Anul 63 \ \ \ \ Nr. 1—8 Sibiiu, Ianuarie—August 1932.

- 6 -
atâţia medici şi profesori şi avocaţi şi preoţi etc. români, este a
se mulţumi şi faptului că „Astra" s'a interesat ca generaţii de
intelectuali români să aibă şi sprijin bănesc, dar şi nutremânt
sufletesc îndestulător, dând viitorilor conducători, încă de pe când
erau în satele româneşti, carte şi vorbă românească respicată.
Mai poate trage cineva la îndoială dreptul de existenţă al
unei societăţi ca a noastră, acum, după războiu ?
Dacă până acum am avut de a purta o luptă pe două fronturi
— lupta cu întunerecul minţii, în sânul poporului nostru şi
lupte cu concurenţa străină, care ne voia pieirea, ca neam — de
azi încolo avem de purtat o luptă, tot atât de importantă, însă
p& un singur front, împotriva neştiinţei, a bădărăniei, a făţărniciei,
pentru înnobilarea sufletească între noi.
Avem şi la noi trebuinţa de a ne ridica ochii, de a ne
înălţa sufletul spre un altar neprihănit, de unde să purceadă
cuvântul întremător. Sufletele, cari nu şi-au pierdut încă echilibrul,
doresc cu toată tăria sfaturi sănătoase, pe cărarea binelui şi
a frumosului, căci altfel viaţa aceasta pământească ar fi un adevăr
Iad.
Se înşală economiştii, se înşeală bancherii, se înşeală politicianii,
cari cred că numai bogăţia în bani e capul lucrului, că
societăţile culturale ca a noastră şi-au trăit traiul, că pot să şi
tânjească ! Teza hotărâtă poate fi una singură : vor progresa, vor
înflori instituţiile economice, sociale, vor fi la adăpost sigur şi
averile, dacă înfloreşte o societate ca „Astra", deoarece ea creşte
pe adevăraţii cetăţeni, cu simţul de rensponsabilitate socială. Ca
şi într'alte ţări, aşa şi la noi, acum, după războiu, s'a pornit un
spirit rău, al Negaţiunii, să distrame totul, pe toate tărâmurile.
Răul şi Binele par'că n'au ajuns nici odată aşa de făţiş unul în
faţa altuia.
Ironia, zeflemeaua, bârfeala, ciomagul, par'că nu şi-au jucat
nici odată aşa mendrele ca în zilele noastre.
Nimic nu-i bun, nimic nu-i frumos, nimic nu-i vrednic de
laudă — în toate trebuie să izbim fără de cruţare, ca să se desorienteze
opinia publică.
Mintea sănătoasă şi inima îţi dictează cu tărie : dacă vezi
o greşeala, dă staturi, îndreaptă dacă lipseşte ceva, dă-ţi osteneala
să se facă corectura.