CUPRINS - Muzeul Judetean Teleorman

Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice şi arheologice 17
de hirotonire 33 . Mănăstirea Comana l-a impresionat pe autor nu numai prin dimensiuni,
fortificaţii şi asemănarea unui turn cu cel al „Sf. Troiţe” din Moscova, ci şi prin aşezarea ei
într-o insulă înconjurată de lacuri şi bălţi de nepătruns, care o făceau inexpugnabilă, încât
„dacă împăratul vrea să poarte război împotriva ei cu întreaga lui armată, nu ar fi în stare să o
biruie”. Nu departe de mănăstire pelerinii s-au oprit la Coiani, unde Constantin Cantacuzino
avea un palat după felul palatelor din Constantinopol, cu două clădiri principale şi o
biserică 34 .
Evlia Celebi, despre a cărui viaţă se ştiu prea puţine lucruri, după ce a intrat în
anturajul sultanului Murad al IV-lea a început o perioadă de numeroase peregrinări în Orient
până la malurile Nilului, apoi de la Viena până în Polonia, trecând şi prin Ţările Române.
Astfel, cartea călătoriilor sale cuprinde mii de pagini cu observaţiile şi însemnările autorului
despre locurile şi popoarele întâlnite, despre evenimentele petrecute în timpul periplului 35 .
Celebi a cunoscut îndeaproape Ţara Românească pe care a cutreierat-o de mai multe ori şi a
cunoscut foarte bine cetăţile turceşti de la Dunăre, lăsând descrieri amănunţite despre
existenţa lor la mijlocul veacului al XVII-lea. Cetatea Turnu, care în vremea sa se prezenta ca
o cetate interioară datorită zidului de pământ construit în jurul său, prin care se pătrundea prin
două porţi, una care se deschidea spre uscat şi cealaltă spre Dunăre, avea şi un oraş exterior
format din trei sute de case. Acesta era hasul prinţesei Ayşe-Sultan şi aducea un venit de 10
pungi de aspri pe an, obţinuţi din agricultură, căci avea un pământ bun 36 . Dar, pe lângă datele
cu mare valoare documentară, călătorul turc lasă şi note ce conţin multe inexactităţi, cum ar fi
atribuirea, în mod greşit, a ridicării cetăţii Giurgiu lui Mehmed I şi construirii cetăţii Turnu lui
Baiazid I, pe care aceştia doar le-au refăcut. Când consemnează etapele şi conacele din
drumul parcurs între Turnu şi Bucureşti, relatarea corespunde realităţii, verificabilă până la un
punct, după care se pierde în informaţii fanteziste – localizează izvoarele râurilor Teleorman
Glavacioc şi Neajlov în Ardeal, confundă judeţul Teleorman cu un oraş numit aşa, pe care îl
descrie ca un ţinut înfloritor şi mai vorbeşte despre un „oraş, [inexistent] Varşani, aşezat pe un
şes întins, cu o mie de case, şapte mănăstiri, una cu clopot şi trei sute de dughene” . Cifrele
sunt evident exagerate, dacă mai adăugăm datele despre târgul anual care, spune el, ţinea 40
de zile şi unde veneau negustori din India, China, Persia, Grecia... 37 .
33 Ibidem, p. 225-226.
34 Ibidem, p. 231-232.
35 Ibidem, p. 311-325.
36 Ibidem, p. 705.
37 Ibidem, p. 706-707.