EUYC România: HONEYLAND

Materiale didactice
EU Youth Cinema: Green Deal
HONEYLAND

1. Despre film
• Sinopsis
Hatidze locuiește cu mama ei bolnavă în munții Macedoniei și își câștigă existența cultivând miere
folosind tradițiile străvechi ale apiculturii. Când o familie gălăgioasă se mută în vecinătate, ceea
ce la început pare a fi un balsam pentru singurătatea ei devine o sursă de tensiune, deoarece și ei
doresc să practice apicultura, nesocotind însă sfaturile ei despre sustenabilitatea și tradiție. HON-
EYLAND este un portret epic, uimitor din punct de vedere vizual, al echilibrului delicat dintre
natură și umanitate care are ceva de oferit pentru toată lumea.
Documentar
Titlul original: Medena Zemja
Data premierei: iulie, 2019
Durata: 1h29m
Țara producătoare: Macedonia de Nord
Site-uri oficiale:
Site-ul filmului:

Tamara Kotevska, născută în 1993 la Prilep,
Macedonia de Nord, a câștigat Premiul
pentru Cel mai bun film balcanic la Festivalul
Internațional de Film Documentar de
la Tirana cu documentarul Studants (49’),
susținut de Trice Films și Facultatea de Arte
Dramatice din Skopje. Primul ei documentar
profesional de mediu Lake of Apples
(2017) a fost susținut de PNUD și a primit
Premiul de l'environnement (2017) în
Franța, o mențiune de onoare la Festivalul
de Film de la Innsbruck din Austria (2017) și
Premiul Perseus la T- Festival de la Brno,
Cehia (2017).
• Regizorii despre film
Povestea HONEYLAND a început cu mult înainte ca regiunea în care am filmat să fie locuită de
oameni, dar narațiunea noastră începe cu ultimii doi locuitori rămași: Hatidze și mama ei, Nazife.
Așa cum albinele lucrătoare își petrec întreaga viață îngrijindu-se de regina albină care nu
părăsește niciodată stupul, Hatidze și-a dedicat propria viață îngrijirii mamei ei oarbe și paralizate,
neputând părăsi coliba lor dărâmată. Filmul este plasat într-un tărâm nepământesc, nedefinit
temporal și geografic, departe de șoselele principale și, totuși, la doar 20 km distanță de cel
mai apropiat oraș modern.
Familiile din această regiune vorbesc o limbă turcă arhaică, motiv pentru care filmul are mai degrabă
o narațiune vizuală decât dialoguri, personajele se fac înțelese prin limbajul corpului, modul
cum relaționează unele cu altele și prin emoțiile pe care și le exprimă. Această abordare vizuală
și emoțională a poveștii aduce publicul mai aproape de personaje și, poate cel mai important,
mai aproape de natură. Filmul ne arată că noi, ca oameni, suntem doar o specie dintre
cele multe aflate pe pământ și suntem afectați în mod egal de ceea ce se întâmplă din jurul nostru.
Protocolul de la Nagoya – Convenția Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD) – a intrat
în vigoare la sfârșitul anului 1993 și a stabilit linii directoare globale privind accesul la
resursele naturale. Obiectivul său a fost promovarea partajării corecte și echitabile a beneficiilor
atât pentru furnizorii de resurse– pământ, plante, animale – cât și pentru utilizatorii acestor
resurse– oamenii. Diversitatea genetică sau biodiversitatea permite populațiilor să se adapteze
la medii în schimbare și la un climat în schimbare, contribuind la conservarea și durabilitatea
resurselor. „Criza mierii” din acest film subliniază riscul pe care îl presupune ignorarea acestor
protocoale și lipsa de respect pentru biodiversitate.
Lumea din filmul lui Hatidze este un microcosmos - metaforă despre cât de strâns legate sunt
natura și umanitatea și cât de mult avem de pierdut dacă ignorăm această conexiune fundamentală.
3

