format electronic - Ministerul Apărării Naţionale

ALEXANDRU AVERESCU - 150 DE ANI DE LA NAŞTERE
S -au împlinit în aceast primvar un secol i jumtate de la
naterea uneia dintre cele mai importante personaliti ale
istoriei naionale- marealul Alexandru Averescu. Aniversarea nu a
reprezentat un eveniment mediatic de prim plan, societatea româneasc
în post-tranziie i în post-modernism fi ind ocupat, am spune fi resc,
de cu totul alte probleme. Cu toate acestea, ea nu a trecut neobservat
în mediile tiinifi ce i culturale. Biblioteca Naional a României a
organizat, în ziua de 5 martie, la sediul su de la Serviciul Colecii Speciale
(Aezmintele „Ion I.C. Brtianu”), un simpozion în cadrul cruia a fost
evocat personalitatea lui Alexandru Averescu. Cu acest prilej s-a vernisat
i o expoziie cu interesante fotografi i i documente referitoare la viaa i
activitatea marealului.
De asemenea, Fundaia „ Mareal Alexandru Averescu”, înfi inat
de cadre active i de rezerv din municipiul Buzu i care funcioneaz
pe lâng Comandamentul 2 Operaional, „Mareal Alexandru Averescu”
din aceiai localitate, a organizat, pe 9 martie, o conferin consacrat
acestui eveniment. Reuniunea a fost onorat de academicianul erban
Papacostea, care l-a cunoscut pe Alexandru Averescu, tatl domniei
sale, Petre Papacostea, fi ind secretarul particular al marealului i unul
dintre cei mai fi deli colaboratori ai acestuia. Comunicrile prezentate au
fost publicate în numrul special al revistei fundaiei mai sus amintite -
„Strjer în calea furtunilor”.
Iat, c i Serviciul Istoric al Armatei vine cu o iniiativ ludabil,
dedicând un numr al revistei „Document” personalitii marealului i
epocii în care el i-a desfurat activitatea.
*
* *
Alexandru Averescu s-a nscut la 9 martie 1859, în satul Babele,
de lâng Ismail, în sudul Basarabiei, teritoriu retrocedat Moldovei prin
Tratatul de pace de la Paris (1856) ce punea capt rzboiului Crimeii
(1853-1856). Dup studii în localitatea natal i Bucureti, el s-a înscris
ca voluntar în Rzboiul de Independen (1877/1878), dar calitile i
performanele sale pe câmpul de lupt au fost cu totul modeste, astfel
c la sfâritul ostilitilor, el a hotrât s renune la haina militar. În
cele din urm, s-a angajat ca subofier, dar nici în aceast postur, nu a
ieit în eviden. În anii 1879-1881 a urmat coala divizionar pentru
subofieri la Mnstirea Dealu, pe care a terminat-o ca ef de promoie.
Nevoia de cadre a determinat ca autoritile de atunci, în baza unei
legi speciale, s acorde gradul de sublocotenent absolvenilor acestei
coli. Acest detaliu biografi c, altminteri nesemnifi cativ, a fost, nu odat,
speculat de adversari, invidioi pe succesele în cariera militar, care
ineau s reaminteasc faptul c, la origini, Averescu era subofier.
La 15 iulie 1881, Alexandru Averescu a fost repartizat la
Regimentul 1 Roiori din Constana, dup care a fost mutat la
Regimentul 6 Clrai din Focani. Timp de doi ani de zile (1884-1886)
a urmat cursurile colii Superioare din Rzboi din Torino, obinând
rezultate foarte bune. În Italia a cunoscut-o pe Clotilda Caligaris, care
i-a devenit, ulterior, o devotat i discret soie.
Reîntors de la studii, Alexandru Averescu a avansat în grad (cpitan
- 1889; maior - 1894; locotenent-colonel - 1898; colonel - 1901), ocupând
diverse funcii în Marele Stat Major sau în uniti militare. Cea mai
studii/documente
Dr. PETRE OTU
PREEDINTELE COMISIEI ROMÂNE DE ISTORIE MILITAR
Dr. Petre Otu
document 20092 (44) 1
e d i t o r i a l

studii/documente
important dintre ele a
fost cea de comandant
(director) al colii
Superioare de
Rzboi (1894 -
1896), instituie
de învmânt
superior creat
în 1889. Stagiul
aici l-a propulsat
ataat militar
la Berlin (1896
- 1898), post
important,
întrucât România
era membr, din
1883, a Triplei
Aliane, format din
Germania, Austro
- Ungaria i Italia.
Revenit în ar a fost numit la comanda Regimentului 4
Roiori, unitate afl at în proprietatea principesei Maria,
viitoare regin a României, i, apoi, a Brigzii 1 Roiori.
La 10 mai 1906, în anul când s-au srbtorit patru
decenii de domnie ai regelui Carol I, Alexandru Averescu
a fost avansat general de brigad, ceea ce a reprezentat o
recunoatere a valorii lui militare. Merit consemnat i
faptul c regele Carol I avea o bun prere despre Averescu,
pus în eviden i de un amnunt semnifi cativ. În timpul
rzboiului ruso-japonez din anii 1904 - 1905, Alexandru
Averescu a apreciat c Rusia va fi învins, lucru care a
stârnit mirarea suveranului, convins în superioritatea
ruilor. S-a interesat mai îndeaproape de personalitatea
acestui ofier care avea opinii contrare majoritii i a
ajuns s-l aprecieze.
În februarie 1907 au izbucnit, în nordul României,
marile rscoale rneti, un adevrat „rzboi civil” în
istoria României. În acel moment la putere se afl a Partidul
Conservator, condus de Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu
generalul Gheorghe Manu la Ministerul de Rzboi.
Depii, conservatorii au cedat locul unui guvern
liberal, în frunte cu D.A. Sturdza, la interne fi ind Ion
I.C. Brtianu. În aceast formul guvernamental,
generalul Alexandru Averescu a fost impus de regele Carol
I ca ministru de rzboi. Numirea sa a generat uimire i
surpriz în rândul clasei politice româneti i a corpului
ofieresc, tiut fi ind c Averescu era un general avansat
de curând i, prin urmare, mai puin cunoscut.
Cu spiritul su metodic i fr a recurge la violene
inutile, Averescu a reuit s redreseze lucrurile, fapt ce
i-a adus o prim i important recunoatere naional,
el fi ind considerat de muli, ca salvator al patriei i al
dinastiei, ambele trecând printr-un moment foarte greu.
Dar, în acelai timp, postura de reprimator al marii
rscoale rneti i-a adus destule reprouri în cariera
militar, în activitatea politic de dup rzboi i acuze
în posteritate.
Trebuie remarcat c în timpul mandatul su, generalul
Averescu a fost i un reformator militar, el reuind s
iniieze i s promoveze, în anul 1908, o lege de organizare
a armatei, prin care s-a redus serviciul militar i, fapt
important, s-a renunat, în mare parte, la structurile
2
teritoriale, devenite anacronice. Dar, el a devenit incomod
pentru noul lider al Partidului Liberal, Ion I.C. Brtianu,
care l-a înlocuit pe D.A. Sturdza. În consecin, Averescu
a fost debarcat fr menajamente de la conducerea
Ministerului de Rzboi. Procedeul era unul neobinuit
chiar i pentru viaa politic româneasc renumit pentru
versatilitatea i „originalitatea” sa. Primul ministru a
procedat la o remaniere guvernamental, în fapt a fost
o demisie a întregului cabinet, în care singurul titular
schimbat a fost cel de la Departamentul de Rzboi.
Relaiile proaste cu liderul liberal au afectat, aa cum
vom arta, cariera militar a lui Alexandru Averescu, mai
ales în vremea Marelui Rzboi din anii 1916 - 1918. Dar,
venirea conservatorilor la putere, de care se apropiase,
l-a propulsat în funcia de ef al Marelui Stat Major, pe
care a exercitat-o în perioada 1911 - 1913. În aceast
calitate, el a organizat campania armatei române la
sud de Dunre (1913), prin care s-a pus capt celui de la
Doilea Rzboi Balcanic. Din aceast campanie, care a
evideniat numeroase neajunsuri ale sistemului militar
românesc Averescu a tras trei concluzii. Prima dintre ele
era c postura de ef al Marelui Stat Major i se potrivea
cel mai bine, el fcând, în anii urmtori, eforturi pentru
a reveni în fruntea acestei instituii. În al doilea rând, a
pstrat convingerea c într-un viitor rzboi, România,
prin aezarea sa geografi c, potenialul militar de care
dispunea i calitatea viitorului adversar (Bulgaria), va
trebui s acioneze tot la sud de Dunre. În al treilea rând,
relaia cu principele motenitor Ferdinand, comandant
suprem al armatei în campania din 1913, a fost rece,
temperamentele i caracterele celor doi fi ind diferite.
Acest fapt a avut repercursiuni importante asupra carierei
militare a generalului Alexandru Averescu, dup ce
Ferdinand a ocupat tronul.
Revenirea liberalilor la putere la sfâritul anului 1913
a determinat plecarea lui Averescu din fruntea Marelui
Stat Major, el fi ind numit
comandant al Corpului
1 Armat, ce avea
sediul la Craiova,
funcie pe care a
îndeplinit-o în
timpul celor
doi ani de
neutralitate.
În aceast
perioad
Alexandru
Averescu a
urm rit cu
atenie mersul
evenimentelor
pe diverse
teatre de
opera ii,
elaborând un
studiu „exclusiv
militar”, dup cum
îl caracteriza, pe care
l-a publicat
sub forma
unor articole
2(44)2009 document

Mareșalul Averescu în timpul manevrelor
regale din anul 1907
nesemnate, în ziarele „Epoca” i „La Roumanie”, strânse,
dup rzboi, într-un volum de sine stttor.
De asemenea, Averescu a fost atent i la evoluiile
politico-militare interne, la disputele privind
orientarea general a rii, afl at între cele dou
tabere beligerante i cu revendicri de o parte i de
alta. „Unii - scria în celebrele sale „Notie”- vor s
intrm numaidecât alturi de austro-germanii. Alii
vor, de asemenea, intrarea imediat în rzboi, dar
alturi de Aliai. Unii vor s stm la pând i s
intrm cu cei mai tari. Unii, în fi ne, cred c suntem
bine cum suntem. Cei care conduc destinele rii nu
i-au spus cuvântul, astfel c plutim în nesiguran”.
Dei era fi u al Basarabiei el înclina ctre o alian
cu Antanta, opiune care satisfcea, în mai mare
msur, doleanele naionale.
Postura în care s-a afl at în anii neutralitii
nu i-a permis lui Alexandru Averescu s aib un rol
foarte mare în pregtirile militare ce se efectuau în
vederea intrrii României în rzboi. Totui, a fost
nemulumit de ele, criticând, nu odat, lipsa de orizont
i de viabilitate a msurilor i a soluiilor adoptate
de factorii de decizie, în special de ctre Marele Stat
Major, condus de facto de generalul Dumitru Iliescu,
omul lui Ion I. C. Brtianu. L-a obsedat efi a acestui
organism, pentru care se socotea cel mai îndreptit
i mai pregtit dintre toi generalii români. În acest
scop a i meninut contacte cu o serie de oameni politici
de orientare conservatoare, prin intermediul crora
spera s-i ating scopul.
La declanarea rzboiului, potrivit Planului de
campanie (Ipoteza „Z“) s-au format patru armate,
dintre care trei (1, 2, de Nord, devenit ulterior 4)
studii/documente
au fost dispuse pe aliniamentul Carpailor. Alexandru
Averescu i Constantin Prezan au preluat comanda
Armatei a 2-a i respectiv de Nord, Armata 1-a fi ind
condus de generalul Ioan Culcer. Armata a 3-a, ce avea în
frunte pe generalul Mihail Aslan, a fost dislocat pe linia
Dunrii i pe frontiera româno - bulgar din Cadrilater.
Misiunea celor trei armate care operau pe sectorul
nord-vestic i nordic era de a dezvolta ofensiva în
Transilvania i Banat, de a da btlia general în zona
Ciucea (nord) i Caransebe (sud), de a debua, prin cele
dou „pori”, a Someului i a Mureului, în câmpia Tisei,
a ocupa Budapesta, obiectiv ce urma a fi atins în a 29-a zi
de la decretarea mobilizrii i declanarea ostilitilor.
În primele zile ale rzboiului cele trei armate
române au obinut importante succese, dar înfrângerea
sever de la Turtucaia a bulversat planurile iniiale.
Pentru evaluarea situaiei militare i gsirea soluiilor de
redresare a fost convocat, la Peri (2/15 septembrie 1916),
sediul Marelui Cartier General, un Consiliu de Rzboi la
care au participat regele Ferdinand, primul ministru Ion
I. C. Brtianu, generalul Dumitru Iliescu, eful Marelui
Cartier General i cei trei comandani de armat-generalii
Ioan Culcer, Alexandru Averescu, Constantin Prezan
(generalul Mihail Aslan fusese, între timp, demis, datorit
eecului de la Turtucaia). Reuniunea, prima de acest fel
din cursul rzboiului, a fost dominat de disputa dintre
Averescu i Prezan, care au avut opinii opuse asupra
situaiei strategice a României..
Alexandru Averescu era adeptul opririi ofensivei în
Transilvania i a organizrii unei ample operaii la sudul
Dunrii, care ar fi avut drept scop nimicirea forelor
germano-bulgare de la sudul Dunrii. Succesul obinut
aici ar fi permis s se înainteze ctre sud, pentru a se
Mareșalul Averescu în timpul manevrelor
regale din anul 1907
document 20092 (44) 3
e d i t o r i a l

studii/documente
4
Brevetul Ordinului GranCroce conferit
de regele Victor Emanuel III - 1907
face legtura cu armata aliat de la Salonic, condus de
generalul Maurice Saraill. Dup scoaterea Bulgariei din
confl ict i degajarea teatrului balcanic, forele ar fi fost
îndreptate spre nord pentru eliberarea Transilvaniei.
Generalul Constantin Prezan considera, dimpotriv, c o
aciune în sud este riscanti lipsit de orice perspectiv
de succes. El a apreciat c înfrângerea de la Turtucaia
reprezenta un eec care slbise numai fora moral a
armatei, fr a micora capacitatea ei de lupt. Prin
urmare, generalul Prezan aprecia c singura soluie viabil
era respectarea Planului de campanie (Ipoteza „Z“), ceea
ce impunea continuarea energic a ofensivei peste muni
în vederea atingerii liniei Mureului, obiectivul primei
etape. Pentru aceasta întrirea Armatei de Nord era o
necesitate, ceea ce semnifi ca schimbarea bazei de operaii
din Muntenia în Moldova. De asemenea, Constantin
Prezan a cerut concentrarea de noi fore în teritoriul dintre
Dunre i Mare pentru a putea pstra Dobrogea, aceasta
având o importan strategic deosebit.
Consiliul de Rzboi de la Peri nu a adus clarifi crile
necesare, hotrându-se dou lucruri care se excludeau -
continuarea ofensivei în Transilvania i organizarea unei
mari operaii la sudul Dunrii. Ulterior, trioul format din
regele Ferdinand, Ion I.C. Brtianu, Alexandru Averescu
a decis oprirea ofensivei la nord i vest de muni i
organizarea unei ample aciuni în sud.
În acest scop a fost creat un nou comandament -
„Grupul armatelor de sud” - compus din Armata a 3-a
i Armata de Dobrogea, în fruntea cruia a fost numit
generalul Alexandru Averescu. Comandant al Armatei a
3-a a devenit generalul Gheorghe Vleanu, iar în fruntea
Armatei de Dobrogea se gsea generalul rus Andrei M.
Zaioncikovski „Grupul armatelor de sud” avea în compunere
16 divizii, dintre care 13 române, dou ruse i una sârb,
iar fora combativ se ridica la 177 batalioane, 97 de baterii
de câmp, 55 de escadroane i 7 baterii grele.
Generalul Averescu a conceput un plan de operaii
ingenios, care a combinat lovitura frontal, executat de
ctre Armata de Dobrogea, cu o ampl micare de învluire
peste Dunre, în sectorul Oltenia - Giurgiu, în dreptul
localitii Flmânda, de unde i numele acestei mari
operaiei sau manevre. Scopul era nimicirea Armatei a 3-a
bulgare i a forelor germane care acionau în nord - estul
Bulgariei. Operaia ( manevra) de la Flmânda a început
la 18 septembrie/1 octombrie 1916 prin trecerea Dunrii
de ctre diviziile destinate acestui scop. Curând, îns,
o rupere de nori a afectat podul de vase construit peste
fl uviu i a ridicat cu mult nivelul apelor, ceea ce a permis
monitoarelor austriece s intervin i bombardeze podul.
În aceste condiii, Marele Cartier General a decis oprirea
aciunii i, apoi, anularea, ei.
Între timp, terminând concentrarea forelor i
mijloacelor în Transilvania i profi tând de oprirea ofensivei
trupelor române în vederea executrii operaiei de la
Flmânda, inamicul a trecut la aciuni ofensive pe frontul
din Carpai. Diviziile participante la operaia de la
Flmânda au fost urgent transferate pe frontul de nord,
spre a face fa noii situaii.
Operaia de la Flmânda a constituit obiectul unei
vii i îndelungi dezbateri în istoriografi a român. Unii
au criticat-o, dar muli alii au recunoscut originalitatea
concepiei lui Averescu, precum i faptul c dus la
bun sfârit putea s aib, aa cum aprecia generalul
Brevetul Ordinului
Steaua României conferit
de regele Carol I - 1907
2(44)2009 document

Regele Ferdinand și generalul Alexandru Averescu
în mijlocul trupelor - 1913
Radu R. Rosetti, „rezultate mari”. Dup mrturiile lui
Constantin Argetoianu, negociatorul principal al pcii
de la Bucureti, feldmarealul August von Mackensen,
comandantul forelor germano-bulgare de la sudul Dunrii
s-a mirat de întreruperea micrii lui Averescu i a cerut
explicaii asupra anulrii aciunii. Generalul tefan Toev,
comandantul Armatei a 3-a bulgare, principala vizat
de manevra lui Averescu, a recunoscut i el c aciunea
trupelor române a creat panic în rândul trupelor bulgare,
iar dac ar fi continuat ar fi fost încununat de un mare
succes.
Se poate spune c în campania cenuie a armatei
române din toamna anului 1916, manevra de la Flmânda
a fost o scânteie de geniu care a generat mari sperane
pentru redresarea unei situaii deosebit
de critice. Ea a contribuit la sporirea
popularitii generalului Averescu în
rândul armatei i a opiniei publice, dar a
accentuat i adversiti mai vechi sau a
creat altele noi.
Dup încheierea operaiei de la
Flmânda, Averescu a revenit în fruntea
Armatei a 2-a, condus dezastruos de
generalul Grigore Criniceanu. El a reuit
s restabileasc disciplina i moralul,
astfel c trupele din subordine au rezistat
tuturor atacurilor inamice din lunile
octombrie-noiembrie 1916. Pe timpul
„btliei trectorilor“ Marele Cartier
General a creat, la 1/14 octombrie 1916, o
nou structur de comandament - Grupul
de armate „Nord“, compus din Armata a 2-a
i Armata a 4-a (de Nord), comandant fi ind
desemnat generalul Alexandru Averescu. O
asemenea msur, care fcea din generalul
Prezan subordonatul lui Averescu nu putea
fi efi cient pe plan militar, disputa dintre
cei noi cunoscând noi episoade fi erbini. Ea nu se justifi ca
din punct de vedere al situaiei operative, cele dou armate
acionând pe direcii divergente. Armata a 4-a, dispus
în Carpaii Orientali, apra Moldova, iar Armata a 2-a
acoperea Capitala i sudul rii. Între ele erau Munii
Vrancei i un interval de circa 100 de km., fapt care fcea
Generalul Alexandru Averescu în inspecţie pe fr ont - 1917
studii/documente
difi cil cooperarea. Msura se pare c a fost dictat
de necesitatea protejrii orgoliului lui Alexandru
Averescu, care în sptmânile anterioare fusese
comandant al Grupului de armate „Sud“. Dup
încheierea operaiei de la Flmânda, el a revenit
la comanda Armatei a 2-a, iar prin crearea noii
structuri s-a dorit meninerea poziiei anterioare,
cea de comandant al unui grup de armat.
Pentru coordonarea aciunilor Averescu
s-a întâlnit, la Bacu, cu Prezan, fapt în sine
semnificativ, întrucât eful s-a deplasat la
subordonat i nu invers. De altfel, generalul
Prezan se considera, în continuare, subordonat
Marelui Cartier General i evita conlucrarea cu
Averescu. Acest procedeu l-a nemulumit profund
pe comandantul Grupului de armate „Nord“, care
la 8/23 octombrie 1916 a notat în jurnalul su:
„Am cerut explicaiuni Armatei de Nord asupra
situaiunii i asupra procedeului de a raporta
direct Marelui Cartier General, fr ca s am cea
mai mic cunotin de cele petrecute. Generalul Prezan
s-a formalizat, i-mi rspunde, în termeni înepai, lsând
a se înelege c el ca, comandant de armat i pe baza
ordinelor ce are, poate corespunde direct cu cartierul
general i eu dac voiesc s tiu ce se petrece la armata
lui, (care momentan era pus sub comanda mea) s m
adresez Marelui Cartier.“(subliniere în textul original –
n. n.). Averescu a adus la cunotina regelui Ferdinand
i Marelui Cartier General situaia, dar nu au fost luate
msuri, fapt cea i-a sporit bnuielile c era lucrat de mai
marii zilei.
Spargerea frontului la Jiu de ctre trupele germane
i forarea Dunrii de ctre gruparea condus de von
Mackensen au creat o situaie foarte grea pentru
România. În atare condiii, dup îndelungi
deliberri, s-a ajuns la organizarea aprrii
Capitalei, printr-o ingenioas manevr pe direcii
interioare. Organizarea „Btliei Bucuretiului“
sau a operaiunii de pe „Neajlov - Arge“, cum mai
document 20092 (44) 5
e d i t o r i a l

studii/documente
este denumit,
adugat comportarea
a f o s t
lamentabil a Diviziei
încredinat
2/5, comandat de
generalului
Alexandru Socec
P r e z a n .
în aceast ultim
Generalul
btlie.
Averescu nu a
Numirea lui
fost consultat
Prezan în fruntea
în privin a
Marelui Cartier
acestei btlii
General a fost
hot râtoare
apreciat de Averescu
cum o numea
drept o lovitur
I. G. Duca i a
îndreptat împotriva
avut aprecieri
sa, pus pe seama
critice asupra
trioului mai sus
ideii. El aprecia
amintit: Ferdinand -
c angajarea
Brtianu - Berthelot.
majoritii
i nu greea prea
for elor de
care dispunea
București Mormântul Eroului necunoscutmult,
fiecare dintre
cei trei având motive
România era
Fotografi e din colecţia Călin Hentea
serioase s nu-l
riscant, iar
admit în fruntea
planul operaiei l-a considerat utopic, în condiiile în care celui mai important organism al armatei române. În
cei doi “umerii” strategici ai spaiului btliei - fl uviul consecin, Averescu a rmas la comanda Armatei a 2-a,
Dunrea i lanul Carpailor Meridionali - erau sub pân la sfâritul lunii ianuarie 1918, când a fost investit
controlul cvasitotal al inamicului.
eful guvernului.
Pe acest fond, disputa dintre cei doi viitori mareali În acest rstimp, el a asigurat retragerea marilor
a înregistrat un nou episod, cu prilejul schimbrii efului uniti pe frontul din Munii Vrancei i refacerea lor
Marelui Stat Major, generalul Dumitru Iliescu, care girase pentru marile btlii din vara anului 1917. În iarna
funcia pân atunci, total compromis prin modul cum se anului 1917, Armata a 2-a a fost singura mare unitate a
achitase de îndatoriri. La 3/15 decembrie 1916, în aceast armatei române de pe „Frontul Român”, o structur de
funcie a fost numit rivalul su, Constantin Prezan, comandament româno-rus, creat la sfâritul anului
numirea acestuia fi ind decis de trioul regele Ferdinand, 1916, în fruntea creia se afl a regele Ferdinand, ajutat
Ion I.C. Brtianu, generalul Henri Mathias Berthelot, eful de un ef de stat major pentru armata român (generalul
Misiunii Militare Franceze sosit în România la începutul Constantin Prezan) i unul pentru armata rus (generalul
lunii octombrie 1916. Acetia cunoteau bine ambiiile V. Zaharov i, apoi, generalul D. cerbacev)
politice ale lui Averescu, dorina sa de a iei totdeauna în Spre deosebire de celelalte fore militare româneti,
prim plan, nemulumirile vechi fa de primul ministru
care îl înlturase din guvern într-un mod total inadecvat,
relaiile inamicale cu Misiunea Militar Francez i
eful acesteia. Revolta sa din “Notie” este cât se poate
de evident. „Chiar i acum - scria Averescu - când apa a
trecut i de gât, se numete un ef de Stat Major al armatei,
un ofier merituos în armata geniului, dar care nu a servit
mcar o zi în Statul Major“.
Examinând lucid situaia, apreciez c înlocuirea lui
Dumitru Iliescu din funcie i aducerea lui Constantin
Prezan au fost soluii binevenite în acel context. Generalul
Prezan nu avea studiile, cultura i talentul lui Alexandru
Averescu, dar s-a dovedit un militar destoinic. În fond,
campania din 1916 a impus dou personaliti militare -
Averescu i Prezan. Ambii au fost comandanii cu cele mai
bune rezultate, armatele lor neînregistrând insuccese mari
pe front. Ambii au fost în fruntea unor iniiative majore de
a schimba cursul nefavorabil al evenimentelor. Averescu a
organizat manevra de la Flmânda, iar Prezan a condus
care s-au refcut în spatele frontului, Armata a 2-a a trecut
prin acest proces concomitent cu îndeplinirea unor misiuni
operative. Marile uniti au fost scoase, prin rotaie, din
prima linie i i-au refcut capacitatea operativ, înapoia
frontului.
Cu spiritul su organizatoric dezvoltat, Averescu a
condus cu mult competen reorganizarea Armatei a 2-a,
iar msurile sanitare severe pe care le-a luat au permis
evitarea epidemiei de tifos exantematic, care a bântuit
în tot teritoriul Moldovei i a provocat multe pierderi în
rândul militarilor i al populaiei civile.
În acelai timp, comandamentul armatei de la Bacu
s-a transformat treptat într-un „focar politic”, la aceasta
contribuind i unii politicieni, adversari ai lui Ion I.C.
Brtianu, care apreciau c popularitatea crescând a lui
Averescu reprezenta un mijloc de contestare a dominaiei
brtieniste i de parvenire în viaa politic postbelic.
Stabilirea Planului de operaii pentru frontul
român în vara anului 1917 a evideniat, din nou, opiniile
divergente ale lui Averescu fa de cele ale Marelui Cartier
armatele române în „btlia Bucuretilor“. Ambele au avut General, condus de rivalul su, generalul Constantin
la baz idei ingenioase i ambele au fost pierdute din cauza Prezan. În discuiile care au avut loc, Averescu a solicitat
situaiei generale a frontului, dar i a unor erori de execuie pentru armata sa rolul cel mai important în viitoarea
- neluarea msurilor pentru nimicirea fl otei austro-ungare, ofensiv, ceea ce venea în contradicie cu ideile vehiculate
în cazul manevrei de la Flmânda, pierderea planului pân atunci. Generalul Prezan a propus crearea unei noi
de operaii în cazul “btliei Bucuretilor”, la care s-a armate, Armata 1-a, care, împreun cu Armata a 6-a rus,
6
2(44)2009 document

Brevetul Ordinului Mihai Viteazul cla sa I confer it
de regele Carol al II-lea - 1931
urma s dea lovitura principal în sectorul Nmoloasa.
Ulterior, Armata 1-a urma s convearg spre Râmnicu
Srat, iar Armata a 6-a rus spre Brila. Cât privete
Armata a 2-a, ea urma s ptrund în Transilvania, prin
trectoarea Oituz, obiectivul fi ind Braovul.
Dup opinia lui Averescu, rolul principal trebuia s
revin Armatei a 2-a care, întrit cu dou divizii, trebuia
s înainteze spre Putna –Focani - Râmnicu -Srat,
împingându-l pe inamic în câmpie. Concomitent cu aceast
lovitur principal, ar fi declanat ofensiva i Armata 1-a,
ceea ce l-ar fi determinat pe inamic s-i replieze frontul
spre Râmnicu-Srat sau chiar Buzu. S-ar fi ajuns, astfel,
la deplasarea frontului pe aliniamentul Cricov - Ialomia
i la eliberarea. Averescu a criticat planul schiat de
Constantin Prezan apreciind c principalul neajuns
era manevra divergent, ceea ce ducea la împrtierea
forelor i, fapt grav, la descoperirea fl ancurilor celor dou
armate. Ideea lui Prezan c va acoperi acest interval cu
mase de cavalerie l-a indispus, deoarece era greu s-i
spulberi pe nemi cu uniti de cavalerie. Aprecierile lui
Averescu la adresa lui Constantin Prezan sunt, din nou,
caustice: „Nici pân azi nu a priceput caracterul rzboiului
actual i nu a parvenit s-i dea seama de adevrata
valoare a dumanului ce avem în fa“. În cele din urm,
propunerile lui Averescu nu au fost luate în considerare,
lovitura principal urmând a fi dat de Armata 1-a,
comandat de generalul Constantin Christescu, în sectorul
Nmoloasa.
În vara anului 1917 au avut loc confruntri acerbe pe
frontul din Moldova, trupele române, susinute inegal de
studii/documente
cele ruse, obinând victorii de mare prestigiu la Mrti,
Mreti i Oituz. Aciunile au fost deschise conform
planului de ofensiva Armatei a 2-a române, comandat
de Alexandru Averescu, în sectorul Mrti. Dup dou
zile de bombardament al artileriei, atacul s-a declanat
în dimineaa zilei de 11/24 iulie i a continuat i în ziua
urmtoare – 12/24 iulie – cu un succes deplin.
Dar, în plin ofensiv victorioas, Marele Cartier
General a decis s opreasc aciunea Armatei a 2-a. Aceast
decizie s-a datorat situaiei ce s-a creat pe frontul de nord.
La 6/19 iulie, trupele austro - ungare au trecut la ofensiv
obinând succese importante, între care ocuparea, la 12/25
iulie, a oraului Tarnopol. Întregul dispozitiv româno-rus
dintre Carpai i Prut era în pericol s fi e întors, ceea ce a
impus msuri rapide i hotrâtoare. Ofensiva Armatei 1-a
române i a Armatei a 6-a ruse în sectorul Nmoloasa a
fost oprit. De pe front urmau a fi scoase o serie de mari
uniti ruse, ele fi ind deplasate ulterior în nord pentru a
opri înaintarea armatelor austro-ungare.
Ordinul opririi ofensivei l-a indispus profund pe
Alexandru Averescu. Dup opinia sa, pericolul din nord
ar fi impus, dimpotriv, continuarea aciunii armatei
sale, pentru a exploata succesul deja obinut. Apreciind
c nu poate opri atacul, deoarece aliniamentul pe care
ajunseser trupele nu era favorabil aprrii, Averescu s-a
adresat generalului Constantin Prezan cerând continuarea
aciunii. Rspunsul efului Marelui Stat Major a fost
evaziv, a subliniat necesitatea opririi ofensivei, dar a
lsat decizia la latitudinea comandantului Armatei a
2-a. Interpretând acest rspuns ca o aprobare, Alexandru
Averescu a continuat atacul i în zilele de 13/26-14/27 iulie
1917. În seara zilei de 14/27 iulie 1917, Marele Cartier
General a dat Ordinul de operaii nr. 36, prin care a decis,
în mod practic, oprirea ofensivei Armatei a 2-a. În perioada
Coperta cărţii „Mareșalul Averescu“
- militarul, omul politic, legenda -
document 20092 (44) 7
e d i t o r i a l

studii/documente
15/28 iulie - 19 iulie/1 august 1917 aciunile au avut un
caracter local.
La Marele Cartier General, nemulumirea fa de
comandantul Armatei a 2-a era foarte mare. „De fapt,
Averescu - scria I.G. Duca - era preocupat exclusiv de
gloria lui personal“. Generalii rui au fost contrariai
de insubordonarea lui Averescu, generalul N.N. Golovin
spunându-i lui Gheorghe Gh. Mârzescu, ministru în
guvernul Brtianu, c românii trebuie s instaureze
disciplina printre generali, iar ei, ruii, o vor pune în rândul
soldailor. La rândul su, generalul H.M. Berthelot a cerut
ca pentru acest gest de insubordonare Alexandru Averescu
s fi e demis de la comanda Armatei a 2-a. Era o msur
radical, pe care regele, sftuit de primul ministru Ion I.C.
Brtianu, a refuzat s o ia.
Generalul Alexandru Averescu era foarte popular
în armat i în opinia public, iar victoria de la Mrti îi
sporise aceast popularitate. Demiterea sa a doua zi dup
victorie ar fi prut drept o dovad de rea-credin i ar fi
fost ru primit de armat i de ceteni. De asemenea,
comandantul Armatei a 2-a avea întinse legturi cu oamenii
politici conservatori, partenerii de guvernare ai liberalilor
care, în cazul demiterii favoritului lor, ar fi protestat i s-ar fi
ajuns la greuti pe acest plan. Averescu a rmas comandant
al Armatei a 2-a i i-a savurat succesul dobândit, devenind,
aa cum arat I.G. Duca, tot mai independent în fi eful su
de la Bacu.
Pe “Frontul Român” situaia a devenit dramatic
dup izbucnirea revoluiei bolevice de la Petrograd
(25 octombrie/7 noiembrie 1917), noile autoriti de
la Petrograd pronunându-se pentru încheierea pcii
separate cu Puterile Centrale. Aceiai iniiativ a avut-o
i generalul cerbacev, comandantul forelor ruse din
Moldova, care, la 20 noiembrie/3 decembrie 1917, a cerut
feldmarealului von Mackensen i arhiducelui Josef,
iniierea tratativelor pentru încheierea unui armistiiu cu
trupele ruse i române. Ca loc al discuiilor, el a propus
oraul Focani. Pe cale de consecin, la 21 noiembrie/4
decembrie 1917 guvernul i-a modifi cat poziia adoptat cu
câteva zile în urmi a decis s adere la aceast propunere.
Având în vedere situaia deosebit, prin Înaltul Ordin de
Zi nr. 44, din 21 noiembrie/4 decembrie, regele Ferdinand
a trecut comanda suprem a armatei române generalului
Constantin Prezan, pentru ca suveranul s nu fi e implicat
în semnarea armistiiului.
Afl ând de aceast decizie Alexandru Averescu l-a
rugat pe rege s-l desrcineze de la comanda Armatei
2-a, pe motiv c nu putea s fi e subordonat generalului
Constantin Prezan, rivalul su ireductibil, mai tânr
ca vârst i mai nou în grad. Suveranul l-a rugat s
rmân la postul lui, dar Averescu a cerut concediu, ceea
ce suveranul nu a acceptat în prim instan. În cele din
urm, Ferdinand a fost de acord cu un concediu tacit,
fr a face nici o formalitate, spunându-i „Linite, tcere,
concediu”. Acceptând sfatul regal, Averescu l-a desemnat
succesor la comand pe generalul Arthur Vitoianu, unul
dintre militarii care au confi rmat pe deplin în timpul
Primului Rzboi Mondial.
Referitor la aceast situaie, neclar din punct de
vedere juridic, Constantin Argetoianu aprecia c generalul
Averescu „a continuat s ocupe mai departe localul
rezervat comandantului armatei, a continuat s uzeze de
automobilele i toate comoditile ce-i stau la îndemân,
cu un cuvânt, s fac mai departe pe potentatul, dar,
neacceptând s fi e sub ordinele lui Prezan, a refuzat s
îndeplineasc i îndatoririle postului ce ocup. În orice
8
alt armat ar fi fost împucat sau cel puin arestat. La
noi, Marele Cartier General, regele i guvernul nu numai
c au încasat fr cea mai mic observaie, fr cel mai
mic murmur acest act de nemaipomenit insubordonare i
anarhie, dar, dup ase sptmâni, s-au mai i grbit s
fac din generalul rzvrtit i primul ministru al rii”.
Într-adevr, dup încheierea armistiiului de la
Focani (26 noiembrie/9 decembrie 1917), Puterile Centrale
au adresat mai multe ultimatumuri României pentru
începerea tratativelor de pace. În aceste condiii, primul
ministru Ion I.C. Brtianu a considerat c guvernul su nu
putea fi cel care, dup ce declarase rzboi în august 1916,
s încheie acum pacea. În consecin, la 29 ianuarie/11
februarie 1918, generalul Alexandru Averescu a format
un nou guvern cu misiunea de a negocia o pace onorabil.
N-a reuit, îns, acest lucru, chiar dac a apelat la mai
vechea sa prietenie cu feldmarealul Mackensen. La 20
februarie/5 martie 1918 s-a semnat Tratatul preliminar
de pace cu Puterile Centrale, care fi xa condiii grele
României. Câteva zile mai târziu, respectiv la 5/18 martie
1918, guvernul condus de Alexandru Averescu a fost
obligat s cedeze puterea, fi ind înlocuit cu unul condus
de Alexandru Marghiloman, favorabil Puterilor Centrale.
Nemulumit, Alexandru Averescu a demisionat din armat
i a format un nou partid politic „ Liga Poporului“,(din 1920
denumirea a fost Partidul Poporului) care îi propunea
reformarea clase politice i a societii româneti.
Între timp, popularitatea sa a devenit extrem de mare, el
fi ind considerat salvatorul României. Scriind despre aceast
realitate, profesorul Enescu-Stâlpeni arta c poporul i-a
furit din generalul Averescu un “geniu al binelui”. Soldaii
povesteau toi c în timpul rzboiului au stat în tranee cu
generalul. Copiii de la coal se jucau de-a rzboiul fi ind
întotdeauna împrii în dou grupe - una condus de
Averescu, totdeauna câtigtoare, iar cealalt de Mackensen.
Când se rspândea zvonul c “vine Generalul”, toat sufl area
satelor ieea s-l priveasc. Femeile vduve veneau cu copii în
brae i cu hârtii în mân s le fac „Generalul“ pensie. Altele
ipau prin mulime s ajung aproape de el, s-l întrebe de
moartea brbailor lor, cci era imposibil ca el s nu tie. Toi
ateptau mântuirea de la general. Generalul Averescu i Iisus
Hristos erau pomenii cu mult speran i ndejde. „Satele
româneti - scria profesorul Enescu-Stâlpeni - istovite de
grozviile rzboiului, întind braele ctre al doilea Mântuitor.
În jurul generalului strbate o lumin divin aprins de
ardoarea celor muli i sraci. Odinioar, Mântuitorul îi
cuta poporul cel rtcit; poporul cel urgisit îi caut acum
Mântuitorul”.
Curioas întorstur a istoriei. Alexandru Averescu,
în calitate de ministru la Rzboi, pacificase satele
rsculate în anul 1907. Un deceniu i ceva mai târziu,
el devenise Mesia pentru foarte muli români, de la care
ateptau salvarea i mântuirea. În acele condiii, cu o
imens popularitate, terenul prea pregtit pentru o
dictatur, idee ce îi era strecurat abil de unii politicieni
interesai, ajuni sub pulpana generalului erou, în cutare
de chiverniseal. Alexandru Averescu a ezitat s dea
curs sugestiilor i a preferat s se înscrie în jocul politic
al epocii, sfârind prin a fi la remorca unora mult mai
abili ca el.
Prin graia vechiului su rival, Ion I.C. Brtianu,
a ajuns, pentru a doua oar, ef de guvern, în perioada
13 martie 1920 - 17 decembrie 1921. În aceast calitate a
contribuit la refacerea economic i la redresarea social
a rii, declanând marea reform agrar votat de
Parlament în vara anului 1917 i îmbuntit ulterior.
2(44)2009 document

