri Abréviations Dicţionare Dictionnaires 10 curiosité, étonnement obédience, indécision
ARGUMENT MIMICA. DICŢIONAR ROMÂN FRANCEZ ŞI FRANCEZ-ROMÂN LA MIMIQUE. DICTIONNAIRE ROUMAIN- FRANÇAIS ET FRANÇAIS-ROUMAIN Vorbim cu ajutorul cuvintelor, „vorbim” cu ajutorul ochilor, al mâinilor, „vorbim” cu ajutorul întregului trup, dar şi cu ajutorul obiectelor de care ne înconjurăm. Înţelegem ce ni se spune prin cuvinte, dacă ştim limba, percepem sensuri şi decodificăm mesaje din mişcările corpului, ale feţei, ale privirii, din inflexiunile vocii, dacă suntem suficient de atenţi şi dacă stăpânim regulile. Ce se întâmplă însă atunci când vrem să povestim ceva, să descriem pe cineva şi, mai ales, să surprindem în cuvinte comportamentul său comunicaţional? Cum ne vom convinge şi cum îi vom convinge pe alţii că am înţeles ceea ce ni s-a comunicat prin complexul sistem al mijloacelor de care dispune individul-comunicator, atunci când suntem puşi în situaţia să facem acest lucru? Cât reţinem şi cât de corect putem reda ceea ce ni s-a comunicat? Ce mijloc ne va fi la îndemână în acest caz şi cum vom şti să-l folosim? Sunt doar câteva din întrebările la care caută răspunsuri antropologii, psihologii, lingviştii, sociologii, dar şi comunicatorii obişnuiţi. Un Dicţionar al mimicii poate răspunde şi el la întrebările de mai sus, contribuind la completarea ansamblului de instrumente pe care le foloseşte omul în procesul de comunicare. În cazul de faţă însă nu este vorba de a surprinde paradigmatic reprezentări iconice ale mişcărilor mimice, ci de a înregistra cele mai frecvente îmbinări lingvistice care traduc expresia mimică, fie ea statică sau dinamică 25 . Considerăm că prin varianta bilingvă vom apropia planuri lingvistice diferite, permiţând comunicatorului să înţeleagă mai bine şi să se exprime mai corect atunci când descrie comportamentul comunicaţional al interlocutorului, fie pentru sine, fie pentru celălalt. Suportul teoretic al lucrării de faţă este oferit de lucrările <strong>Comunicare</strong> şi semnificare. Studiul mimicii. Perspective interdisciplinare, Editura Universităţii de Nord din Baia Mare, 2006 şi <strong>Comunicare</strong> şi semnificare. Atributele mimicii în paradigma fizionomiei, Editura Universităţii de Nord din Baia Mare, 2006, autor: prof. univ. dr. Georgeta Corniţă, Lucrările amintite au oferit şi materialul lexicografic de bază pentru limba română, reluat şi completat ulterior de autorii dicţionarului bilingv. Fiind vorba de un dicţionar care reflectă traducerea a două niveluri de codificare (din codul non-verbal în codul verbal şi din două coduri verbale diferite), organizarea sa este pusă în relaţie, în primul rând, cu termenii care desemnează componentele feţei umane, cu rol în construirea expresiei mimice (mimica propriu-zisă, contactul vizual şi paralimbajul sau mimica vocală): cap, faţă, frunte, ochi, gene, sprâncene, privire, nas, gură, buze, bărbie, voce. În continuare, atributele mimice sunt distribuite, pentru fiecare termen, în funcţie de aspectul surprins: static, ca trăsături stabile şi/sau dobândite, cu caracter de amprentă: dimensiune, formă, culoare, aspect (ultimul cu trimitere la vârstă, modele, trăsături atribuite etnic, sănătate, îngrijire, mobilitate, percepţie estetică sau pur senzorială), sau dinamic, ca expresie activă, cu trimitere la stările sufleteşti, trăirile şi sentimentele cele mai frecvent 25 În cazul de faţă îmbinările lingvistice trimit la sintagma formată din termenul mimic de bază şi atributul determinant, fie el de natură adjectivală, substantivală, adverbială sau verbală. Sintagma înregistrată presupune existenţa unui enunţ din care a fost extrasă (de tipul: El [ea] are o faţă frumoasă., Faţa [lui, ei] frumoasă s-a luminat…, Faţa [lui, ei] era frumoasă. etc. Relativa libertate de a interpreta expresia mimică, ca şi expresia nonverbală, în general, se relaţionează cu un pronunţat caracter creativ, de tip metaforic, al expresiei lingvistice care o traduce: vezi faţă belicoasă (faţa unui om pus mereu pe ceartă), faţă senină (faţa unui om liniştit, împăcat sufleteşte) etc. 11
Change language