• Interviu (fragment) cu regizorii Tamara Kotevska, Ljubo Stefanov și cu directorul
de imagine Samir Ljuma
Cum a apărut ideea filmului HONEYLAND?
SAMIR LJUMA: Am fost implicați în realizarea unui clip pentru Proiectul de Conservare a Naturii
(NCP) din Macedonia, finanțat de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC). Ljubo
a cercetat regiunea și am aflat că mai erau niște apicultori în vârstă, cu metode tradiționale,
rătăciți în pustiu. Am descoperit-o pe Hatidze și metodele ei interesante de creștere a albinelor.
De ce ia doar jumătate din mierea pe care o produc albinele? Ea nu hrănește niciodată, în timpul
iernilor, albinele sălbatice cu zahăr, așa cum fac cei mai mulți apicultori. Iarna, când nu există
polen, albinele trebuie hrănite cu miere proprie, dacă nu se întâmplă așa, atunci calitatea mierii,
din producția viitoare, scade.
TAMARA KOTEVSKA: Întreaga familie a lui Hatidze a făcut în acest fel – tatăl ei, bunicul, străbunicul
ei... Nu știm cât de vechi sunt aceste obiceiuri. Dar sunt foarte vechi.
Câte ore de material ați filmat, care a fost procesul de editare?
TAMARA: Am adunat peste 400 de ore de material, pe parcursul a trei ani. Pentru noi scenariul a
fost întotdeauna foarte clar. De la început am vrut să spunem o poveste despre această femeie și
apoi, când a apărut familia lui Hussein, a crescut valoarea filmului prin conflictul dintre ei și Hatidze
și prin modul în care atitudinea acestora afecta echilibrul pământului. Am început editarea în
timp ce încă filmam – ne-am dat seama că acesta era varianta cea mai bună pentru noi. Am putut
evalua construcția filmului, pe parcurs: „Bine, ce ne lipsește aici? Ne lipsesc scene din relația cu
copiii”. Așa că am mers, de mai multe ori, și ne-am concentrat pe relația cu ei și a conflictelor pe
care le aveau acasă.
Ne puteți spune puțin despre regiunea în care ați filmat?
LJUBO STEFANOV: După cel de-al Doilea Război Mondial, a existat un acord între Iugoslavia și
Turcia pentru a schimba populația zonei. A fost populată cu turci, otomani- cea mai mare parte a
populației s-a mutat în decurs de doar un an, dar inițiativa nu a avut niciun ecou. Statul și-a pierdut
interesul pentru zonă, este una foarte uscată – fără vegetație, fără apă, fără agricultură, nimic.
Practic a fost uitată. Fără drumuri, fără electricitate, fără nimic. A fost abandonată încă din anii
1950.
TAMARA: Au părăsit zona lăsând-o în paragină.
Cum ați găsit-o pe Hatidze?
LJUBO: Lucrând în proiectul pe care l-am menționat, am petrecut mult timp filmând sălbăticia, am
observat mai întâi găurile de albine, apoi pe Hatidze.
TAMARA: Mai întâi am găsit găurile pentru albine în stânci, habitatul natural al albinelor și ne-am
intrigat – Cine face aceste găuri în pietre? Cine le marchează? Apoi am găsit-o pe Hatidze și am
început să explorăm povestea ei, am cunoscut-o pe mama ei – după trei luni de cercetări, am
decis să continuăm să urmăm această poveste și am mai rămas încă trei ani. Zona este foarte
neprietenoasă pentru majoritatea oamenilor, cea mai lungă perioadă de timp pe care am
petrecut-o acolo a fost de cinci zile – a trebuit să aducem mâncare cu noi, apă, nu există un loc
unde să poți dormi sau să faci duș sau altceva.
4

