Download pdf teoria argumentarii - Student pe net

2. Fie secvenţa discursivă: „Să nu stea departe de viaţă şi sarcinile publice nici un om
care se simte înţelept, căci este un sacrilegiu să se sustragă de la ajutorarea celor care
au nevoie de dânsul, este josnic să cedeze în faţa celor de rea credinţă şi o
nechibzuinţă să accepte o conducere rea, decât să cârmuiască înţelept el însuşi.”
(Seneca)
Alegeţi varianta corectă. Teza susţinută de către Seneca, adică propoziţia subliniată,
este de tip:
a. Factual;
b. Evaluativ;
c. Acţional.
3. Fie secvenţa discursivă: „Se pune întrebarea dacă pentru un principe este mai bine
să fie iubit decât temut, sau invers. Răspunsul este că ar trebui să fie şi una şi alta; dar
întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, este mult mai sigur pentru
tine să fii temut decât iubit.” (N. Machiaveli)
Alegeţi varianta corectă. Teza susţinută de către Machiaveli, adică propoziţia
subliniată, este de tip:
a. Dialogal;
b. Monologal
4. Fie secvenţa dialogală între matematicianul Poseidonius (notat cu P) şi filosoful
Lucretius (notat cu L), dintr-o scriere a lui Voltaire:
P: „Noi, matematicienii, nu putem admite decât lucrurile dovedite în mod evident prin
principii incontestabile.”
L: „Principiile mele sunt incontestabile. Din nimic, nimic nu se naşte, nimic nu poate
să se întoarcă în nimic; şi că un corp nu este atins decât de către un alt corp.”
P: „Chiar dacă aş admite aceste principii…nu m-aţi convinge, totuşi, că universul s-a
orânduit de la sine, în ordinea admirabilă în care îl vedem….”
L: „Dar atunci cine a făcut lumea?”
P: „O fiinţă inteligentă, superioară lumii şi mie însumi…”
L: „Dumneavoastră care nu admiteţi decât lucrurile evidente, cum puteţi recunoaşte
un principiu despre care n-aveţi nici o idee?”
P: „Tot aşa cum, înainte de a vă fi cunoscut, am spus despre cartea dumneavoastră că
aparţine unui om de spirit.”
Alegeţi varianta corectă. Opiniile aflate în dispută, între Poseidonius şi Lucretius, se
circumscriu cu precădere domeniului:
a. Ştiinţei;
b. Teologiei;
c. Istoriei;
d. Filosofiei;
e. Psihologiei.
5. Fie secvenţa discursivă: „Adevărurile le cunoaştem în două moduri: pe unele direct
şi prin ele însele; pe altele, prin intermediul altor adevăruri. Primele sunt obiectul
intuiţiei…, celelalte al inferenţei. Adevărurile cunoscute prin intuiţie sunt premisele
iniţiale din care se inferă toate celelalte. Asentimentul nostru la concluzie fiind
sprijinit pe adevărul premiselor, nu am putea niciodată să ajungem prin raţionament la
vreo cunoaştere dacă n-am putea cunoaşte anumite lucruri anterior oricărui
raţionament.” (J.S. Mill)
22