Pe plan extern, guvernul su a semnat tratatele de la
Trianon (4 iunie 1920) i Paris (28 octombrie 1920), prin
care se recunotea unirea Transilvaniei i, respectiv, a
Basarabiei cu România. Guvernul Averescu a avut o mare
contribuie la edifi carea sistemului de aliane românesc
care a funcionat în întreaga perioad interbelic. Graie
lui Take Ionescu, ministrul de externe, s-a creat, în
anii 1920-1921, Mica Înelegere, o variant restrâns a
„proiectului în cinci”, ce urmrea constituirea în istmul
ponto-baltic a unui sistem de securitate al rilor mai
mici. De asemenea, la 3 martie 1921, s-a semnat aliana
defensiv cu Polonia, care proteja grania estic, împotriva
unui atac neprovocat din partea Rusiei sovietice.
N-a reuit s reformeze sistemul politic românesc, iar,
treptat, imensa popularitate s-a destrmat, mandatul su
sfârind în momentul în care liberalilor le-au fost afectate
interesele. Tot cu ajutorul acestora a revenit pentru a treia
oar în fotoliul de prim ministru în perioada 30 martie
1926- 4 iunie 1927.
Cel de-al treilea guvern condus de Alexandru Averescu
s-a remarcat prin dou aciuni de anvergur, care aparent
erau antinomice - semnarea tratatelor cu Frana i Italia.
Primul a fost parafat la 15 iunie 1926 i antedatat la 10
iunie, dar el a reprezentat opera guvernului condus de
I.C. Brtianu.
Concomitent cu negocierea tratatului cu Frana,
România i-a îndreptat atenia i spre Italia, care, dup
Acordurile de la Locarno (1925), a dobândit un statut
internaional mai important. Negocierile au fost demarate
de guvernul liberal, ele fi ind duse, sub îndrumarea lui Ion
I.C. Brtianu, de ctre Alexandru E. Lahovari, ministrul
plenipoteniar la Roma.
Dou motive principale îndemnau Bucuretii ctre
un asemenea demers. În primul rând, dorina de a
impulsiona semnarea tratatului cu Frana, act pe care
Parisul îl tot amâna. Cum între Italia i Frana exista
o rivalitate în privina ptrunderii politice i culturale
în centrul i sud-estul continentului, guvernul român
spera s determine autoritile franceze s purcead la
semnarea documentului. Un al doilea motiv, mult mai
important, privea obinerea sprijinului Italiei pentru
ratifi carea Tratatului de la Paris (28 octombrie 1920),
amintit mai sus. Acest document fusese ratifi cat de Marea
Britanie i de Frana la 19 mai 1922 i, respectiv la 11
mai 1924. Ori, pentru a intra în vigoare, trebuia ca una
din celelalte dou Puteri semnatare, Italia i Japonia, s-l
ratifi ce. Cum Japonia a încheiat, la 20 ianuarie 1925, un
tratat cu Uniunea Sovietic, prin care se angaja s nu
ratifi ce Tratatul de la Paris, singura speran a României
rmânea Italia.
Alexandru Averescu – 150 years from birth
studii/documente
Dup negocieri nu lipsite de asperiti, Tratatul de
amiciie i colaborare cordial între România Italia a fost
semnat la 16 septembrie 1926, la Roma, în timpul vizitei
primului ministru Alexandru Averescu. Tratatul a fost
încheiat pe o perioad de cinci ani i putea fi denunat sau
reînnoit cu un an înainte de expirarea lui. Pactul a fost
ratifi cat de Italia la 7 martie 1927, intrând în vigoare la
18 iulie 1927.
Întrucât boala lui Ferdinand se agrava, liberalii
nu doreau ca Averescu s fi e în fruntea guvernului în
eventualitatea decesului suveranului. Prin urmare, au
manevrat de aa natur i au adus la cârm un cabinet
condus de Barbu tirbei, care s-a dovedit o formul
tranzitorie pentru revenirea Partidului Naional Liberal
la guvernare.
Alexandru Averescu a plecat de la putere umilit i
învins de un sistem pe care îl combtuse odinioar. Cum
steaua sa era în declin, muli partizani l-au prsit,
Partidul Poporului scufundându-se încet spre periferia
vieii politicii româneti. Nici venirea lui Carol pe tron
nu a schimbat situaia, Alexandru Averescu nereuind s
accead la putere, dei încercri au existat. Din ce în ce
mai mult, opinia public româneasc l-a perceput mai puin
ca om politic, el îi epuizase, s spunem aa, resursele, ci
în primul rând ca un militar de mare valoare, autor al
manevrei de la Flmânda i biruitor la Mrti, în cea
mai mare ofensiv a armatei din Rzboiul de Întregire.
De altfel, recunoscând meritele sale pe câmpurile de lupt
în anii 1916-1918, regele Carol al II-lea (1930-1940) l-a
avansat pe Alexandru Averescu, la 14 iunie 1930, la gradul
de mareal, ceea ce a contribuit la sporirea prestigiului su
în societatea româneasc.
A încetat din via în noaptea de 2/3 octombrie 1938
la Bucureti, în urma unei crize cardiace. Autoritile
au organizat funeralii naionale, iar trupul su a fost
înmormântat la Mrti, locul btlii din iulie 1917, unde
se amenajase, în anii anteriori, prin eforturile sale i ale
colaboratorilor si un mausoleu i alte monumente, menite
s glorifi ce faptele de arme ale ostailor români.
Ofier muncitor i talentat, cu sclipiri geniale,
marealul Alexandru Averescu a ilustrat prin întreaga
sa personalitate o epoc de mare însemntate din istoria
României, marcat de mari suferine, dar i de mari
izbânzi, dintre care cea mai strlucitoare a fost înfptuirea
Marii Uniri din anul 1918. Sintetizând strlucita carier,
marele istoric Gheorghe I. Brtianu, o vreme tovar de
idei i aciune pe plan politic, scria la moartea sa c, în
rândurile celor muli, Averescu devenise un simbol: „cel
puin o dat se adeverise c în rania sergentului de la 1877
se ascundea bastonul de mareal din 1930”.
Abstract: At the beginning of this year there were celebrated 150 years from the birth of
Marshal Alexandru Averescu. An important military fi gure, he fulfi lled all the steps of the military
hierarchy from non-commissioned offi cer to marshal. Exceptional theorist, at the beginning of the
20 th Century, he was also known as a politician, chief of the League (People Party).
Key words: Military theorist and reformer, military attaché, Prime Minister, Marasti,
Marasesti, Oituz, Flamanda Manoeuvre.
document 20092 (44) 9
e d i t o r i a l

studii/documente
ALEXANDRU AVERESCU - ATAŞAT MILITAR LA BERLIN
DRD. VASILICA MANEA
CENTRUL DE STUDII I PSTRARE A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE
10
Cucerirea
independenei de stat i
c u
recunoaterea
statutului de
stat suveran la
Congresul de
la Berlin la 1
iulie 1878 i de
ctre celelalte
mari puteri
(Rusia, Austro-
Ungaria, Turcia,
Germania i
Anglia), a situat
România în raport
de egalitate juridic,
celelalte state suverane,
creându-i condiiile s-i dezvolte o diplomaie proprie
cu respectarea uzanelor dreptului
internaional. S-a deschis calea
acreditrii de iure a ataailor militari
pe lâng ageniile noastre diplomatice
din strintate. În perioada istoric
imediat urmtoare, instituia ataaturii
militare a cunoscut o dezvoltare continu
sub raportul creterii numerice i al
diversifi crii misiunilor încredinate.
Dup 1878, România a trimis diplomai militari într-un
numr restrâns de ri, funcie de interesele i relaiile politicomilitare
pe care le avea la acea epoc, cu ara respectiv. În
rile unde nu erau acreditai ataai militari, informaiile
de ordin militar erau solicitate i primite prin intermediul
Ministerului Afacerilor Strine, de la agenii diplomatici 1 .
Urmarea direct a Tratatului secret defensiv încheiat,
la 18/30 octombrie 1883 la Viena, între România i Puterile
Centrale (Austro-Ungaria i Germania), a fost numirea de
ataai militari în capitala ambelor ri : la Viena, lt. colonelul
Vartiade Panait (1884-1886) i la Berlin, lt. colonelul Romulus
Magheru (1884-1887) 2 . De la aceast ultim dat pân în anul
1895, insufi ciena fondurilor bugetare n-a permis trimiterea
de ataai militari decât la Viena, folosindu-se sistemul dublei
acreditri, ataatul militar de la Viena fi ind acreditat prin
extensie i la Berlin 3 .
În virtutea actelor normative care le statuau atribuiile 4 ,
ataaii militari au avut în intervalul de timp menionat (1884-
1895) misiuni importante, atât în ceea ce privete supravegherea
elevilor i ofierilor români trimii la cursuri, studii sau la
specializare, cât i pe linia fi nalizrii unor contracte privind
înzestrarea armatei cu tehnic de lupt, muniii i diverse
materiale.
Necesitile legate de cunoaterea organizrii, instruirii
i înzestrrii armatei unei mari puteri aliate precum
era Germania 5 i creterea numrului de ofieri i elevi
care studiau în aceast ar i trebuiau monitorizai, au
determinat numirea unui ataat militar exclusiv pe lâng
Legaia român din Berlin. La propunerea ministrului de
rzboi Constantin Buditeanu, prin Înaltul Decret nr. 3428
din 15 august 1895, semnat de regele Carol I, a fost numit în
aceast funcie maiorul Alexandru Averescu 6 .
Aceast numire nu era deloc aleatorie, fiind bine
fundamentat pe calitile personale recunoscute, conduita
militar ireproabil i solida pregtire a ofierului care îl
indicau a fi persoana potrivit pentru postul respectiv 7 ; era
ofier brevetat de stat major din anul 1886 i ,,bun cunosctor
al mai multor limbi strine: italiana, germana, franceza,
engleza i slavona” 8 .
La data numirii, maiorul Averescu fcea parte din
Marele Stat Major, fi ind director i profesor de tactic aplicat
i stat major la coala Superioar de Rzboi, instituie de
învmânt superior înfi inat prin Înaltul Decret nr. 2073
din 8 august 1889 9 . De la începutul lunii ianuarie 1894, când
a fost numit la comanda i
pân la data trimiterii ca
ataat militar la Berlin,
a condus aceast înalt
coal de formare a cadrelor
militare ,, în mod perfect”,
cu tact i înelepciune,
aa dup cum apreciau
superiorii si în notrile de serviciu din anii 1894-1895,
prevzându-i „un frumos viitor”, prezicere ce s-a dovedit a fi
real, deoarece dup cum e bine tiut, maiorul Averescu a
urcat toate treptele ierarhiei militare pân la cea mai înalt
– cea de mareal, înscriind pagini eterne în istoria noastr
militar i naional.
Ca profesor, dei a fost un teoretician desvârit, nu a
abuzat de expuneri teoretice, ci a folosit „metoda aplicaiunilor,
în care teoria se reducea la limita strict necesar rezolvrii
lucrrilor,[…] motivând cu argumente fi ecare din msurile
recomandate” 10 .
Aceast însrcinare delicati important de ataat militar
în capitala Germaniei, pe care a îndeplinit-o pân în aprilie 1898,
i-a oferit posibilitatea de a se documenta îndeaproape asupra
viitorului inamic pe care îl va înfrunta în timpul Primului Rzboi
Mondial.
i în diplomaia militar, precum i în toate funciile de
grea rspundere ce i s-au încredinat în timpul carierei sale de
vrednic osta sau om politic, a lucrat cu perseveren i foarte
„mare pricepere i zel”, aducând armatei, multe i preioase
servicii 11 „ Atașatul militar este obligat
delegat a răspunde la toate chestiunile
ce i se pun de Marele Stat Major “.
.
Documentele militare de arhiv ofer cercettorului
informaii importante în legtur cu materialele transmise
2(44)2009 document

Facsimil al raportului întocmit
în anul 1897
în ar de ctre ofier, de la legislaie, manuale colare,
literatur militar de specialitate, regulamente, studii pân
la rapoarte, dri de seam i proiecte de instruciuni.
Solicitrile conducerii Marelui Stat Major sau ale
direciilor din organica Ministerului de Rzboi, frecvente i
presante, au vizat organizarea armatei germane, tipurile de
armament afl ate în dotarea acesteia ca i cele care se afl au
în studiu (ex. „tunul cu tragere repede”), organizarea „Feld
jandarmeriei”, spionajului militar, a poligoanelor de artilerie,
funcionarea Serviciului tezaurului în timp de campanie,
informaii i date tehnice despre instalarea i capacitatea
de producie a fabricilor de conserve de carne pentru armat
(costul instalaiilor, preul unei raii i timpul de conservare),
sistemul de trecere a râurilor de ctre cavalerie, materialul
folosit pentru confecionarea echipamentului i drapelelor
de lupt, modelul de trsuri potale sau ambulane sanitare
întrebuinate în armata german .a. problematic 12 .
Tactul, diplomaia i seriozitatea cu care a acionat pe
timpul cât a deinut aceast funcie, precum i cunoaterea
limbilor strine i-au facilitat stabilirea i meninerea unor
bune contacte în lumea german cu înalte personaliti
politice, militare, i cu omologii si, care i-au furnizat cu
destul rapiditate i uurin informaiile sau materialele
solicitate, pe care le-a trimis în ar la momentul oportun.
Profi tând de acest lucru, prin Ordinul nr. 507 din 16
studii/documente
mai 1896, eful Marelui Stat Major „îl ruga” a se interesa
îndeaproape i a-l ine la curent cu toate modifi crile ce se aduc
sau se proiecteaz a se aduce i „în alt armat strain unde
nu avem ataat militar i asupra creia prin mijloacele de care
dispunei vei fi putut cpta date sigure asupra chestiunilor
de mai sus” 13 .
A sprijinit efortul ofierilor i al elevilor trimii în
Germania 14 pentru frecventarea diferitelor coli, fi ind convins
înc de când conferenia la catedra colii Superioare de Rzboi,
de importana formrii unui corp de cadre valoros: „de calitatea
cadrelor va depinde întotdeauna calitatea armatei” 15 ; a inut la
curent, în permanen, forurile de resort din ar, în legtur
cu situaia colar, conduita i rezultatele obinute de acetia,
notele de la fi nele anului colar fi ind publicate în „Monitorul
Oastei”.
Pentru documentarea Marelui Stat Major, ataatul
militar Averescu a trimis în ar diferite colecii de legi, decizii
ministeriale, regulamente, instruciuni i materiale referitoare
la organizarea armatei germane, a comandamentelor armatei,
recrutare, transporturile pe cale ferat, cltoriile de stat
major, servituile militare, soldele, administraia armatei i
documentaie tehnic privind înzestrarea acesteia cu material
de rzboi, precum i periodicele germane „Berliner Tageblatt”
i „Die Post” 16 .
Potrivit uzanelor diplomatice ale vremii, ofierul
a asistat, alturi de omologii si acreditai la Berlin, la
manevrele anuale ale armatei imperiale germane înaintând
în ar, efului Marelui Stat Major, materiale bine documentate,
Facsimil al raportului întocmit
în anul 1897
document 20092 (44) 11

studii/documente
dovedindu-se a fi un fi n observator al fenomenului militar 17 .
Dând curs ordinelor efului Marelui Stat Major, generalul
de divizie C. Barozzi, a înaintat ca i ataaii militari din Paris i
Viena (cpitanul C. Gheorghe i, respectiv, maiorul Dumitrescu
Aurel), un proiect de instruciuni asupra serviciului ataatului
militar pe baza crora s-au întocmit „Instruciunile asupra
serviciului ataailor militari”din noiembrie 1896. Respectivul
document olograf, care conine trei fi le, pe care îl redm „in
extenso” face obiectul Raportului nr. 115 din 30/12 septembrie
1896:
„La ordinul Dvs. nr. 1304 am onoarea a v expune
vederile mele asupra instruciunilor care ar trebui s reguleze
(reglementeze n.n.) serviciul ataailor militari” 18 . M-am servit
în aceast lucrare foarte mult de relaiunile ce am putut avea
de la colegii mei de aici.
Îndatoririle, drepturile i relaiunile cu Ministerul
de Resboiu
Ataatul militar corespunde direct cu Ministerul de resboiu
personal, numai în cazul cînd primete ordin anume pentru
aceasta, sau în cazuri urgente sau grave care dup aprecierea
sa, trebuiesc comunicate imediat ministerului.
În toate celelate împrejurri toate relaiunile ataatului
militar în orice direcie din minister trebuie s treac prin
direcia statului major, ctre care adreseaz ataatul militar
toate hîrtiile privitoare la lucrrile curente de orice natur ar
fi etc.
12
Idem cu Marele Stat Major
Ata atul
militar este
obligat delegat
a rspunde la
toate chestiunile
ce i se pun de
Marele Stat
Major. În cazul
în care întâmpin
difi culti asupra
relaiunilor voite
va arta natura
acestor difi culti,
posibilitatea
de a le învinge,
mijloacele de care
are nevoie în acest
scop.
Afar de
aceste lucrri
care sunt Model german pentru drapelul de luptă al unităţilor
provocate prin
studiu, ataatul
militar va alctui în biroul su un registru al situaiei armatei
pe lâng care este acreditat i va înscrie în capitolele respective
toate modifi crile survenite, indicând actele ofi ciale relative, va
înscrie într-o rubric aparte aprecierile, discuiunile, brourile
privitoare la aceste chestiuni pstrând externe (?) (jurnale i
brouri) la acte cu numere de ordine.
Orice înscriere va fi înaintat în copie Marelui Stat Major
pentru a se ine i aici un registru identic celui din biroul
ataatului militar.
Capitolele ce trebuie s conin registrul vor fi
urmtoarele:
I. Recrutarea-recrutarea trupei-recrutarea ofierilor.
II. Organizarea formaiunilor armatei pe picior de pace
(uniti i servicii, efective). Aceleai chestiuni pentru piciorul
de rzboiu.
III. Comandamente. Comandamentele trupelor – cele
teritoriale- diferitele autoriti militare.
IV. coli – organizarea – efective
V. Administraiunea i servicii administrative
VI. Corpul ofieresc – înaintare – poziia ofierilor –
cstorii – pensiuni – ofieri de rezerv
VII. Armament i muniiuni
VIII. Îmbrcminte i echipament
IX. Remont
X. Fortifi caiuni
Afar de acestea ataaii militari din rile vecine
României vor trebui s trimeat relaiunile necesare pentru
a se ine la statul major un capitol asupra comandanilor
superiori i personalitile marcante din anuar notie biografi ce,
descrierea caracterului i aprecierea capacitii militare, caliti
i defecte.
Ca lucrri periodice ataaii militari trebuie s trimeat
un raport amnunit asupra bugetului armatei i asupra
manevrelor anuale. Cei din rile vecine în fi ecare lun un raport
asupra micrei: în comandamente, schimbrile de garnizoan,
variaiunea efectivelor,msuri în vederea pregtirii de rzboi.
Idem cu Legaiunea
Ataatul militar va pune în cunotin pe eful misiunii
de toate rapoartele ce înainteaz M.St.M. i au legtur cu
politica rzboiului. Orice demers pe lîng autoritile locale
care se refer la relaiunile dintre cele douri nu se va face de
ctre ataatul militar decît cu autorizarea efului de misiune; în
caz cînd ar fi deosebire de vederi ataatul va trebui s urmeze
prerea efului de misiune chiar cînd ar rezulta din ordinele ce
are c trebuie s urmeze o alt cale, va relata i atepta ordine
taxative (?).
Ataatul militar este inut a da efului de misiune titular
toate relaiunile ce i s-ar cere privitoare la serviciul su i
procura chiar lmuriri asupra punctelor ce avea eful misiunii
nevoie s le cunoasc.
În schimb, ataatul militar are dreptul a cere, la rîndul
su, lmuriri asupra chestiunilor atingtoare serviciului i eful
misiunii trebuie s-i dea tot ajutorul i prin infl uena ce are s-l
introduc atît pe cale ofi ciali privat în toate prile unde ar
avea interes i ar fi posibil în acelai timp.
2(44)2009 document

Pentru tot ceea ce privete obligaiunile de reprezentaie
în corpul diplomatic,fi e fa cu celelalte misiuni, fi e fa cu
autoritile locale, ataatul militar primete ordine de la eful
misiunii titular i le d urmare.
Îndatoririle prevzute în dreptul internaional
Ataatul militar face parte din corpul diplomatic, în
misiunea rii sale în rând imediat dup consilierul de legaie,
care în lipsa efului de misiune are dreptul a fi însrcinat de
afaceri. În corpul ataailor militari în rînd fi e dup vechime în
ar, fi e dup grad, conformîndu-se obiceiului.
Ataatul militar este dator a fi prezentat tuturor efi lor de
misiune i a se achita de toate obligaiunile de politee fa de
restul corpului diplomatic.
Idem cu autoritile rii unde este acreditat
Ataatul militar se adreseaz pentru orice chestiuni militare
autoritii militare însrcinate a corespunde cu ataaii militari
i numai ei, pentru a nu se expune refuzului. Cerereile trebuiesc
formulate în perfect cunotin de cauz, verbal sau în scris, dup
importana chestiunii, dar în mod precis, pentru a se evita revenirea
asupra acelorai chestiuni.
Pentru chestiunile ce ar fi de resortul ministerului afacerilor
strine sau alte ministere ataatul militar corespunde prin eful
misiunii i nu direct.
Cu ceilali ataai militari
Niciuna, în afar de cele impuse de politee. Pentru inute i
diferite obligaiuni cere lmuriri decanului. De ordinar (de obicei
n.n.) astfel de lmuriri se primesc odat pentru totdeauna de la
predecesor.
Idem cu ofierii trimii la studii
Ofierul trimis la studii se gsete sub supravegherea ataatului
militar care la rândul su trebuie s-i dea tot concursul.
Ataatul militar va cuta s se informeze asupra modului cum se
aplici se poart ofierul trimiându-i în fi ecare an pentru memoriul
ofierului, pe lâng notele date de Direcia colii.
Înlocuirea ataatului militar
Ofierul destinat a fi numit ataat militar va fi primit cu cel
puin 3 luni înainte pentru a se pregti i tot astfel va fi prevenit
i înlocuitorul.
Vechiul ataat va atepta, pe loc, pe înlocuitor, va merge cu
el la audien, care pentru unul va fi de prezentare pentru altul de
concediu; îl va prezenta apoi diferitelor autoriti militare i caut
s-l introduc în toate prile unde tie c este necesar. Va fi bine
a acorda pentru aceasta cel puin 15 zile dac nu o lun.
În acelai timp vechiul ataat d celui nou cancelaria pe
seam, precum i toate lmuririle privitoare la organizarea armatei
i modul de a-i îndeplini serviciul.
Cheltuieli
Ataaii militari vor avea dreptul la misie i transport pentru
deplasri ce fac cu autorizarea ministerului în interes de serviciu,
fi e c aceste deplasri se fac pentru a rspunde unei anumite
chestiuni sau a înlesni ataatului militar studiul armatei.
Ataaii militari vor abona cancelaria la revistele militare locale
ofi cioase sau cu renume local, la jurnalele militare ofi ciale i unul sau
dou jurnale politice care se ocupi de armat. Abonamentul se va face
în contul ministerului de resboiu i jurnalele vor rmîne la arhiva biroului
afar de cele politice din care se va extrage numai prile interesante.
Orice cheltuial curent necesar pentru (n.n.) ataatul
militar nu se va face decît cu autorizarea ministerului.
Va fi îns autorizat fr autorizare prealabil: 1) a cumpra
în dublu exemplar (unul pentru biroul su i unul pentru M.St.M.)
studii/documente
toate regulamentele i publicaiunile militare ofi ciale ce vor aprea.
2) a cumpra în dublu exemplar (idem) toate lucrrile care va crede
c sunt necesare a se gsi în biroul su i în biblioteca Marelui
Stat Major. 3) a cumpra pentru biroul su crile ce crede c-i
sunt necesare pentru îndeplinirea serviciului su.
Pentru mobilier de cancelarie (dulapuri) va trebui s cear autorizare.
Spre a face fa diferitelor cheltuieli se va pune de ctre
minister la dispoziia ataatului militar 1000 de lei depui
la banca local i care se va alimenta cu sumele rezultate din
achitarea conturilor trimise trimestrial de ataatul militar, care
va avea cont curent la banc pentru suma sus artat.
Ataat militar
Maior Averescu
D-sale d-lui colonel Mare, Directorul Serviciului de Stat
Major, Ministerul de Resboiu, Bucureti”
Prin proiectul de instruciuni prezentat mai sus, maiorul
Alexandru Averescu a adus o contribuie important la
redactarea „Instruciunilor asupra ataailor militari” 19 aprobate
de Marele Stat Major în noiembrie 1896, care reglementau
competenele i responsabilitile ofierilor aflai în slujba
diplomaiei militare.
Cât vreme a ocupat funcia de ataat militar la Berlin,
maiorul Averescu a acionat cu druire, competen, perseveren
i promptitudine la dispoziiile conducerii armatei. Ca urmare a
înaintrii în gradul imediat superior în aprilie 1898, a fost chemat
în ar, încredinându-i-se comanda Regimentului 4 Roiori 20 .
1 Arhivele Militare Române (în continuare se va citi A.M.R.), fond 948, dosar nr.
crt 1773, f. 2-3.
2 Ibidem, f. 8, 33-42.
3 Ibidem; Colecia de registre istorice i jurnale de operaii nr. crt. 1383
(Istoricul Marelui Stat Major) (1859-1934), f. 77;100;102;106.
4 „Regulamentul pentru legaiile române din strintate” din 1880 i
„Regulamentul ataailor militari” din 1892.
5 Tripla Alian din care România fcea parte din anul 1883 fusese reînnoit
în 1892.
6 „Monitorul Oastei”, nr. 29, din 2 septembrie 1895.
7 Era absolvent al colii Superioare de Rzboi din Torino pe care a urmat-o
între anii 1884-1886, autor al unor lucrri de specialitate i unul dintre
iniiatorii reînfi inrii revistei ,,România Militar” în anul 1891.
8 A.M.R., fond Direcia Cadre i Învmânt/1974, dosar nr. crt. 688, f 25-26;
,,România Militar”, Anul LXXV, Nr. 12, decembrie 1938, vezi articolul ,,S-a
stins Marealul Alexandru Averescu”, p. 4.
9 Din trecutul ,,României militare”. Cu prilejul comemorrii a 75 de ani de la
apariia ei în viaa armatei. 1864-1938, Bucureti, 1939, p. 34-38.
10 Ibidem, p. 117.
11 A.M.R., fond Direcia Cadre i Învmânt /1974, dosar nr. crt. 688, f. 26-28.
12 Ibidem, fond M.St.M. Secia a 2-a Informaii dosar nr. crt. 14 f. 4, 6-7, 29, 42,
51,73- 75, 80, 82.
13 Ibidem f. 44.
14 Au studiat în Germania în perioada cât a funcionat mr. Averescu ca
ataat militar, la Berlin, urmtorii: slt. Ghe. Jiteanu, Mihail Darvari, Ghe.
Stambulescu, Al. Gorski, lt. George Eremia, Al. Sturdza i lt.col. Traian
Pascal.
15 „Istoria militar a poporului roman” vol. V, Editura Militar, Bucureti, p. 133.
16 A.M.R., fond M.St.M. Secia a -2 –a Informaii, dosar nr. crt. 14 f. 34, 86,
127, 141.
17 Ibidem, f.58; fond Direcia Cadre i Învmânt /1974, dosar nr. crt. 688,
fi lele 26-28.
18 Ibidem, fond M.St.M., Biroul ataai militari, nr. crt. 2, fi le 3-5.
19 Ibidem, fond M.St.M., Biroul ataai militari, crt. 2, f. 21-28.
20 Ibidem, fond M.St.M., Secia a 2-a Informaii, dosar nr. crt. 14, f.210;
„Monitorul Oastei” nr. 20 din 18 aprilie 1898.
document 20092 (44) 13
NOTE
Alexandru Averescu – Military attaché at Berlin
Abstract: Between 1895-1898, Alexandru Averescu
was military attaché at Berlin. In this position, he was
preoccupied to know the legislation, the school manuals
and the instructions that established the activity in the
German army. He promoted the fi rst instruction project
that settled the activity of the military attaché.
Key words: Military attaché, diplomatic relations,
international law, information accreditation.

studii/documente
SCRISORILE LUI ALEXANDRU BELDIMAN CĂTRE GENERALUL
ALEXANDRU AVERESCU, CA IPOSTAZĂ A INERŢIEI SOCIALE
ÎN ROMÂNIA ANULUI 1907
DRD. IULIAN STELIAN BOOGHIN
CENTRUL DE STUDII I PSTRARE
A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE
1907, vremuri de grea cumpn pentru tânrul
regat român. La mai puin de un an de la jubileul din
1906, când la Bucureti i în marile orae s-au srbtorit 40
de ani de la instituirea regimului monarhiei constituionale,
ara avea s fi e zdruncinat de un mare cataclism social1 .
Rscoala a demonstrat cu prisosin adânca polarizare a
societii româneti, pe de-o parte lumea progresului autentic,
îns prezent pe un segment restrâns, în spaiul urban, acolo
unde serbrile au avut ecou. Pe de alt parte lumea stagnrii,
a srciei, din nefericire cea mai numeroas, cci vorbim
despre satul românesc, copleit de lipsa pmântului i a
hranei, de povara impozitelor, de boal i analfabetism2 .
Realitate observat de
14
„...această dispoziţie nu este și
nu poate fi menită a constitui un
privilegiu în favoarea unei clase
deosebită a societăţii ...“.
Nicolae Iorga înc din 1905,
despre care avea s scrie c
,,pe când se lucra de zor la
cldirea statului modern,
nimeni nu se uita la aceste
adâncuri din care putea s
ias cea mai mare primejdie
pentru viitor” 3 .
Rscoala din 1907 nu a fcut decât s încheie ciclul
marilor frmântri sociale i s demonstreze c era mai mult
decât necesar ca procesul de modernizare caracterizat printr-o
cretere extensiv a societii s fi e dublat de un real proces de
democratizare 4 . Dar grea, foarte grea era opera reformatoare 5 ,
dovad c nici Carol I, chiar dac, contientiza necesitatea
reformelor, necesitatea democratizrii o ptrundea pân la
un punct, cci în felul sta putem înelege afi rmaia fcut
sub ocul sângeroaselor evenimente:
,,Toat România trebuie refcut, cci totul s-a înecat. S-a
mers ru i prea iute cu instrucia publici s-a dat poporului
o cultur care nu e înc la îndemâna lui. Trebuie schimbat
constituia administrativ a rii: înfi inarea de provincii cu
guvernatori serioi i de greutate în fruntea lor; prefecii n-ar
fi decât subprefeci. Ar trebui o înelegere între partide pentru
revizuirea Constituiei; dar nu mi s-a vorbit decât de pres,
care a otrvit aceastar” 6 , dup cum încheia Marghiloman,
martorul fa de care regele i-a expus ,,planul” de reforme.
Reforme pe care liberalii (adui de Carol I la guvernare în
plin criz social) 7 s-au strduit s le înfptuiasc în perioada
ce a urmat dup înbuirea rscoalei. Îns, atâta timp cât
nu s-a pus problema unei reforme agrare i modifi carea
Constituiei, nu se poate spune c iniiativele legislative
iniiate înc din 1907 au produs democratizarea societii
româneti. Rezistena în faa reformelor i a democratizrii
au fost pe msura importanei acestui proces.
i cu toate astea, au existat destule iniiative legislative
prin care s-a încercat s se peasc aceast grani, dincolo
de limitele inerente ale vremurilor.
O mare cumpn fusese trecut atunci când rscoala a
fost înbuit. Îns alta, chiar dac nu a avut acelai impact
emoional i a fost mai puin vizibil, la fel de important,
dac nu chiar mai important, urma s fi e depit. Mai
exact, reformarea societii.
Dincolo de aspectele socio-economice, bulversrile
provocate de rscoal au dovedit c nu numai economia,
mai cu seam agricultura, trebuiau reformate, ci însi
sistemul de valori al întregii societi, societatea, instituiile
i mentalitatea colectiv. Proces de durat, dar care trebuia
iniiat în primul rând, în al doilea rând trebuia un moment
de oc care s-l accelereze.
Cum schimbarea mentalitilor
este un proces de durat i suma
metamorfozelor suferite de societate
în ansamblul ei, pentru clasa politic,
pentru guvernani cel mai la îndemân
a fost reformarea instituiilor statului
pentru a fi capabile s gestioneze i
s corespund pe msura nevoilor
societii.
Din acest plan de reformare nu putea lipsi instituia
armatei. Mai cu seam c în rzboiul civil ce a zdruncinat
ara în anul de trist amintire 1907, armata s-a afl at în
linia întâi. Rzboi ce pe moment l-a câtigat, îns pe care
risca s-l piard în perioada urmtoare dac reformele atât
de necesare nici mcar nu erau iniiate, cu atât mai mult cu
cât rezultatele nu ar fi fost pe msura ateptrilor i pentru
a înltura orice urm de îndoial asupra ideii de mai sus,
trebuie s nu uitm c ,,tabra inamic” din rzboiul civil
invocat nu era nimeni altul decât ranul român, al crui
numr reprezenta o mare proporie din efectivele armatei
române. Cu alte cuvinte, fr schimbri serioase i bine
gândite nu era greu de anticipat reacia ranului român
fa de instituia armatei dup Rscoala din 1907, mai cu
seam c nici pân atunci încorporarea i anii de ctnie nu
erau primite cu bucurie. Cci, s fi m drepi i contieni c
„a rpi” unei familii de rani fora de munc a unui tânr
în putere însemna o grea lovitur economic în condiiile
în care omul, nu maina, era principala for de producie
în agricultura României la începutul de veac XX. Dar s
nu divagm, chiar dac atitudinea ranului român fa de
instituia armatei este un subiect demn de analizat i s ne
întoarcem la subiectul nostru.
Prin urmare, necesitatea reformrii societii româneti
era contientizat de toat lumea, cum s-ar spune de la
vldic la opinc, numai c fi ecare o vedea în raport cu
propriul orizont. Conjunctura politic a fcut ca cei menii
s demareze procesul s fi e liberalii, chemai de Rege s
potoleasc rscoala, în primul rând i s iniieze reformele
în al doilea rând.
2(44)2009 document

Dat fiind bogata
bibliografie asupra
guvernrii liberale din
acea perioad, ne
mrginim doar a
spune c, dup unele
opinii, activitatea
legislativ a
Parlamentului din
primvara anului
1908 poate fi
considerat ca cea
mai efervescent
i eficient din
toat istoria
parlamentarismului
românesc de pân
atunci. 8
A a cum s-a
spus mai sus, din acest
demers legislativ nu
trebuiau s lipseasc
iniiativele privind reformarea armatei, instituie care, repet, s-a
afl at în linia întâi în rzboiul fratricid, riscând incomensurabile
daune de imagine i tirbirea statutului în societate.
Prin urmare, aureolat de (tragica i nedorita) glorie
de ,,pacifi care” a lumii satului, generalul Averescu i-a luat
rolul în serios, promovând o serie de legi menite s înlture
disfuncionalitile armatei, constatate ca fi ind cronice cu
ocazia înbuirii rscoalei.
Atent observator al fenomenului militar, înelegând
orizontul de evoluie a armatelor pe btrânul continent,
Alexandru Averescu i-a dorit ca prin legile propuse s ridice
armata la nivelul standardelor europene prin optimizarea
structurilor organizatorice, prin îmbuntirea selecionrii
i pregtirilor cadrelor, prin perfecionarea instruciei trupei
i achiziionarea de armament, muniie i tehnic de lupt 9 .
Mai mult decât atât, a fost adeptul hotrât al principiului c
numrul este un element foarte important doar când este cldit
pe calitate: ,,numai atunci când elementele care îl compun sunt
de bun sau de cel puin satisfctoare calitate; altfel el este o
fi ciune, o putere presupus i nimic mai dezastruos pentru o
armat decât a pune temei pe astfel de dezamgire” 10 .
Pornind de la aceste idei, ministrul de rzboi Averescu a
promovat o nou lege pentru organizarea armatei, adoptat
în martie 1908 de cele dou camere ale Parlamentului, care
a suscitat aprige reacii din partea oponenilor, mai mult sau
mai puin la obiect 11 .
Odat adoptat, aceast lege ar fi rmas liter
moart dac nu era completat cu altele, printre care cea
mai important se referea la selecionarea, pregtirea i
promovarea cadrelor, menit s elimine cile adiacente de
ascensiune în cariera militar: nepotismele, favoritismele,
snobismul, corupia i alte hibe ce cangrenau armata, cu
grave consecine asupra capacitii de lupt. 12
Atât în Parlament, cât i în societate, reaciile au fost
pe msura scontatelor efecte ale acestei legi i au cunoscut
diverse forme de manifestare 13 .
Asupra unei astfel de reacii dorim s ne concentrm
atenia în cele ce urmeaz, propunându-v spre lectur i
analiz tioasele replici schimbate într-o scurt coresponden
al crui destinatar a fost generalul Averescu.
Expeditorul?! ...Nimeni altul decât ministrul român la
Berlin, Alexandru A. Beldiman, cel care ocupa aceeai funcie
în 1897, când (pe atunci, maiorul) Averescu, ataatul militar
studii/documente
român la Berlin, a trebuit s prseasc postul, fi ind chemat
în ar datorit incidentului cu locotenentul Alexandru D.
Sturdza, fi ul lui Dimitrie Sturdza, la acel moment, preedinte
al Consiliului de Minitri 14 .
Cu alte cuvinte, expeditorul i destinatarul, adic
Alexandru A. Beldiman i Alexandru Averescu, în mod sigur
se cunoteau destul de bine, date fi ind poziiile ce ocupau la
Berlin ca reprezentani ai statului român. În acest moment
nu ne putem exprima asupra relaiilor personale dintre cei
doi, îns îndrznim s afi rmm c nu depeau câtui de
puin limitele impuse de regulile ofi ciale. Sau altfel spus,
prerea noastr este c prea multe afi niti reciproce nu
aveau. Opinie cât se poate de subiectiv, construit pe seama
devenirii publice hrzit de destinul fi ecruia.
Dac biografi a lui Alexandru Averescu a fost îndeaproape
studiat, Alexandru A. Beldiman nu s-a bucurat de aceeai
atenie, poate ci datorit convingerilor sale de politic extern,
poziionându-se astfel într-o partid pe care sfâritul primului
rzboi mondial a dovedit-o a fi anacronic. Tocmai de aceea,
pentru a schia biografi a lui Alexandru Beldiman nu ne rmâne
decât s apelm la enciclopedii, cu neajunsul c, asemeni oricrei
fie de dicionar, totul se reduce la sumare date cronologice:
„diplomat, n. 16 mai 1855 în Iai. Studiile, în strintate
i la 1877 doctor în drept la Berlin, fi ind în 1876 laureat cu
medalia de aur. În diplomaie, la 1878 ca secretar al ageniei
din Berlin i cancelar al ageniei diplomatice i consulatului
general din Sofi a (sept.1879-dec.1880). Apoi prim-secretar al
Legaiei din Viena. La 1881 transferat la Legaia din Berlin.
În timpul conferinei internaionale pentru Chestiunea
Dunrii, este delegat pe lâng Legaia din Londra ( feb. -
mart. 1883). La 1883, vine la Bucureti i este provizor ef
al diviziei politice din administraia central a Ministerului
de Externe. La 1883, ef al diviziei politice din Minister; la
1883 iulie însrcinat cu facerea Legaiunii din Berlin pân în
august 1883; la 1883 sept., ataat pe lâng primul-ministru
I.C.Brtianu când a plecat a plecat la Gasteir, pentru a se
întâlni cu principele Bismarck, pân în oct. 1883; la 1883
oct. 29, secretar general pân la 4 dec. 1884; la 1885 ian. 14,
însrcinat din nou cu funciile de mai sus, pân la 7 feb. 1885;
la 1885 mart. 1, agent diplomatic i consul general la Sofi a;
la 1885 mart. 4, secret. general pân la 24 mai 1885; la 1885
iulie 11 însrcinat din nou cu funciile de mai sus pân la
31 aug. 1885; la 1885 oct., ataat pe lâng primul-ministru
I.C.Brtianu, când a plecat la Friedrichruhe i Viena, în
urma revoluiei de la Filipopole; la 1885 feb., este trimis în
misiune la Berlin pentru negocierile comerciale; la 1886 mai,
trimis din nou în misiune la Berlin pân în aug. 1886; la 1886
aug. 25 secretar-general pân la 2 sept. 1886; la 1887 ian.,
trimis în misiune la Berlin pentru încheierea tratatului de
comer cu Germania, pân în feb. 1887; la 1888 iulie 1, trimis
extraordinar i ministru plenipoteniar la Belgrad, pân la
1 oct. 1888, când a demisionat în urma retragerii guvernului
liberal, dei fusese rugat de noul guvern s-i pstreze situaia;
n-a reintrat în diplomaie pân la 1895. Atunci (9 oct.) a
fost numit secretar general la Ministerul de Externe i la 1
ian.1896 min. plenipoteniar la Berlin” 15 .
Dat cu care se încheie i fia de dicionar, nu însi viaa
de diplomat a lui Alexandru A.Beldiman care, dup cum se
poate vedea mai sus, a avut Germania ca principal destinaie
unde i-a desfurat activitatea. Activitatea diplomatic în
care nu a precupeit niciun efort pentru a cimenta vectorul
intereselor comune în relaiile româno-germane.
Nu vom insista asupra complexitii acestor relaii,
îns nu putem trece mai departe fr ca mcar s amintim
c strategul acestui proiect de politic extern, a fost nimeni
altul decât Carol I. Prin urmare, lesne se pot deduce relaiile
document 20092 (44) 15