SAMIR: Puricilor de acolo le-a plăcut foarte mult de Tamara... Nu am purtat niciodată protecție
împotriva albinelor, pentru că nu știam cu adevărat cât de periculoase pot fi.
Spune-mi despre regula de aur – jumătate din miere pentru albine. Știați despre asta înainte de
a începe filmările?
TAMARA: Interesant este că Hatidze nu ne-a spus niciodată acest lucru în mod explicit – i-am
observat modul de lucru și am văzut că e o regula.
LJUBO: Hatidze știe că dacă ar lua toată mierea, albinele ar muri. Ea este singura persoană care
respectă această regulă – pentru noi acest lucru este foarte, foarte important. Am o experiență
de 20 de ani, lucrând pentru instituții precum Națiunile Unite și una dintre țintele „Obiectivelor
mileniului” ale ONU este o pondere egală a beneficiilor – adică o pondere egală între utilizator
(oameni, în majoritatea cazurilor) și furnizor (natura sau regiunea). Dacă se utilizează o resursă
oferită de anumite specii sau de un ecosistem, sau de o zonă, va trebui să se aibă grijă, în proporție
egală, de viitorul ecosistemului respectiv. Multe din ceea ce am văzut la Hatidze s-au suprapus cu
acest principiu.
TAMARA: Toate acestea devin relevante pentru capitalism – iar familia lui Hussein reprezintă lumea
capitalistă, a dorinței de a lua cât mai multe resurse posibil, astfel încât, personal, să prospere
– fără să se gândească la modul în care acest lucru va afecta generația următoare.
LJUBO: În opinia mea, este dincolo de politică – sunt lucruri elementare, atât de elementare încât
sunt fundamentale: un mod de a gândi, un mod de a fi.
A fost greu să câștigați încrederea lui Hatidze?
TAMARA: Nu ne așteptam să fie atât de deschisă la filmări, dar ea a spus că cea mai mare dorință
a ei era ca într-o zi să vină un jurnalist de la un post de televiziune și să-i filmeze povestea – cum
se plimbă pe munte, cum lucrează cu mierea. I-am împlinit acest vis și a fost foarte deschisă. A
vrut să-și spună povestea pentru că știe că este ultima generație care a trăit astfel. Până la sfârșitul
filmării, am devenit foarte apropiați. Avem filmări cu ea râzând, dansând, cântându-ne. Chiar am
devenit ca o familie.
Cum a reacționat Hatidze când a văzut filmul pentru prima dată?
TAMARA: Cred că a fost fericită, dar și șocată să se vadă pe ecran.
SAMIR: Ține minte: acolo nu există televizor, electricitate, nimic...
Care au fost cele mai dificile scene de filmat?
LJUBO: Relația dintre Hatidze și mama ei a fost extrem de dificilă.
SAMIR: Uneori a trebuit să-mi îndrept camera spre perete.
TAMARA: M-am simțit ca un musafir nepoftit. Te simți rușinat în unele situații; nu știi dacă ai
dreptul să fii acolo, în mijlocul unei neînțelegeri familiale. Dar continui să filmezi…
SAMIR: Probabil că bariera lingvistică a făcut totul mai ușor. Celălalt director de film al nostru
vorbea turcă, dar ceea ce vorbesc ei este o versiune mai veche, complet diferită, un vechi dialect
otoman. Nu mai este folosit. Limba turcă modernă nu există pentru ei.
LJUBO: Acest lucru este foarte important de subliniat: filmam situații într-o limbă pe care nu o
înțelegeam întotdeauna.
TAMARA: Am văzut și am filmat cearta lor fără să înțelegem. Dar Hatidze vorbește macedoneană,
așa că, ulterior, o întrebam despre ce vorbeau.
5

