Texte – civilizatia greaca – II

Cultul colectiv implica participarea tuturor cetăţenilor
polisului la marile serbări care alături de conţinutul religios
conţineau şi o componentă socială, de exprimare a spiritului
civic al unei comunităţi umane.
În cadrul serbărilor care puteau dura câteva zile aveau loc
procesiuni şi sacrificii, dar şi întreceri sportive sau concursuri
culturale, cu întreaga participare a cetăţenilor polisului.
Relaţia religie-viaţa civică este reflectată şi de faptul că în
Grecia antică nu exista un corp distinct de preoţi, această
funcţie fiind îndeplinită de magistraţii oraşului.
Templul grec a fost conceput ca o locuinţă simbolică a zeului,
materializat printr-o reprezentare antropomorfică, statuia.
Modelul ales a fost locuinţa princiară prehelenică de tip
megaron.
Templele se înscriu în ansamblurile complexe ale sanctuarelor
care alcătuiesc zona sacră a fiecărui polis, fiins aşezate de
obicei pe o înălţime - acropola.
SANCTUARUL cuprinde:
- incinta sacră – TEMENOSUL, limitat de ziduri
- porţi monumentale – PROPILEE
- templele
- altare de sacrificiu – simple platforme dalate
- statui cu carcater votiv
SANCTUARELE PANELENICE
Erau utilizate de întregul popor grec pentru anumite forme de
cult:
- DELPHI (APOLLO) – divinaţii
- EPIDAUR – tămăduire – izvoare ape termale
12