studii/documente
dintre Rege i promotorul politicii sale externe la Berlin,
Alexandru A. Beldiman. Dar despre asta puin mai târziu,
cci pentru a nu pierde fi rul expunerii inem s subliniem c
Alexandru A. Beldiman s-a implicat atât de mult în misiunea
primit, încât în anii premergtori primului rzboi mondial
se poate spune c devenise reprezentant al intereselor
Germaniei în România. Fapt observat i de contemporanii
si16 , care în mrturiile ce le-au lsat, ajung la un numitor
comun atunci când pe Alexandru A. Beldiman îl portretizeaz
ca fi ind portavocea guvernului german la Bucureti, sau i mai
tranant, ca pe un ptima germanofi l ,,mai german decât toi
germanii” 17 . Ajuni la acest aspect, imparialitatea i nevoia
de adevr ne impun s amintim i s subliniem c Alexandru
A. Beldiman nu a fost singurul germanofi l din România.
i mai mult decât atât, a fi germanofi l nu însemna a fi mai
puin patriot decât antantofi lii, într-o vreme când marele
pericol pentru proiectul de modernizarea României nu venea
dinspre Germania, ci dinspre... Rusia. De aici opiunea lui
Carol I pentru aliana cu Puterile Centrale (desigur, la rege
nu a lipsit doza de subiectivism) i a multor oameni politici
de seam, precum P.P.Carp, C.Stere, .a. care numai de lips
de patriotism nu pot fi acuzai. Îns, realitile geo-politice
de la sfâritul rzboiului au dovedit anacronismul opiunii
germanofi le. Cum acesta este un subiect care merit toat
atenia unei analize distincte, ne oprim aici.
i ne reîntoarcem la Alexandru A. Beldiman pentru a
spune c tot efortul su pentru cauza german nu i-a adus
nicio rsplat, ba mai mult, a sfârit prin a cdea în dizgraia
Berlinului ce l-a acuzat pentru greita informare asupra
inteniilor României cu privire la opiunea militar, dup cum
nota Titu Maiorescu în ziua de ,,Duminic, 30 octombrie/12
noiembrie” a anului 1916: ,,[...] s-a recunoscut în sfârit la
Berlin puina capacitate a lui Beldiman” 18 .
Prin urmare, gândindu-ne la cariera politico-militar
prin care Averescu a devenit un simbol al României Mari,
ne exprimm sperana c prin schia de portret fcut
diplomatului Beldiman s-a reuit s se argumenteze afi rmaia
referitoare la incongruena celor dou destine, situaie ce avea
s determine relaiile dintre cei doi.
În liniile generale, acesta a fost contextul în care ctre
sfâritul anului 1907, Alexandru Beldiman îi scria din Dîrsta
lui Alexandru Averescu, chipurile pentru a-i solicita un
serviciu personal. Practic îns, Alexandru Beldiman nu fcea
altceva decât s se aeze în tabra contestatarilor proiectelor
de reforme iniiate de Averescu. Printr-un discurs îndelung
exersat în practica diplomaiei, prin formule retorice bine
ticluite, s-i arate ministrului de rzboi eroarea ce era pe cale
a o face, anume uzurparea ierarhiei sociale prin uniformizarea
i egalizarea ce le-ar fi produs realitile cotidiene ale vieii
cazone, periculoase consecine ale ideilor lui Averescu de
reformare prin democratizare a armatei române * .
Prin urmare, haidei s vedem ce-i scria Alexandru A.
Beldiman lui Alexandru Averescu i modul cum a gsit de cuviin
s-i cear urmtoarele, pe 5/18 noiembrie 1907, din Dirste:
„Dirste, 5/18 noembrie 1907
Personal
Prea stimate Domnule General,
M.S. Regele primindu-m zilele aceste în audien, a
binevoit, în cursul convorbirilor ce a avut cu mine, a se interesa
i de fi i mei, pe cari îi cunoate personal. Cel mare, inginer i
ofier de rezerv în artilerie, a avut onoarea a espune pe larg
Majestii Sale, inveniunile sale, asupra crora Regele dorete
s fi e inut în curent i a primit i acum la Sinaia un memoriu
despre mersul lor, pe care I l-am remis din partea fi ului meu.
În cât privete pe cel de-al doilea fi u al meu, Victor, M.S.
tia c terminându-i liceul de la Berlin, urma s intre acum în
armat pentru îndeplinirea serviciului de un an. Astfel a venit
vorba despre nouile dispoziiuni, privitoare la încasarmarea
16
(subliniat în text- n.n.) admii cu termen redus, i nu m-am
putut opri s exprim, ca printe de familie (subliniat în text cu
culoare albastr- n.n.), serioasele mele îngrijiri asupra acestei
mésuri din punctul de vedere i igienic i moral i intelectual,
adaogând c în astfel de condiiuni mé ved nevoit cu mare regret
s amn intrarea în armat a fi ului meu Victor. Cci pe de o
parte nu ai putea s-l expun gravelor neajunsuri de diferite
ordine i chiar pericolelor rezultând din aceast dispoziiune;
iar pe de alt parte nu a-i admite cu nici un chip ca el s se
bucure în mod indirect de oarecare înlesniri speciale fa cu
ordine precise i generale, care s-ar eluda dup obiceiuri din
nenorocire prea învechite la noi. Aceasta ar fi un reu exemplu
i contrariu educaiunei primite de copiii mei i nu ai dori
ca primul pas al fi ului meu întru îndeplinirea unei datorii
ceteneti în ar s se fac în mod privilegiat i neregulat.
Recunosc, Domnule General, c serviciul i instruciunea
tinerilor militari cu termen de un an las foarte mult de dorit
i are nevoie de îndreptare, mai cu seam în vederea pregtirii
acestor tineri ca viitori ofieri de rezerv. tiu toate aceste i
le-am observat personal, când fi ul meu Alexandru i-a fcut
serviciul de un an. Recunosc aseminea c nouile dispoziiuni,
ce le-ai luat, sunt dictate de necesitatea simit de a îndrepta
o stare de lucruri, care, dac s-ar prelungi, ar periclita
instituiunea ofierilor de rezerv, ceea ce în caz de mobilizare
ar slbi mult forele noastre militare (subliniat în text culoare
albastr- n.n.). Prin urmare, tot ce-ai ordonat pentru ca
serviciul acelor tineri s devin mai exact i mai serios,
decât pân acum; pentru ca ei s fi e mai bine instruii
i pregtii ca viitori ofieri de rezerv, toate aceste sunt
binevenite, dup prerea mea, i trebuie s fi e aprobate
de oricine îi d seama de însemntatea progreselor
ce avem înc de îndeplinit i pe terenul militar. (barat
vertical în partea stâng cu dou linii de culoare albastrn.n.).
Dar tocmai din punctul de vedere al escelentelor
inteniuni, ce reies din acele dispoziiuni, îmi permit s v
pun întrebarea, dac încasarmarea ce ai ordonat, corespunde
scopului ce urmrii, sau dac, din contr nu ar produce efecte
vtmtoare instituiuni ce voii a îmbunti.
Eu nu pot pretinde – i cred c m cunoatei îndestul
pentru a nu v îndoi asupra inteniunilor mele – eu nu pot
Generalul Alexandru Averescu -
la manevrele regale - Dobrogea 1907
2(44)2009 document

pretinde ca s revenii asupra încasarmrii numai fi indc
fi ul meu se afl în ajunul de a-i îndeplini serviciul militar.
Dealtmintreli, abia la sfâritul anului va împlini 19 ani, aa
încât poate atepta.
Din punctul de vedere general îns al însi instituiunei,
îmi voi permite a v supune un memoriu, în care voi aduce
i regulamentele prusiane asupra aceleiai materie, pe care
le cunoatei mai bine decât mine. Totodat voi arta i
unele consecini penibile ale încasarmrei, care s-au ivit
deja i mi-au fost comunicate de unii prini de familie,
i voi examina dispoziiunea din întreitul punct de privire
susmenionat, bazat pe starea real a lucrurilor în casarmele
noastre. Prin aceast lucrare cred c voi lmuri pe deplin
aceast chestiune, aducând sper un serviciu i prinilor de
familie care se afl în aceeai situaie i poate chiar i Domniei
Voastre personal. Peste câteva zile voi sosi la Bucureti i m
voi grbi s ne întâlnim pentru a convorbi mai pe larg asupra
acestei msuri i tuturor urmrilor ei.
În ateptare, v rog s transmitei din partea nevestei
mele salutrile noastre amicale Doamnei Averescu i s
primii, Domnule General, din parte-mi, expresiunea
simmintelor mele cordiale.
Al DVoastre
(ss) A Beldiman” 19
Scrisoarea lui Alexandru Beldiman nu a rmas fr
ecou pentru tinerii bacalaureai din armata român. Cci
urmtorul document este o copie dup Ordinul Circular
Confi denial nr. 1465 prin care generalul Averescu se adresa
corpurilor de armat la 23 noiembrie 1907, artând c: ,,din
informaiunile avute la minister asupra modului cum s-au
interpretat i se aplic ordinele privitoare la tinerii încorporai
cu termenul redus, rezult c în unele corpuri s-a depit în
vigoare limitele ce rezult din spiritul i litera acelor ordine,
iar în altele se elud multe din dispoziiunile ordonate.
Pentru a evita pe de-o parte reclamaiuni fundate, iar
pe de alta pentru a se asigura cât mai mult scopul avut în
vedere de minister, cu onoare v rog s binevoii a recomanda
cu tot dinadinsul comandanilor de uniti a face totul pentru
executarea cu discernmânt a sus-menionatelor ordine.
Pân la Srbtorile Crciunului toi aceti tineri vor trebui
s locuiasc în cazarm i de aceia corpurile s le destine o
camer. Lipsa de local nu poate fi invocat pentru a eluda aceast
dispoziiune, cci în orice cazarm se poate cu puin bunvoin
gsi o camer pentru a i se da aceast destinaiune.
Încazarmarea ar putea fi tlmcit cu un fel de rigoare
fr folos dac bacalaoreai ar sta neocupai.
Programul serviciului zilnic va trebui deci s fi e astfel
combinat, ca fr a-i supune la o munc excesiv i prea
încordat, totui s fi e ocupai în tot cursul zilei, cu atât mai
mult c pân la 1 martie vor trebui s aib primit întreaga
instrucie individual, teoretic i practic.
Un rezultat bun desigur nu se poate obine decât însrcinând
dup cum s-a ordonat un ofier cu executarea programului.
Prin recomandaiunea de a se supune i aceti recrui la
acelai regim ca ceilali oameni, va trebui a se înelege c vor fi
întrebuinai în serviciul la toate ocupaiunile exceptând pe cele
care cad în categoria corvezilor i care nu au legtur direct sau
cel puin indirect cu instruciunea i educaiunea militar.
Sub raportul traiului se vor face îns acestor tineri
toate înlesnirile compatibile cu cerinele serviciului. Astfel
în corpurile în care sunt popote, ei vor fi admii la masa
ofierilor, ceea ce ar contribui a-i pregti i mai bine pentru
gradul de ofier. Acolo unde nu sunt popote li se va permite
s mnânce la cantine sau birturi din împrejurime sau s-i
procure mâncare din ora.
În zilele de srbtoare i excepionale i în cele de lucru,
în orele libere vor putea fi învoii în ora acei cu purtare bun
i cu aplicaiune în serviciu.
studii/documente
De la Crciun înainte se va permite a merge s doarm
în familie acei care au prini în ora sau rude la care au avut
locuina înainte de a fi încorporai.
Nu va trebui îns sub nici un pretext a se da învoiri
permanente în cursul zilei.
În orele de serviciu orice învoire ar fi o derogare de la
ordinele date, afar de cazuri excepionale de vdite interese
de familie sau personale.
Ar fi de asemenea a se eluda ordinele ministerului ceea ce ar
atrage o serioas rspundere. Se va continua astfel programele
de ocupaiuni i s aib zilnic mai multe ore libere.
Am credina c cu aceste explicaiuni i cu acelea ce vei
crede i Dumneavoastr c mai sunt necesare de adugat,
comandanii de uniti vor putea intra cu desvârire în
inteniunile ministerului.” 20
Alexandru Beldiman, pe 30 noiembrie/13 decembrie
1907 revine i-i scrie înc o dat generalului Averescu pentru
a-i ,,comunica un memoriu asupra noului ordin privitor la
serviciul militar de un an, memoriu pe care îl supun totodat
Majestii Sale Regelui i Alteei Sale Regale Principelui
Motenitor.
Am adresat în acelai timp o petiiune Domnului Prim
Ministru D. Sturdza, rugându-l ca aceast chestiune de interes
general s fi e examinat în Consiliul de Minitri”, scrisoare
creia îi pune punct cu una din formulele epocii: ,,Binevoii
a primi Domnule Ministru încredinarea prea înaltei mele
consideraiuni” 21 .
Scrisoare pe care, în aceeai zi, generalul Averescu a
pus urmtoarea rezoluie: ,,Ar fi fost mult mai profi tabil
pentru ar dac aceast mare prip a Dlui Beldiman pe
chestiunea pregtirii ofierilor de rezerv ar fi votat Dsa acum
4 ani când a avut cunotin de modul [indescifrabil în text]
visam voluntarii de un an, mod pe care Dsa votând mai zilele
trecute ca [indescifrabil în text] la modifi cat de adevrat
[indescifrabil în text].
Este mult profitabil ca dac acea ruine s-ar fi
[indescifrabil în text] c sunt [indescifrabil în text] s fac
serviciul i al doilea fi u al Dsale, desigur c nu i s-ar fi auzit
vocea. Mi-a vorbit acum câtva timp de înrolarea copilului
Dsale, m-a întrebat epoca înrolrii, m-a întrebat de corpul
unde s-i înroleze copilul, nici un cuvânt îns de modul
ruinos cum se face acest serviciu.
(ss) gral Averescu” 22
Nu vom pune punct schimbului de scrisori dintre cele
dou personaje inainte de a prezenta memoriul des pomenit de
Alexandru Beldiman, de unde se vede clar opinia diplomatului
asupra acestei instituii, pe seama creia ne rezervm câteva
opinii în fi nal. Dar iat ce glosa Alexandru Beldiman pe seama
situaiei ce a determinat prezenta coresponden:
«Memoriu asupra serviciului militar pe timp de un an
Legea pentru recrutarea armatei prevede c tinerii, ce
îndeplinesc certe condiiuni de instruciune fi xate prin art. 23
al cestei legi, au dreptul de a fi ,,chemai în serviciul armatei
permanente pentru un termen de serviciu redus la un an”.
Aceast dispoziiune nu este i nu poate fi menit a
constitui un privilegiu în favoarea unei clase deosebit
a societii, cci un asemenea privilegiu ar fi contrariu
principiului fundamental al organizrii Statului Român.
De alminteri categoriile prevzute prin art. 23 pentru
admitere la serviciul militar de un an dovedesc c aceast
instituiune a fost conceput într-un sens larg i este deschis
la toate ramurile activitii, cari ce o instituiune special
oarecare. Astfel, în afar de acei ce au obinut certifi catul de
absolvire a liceului sau a unei coli speciale superioare, fi e
din ar, fi e din strintate echivalente, mai sunt admii la
serviciul de un an.
document 20092 (44) 17

studii/documente
18
Manevrele regale - Dobrogea 1907
Absolvenii coalelor practice de agricultur ale Statului,
ai coalelor speciale de silvicultur din ar, sau ai coalelor
superioare de agricultur sau silvicultur din strintate,
recunoscute de stat, absolvenii coalelor de comer de gradul
al doilea din ar sau din strintate, elevii i absolvenii
coalelor normale de institutori i învtori, absolvenii
coalelor superioare de arte i meserii ale statului, sau ai
coalelor judeene i comunale de arte i meserii, care au obinut
echivalena cu coalele superioare ale statului, absolvenii
coalelor de belle-arte i ai conservatoarelor de muzic i
declamaiune din ar ale statului sau din strintate,
recunoscute de stat, absolvenii seciunei conductorilor coalei
de poduri i osele, absolvenii coalei superioare de telegrafi e
i pot din Bucureti, tineri care se destin medicinei,
veterinarei i farmaciei i care vor cere amânarea pân la
terminarea studiilor vor face anul de serviciu ca ajutori de
medici, veterinari sau farmaciti militari.
De aici rezult evident c majoritatea covâritoare a
acelor ce îndeplinesc în România condiiunile prescrise prin
art. 23, se recruteaz din mediul social al familiilor fr
avere i a cror existen este bazat, în cea mai mare parte,
pe propria lor munci activitate. Nu poate fi deci vorba, cum
se zice uneori (subliniat în text culoare roie- n.n.), de un fel
de privilegiu creat în folosul claselor avute sau superioare ale
rii. Institutori i învtori, absolveni ai coalelor practice
de agricultur, de silvicultur, de comerciu, de meserii, de
telegrafi e i pot etc, etc, toi acetia sunt printre tinerii
având dreptul la serviciu de un an cu mult mai numeroi
decât acei, în comparaie puini, cari se recruteaz din clasa
avut a societii. Nimic dar mai greit de a privi, cum se face
adesea, instituiunea serviciului de un an ca o concesiune, în
fond nefolositoare armatei, fcut numai clasei superioare, pe
când masa cea mare a soldailor este obligat a sta trei ani
sub drapel (subliniat în text culoare roie- n.n.).
Dac aceast instituiune nu a dat înc rezultatele
necesare armatei, cauzele acestei lipse nu trebuiesc cutate
în însi fi ina ei, ci în modul de aplicare, care st în strâns
legtur cu starea general a armatei.
Mai întâi nici pân astzi nu s-a defi nit în mod precis
prin lege sau prin regulament, ce însemneaz aceast
instituiune i care este rostul ei în armat? (subliniat în text
peni culoare mov- n.n.). Din aceast nelmurire a însi
principiului pe care se întemeiaz instituiunea, au provenit
adesea dispoziiuni contrazictoare, care s-au luat cu privire
la aplicarea ei. Un exemplu mai bttor la ochi între altele:
Prin ordinul circular nr. 5473 din 9 iulie 1903 se zice:
,,Tinerii recrutai în condiiunile art. 23 din Legea pentru
recrutarea armatei pot solicita însumarea lor anticipat, dând
o declaraie c pe timpul serviciului lor renun la orice drept
la sold, hran i îmbrcminte” (subliniat în text- n.n).
Dealtmintreli, tot astfel se urma i înainte de acest
ordin din 1903, care nu a fcut decât s confi rme din nou
dispoziiuni anterioare, ce se afl au în vigoare.
Un ordin recent al Domnului Ministru de Rzboi prescrie
din contr urmtoarele:
,,Legea de recrutare prevzând c tinerii cu termen redus
fac un an, nu prevede alte înlesniri i nu le impune în schimbul
serviciului redus nicio obligaie special.
Pe viitor aceti tineri vor face parte din efectivul bugetar
al unitilor, bucurându-se de toate alocaiunile în bani i în
natur, la cari au dreptul oameni de sub drapel i nu vor fi
supui la nicio cheltuial”(subliniat în text-n.n.).
Prin aceast nou dispoziiune se revoc deci ordinul
din 1903, fr îns a se lmuri totodat c aceast revocare
cuprinde, cu privire la însi instituiunea, un principiu cu
totul altul decât acela pe care era bazat ordinul din 1903 i
aplicarea anterioar a dispoziiunilor cuprinse în el.
În aceeai ordine de idei s-a ordonat acum i încazarmarea
(subliniat în text- n.n.) tinerilor având dreptul la serviciul de un an.
Ordinul din 1907 pornete de la principiul c legea
prevzând numai termenul de un an, fr a indica nicio
alt înlesnire i fr a impune nicio obligaiune special în
schimbul serviciului redus, nu ar mai exista, întrucât privete
poziia în armat a tinerilor admii în virtutea art.23, nicio
alt deosebire între acetia i masa soldailor recrutai
conform prescripiunilor generale ale legii.
De aceea noul ordin ministerial prescrie c acei tineri vor
face parte din efectivul bugetar al unitilor, le atribuie toate
alocaiile în bani i în natur, la cari au drept oamenii sub
drapel i suprim obligaiunea în vigoare pân acum.» 23
Toate sublinierile din text, evident, au fost fcute de
Averescu, care cu acribie le-a adnotat, dovada interesul
acordat chestiunii. Dar mai cu seam (îndrznim noi s
spunem) c cele scrise nu erau altceva decât expresia ideilor
unei persoane importante în epoci prin prisma faptului c
era cunoscut ca un apropiat al regelui Carol I, exponentul
politicii regelui la Berlin (dup cum s-a mai spus).
Astfel, acolo unde Beldiman scria ca diferena de timp
dintre stagiile militare ale celor cu carte fa de marea mas,
nu o vedea ca pe un privilegiu pentru cei avui, Averescu
completa dup cum urmeaz: „Pozitiv c este greit a privi
aceasta prescripiune a legii ca o concesiune nefolositoare
armatei, i desigur c nici un militar luminat nu poate s
împrteasc o astfel de prere”.
La urmtoarea subliniere asupra rostului acelei
instituiuni în armat, Averescu rspunde notând c: „Nu
exista nicio nedumerire asupra rostului acestei instituiuni
cel puin pentru autoritile militare. Ea a fost adoptat
pentru prima data la 1814 în Prusia, în scopul de înlesni
(sic!) recrutarea ofierilor de Landwehr. Mai târziu s-a legat
cu reducere necondiionat de serviciu în alte ri, în scopul
de a înlesni i încuraja studiile în ramurile ce se credea mai
necesare intereselor generale”.
Averescu, continuând s dea rspuns punctual, la
observaia privind Ordinul Circular nr. 5473, nota: „Msura
din 1903 era o favoare, cu urmtoarea explicaiune. Voluntarii
de un an trebuind a face parte din contingentul de un an, nu
se puteau incorpora decât o data cu acesta. Muli îns erau
împiedicai din diferite motive. Când prezentau cererile de
angajare dupa incorporarea contingentului, se ivea difi cultatea
lipsei de vacane. Ministerul ca s înlture aceasta difi cultate
,a dispus ca pot s se incorporeze [subliniat în text - n.n.] la
orice dat, dar atunci trebuie s se întrein singuri.
Din aceasta înlesnire, voluntarii de un an au crezut c pot
s-i ia un drept, i invocând cheltuiala ce fceau au cerut în
2(44)2009 document

schimb avantaje, cari le-au fost acordate, îns în detrimentul
scopului instituiunei.
Ordinul din 1907 pune capt acestui drept ne fondat,
de altfel, i care mai aducea i incovenientul incorporrii la
diferite date, lucru cu totul duntor instruciunii.”
Dup cum se poate vedea, toate însemnrile sunt fcute
la obiect, fr nici o divagaie, de parc s-ar fi pregtit s-i
dea i un rspuns scris. Ceea ce nu ar fi fost imposibil, îns
corespondena identifi cat pe acest subiect dintre cei doi
oameni de stat, se oprete aici.
Fapt ce ne permite i nou s concluzionam asupra strii
de spirit din iarna anului ce încheia unul din cele mai tragice
momente din istoria modern a românilor. În mod particular
asupra rezistenei în faa reformelor care, într-un fel sau altul,
aduceau atingere unor privilegii nu neaprat importante i
consistente, îns care la nivel cotidian, dar mai cu seam
simbolic, fceau diferena dup criterii sociale. Fapt pe care,
de altfel, Alexandru Beldiman îl afi rm cu toat nonalana
i atât de natural în scrisoarea care a deschis irul acestei
corespondene, considerându-l natural i în fi rea lucrurilor,
pus în pericol de iniiativa generalului. Contientizând în cele
din urm dramatismul realitii politico-sociale, Beldiman
revine cu un ton mai puin tranant i cu explicaii mult mai
diplomatice, dup cum se poate citi în memoriul citat.
Pe de alta parte, sentimentul nostru este c nici Averescu
nu i-a propus în mod programatic s „revoluioneze” imediat
i necondiionat armata român. Îns forat de starea
existent, a trebuit s demareze astfel de msuri, care iat
ce rezultate au avut. i înc acesta nu era decât începutul,
demarat în interiorul instituiei, aa c nu este greu de
imaginat reacia atunci când, în anul urmtor, aceste
NOTE
1*** Istoria românilor. De la independen la Marea Unire
(1878-1918), vol.III, tom II, Editura Enciclopedic, Bucureti, 2003,
pag. 99-100; Ioan Scurtu, Studiu introductiv, în 1907 în viziunea
contemporanilor, Editura Semne, Bucureti, 2007, pag.9-12
2*** Istoria românilor, pag. 97-99; Ioan Scurtu, op.cit., pag.12-17;
Ion Bulei, Viaa în vremea lui Carol I, Editura Tritonic, Bucureti,
2005, pag. 49-52
3 Nicolae Iorga, Starea poporului român la 1900, partea a VII-a
din Istoria poporului românesc, Bucureti, 1985, pag. 732
4*** Istoria românilor,pag. 99
5 Ion Bulei, Atunci când veacul se ntea..., Editura Eminescu,
Bucureti, 1990, pag. 99
6 Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. III, pag. 456
7 Sorin Cristescu, Carol I i politica României (1878-1912),
Editura Paideia, Bucureti, 2007, pag. 301-302; Ion Bulei,
Conservatori i conservatorism în România, Editura Enciclopedic,
Bucureti, 2000, pag. 347
8 Sorin Cristescu, op.cit., pag. 301-302
9 Petre Otu, Marealul Alexandru Averescu, militarul, omul
politic, legenda, Editura Militar, Bucureti, 2005, pag. 67
10 Lege pentru organizarea armatei cu dezbaterile din Camer
i Senat, Tipografi a Curii Regale, F. Göbl i fi ii, Bucureti, 1908,
pag. 25
11 Petre Otu, op.cit., pag. 67-70
12 Ibidem, pag. 70
studii/documente
iniiative au fost legiferate de Parlament. 24
Desigur, trebuie s spunem c multe manifestri de
respingere chiar printr-o ostilitate declarat, au venit din
partea camarazilor de arme i de grade (mai ales). Cci
iniiativele privind reformarea sistemului de recrutare i
promovare a ofierilor veneau s schimbe nite mecanisme i
relaii încetenite, pe seama crora deja se formase o elita
profesional, care dincolo de descendena social, benefi cia de
privilegiile conferite de statut, grad i funcie. Fapt sintetizat de
generalul Radu R. Rosetti astfel: „Averescu struitor, priceput
osta, destoinic, foarte doritor de a ajunge, cunoscând bine armata
i lipsurile ei, dar nu stan de piatr în privina caracterului
socotea c era nevoie s se modifi ce organizarea armatei i s
înnoiasc gradele generalilor i ale ofierilor superiori.” 25
Nu în ultimul rând, credem c absena unei deschideri
entuziaste ctre iniiativele lui Averescu din partea
camarazilor de grad, s-a datorat chiar caracterului i
personalitii acestuia, greu de schiat în câteva rânduri. În
încheierea acestei observaii, trebuie s spunem c invidiile i
coteriile erau la ordinea zilei, iar prieteniile erau sentimente
foarte rare printre generalii i coloneii epocii.
În încheiere, concluzia ce dorim s o subliniem vine s
accentueze ideea ineriei, inapetenei i permeabilitii reduse
la schimbarea voluntar i reforma accelerat în societatea
româneasc de la început de veac XX, în mod deosebit la
nivelul social superior. i ca ultim argument, considerm
destul de sugestiv, punem punct prin a invoca ascendena
social antitetic a celor doi corespondeni. Dac Averescu
era fi ul unui sluger i al unei moae, 26 Alexandru Beldiman se
tragea dintr-o veche familie boiereasc 27 , origine pe care nu a
ezitat s o invoce subtil în scrisoarea citat mai sus.
13 Ibidem, pag. 70-73
14 Ibidem, pag. 24-25
15 Lucian Predescu, Enciclopedia României, Editura Saeculum
I.O., Editura Vestala, Bucureti, 1993, pag. 93
16 Alexandru Marghiloman, op.cit., vol. I, Editura Scripta,
Bucureti, 1993, pag. 88 .u.; Titu Maiorescu, România i Rzboiul
Mondial, Editura Machiavelli, 1999, pag.26 .u.
17 I.G.Duca, Amintiri, vol. III, partea II, Editura Elelicon,
Bucureti, 1990, pag. 39; Anastasie Iordache, Ion I.C.Brtianu,
Editura Albatros, Bucureti, 1994, pag. 268
18 Titu Maiorescu, op. cit., pag. 177-178
* Subliniem c sensul folosit nici pe departe nu este cel al anilor
postbelici când agresiva ideologizare a determinat demonetizarea
sintagmei folosite mai sus.
19Arhivele Naionale Istorice Centrale, fond Casa Regal, dosar
23/1907, fi la 2-4 v.
20 Ibidem, fi lele 5-6
21 Ibidem, fi la 7
22 Ibidem
23 Ibidem, fi lele 8-9 v.
24 Petre Otu, op.cit.,pag. 64-73
25 General Radu R. Rosetti, Mrturisiri, vol II, Colecia
”Convorbiri literare”, Bucuresti, 1940, pag. 8
26 Petre Otu, op. cit., pag. 13
27 Octav-George Lecca, Familiile boiereti române, Editura
Libra, Bucureti, pag. 115-118
Alexandru Beldiman’s letters written to general Averescu, hypostasis of the social inertness
in Romania of 1907
Abstract: The year 1907 through its dramatic Alexandru Beldiman – Romanian minister at Berlin –
events determined legislative initiatives meant to concerning the young man situation who had to fulfi ll
democratize the Romanian society. The Law regarding diminished military service.
the organization of the army, adopted by the Parliament
Key words: Democratic reform, the law regarding
in 1908, determined an exchange of letters between the organization of the army, conscription diminished
General Alexandru Averescu – war minister – and military service, peasants’ revolt.
document 20092 (44) 19

studii/documente
20
ALEXANDRU AVERESCU ÎN CONŞTIINŢA CONTEMPORANILOR,
IPOSTAZA UNUI PROVIDENŢIAL
DRD. LEONTIN STOICA
CENTRUL DE STUDII I PSTRARE A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE
În anul 1918, dup doi ani de rzboi purtat
pe teritoriul naional, dup ocupaia i jaful
inamic practicat pe dou treimi din suprafaa vechiului
Regat, starea moral i viaa material a românilor s-a
deteriorat dramatic. Producia industrial se desfura
anevoie, transporturile erau paralizate, agricultura
nu putea satisface necesitile curente ale populaiei,
infl aia a cunoscut un ritm
galopant, specula a înfl orit. 1
Multe întreprinderi nu mai
lucrau, astfel c nu aveau
cum s-i câtige pâinea
zilnic. Produsele de prim
necesitate lipseau, bursa
neagr era în fl oare, infl aia a cunoscut ritmuri galopante.
S-a constituit o ,,clas” de speculani care se îmbogeau
pe seama srcirii celor muli. 2
„ ...Tg. Ocna este un morman de ruine,
provocate de bombardament de tunuri
de toate calibrele și de aeroplane ...“
Întori de pe front, oamenii au gsit casele distruse,
gospodria rvit, aa c sunt de îneles sentimentele i
dorina puternic de schimbare. Îns pentru materializarea
acestor deziderate s-a dovedit a fi un efort mult prea mare,
dac nu chiar imposibil pentru românii de la sate i
orae, cel puin atâta timp cât nu deinem instrumentele
necesare.
De aceast stare de confuzie au profi tat partidele
politice, mai ales cele înfi inate la sfâritul rzboiului.
Foarte muli alegtori dezamgii de vechile partide politice
i mai cu seam de liderii lor, îndeosebi cei care luptaser
pe front i-au legat speranele de omul afl at în plin glorie:
generalul Averescu. De aici pân la naterea unui nou
mit nu a mai fost decât un pas. Contextul politic schiat
mai sus a favorizat acest proces. S-a creat astfel ,,mitul”
Averescu, deosebit de puternic în vechiul Regat. Acest mit
a început s se cristalizeze înc din anii rzboiului când,
în traneele din Moldova,
ostaii s-au strâns în jurul
lui ,,ca în jurul celui din
urm drapel”. Averescu
devenise un simbol i o
ndejde.
Dup încheierea
rzboiului, necesitatea
democratizrii societii
româneti a determinat
modifi carea legii electorale,
acordându-se votul
universal. În condiiile
votului universal, sistemul
electiv i-a schimbat în
mod radical cadrul de
desfurare: un mandat se
obinea prin votul a 50.000 Regele Ferdinand privește bombardamentul -Târgu Ocna 1917
de ceteni, adic de 125
de ori mai muli comparativ cu 1914. Asta a fcut ca, în
alegerile parlamentare din martie 1920, Liga Poporului
condus de Alexandru Averescu s obin victoria. Regele
l-a numit pe general la conducerea Guvernului, Guvern ce
a depus jurmântul în ziua de 13 martie 1920. 3
Guvernul Averescu s-a strduit s satisfac toate
nevoile societii, îns a realizat atât cât condiiile
interne i externe au permis. Din punct de vedere
economic, guvernul Averescu a vizat
refacerea economiei naionale; au fost
înfi inate Societatea Reconstruciei i
Societatea Refacerii Industriale. În
august-octombrie 1920 a fost realizat
unifi carea monetar prin scoaterea
din circulaie a leilor emii de Banca
General a rii Româneti, a rublelor i coroanelor. În
plan social, din iniiativa lui Alexandru Averescu, a luat
fi in, la 29 martie 1920, Ministerul Muncii i Ocrotirii
Sociale. 4
Venit la putere pe seama votului de popularitate
câtigat în rândul maselor, capitalul moral al guvernului
nu putea fi asigurat pe termen scurt fr satisfacerea
urgenti direct a ceteanului simplu care nu avea fora
material pentru a-i reface viaa fr sprijinul nemijlocit
al statului. Oricum, poporul îl vedea pe Averescu ca pe
salvatorul rii. Este lesne de îneles cum toate speranele
celor muli i nevoiai se îndreptau ctre el.
Demersul locuitorilor din zona Târgu Ocna pe care îl
supunem ateniei în cele ce urmeaz este doar unul din
numeroasele exemple din epoc.
În campania din vara anului 1917, oraul Târgu
Ocna a fcut parte din sistemul de aprare de pe Valea
Trotuului. Localitile de pe Valea Trotuului au fost
aprate de Divizia 7 Infanterie, divizie subordonat
Armatei a 2-a române. Dup terminarea rzboiului oraul
Târgu Ocna i împrejurimile
sale au fost grav devastate de
bombardamentele inamice i
în egal msur de jafurile
armatei ruse. 5
În 04 octombrie 1918
regele Ferdinand a promulgat
Legea pentru lichidarea
rechiziiilor i despgubirilor
de rzboi. Prin aceast lege,
pentru despgubirile de rzboi
s-au instituit, în capitalele
de judee, comisii judeene,
care constatau pentru
fiecare pgubit suma care
trebuie alocat reconstruciei
locuinei. Cu toate acestea
rezultatele întârziau s apar,
în localitile din România
starea material a oamenilor nu se schimbase. 6
2(44)2009 document

studii/documente
Am fost obligai s
facem declaraiile de
daune, i le-am fcut de
mai bine de un an.
De 2 luni au
început s lucreze la
stabilirea quantumului
despgubirelor, comisiunile
de pe lâng judectoriile
de pace.
În acest rstimp ni
s-a dat ca ajutor – din
mil – 5 la sut asupra
cererilor de despgubiri.
Comisiile îns
lucreaz greu, i ca termen
de sfârirea lucrrilor este
înc un an azi.
Miting al Partidului Poporului - Fototeca Serviciului Colecţii Speciale
Ceea ce este îns mai
al Bibliotecii Naţionale a României
grav este c statul prin
legea respectiv nu d
acestor comisii dreptul
de judecare i deci obligativitatea statului de a plti ceea
ce se constat de comisii, ci toat judecarea este o simpl
cale de informaie, de constatare asupra creia statul
îi rezerv dreptul de a da sau nu – dup împrejurri ce
depind de alte împrejurri i în cantitate pe care el o va
stabili în raport de despgubirile ce ni le vor plti statele
foste dumane etc...
Cu alte cuvinte statul nu recunoate ca o datorie de
cel mai înalt grad moral, despgubirea imediat i
integral a zonelor de rzboi i nu se oblig în acest
sens.
Este cea mai strigtoare la cer nedreptate!
Am tcut i am suferit dureri pe care numai Românul
le poate suferi, atunci când necesiti de ordin superior ale
Comisiile
nu întotdeauna
au fcut fa
nevoilor, muli
oameni erau
nemulumii
de activitatea
acestora.
Num rul
comisiilor era
prea mic, astfel
c cererile
locuitorilor
erau analizate
cu întârziere.
Chiar dac
aceste comisii
i-ar fi fcut
datoria nu
aveau decât rol
de a constata
paguba i de a
informa autoritile. Responsabilitatea despgubirilor
revenea Statului român.
Aa s-a ajuns ca locuitorii oraului Târgu Ocna i ai
Vii Trotuului s înainteze, în anul 1920, un memoriu
primului ministru Alexandru Averescu prin care solicitau
s se fac dreptate i cetenilor acestui ora. Ei erau
convini c generalul se va implica personal i va rezolva
situaia acestora, care la trei ani de la terminarea
rzboiului rtceau prin ruinele acestui ora. Petiia era
semnat de fostul primar al oraului, Grigore Diaconescu,
care îi descria generalului urmtoarea realitate:
MEMORIU
Înmânat Primului Ministru ALEX. AVERESCU
în numele Cetenilor Târg. Ocneni i al
locuitorilor din satele zonei distruse de rzboi
În vile Trotuului, Slnicului, Oituzului Jud. Bacu,
oraele i satele din ele, czând în zona frontului, au
fost distruse unele în parte, altele cu totul de groazvia
rzboiului desfurat pentru reîntregirea neamului
nostru.
Oraul Tg. Ocna este un morman de ruine, provocate
de bombardament de tunuri de toate calibrele i de
aeroplane.
Casele au fost rase de la pmânt i oraul incendiat
s-a prefcut în cea mai mare parte în cenu.
Din cauza împrejurrilor de atunci, neputându-se
evacua oraul, a ars odat cu casele i toat averea mobil
a locuitorilor.
Ruii în slbticia lor au completat tabloul distrugând
împrejmuirile locuinelor i mai toat vegetaia ca: pduri,
livezi cu pomi fructiferi i vii, tiut fi ind c Tg. Ocna era o
staiune climateric de primul rang i renumit ca regiune
fructifer i viticol.
Dup 3 ani de la sfâritul rzboiului, ne gsim
rtcind pe lâng ruinele foastelor noastre case i locuri,
de cari ne mai ine strâns legai doar dragul sfânt de
pmântul strmoesc i memoria strbunilor notri.
S-au votat 2 legi de despgubiri, una sub guvernul
conservator care a fost anulat, iar alta sub guvernul
liberal care s-a nscut moart, aducând lumea la
desndejde.
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii
Speciale, Biblioteca Naţională a României)
document 20092 (44) 21

studii/documente
22
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale,
Biblioteca Naţională a României)
neamului nostru au cerut ca s fi m prefcui în cenu.
Azi îns când, ne-am întrupat idealul, din suferini la care
noi cei din zona de rzboi am fost cei mai grei prtai,
trebuie ca primul gând al stpânirei s se îndrepte spre
zonele distruse de rzboi –
Nedreptatea ce ni se face temporizând deslegarea
chestiunii, este vdit.
Dac toatara – Doamne ferete! – ar fi fost distrus
i toi azi ar suferi ceea ce suferim noi fr de culcu i
cptâi, n-am zice nimic.
Dar cum s nu strigm la cer, când alte regiuni tot
din ara noastr s-au îmbogit i au înfl orit de pe urma
rzboiului?
Oare nu suntem i noi o fie din ara româneasc?
Nu suntem noi mai ales fia udat de sânge cum nu
sunt multe?
Putem fi lsai noi în mizerie ca nite copii vitregi?
De ce alturi de noi s se îngduie strângeri de averi
de milioane din rzboi, averi fcute de peste noapte – i noi
cei ce am suferit atâta, s pierdem i bruma de avere ce o
aveam, fr ca nimeni s se mai gândeasc la noi?
De trei ani s-a sfârit rzboiul –
Prima grij a conductorilor notri era s-i îndrepte
ochii spre cei ce atâta s-au sacrifi cat pentru ar!
Putem noi s mai ateptm? Credem c nu!
Murim de mizerie, ateptând s ni se deie, ceea ce de
mult trebuia s ni de deie.
Soluia trebuie s fi e grabnic i din plin.
Prima lege ce trebuie s se depue în sfatul rei – dup
legea de asigurarea vieei orfanilor, vduvelor i invalizilor de
rzboi, trebuie s fi e legea de despgubiri i obligaia statului
de a le da integral i imediat.
În acea lege s se insereze ca prim articol recunoaterea din
partea statului a dreptului de despgubiri i obligaia lui de a le
da.
S se înmuleasc comisiile de cercetarea daunelor,
instituîndu-se în fi ecare localitate, cel puin câte 2 comisii,
cari s fi e obligate ca în cel mai târziu 2 luni s termine
cercetrile.
Hotrârile comisiilor s fi e obligatorii pentru stat.
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale, Biblioteca
Naţională a României)
La aceste hotrâri s se aib în vedere preul refacerei
i valuta sczut de azi i în raport cu aceasta s se deie
despgubirile.
Pe msur ce se dau hotrârile comisiilor prei
dunate, s li se elibereze tot prin judectorii – obligaii
scrise din partea statului, pentru suma ce i se recunoate
ca despgubire.
Aceste obligaii s fie primite obligator la orice
instituii fi nanciare ale statului – pân la jumtate din
valoarea lor, iar pentru rest s se puie termen de plat.
Pentru cei ce vor s reconstruiasc averile distruse,
s li se puie imediat la dispoziie:
1) Materiale de fi er, cuie, tabl, crmid etc. de la
fabricile din ar sau importate din strintate.
2) Materiale – de lemn – rechiziionând materialul
lemnos de la fabricile de cherestea din Dofteana,
Drmneti, Comneti i Slnic, pe preurile dinaintea
rzboiului.
3) Brae de reconstrucie – de la armat – prin
Batalioanele de pioneri sau echipe de lucrtori adui din
localitile unde prisosesc.
Statul s-i ia obligaia i s execute pe cheltuiala
sa – reîmpdurirea pdurilor distruse de rzboi precum i
s puie la dispoziia comunei mijloace bneti i materiale
pentru desvârirea lucrrilor de aducerea apei potabile, a
iluminrei cu lumina electrici a sistematizrei oraului,
lucrri aproape terminate de comun, îns compromise
din cauza rzboiului.
2(44)2009 document