Spuneți-mi mai multe despre cum a ajutat la filmare bariera lingvistică?
TAMARA: A ajutat într-un fel – știam că se ceartă din cauza albinelor, dar nu înțelegeam ce își
spun. Ne-a făcut mai obiectivi cu ceea ce vedeam și am obținut niște momente foarte interesante
și mai puternice.
LJUBO: Ca atunci când Hatidze îi spune mamei sale „Așteptăm vara”, iar mama îi răspunde: „Au
trecut prea multe ierni”.
TAMARA: A fost extrem de valoros pentru noi, acești oameni sunt analfabeți, trăiesc în mijlocul
neantului, dar spun lucruri foarte înțelepte, puternice.
Ce ați învățat petrecând timp cu Hatidze?
SAMIR: Pentru mine a fost foarte interesant – sunt director de imagine, nu biolog. O filmam pe
Hatidze în timp ce ea deschidea acești stupi, totul era nou pentru mine. Odată am văzut că unul
dintre stupii pe care îi filmasem cu o săptămână înainte, avea mai multă miere. Dar un alt stup,
din aceeași regiune, avea mai puțină miere. Așa că am întrebat-o pe Hatidze: De ce e mai multă
miere aici și mai puțină acolo? Ea a spus: „Ei bine, sunt familii bogate și familii sărace”. Apoi miam
dat seama că, de fapt, albinele dintr-un stup funcționează ca o singură familie – ca oamenii!
Muncitorii, ocrotitorii casei, mama, regina de care toți au grijă...
TAMARA: Nu este ceva nou această legătură simbolică dintre animale și oameni, ceea ce este
fascinant este că Hatidze face aceste paralele. Oamenii din generația noastră trebuie să citească
despre ceva sau să vadă la televizor și să spună „Wow, albinele chiar funcționează ca oamenii!”
Dar când vezi înțelepciunea acestei femei și respectul ei pentru altă specie, te simți foarte umilit
și conștientizezi că și tu ai aceste cunoștințe, trebuie doar să ți le reamintești. Sperăm că povestea
lui Hatidze poate declanșa o schimbare a perspectivei asupra vieții, să le amintească despre cât
de multe știu deja despre relația dintre natură și om, să îi motiveze să-și găsească puterea interioară
în timp ce reflectă asupra acestei femei extraordinare.

2. Teme de lucru
Filmul tratează o serie de probleme importante de actualitate: Protecția mediului, viața în armonie
cu natura și creșterea animalelor.
• Subiecte de lucru pe tema: Mediu și Natura
1. Discutați și faceți cercetări despre sursele de hrană care se produc local
- Ce se înțelege prin alimente produse la nivel regional?
- De unde provin alimentele individuale pe care le mâncăm în fiecare zi?
- Care sunt avantajele alimentelor produse la nivel regional față de cele produse de agricultura
industrială?
2. Discutați despre sustenabilitate, așa cum reiese din film
- Care sunt diferențele dintre modurile de producere a mierii prezentate în film?
- Care sunt scopurile urmărite în cadrul procesului?
- De ce este o problemă pentru Hatidze că vecinii ei se ocupă și ei de creșterea albinelor?
- La început, Hatidze se înțelege bine cu noii ei vecini. De ce se deteriorează relația lor pe parcursul
filmului?
3. Discutați despre filosofia de viață a lui Hatidze
- De ce filosofia de viață a lui Hatidze „Jumătate pentru mine, jumătate pentru voi (albinele)” un
simbol pentru sustenabilitatea și conservarea naturii?
- De ce cei trei intervievați (vezi interviul de mai sus) o consideră pe Hatidze o femeie de la care
societatea poate învăța multe? Pentru a răspunde la întrebare, interviul poate fi citit și discutat în
clasă.
4. Trăind în natură
- Cum ar descrie elevii relația lui Hatidze cu animalele și natura? În ce măsură depinde ea de
natură? Care sunt cele mai mari amenințări la adresa supraviețuirii ei? Ce roluri joacă animalele
ei de companie?
- Cum își imaginează elevii viața acolo, la munte, iarna?
5. Cercetări despre albine
- Ce roluri joacă albinele pentru sistemul ecologic?
- Ce pericol presupune dispariția albinelor?
6. Colțul de învățare al UE- pentru tema „Cunoaște-ți polenizatorii” | Grupa de varsta 9-15 ani

Casetă editorială
Editori:
Dr. Tobias Spöri, Dr. Magdalena Żelasko
Corectură: Gloria Dimmel
Consultanți: Claudia Duca, Mircea Duca, Asociația ENKIDU
----
EU Youth Cinema: Green Deal
LET’S CEE Filmfestival
Mommsengasse 6/17
1040 Vienna
AUSTRIA
8