Anul 63 \ \ \ \ Nr. 1—8 Sibiiu, Ianuarie—August 1932.

- 16 -
In organizarea acestor „cercuri culturale" programele cu
producţii şcolare de tot felul, executate de elevi spre satisfacţia
tuturor, au avut o deosebită însemnătate pentru atragerea
poporului şi, deaceea, despărţământul a cântărit după merit
aceste producţii şi le-a încurajat.
Dacă ne gândim apoi, că desvoltarea gustului de carte,
a gustului de cetit, formează un punct însemnat în programul
Asociaţiunii, pentru realizarea căruia ea a făcut şi face vădite
sforţări, cum putea despărţământul să nu-şi strângă şi
mai mult legăturile cu instituţia şcolară dela sate, cu şcoala ?
Cum ar fi putut ca el să nu-şi aducă obolul, punând la îndemâna
poporului cârti ? Şi-a dat acest obol în cea mai mare
măsură, înzestrând toate satele judeţului nostru cu biblioteci.
Prin mijlocirea acestor biblioteci se va ajunge, credem, să putem
vedea cu mândrie, cum şi săteanul nostru. îşi face o îndeletnicire,
ca în timpul liber, să caute în cărţi hrana sufletească
trebuincioasă unei vieţi mai bune şi a unei chivernisiri mai deosebite
a averii sale materiale.
Despărţământul, în năzuinţa sa pentru promovarea culturii
în popor, a căutat să se folosească de organizarea şcoalei primare
pe 7 ani, conform legii în vigoare, dând sprijin pentru
desvoltarea laturii practice în învăţământul complementar. A
plănuit în şedinţele comitetului înfiinţarea în fiecare an, a câtorva
cursuri practice de gospodărie, de economie casnică, în cari cursuri,
sub conducerea învăţătoarelor sau a unor maestre speciale,
elevele cursului complementar, fete din sat şi chiar femei, să
înveţe să pregătească mâncare după regulele unei bucătării cât
mai economice. A hotărât să se dea şi premii în bani învăţătoarelor
ce vor conduce asemenea cursuri.
După cât se vede din cele descrise până "acum, despărţământul
nostru, cântărind după adevărata ei valoare şcoala primară,
la sate şi la oraşe, şi-a împletit tot mai mult, în cursul
anului în care ne aflăm, activitatea ei culturală cu aceea a şcoalei.
A lucrat astfel încât a făcut din învăţători nişte adevăraţi
susţinători ai scopurilor Asociaţiunii, susţinători a căror însufleţire,
pentru orice fel de manifestare culturalâ-naţională, nu o
putem îndeajuns preţui.
Acelaşi lucru, aceeaşi preţuire se poate spune că a arătat