Reconstruirea pe seama statului a colilor din
localitate i restaurarea bisericilor distruse de rzboi.
Refacerea de aceiai manier a satelor Slnic, Grozeti,
Marja, Mnstirea Cain, Brusturoasa etc.
Facem aceste cereri ca un drept al nostru i cu regretul
c acest drept nu a fost satisfcut pân azi prin înalta
oblduire a statului.
Nu cerem ajutor i mai ales nu cerem poman! Cerem
dreptate! Cerem ca sarcinile rzboiului s fi e repartizate i
suportate de toi fi ii rei, la fel.
Cerem ca din averile câtigate pe nedrept i peste
noapte de îmbogiii de rzboi, s ni se plteasc, averile
noastre distruse.
Respingem mila oricui: Nu cerim!
Cerem cu funtea sus – s ni se refac mcar averile
distruse de rzboi.
i cerem aceasta imediat, cci la noi în zona rzboiului
nu s-au închis înc mormintele din timpul rzboiului.
La noi, pe fi ecare zi, pmântul cere i înghite pe cei mai
dragi i mai buni dintre noi mori de mizerie.
Ceea ce v cerem, este s astupai cu o clip mai înainte
aceste morminte!
S-a dat laului milioane de lei, ca s se refac pavajul
ros – de muli din cei cu drag de ari rost la lai, dar mai
mult de cei ce petreceau acolo în timpul rzboiului.
S-a dat i bine s-a fcut, cci acolo a fost i culcuul
Domnesc al domnilor notri refugiai i culcuul stpânirei
NOTE
1 Scurtu, Ioan, Buzatu, Gheorghe, „Istoria românilor în
sec. XX”, Editura Paideia, Bucureti, 1999, pag. 22
2 Ibidem, pag. 23
3 Ibidem, pag. 27
4 Ibidem, pag. 33
studii/documente
în timp de restrite.
Nu se cade cu atât mai mult s se deie i imediat ajutor
de refacere T-gului Ocna, Slnicului, Grozetilor, M-stirea
Cain, Brusturoasa i altele – unde – este drept – n-a fost
culcu Domnesc dar este culcuul de veci al eroilor stini
cu bucurie – pentru reîntregirea neamului?
Avem ndejde c de data aceasta adresm cererea
noastr, unui om cinstit care ne pricepe durerile noastre
i este mai puin politician, din câi au defi lat prin târgul
nostru ruinat.
În numele regiunei distruse de rzboi din Valea
Trotuului, Slnic, M-stirea Cain etc.
GRIGORE DIACONESCU
Fost Primar Tg.- Ocna ” 7
Dramatic situaie, pe care, evident, Averescu nu avea
cum s-i dea de capt aa cum sperau oropsiii locuitori
din Valea Trotuului. Din nenorocire, ca ei erau muli ali
români, a cror via fusese distrus de rzboi.
De altfel, nici nu putem spune în ce fel a fost soluionat
petiia i nici ce rspuns ar fi dat Averescu. Îns aceste
lucruri sunt mai puin însemnate, cci important pentru
starea de spirit i realitile cotidiene ale acestor vremuri
este petiia însi.
5 Istoria Militar a Poporului Român, vol.V, Editura
Militar, Bucureti, 1988
6 Monitorul Oastei, nr. 174 din 10 octombrie 1918, f.
367-380
7Arhivele Militare Române, fond „Cabinetul Ministrului”,
dosar 372, f. 548
Averescu in the consciousness of the contemporary, hypostasis of a providential
Abstract: Alexandru Averescu gained an important
popularity abreast of the population because of the
army facts done as a serviceman during the First
World War. With their homes affected by the war, the
Romanians put their hope in general’s capability to
ensure the necessary material compensations through
the legislation adopted. Regarding this aspect there can
be mentioned the report signed by the mayor of Targu
Ocna City.
Key words: Front, war compensation, commissions of
investigation the damages, reconstruction, retimbering.
document 20092 (44) 23

studii/documente
Sfâritul primei confl agraii mondiale i forumul
Pcii de la Paris, consecutiv Marelui Rzboi,
au adus, printre altele, pentru statul naional român,
reconfi rmarea suveranitii sale asupra celor 7.700 1 km2 din Dobrogea de Sud (Cadrilaterul), teritoriu obinut
prima dat în vara anului 1913 i pierdut temporar în
condiiile rzboiului (1916-1918) 2 .
Administrarea teritoriului dobândit în 1913 i
recuperat prin Tratatul de la Neuilly sur Seine (27
noiembrie/10 decembrie 1919) constituia o veritabil
provocare pentru autoritile
române. Regiunea avea o
populaie în imensa ei majoritate
neromâneasc etnic; din cei circa
300.000 de locuitori, sub 3%
erau români, aproximativ 43%
bulgari i gguzi bulgarofoni,
iar jumtate musulmani
turcofoni (turci, ttari, igani islamizai) 3 . Dei turcii
erau, în genere, mai favorabili cauzei româneti decât
celei bulgare, loialitatea acestora era una pasiv, limitat,
iar evenimentele din 1916-1918 o puseser serios la
încercare 4 . În ceea ce privete populaia bulgreasc,
aceasta îi manifestase puternic susinerea fa de armata
bulgar, în anii 1916-1918 i apoi încrederea într-un
verdict favorabil Sofi ei, pe perioada Conferinei de Pace
de la Paris (1919-1920) 5 .
Dificultile de administrare a Dobrogei de Sud
(judeele Durostor i Caliacra) erau sporite i de
transformrile social-economice produse în zon în perioada
stpânirii bulgreti; astfel, potrivit lui Ivan St. Penakov,
în ajunul rzboaielor balcanice (1912-1913), etnicii
bulgari, în majoritate
coloniti adui aici dup
1878, deineau 3/4 din
pmânturile arabile
i monopolizaser
ramuri economice
mai „elevate“ precum
comerul, bncile,
transporturile 6 .
O particularitate
a legislaiei funciare
bulgare din anii 1878-
1913 a fost neabrogarea
explicit a distinciei
otomane între
proprietatea absolut
(mülk) i proprietatea
embaticar (mirié),
ceea ce fcea ca o mare
parte a pmânturilor
24
GUVERNĂRILE ALEXANDRU AVERESCU ŞI PROBLEMELE
DE ADMINISTRARE A DOBROGEI DE SUD
DR. CORNEL UC
DR. GEORGE UNGUREANU
CENTRUL DE STUDII I PSTRARE A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE
„ ...timpul guvernării averescane ...
a fost înfiinţat un subsecretariat de
stat pentru problemele minorităţilor
etnice ...“
din Cadrilater s fi e, teoretic, doar în folosina stenilor,
proprietarul lor absolut fi ind statul (bulgar, pân în 1913,
român, dup aceea) 7 .
Pornind de la aceast premis, în anul 1914,
legiuitorul român a stabilit ca deintorii de suprafee
mirié s cedeze statului circa 1/3 din pmântul avut în
folosin, sau o sum de bani corespunztoare, în schimbul
recunoaterii dreptului de proprietate deplin 8 .
În fi ne, dar nu în cele din urm, o grav problem
era reprezentat de aa-numiii „comitagii“, de bandele
teroriste bulgare, care atacau
autoritile militare i civile
româneti, populaia musulman
românofi l, dar i pe etnicii bulgari
considerai „trdtori“. Pe fondul
agitaiilor din anii 1918-1919 din
Bulgaria i al toleranei manifestate
de trupele Antantei aflate în
Dobrogea, activitile iredentiste bulgare au proliferat
în zon 9 . Mergând la un nivel mai înalt de organizare,
menionm c anul 1919 a adus i reorientarea Societii
„Dobrogea“ spre stânga, prin alegerea ca preedinte a lui
Petr Viev i abandonarea (temporar) a ideii Unirii
cu Bulgaria, în favoarea independenei i a solidaritii
multi-etnice dobrogene (noiembrie 1919) 10 . De altfel, la
începuturile anilor ’20, grupurile înarmate bulgare care
acionau în Dobrogea de Sud în scopuri politice, aveau i
o costumaie specifi c, în care predomina negrul 11 .
Aadar, cu circa 100 de zile înainte de instalarea
primului guvern Averescu, statului român îi era
recunoscut din nou suveranitatea asupra unui teritoriu
locuit într-o proporie semnifi cativ de etnicii bulgari,
mult mai bine plasai
din punct de vedere
economic în comparaie
cu musulmanii
superiori numeric, un
teritoriu cu un statut
incert al proprietii
funciare i în care
atacurile teroriste i
jafurile erau la ordinea
zilei.
Generalul
Averescu nu era, în
primvara anului 1920,
la prima implicare
în probleme inând
de relaiile româno-
Harta Naţiunii Române întocmită de Ioan Brătilă-institutor - Golești Râmnicu Sărat
(Serviciul Colecţii Speciale, Biblioteca Naţională a României)
bulgare, în sensul mai
larg al sintagmei. Cel
ce avea s primeasc
2(44)2009 document

studii/documente
în anul 1930
gradul de
mareal al
României, se
n scuse în
anul primei
uniri, 1859,
la Ismail,
în sudul
Basarabiei12 ,
z o n
recâtigat
de Moldova
în 1856 i
pierdut de
România în
1878, în care
st pânirea
a r i s t
colonizase
dup 1812,
inclusiv numeroi bulgari13 .
De altfel, din Bugeac (Basarabia, în sensul originar
al cuvântului) provenea i un omonim bulgar al lui
Alexandru Averescu, anume Aleksandr Malinov (1867-
1938), de trei ori prim-ministru al Bulgariei în prima
treime a secolului XX14 .
Ca ofier, Averescu a luat parte atât la campania
din 1913, cât i la Primul Rzboi Mondial, el fi ind, în
1916, artizanul faimoasei operaiuni de la Flmânda, în
proximitatea Dunrii, menit s contracareze eecul de la
Turtucaia, „mitizat“ ulterior de istoriografi a i propaganda
bulgar15 .
Revenind la guvernarea Averescu, vom urmri
conduita sa în privina Dobrogei de Sud i reacia
populaiei locale, mai ales a bulgarilor, la trei nivele: al
vieii sociale legale sau aparent legale din Cadrilater, al
confruntrilor cu organizaiile teroriste i respectiv al
relaiilor inter i chiar intra-etnice cotidiene.
Dup ce guvernarea „Blocului Parlamentar“ a luat
îns sfârit în martie 1920, conducerea guvernului fi ind
acordat generalului Alexandru Averescu (1859-1938),
acesta a dispus organizarea de noi alegeri.
Pân atunci, au fost operate deja modificri în
administraia judeean i local. Funcia de prefect
de Durostor a revenit lui Ilie Ghibnescu16 , iar judeul
Caliacra a cunoscut doi prefeci: Grigore Petrescu,
urmat în septembrie 1921 de M. Germani17 . Primria
Bazargicului a revenit lui Emil Georgescu, înlocuit dup
aproape un an i jumtate cu avocatul Mihai Boldur18 ,
atacat virulent în ziarul „Dobrogea Nou“.
Alegerile parlamentare de la sfâritul lunii mai a
anului 1920 au fost dominate de ctre Partidul Poporului,
P.N.L. înregistrând un recul serios. În Durostor au fost
alei ca deputai doi averescani - Alexandru Chabert i
Hafus Ahmet Hagi Salim, un liberal - Kürd Ali Mehmet i
un socialist - Kosta Stoev; în Caliacra, P.N.L. nu a obinut
niciun mandat de deputat, dintre cei patru alei, trei fi ind
averescani (Petre Papacostea, Eugen Zamfi rolu, Abdulah
Hairedin) i unul socialist - Boris tefanov19 .
De altfel, socialitii, puternic sprijinii de populaia
bulgar, au fost principalii adversari ai guvernanilor
la scrutin20 stâng era în
ascensiune
, într-o vreme când i în Bulgaria extrema
21 .
Un portret
al lui Boris
tefanov, unul
din viitorii lideri
ai P.Cd.R., ne
ofer talentatul
Constantin
Argetoianu:
„Boris tefanov
era un bulgar
din Cadrilater,
cu înfi are
de mcelar, cu
cap ptrat de
brut fanatic,
ce nu pricepea
nici gluma, nici
compromisurile.
Cu el nu se putea
sta de vorb, nu numai fi indc vorbea prost românete,
dar i fi indc nu era nimic de scos din el […]. Era om s
omoare i pe tt-su i pe mum-sa fr ezitare, dac
Moscova i-ar fi cerut-o“ 22 . Notm c Partidul Socialist a
obinut, la nivel naional, 19 locuri în 192023 , ceea ce arat
ponderea relativ mare avut în Dobrogea de Sud, datorat,
fr îndoial, unei pri a populaiei bulgreti de aici.
La Senat îns, socialitii sud-dobrogeni nu au putut s
se impun. În Caliacra, lista guvernamental, pe care se
afl au bulgarul Dimo Dimitriev i albanezul musulman
Ibrahim Temo, a surclasat net lista socialist alctuit din
doi bulgari (Boris Nikusef i Ivan Kandov), în timp ce în
Durostor au fost declarai învingtori tot candidaii P.P.
- Ervante Melidon i N. Lahovary, urmai de data aceasta
de candidaii P.N.L., Ibrahim Halil i T. Pucerea24 .
În timpul guvernrii averescane (martie 1920
- decembrie 1921), a fost înfi inat un subsecretariat de
stat pentru problemele minoritilor etnice; propunerea
înaintat în acest sens de ministrul de interne, Constantin
Argetoianu, a fost adoptat de ctre Senat la 22 decembrie
1920, cu 64 de voturi contra 1225 . Noul guvern s-a artat
circumspect fa de tentativele de reînfi inare a colilor
bulgreti din Cadrilater. Astfel, în cursul anului 1920, un
inspector colar primea urmtoarea directiv din partea
ministrului: „V prevenim, domnule inspector, c fondarea
unei asemenea coli duneaz intereselor statului nostru;
aceste coli sunt mijloace de care se servesc agenii statului
bulgar pentru promovarea programelor lor iredentiste“ 26 . O
analiz mai cuprinztoare a situaiei colare din regiune
fcea, la 25 iulie 1921, generalul Rcanu de la Ministerul
de Rzboi.
Într-o scrisoare oficial adresat ministrului
instruciunii publice, G. Popa Liseanu, acesta afi rma:
„Lipsa colilor româneti este foarte simit în Cadrilater,
iar din aceast cauz tineretul colar rmâne sub infl uena
profesorilor bulgari, care sunt larg subvenionai de guvernul
lor. Învtorii români, puini câi sunt, sunt insufi cient
retribuii, i, în general, caut s plece din Cadrilater.
Profesorii de liceu, chiar i pentru cursurile de istorie i
geografi e a rii, sunt tot bulgari, care nutresc sentimente
antiromâneti“ 27 Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale, Biblioteca Naţională a României)
. Fr îndoial c unul din motivele pentru
care funcionarii statului român, în particular învtorii
document 20092 (44) 25

studii/documente
i profesorii, evitau Dobrogea de Sud, era ostilitatea
mediului, culminând cu atacurile comitagiilor. În ceea ce
privete bisericile bulgare din regiune, acestea îi continuau
activitatea la fi nele anului 1921 28 .
Între anii 1920 i 1921 s-au fcut eforturi vizând
organizarea populaiei musulmane majoritare în Dobrogea
de Sud. În luna aprilie 1920, s-a desfurat, chiar la
Bazargic, Congresul Musulman, manifestare deschis de
fostul deputat Mustafa Riza. Preedintele Congresului
a fost ales dr. Ibrahim Temo (viitorul senator), ajutat
de un birou de conducere alctuit din opt persoane (câte
dou din fi ecare jude dobrogean). În acest for, Durostorul
era reprezentat de Mustafa Sabri i Mahmud Sadki, iar
Caliacra, de Mustafa Riza i Selim Abdulakim 29 . Încercrile
de propire cultural a populaiei musulmane de aici nu
au dat rezultate notabile; gazetele „Haejat“ (Via), „Tan“
(Zorile) i „Romanya“, aprute în 1921 au avut o existen
foarte scurt (doar câteva numere). Mai longeviv se va
dovedi „Türk Birligi“ (Unitatea turc) - 1921-1941 30 .
O problem spinoas era cea a proprietii funciare,
lucru valabil, în foarte mare msur, i pentru restul
teritoriilor din ansamblul „României Mari“. La 6 noiembrie
1920, guvernul Averescu a decis prelungirea termenului de
verifi care a titlurilor de proprietate, care fuseser emise de
autoritile bulgare înainte de 1913 31 . În iulie 1921 a fost
adoptat cunoscuta lege asupra reformei agrare. Criticând
modul ei de aplicare, Ivan St. Penakov scria, zece ani mai
târziu: „În virtutea acestei legi n-au fost expropriai decât
minoritarii, cci nu se gsea în acest inut, Cadrilater,
nici mcar un român, mare proprietar“ 32 . Totui, nu era
vina guvernanilor români dac în Dobrogea sudic toi
marii proprietari erau bulgari! De altfel, etnicii bulgari
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii
Speciale, Biblioteca Naţională a României)
26
din zon fuseser, în marea lor majoritate, pui în posesia
unor loturi de pmânt de dimensiuni rezonabile, de ctre
statul bulgar, înainte de 1913. „În judeul Durostor -
scriau A. Negoescu i P. Dimitriu - nu s-a aplicat reforma
agrar, nefi ind nici mari proprietari, nici îndreptii la
împroprietrire“ 33 .
Dac legea privind reforma agrar la nivelul întregii
Românii a trezit anumite nemulumiri în rândurile
bulgarilor din Cadrilater, nu acelai lucru se poate spune
despre „Legea privind organizarea Dobrogei Noi“ din
26 iulie 1921 i dispoziiile acesteia. Rezultat al unei
munci de ase luni a unei comisii ad-hoc, legea avea 119
articole grupate în apte capitole i a fost adoptat la 20
iulie 1921, de ctre ambele Camere ale Parlamentului, în
cvasiunanimitate 34 . Articolul 89 din cuprinsul legii suna
astfel: „Titlurile turceti sau bulgreti, sau orice fel de
acte de proprietate, obinute pân la 28 iunie 1913, precum
i actele de proprietate obinute dup aceast dat pân
la promulgarea legii de fa, vor trebui preschimbate în
termen de un an de la punerea în vigoare a acestei legi“,
iar articolul urmtor preciza c actele i titlurile deinute
vor fi înlocuite cu „titluri defi nitive de proprietate de ctre
comisiile ad-hoc“ 35 . Era o abrogare clari necondiionat
a distinciei între proprietatea mülk i mirié; practic,
proprietatea mirié se putea transforma în proprietate
deplin, absolut, fr condiionrile prevzute în
legea din aprilie 1914. Faptul a fost salutat clduros în
Dobrogea de Sud 36 . Conform altor articole ale legii, se
prevedea trecerea plii Curtbunar de la judeul Caliacra
la Durostor 37 , înfi inarea a dou tribunale judeene i a
apte judectorii de ocol (Bazargic, Balcic, Cavarna, I.
Gh. Duca/Silistra, Turtucaia, Accadânlar) pe lâng care
funciona câte un cadiat 38 .
În anii 1920-1921, a început s fi e discutat, în unele
medii naionaliste româneti, ideea colonizrii organizate
a Cadrilaterului (deja unii aromâni se aezaser
individual acolo). În octombrie 1920, notabilii aromâni
Tacu Pucerea i Pericle Papahagi - foti parlamentari -
se adresau lui Ionel Brtianu, afl at în vizit la Silistra,
propunându-i colonizarea Dobrogei Noi cu români de la
sudul Dunrii 39 . În anul urmtor, Constantin Brtescu
i I. N. Roman au publicat o brour intitulat sugestiv:
„Probleme actuale dobrogene - colonizare i toponimie”, în
care colonizarea era vzuti ca un mijloc de românizare
a toponimiei locale. Autorii propuneau colonizarea cu
români de peste Nistru i din Balcani 40 , îns una din
condiiile necesare pentru succesul acestei operaiuni
era aplicarea în Cadrilater a principiilor care sttuser
la baza legilor din 1882 privind proprietatea funciar din
Dobrogea Veche (cedarea ctre stat a 1/3 din terenurile
afl ate în regim mirié) 41 . Dispoziiile legii din 26 iulie 1921
erau îns altele. Mai mult, legea agrar din 1921 prevedea
la articolul 9: „În Dobrogea nu se vor coloniza proprietari
pentru schimb benevol sau forat” 42 . Totui, la 25 septembrie
1921, generalul Ion Vldescu propunea superiorilor si
din Ministerul de Rzboi: „1. S se procedeze la o imediat
colonizare, nu îns cu elemente din Regat, ci de preferin,
ardeleni i macedoneni; 2. Trimiterea a 100 de normaliti,
pentru formarea învtorilor din zon; 3. Hirotonisirea ca
preoi a unor clugri din mnstirile româneti“ 43 . Teoretic
blocat de legile din iulie 1921, posibilitatea colonizrii
Cadrilaterului rmânea un subiect de discuie, relansat în
anii guvernrii liberale (1922-1926).
2(44)2009 document

(Serviciul Colecţii Speciale,
Biblioteca Naţională a României)
O problem extrem de acut era aceea a atacurilor
teroriste. Dintre bandele mai importante, care au acionat
în Cadrilaterul anilor 1920-1921, amintim pe cea condus
de N. Kosta (Bazargic), Krum Popov - zona Curtbunar i M.
Markov în regiunea Turtucaia 44 . La aproape trei luni de la
restabilirea deplin a suveranitii statului român asupra
Dobrogei de Sud, autoritile emiseser Ordonana nr. 1
(20 februarie 1920), prin care, între altele, era stabilit un
termen de 10 zile pentru depunerea armelor (art. 3), erau
interzise adunrile de strad i (art. 2) i „propaganda
în favoarea micrilor revoluionare din alte state“ i se
instituiau restricii de circulaie a persoanelor (art. 4) i
cenzura presei (art. 6) 45 . Un comandament instruit ad-hoc
în 1921 i propusese stârpirea bandelor de comitagii 46 .
Rezultatele nu au fost îns pe msura obiectivelor fi xate,
comitagiii continuând s fi e o prezen activi sensibil
în zon. Unul din cele mai grave atacuri ale grupurilor
teroriste bulgare s-a consumat în noaptea de 11 spre 12
martie 1920 i a constat în atacarea i incendierea morii
din satul Daidir, comuna Denizler (aproape de Turtucaia),
act care a costat viaa a ase persoane 47 . În aceste condiii,
starea de asediu s-a meninut în Cadrilater i dup
abolirea cenzurii (iunie 1920).
În vara anului 1920, în cele dou districte sud-dobrogene
s-au semnalat numeroase furturi de animale (cai), ale
cror victime erau, în proporie covâritoare, turci.
Ulterior, caii furai din Cadrilater erau vândui la târgul
din Varna 48 . Tot în aceast vreme, la Belia, Sargilar,
Casânlar i Cufalcealar (judeul Durostor) erau semnalate
depozite de muniii ale comitagiilor 49 . Totui, relativa
diminuare a activitii acestora din urm i reorientarea
lor spre furturi i jafuri, au dus la ridicarea strii de
asediu, msur revocat îns destul de repede, anume la
17 martie 1921 50 . Instituirea strii de asediu este urmat,
la 7 mai 1921, de înfi inarea unui organ militar superior,
condus de generalul Ptracu, comandantul Corpului V
Armat. Acestuia i se subordoneaz atât comandamentele
Diviziilor 9, 10 i 15 infanterie, cât i trupele de grniceri,
jandarmeria, justiia i administraia local 51 .
studii/documente
La o lun de la înfi inarea acestei noi structuri, în
gazeta local „Dobrogea Nou“ se putea citi: „Nu este sear
de la Dumnezeu pentru ca cel puin trei-patru sate din
judeul nostru s nu fi e prdate completamente […] Spaima
populaiei panice este aa de mare încât noaptea, dup
ce îi încuie casele, se retrage la câmp“. În acelai articol
era amintit i asasinarea caporalului de jandarmi Gh.
Popescu52 . Printr-o funest coinciden, tot în iunie 1921,
în pdurea Atmagea din cellalt jude sud-dobrogean îi
gsea moartea jandarmul plutonier Gh. Zaharia, alturi
de hogea satului Saragea - Cafar Hagi Mola53 .
Lunile iulie i august 1921 au consemnat noi msuri
contra comitagiilor, la nivel legislativ i militar. „Legea
pentru organizarea Dobrogei Noi“, adoptat la 26 iulie
1921, cuprindea un capitol special consacrat reprimrii
comitagiilor i complicilor lor, dei termenul nu apare în
cuprinsul actului menionat54 . Pe de alt parte, au fost
suplimentate efectivele patrulelor steti (caraulele),
crora li s-au distribuit înc 1900 (1.400 + 500) arme55 .
Msurile pe care tocmai le-am amintit i-au dovedit,
momentan, succesul. De pild, un document militar datat
23 august 1921, consemna: „În acest timp (11-22 august
1921), s-au împucat 7 tâlhari, iar o band a fugit în
Bulgaria“ 56 . Au existat i cazuri de comitagii capturai,
din declaraiile crora rezulta c o anumit sum fi x din
prad (între 2.000 i 3.000 de lei) le rmânea autorilor, iar
restul mergea la Comitetul Revoluionar Dobrogean ori
la Sociatatea „Dobrudža“ 57 . Date fi ind condiiile concrete
de pe „teren“, aceast versiune este mult mai plauzibil
decât cea a împririi procentuale, care presupune un grad
înalt de control al nucleelor centrale asupra grupurilor
locale58 .
Nelsându-se prad euforiei dup succesele din
toamna timpurie a lui 1921, generalul Ioan Vldescu
propunea schimbarea tacticii de lupt: prevenirea i
descurajarea atacurilor prin activarea forelor locale
de ordine urma s fi e înlocuit cu provocarea bandelor,
atragerea lor în ambuscade, pentru a le distruge defi nitiv59 .
În lucrarea publicatase ani mai târziu, fostul comandant
al Diviziei a 9-a Infanterie pretinde c, în decurs de câteva
luni, cele opt formaiuni de lupt a câte 50 de oameni
fi ecare, create ad-hoc, ar fi anihilat atunci principalele
bande de comitagii din Cadrilater, în numr tot de opt,
determinând retragerea altora mai mici60 .
Conduita guvernului i a reprezentanilor si în
teritoriu nu putea rmâne fr urmri la nivelul strii
de spirit a populaiei.
Dat fi ind proporia redus a românilor în cadrul
populaiei judeelor Durostor i Caliacra, pân la
jumtatea anilor ’20, raporturile româno-bulgare în
aceast parte a rii s-au rezumat, în bun msur, la
relaiile între populaia bulgar din zon i autoritile
româneti.
Iniial (1919-1921), printre bulgarii sud-dobrogeni
a existat credina iraional în caracterul cu totul
efemer al stpânirii româneti.
În ajunul semnrii Tratatului de la Neuilly-sur-Seine,
acetia erau ferm convini c frontiera stabilit în vara
lui 1913 va fi anulat/revizuit61 . Verdictul de pe malurile
Senei nu a pus capt rapid i în totalitate acestei stri de
spirit. Astfel, un exerciiu de alarmare efectuat la Balcic, la
jumtatea lunii iulie 1920, a fost interpretat de populaia
document 20092 (44) 27

studii/documente
bulgar localnic drept un simptom al unui iminent atac
dinspre sud-est asupra graniei româneti 62 . În judeul
Durostor domnea o stare de spirit asemntoare. O not
informativ din primvara anului 1921 semnala: „În
general, atât populaia bulgar de la orae ca Silistra i
Turtucaia, cât i cea de la sate, este condus de credina
fanatic (sic!) c dac nu acum, ceva mai târziu, nu numai
Cadrilaterul, ci Dobrogea întreag, din care nu va lipsi nici
Delta Dunrii, o s aparin Bulgariei. Aceast credin
îi face s lupte cu încpânarea cunoscut bulgreasc
pentru realizarea aspiraiunilor lor“ 63 .
O sintez informativ româneasc, datat iunie 1921,
identifi ca 10 cauze ale strii de spirit tulburi a populaiei
sud-dobrogene:
- activitatea refugiailor bulgari din Cadrilater;
- legturile comitagiilor cu familiile lor din zon;
- activitatea profesorilor bulgari i a societilor
corale bulgare, care sunt pltite de statul bulgar;
- struinele Bulgariei de a obine un plebiscit;
- teama populaiei de ambele administraii (român
i bulgar);
- rechiziiile fcute de trupele locale i neachitate;
- lipsa de autoritate moral i de interes din partea
autoritilor civile;
- lipsa de control din partea subprefecilor;
- lipsa de propagand naional;
- lipsa de coli i biserici româneti 64 .
Instituirea strii de asediu, tendina de stabilizare
a situaiei general-europene i msurile concrete luate
de guvernarea Averescu în vara anului 1921 au dus la o
anumit schimbare a atitudinii populaiei bulgare. Etnicii
bulgari erau mulumii de msurile severe luate, în special
în ceea ce privete abuzurile fcute de diferite persoane
ofi ciale, dar se temeau de reînceperea samavolniciilor, pe
fondul unei neîncrederi generalizate în autoritile locale
numite de administraia româneasc 65 . O msur care a
contribuit substanial la ameliorarea
strii de spirit a populaiei a fost
adoptarea „Legii pentru organizarea
Dobrogei Noi“, mai precis anularea
distinciei între proprietatea mirié
i cea mülk. Satisfacia fa de
aceste reglementri a fost, cel
mai adesea, direct proporional
cu numrul hectarelor deinute.
Într-un memoriu adresat de ctre
generalul Ioan Vldescu ministrului
de rzboi, în octombrie 1921, era
amintit cazul locuitorilor bulgari
din aceste sate, oamenii înstrii
i dornici de linite, care cereau
ridicarea conaionalilor lor înrudii
îndeaproape cu refugiaii din
Bulgaria. Generalul Vldescu, în
genere foarte suspicios cu bulgarii,
gsea întemeiat cererea lor 66 .
Situaia etno-demografic
din Cadrilaterul interbelic face ca
populaiei turco-ttare s îi revin
un rol cheie, de „arbitru“ între
români i bulgari. În calea unei
colaborri româno-turce existau
unele impedimente (diferenele
28
cultural-lingvistice colosale, implicarea în tabere diferite
în prima confl agraie mondial etc.), dar tradiionalul
antagonism bulgaro-turc prea s fi e o ni favorabil
autoritilor româneti.
Pentru musulmanii sud-dobrogeni, primul an de
administraie româneasc (iulie 1919 - iulie 1920), a fost
unul marcat de incertitudini i temeri, în condiiile în
care însi soarta Dobrogei sudice fcea obiectul unor
speculaii, inclusiv la nivelul relaiilor internaionale.
Turcii i ttarii sud-dobrogeni priveau cu team atât spre
Bulgaria, cât i spre România. Din prima ar proveneau
bandele de comitagii, care îi asasinau, jefuiau i terorizau
pe cei suspectai de afi niti cu stpânirea român, în
primul rând pe notabilii satelor. În vara anului 1919,
locuitorii musulmani dintr-o serie de comune afl ate în
imediata apropiere a graniei (Vischioi, Daidâr, Antimova,
Senova i Türkmil) ajunseser s doarm adpostii în
gropi, de teama incursiunilor violente ale comitagiilor 67 . Pe
de alt parte, România era o ar pân nu demult inamic
Turciei, iar unii etnici turci se lsaser antrenai în aciuni
pro-bulgare, în anii 1916-1919, în mod individual. În plus,
atitudinea unor membri ai administraiei româneti fa
de populaia majoritar a Cadrilaterului, lsa sensibil
de dorit. „Ei cred - scria G. Cear în mai 1920 - (sic!) c
poporul musulman, fa de care au adoptat aceste atitudini
excepionale, este ceva asemntor cu negrii din Africa,
adic un popor care nu îi poate da seama de nedreptile
i umilinele ce i se fac“ 68 .
Urmtorii doi-trei ani au reprezentat o etap aproape
euforic în atitudinea musulmanilor fa de administraia
româneasc, a crei implementare era deja o certitudine.
Un prim gest de manifestare a încrederii în autoritile
româneti a fost atitudinea loial i linitit adoptat cu
prilejul exerciiului de noapte de la Balcic, desfurat la
15-16 iulie 1920 69 . Msurile luate de autoriti contra
comitagiilor au trezit, în vara anului 1921, o satisfacie
(Serviciul Colecţii Speciale,
Biblioteca Naţională a României)
2(44)2009 document

substanial în rândurile turco-ttarilor, sentiment
eclipsat doar de regretul inexistenei pedepsei
capitale 70 . De asemenea, spre deosebire de bulgari,
turcii ddeau autoritilor române informaii
precise i preioase despre comitagii i executau cu
strictee ordinele comandanilor militari 71 . O raz
de speran pentru autoritile noastre venea i din
domeniul colar. Într-un raport al unui inspector
în domeniu, document datat 20 octombrie 1920, se
putea citi: „Este foarte frumos s vizitezi o coal
din stat cu populaie musulman […] Se umple
inima de fericire când vezi cum copiii turci citesc
crile noastre i cum au învat limba român“ 72 .
Încrederea musulmanilor sud-dobrogeni în noua
administraie a fost, fr doar i poate, consolidat
de msurile din iulie 1921, în sensul abolirii
regimului mirié i al generalizrii regimului
proprietii depline.
La încheierea primei guvernri averescane, se
prea c lucrurile evoluau într-o direcie bun în
Dobrogea de Sud, dei mai existau înc numeroase
probleme difi cile de rezolvat.
Dup efemerul cabinet Take Ionescu (decembrie
1921 - ianuarie 1922), a urmat cel mai lung mandat
de Preedinte al Consiliului de Minitri pentru
autoritarul lider P.N.L. Ionel Brtianu (1864-1927).
Guvernul naional-liberal a modifi cat, în dou
etape (1922-1924), regimul proprietii funciare
sud-dobrogene, în defavoarea populaiei locale,
creia i se recunotea proprietatea absolut numai
în schimbul cedrii a 1/3 din suprafeele mirié
avute în folosin 73 . Pe aceste baze, la 13 iunie 1925
a început colonizarea organizat a Cadrilaterului,
aici fi ind aduse i câteva mii de familii aromâne aezate
cu precdere în judeul Durostor 74 . Acetia, mai mult
decât colonitii daco-români au devenit inte predilecte
pentru comitagii.
Independent de aciunile autoritilor române,
în cadrul iredentei bulgare începuse în 1923, un
proces de ramifi care, deschis prin înfi inarea V.D.R.O.
(Organizaia Revoluionar Intern Dobrogean) în martie
1923 75 , devenit evident dup sciziunea V.D.R.O.-D.R.O.
(Organizaia Revoluionar Dobrogean sub infl uena
Kominternului) în septembrie 1925 76 i continuat dup
1926 cu desprinderea gruprii Viev 77 .
Atitudinea ofensiv, cu accente de agresivitate, din
partea colonitilor aromâni, ca i mentalitatea acestora
mai puin adaptat regulilor unui stat modern, pe de
o parte, nemulumirile bulgarilor i ale turcilor fa de
evoluiile legislative i nu numai, pe de alt parte, au
dus la degradarea treptat a raporturilor interetnice în
regiune 78 .
Sub aceste auspicii debuta, pentru Cadrilater, la
fi nele lui martie 1926, cea de a doua guvernare averescan.
Venirea la guvernare a Partidului Poporului, la 30 martie
1926, a avut drept consecin imediat numirea de prefeci
noi în toate judeele rii, iar Durostorul i Caliacra nu au
fcut excepie. Aici au fost numii prefeci Ilie Ghibnescu
i, respectiv I. D. Georgescu.
Instaurarea guvernrii averescane a fost primit cu
un entuziasm de minoritarii bulgari, care nu uitaser
dispoziiile legii din 26 iulie 1921 i nici pe autorii lor. Au fost
demarate tratativele între reprezentanii bulgarilor i cei ai
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale,
Biblioteca Naţională a României)
studii/documente
averescanilor,
în perspectiva
alegerilor
legislative
generale de la
fi nele lui mai.
Negocierile au
fost purtate de
ctre avocatul
silistrean
A t a n a s
Brašovanov i
colaboratorii
s i, cu
Octavian Goga
i C. Bucan,
din partea
guvernului
averescan.
Exigen ele
bulgare
includeau
acordarea a
nou locuri
în Parlament
(ase deputai
i trei
senatori),
oprirea
colonizrilor,
amnistie
politic
general i
întoarcerea refugiailor, pe lâng revizuirea legislaiei
colare, a celei agrare i promovarea limbii bulgare în
coal administraie i biseric 79 . Tratativele au euat când
generalul Averescu a cerut înscrierea fruntailor bulgari
în partidul su 80 . Eecul tratativelor a avut ca urmare
imediat scderea popularitii i a rolului lui Brašovanov,
implicit amplifi carea friciunilor interbulgare 81 .
Schimbarea de putere din aprilie 1926 a deziluzionat
pe colonitii aromâni i pe promotorii cauzei lor, mai ales
dup decizia Casei Centrale de Împroprietriri din 20
aprilie, echivalând, practic, cu o sistare a colonizrii 82 .
În Durostor, dar nu i în Caliacra, grupuri de coloniti
cereau s fi e lsai s se întoarc în Macedonia 83 . Un gest
care putea s mai atenueze nemulumirile aromânilor era
numirea lui D. N. Papahagi ca primar la Balcic, în timp
ce la Silistra a fost meninut în funcie aromânul Tacu
Statu, ca i daco-românul Gic Florescu la Turtucaia.
Mai puin nemulumii de debutul noii guvernri erau
turcii, întrucât, chiar în aprilie 1926 a fost promulgat un
Regulament referitor la funcionarea cadiatelor din cele
patru judee dobrogene 84 .
În urma alegerilor legislative, au fost desemnai ca
deputai în Caliacra, averescanii Gh. Doktorov Popescu,
Gh. Grosu, Abdulah Hairedin i naional-rnistul
Constantin Angelescu, iar în judeul Durostor proporia
între guvern i opoziie era aceeai: 3 la 1 (Jac Jaroslavici,
Cristea Bolintineanu, Petre Papacostea i liberalul
Richard Franasovici) 85 . Posturile de senatori la colegiul
universal au revenit lui Sükrü Alioglu în Durostor i lui
T. Cudalbu, în Caliacra, ambii reprezentând partidul
document 20092 (44) 29

studii/documente
de guvernmânt 86 . Un fapt demn de semnalat este i
apariia fostului iredentist înfocat Trifon Prihov pe lista
P.N.L. din judeul Caliacra 87 . Mai puin prezeni pe listele
electorale parlamentare, bulgarii deineau pentru câteva
luni conducerea Comisiei interimare a judeului Caliacra,
prin preedintele Drumi Krosnev i vicepreedintele Vasile
Bratov; dup 20 iunie 1926, ponderea lor va scdea i
aici, ei deinând 13 din cele 40 de locuri ale Consiliului
Judeean (fa de 21 de români, cinci musulmani i un
grec) 88 .
În ciuda evenimentelor din primvar, în perioada
guvernrii P.P., colonizarea a înregistrat progrese,
chiar fr implicarea masiv a guvernanilor. Astfel, în
duminica de 31 octombrie 1926, se produce solemnitatea
inaugurrii ofi ciale a satului de coloniti aromâni Fraari,
din Durostor, numit astfel dup aezarea aromân
anonim din Albania 89 . Perseverena, tenacitatea i
spiritul întreprinztor al locuitorilor vor face ca localitatea
s aib o evoluie ascendent în anii interbelici 90 . Tot în
octombrie 1926, colonitii din Atmageaua Ttrasc au
cumprat proprietile a 68 de familii turceti, afl ate pe
punctul de a emigra 91 . În primvara anului 1927, când
momentele de criz între guvern i coloniti preau
depite, un grup de 25 de deputai, între care G. Doktorov
Popescu, Gh. Grosu i Al. Mavrojani, au înaintat un
proiect de lege care ameliora actul din 22 aprilie 1924. Mai
concret, se prelungea termenul de verifi care a titlurilor,
vânzrile efectuate dup 28 iunie 1913 erau recunoscute
ca valabile, iar pragul pentru expropriere, în cazul
terenurilor mirié, era ridicat de la cinci hectare la 25 92 ,
anulând practic, posibilitile de etatizare i de viitoare
colonizri. Iniiativa a rmas fr urmri.
În ceea ce privete Comunitatea Bulgar, un
eveniment foarte important îl reprezint constituirea
Consiliului Suprem al acesteia, la 14 martie 1927, for
care i-a ales la 4 aprilie Comitetul Executiv, organ din
care fceau parte Bvarov, dr. Kiril Manolov i Ivan N.
Atanasov (membri ai P.N.L.) 93 . Ali lideri care au luat
parte la aceste aciuni organizatorice au fost, rnistul
M. Stefanov, averescanul N. Gavrilov, iorghistul S. A.
Penkov, Ivan Bojadžiev i Gh. Pauev (fr partid) 94 . Se
ofi cializeaz astfel ideea infi ltrrii bulgarilor dobrogeni
în cât mai multe partide româneti, pstrând unitatea
de aciune. De pild, în Bazargicul sfâritului anilor ’20,
Matei Stefanov i Hristo Tonkov erau membrii P.N..,
avocatul Trifon Prihov, economistul P. D. Donev i Rade
Beškov erau P.N.L.-iti, P. Lolov, Ilija Krosnev i D.
30
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale,
Biblioteca Naţională a României)
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale, Biblioteca Naţională a României)
Smokov averescani, iar Petr Hristo Kapitanov (1903-
1961), St. Ivanov i dr. Novaev încercau s creeze un
Partid Minoritar Bulgar, alturi de T. Tošev, care trecuse
prin mai multe partide româneti 95 .
Prioritile lor declarate erau aceleai (ridicarea strii
de asediu, aplicarea legii agrare, oprirea colonizrii cu
aromâni, încetarea abuzurilor administrative) 96 .
Organizaiile subversive i bandele teroriste bulgare
au rmas o prezen sensibil în peisajul sud-dobrogean.
Prioritile comitagiilor în anul 1926 au fost legate de
colonitii aromâni i de necesitatea strângerii de fonduri,
prin orice mijloace. De pild, cârciumarul Marin Doev,
care nu vrusese s dea cei 10.000 de leva cerui, a fost
prdat la 6 martie 1926 de o band de 12 indivizi, care au
ucis i doi soldai români - Buga Gheorghe i Radu Ion 97 .
O soart mult mai aspr a avut bulgarul Janko Vlaškoto
din Alfatar, al crui nume apruse în ziarul „Dobrudža“,
la 22 ianuarie 1926, sub titlul Contiine vândute. În seara
de 22 martie, un grup de nou comitagii i-au atacat casa,
l-au legat, „judecat“, torturat i spânzurat de un pom din
prispa casei, cu o pancart pe care se putea citi: „Aa vor
muri toi trdtorii“ 98 .
Câteva zile mai târziu, Marele Stat Major românesc
a transmis un ordin autoritilor civile i militare din
Cadrilater, având ca scop principal perfecionarea
supravegherii asupra locuitorilor bulgari din cele dou
judee sud-dobrogene, a legturilor acestora cu cei
refugiai în Bulgaria, mai ales cu comitagii 99 . Pân la
6 iunie se reuiser crearea unei reele informative,
punerea sub supraveghere a propaganditilor cunoscui,
i „demararea unei operaiuni de prevenire operativ a
formrii de Comitete Revoluionare 100 . Între timp, la 7 mai
1926 se consumase i lupta de la ahinlar, în care murise
sergentul Dumitru Prichici.
Dei, numeric, atacurile comitagiilor din anul 1926 au
fost mai puin importante ca în 1923-1925, vara acestui an
a marcat cele mai violente i tragice întâmplri, având ca
protagoniti comitagii i autoritile româneti. „Tonul“ a
fost dat de incidentul din 7 mai, pe care l-am amintit anterior.
Replica autoritilor româneti a constat în arestarea a
apte persoane, din care, în cursul lunii urmtoare cinci au
fost asasinai în drum spre Silistra (Raio Marinov, Juliu
Vanev, Jelescu Dimitrov, Gheorghi Denov i Gheorghi
Petrov) 101 . Apogeul a fost atins la Staro-Selo, la începutul
lui iulie. În seara de 4 iulie, o band numeroas, de 40-50
de comitagii bine înarmai, a atacat localitatea amintit,
dup ce tiase liniile telefonice. Iniial, este atacat
locuina perceptorului i a soiei, care sunt capturai. Pe
drum spre sediul percepiei se produce întâlnirea cu o
patrul de jandarmi; izbucnete o lupt, în care sunt ucii
eful de post Marin Constantin i gardianul comunal Ivan
Nastev. Ulterior, notarul i învtorul au fost „executai“
2(44)2009 document

de atacatori, iar familiile
lor somate s prseasc
regiunea 102 . Represaliile
organizate de autoriti
contra localnicilor implicai
au costat viaa a 47 de
etnici bulgari, la 6 iulie
1926 103 . În Cadrilater a fost
decretat, din nou, starea
de urgen. Evenimentele
din iulie 1926 au servit
ca surs de inspiraie
regizorului L. Pintilie,
pentru fi lmul „O var de
neuitat“, menionat i de
M. Todorova în fascinanta
ei pledoarie Balcanii i
balcanismul 104 .
Potrivit informaiilor
deinute de ctre Sectorul III Grniceri, la 23 iulie
1926, în proximitatea frontierei acionau circa 400 de
comitagii, rspândii dup cum urmeaz: 1. 160 în satul
Cuius Abdial, sub ordinele maiorului în rezerv Petr
Buiukliev din Razgrad, având ca int zona Rahman
Asiclar - Accadânlar; 2. O a doua band, de 240 de
persoane, în subordinea lui Petr Enev era împrit
între Balabanlar (80), Muragiular (30), Kara-Agaci - 50,
Balbunar - 20 i 60 la Kemanlar; 3. Banda lui Stojo Kolev,
singura care aciona în judeul Caliacra, format doar
din 10 persoane 105 . Alte surse, dei confi rmau calitatea
lui Petr Enev de primar la Kemanlar, arat c, ajuns
la un anumit confort politic i material, acesta nu ar mai
fi sprijinit direct pe comitagii 106 . În toamna lui 1926 a
fost semnalat, între pdurile Pândacli i Iucli, un grup
de 10 indivizi, înarmai cu carabine i grenade, afl ai sub
comanda lui Doktora 107 .
Jafurile luaser proporii, ceea ce îl determin pe Ioan
Vldescu, la 24 noiembrie 1926, s amenine cu sanciuni pe
toi ofierii de secii i efi i de post în sectorul crora aveau
s se mai petreac asemenea evenimente 108 . Dup o lun,
comandantul Diviziei a 9-a avea un motiv de satisfacie:
Bolșevicul (Serviciul Serviciul Colecţii Speciale, Biblioteca Naţională a României)
studii/documente
capturarea a 15 comitagii
„de cea mai nemernic
spe“ de ctre Compania
de Jandarmi Caliacra, care
a primit, pe lâng felicitrile
clduroase ale lui Vldescu,
un premiu în bani 109 .
Practica asasinatelor
este relansat de comitagii
în vara anului 1927, ca
reac ie la reluarea
colonizrilor. În Caliacra
a fost ucis, pe oseaua
Bazargic-Carapelit,
colonistul Carata Eftimie,
crim urmat câteva luni
mai târziu de asasinarea,
în satul de meglenii Cocina
(Durostor), a colonistului
Tnase Goa 110 . Drept rspuns, colonitii meglenii din
zon „s-au concentrat în Cocina i au executat o represiune
groaznic asupra populaiei“ 111 . Era inaugurat, astfel, o
practic repetat în anii urmtori (1931, 1933 etc.), aceea
a atacrii satelor bulgare de ctre aromâni, ca rspuns la
atacurile comitagiilor. Asemenea situaii trebuie, în opinia
noastr, disjunse de ciocnirile inter-etnice „obinuite“
(spontane), în ciuda asemnrilor i a legturilor dintre ele.
În planul relaiilor inter-etnice remarcm apariia
i persistena fenomenului confruntrilor interetnice
bulgaro-aromâne. Cele mai multe incidente aromânobulgare
au avut drept cauz disputele asupra pmântului
i asupra recoltei. A fost i cazul primelor ciocniri
mai importante între cele dou etnii, desfurate la
Calipetrova i Caraorman (Durostor), în primvara anului
1926. Conform surselor aromâne, bulgarii au încercat
s-i împiedice pe coloniti s foloseasc pmântul primit,
ameninând cu distrugerea mainilor agricole 112 .
Încordarea extrem a relaiilor între România i
Bulgaria, în vara anului 1926, nu a rmas fr ecou în
rândurile bulgarilor sud-dobrogeni. Teama de o posibil
mobilizare i de (alte) rechiziii i-a determinat pe majoritatea
E x t ra s d i n p re s a v re m i i (S e r v i c i u l C ol e c ţ i i
Speciale, Biblioteca Naţională a României)
document 20092 (44) 31

studii/documente
locuitorilor bulgari dintr-o serie de aezri durostorene precum
Aidemir, Babuc, Calipetrova, Cociular i Pândacli, s ascund
recolta de grâu în gropi spate noaptea 113 .
Dezamgirea colonitilor fa de politica lui Averescu
în privina aromânilor nu a adus o satisfacie pe msur în
rândurile bulgarilor. „Referitor la bulgari, sentimentele pe care
le nutresc fa de noi se cunosc. Ne ursc“ - scria generalul I.
Vldescu 114 . Revenind la incidentele între aromâni i celelalte
grupuri etno-culturale din Dobrogea de Sud, numrul acestora
era, numai în judeul Caliacra, pentru perioada 26 ianuarie
1926 - noiembrie 1927, de 19 115 .
Loialitatea populaiei musulmane fa de autoritile
româneti începuse s scadi ea în intensitate. Legislaia
funciar adoptat în aprilie 1922 i aprilie 1924, care
anula drepturile recunoscute în iulie 1921, au agravat
situaia material a multor familii 116 . În plus, unii membri
ai administraiei româneti au dovedit rea credin i
incompeten în aplicarea dispoziiilor legale i în atitudinea
lor fa de o populaie musulman docil i mai puin
familiarizat cu mecanismele instituionale moderne. Un
alt motiv de nemulumire era incapacitatea administraiei
româneti de a lichida ameninarea prezentat de comitagii.
„Dei sunt sub stpânirea româneasc de 14 ani, tot nu le-a
ieit din oase frica de bulgari“ 117 , observa, în anul 1927,
generalul Ioan Vldescu.
Pe la jumtatea anului 1927, Partidul Poporului
prsea pentru a doua oar, guvernarea României, la
care nu avea s mai accead niciodat, fi ind din ce în ce
mai marginalizat de ceilali actori politici i prsit de
numeroase personaliti marcante. Evoluii în acest sens
se vor înregistra i în cele dou judee sud-dobrogene.
Dup un succes inerial, prin alegerea în Parlament
a lui Petre Papacostea, în septembrie 1927, în cadrul unui
scrutin parial (judeean) 118 , fotii militani averescani,
de diferite etnii, schimb treptat tabra. Astfel, Eugen
Zamfi rolu ader la P.N.. - Lupu, Dimo Dimitriev se altur
iniial nucleului Hristo Kapitanov - Ljuben Stanev, dup
care, în 1931, accept exigena guvernatorilor iorghiti de
a se înscrie în partidul afl at la putere, iar Mihail Boldur a
candidat, în 1930, la un post vacant de senator din partea
L.A.N.C. La începutul anilor ’30 rolul Partidului Poporului
în Dobrogea de Sud era practic încheiat.
În decursul primei guvernri averescane (1920), s-a
încercat îmbinarea strategiilor permisiv-integratoare cu cele
coercitive, în sensul recunoaterii dreptului la proprietate
deplin funciar i la coli minoritare, concomitent cu
pedepsirea aspr a actelor de terorism. Astfel, a fost
recâtigat loialitatea turcilor, dup anii 1916-1919 i
s-au mai atenuat nemulumirile populaiei bulgreti,
ceea ce îns nu echivala cu o real integrare în statul
naional român. Contientizând acest lucru, guvernanii
naional-liberali (1922-1926) au iniiat un proces de
românizare etnic a Cadrilaterului, prin exproprieri i
etatizri de pmânturi, urmate de colonizri. În cea de
a doua guvernare (1926-1927) averescanii au încercat s
amendeze (tempereze) politica iniiat de P.N.L., trezind
astfel nemulumiri, diferite ca intensitate i cauze la toate
grupurile etnico-culturale importante numeric (turci,
bulgari, coloniti aromâni). Oricum, date fi ind situaia
etnic i social din regiune, viziunea etnicist asupra
naiunii la români i bulgari i fascinaia turcilor fa de
chemarea lui Atatürk, cu greu (ar) putea fi conceput o
strategie de (real) succes, în contextul mai larg interbelic.
1 Constantin Tudor, Administraia româneasc în Cadrilater
(1913-1940), Clrai, Editura Agora, 2005, p. 50-51, 130.
2 Nicolina Ursu, Dobrogea în faa Conferinei de Pace de la Paris
(1918-1919), în „România în ecuaia pcii i a dictatului“ (coord. Gh.
32
NOTE
Nicolescu), Piteti, Editura Paralela 45, 2001, p. 112-121.
3 Gheorghe Zbuchea, Cadrilater = Dobrogea de Sud, în „Dosarele
istoriei“ (în continuare, D.I.), VII, nr. 1(65)/2002, p. 4; ***, Izvori za
istorijata na Dobrudža, otgovoren redaktor Petr Todorov, T I (1878-1919),
Sofi a, 1992, vtora ast (1913-1919), doc. nr. 22, p. 260; Alberto Basciani,
Un confl ito balcanico. La contesa fra Bulgaria e Romania in Dobrugia del
Sud (1918-1940), Cosenza, Editura Periferia, 2001, p. 44-45.
4 A. Basciani, op. cit., p. 75.
5 Nicolina Ursu, art. cit.; Arhivele Militare Române (în
continaure, A.M.R.), fond Marele Cartier General (M.C.G.), dosar
nr. crt. 2002, passim.
6 Ivan Penakov, Le problème de la Dobrudja de Sud. Un aspect
économique et social, Sofi a, 1940, p. 26.
7 George Ungureanu, Problema regimului proprietii funciare
în Dobrogea de sud (1878-1940), în „Anuarul Facultii de Istorie a
Universitii din Piteti“, 2009 (în curs de apariie).
8 ***, Izvori za istorijata…, T I, vtora ast, doc. nr. 13, p. 251.
9 George Ungureanu, Problema dobrogean la fi nele Primului
Rzboi Mondial (1918-1919), în „Armata român i unitatea
naional“, coord. comandor dr. Marian Moneagu, locotenent-colonel
dr. Florea Petrior, dr. Cornel Tuc, Piteti, Editura Delta Cart
Educaional, 2008, p. 100-103.
10 ***, Izvori za istorijata na Dobrudža, T II (1919-1941),
otgovoren redaktor Petr Todorov, Sofi a, 1993, prva ast (1919-
1931), doc. nr. 1, p. 11-15.
11 Constantin Tudor, op. cit., p. 250.
12 Nicolae C. Nicolescu, efi i de stat i de guvern ai României
(1859-2003), Bucureti, Editura Meronia, 2003, p. 237.
13 ***, Blgarite v Rumînija (XVII-XX), dokumenti i materiali,
sastaviteli: Maksim Mladenov, Nikolai Žeev, Blagovest Njagulov,
Sofi a, 1994, passim.
14 Florin Anghel, Marian Cojoc, Magdalena Ti (coord.):
Românii i bulgarii. Provocrile unei vecinti, Constana, 2007,
p. 381.
15 ***, Tutrakanskata epopeia i osvoboždenieto na Dobrudža,
ediiile jubiliare 1996 i 2006.
16 A. Negoescu, P. Dimitriu, Durostorul – harta judeului în
oameni, cuvinte, icoane, Clrai, 1936, p. 97.
17 „Dobrogea Nou“, II, nr. 33/17 septembrie 1921, p. 1.
18 Idem, nr. 31/31 august 1921, p. 1.
19 „Monitorul Ofi cial“, 3 iunie 1920, p. 1465-1468.
20 Valentin Ciorbea, Organizaiile partidelor politice din
Dobrogea de Sud, în „România de la Mare“, III, nr. 3-4/1994, p. 40.
21 Nissan Oren, Revolution Administrated. Agrarianism and
Communism in Bulgaria, Baltimore, 1973, p. 7-18.
22 Apud Aurelian Chistol, România în anii guvernrii Gheorghe
Ttrescu (1934-1937), Târgovite, 2007, p. 463.
23 Constantin Tudor, op. cit., p. 231.
24 „Monitorul Ofi cial“, 3 iunie 1920, p. 1465-1468.
25 ***, Minoritile naionale din România, I, (1925-1937), coord.
I. Scurtu, L.Boar, Bucureti, 1995 p. 227-228.
26 A. Basciani, op. cit., p. 73.
27 AMR, fond MR - Cabinetul Ministrului, dosar 479/1921, f.
31-32.
28 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, (în continuare
AMAE), fond România - (1920-1944), vol. 377 - minoritatea bulgar
(1921-1927), f. 29.
29 „Dobrogea Nou“, I, nr. 29/21 aprilie 1920, p. 1.
30 M. A. Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Bucureti, 1994,
p. 185-187.
31 „Dobrogea Nou“, I, 13 noiembrie 1920, p. 1.
32 Ivan St. Penakov, La minorité bulgare de Dobrudja de Sud,
Sofi a, 1931, p. 6.
33 A. Negoescu, P. Dimitriu, Durostorul…, p. 57.
34 A. Basciani, op. cit., p. 94; ANIC, fond Parlament, dosar
1902, f. 592-597.
35 Ibidem, f. 595.
36 „Dobrogea Nou“, numerele din iulie 1921.
37 Arhivele Naionale Istorice Centrale, (în continuare A.N.I.C.)
fond Parlament, dosar 1902, anex.
38 Ibidem, f. 594-595.
39 Constantin Tudor, op. cit., p. 180-181.
2(44)2009 document

40 I. N. Roman, Constantin Brtescu, Probleme actuale
dobrogene. Toponimie, colonizare, Cernui, 1921, p. 5.
41 Ibidem, p. 6-7.
42 ***, Minoritile naionale…, I, p. 275; „Monitorul Ofi cial“,
30 iulie 1921.
43 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar 513, f. 252.
44 AMR, fond MR - Cabinetul Ministrului, dosar nr. crt.
479/1920, f. 35.
45 Idem, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 514, f. 384.
46 Idem, fond MR - Cabinetul Ministrului, dosar nr. crt. 45/1920,
f. 76.
47 ANIC, DJI, fond Prefectura Judeului Durostor, dosar 10/1923,
f. 40. 71 Ibidem.
72 A. Basciani, op. cit., p. 73.
73 ***, Izvori za istorijata na Dobrudža, T II, prva ast, doc.
nr. 24, p. 50-54.
74 Stoica Lascu, Împroprietrirea românilor balcanici în
Cadrilater, p. 36-40; idem, Înfptuiri româneti în Cadrilater, rev.
cit., nr. crt., p. 45-48.
75 Dan Ctnu, studiu introductiv la idem (coord.), Cadrilaterul
- ideologie cominternisti iredentism bulgar (1919-1940), Bucureti,
Institutul Naional pentru Studiul Totalitarismului, 2001, p. 22.
76 Ibidem, p. 25.
77 Ibidem, p. 26.
78 Trei perspective diferite asupra relaiilor interetnice din
Cadrilaterul interbelic, la: Ion Vulpe (editor) Vlahuria - ara din vis.
Colonizarea Cadrilaterului, Bucureti, editura Semne, 2005; Petr
Alexandru Averescu’s governments and the administration problems of South Dobrogea
studii/documente
f. 96.
48 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 483, f. 309
etc.
49 Ibidem, f. 520.
50 Stoica Lascu, Împroprietrirea românilor balcanici în
Cadrilater, în D.I., VII, nr. 1 (65)/2002, p. 38.
51 AMR, fond MR - Cabinetul Ministrului, dosar nr. crt. 45/1920,
f. 74-75.
52 „Dobrogea Nou“, II, nr. 21, 13 iunie 1921, p. 1.
53 Ibidem, nr 22/25 iunie 1921, p. 1.
54 ANIC, fond Parlament, dosar 1902, f. 5-6.
55 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 513, f. 216.
56 Idem, fond MR – Cabinetul Ministrului, dosar nr. crt.
479/1921, f. 306.
57 Ibidem, f. 36.
58 Alberto Basciani, op. cit., p. 167-168.
59 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 513, f.
305-308.
60 Ioan Vldescu, Cadrilaterulce este i ce trebuie s fie,
Constana, 1927, p. 46.
61 ANIC, fond Direcia General a Poliiei(în continuare D.G.P.),
dosar 65/1919, f. 92.
62 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 483, f. 262.
Todorov, Agrarnite otonešenija v Južna Dobrudža (1878-1944), Veliko
Târnovo, 1982; A. Basciani, op. cit.
79 Blagovest Njagulov, Opit za szdavane na blgarska malinstvena
partija v Dobrudža prez 1926, în „Dobrudža“, 9, 1992, p. 234.
80 Dimitr Kosev, Vnšnata politika na Blgarija pri upravlenieto
na Andrej Ljapev (1926-1931), Sofi a, 1995, p. 38-39.
81 Blagovest Njagulov, art. cit., p. 235-238.
82 Ion Vulpe, op. cit., p. 154.
83 Ibidem, p. 83-84.
84 ***, Minoritile naionale…, II (1925-1931), Bucureti,
1997, p. 125.
85 „Monitorul Ofi cial“, 4 iunie 1926, p. 16-27.
86 Idem, 6 iunie 1926, p. 10-14.
87 Idem, 4 iunie 1926, p. 16.
88 ANIC, DJI, fond Prefectura Judeului Caliacra, dosar 3/1926,
f. 1-2; 6.
89 Stoica Lascu, Împroprietrirea românilor balcanici…, p. 36.
90 Ibidem, Cristian Sandache, Elementul românesc din
Cadrilater, în DI, III, nr. 6(22)/1998, p. 58-59.
91 Ion Vulpe, op. cit., p. 174.
92 Apud AMAE, fond DS, vol. 100, f. 217.
93 ***Izvori za istorijata, prva ast, doc. nr. 43-44, p. 94-98.
94 Ibidem, doc. nr. 43, p. 97.
95 „Legionarii“, I, nr. 15/27, aprilie 1929, p. 2 (numele ziarului
fcea aluzie, iniial, doar la legiunile romane; ulterior, Cola Ciumetti
va deveni militant al Grzii de Fier).
96 Blagovest Njagulov, La question de la Dobroudja dans le
contexte de la politique étrangère bulgare (1926-1931), în BHR, 18,
no. 1/1990, p. 11.
97 Dr. Tacu Pucerea, De unde vin comitagiii bulgari, în
„Universul“, XLIII, 16 iulie 1926, p. 7.
98 N. Petrescu - Comnen, Observation du gouvernement roumain
sur la pètition du professeur S. Kirov., Bucureti, 1928, p. 16; Tacu
Pucerea, Omorurile, atentatele i jafurile din Dobrogea Nou, în
„Universul“, 19 iulie 1926, p. 1.
63 Idem, fond MR - Cabinetul Ministrului, dosar nr. crt. 479, f. 42.
99 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 704, f. 31.
64 Ibidem, 32-33.
100 Ibidem, f. 45.
65 Ibidem, 37.
101 Ibidem, dosar 705, f. 97-99.
66 Ibidem, 434.
102 „Universul“, 7 iulie 1926; I. Vulpe, Vlahuria…, p. 170.
67 ANIC, fond DGP, dosar nr. 65/1919, f. 10.
103 ***, La tragédie de Staro-Selo, 6 juillet 1926, Sofi a, 1926;
68 G. Cear, Puin bunvoin, în „Dobrogea“, I, 26 mai 1920, Ivan St. Penakov, Le problème …, p. 80.
p. 1.
69 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 483, f. 83.
104 M. Todorova, Balcanii i balcanismul, Bucureti, 2000, p.
262.
70 Idem, fond MR - Cabinetul Ministrului, dosar nr. 479/1921,
105 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 704, f.
Abstract: The administration of South Dobrogea,
after the year 1918, was a difficult task because
of the ethnic composition and the social-economic
transformations, which occurred in the area during
the Bulgarian domination. In the period of Averescu’s
government there was established the State Secretariat
103. 106 Ibidem, f. 123.
107 Ibidem, dosar nr. crt. 707, f. 59.
108 Ibidem, f. 40.
109 Ibidem, f. 175.
110 I. Vulpe, op. cit., p. 182.
111 AMR, fond Divizia a 9-a Infanterie, dosar nr. crt. 742,
f. 207.
112 Ion Vulpe, op. cit., p. 166-168.
113 ANIC, fond DGP, dosar nr. 30/1926, f. 103.
114 Ioan Vldescu, op. cit., p. 38.
115 Izvori za istorijata, T. II, prva ast, doc. nr. 51,
p. 106-108.
116 Ibidem, p. 103.
117 I. Vldescu, op. cit., p. 37.
118 A.N.I.C., fond Parlament, dosar nr. crt. 2027, f. 405.
of the Ethnic Minority Problems (1920) and was also
adopted the Law regarding the organization of the
New Dobrogea.
Key words: Territory administration, the ethnic
structure of the population, bulgarian terrorist groups,
muslims, colonization, aggression.
document 20092 (44) 33

studii/documente
PROFESOR UNIVERSITAR DR. ION BULEI
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE POLITICE ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
Propunem cititorilor Revistei Document o
scrisoare adresat de generalul Alexandru
Averescu lui Luigi Luzzatti, regsit în Arhiva acestuia,
pstrat la Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti di
Venezia.
Luigi Luzzatti (nscut la Veneia la 1 martie 1841,
decedat la Roma la 29 martie 1927) este un foarte
cunoscut om politic, economist i scriitor italian de la fi nele
veacului XIX i începutul
de veac XX. A studiat la
Veneia, oraul natal, i
la Padova; a fost profesor
de statistic comercial i
economie public la Milano
(1863-1867), apoi profesor
de Drept Constituional la
Universitatea din Padova
(1867-1895). În 1866 este
numit de Minghetti secretar general la Ministerul
Agriculturii, Industriei i Comerului. Din 1871 este
deputat i de la acea dat s-a afl at fr întrerupere în
Camer, pân când a fost numit senator (aprilie 1921);
ministru de Finane (1891, 1896-1898, 1903-1905). În
1906, împreun cu Sonnino, a fost restauratorul Finanei
italiene i a operat conversia dobânzii. În 1909 deine
portofoliul Agriculturii, iar din anul urmtor pân în 1911
este preedintele Consiliului de minitri. A fost foarte versat
în discipline economice i fi nane; a promovat institute de
cooperare, în
mod deosebit
în domeniul
creditului i
consumului
pentru a
c o m b a t e
camta i a
ajuta clasa de
mijloc; a fost
inspiratorul
tarifelor
vamale din
1878 i 1888.
În domeniul
creditului a
salvat Banco
di Napoli.
A fost
un orator
desvârit i un
parlamentar
cu autoritate.
34
SCRISOAREA GENERALULUI ALEXANDRU AVERESCU
ADRESATĂ LUI LUIGI LUZZATTI
„ ... am încercat să sintetizez,
potrivit dorinţei pe care Excelenţa
Voastră a binevoit să mi-o comunice,
... , elementele necesare, pentru a
avea o idee clară, din punct de vedere
constituţional, asupra situaţiei politice
din România ... “
Extras din presa vremii (Serviciul Colecţii Speciale, Biblioteca
Naţională a României)
Între operele sale trebuie fr îndoial menionate:
L’inchiesta industriale e i trattati di commercio (1878)
– Cercetarea industrial i tratatele de comer; Le
odierne controversie economiche … (1894) – Controversele
economice contemporane; La libertà di coscienza e di
scienza (1909) – Libertatea de contiin i de tiin;
Scienza e patria (1916) – tiina i patria. A scris Memorie
publicate în 1931 (primul volum).
Turnu Severin, 29 aprilie 1924
Ilustre Maestru,
Am încercat s sintetizez, potrivit
dorinei pe care Excelena Voastr a
binevoit s mi-o comunice, în paginile
alturate, elementele necesare, pentru
a avea o idee clar, din punct de vedere
constituional, asupra situaiei politice
din România.
M-am abinut de la orice apreciere sau consideraie
personal i am fcut tot posibilul de a da un caracter
eminamente obiectiv rezumatului meu.
Dar, dei a fi dorit ca prezentarea mea s fi e cât mai
scurt posibil, pentru a facilita înelegerea situaiei, am
fost constrâns s semnalez, în linii mari, evenimentele
care au precedat-o i s încep deci de la momentul în care
au încetat ostilitile.
Cu sperana
de a fi reuit în
inten ia mea
i cu sperana,
c Excelen a
Voastr va putea,
cu suficient
cuno tin de
cauz, 1 s emit o
prere i s fac în
aa fel încât s-mi
parvin, v rog,
Ilustre Maestru, s
primii, împreun
cu mulumirile
mele anticipate,
expresia sincer
a înaltei mele
consideraii.
[Scris de mân]
General Averescu 2
2(44)2009 document

Compendiu privind situaţia politică din
România din punct de vedere constituţional 3
În ianuarie 1918 România, redus în propriile fore i
epuizate toate posibilitile de rezisten datorit revoluiei
ruse, a fost constrâns s se gândeasc la pace separat.
Guvernul Brtianu a demisionat, 4 iar Generalul
Averescu a fost însrcinat s formeze noul guvern, cu
misiunea de a începe tratative de pace. Generalul Averescu
a acceptat însrcinarea 5 , dând crezare declaraiilor fcute
în Reichstag la Berlin i în Reichsrath la Viena, potrivit
crora pacea va fi acceptat de puterile centrale fr
anexiuni i fr compensaii.
La 24 februarie 6 a avut loc în apropiere de Bucureti 7
întrevederea dintre Averescu pe de o parte, Kuhlmann i
Czernin de cealalt.
Dat fi ind c delegaii inamici impuneau ca punct de
plecare, pentru tratative, cedri teritoriale i, sub forma
mascat, compensaii economice i chiar financiare,
Averescu a rspuns cu un non possumus i colocviul a
luat sfârit 8 .
În sperana, îns, c
un alt guvern ar fi obinut
condiii mai blânde, Regele
l-a chemat la putere pe Dl.
Marghiloman, eful fraciunii
conservatoare, care fusese
contrar rzboiului 9 .
Au avut loc alegeri
generale i parlamentul
s-a reunit la 28 iunie 1918:
guvernul Marghiloman a
încheiat pacea.
Când a început îns
înfrângerea german ,
guvernul Marghiloman a
fost eliberat din funcie,
i prin Decret Regal datat
28 octombrie 1918 10 s-a
constituit un guvern de
tranziie, sprijinit i condus
de Partidul Liberal 11 .
Acest guvern, prin
Decretul Regal din 5
noiembrie 1918, dizolv
parlamentul existent i
convoac corpul electoral
pentru alegeri generale în
zilele de 3, 4, 5 i 9 ianuarie 1919.
Prin respectivul Decret Regal-Lege se declara c: toate
lucrrile îndeplinite de parlamentul dizolvat se consider
“ca i inexistente i lipsite de temei legal”, iar “ulterioarele
Decrete-Lege vor stabili msuri prin care bunul mers al
afacerilor s capete temei legal”.
La 29 noiembrie, guvernului de tranziie s-a succedat
guvernul pur liberal. Preedintele Consiliului era Dl.
Brtianu.
Alegerile au fost ulterior amânate prin Decret-Regal i,
vreme de un an, s-a guvernat prin Decrete-Lege. Constituia
prevede la art. 95 ca, în caz de dizolvare a parlamentului:
“Actul de dizolvare trebuie s conin convocarea corpului
electoral în termen de 2 luni i aceea a parlamentului în
termen de 3 luni”.
studii/documente
Guvernul Brtianu s-a retras la 27 septembrie 1919 12
i a cedat puterea unui guvern de generali în fruntea
cruia a fost numit un general, care apoi, în urmtoarea
formaiune liberal, a devenit Ministru de Interne 13 . Ceea
ce înseamn c aceast schimbare a fost, în esen, o
manevr politic liberal.
Prin Decretul-Regal din 2 octombrie 1919 se convoac
corpul electoral pentru zilele de 3, 4, 7 i 8 noiembrie,
iar noul parlament este convocat pentru data de 20
noiembrie.
Dup constituirea parlamentului, guvernul de
generali i-a dat demisia i prin Decretul-Regal din 1
decembrie 1919 a fost însrcinat Dl. Vaida (ardelean) s
formeze noul guvern.
Dat fi ind c întregul cabinet era compus din începtori,
foarte curând lucrurile s-au complicat în aa fel încât, dup
trei luni, Regele a fost constrâns s schimbe guvernul 14 .
A fost chemat, în calitate de ef al Afacerilor, generalul
Averescu, al crui partid obinuse, în alegerile pariale
din luna februarie, toate locurile vacante cu o majoritate
fr precedent.
Prima problem care se prezenta
noului guvern, constituit la 28 martie
1920 15 , era de a asigura ordinea,
serios ameninat, în ar.
Prin reforma agrar ea a fost
solid asigurat în mediul rural. Prin
militarizarea Cilor Ferate i Potei
s-a pus capt grevelor, iar apoi prin
msuri poliieneti s-a paralizat
defi nitiv aciunea comunist.
S-a schiat primul bilan, post
confl agraie, în vremea creia s-a
continuat pentru 4 ani cu bilanul
din 1916 i s-a modificat radical
sistemul de impozitare, s-au adoptat
principiul impozitrii progresive pe
venit i impozitul pe capital, pentru
a acoperi datoria de rzboi.
Cu toate acestea, dup votarea
reformei agrare cu o majoritate
de aproximativ ¾ din Camer, cu
ocazia votrii unei legi economice,
datorit sâcâielilor liberalilor, care
considerau chestiunile economice
drept un monopol de partid, cea mai
mare parte a opoziiei s-a retras din
parlament, pentru un motiv ridicol16 .
La acea dat Camera se compunea din: Guvernamentali
(Partidul Poporului): 213; Partidul rnist: 31; Partidul
Naional din Transilvania: 27; Partidul rnist din
Basarabia: 23; Partidul Socialist: 10; - iar restul, pân la
367 – 27 diferite grupuri mici 17 Mareșalul Averescu și Regina Maria
.
La 22 iulie s-a închis sesiunea ordinar, iar în Mesajul
su Regele îi exprima satisfacia, în termeni de maxim
elogiu, pentru activitatea din parlament.
În timpul vacanei s-a produs o schimbare atât în
lumea politic cât i la palat.
În guvern, în afara minitrilor Partidului Poporului,
activau trei minitrii ai Partidului Democrat alei de
Generalul Averescu pentru a avea i oameni de Stat cu
experien.
document 20092 (44) 35

studii/documente
Când s-a redeschis urmtoarea sesiune parlamentar
la 28 noiembrie, cu toate c grupul cel mai important din
opoziie reintrase în parlament (31 deputai), i deci
guvernul era obstaculat doar de circa 70 deputai, s-a
considerat c parlamentul nu ar fi putut lucra dac nu
ar fi reuit s pacifi ce opoziia.
În urma unor anumite mainaiuni obscure, doi
minitri democrai (din cei trei care fceau parte din
guvern) au demisionat, fr vreun motiv.
Regele a dorit ca criza parial s fi e transformat
în criz de guvern 18 .
Generalul Averescu i-a prezentat demisia din
guvern 19 i a recomandat ca succesor un fost preedinte
de Consiliu 20 , cruia îi asigura sprijinul majoritii.
Regele l-a însrcinat în schimb pe Take Ionescu,
care nu avea în Camer decât 17 partizani i care spera
s obin sprijinul unei pri a opoziiei i s rup, prin
corupie, o bun parte a majoritii.
Pentru a ajunge la acest rezultat, parlamentul a
fost prorogat cu o lun, pe 17 decembrie, aceeai zi a
formrii noului guvern. Guvernul îns nu s-a prezentat
în parlament; prorogarea s-a fcut prin intermediul
publicrii.
La 17 ianuarie, când guvernul s-a prezentat Camerei
Deputailor, un fost ministru, membru al majoritii, a
prezentat o moiune de neîncredere la adresa guvernului.
Au fost 190 de voturi în favoarea moiunii i 81 contra.
Guvernul cdea aadar cu o majoritate ostil de 109
voturi.
Regele l-a însrcinat în aceeai zi 21 pe Dl. Brtianu
s formeze guvernul. Partidul Liberal nu avea în Camer
decât 10 deputai 22 din 367, iar în Senat un singur senator
din 194. A fost dizolvat în aceeai zi parlamentul, iar
corpul electoral convocat pentru noi alegeri generale.
Prin Decret Regal era deci dizolvat parlamentul în
baza art. 95 din Constituie i se convoca corpul electoral
pentru noi alegeri generale.
La art. III al amintitului Decret, se confer noilor
camere denumirea de Adunare Naional Constituant,
denumire neprevzut de constituia în vigoare 23 .
În raportul su ctre Rege, Preedintele Consiliului
solicita i justifi ca aceast inovaie prin:
“Circumstanele dificile, prin care trece ara,
problemele în faa crora se gsete aceasta, ca i
necesitatea reorganizrii voinei naiunii”.
În acest scop, corpul electoral trebuind s fi e convocat,
era nevoie ca acesta s tie, prin intermediul Decretului
de convocare însui, c noile camere care vor fi alese sunt:
adunri naionale cu putere constituant. Acestea îi trag
puterea din fapte istorice care au împlinit Unirea i din
necesitatea ca noua organizare a Statului s fi e fondat
pe o constituie rezultat din voina întregii “Românii
Mari”.
Aceast justifi care este foarte îneltoare i nu rezist
criticii. Faptele istorice, din care a izvorât Unirea, nu
implic în mod necesar schimbarea constituiei; nimic
nu justifi c necesitatea de a face o asemenea schimbare
cu excepia celor dou zile dup, pe 19 ianuarie 1922,
întrucât Regele solicita lui I. I. C. Brtianu un acord
cu Partidul Naional din Transilvania, fapt care nu
survine.
36
Prevederile constituiei în vigoare.
Iat aceste prevederi:
Art. 128: “Puterea legislativ (nu guvernul, aadar)
are dreptul de a declara necesitatea de a supune revizuirii
dispoziiile în mod deliberat indicate de constituie.
În urma acestei declaraii, citite de trei ori, la interval
de 15 zile, între dou lecturi, în edin public i cu
acceptul ambelor camere, acestea sunt dizolvate de drept
i se convoac alte camere pân în termenul prevzut de
art. 95.
Noile camere procedeaz, de acord cu Regele, la
modifi carea punctelor supuse revizuirii”.
Aadar: în vreme ce, în prima parte a Decretului
Regal din 22 ianuarie 1922, parlamentul este dizolvat,
invocându-se articolul 95 al Constituiei, în a doua parte,
Guvernul încalc aceeai Constituie, întrucât arogându-i
drepturi, pe care nu le are, decide modifi carea complet
a Constituiei i confer caracter de constituant noului
parlament, fapt ce intr în contradicie fl agrant cu textul
art. 128 al Constituiei, invocat de însui Decretul Regal,
în prima sa parte 24 .
Din moment ce în parlamentul dizolvat, dei ca
urmare a alegerilor realmente libere, liberalii, în ciuda
bunvoinei guvernului, nu au avut decât vreo 10 locuri în
Cameri unul singur în Senat, se confi gura o înfrângere
sigur în urmtoarele alegeri. Partidul Liberal nu era în
1922 mai popular decât fusese în 1920.
Pentru a evita pericolul de a nu mai avea majoritatea
necesar pentru a putea guverna, alegerile s-au fcut în
condiii absolut neloiale.
O presiune slbatic din parte administraiei, la
dispoziia creia s-a pus armata. Falsifi carea listelor
electorale, violarea urnelor în timpul nopii i falsifi carea
scrutinului însui, acolo unde violarea nu a fost îndeajuns,
datorit rezultatului din ziua succesiv.
Doar în acest mod Guvernul a avut posibilitatea de
a-i asigura o majoritate de 227 locuri în Camer din
367 25 .
Din acest motiv toat opoziia a declarat înc de
la început în edin public c, dat fi ind c actualul
parlament era ilegal constituit, lucrrile sale ar fi fost
considerate drept nule i neavenite.
Partidul Poporului, prezidat de Generalul Averescu,
declara în acelai timp c actele parlamentului nu aveau
putere de lege, iar acelea care erau sancionate de puterea
executiv, ar fi fost considerate drept decrete lege i se
cereau a fi ratifi cate de un parlament legal constituit.
Opoziia, adic Partidul Trnist, Partidul Naional
transilvnean i Partidul Poporului, a declarat c nu
ar fi anticipat lucrrile parlamentului. Primele dou
partide au intervenit mai târziu în edine, dar fr s
mai participe la discuii de legi sau la votarea lor. Al
treilea, adic Partidul Poporului, a rmas constant fi del
primei declaraii.
În urmtoarea sesiune din 1922-1923 a fost adus
pe ordinea de zi modifi carea Constituiei.
Întregul text a fost schimbat atât ca distribuie, cât i
ca redactare a articolelor, chiar dac în fond multe dintre
acestea au rmas inalterate.
De exemplu, al doilea paragraf al articolului 12 din
vechea Constituie:
2(44)2009 document

“Titlurile nobiliare precum: principi, coni, baroni
i altele similare, fi ind contrare tradiiilor rii, nu sunt
admise în statul român”.
Aceeai idee se regsete în noua Constituie, la art.
10 astfel exprimat:
“Titlurile nobiliare sunt i rmân inadmisibile în
statul român”.
Aceeai procedur se identifi c în cea mai mare
parte a articolelor: unele au conservat chiar vechiul text,
schimbând doar numrul. La dezbaterea proiectului,
în afara Partidului Liberal, adic majoritatea
guvernamental, nu a participat niciunul din partidele
serioase din opoziie 26 .
La vot, din 367 deputai, au participat doar 255,
dintre care au votat 247 pro; 8 contra i 2 abineri 27 .
Pentru a se adopta proiectul era nevoie de 2/3 din
voturi – dac ar fi intervenit toi deputaii, majoritatea
ar fi trebuit s fi e de 247, adic chiar numrul de voturi
deinute de guvern – nici un vot mai mult. În plus, conform
Constituie quorum-ul necesar era de 2/3 din total, adic
de 247 voturi i, dat fi ind c nu au luat parte la dezbatere
decât 257 deputai, dac cei doi care s-au abinut i cei opt
care au votat contra nu ar fi intervenit la dezbatere, totul
ar fi depins de o absen în plus. În esen, Constituia
este opera unui singur partid i a fost adoptat cu doar
247 voturi exact 2/3 din Camer. Deputaii opoziiei în
numr de 112 s-au inut departe de dezbatere i nu au
participat la vot.
Concluzie :
1. Decizia de modifi care a Constituiei a fost luat
de Guvern i nu de Parlament, cum era prevzut de
Constituia în vigoare la acel moment;
2. Vechia Constituie admitea revizuirea parial de
ctre un parlament de revizuire i cu procedur special,
i nu modifi carea total de ctre o constituant, corp
legislativ ne admis de Constituie;
3. Partidele serioase ale opoziiei au declarat c o
constituant votat în asemenea condiii nu ar fi fost
legal.
Date fi ind circumstanele, este vorba de a ti dac,
din punct de vedere juridic, noua Constituie nu
este vulnerabili, în cazul în care ar fi , în ce mod
s-ar putea aeza lucrurile, fr turbulene.
General Averescu
Turnu Severin
România”
(Traducere de Carmen Burcea)
În Arhiva de la Istituto Veneto din Venezia nu
am gsit rspunsul lui Luigi Luzzatti la aceast
scrisoare. În orice caz, rspunsul nu putea schimba
situaia. Constituia, votat în 1923, va rmâne astfel
pân în 1938, când i în România vor debuta regimuri
dictatoriale.
Scrisoarea generalului Averescu demonstreaz
inteniile sale de a gsi un argument, juridic, pentru a
ataca guvernul Brtianu, fa de care era, în acel moment,
în opoziie. De aceea el i recurge la o autoritate juridic
studii/documente
european, care era atunci Luigi Luzzatti. Documentul
ar putea fi interesant pentru cercettorii care se ocup
de istoria României interbelice.
Vezi i Ion BULEI, Politici italiani e romeni in
corrispondenza tra 1913-1923, în Annuario 4(2002),
Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Casa
Editrice Enciclopedica, Bucarest: 388-395.
NOTE
1 Luigi Luzzatti era un excelent cunosctor de drept
constituional (a se vedea Carlo GHISALBERTI, “Concezione
dello stato e idee costituzionali in Luigi Luzzatti”, în Luigi
Luzzatti e il suo tempo, Venezia, Istituto Veneto di Scienze
Lettere ed Arti, 1994:15-28).
2 Alexandru Averescu (9 martie 1859, Ismail – 3
octombrie 1938, Bucureti). Absolvent al colii de Arte
Frumoase din Bucureti (1876). Particip ca voluntar la
rzboiul pentru independen (1877-1878); obine gradul
de sergent. Termin apoi coala Militar de la Dealu
(1881) i coala Superioar de Rzboi din Torino (1886).
Devine comandant în cadrul colii Superioare de Rzboi din
Bucureti (1894-1896), ataat militar la Berlin (1896-1898),
eful Serviciilor de operaiuni pe lâng Marele Stat Major
al armatei române (1899-1904); general de brigad (1906),
ministru de Rzboi (1907-1909). ef al Marelui Stat Major
(1911-1913) i comandant al armatei române în timpul
celui de al doilea rzboi balcanic; comandant al Corpului I
Armat (1914-1916), apoi al Corpului II Armat. Victorios
în confruntarea cu germanii în 1917 la Mrti. Cel mai
cunoscut i iubit comandant militar român în primul rzboi
mondial. Prim ministru (ianuarie-februarie 1918). Îi d
demisia din armat (aprilie 1918) i intr în politica militant,
constituind partidul Liga Poporului, devenit în aprilie 1920,
Partidul Poporului. Ministru de Interne (1-13 decembrie
1919), prim ministru (13 martie 1920-13 decembrie 1921 i din
nou 30 martie 1926-4 iunie 1927). Mareal (1930); consilier
regal (martie 1938)
3 Istituto Veneto…, Archivio Luzzatti, busta 157,
Romania: 1-12.
4 I. I. C. Brtianu se retrage la 26 ianuarie 1919, vezi Ion
MAMINA & Ioan SCURTU, Guverne i guvernani 1916-1938,
Bucureti, Silex, 1996: 21.
5 La 29 ianuarie 1918.
6 Întâlnirea are loc la 23 februarie, precedat de o alt
întâlnire, de la 18 februarie pe care gen. Averescu o are cu
marealul Mackensen la Bucureti.
7 La Buftea.
8 La respectiva întâlnire fi ecare i-a expus punctul de
vedere, cei doi diplomai ai Puterilor Centrale artându-se
infl exibili în cererile lor fa de România, iar Averescu a
califi cat aceste cereri drept anexiuni teritoriale i a declarat c
nu poate primi pacea. Singurul rezultat a fost doar stabilirea
unei întâlniri între regele Ferdinand i ministrul Czernin,
care a i avut loc la 27 februarie. Atitudinea României în
faa condiiilor Puterilor Centrale a fost discutat în trei
Consilii de Coroan, la 17, 18 i 19 februarie, la care, desigur,
document 20092 (44) 37

studii/documente
a participat gen. Averescu, care, între timp, cuta inutil o
îndulcire a cererilor austro-germane-ungaro-bulgare-turce,
a se vedea Arhivele Naionale Istorice Centrale, fond Casa
Regal, dosar 5/1918, f. 37-41, Al. AVERESCU, Notie zilnice
din rzboiul 1916-1918, Bucureti: 293 i urm.; N. IORGA,
“Consiliile de coroan din februarie 1918”, Revista istoric
18 (iulie-septembrie 1932), 7-9: 193-209; Ion MAMINA,
Consilii de Coroan, Bucureti, 1997, p.92-120, Ion BULEI,
Conservatori i conservatorism în România, Bucureti,
Editura Enciclopedic, 2000: 500 i urm. Demersurile lui
Averescu pe lâng Puterile Centrale n-au fost apreciate mai
cu seam de I.I.C.Brtianu, care considera c “generalul i-a
pus sabia în teacii-a uitat-o în anticamer”,cum îi rezuma
I.G.Duca cuvintele (I.G.DUCA, Memorii, vol. IV, Bucureti,
1995, p. 84). Prin întâlnirile provocate, gen. Averescu tiase
posibilitatea oricrei amânri a tratativelor de pace.
9 La 5 martie 1918. De menionat c guvernul Averescu,
în urma discuiilor din Consiliile de Coroan, semneaz
preliminariile Pcii de la Bucureti.
10 Decretul este datat 24 octombrie 1918 (a se vedea toate
detaliile în BULEI, op. cit.: 504 i urm.)
11 Este vorba despre guvernul generalului Constantin
Coand.
12 Retragerea a avut loc la 12 noiembrie motivat fi ind
de presiunea Marilor Puteri care la Paris voiau s impun
României condiii greu de acceptat (MAMINA & SCURTU,
op. cit.: 31-32).
13 Este vorba despre guvernul general Arthur
Vitoianu.
14 Generalul Averescu însui a contribuit la cderea
guvernului Alexandru Vaida-Voevod întâlnindu-se cu I. I.
C. Brtianu în locuina lui Gh. Ttrescu, i obinând de la
acesta acordul pentru venirea sa la guvern pentru a restabili
ordinea în ar (în schimb, gen. Averescu urma s pregteasc
veinrea liberalilor la putere, pentru a se asigura o continuitate
de guvernare) (Vezi, P. OTU, Marealul Alexandru Averescu,
Bucuresti, p. 305).
15 De fapt, la 13 martie 1920, în aceeai zi a demisiei lui
Al. Vaida-Voevod.
16 Retragerea are loc în urma controversei dintre Virgil
Madgearu i Constantin Argetoianu în privina nainalizrii
Societii “Reia”. (N. IORGA, Memorii, vol. III, f.a., p.182-
183)
17 În alegerile din mai-iunie 1920 Partidul Poporului
obine 206 locuri în Camera Deputailor i 124 în Senat,
Partidul Naional 27 de deputai i 14 senatori, Partidul
38
rnist 25 de deputai i 10 senatori, Partidul rnist din
Basarabia 23 deputai i 6 senatori, Partidul Socialist 19
deputai i 3 senatori, Partidul Conservator-Democratic 17
deputai i 4 senatori, Partidul Naional-Liberal 16 deputai i
1 senator (a se vedea Ioan SCURTU, Ion ALEXANDRESCU,
Ion BULEI, Ion MAMINA, Enciclopedia de istorie a României,
Bucureti, Meronia, 2001: 65)
18 La sugestia lui I. I. C. Brtianu care dorea puterea.
19 La 13 decembrie 1921.
20 Îl propune pe generalul Constantin Coand.
21 Mai exact la dou zile dup, 19 ianuarie 1922, întrucât
Regele solicita lui I.I.C. Brtianu un acord cu Partidul
Naional din Transilvania, care nu se produce.
22 Avea 16 deputai (a se vedea mai sus)
23 Conform Constituiei, se puteau organiza doar alegeri
obinuite iar Camerele astfel constituite aveau dreptul
de a declara necesitatea de a organiza alte alegeri pentru
Constituant. Dar nici Regele nici I.I.C. Brtianu nu au dorit
s respecte o astfel de prevedere constituional.
24 Interpretarea generalului Al. Averescu este corect
din punct de vedere juridic.
25 Partidul naional liberal obine 222 locuri în camera
deputailor i 111 senatori, partidul rnist: 40 deputai i
11 senatori, partidul naional din Transilvania: 26 deputai
i 9 senatori, partidul rnist din Basarabia: 22 deputai i
13 senatori, partidul democrat din Bucovina: 15 deputai,
partidul poporului: 13 deputai i 2 senatori etc. (a se vedea
Enciclopedia de istorie a României, cit. : 66)
26 Generalul Averescu are dreptate. Într-adevr din cele
128 de articole, câte avea Constituia din 1866, au suferit
modifi cri radicale doar 20. Se adugau 7 noi articole. Toate
principiile fundamentale stabilite în 1866 au rmas aceleai.
Prin urmare, s-ar putea spune c nu este vorba în 1923 de o
nou constituie, ci de o schimbare a mai multor articole din
vechia constituie din 1866. Din 128 de articole cuprinse în
cele 7 titluri ale Constituiei din 1866 (afar de titlul VIII,
dispoziii tranzitorii i suplimentare) care erau în vigoare
în 1923, au suferit modifi cri radicale sau au fost înlocuite
20 de articole, s-au adugat 7 articole noi, alte 25 au suferit
modifi cri de redactare sau au primit adaosuri, iar 76 au fost
meninute (vezi Ioan SCURTU, Ion BULEI, Democraia la
români (1866-1938), Bucureti, 1990, p. 23).
27 A se vedea detalii în Eufrosina POPESCU, Din istoria
politic a României. Constituia din 1923, Bucureti, 1983:
215-216. În Senat din 141 votani au votat pro 137, contra 2,
s-au abinut 2 (Ibidem: 216)
General Alexandru Averescu’s letter addressed to Luigi Luzzatti
Abstract: In his position as a leader of the
People Party, Alexandru Averescu addressed
to an authority in the fi eld – Luigi Luzzatti for
receiving his opinion about the way in which the
Constitution from 1923 was adopted. Being in
opposition with the Liberal Party beliefs, Averescu
contested the legality of the measures taken in order
to change the fundamental document of the new
state – Romania.
Key word: Parliament, Constituent Assembly,
constitution, parliament elections, order in Council,
Government.
2(44)2009 document

GENERALUL ALEXANDRU AVERESCU
ŞI REFORMA JUSTIŢIEI MILITARE
Dup adoptarea în anul 1924 a Legii privind
organizarea armatei s-au iniiat msuri de
modernizare i a Justiiei
Militare.
În corespondena purtat
între Preedinia Consiliului
de Minitri i Ministerul de
Rzboi, generalul Alexandru
Averescu, bun cunosctor
al fenomenului militar i a
problemelor cu care acesta se confrunta, solicita revederea
studiilor efectuate imediat, la începutul secolului XX, de
comisia interministerial constituit din reprezentani
ai Ministerelor de Justiie i de Rzboi. Aceasta avea
ca obiectiv redactarea unui cod al Justiiei Militare, cel
adoptat în anul 1871 considerându-se a fi depit.
Experiena trit în anul 1907, când armata a fost
chemat s intervin pentru salvarea ordinii de drept,
credem c l-a determinat pe generalul Alexandru
„ ... nu consider o modificare
serioasă a codului de justiţie militară
dacă se menţine compunerea
tribunalelor numai cu militari ...“
Facsimil al documentului adnotat
de Alexandru Averescu
studii/documente
DRD. LUMINIŢA GIURGIU
SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI
Averescu s susin necesitatea prezenei magistrailor
civili în cadrul tribunalelor militare. În viziunea sa acestea
trebuiau organizate dup principiul: „
completul ...s fi e compus din militari
i magistrai civili... magistrai civili s
fi e i judectorii instructori.”
În raportul cu nr. 835 din 31.12.1926
ministrul de rzboi - generalul de
divizie Ludovic Mircescu 1 - arata c
aceast propunerea fost analizat cu
mult atenie de o comisie care a apreciat c nu poate fi
acceptat din urmtoarele considerente:
„a) armata astzi posed un însemnat numr de
ofieri superiori i inferiori, cu titlul de doctori i liceniai
în drept...
b) utilizarea acestor ofieri, cunosctori ai tiinei
dreptului în justiia militar, va pstra acesteia,
caracterul ei fundamental ostesc, ce o deosebete
justiia civil, raiunea ce a determinat i pe furitorii
pactului nostru constituional, s prevad în art. 106,
organizarea unei justiii militare distinct de cea
civil.”
Principiul agreat de primul ministru ar fi dunat unei
justiii proprii a puterii armate. Ministerul de Rzboi dorea
organizarea unui corp distinct de magistrai militari care „s
nu fi e inferiori magistrailor civili sub raportul profesionale
i de specialitate i care vor aduce în plus spiritul ostesc
în exerciiul atribuiilor lor judectoreti”.
În compunerea instanelor de fond ar fi intrat trei
judectori din corpul magistrailor militari în loc de doi,
urmând ca ceilali doi membri s fi e cooptai din ofierii
superiori din circumscripie care „ ar aduce în completul
tribunalului militar tradiia i spiritul de nimic infl uenat
al datoriei ostesc.”
Ni s-aprut deosebit de interesant modul în care
generalul Averescu a adnotat corespondena purtat
între Preedinia Consiliului de Minitri i Ministerul
de Rzboi pe acest subiect. Rezoluiile ocup aproape
întreaga coal de hârtie, fiind scrise cu tu negru,
depind cu mult textul dactilografi at, artând implicarea
acestuia în modul de rezolvare a problemei.
Pentru exemplifi care redm urmtoarele documente
regsite în fondul creat de Preedinia Consiliului de
Minitri deinut de Arhivele Naionale Istorice Centrale.
*
* *
document 20092 (44) 39

studii/documente
ROMÂNIA Bucureti, 5 iulie 1926
PREEDINIA
CONSILIULUI DE MINITRI
Nr. 61
Domnule MINISTRU2 ,
Am onoarea a v face cunoscut c Domnul Preedinte
al Consiliului de Minitri luând cunotin de anteproiectul
Codului de Justiie Militar a pus urmtoarea rezoluie pe
acea lucrare:
„Rog a se cerceta în arhiva Ministerului un proiect de
reform a justiiei militare întocmit în 1908 de o comisie
mixt de Ministerele de Rzboi i Justiie.
Este de examinat de aproape chestiunea dac în
compunerea tribunalelor militare nu ar fi cazul s se
introduc i magistrai de carier. În proiectul de fa
principiul este admis la Înalta Curte de Justiie.
Acest pas înainte, foarte apreciabil, nu elimin
inconvenientul compunerii tribunalelor militare exclusiv
din ofieri.”
40
SECRETAR GENERAL
s.s. indescifrabil
DOMNULUI MINISTRU DE RZBOI
*
* *
Regatul României Nr. 630 din 12.10.1926
Ministerul de Rzboi
Secia III Justiie
I/D-N
MINISTERUL DE RZBOI
ctre
PREEDINIA CONSILIULUI DE MINITRI 3
La nr. 61/926 i în legtur cu rezoluia d-lui Preedinte
al Consiliului de Minitri pus pe anteproiectul Codului
Justiiei Militare, am onoare a v aduce la cunotin
urmtoarele:
Cercetându-se atât la Serv. Personalului din M.R.
(Ministerul de Rzboi - n.n.) cât i la Ministerul de Justiie,
nu s-a gsit nici o lucrare în sensul c s-ar fi întocmit în
anul 1908 vreun proiect de reform al Codului Justiiei
Militare.
Ministerul de Justiie prin adresa nr. 73313/926, la
cererea noastr, ne comunic în copie o intervenire fcut
în acel timp de Ministerul de Rzboi, dar care a rmas fr
urmare practic.
Ministerul de Rzboi, în dorina dea putea obine
informaii mai precise, a cerut relaii i de la d-nii general
Pangrati i col. Homoriceanu, foti comisari regali ai
instanelor militare.
Dl. col. Homoriceanu prin comunicarea ce face ministerului
arat, c o prim comisie pentru reforma Codului Justiiei
Militare a fost instituit în anul 1905, sub preedinia col.
Lzrescu, comisar regal în acel timp al Consiliului de Revizie
i compus, în afar de unii militari i de doi magistrai
civili, i anume d-nii C. Hamangiu - pe atunci procuror al
Tribunalului Ilfov, Iulian- fost procuror general.
Aceast comisie nu i-a putut încheia lucrrile ne fi ind
de acord asupra competenei.
Ulterior, în anul 1907, s-ar fi numit o nou comisie
compus din d-nii Oscar Niculescu, consilier la Curtea de
Apel, Eftimie Antonescu, magistrat, col. Ionescu, comisar
regal, I. Stancovici, maior Topoloveanu i Homoriceanu.
Aceast comisie ar fi întocmit un proiect de reform al
Codului Justiiei Militare, care îns nu s-a gsit în arhiva
Ministerului de Rzboi.
Cerându-se informaii i d-lui general Pangrati, care a
fcut parte dintr-o comisie numit ulterior i anume dac
aceast nou comisie a utilizat proiectul comisiei din 1907,
d-sa ne-a dat un rspuns negativ.
Acesta fi ind situaia i cum în arhiva Ministerului
nu se mai gsesc alte lucrri de aceast natur, supunem
chestiunea d-lui Preedinte al Consiliului de Minitri, spre
a decide.
Totdeodat i în legtur cu al. II al rezoluiei d-lui
Prim Ministru, am onoarea a aduce la cunotin, c
prin prevederile actualului anteproiect în compunerea
instanelor de fond s-a prevzut ca doi din cei cinci
judectori i anume preedintele i unul din membri , s fi e
ofieri din magistratura militar, deci ofieri de specialitate,
comisia fi ind de prere c în acest mod se va putea înltura
inconvenientul ce rezult din compunerea instanelor de
fond, numai din ofieri luai din serviciul frontului.
Odat cu prezenta se înainteazi anteproiectul C.J. Cu
rezoluia d-lui Preedinte al Consiliului de Minitri.
MINISTRU DE RZBOI
GENERAL DE DIVIZIE
s.s. Mircescu
*
* *
Facsimil al
documentului
adnotat
de Alexandru Averescu
eful Seciei III Justiie
s.s. col. Protopopescu
2(44)2009 document

MINISTERUL DE RZBOI
SECIA III JUSTIIE
Nr. 710- 23/XI/926
MINISTERUL DE RZBOI
ctre
PREEDINIA CONSILIULUI DE MINITRI 4
În referire la adresa D-voastr nr. 6864/926,
avem onoarea a înainta odat cu acest, un rezumat
al dispoziiilor deosebite din actualul anteproiect al
Codului Justiiei Militare fa de Codul Justiiei Militare
actualmente în vigoare.
MINISTRU DE RZBOI
GENERAL DE DIVIZIE
s.s. Mircescu
*
* *
Nr. 7710 30 noiembrie 926
Domnule MINISTRU 5 ,
eful Seciei III Justiie
s.s. indescifrabil
Avem onoarea a v restitui rezumatul dispoziiilor
anteproiectului codului de justiie militar, trimis cu
adresa D-voastr nr. 7110 din 28/XI/926, aducându-v
la cunotin c domnul Prim Ministru a pus pe citata
d-voastr adres urmtoarea rezoluie:
„28/XI/926
Modifi crile sunt atât de neînsemnate, încât, dac
ar trebui s ne limitm numai la ele, prefer s nu mai
Facsimil al
documentului adnotat
de Alexandru Averescu
studii/documente
facem nici o schimbare.
Prerea mea este c întreaga organizare a justiiei
militare trebuie pus pe alte baze.
Consiliile de rzboi ar trebui s se compun nu numai
din judectori militari sau foti militari, ci din militari i
din magistrai civili de carier; de asemenea parchetul
ar trebui s aib o compunere mixt: comisarul regal
magistrat de carier, iar reporterul (adic judectorul
de instrucie) un magistrat civil.
Aceleai principii i la instana suprem, fi e c s-ar
numi consiliu de revizie sau curte suprem. Nu numele
import ci compunerea sa.
SECRETAR GENERAL
(fr semntur - n.n.)
DOMNIEI SALE
DOMNULUI MINISTRU DE RZBOI
S. III Justiie I/D-N
SECRETAR
(fr semntur - n.n.)
document 20092 (44) 41
*
* *
Ministerul de Rzboi
Secia III Justiie
I/D-N
Nr. 835 din 31.12.1926
MINISTERUL DE RZBOI
ctre
PREEDINIA CONSILIULUI DE
MINITRI6 La nr. 7710/926 i în legtur cu
rezoluia d-lui Prim Ministru pus pe adresa
acestui Departament, cu nr. 7110 din 28.11.
a.c. am onoarea a v aduce la cunotin
urmtoarele:
Din rezoluia d-lui Prim Ministru se
constat c d-sa, în ceea ce privete organizarea
tribunalelor militare preconizeaz principiul,
c completul tribunalelor s fie compus
din militari i magistrai civili, precum
tot magistrai civili s fie i judectorii
instructori.
Din informaiile ce le avem un astfel
de principiu ar fi fost preconizat într-un
proiect de lege din anii 1907/1908 i pe care
Ministerul de Rzboi nu-l mai posed.
În legtur îns cu acest principiu inem
s artm, c de ctre comisia ce a elaborat
actualul proiect, s-a cu toat grija necesar,
posibilitatea aplicrii acestui principiu,
dar, dac totui comisia nu s-a hotrât la
admiterea lui, acesta s-a fcut, pe lâng alte
considerente i din urmtoarele motive:

studii/documente
a) Armata astzi posed un însemnat numr de
ofieri superiori i inferiori, cu titlul de doctori i liceniai
în drept, astfel cum se arat în alturatul tabel (lips în
text- n.n.).
b) Utilizarea acestor ofieri, cunosctori ai tiinei
dreptului în justiia militar, va pstra acesteia, caracterul
ei fundamental ostesc, ce o deosebete de justiia civil,
raiune ce a determinat i pe furitorii pactului nostru
constituional, s prevad în art. 106, organizarea unei
justiii militare distinct de cea civil.
Ori, introducerea magistrailor civili nu numai în
compunerea instanei de judecat, dar i la instrucie
a fost apreciat ca fi ind de natur s împieteze nu
numai asupra raiunii de a fi a unei justiii militare,
dar i asupra necesitii organizrii ei în mod deosebit,
deoarece prin aplicarea acestui principiu, justiia
militar s-ar putea distribui de o secie ataat pe lâng
tribunalele civile, fr organizarea unei justiii proprii,
a puterii armate.
Pe aceste consideraii de principiu, comisia numit
de acest departament, s-a oprit la ideea organizrii a unui
corp distinct de magistrai militari, care s nu fi e inferiori
magistrailor civili sub raportul pregtirii profesionale i
de specialitate i care vor aduce în plus spiritul ostesc
în exerciiul atribuiilor lor judectoreti i pe care spirit
se sprijin însi raiunea dea fi a unei justiii militare,
în toate rile unde ea exist.
S-a introdus îns acest principiu numai la instana
suprem de cenzur, inându-se seam de faptul, c
aceast instan are atribuii pure de drept, fiind
chemat a veghea numai la o just aplicare a legilor i
a da astfel îndrumrile necesare de interpretare, pentru
instanele de fond.
Suntem de prere, c proiectul ar putea primi o
modifi care în sensul, ca în componena instanelor
de fond s intre 3 judectori din corpul magistrailor
militari în loc de doi, urmând ca ceilali doi membri s
fi e luai din ofierii superiori din circumscripie, care
ar aduce în completul tribunalului militar tradiia i
spiritul de nimic infl uenat, al datoriei osteti.
Se anexeaz i rezumatul (lips din text- n.n.)
dispoziiilor proiectului cu lmuririle de mai sus, rugându-v
a fi aduse la cunotina D-lui Prim Ministru.
42
MINISTRU DE RZBOI
GENERAL DE DIVIZIE
s.s. Mircescu
*
* *
Nr. 21 din 10 ianuarie 1927
DOMNULE MINISTRU 7 ,
Domnul Preedinte al Consiliului luând cunotin
de coninutul adresei Domniei Voastre nr. 835
din 31.12.1926 cu privire la organizarea justiiei
militare, a dat asupra acestei chestiuni urmtoarea
rezoluie:
4/I/927
„Nu consider o modificare serioas a codului
de justiie militar, dac se menine compunerea
tribunalelor numai cu militari. Categoria aa
ziilor magistrai militari numai se difereniaz de
judectorii militari numai prin aceia c au titlu
academic, pe când prerea mea este s intre în
compunerea tribunalelor magistrai de carier, cu
experiena cptat în justiia civil”
Aducându-v la cunotin cele ce preced, avem
onoarea a v înapoia anexele primite pe lâng citat
d-voastr adres.
SECRETAR GENERAL
(fr semntur - n.n.)
DOMNIEI SALE
DOMNULUI MINISTRU DE RZBOI
S. III Justiie I/D-N
NOTE
SECRETAR
(fr semntur - n.n.)
1 General Ludovic Mircescu - ministru de rzboi în
perioada 30.03.1926 - 03.06.1927
2 Arhivele Naionale Istorice Centrale, Fond
Preedinia Consiliului de Minitri, dosar nr. crt. 30/1927,
p. 6 3 Idem, p. 7
4 Ibidem, p. 4
5 Ibidem, p. 5
6 Ibidem, p. 1
7 Ibidem, p. 2
General Alexandru Averescu
and the reform of the Military Justice
Abstract: Being an expert in understanding
the military phenomenon, General Alexandru
Averescu, in his position as a Prime Minister,
implicated actively in modernization of the army.
After adopting in 1924 the Law regarding the
organization of the army, there was initiated the
reform of the Military Justice.
Key words: Military Justice Code, civilian
and military Magistrates, Court of Appeal, judge,
royal commissary.
2(44)2009 document

COMENTARII ASUPRA ÎNSEMNĂRILOR ZILNICE
ALE DOMNULUI MAREŞAL ALEXANDRU AVERESCU *
Citind
însemn rile
zilnice ale
Domnului
Mareal Averescu
am fost captivat
s cunosc cum
Domnia sa
i-a frmântat
gândirea i
contiina în cel
mai grav moment
prin care a
trecut Neamul
românesc,
Domnia sa,
generalul cel
mai favorizat de
soart din epoca
antebelic.
Asupra
Domnului Mareal Averescu apas o enorm rspundere
istorici moral, cci dei domnia sa nu comanda armata
în rzboiul nostru mondial, totui a constituit în cea mai
mare parte format i intelectualizat mentalitatea, tiina
i rspunderea înaltului nostru comandament. Domnia sa
a exercitat o mare infl uen tiinifi ci social, începând
chiar de la gradul de cpitan i pân azi, infl uen
direct militar
timp de mai
bine de 25 ani i
infl uen indirect
militaro - politic
de la rzboi pân
azi. Influena sa
social i politic
de dup rzboi
este simbolizat
sub denumirea
atât de sugestiv
„Tata Averescu”.
Sunt dar în
drept a citi cu cea
mai mare atenie
însemn rile
sale din cel mai
grav moment
al Neamului,
memoriile
contemporanului
meu, mai vechi în
Coperta cărţii
Facsimil
studii/documente
GENERAL SCARLAT PANAITESCU
grad cu 4 ani i mai în vârst decât mine cu peste îndoitul
acestei cifre, care a ajuns o aa de mare personalitate
militar i civil. i mai pun înc o alt întrebare, de ce
rezultatele activitii acestui distins personaj militar i
politic nu concord aproape deloc cu marele su prestigiu
militar i politic, pe care totui îl conserv aproape
inalterabil în mijlocul nostru.
Este nou numai norocul sau popularitatea ce i-a
fcut Domnia sa cu abilitate, pentru a-i pregti succesul
în interesul su personal, dar deloc în cel colectiv - militar,
social sau naional? Iau de exemplu chiar însemnrile
sale zilnice, ultimul act politic i militar al su.
Trei ediii a zece mii, vândute a 150 lei exemplarul,
reprezint un succes de librrie nemaiauzit la noi. În
schimb îns, critic prin pres opiniunea public i de
conducere superioar pot dispune a aterne indiferena
cea mai complect, iar propaganda din om în om merge
c: Marealul iar n-a nimerit-o nici cu aceasta.
Eu, voiu încerca totui a iei din vlul acestei
indiferene, cutând din contr a ptrunde, pe cât îmi va
fi posibil, în mijlocul acestei contiine pentru a explica i
înelege aceast mare personalitate. În acest scop, voiu
încerca a-mi substitui, pe rând, în contiina diferitelor
personagii, ce ar putea face lumin în aceast chestiune i
anume: ziaristul, marealul în persoan, contemporanul
su militar sau civil, Regele Ferdinand însui i la urm
voiu rezuma cu ce s-a ales ara pe urma acestui mare
personagiu, considerat o bucat însemnat de vreme
drept Feti al su.
Ziaristul vede în
însemnrile zilnice
ale mare alului,
atât de corect literar
scrise, u or i
captivant de cetit, o
expunere palpitant
de intimiti i
califi caiuni, dac nu
prea dezonorante,
în tot cazul incitând
curiozitatea febril a
publicului.
Norocosul nostru
Mareal în loc de a ne
lsa un învmânt
clasic ca emulul su
Foch sau o lecie
de mare pedagogie
militar ca cellalt
emul al su Joffre,
red o publicaie
care stârnete viu
document 20092 (44) 43

studii/documente
curiozitatea public, deformat
astzi de marea criz moral i
material în care se zbate.
Totui ziaristul dei este cât se
poate de satisfcut de achiziiunea
unor asemenea informaii îi
termin refl exiunile cu: „acestea
sunt relaiunile unui mare
Comandament, în mâinile cruia
stau destinele rii? i, ce ndejde
s avem într-un viitor rzboi cu o
asemenea conducere superioar?”
S ne substituim în persoana
Marealului. Nu-mi pot scoate din
contiin amrciunea ce trebuie
s fi cuprins pe dl. Mareal, când a
simit c începe s-i apun steaua
militar, pe care a aprins-o la
începutul carierei sale cu atâta
îngrijire i pe care a fcut-o s
strluceasc zi cu zi într-un foc
de lumin tot mai intens pân la
apogeul ce l-a suit la demnitatea
de ministru al rzboiului, azi al
aprrii naionale, cu gradul de
colonel, impus de opiniunea public
guvernanilor, de la un cap la altul
al rii, pentru marele prestigiu militar, de care se
bucura.
Dar dup atingerea grav ce se aduce ministeriatului
su prin rscoalele rneti i pentru comenzile de
material din Germania, opiniunea public dei infl uenat
atribuie totui toate aceste scderi invidiei publice i
pstreaz rsfatului ministru toat încrederea în
capacitatea sa militar. În 1913, guvernanii epocii,
în aprobarea entuziast a Regelui, încredineaz
Marealului comanda armatei, în calitate de ef de
stat major al Prinului motenitor, însrcinându-l cu
conducerea acestui rzboiu.
Rezultatele expediiei noastre, cci atunci nu am
luptat ci numai am mrluit, au fost dezastruoase prin
lips de bun prevedere i de concepie corect militar
-marii conductori militari de atunci, ofieri mai vechi
în grad decât marealul, adic cu prestigiu i putin de
a discuta i critica actele marealului, i-au adus grave
tirbituri în reputaia sa de organizator i conductor
militar. Totui personalitatea, alturi de tinereea i mai
presus de rbdarea i stoicismul su de a suporta aceast
întunecare, l-au salvat i de ast dat, pstrând rii i
Armatei o rezerv moral i intelectual de pre, ce a
fost utilizat în rzboiul nostru ca scândura de scpare
a naufragiatului.
În rzboiul mondial, colegii francezi îmi spuneau c
dac marealul ar fi fost francez i pe frontul de lupt
comandat de francezi, ar fi fost cu siguran vinovat. Cred
aceast afi rmaie ca exagerat i poate vindicativ, cci
francezii de la Armata a 2-a aveau acces greoi i puin util
pe lâng Mareal. Totui afi rm i eu c comanda sa era
anormal prin relaiunile destul de stranii ce întreinea
cu Marele Cartier i prin aspectul de independen ce
compromitea unitatea de aciune i de înelegere.
44
Facsimil
Aceast amrciune se culege din fi ecare pagin
a însemnrilor sale, care îns nu ne dau impresia a
consemnrii tragediei zilei, ci mai degrab sonoritatea
aceleiai idei, acordat îns la diapazonul zilei i anume
durerea sa de a nu comanda el otirea i de a fi pierdut ocazia
s devin personajul istoric la care râvnea atât i pe care-l
pregtise cu atâta grij în prima sa maturitate.
Recunosc domnului Mareal multe i mari caliti,
afar de aceea de a exercita comanda suprem, pentru care
îi lipsea calitile cerute i pe care nu i le putuse apropia.
Ori ce-i face, pe un tenor nu îl poi transforma într-un bas
profund.
S trecem la aprecierea colegilor si militari i politici.
Vom cuta în aceti colegi pe cel mai obiectiv contemporan
cu judecat rece i cu mult stpânire de sine, i el ne va
spune c: toate faptele i aciunile Marealului dei pornite
i izvorâte din cea mai curat contiin i îndrumate din cel
mai nobil ideal, totui toate au ajuns la rezultate negative,
impregnate unele chiar de insuccese penibile.
S lum un exemplu: intelectualizarea Înaltului
Comandament i ridicarea rspunderii i moralului de
comandament. Dac Marealul nutrea în fondul contiinei
sale instinctul i rspunderea de neam i cu încrâncenarea cu
care râvnea în acest sens de a se constitui drept [salvatorul]
României, cum îl comparm cu toii adeseori, Marealul ar fi
trebuit s strâng împrejurul su pe ofierii cei mai talentai
i mai culi, s-i pun pe toi în ambiana înltoare de
devotament i de cultur ctre Patrie i Armat în loc s
tolereze lupta caustici degradatoare prin invidie, dispre
i uneori vrjmie dintre ofierii privilegiai de Domnia sa
cu cei neprivilegiai.
Toate capacitile apreciate la Domnia sa ca quintesen
de intelectualitate i de voin, pe nici una rzboiul n-a
confi rmat-o, i din contr, prigoniii i neglijaii si s-au
ridicat.
Conductorii cei mai strlucii ai rzboiului nici unul
n-a fost brevetat i nici unul n-a fcut coala lui Averescu,
2(44)2009 document

dei ar fi putut-o face spre înlarea Marealului.
Dac de la aceste probleme de ordin spiritual i
moral, trecem la probleme cu atingere mai mult sau puin
material, în nici una Marealul n-a dat prob de acuitate
social de viitor, aa c colegii si i-au recunoscut o miopie
social care îl împiedica de a vedea dincolo de prezent i
a ptrunde în nebulozitatea viitorului, chiar a celui mai
apropiat.
Nu-i act politic sau militar în care s nu constatm
aceast antinomie între inteniune i rezultat.
Nu struiesc mai mult în acest aspect i asupra formulei
de miopie social. Recunosc c domnul Mareal a avut o grea
lupt social pe timpul carierei sale de a cuceri în acelai
timp, i dac se poate deopotriv, succese intelectuale i
succese sociale, în epoca de prima sa maturitate împins
spre aristocraie.
Mare alul
a fcut în Italia
o bun coal,
dar din punct de
vedere militar îl
considerm tot
un autodidact;
iar din punct de
vedere cultural
i social el îi
împlinea lipsurile
pe m sura
trebuinei. Am
rmas minunat
impresionat
când am auzit c
în gradul de lt.
colonel a învat
i calculul integral
spre a proba
contemporanilor
s i aptitudini
universale. Avem
dar atât dreptul
s -i acord m
întreaga noastr
admiraie pentru voina i statornicia de fi er în care i-a
petrecut viaa.
S trecem la Regele Ferdinand nu pentru a interpreta
gândul bunului i delicatului nostru suveran, ci pentru a
analiza aliniamentele istorice ce tiina va proiecta asupra
Regelui din chiar memoriile Marealului.
Orice muritor se releveaz prin caliti i defecte ce pot
fi utilizate deopotriv spre a-l ridica sau defima.
Regele Ferdinand a fost caracterizat de contemporanii
si în diferitele ipostaze în care l-a pus viaa. De camarad,
comandant i rege. În toate, caracterizarea de timid, delicat,
iubitor i nobil a rmas aceeai. Recunosc c o asemenea
fi re nu este aceea a unui comandant de rzboiu. Însemnrile
zilnice ale domnului Mareal pun pe tapet necesitatea
unei autoriti absolute i autocrate, cci rzboiul cu legile
imperioase, ce impune, înlocuiete imediat calitile prin
defecte.
Demagogia politic francez din 1915 i 1916
prin tirbiturile ce au adus autoritii superioare a
Comandamentului a lungit i compromis chiar aciunea de
ansamblu a rezistenei rzboiului.
studii/documente
Regele nostru, exercitând îns comanda superioar a
otirii româneti a probat o viziune i o ptrundere perfect
în viitor, ca s soluioneze în avantajul nostru momentul
când cele dou armate: român i ruseasc, din România
s-au pus sub acelai comandament.
S trecem acum i la ultima apreciere, aceea a
neamului. Cu ce s-a ara noastr crescând cu atâta îngrijire,
sacrifi cii i mijloace pe unul din cei mai preferai fi i ai si
pentru a face fa zilei mari i grele, prin care ar fi putut
trece ara noastr.
Pentru acea zi, Marealul a fost absent, iar la isprvitul
rzboiului, când trebuia s se pun înc atâtea puncte pe
i i s-a recurs din nou la Mareal, punctele s-au pus cu
neîndemânarea omului nou venit în faa unor asemenea
probleme atât de delicate.
Cu drept cuvânt ne întrebm: cine prezideaz
destinele acestui
popor? Ce putere
ocult ne îndreapt
spre rolurile ce
trebuie s împlinim
cândva, i cât
recunotin trebuie
s purtm aceluia ce
se ridic cu talent,
capacitate i cultur
la conducerea cu
succes a Neamului.
M gseam în
Germania, în ziua
de 30 ianuarie 1937,
asistând la serbarea
intim i plin de
pietate a întregului
popor german,
adunat în grupuri
mici împrejurul
radiourilor, cu care
s-a împnat întreaga
republic, spre a
asculta i palpita, în
unison i în acelai
moment, cu populaia din Berlin discursul de 2 ore al
Führerului.
Am rmas înmrmurit în faa fanatismului i
misticismului acestui popor i, cu gândul am revenit în
mijlocul poporului meu, ca s dau de cinism, dezinteresare,
dumnie i neîncredere, iar ara s zac în mizerie
sufl eteasc i material. Nu suntem oameni la fel? Ce ne
lipsete? Iat de ce m refer la oamenii notri mari i la
educaia lor. Pe ei îi pun în cumpn îl al doilea pluton
pentru a echilibra virtuile, munca i sacrifi ciile mulimei, a
întregului neam, ca s putem spune c numai aa vom reui
a face fericit i mulumit un popor, altfel tare necjit, i de
pmântul ce locuiete i de oamenii ce-l conduc.
* NOTĂ
Facsimil
Documentul se afl în pstrarea Serviciului Colecii
Speciale al Bibliotecii Naionale a României; este o recenzie a
Notielor zilnice de rzboi aprute în anul 1937.
document 20092 (44) 45

studii/documente
GENERAL ALEXANDRU AVERESCU
46
M E M O R I U
ASUPRA TRECERII DE LA FLĂMÂNDA 1
Lucrrile executate în vederea trecerii de la
Flmânda nu erau de cât continuarea aplicrii
planului general de aprare sub ap al Dunrii, pentru
distrugerea sau blocarea fl otei inamice, plan aprobat
de Marele Stat Major înainte de rzboi.
Pe lâng lucrrile deja executate, am dispus s se
fac urmtoarele în regiunea T. Mgurele - Flmânda,
fl ota inamic fi ind adunat în canalul Persina.
1) S-a mrit numrul staiunilor de mine de curent
i al bateriilor de torpile între Zimnicea i Giurgiu spre
a arunca mine i torpile la trecerea vaselor inamice.
2) S-a instalat baterii de artilerie de diferite calibre
la T. Mgurele Zimnicea i în ostrovul Cinghineaua,
pentru bateria canalului
„ ... trecerea unui fluviu
mare ca Dunărea ... fiind
considerată, în arta militară,
ca o operaţiune grea ... “
Persina.
3) S-a fcut incursiuni în
canalul Persina aruncându-se
mine de curent contra vaselor
inamice.
4) S-a organizat baraje de
mine Cinghineaua, Petroani i Mecica.
În timpul executrii barajelor de la Mecica i
Petroani au avut loc explozii premature de mine
omorând ofieri i trup, din cauza defectuozitii
materialului, material fabricat i imaginat în ar.
5) S-a barat Dunrea prin obstrucie la Tabanu, 14
km mai sus de pod. Din cauz c apele Dunrii erau foarte
sczute aproape de etiaj, [completat de autor: în dreptul
Ostrovului Tabanu 14 km mai sus de pod s-a bombardat
Dunrea] canalul era îngust i foarte puin adânc. Cu
modul acesta canalul navigabil era închis pentru trecere
vaselor mari, iar pentru a împiedica inamicul de a-i
deschide calea, cum i pentru a împiedica strecurarea
pe lâng el a vaselor uoare inamice (alupe i vedete)
s-a dispus instalarea unei baterii de 150 mm i una de
75 mm în punctul Costin.
6) Pentru executarea trecerii s-a adus de la
Giurgiu la Flmânda, sub focul inamicului, doualupe
remorchere Ctina i Rândunica, iar din Delta Dunrii
250 dube mari.
7) Pentru protecia podului contra minelor de
curent s-a dispus a se instala odat cu instalarea lui
stvilare i aparate de pescuit mine.
În dimineaa zilei de 8 septembrie s-a început
trecerea Dunrii cu dubele i facerea podului. În
cursul zilei operaiunea de trecere a fost împiedicat
de bombele aruncate de aeroplane, care au fcut
multe victime i avariind din pontoane. Podul a fost
terminat în noaptea de 8 spre 9 septembrie st.v. 2
când dezlnuindu-se o furtun cu ploaie torenial
a deplasat podul i multe din pontoane s-au umplut
cu ap afundându-se i fcându-se impracticabil.
Flota inamic tare de 9 monitoare, 3 vase
armate i 2 vedete încercând s ias din Persina a
fost împiedicat de lucrrile sub ap i bateriile de
artilerie. Dou monitoare i dou vedete au reuit
s se strecoare pân la Tabanu unde
n-au mai putut înainta oprindu-se
de baraj. Unul dintre monitoarele
„SAMOS” s-a pus pe uscat, cellalt a
tras mai multe focuri asupra podului
fr a-l lovi fiind în afara btii
tunurilor.
În dimineaa zilei de 19 septembrie st. v . o vedet
inamic a aprut la Ostrovul Lungu, strecurându-se
între mal i obstruciune din cauza creterii apelor,
a tras mai multe obuze asupra podului fr nici un
efect, dup care s-a retras.
Inamicul nereuind cu ajutorul artileriei vaselor
a stricat podul, a doua zi de 20 septembrie a dat
drumul, din coada Ostrovului Tabanu i malul drept
la lotci, pontoane[le] au rupt plasele paramine, un
lep a czut peste pod. Plasele paramine fi ind rupte,
minele de curent au czut peste pod avariind din
pontoane.
Parte din lotci care veneau rsturnate, cu fundul
în sus, au fost luate drept torpile automobile, iar
lepurile i vedetele contra crora trgea artileria
noastr de la malul drept monitoare (vedetele
austriece erau mult mai mari ca ale noastre cu catarg
militar armate, cu tunuri de 47 aezate în turele i
intra în ap numai 70 cm). Aceasta a dat natere la
oarecare panic nejustifi cat, lsând s se cread i
pân azi în cercuirile armatei c monitoarele inamice
au scoborat pân la pod.
2(44)2009 document

ÎN REZUMAT
1) Dunrea a fost barat prin minare. Dou dintre
baraje nu au reuit pe deplin din cauza defectuozitii
materialului.
2) Dunrea s-a barat prin obstruciuni în punctual
Tabanu unde trecerea este foarte îngusti cu puin
ap.
3) Podul nu a fost lovit de artilerie de la vase,
niciun monitor nu s-a coborât pân la pod.
4) O vedet a ajuns aproape de pod din cauza
apelor care crescuser mult, i din cauz c bateriile
hotrâte pentru susinerea obstruciunii nu au fost
instalate.
5) Podul a fost avariat de furtun, de bombele de
aeroplan i de minele de curent aruncate de la mal.
studii/documente
Mijloacele întrebuinate de inamic n-au avut nicio
infl uen asupra trecerii, iar avariile i pierderile care
au avut loc sunt inerente unor operaiuni în stil mare
ca aceea care s-a executat, trecerea unui fl uviu mare
ca Dunrea în faa inamicului fi ind considerat, în
arta militar, ca o operaiune grea.
1 Documentul se afl în pstrarea Serviciului
Colecii Speciale al Bibliotecii Naionale a României.
Este adnotat de autor, subliniat, pe colul din stânga
sus: „ Memoriu complet al meu”.
2 Stil vechi - n.n.
document 20092 (44) 47
NOTE
Facsimil

studii/documente
GENERAL ALEXANDRU AVERESCU
Operaiunile
d e l a
Fl mânda, din
septembrie 1916,
prezint dou
particulariti, care
le diferen iaz ,
întrucâtva, de
opera iunile
obinuite.
Din cauza
uneia din aceste
particulariti, ele au
dat loc la comentarii,
aprecieri i critici
foarte diferite.
Din cauza
celeilalte, trecerea
peste Dun re a
Armatei a III-a ar fi dus la rezultatul paradoxal c,
pe când reuita operaiunii ar fi adus un succes local
strlucitor, situaia general s-ar fi resimit, în mod
neînchipuit de nefavorabil.
Iat în puine cuvinte explicaia acestor
particulariti.
Pentru ca rezultatul acestor operaiuni s fie
asigurat era mai presus de orice necesar, ca începutul
desfurrii lor s se fac prin surprindere, ceea ce
implic cea mai riguroas
pstrare a secretului.
Pe de alt parte, din
motive ce se vor vedea,
operaiunile nu au putut s
se dezvolte pân la capt.
Pentru aceste dou
cauze, ele au rmas o
enigm, nu numai pentru
inamic, sau pentru restul
trupelor amice, dar chiar i
pentru majoritatea acelora
care au participat la ele.
Numai un num r
foarte restrâns de ofieri,
de grad superior i de Stat
Major, aveau cunotin
de caracterul i scopul
opera iunilor. Planul
desfurrii lor a rmas un
secret exclusiv al biroului
operaiunilor.
48
OPERAŢIILE DE LA FLĂMÂNDA 1
CUVÂNT ÎNAINTE
Coperta cărţii „Operaţiile de la Flămânda“
Pagina de titlu a lucrării cu dedicaţie
Luarea acestor precaui este foarte uor de
îneles.
Pierderea Turtucaei i mai ales condiiile în care
ea a fost pierdut au produs o adânc impresie în ar
i în armat.
Din ceea ce se credea, c se va merge din victorie
în victorie, dup zece zile de la declararea rzboiului
realitatea ne-a pus în faa unei înfrângeri.
Impresia în unele cercuri - i trebuie s o spunem
chiar i militare - a fost atât de adânc, încât nu
puini ateptau din zi în zi, s vad pe Bulgari trecând
dincoace de Dunre!
În condiiile de atunci, nu era deci atât chestiunea
de a restabili situaia strategic, foarte puin atins de
pierderea Turtucaei, cât de a restabili starea moral.
Turtucaia, în afar de pomposul nume de cap de pod,
nu prezenta absolut nicio importan strategic. Era
un punct înaintat, fr nicio legtur cu interiorul
rii de peste Dunre. În anumite condiii, acel punct
ar fi putut fi prsit de bun voie, pentru a se obine o
ameliorare a situaiei strategice iniiale.
Faptul îns, c am înregistrat o înfrângere în
primele zile ale rzboiului, a zdruncinat situaia moral
foarte serios. Era prin urmare de cea mai importan a
o restabili, redând populaiei impresionate, linitea, iar
armatei i chiar comandamentului, încrederea.
Un asemenea scop nu putea fi atins, decât printr-o
aciune energic i bogat în rezultate, prin care s se
2(44)2009 document

studii/documente
Soarta armatei germano - bulgare,
luat între dou atacuri, de fore mult
mai superioare, era uor de prevzut.
Nu ar fi putut avea scpare, fiindu-i
retragerea obstruat de Armata a
III-a. La ajutoare de la Salonic sau
din interiorul Bulgariei, în cantiti
sufi ciente i în timp util, nici nu era
de gândit. Aa ceva ieea din calcul[ul]
posibilitilor materiale.
Lucrrile pregtitoare, dei au
durat cam 15 zile, s-au desvârit în
cea mai mare tain i, în ziua de 18
septembrie, Dunrea a fost trecut de
primele ealoane ale Armatei a III-a.
Tocmai în acel moment, pentru
motive nu locale, ci generale,
Comandamentul de Cpetenie a fost
nevoit s întreasc frontul de nord, cu
trupe luate de pe frontul de sud. S-au
luat în acest scop de la sud 5 divizii, din
care patru din acele destinate a ptrunde
în Bulgaria, pe la Flmânda.
Consecina acestei noi grupri
a forelor a fost: renunarea la
întreprinderea de la Flmânda, înainte
de a se fi desemnat în întregul ei.
Schiţe ale manevrei de la Flămânda Pregtit în secret i întrerupt
înainte de a se fi conturat îndeajuns,
pentru a i se cunoate caracterul, scopul
fi recâtigat întreg teritoriul pierdut, fcând pe inamic
i mecanismul, aceast îndrznea
s sufere o înfrângere, cel puin tot atât de dureroas, operaiune, a rmas pentru toat lumea o enigm.
ca cea suferit de noi la Turtucaia.
Criticile gratuite, cu atât mai puin cele tendenioase, nu
merit vreo meniune. Sunt de semnalat îns dou aprecieri
Cluzit de aceast idee, Comandamentul
foarte importante.
Frontului de Sud a imaginat, pentru reluarea ofensivei Cu toate c i acestea pornesc de la o imagine greit
la sud, o aciune convergent în contra forelor dumane a conceptului, totui, ele pun în eviden, cu cât succes a
din Dobrogea. Pe de o parte armata ruso-român din putut fi pstrat secretul pregtirii i cât de strlucit ar fi
Dobrogea, care era în strâns contact cu dumanul, avea fost rezultatul, dac planul de operaiune s-ar fi desfurat
s-l atace pe întregul front, în fa, iar pe de alta, Armata pân la capt.
a III-a, trecând prin surprindere Dunrea pe la Flmânda, Generalul Ludendorf, o competen netgduit în
avea s-i cad în spate.
materie, emite urmtoarea apreciere, asupra trecerii de la
Flmânda:
Schiţe ale manevrei de la Flămânda
document 20092 (44) 49

studii/documente
„Pe când se fceau pregtiri pentru continuarea
atacului: Raova – Cobadina - Tuzla, pentru care se
ceruse i o divizie german, am fost surprini în ziua
de 1 octombrie (18 septembrie) de tirea c Românii au
trecut Dunrea lâng Rahova, la N.E. de Rusciuc cu fore
puternice. Marealul Mackensen arunca împotriv, tot ceea
ce putea aduna în grab, silind (?) pe Români s se retrag
pe malul de N al Dunrii, înc din ziua de 3 octombrie (20
septembrie).
„Ce a urmrit comandamentul român cu aceast
operaiune nu am putut s îneleg. Ea nu putea schimba în
niciun caz cursul evenimentelor din Ardeal i Dobrogea”
Trei idei se desprind din aceast scurt, dar i foarte
substanial apreciere.
Prima idee: trecerea Dunrii a fost o surprindere.
Ea este constatarea cea mai elogioas, c lucrrile de
pregtire, care au început la 4 septembrie st.v. 2 (21 st.n. 3 )
i care comportau: constituirea unei osele de peste 10 km
lungime, adunarea materialului pentru construirea podului
i pentru trecerea pe îmbarcaii, dislocarea a 5 divizii
de infanterie i una de cavalerie, etc. s-au fcut cu toate
precauiile necesare pstrrii secretului, timp de 14 zile.
Inamicul nu a tiut despre trecere, decât când ea a început,
în ziua de 18 septembrie stilul vechi.
A doua idee este aceea c: trupele aruncate de marealul
Mackensen împotriva noastr ne-a silit „s ne retragem în
grab”. Dac generalul Ludendorf ar fi tiut, c ni s-au trimis
în întâmpinare nu mai puine batalioane, i c din parte-ne
erau destinate pentru trecere, 6 divizii, desigur c i-ar fi
modifi cat prerea.
De altfel este de mirat (mirare), cum a putut eminentul
strateg s-i imagineze, c se construiete un pod, peste
un fl uviu ca Dunrea, pentru fore care s poat fi silite la
retragere de 3 - 4 batalioane, de o soliditate mai mult decât
îndoielnic.
S-a presupus poate c era vorba de un „bluf”. Situaia
la noi era prea grav pentru a ne fi îngduit un asemenea
lux.
În fi ne, a treia idee care se desprinde din aprecierea
generalului Lundendorf este, c operaiunea nu ar fi
putut schimba situaia nici în Ardeal, nici în Dobrogea. În
50
Schiţe ale manevrei de la Flămânda
aceast privin cititorii
vor putea s trag singuri
concluzii, când vor fi ajuns
la captul expunerii ce
urmeaz.
Pân atunci, pot
cita prerea unui alt
general, care dac nu
este de reputaie egal cu
generalul Lundendorf, nu
mai puin, aprecierea sa
are o mai mare greutate,
cci era comandantul
trupelor du mane,
împotriva crora era
îndreptat operaiunea
noastr.
Generalul Toef,
comandantul Armatei a
III-a bulgare, afi rm c
despre trecerea noastr
peste Dunre erau temeri
la cartierul armatei, care
temeri s-au confi rmat cu
trei zile înainte de trecere
(deci 15 septembrie)
într-o convorbire cu
Marealul Mackensen.
Neavând o cunotin exact de proporiile i scopul
operaiunii, este convins i el c am renunat la acea
operaiune, din cauza rezistenei opuse de trupele ce ne-a
trimis în întâmpinare, i anume 3 - 4 batalioane (o spune
el însui). Nu mai puin, generalul Toef, dup ce rezum
luptele care au avut loc între detaamentele noastre
înaintate cu trupele trimise de dânsul, face urmtoarea
pretenioas afi rmaie:
„Astfel se termin debarcarea, care la început bgase
groaz în ar i adusese grij Statului Major al lui
Mackensen i Statului Major al Armatei a III-a bulgar”.
Mai departe, dup ce arat cât de mare a fost bucuria
în toat ara, i în special în Armata a III-a, când s-a tiut
de respingerea (?) Românilor, comenteaz în urmtorul mod,
cele scrise de generalul Ludendorf:
„ Este lucru curios, ba chiar foarte curios, c generalul
Ludendorf (în memoriile sale) nu vrea s îneleag în ce
scop au efectuat Românii aceast debarcare, care în niciun
caz nu putea s aib vreo infl uen asupra operaiunilor
din Dobrogea. Cum, poate d-sa s nu întrevad, c aceast
debarcare era în strâns legtur cu atacurile ruseti i cu
strpungerea probabil a aripei drepte a Armatei a III-a
bulgare i c în cazul când ar fi reuit, s-ar fi repercutata
foarte ru asupra operaiunilor din Dobrogea ba chiar i
asupra frontului de la Salonic. Socotesc c nu e deloc plcut
i e destul de periculos ca, atunci când te bai cu inamicul
de front, s auzi c el a trecut i în spate. Dac Românii
ar fi izbutit s lrgeasc capul de pod i s treac înc
uniti dincoace de Dunre, atunci cu toii ne-am vzut la
strâmtoare, chiar însui Ludendorf”.
Comandantul Armatei a III-a are, socotesc, perfect
dreptate când spune c, dac operaiunea reuea rezultatul
s-ar fi repercutat i asupra frontului de la Salonic.
Asupra posibilitii reuitei, în studiul ce urmeaz,
sunt puse la îndemân cititorului toate elementele necesare
pentru a se pronuna el însui.
De îndat ce „surprinderea” reuise în msur maxim,
chiar peste ateptrile comandamentului român, reuita
întreprinderii era asigurat.
2(44)2009 document

Forele ce au fost puse în micare, adic întregul Grup
de Armate ale Frontului de Sud i direcia ce li s-a imprimat
puneau afar din cea mai mic îndoial rezultatul tactic,
care trebuia s duc la capturarea, sau la dezorganizarea
complet, a tuturor forelor inamice din Dobrogea.
A doua particularitate este, cum am spus, aceea c,
dac trecerea Dunrii i-ar fi urmat cursul, pân la completa
realizare a planului stabilit, din cauza modului cum s-au
desfurat evenimentele, în celelalte pri ale teatrului de
operaiuni român, suma algebric a tuturor operaiunilor
ar fi fost negativ, în aa msur, încât ar fi echivalat cu
un cvasi - dezastru, pentru situaia general, oricare ar fi
fost rezultatul local.
Explicaia este foarte simpl.
Pe când Grupul Armatelor de Sud pregtea i îndruma
aceast operaiune, întorcând spatele spre nord, i cu
intenia de a înainta spre sud, restul armatei româneti
înainta în inima Transilvaniei, adic în direcie cu totul
opus.
În acel moment, armata româneasc se gsea, prin
urmare, împrit în dou grupuri, care se operau în mod
diametral opuse, deprtându-se din ce în ce mai mult, unul
de altul. La dispoziia Comandamentului Suprem nu exist
între aceste dou grupuri, nicio rezerv general.
Comandantul Grupului de Sud, în momentul în care
a conceput i propus operaiunea de la Flmânda, a opinat
c ofensiva din Transilvania s fi e oprit.
Contrar acestei preri sntoase, ofensiva în
Transilvania a continuat cu o iueal, cu atât mai
nejustifi cat, cu cât M.C.G 4 . era deja informat c inamicul
destinase pentru contra ofensiva sa 17 divizii 5 .
Aceasta fi ind situaia, nenorocirea a voit, ca tocmai în
zilele în care se executau micrile preliminare de trupe spre
Flmânda, grosul armatei dumane din Transilvania s-i
fi terminat desfurarea strategici s înceap o energic
aciune în contra invaziei române.
Ofensiva noastr din Transilvania a fost brusc oprit
i în luptele ce au rezultat, din întâlnirea grosului celor doi
adversari, trupele româneti au fost înfrânte.
În special armatele I i II au fost azvârlite înapoi,
în complet dezordine spre muni. Obinut acest prim
avantaj, inamicul a trecut la o foarte energic urmrire.
În puine zile trupele noastre s-au gsit pe frontiera de pe
care pornise ofensiva lor, într-o stare de demoralizare i
de dezorganizare, încât nu mai putea conta pe o rezisten
serioas din partea lor.
În acest stadiu se gseau operaiunile, pe frontul de
nord, când au început efectiv executarea celor de pe frontul
de sud.
Comandantul de cpetenie român s-a deprtat,
în aceast împrejurare, de la dou principii strategice
fundamentale, a cror clcare nu a iertat niciodat. Pe de o
parte, adoptând manevra pe linii interioare, a operat ofensiv
în ambele direcii, punându-se astfel în imposibilitate de a
face masa covâritoare, pe una din direci, i de a paraliza,
pe cealalt, înaintea dumanului numai prin o rezisten
tenace; iar pe de alta, nu a inut, zi cu zi, or cu or, acordul
strategic între cele dou pri, acordul strategic între cele
dou pri, acord impus, cu atât mai imperios, de lipsa unei
rezerve generale.
Este caracteristic faptul, c comandantul frontului de
sud nu avea nicio cunotin, de evenimentele grave care
surveneau pe cel de nord.
Oricum fi e, când s-a putut vedea în fi ne la marele
cartier general primejdia, în adevratele ei proporii, când
s-a vzut c drumul spre capital i spre spatele armatelor
de sud era deschis dumanului, stpân pe Transilvania, i
studii/documente
c nu mai avea putina de a-i pune în cale vreo barier cât
de slab, s-a hotrât a renuna la continuarea operaiunilor
de la Flmânda, pentru a lua trupe de pe frontul de sud, i
a le aduce pe cel de nord, în calea ofensivei dumane.
Aceast schimbare a putut s se fac la timp, i deci cu
rezultatul fericit, mulumit în parte faptului, c din cauza
unor ploi toreniale, îndrumarea a fond a operaiunilor de
la Flmânda a suferit o oarecare întârziere.
În orice caz, aceleai trupe, care trebuiau s ptrund
în Bulgaria, au oprit pe austro-germani în Carpai i le-au
zdrnicit, exact dou luni de zile, sforrile lor disperate
de a rupe frontul în acest sector. În adevr, aprarea eroic
a Carpailor, pe frontul armatei a II-a, din lunile octombrie
i noiembrie, s-a fcut din diviziile 10, 12, 16, 21, i 22 exact
diviziile care trecând fl uviul de la Flmânda, aveau a cdea
în spatele armatei germano-bulgare.
Dac înaintarea austro-german din Transilvania s-ar
fi produs, numai cu puine zile mai târziu, s-ar fi ajuns la
rezultatul nenorocit, c pe când grupul de Sud ar fi înaintat
victorios tot mai departe de teritoriul bulgar, armatele
asustro-germane ar fi ptruns în Muntenia pe vile Prahova,
Dâmbovia i Ialomia, ar fi pus stpânire pe Capital, ar
fi închis drumul armatei I-a din Oltenia, i ar fi pus în o
situaiune (într-o situaie) din cele mai critice armatele
frontului de sud. Aceasta ar fi putut, numai cu mari greuti,
s-i deschid drumul spre sudul Moldovei i al Basarabiei,
retrgându-se repede prin nordul Dobrogei.
Independent îns de aceste consideraiuni (consideraii)
generale, de ordin strategic, trecerea Dunrii de la
Flmânda, considerat în sine însi, prezint un interes
netgduit, din mai multe puncte de vedere.
Mai întâi, avea la baz o concepie strategic din cele
mai îndrznee, ceea ce fcea ca de ea s se lege o foarte
grea rspundere.
Pe de alt parte, schimbarea situaiei strategice
trebuind s se produc prin surprindere, reuita depindea,
mai întâi i mai presus de toate, de pstrarea secretului,
condiiune (condiie) cu atât mai greu de îndeplinit din cauza
lucrrilor tehnice, mai multe zile.
În fi ne, rezultatul strategic urmrit, bazându-se pe
aciunea tactic concomitent a dou armate desprite
(armata de Dobrogea i armata a III-a), un strâns i raional
acord era indispensabil între concepia strategic i cea
tactic.
În studiul de fa, se pun la îndemâna cititorilor,
aproape toate elementele necesare, pentru a-i face o idee
destul de exact, de aceast temerar operaiune, din
întreitul punct de vedere sus artat.
Cititorii nu vor gsi, de aceea, în el, observaiuni
(observaii) sau comentarii ulterioare faptelor. Studiul
conine numai naraiunea evenimentelor i redactarea
consideraiilor de atunci, crora s-au datorat hotrârile i
msurile luate.
NOTE
1 General Al. Averescu, Operaiile de la Flmînda,
Colecia memorii, Cultura Naional, f.a., p. 3-13
2 St.v. - stil vechi n.n.
3 St.v. - stil nou n.n.
4 M.C.G.- Marele Cartier General - n.n.
5 Însui preedintele Consiliului de Minitri a
comunicat aceast informare comandanilor de armat
întrunii la M.C.G. - n.a.
document 20092 (44) 51

studii/documente
52
LECŢIILE ÎNVĂŢATE ALE RĂZBOAIELOR
COMANDOR DR. MARIAN MOŞNEAGU
SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI
Fiul Nataliei i al lui Alexandru Dabija, generalul
Gheorghe A. Dabija s-a nscut la 20 septembrie
1872, la Iai. În perioada 16 iulie 1891-16 iulie 1893 a urmat
cursurile colii de Ofieri, iar între anii 1901-1903 a efectuat
stagiu în armata austro-ungar.
A parcurs treptele ierarhiei militare, de la gradul
de sublocotenent (16 iulie 1893), locotenent (8 aprilie
1896), cpitan (28 noiembrie 1902), maior (10 mai 1910),
locotenent-colonel (1 aprilie 1914),
colonel (10 mai 1916) la cel de general
de brigad (1 septembrie 1917). Prin
Î.D.R. nr. 2899, la 1 iulie 1920 a fost
trecut în rezerv ca urmare a cererii
sale de a demisiona din armat.
Între anii 1910 - 1913 a activat
ca ataat militar în Bulgaria. Ulterior
a fost comandantul Batalionului 2 Vântori ,,Regina
Elisabeta” (1 aprilie 1914 - 1 aprilie 1916), subef de stat
major la Armatele a III - a i a II - a (14 august 1916 - 1
februarie 1917), fiind apreciat de efii si ca un ofier
,,inteligent, bine pregtit, dotat cu o remarcabil putere
de munc, minuios în lucrri, un preios colaborator“,
comandant al Brigzii 16 Infanterie, cu care a participat la
luptele de la Mreti (1 februarie 1917 - 8 februarie 1918),
comandant provizoriu al Diviziei 6 Infanterie (8 februarie - 1
iunie 1918), comandant al Brigzii 18 Infanterie (1 iunie -
12 noiembrie 1918), comandant al Diviziei 2 Vântori (12
noiembrie 1918 - iulie 1919), remarcându-se prin ,,munca
fr preget i prin priceperea sa deosebit, reuind s
organizeze unitatea în cele mai bune condiii. În zona de
ocupaie afectat Diviziei a fost restabilit ordinea intern,
iar pe frontul Zau-Baia de Cri, trupele Diviziei i-au fcut
datoria în mod desvârit. S-a ocupat cu mult succes de
perfecionarea instruciei unitilor, înfi inând un centru de
instrucie organizat în excelente condiii, care a adus
roade foarte bune” 1 .
La începutul lunii august 1919, în urma
unor divergene cu generalul Gheorghe
Mrdrescu, comandantul Trupelor de
Transilvania, din care fcea parte i
Divizia 2 Vântori, la 4 august acesta
a propus s i se ia comanda Diviziei. Îi
reproa c nu îi execut corect actul
de comand, ,,nu îi d seama unde s
înceteze iniiativa sa, spre a nu înclca
atribuiile i drepturile superiorilor si.
În timpul ultimei ofensive împotriva
ungurilor s-a fcut în repetate rânduri
culpabil de nesocotirea de ordine
operative, la care adugându-se i o
toleran condamnabil fa de trupele
din subordine, am fost nevoit s-i ridic
comanda provizorie a Diviziei”.
Pentru meritele deosebite i faptele de
arm a fost distins, printre altele, cu Medalia
„Adevărata școală a
conducerii trupelor în război
este istoria militară“.
Jubiliar ,,Carol I” (1906) i Medalia ,,Bene Merenti”
clasa a II-a pentru scrieri militare (1910), fi ind propus,
de asemenea, de generalul Traian Mooiu, comandantul
Comandamentului Trupelor de Transilvania, pentru
decorarea cu Ordinul ,,Steaua României” cu spade în grad
de comandor cu panglic de ,,Virtutea Militar”.
Generalul Gheorghe Dabija i-a asociat cariera cu o
oper demn de invidiat. Astfel, acesta este autorul unor
brouri, regulamente, dar i lucrri de istorie,
unele apreciate cu premii i distincii aparte.
Din categoria lucrrilor de specialitate fac
parte ,,Patrulele de infanterie”, 50 pagini,
1895, ,,Instrucia practic a companiei”, 359
pagini i o plan, 1904, ,,Practica tragerii
infanteriei”, 208 pagini, 8 anexe, 4 plane,
ediia a II-a, 1907, ,,Câmpuri de tragere”, 90
pagini i 10 plane, 1908, ,,Exerciii pregtitoare de tragere”,
46 pagini i 4 fi guri, ediia a II-a, 1908, ,,Instrucia practic
de lupt a trgtorului, irului, grupei i plutonului”, 99
pagini, 1909, ,,Instrucia practic de lupt a companiei i
batalionului”, 207 pagini, cu o plan, 1909, ,,Note asupra
exerciiilor de manevr i de lupt a infanteriei. Ca ajutor
al d-lui general Criniceanu”, 197 pagini cu 4 plane, 1909,
,,Program pentru instrucia recruilor”, ediia a II-a, 76
pagini, 1910, ,,Program general pentru instrucia recruilor”,
171 pagini, ediia a II-a, 1910, ,,Dresaj sau educaiune”,
50 pagini, 1910, ,,Instrucia practic de lupt”, 236 pagini,
ediia a III-a, 1912, ,,Memorator tactic pentru uzul ofierilor
Diviziei a 2-a Vântori”, 1919 .a.
Între lucrrile speciale, care trateaz pagini de istorie
universal, precum “Cadrilaterul bulgar”, 200 pagini cu
15 plane, ediia a II-a, 1913 i ,,Rzboiul bulgaro-turc din
anul 1912-1913”, 360 pagini cu 25 plane, lucrare premiat
în anul 1914 de Academia Român cu Premiul Adamache,
,,Armata Român în Rzboiul mondial (1916-1918)”, 459
pagini cu 15 crochiuri, 1928, ,,Rzboiul României din
1919” sau episoade memorabile din operaiunile unor
uniti ale armatei române pe care le-a comandat
personal: ,,Brigada a 16-a Infanterie pe frontul
Cain. februarie 1917 – 4 februarie 1918”, ,,Divizia
a 6-a pe Trotu. 4 februarie – 15 mai 1918”,
,,Divizia a 2-a Vântori în Ardeal i pe frontul
Tisei. 28 octombrie 1918 – 3 august 1919” i
,,Viaa la Cartierul Armatei a II-a (27 septembrie
1916 – 15 februarie 1917). De asemenea, în
1936 autorul mai anuna pregtirea pentru
tipar a altor trei lucrri, intitulate „Memoriile
ataatului militar român în Bulgaria din 1910-
1913”, „Pregtirea diplomatic a rzboiului
României” i „Ocaziunile pierdute de Armata
Român în rzboiul mondial”.
În „Prefaa” la ,,Rzboiul bulgaro-turc din anul
1912-1913”, aprut în anul 1914 la Institutul Grafi c
„Universala” I. Ionescu din Bucureti, locotenentcolonelul
Gheorghe Dabija argumenta: ,,Studiul care
General de corp de armată
Alexandru Averescu
2(44)2009 document

Coperta lucrării „Armata Română
în Războiul Mondial“
urmeaz vede lumina zilei datorit îndemnului câtorva
camarazi, care-l citiser în manuscris.
in s declar de la început c nu am vzut nici o lupt
sau btlie, dar am vzut câmpurile de la Edjali, Suli Oglu,
Petra, Erikler, Kilisi, Kavakli, Bunar Hissar-Lule Burgas
i Adrianopole, puin timp dup ce au avut loc aciunile.
Pe baza datelor ce în calitate de ataat militar îmi erau
cunoscute i a celor ce le dobândeam pe loc pe câmpiile
Traciei, am studiat i reconstituit pe teren aciunile, pe care
în urm le-am verifi cat, punând necontenit textul prim la
curent pe baza noilor informaii i date ce am cules de la
izvoare bune i sigure.
Desigur c lucrarea nu e lipsit de greeli, dar am
credin absolut c acele greeli nu sunt prea mari, c
adevrul istoric nu este jignit, cci în redactarea lui am
fost necontenit stpânit de cel mai adânc simmânt de
sinceritate i neprtinire pentru ambii lupttori.
În ce privete învmintele ce am tras din diferite
aciuni, ele au fost urmarea fi reasc a faptelor concrete, de
aceea cred c ele sunt de un interes apreciabil”.
O prere similar avea i generalul I. Popovici, care în
,,Cuvânt înainte” declara:
,, … am ieit din cele mai bine de 300 pagini cu un
capital de cunotine mai bogat decât din toate scrierile
similare strine, aceasta datorit mai întâi încrederii ce
inspiri în relaiunile ce le faci ca fost ataat militar pe lâng
Legaia noastr din Sofi a i apoi graie metodei de expunere
ce ai adoptat, cum i a concluziilor la care ai ajuns; în fi ne,
lucru ce este nu de mai puin importan, graie hrilor i
crochiurilor cu situaiile date, i care sunt astfel prinse încât
orice greutate în urmrirea evenimentelor este exclus”.
Referindu-se la învmintele demne de însuit, acelai
general precizeaz: ,,Dar rzboiul balcanic mai dovedete, ca
ceva deosebit, un lucru iari cu prisosin tiut i înc din
vechime, anume c poi s ai oameni, puti i tunuri, dar dac
în timp de pace nu se d mare atenie corpului ofieresc, care e
sufl etul, inteligena, creierul i nervii organismului armatei,
atunci este sigur lipsa de înelegere în utilizarea forelor i a
mijloacelor; este de prisos sacrifi cul fcut în oameni, muniii,
materiale etc., este sigur iari, pierzania”.
Una dintre cele mai documentate i valoroase dintre
lucrrile sale, ,,Armata Român în Rzboiul Mondial (1916-
1918)”, aprut în patru volume, începând din 1933, la
Editura I.G. Hertz din Bucureti, este dedicat ,,memoriei
studii/documente
ofierilor, subofierilor, caporalilor i soldailor mori pentru
Patrie în rzboiul din 1916-1918, prin care s-a realizat
idealul naional”.
În ,,Introducere”, autorul pledeaz dezinteresat, dar
convingtor pentru dezvoltarea istoriografi ei militare, prin
valorifi carea învmintelor rzboiului: ,,Documentele de care
m-am servit în acest studiu exist; ele pot fi cercetate. Mai
exist, fr îndoial i alte documente necunoscute mie; în
schimb îns, am cercetat studii, memorii, jurnale i carnetele
de campanie ale multor ofieri, din care am cules tot ceea ce
mi-a trebuit; aceste lucrri n-au fost înc tiprite; ele sunt
adevrate comori pentru istoria documentar a rzboiului,
de aceea nu pot îndeajuns îndemna pe aceti ofieri a nu
lsa nepublicate lucrrile lor”. Astfel, generalul evideniaz
faptul c ,,din tot materialul documentar amic i inamic ce
am avut la îndemân în cursul anilor 1919-1928, am tras i
învminte strategice i tactice, modifi cându-le acolo unde
noi documente impuneau acest lucru, fcând îns abstracie
de orice idee de polemic. Directiva ce mi-am propus a fost ca
s art i greelile fcute, având în vedere rezultatele lor, tiut
fi ind c din greeli se pot trage învminte pentru a evita în
viitor repetarea lor. […] Luând parte activ la operaiuni,
m-am ferit de înrâuririle ce m-ar fi putut infl uena, m-am
scuturat de orice subiectivitate, pentru ca adevrul s triumfe
peste orice consideraiuni personale, i pentru ca faptele s
se oglindeasci s se aeze singure în reala lor lumin. […]
N-am voit s m fac nici acuzatorul nici aprtorul cuiva,
am urmrit numai prezentarea adevrului istoric obiectiv,
senin i imparial, dând celor doi factori – individuali
(comandamentul) i colectivi (trupa) – importana i cadrul ce
li se cuvine, dup infl uena în bine sau ru ce au avut-o”.
În continuarea pledoariei sale asupra metodei de
investigare i de aprofundare a fenomenului militar, autorul
conchide: ,,este în general tiut c în conducerea rzboiului
trebuie pzite unele principii, care de fapt nu sunt absolute,
ci ele îi capt importana numai prin felul cum sunt
aplicate; trebuie evitate greelile proprii i profi tat de greelile
adversarului. Istoria militar ne arat c uneori un principiu
poate fi clcat de ctre un comandant fr ca prin aceast
abatere s se fi dobândit un rezultat ru, dac inamicul n-a
tiut s profi te de dânsa. Mai trebuie inut seama c în rzboi
perfeciunea nu se dobândete decât foarte rar; în cele mai
multe cazuri istoria militar ne arat c ambii adversari
greesc, totui unul e învingtor fi indc a greit mai puin
sau a tiut s profi te de greeala adversarului”.
Iar la fi nal, generalul reitereaz ,,dorina profund de
român i de fost combatant ca unitatea noastr naional s
se desvâreasc cât mai repede. Neamul nostru românesc
a suferit prea mult în cursul veacurilor pentru ca, acum,
când am realizat visul strmoesc, sufl etele morilor din
mormintele semnate de la Nistru pân la Tisa s ne poat
Facsimil cu dedicaţie adresată generalului Iliescu
document 20092 (44) 53

studii/documente
blestema c n-am tiut s preuim i s pstrm rodul ce
ne-au dat prin jertfa sângelui i vieii lor”.
Volumul I este structurat pe 13 capitole: Armata român
în rzboiul mondial. Conveniile încheiate de România,
Situaia armatelor Antantei la intrarea României în rzboiul
mondial, Pregtirile Austro-Ungariei în vederea unui rzboi
cu România, Planul de rzboi. Proiectele de operaiuni,
Acoperirea frontierei, Concentrarea Armatei Române,
Operaiunile pe teatrul de operaie de Sud, Turtucaia,
Silistra. Organizarea capului de pod Silistra, Operaiunile
Diviziei 19-a, Operaiunile armatei de Dobrogea, Flmânda
i Operaiunile din Dobrogea.
Volumul al II-lea, subintitulat Ofensiva în Transilvania.
Retragerea din Transilvania. Aprarea Carpailor, are 560
de pagini i 21 crochiuri i este structurat pe 18 capitole:
Operaiunile pe teatrul de operaii din Transilvania,
Generaliti asupra operaiunilor Armatei Române din
Transilvania, Operaiunile Armatei I Române, Operaiunile
Armatei I Române de la 9 – 30 septembrie, Luptele din Valea
Oltului, Btlia de la Sibiu (13-15 septembrie), Retragerea
Corpului I Armat spre Carpai, Cauza pierderii btliei
de la Sibiu, Cauzele pentru care nu reuete generalul
Falkenhayn de a încercui i nimici Corpul I Armat Român,
Corpul I Armat Român pe Carpai, Operaiunile Armatei
a II-a Române în Transilvania, Operaiunile Armatei
de Nord Române în Transilvania, Cauzele pentru care
nu a reuit ofensiva Armatei Române în Transilvania,
Aprarea Carpailor de ctre Armata Român, Operaiunile
Armatei I Române în Carpai, Operaiunile din Valea
Oltului, Operaiunile Armatei a II-a Române în Carpai i
Operaiunile Armatei de Nord Române în Carpai.
În fine, volumul al III-lea, subintitulat Ruperea
Carpailor. Btlia de la Jiu. Retragerea din Oltenia, Btlia
de la Arge. Retragerea general, are 648 pagini i 15
crochiuri i este structurat pe 9 capitole: Ruperea Carpailor,
Btlia de la Arge (capitolele II i III), Retragerea Armatei
a II-a, Consideraii asupra btliei de la Arge, Luptele din
Carpaii Moldovei în noiembrie i începutul lui decembrie
1916, Retragerea general din Muntenia, Retragerea
Armatelor româno-ruse i Încheierea anului 1916.
Volumul IV, subintitulat Reorganizarea Armatei
Române. Stabilizarea frontului. Btlia de la Mrti.
Btlia de la Mreti”, cu 678 pagini i 15 crochiuri, a
aprut în anul 1936 la Tipografi a ,,Lupta” N. Stroil din
Bucureti i este structurat pe 10 capitole: Comandamentul
de cpetenie, Stabilizarea frontului, Reorganizarea armatei,
Compunerea unitilor ruseti de pe frontul român în anul
1917, Pregtire în vederea ofensivei din primvara anului
1917, Valoarea i starea armatei ruseti, Btlia de la
Mrti, Btlia de la Oituz. Contraofensiva Grupului
Gerok, Continuarea aciunilor pe frontul Armatei a II-a dup
4 august, Încetarea ofensivei Armatei I i austro-ungare i
germane pe frontul român, Cireoaia (Cap. VII), Btlia de
la Mreti, Evernimentele pe frontul Moldovei de la 22
august la 26 noiembrie 1917 i Succesiunea evenimentelor
dup octombrie 1917 i pân la 15 octombrie 1920.
Prefaa acestei lucrri este semnat de generalul
de corp de armat Alexandru Averescu. Având în vedere
acurateea i profunzimea argumentaiei acestuia referitor
la necesitatea însuirii leciilor învate ale istoriei, o
reproducem integral.
„Adevrata coal a conducerii trupelor în rzboi este
istoria militar.
Este o coal îns de la izvoarele binefctoare ale crei
nu se pot adpa cu folos decât acei care vin pregtii la ea.
Ce este istoria militar?
Expunerea mai mult sau mai puin metodic a
evenimentelor militare fi e dintr-o anumit epoc fi e dintr-o
anumit ar, fi e din toate epocile i din toate rile.
Chestiunea important , mai
54
Coperta lucrării „Războiul Bulgaro-Turc 1912-1913“
important decât s-ar putea bnui este: cum se face descrierea,
nu a unei serii, ci chiar a unui singur eveniment militar, în
acest special caz, totalitatea operaiunilor executate într-un
rzboi, cu rstlmcirea tuturor msurilor care au creat i
au pus apoi în micare forele operante.
Evident c expunerea unui eveniment nu se poate face
decât pe baza celor vzute sau pe baza celor citite despre
acel eveniment.
Dac se observ îns c cele citite nu sunt în ultima
surs decât expunerea celor vzute de cei care au scris cei
dintâi despre acel eveniment, se ajunge la concluzia c
întregul edifi ciu al învmântului conducerii rzboiului
se bazeaz pe expuneri subiective.
Se poate spune: dar documentele, nu sunt nite elemente
obiective? i apoi compulsarea materialului disponibil nu
servea la nimic?
Asupra documentelor voi observa c dac ele conin o
parte obiectiv, ele conin în acelai timp i una subiectiv
i care determin adesea în msur covâritoare valoarea
lor istoric.
Astfel, dac am lua ca exemplu un ordin de mar, desigur
c gsim în el date obiective foarte preioase ca: unitatea care
execut marul (adesea chiar compunerea ei), localitatea din
care începe marul, obiectivul marului etc., etc. Dar gsim
în acelai timp elemente subiective ca: situaia inamicului,
misiunile unitii astfel cum este îneleas ea de acela de la
care eman ordinul, inteniile comandantului expuse mai
mult sau mai pui explicit etc. etc.
În ceea ce privete compulsarea, chestiunea este i mai
descurajant. Scopul compulsrii este de a se ajunge la o
concluzie, crezut în acord cu adevrul tiinifi c, dar aceste
concluzii sunt în funcie de elementele compulsate: au fost
ele complete? Au fost ele imaginea realitii?
Este un lucru cunoscut de toat lumea c un acelai
fapt este relatat în diferite moduri nu numai de persoane
diferite, dar i de aceeai persoan în împrejurri i stri
sufl eteti deosebite.
Un eminent profesor de istorie militar îi începea,
cu fi ecare promoie, întotdeauna cursul cu acest aforism:
,,Istoria militar este descrierea evenimentelor aa cum
crede cel care le expune c s-au petrecut, sau cum dorete a
se crede c s-au petrecut”.
Dup rzboiul din 1866, aproape toat lumea militar
era de acord c victoria prusienilor din Boemia era datorit
faptului c pe când soldatul prusian era înarmat cu arma
2(44)2009 document

Dreyse, încrcându-se pe la culat, cel austriac avea arma
cu caps. Deosebire foarte însemnat între cele dou arme
ca iueal de tragere, ca btaie i ca precizie.
Concluzia prea nu se poate mai întemeiat. Iat îns
c dup patru ani acelai soldat prusian, cu aceeai arm
Dreyse, se gsete în faa soldatului francez, care are în mâini
arma Chassepot, cu o btaie de patru ori mai mare, cu o precizie
mult superioari cu o iueal de tragere ce nu putea fi atins de
arma Dreyse. Ca prin farmec s-a trecut la cealalt extrem.
Nu armele au dat victoria, ci ali factori. Acei factori
trebuie cutai în calitatea armatei prusiene, i dintr-o dat
aceast armat, dac nu a fost proclamat de-a dreptul
neinvincibil, a fost îns cu bun seam aezat pe cel mai
înalt nivel de soliditate, mult deasupra celorlalte armate.
i cum se întâmpl întotdeauna, ceea ce se crede de alii,
termin prin a fi crezut i de cel interesat.
Rzboiul mondial a fcut s oscileze balana i germanii
înii au fost cei dintâi a recunoate ce consecine fatale au avut
pentru ei nite deducii la baza cror pe lâng elemente reale, mai
erau i unele exagerri, dac nu chiar adevrate închipuiri.
Aceasta l-a fcut pe generalul Ludendorf s scrie:
,,Noi, germanii, ne mguleam înainte de rzboiul mondial
a ne crede oameni superiori (Herrenmenschen) i un popor
superior (Herrenvolk). Eram orice, în afar de aceasta” 2 .
Greeli de natura aceasta sunt cu atât mai puin evitabile
cu cât elementele care concurau la desfurarea dramelor
sângeroase de pe teatrul de rzboi, parte sunt de natur
concret, tangibile, i deci pot fi msurate, cântrite, socotite
etc., iar parte de natur abstract, imponderabile.
Revenind la exemplul de mai sus. Armele cu caps,
Dreyse i Chassepot constituiau elementul concret, de ele îns
era legat i un element deprimant pentru austrieci.
Incontestabil c a fost o exagerare când s-au atribuit
victoriile din 1866 superioritii armamentului; nu mai puin
armamentul a avut un îndoit efect: unul înltor pentru
prusieni i altul deprimant pentru austrieci.
Pentru ce nu s-au gsit urmele aceluiai dublu efect
în rzboiul din 1870, când balana înclina în defavoarea
prusienilor? Unii au explicat faptul prin superioritatea
artileriei germane. În parte, explicaia poate fi just, în
mic parte îns. Explicaia adevrat trebuie cutat tot în
elementul imponderabil. Dac soldatul francez era încreztor
în arma sa, la cel german deprimarea moral, datorit
inferiritii armei, era paralizat de încrederea în tria sa,
dovedit în dou rzboaie victorioase.
Concluzia la care se ajunge pe baza consideraiilor
artate este aceea c atât în cercetrile fcute pentru a
contribui la cldirea istoriei cât i în cele pentru a înva
de la ea conducerea rzboiului, elementele imponderabile
trebuie s fac obiectul unei atenii atât de mari încât
s micoreze probabilitatea greelilor, la care pot duce
exagerarea importanei elementelor matariale.
Dac aceast concluzie nu este greit, i nu este greit,
cci cum s-ar explica faptul ca aceleai trupe cu acelai
material, în aceleai poziii, un comandant obine un rezultat
i altul un rezultat diferit, înainte chiar de a fi ingerat în
operaiuni; zic dac aceast concluzie nu este greit, atunci
este lesne de îneles ce valoare are pentru reconstruirea i
interpretarea just a unor anumite operaiuni militare
lucrrile acelor care au participat la ele.
Este o credin foarte rspândit c trebuie lsat dup
rzboi un oarecare timp înainte de a-i face istoricul, timp
necesar ca pasiunile s se potoleasc. Nu împrtesc deloc
aceast prere, cci întregul material consultat mai târziu
pentru a compila lucrarea este îmbibat de acele pasiuni. Pe
de alta, cunoaterea acelor pasiuni nu numai c nu vatm
dar din contra pot explica atâtea lucruri, foarte importante,
i neexplicabile dac se elimin acest determinant element.
Starea sufl eteasc a participanilor nu rezult totdeauna
din materialul ce se gsete în arhivele ofi ciale, i din aceast
cauz acest material nu ine pe compilator constant pe crarea
studii/documente
adevrului. Ea se glindete îns în lucrrile personale,
compulsarea cror pot înlesni smulgerea adevrului din
haosul contradiciilor i exagerrilor, datorite pasiunilor, de
care sunt stpânite spiritele, ecou al pasiunilor chinuitoare din
timpul operaiunilor. Acest ecou este cu atât mai vibrant i deci
cu atât mai preios cu cât lucrarea este mai puin târzie.
Consider, de aceea, scrierea generalului Dabija, ca un
contribut preios la alctuirea istoriei operaiunilor armatei
noastre în rzboiul mondial i un izvor nu mai puin preios
de învminte pentru viitor. Generalul Dabija, cu condeiul
în mân este ofierul care a participat la rzboi i modul su
de a gândi când a scris, nu difer de acela din timpul de
rzboi decât prin estomparea datorit celor câiva ani, care
s-au strecurat între operaiuni i descrierea lor. Este un ru
acesta? Socotesc c nu, ba din contra, socotesc c este ceva
folositor. Rzboiul este dus de oameni i activitatea lor este
produsul modului lor, bun sau ru, de a gândi. Este preios
lucru de aceea de a cunoate cum a gândit fi ecare pe timpul
desfurrii evenimentelor.
Generalul Dabija a funcionat, în grad de colonel ca
subef de stat major la Armata a III-a mai întâi i apoi la
Armata a II-a pân la 1 februarie 1917. De la aceast dat
a trecut la trup, când a comandat pe rând la Cain, Trotu,
Nistru i Tisa, brigad i divizie.
În aceste diverse funcii i comandamente, a fost în
contact atât cu organele de conducere, cât i cu cele de
execuie, a trit, a gândit i a simit cu ele. Mrturisirea
pe care o face, i care trebuie crezut sincer, c i-a dat
toat silina s fi e obiectiv, trebuie luat cu rezerv, ca
obiectivitatea s nu poat fi decât aceea a modului su
de a judeca, iar în judecata sa este peste putin s nu se
oglindeasc mentalitatea mediului în care a trit, a gândit i
simit pe timpul desfurrii operaiunilor pe care i-a luat
frumoasa dar i greaua sarcin de a le descrie.
De aceea, în valoroasa lucrare a generalului Dabija,
pe lâng materialul adunat cu o exemplar diligen, se
va gsi i interpretarea diferitelor evenimente care s-au
dsfurat sub ochii si sau în jurul su, vzute prin prisma
îmbinat a realitii brutale, cu nzuinele neînfrânate ale
ofierului doritor a-i servi patria i paralizate nu rareori de
împrejurri fi reti i nefi reti.
Din ambele puncte de vedere, cred c munca generalului
Dabija îi va da roadele dorite de autor, cci sunt convins c
va fi consultat cu mult folos atât în prezent cât i în viitor”.
O excelent lecie de pragmatism i metodic privind
valorizarea leciilor trecutului, cu raionamente valabile
inclusiv pentru istoricii militari contemporani, care au
atribuii exprese în acest domeniu atât de vast i de sensibil
al îmbogirii istoriografi ei militare naionale.
1 Arhivele Militare Române, Fond D.C.I., Memorii btrâni,
Generali, litera D, nr. crt. 27.
2 Kriengfuhrung und Politik-Vorwort.
document 20092 (44) 55
NOTE
Learnt lessons of the wars
Abstract: General Gh. Dabija used in an exemplary way
the experience gathered in the Second Balkan War and in
the First World War creating remarkable works about the
military theory. His work now valorized as “learnt lessons”
was prefaced by general Alexandru Averescu.
Key words: Military history, war management, order,
military operation, enemy superiority.

studii/documente
RADU BOGDAN
Personalitate complex, marcant i defi nitorie,
totodat, pentru tipicul eroului naional, marealul
Alexandru Averescu se stingea din via în anul 1938,
perioad tumultoas pentru societatea româneasc, atât
din punctul de vedere al evenimentelor
externe, cât i din punctul de vedere al
politicii interne.
Lucrarea de fa v propune câteva
documente inedite privind funerariile
,,iubitului mareal” i, totodat, s treac
în revist anumite aspecte privind implicarea lui Alexandru
Averescu în istoria neamului nostru.
Nscut, parc predestinat, în anul înfptuirii Unirii de
ctre Alexandru Ioan Cuza (1859), Averescu, general, din 1930,
mareal i om politic, a rmas viu în mentalul colectiv, chiar
i la 71 de ani de la trecerea sa în nefi in.
Militar de carier, Averescu i-a câtigat imensa
popularitate, atât datorit viziunilor sale politice, prin care
urmrea, în general, îmbuntirea considerabil a condiiei
sociale a celui mai oropsit cetean – ranul român i mai
cu seam prin faptele sale de arme, cci din punct de vedere
militar, merit a fi menionat operaiunea ,,FLMÂNDA”.
Astfel, pricipala raiune a opririi ofensivei în Transilvania a
fost alarmanta întorstur a evenimentelor în sud. 1 Armata
bulgar a pornit la ofensiv pe 31 august i a capturat
Turtucaia o sptmân târziu, iar Silistra pe 8 septembrie. În
aceast operaiune, armata bulgar fusese sprijinit de forele
germane, conduse de feldmarealul August von Mackensen.
În faa acestei situaii agravante, Înaltul Comandament
român a hotrât s acioneze; generalul Averescu
a pregtit singura operaiune militar a armatei
române, având la baz o ingenioas idee strategic:
trecerea Dunrii pe la Flmânda, pe teritoriul
bulgar i încercuirea trupelor inamice printr-un
atac conjugat cu forele româno-ruse din Dobrogea. 2
Atât opinia public româneasc, precum i trupele
de pe front îi puneau mari sperane într-o victorie
decisiv a lui Averescu, care comandase una din
loviturile din Transilvania i al crui nume era
extraordinar de popular. 3 Forele româneti au
trecut fl uviul la 1 octombrie i i-au atins obiectivele
iniiale. Dar operaiunea a fost brusc oprit, iar pe
4 i pe 5 octombrie, trupele au fost retrase peste
Dunre pentru a face posibil consolidarea frontului
din Transilvania, unde o periculoas contraofensiv
austro-german era în plin avânt. Punctul slab al
operaiunii îl constituia dependena ei de starea
meteorologic: atât timp cât apele Dunrii rmâneau
sczute, monitoarele austro-ungare afl ate la Orova
nu puteu coborî pentru a ataca podul de vase
construit peste Dunre. 4
Iniial, trecerea trupelor române pe malul
drept, pe 18 septembrie/4 octombrie 1916 a derutat
comandamentul feldmarealului von Mackensen.
Dar ploaia torenial, însoit de furtun, a rupt
56
FUNERALIILE MAREŞALULUI ALEXANDRU AVERESCU
CENTRUL DE STUDII ŞI PĂSTRARE
A ARHIVELOR MILITARE ISTORICE
podul de vase, a fcut s creasc apele Dunrii, a permis
venirea monitoarelor austro-ungare, care au început s
bombardeze podul.
Forele germane austro-ungare conduse de generalul
von Falkenhyn trecuser la ofensiv pe
frontul din Transilvania, fapt repercutat
asupra frontului din sud. La 22 septembrie/5
octombrie, operaiunea a fost opriti trupele
readuse pe malul stâng al Dunrii, iar
mare parte trimise pe frontul din nord. La
întâlnirea sa cu Averescu în 1918, von Mackensen i-a spus:
,,tii dumneata c, dac continuai, eram pierdut?”, iar când
generalul român a replicat c situaia din nord determinase
oprirea manevrelor militare, interlocutorul german a rspuns:
,,Ai fi avut vreme, dup ce m-ai fi nimicit”. 5 i aceast
operaiune nu a fost decât un mic capitol ce avea s contribuie
la naterea unui mit istoric, care în istoriografi e a fost defi nit
ca ,,mitul lui Averescu”.
Un fenomen de psihologie colectiv – numit în epoc
i ,,psihoza traneelor”, iat, în mare, principalul factor ce
a generat mitul generalului Averescu. 6 „ A luat drumul veșniciei
... unul dintre cei mai
destoinici generali ...“.
Militar de solid
pregtire profesional, el a manifestat în timpul rzboiului
o preocupare constant pentru soldaii din liniile de lupt,
expui de fi ecare dat morii, cu sentimentul c atâia din
comandanii lor îi abandonaser noroiului i obuzelor,
aceti soldai, printr-un elementar reflex, au atribuit
generalului Averescu o imagine patern, dublat apoi de cea
a justiiarului, care chema la fi xarea rspunderilor. Aa se
explic de ce popularitatea sa, în 1919-1920, a fost imensi
Regele Ferdinand studiind situaţia fr ontului
împreună cu generalii Averescu și Văitoianu
2(44)2009 document

Regele Ferdinand și generalul Alexandru Averescu –
fototeca Bibliotecii Naţionale a României
de-ar fi vrut (cum a fost mereu bnuit, înc din 1917), ar fi
putut lua puterea i instaura o dictatur militar. Înconjurat
de oameni de mare înzestrare intelectual i moral, din
care unii au rmas fi deli acestor convingeri politice pân
la moartea marealului sau propria dispariie, Alexandru
Averescu a fost un fel de general Boulanger 7 al României.
Între 1886-1889, omologul su francez îi câtigase o
mare popularitate în rândurile armatei i opiniei publice, care
vedeau în el un lider autoritar, în stare s conduc Frana
la rzboiul de revan cu Germania. Îns, când toi credeau
c va da o lovitur de stat i va prelua puterea, Boulanger a
evitat i a permis astfel guvernului s ia msuri împotriva
lui (1889).
Averescu, venit la putere pe un extraordinar val de
popularitate, în 1920, nu s-a folosit de el i a rmas respectuos
fa de rânduielile constituionale i s-a lsat înlturat de la
putere de Brtianu, prin intermediul regelui Ferdinand.
În ceea ce privete viaa politic a merealului,
acesta s-a implicat direct în momentele agitate din istoria
româneasc, perioada anilor 1920-1930. Alian eterogen,
Blocul Democratic nu putea face fa fl uxului de greve i
demonstraii de stânga, care ameninau stabilitatea social
i politic a rii. Omul providenial a fost atunci generalul
Averescu. Capitalul su de popularitate a fost o adevrat
stavil în faa elanurilor revoluionare. Devenit prim-ministru
în martie 1920, el a rezistat grevei generale din octombrie
1920, punându-i capt prin mijloace dure. La 21 octombrie,
a doua zi dup declanarea grevei, au fost arestai liderii
sindicali i cei ai Partidului Socialist, iar la 17 iulie 1921 a
fost adoptat legea pentru defi nitivarea reformei agrare în
Vechiul Regat, începutul fi ind fcut în prezena generalului,
la Gurbneti – Ilfov. Într-o ar cu o populaie rural atât de
numeroas ca România, agitaia de stânga nu mai avea nicio
ans odat ce setea de pmânt a ranului era potolit.
Omul traneelor, printele soldailor se dovedea, odat
pacea revenit, i printele ranilor. România datoreaz
generalului Averescu un Mrti social i politic în 1920-
1921, mai important decât cel militar din 1917, deoarece prin
persoana sa, generalul Averescu a blocat curentele de stânga
i extrem stâng. 8
Au fost prezentate numai câteva coordonate ale destinului
ce a fcut din generalul Averescu una din cele mai iubite i
studii/documente
respectate personaliti ale României; dovad
stau i funerariile naionale menite s întregeasc
imaginea eroului naional. Moment relativ la care
vom prezenta câteva documente inedite.
Primul dintre ele este ,,Programul funerariilor
naionale ale defunctului mareal Alexandru
Averescu” 9 , emis de preedinia Consiliului de
Minitri:
Un serviciu religios se va ofi cia Joi, 6 octombrie
1938, la ora 8,30, la Ateneul Român, de ctre Înaltul
Cler, în prezena:
Familiei;
Reprezentantului M. S. Regelui;
Preedintelui Consiliului de Minitri;
Consilierilor Regali;
Preedinilor Corpurilor Legiuitoare;
Membrilor Guvernului i Comandantul ,,Strjii
rii”;
Corpului Diplomatic;
Fotilor Minitri i
Reprezentanilor Înaltelor autoriti civile i
militare.
document 20092 (44) 57
II
Dup terminarea serviciului religios urmeaz discursurile,
dup care sicriul va fi aezat pe un afet de tun tras de 6 cai.
În acel moment clopotele bisericilor din Capital vor suna
pe tot timpul parcursului pân la Gara de Nord.
Cortegiul va porni de la Ateneu i se va forma în ordinea
urmtoare:
Un pluton de jandarmi;
Coroanele;
Decoraiile;
Carul mortuar;
Cordoanele vor fi inute de ctre Inspectorii Generali de
Armat, asistai de ctre un Cavaler al Ordinului ,,Mihai
Vitezul”.
Carul mortuar va fi urmat de ctre:
Membrii Familiei;
Reprezentantul M. S. Regelui;
Preedintele Consiliului de Minitri;
Consilierii Regali;
Preedinii Corpurilor Legiuitoare;
Membrii Guvernului.
Subsecretar de Stat; Prefect al Poliiei Capitalei;
Rezidentul Regal al inutului Bucegi; Comandantul ,,Strjii
rii”;
Fotii Minitri;
Cavalerii Ordinului ,,Mihai Viteazul”;
Înalta Curte de Casaie; Consiliul Legislativ i Înalta
Curte de Conturi;
Primarul General al Municipiului;
Guvernatorul Bncii Naionale;
Profesorii Universitari;
Academiile: de Arhitectur, de Înalte Studii Agronomice,
de Înalte Studii Comerciale i Industriale i de Educaie
Fizic;
Secretarii Generali de Ministere;
Curile i Tribunalele;
Consiliul Tehnic Superior i Consiliul Superior al Apelor;
Primarii de Sectoare;
Uniunea Avocailor din România;
„ I

studii/documente
Baroul de Ilfov;
Uniunile Camerelor: de Agricultur i de Comer i
Industrie; Camera de Comer i Industrie din Bucureti;
Corpul Didactic;
Armata.
Cortegiul va parcurge: Calea Victoriei i Calea Griviei
pân la Gara de Nord.
Pe tot parcursul Cortegiului se va arbora drapelul
tricolor îndoliat.
Armata va fi înirat pe parcursul de la Ateneu la
Gara de Nord.
Înapoia Armatei vor fi înirate colile, societile i
corporaiile cu drapelele lor cernite.
Studenii vor lua loc în faa Ateneului pe calea Victoriei.
Pe peronul Grii de Nord i în trenul mortuar nu vor
lua loc decât: Familia; Clerul care a luat parte în cortegiu;
Preedintele Consiliului de Minitri; Consilierii Regali;
Preedinii Corpurilor Legiuitoare; Membrii Guvernului;
Comandantul ,,Strjii rii” i Delegaii: Cavalerilor
Ordinului ,,Mihai Viteajul”; Asociaiilor Fotilor Lupttori;
Societii ,,Mrti”; Societii Clotilda Mareal Averescu i
Cminului Studentelor ,,Spiru Haret” i Delegaii Presei.
Trenul mortuar va pleca din Gara de Nord la ora 10,30
i va sosi în Gara Mreti la ora 13,59.
De la Mreti cortegiul se va transporta pân la
Mrti cu automobile.
Armata va da onorul în Grile: Ploieti, Buzu,
Râmnicu-Srat, Focani, Mreti, cât i la criptele de
la Mrti unde va avea loc înhumarea.
La înhumare va asista i Rezidentul Regal al
inutului Dunrea.
În acea zi autoritile publice i colile vor fi închise.
inuta va fi :
Pentru civili: frac, cravat alb, vest neagr, mnui
negre, plrie înalt, decoraii.
Pentru militari: de ceremonie.”
În baza acestui program se poate constata popularitatea
marealului, înc vie în mentalul colectiv, dat fiind
numeroii i importanii participani, începând cu membrii
Casei Regale, instituiilor statului (guvern, Parlament etc.),
autoritilor locale, organizaiilor civice.
Urmtoarele documente pot fi considerate ,,fi lmul”
zilelor de 3-6 octombrie 1938, când autoritile statului
au luat cunotin de decesul marealului.
Astfel, urmtorul document 10 îl reprezint o not
telefonic, din data de 3 octombrie 1938, ora 12,35,
transmis de Comenduirea Pieei Bucureti ctre
Secretariatul General:
„ Am onoare a v ruga s binevoii a hotrî ca azi, 3 oct.
a. c., ora 18,45 s se gseasc la domiciliul Marealului
de Stat Averescu, în oseaua Kiseleff nr. 57, 3 generali de
la acel Minister, în inuta zilei, pentru a urma rmiele
pmânteti ale defunctului de la domiciliu la Ateneul
Român, aceasta, în conformitate cu art. 471 din Reg. Serv.
în Garnizoan. Aceti Ofieri Generali delegai vor ridica
sicriul depunându-l pe afetul de tun precum i coborârea
i aezarea pe catafalc la Ateneu.
58
Comandantul Pieei Nr. ofi cial: 4823
Gen. Petrescu Data: 03.X. , 938, ora 12 35 ”
Pe spatele documentului sunt trecute, cu stiloul,
numele celor 3 generali, astfel: de Infanterie – generalul
Ilcuu; de Cavalerie – generalul Atanasescu; de Artilerie
– generalul Dumitrescu Petre. Anexat sus-menionatului
document, mai este o adres în care se spune c ,,rmiele
pmânteti ale decedatului Mareal Averescu se transport
cu maina de la domiciliul din oseaua Kiseleff. N. 57 la
Ateneul Român, astzi 3 oct. a.c., ora 19. - ”
S-a dat apoi ordin unitilor din ar, al cror trecut
istoric era legat direct de destinul marealului, pentru a
trimite delegaii de ofieri. Precum Regimentul 1 Roiori din
Arad (care purta chiar numele ,,Mareal Averescu”) 11 .
„Telegram extra-urgent Nr. 12234 din 3 oct. 1938
Regimentul 1 Roiori – Arad
Dispunei ca s plece cu primul tren trei schimburi
a patru ofieri din regimentul Dvs., care s fac de gard
la Ateneu la catafalcul defunctului Mareal AVERESCU
– stop.
Primul schimb va trebui s se gseasc instalat la
Ateneu, mâine 4 oct.1938 ora 8 – stop.
La Bucureti s se ia contact cu Comenduirea Pieei
– stop.
Ofierii hotrâi de Dvs. vor face de gard pân joi 6
Oct. a.c. – stop.
inuta D. 4. C.
p. MINISTRU
Secretar General
General Aldea [...]”
O anex la acest document12 ne informeaz c,
împreun cu comandantul Regimentului 1 Roiori, cu
toi ofierii i subofierii regimentului, vor mai participa
120 de oameni de trup, pentru a forma un divizion clare
care va lua parte la înmormântarea marealului. Ofierii i
subofierii vor aduce ambele inute: kaki i de ceremonie.
Un alt document important13 îl reprezint luarea la
cunotin a decesului marealului i consemnarea fcut
în ordinul de zi nr. 28 din 4 octombrie 1938:
„Ministerul Aprrii Naionale
Cabinetul Ministrului
ORDIN DE ZI Nr. 28 din 4 octombrie 1938
Eri a luat drumul veniciei Marealul Averescu, unul din
cei mai destoinici generali ai marilor notri Regi, Carol I i
Ferdinand I, pe cari i-a servit cu adânc devotament i credin.
Numele lui rmâne legat de marele rzboiu, unde în
marea btlie de la Mrti a învins i pus pe fug pe cea
mai puternic armat din aceea vreme.
Ca omagiu adus acestui brav osta, la depunerea lui
în mormânt, ce va avea loc la Mrti Joi 6 octombrie
a.c., ora 17, întreaga armat va întrerupe orice activitate,
printr-un minut de reculegere.
MINISTRUL APRRII NAIONALE
General de Divizie ARGEEANU
p. conformitate
eful Biroului Adjut.
Maior
(ss) ”
Un document similar, adresat de Ministerul Aprrrii
Naionale (Secretariatul General) ctre comandantul
Diviziei 3 Cavalerie 14 :
2(44)2009 document

,,MINISTERUL APRRII NAIONALE
Secretariatul General
Nr. 12234 din 3 oct. 1938
DIVIZIA 3 CAVALERIE
(Bucureti)
Am onoarea a anexa ordinul telegrafi c dat Regimentului
1 Roiori „General Averescu” pentru participarea la
funerariile naionale ale defunctului Mareal Averescu.
Rugm a da toate dipoziiunile de urmare pentru
întocmai executare, Regimentului 9 Roiori „Robneti”.
p. Ministru
SECRETAR GENERAL
General
Aldea ”
Pe data de 5 octombrie 1938 este transmis de ctre
Secretariatul General al Ministerului Aprrii Naionale,
garnizoanelor: Ploieti, Buzu, Râmnicu-Srat i Focani,
urmtoarea telegram 15 :
,,[...] În ziua de 6 Octombrie 1938, ora 10 30 , va pleca din
Gara de Nord trenul mortuar cu rmiele pmânteti ale
defunctului Mareal Averescu i va sosi în gara Mreti
la ora 13,59.
La trecerea trenului [...] se va da onorul astfel:
- o companie de onoare cu drapel i muzic;
- toi ofierii disponibili din garnizoan.
inuta: ofierii fr trup D. 4. C.
ofierii din front K. 4. C.”
În acelai spirit este i urmtorul ordin, transmis
Diviziei 13 Ploieti 16 :
„DIVIZIA A 13-A PLOIETI
Conform ordinelor superioare, la oprirea trenului
mortuar în gara Ploieti, rugm luai msuri de a se da
onorul pe peron de ctre o Companie cu drapel i muzic.
Asigurai ordinea în Gar. – inuta ofierilor în front,
K.4.C., iar a ofierilor în afar de front, D.4.C.
COMANDANTUL PIEEI BUCURETI
GENERAL
C.PETRESCU
Acelai ordin pentru grile Buzu i R. Srat.
Date Diviziei a 5-a
p. Conformitate
Lt. Colonel
D. VOINESCU ”
De o deosebit importan sunt documentele referitoare
la participarea delegaiei poloneze, ceea ce ilustreaz
relaiile româno-poloneze în vremea lui Averescu 17 :
„MINISTERUL APRRII NAIONALE
Secretariatul General
N O T A
de
Msurile luate, în legtur cu misiunea polon sosit
la funerariile defunctului Mareal Averescu
-
1.- Domnul Colonel Diaconescu a primit dispoziiuni
telefonice i mina Nr. 7389.
Maina 7389, defectându-se pe drum, a fost înlocuit, cu
aprobarea Domnului General Glatz, prin autoturismul 7093.
- -
studii/documente
2. - S-a dat ordinul Nr. 12.351/938 alturat,
Comenduirii Pieei Bucureti (prin curier motociclist – Plot.
Adm. Ghi).
3.- S-au dat alturatele ordine:
- Diviziei de Gard (Nr. 12.379/938 alturat);
- Confirmare scris a misiunii pentru Domnul
Colonel Diaconescu, care, normal, urma s plece mâine la
o aplicaie cu regimentul.
Ordinele de mai sus au fost trimise prin curier.
4.- Protocolul cu Preedinia Consiliului de Minitri.
Domnii Vlahide i Demetriad n-au putut fi gsii,
între orele 17-20, nici acas i nici la serviciu.
Afar de ei, nimeni de la Preedinie n-a putut
soluiona problema protocolului.
S-a fcut apel, prin Dl. Col. Diaconescu, la Domnul
Grigorcea, eful Protocolului din Ministerul de Externe i
chestiunea a fost aranjat.
Dealtfel, ca msur de precauiune, se daser
instruciuni Comend. Pieii Bucureti ca s aranjeze, astzi
– pe teren – chestiunea.
Între timp, misiunea polon a renunat de a mai
merge la Mrti, nevoind s ias din protocolul general,
deja stabilit pentru toi reprezentanii diplomatici.
5.- Din ordinul Domnului Ministru i al Domnului
Secretar General, Comenduirea Pieii Bucureti a schimbat
câiva Domni Generali:
- La uraniti, Domnul General Ilcuu, înlocuit cu Dl.
General Ionescu t.;
- Comand. Paradei, Domnul General Dsclescu,
înlocuit prin Dl. G-l Iacobici I.
- Domnul Colonel Cioroianu, înlocuit prin Domnul
Colonel Briloiu.
Pân la orele 20,45 chestiunea a fost definitivat
i raportat Domnului Secretar General i Domnului
Ministru.
6.- La cererea Domnului Col. Diaconescu, am dat ordin
ca astzi, maina 7093 s:
- Transporte la Ateneu pe Domnul General Regulsky
i pe Dl. Col. Diaconescu, iar la ora 8,30 maina se întoarce
la Minister;
- La orele 10 s mearg la gar, pentru a-i aduce la
hotel.
Privitor la eventualele dispoziiuni pentru dup
amiaz, astzi, am rugat pe Domnul Colonel Diaconescu s
se adreseze Domnului Col. Pretorian, prin teleton.
MAIOR
(ss)
Gh. Zamfi rescu
Ministerul Aprrii Naionale
Secretariatul General
Nr. 12351 din 5 oct. 1938
Bir. Adj.
COMENDUIREA PIEII BUCURETI
Din ordinul Domnului Secretar General, rog binevoii a
dispune ca la ora 18, azi 5 octombrie a.c. s se gseasc la Ateneul
Român, doi ofieri superiori ai Comenduirii pentru a primi i face
onorurile cuvenite pentru Domnul General Regulsky, vice-ministru
din Ministerul Afacerilor Militare al Poloniei.
Domnia-Sa vine în numele statului polon, pentru a
depune coroan, la ora de mai sus, la catafalcul decedatului
Mareal Averescu.
p. EFUL SERV. SECRET. GENERAL
Maior
Gh. Zamfi rescu ”
document 20092 (44) 59

studii/documente
Pentru ca în încheiere s prezentm cuvântarea
inut de ministrul Aprrii Naionale, general de divizie
Argeeanu, în ziua de 6 octombrie 1938, cu ocazia serviciului
religios de la Atheneu 18 :
„Acela care a fost Averescu Alexandru Mareal al
României s-a dus în lumea veniciei, acolo unde miile de eroi
pe care i-a condus la victorie, îl ateptau.!
Îl ateptau, pentru c îl adorau.
El era idolul lor, el era totul pentru ei. Îi cucerise i numai
astfel, stpân pe ei, a învins pe inamic.
Cine nu-i aduce aminte, cum atunci când învini
i demoralizai, auzind c ,,Averescu” a luat comanda
ne treceau fiorii, ne
învioram, curajul i
sperana victoriei ne
reveneau.
Dar cât munc
i-a trebuit ca s ajung
aici!
Nscut în 1859,
anul unirii, fiu al
slugerului Averescu,
învtor srac din
judeul Ismail, printr-o
munc încordat, de
a se cultiva, termin
Seminarul Teologic,
se apuc de coala de
Arte i Meserii, când
începând rzboiul de
la 1877 cu Turcii, se
înroleaz ca voluntar
într-un Regiment de
Cavalerie cu care face
rzboiul.
Apoi este avansat
Sublocotenent la
Regimentul 1 Roiori.
Ca ofier continu a
munci, face coala de
Rzboiu din Italia,
c p tând astfel o
cultur superioar,
devenind ofier de
stat major, profesor
i scriitor militar de
valoare.
Urc cariera pân
la General, în care
grad începe s-i arate
adevrata valoare.
Ministru de
r zboiu în 1907,
potolete repede vântul de rscoal ce sufl a asupra rii,
redându-i ordinea i linitea.
ef de Stat Major al Regelui Carol I în campania din
1913 din Bulgaria, organizeaz operaiile care se desfoar
vertiginos spre obiectivul urmrit.
Dar adevratele caliti de comandant i le arat
în marele rzboiu, unde Regele Ferdinand I îl numete
Comandant de Armat, când la o Armat, când la alta, dup
cum era nevoie de un mare comandant.
Conduce operaiile de la Flmânda, rezisten în Carpaii
Munteniei, rezisten în Carpaii Moldovei, în fi ne ofensiva
de la Mrti, unde zdrobete i pune pe fug pe cea mai
60
Schiţă pentru desfășurarea serviciului funerar Arhivele Militare
Române, fond Ministerul de Război, Secretariatul General,
dosar nr. 2294, fi la 38
victorioas armat inamic.
Evenimentele l-au fcut s aib i un rol politic. De mai
multe ori Ministru i de trei ori Prim Ministru, totdeauna în
situaiuni grele i totdeauna la înlime.
Întâia oar în timpul rzboiului când prsii de aliai
i complet înconjurai, a împiedecat pieirea rii.
A doua oar în 1920 când vântul bolevismului sufl a
peste ar, a restabilit ordinea.
i a treia oar în 1926, când obinu recunoaterea
frontierei de Est de ctre Italia.
M. S. Regele Carol al II-lea, care niciodat nu uit a
rsplti meritele i serviciile fcute Patriei i Tronului, îl ridic la
demnitatea de Mareal al României
i Consilier Regal.
i acuma bravule Mareal, la
vârsta de 80 de ani, dup ce o via
întreag ai muncit pentru Rege
i Patrie, servindu-i cu dragoste
i credin, merii s te duci s te
odihneti, mândru, c numele tu va
rmâne pentru totdeauna în istoria
neamului, în care ai scris cu sabia
ta cele mai frumoase pagini!”
Punându-se, pe tot parcursul
existenei sale, în slujba statului
român i militar i politic, la fi nele
celor 79 de ani, marealul a avut
parte de funerariile naionale care i
se cuvin unui erou naional.
NOTE
1 Hitchins, Keith, ,,România: 1866-
1947”, Editura Humanitas, ediia
a II-a, 1998, fi la 265
2 Constantiniu, Florin, ,,O istorie
sincer a poporului român”, Editura
Univers Enciclopedic, Bucureti,
1999, fi la 260
3Hitchins, Keith, op.cit., fi la 266
4 Constantiniu, Florin, op.cit., fi la
260
5Ibidem, fi la 261
6 Ibidem, fi la 304
7 Ibidem, fi la 304
8 Ibidem, fi la 309
9 Arhivele Militare Române (în
continuare A. M. R.), fond „Ministerul
de Rzboi, Secretariatul General”,
dosar nr. 2294, fi la 39
10 Ibidem, fi lele 5, 6
11 Ibidem, fi la 8
12 Ibidem, fi la 10
13 Ibidem, fi la 42
14 Ibidem, fi la 16
15 Ibidem, fi la 34
16 Ibidem, fi la 45
17 Ibidem, fi la 46
18 Ibidem, fi lele 52, 53
Marshal Alexandru Averescu funerals
Abstract: During time, Marshal Alexandru Averescu
succeeded in obtaining an immense popularity. When he
passed away there were organized funerals at the national
level at which members of the Royal House and important
state offi cials participated.
Key words: Myth, paternal image, authoritative
leader, national funerals, religious service.
2(44)2009 document

studii/documente
MAREŞALUL ALEXANDRU AVERESCU ŞI MARINA REGALĂ 1
Aînchis ochii, plâns cu lacrimi sincere de
otire i întregul neam, fi ind aezat în cripta
de veci de la Mrti, marealul viteaz între viteji,
ridicat de la o treapt
„ ...s-a apropiat cu dragoste,
înţelegere şi blândeţe de oştirea şi
neamul românesc ...“.
social modest la cele
mai înalte demniti ale
rii.
În toate însrcinrile
grele, comandant de corp
de armat, comandant de armat, ef al Marelui Stat
Major, ministru de rzboi i prim ministru s-a apropiat
cu dragoste, înelegere i blândee de otirea i neamul
românesc, a creat în jurul su o atmosfer de înalt
autoritate moral, servind patria cu abnegaie i
devotament în cele mai critice momente ale ei.
„Viaa marealului Averescu, atât de bogat în
succese, a fost srac în
satisfacii. Învingtorul
de la Mrti, ce rmâne
în istorie învluit într-o
lumin de epopee, a fost
înainte de toate eroul umil
ce s-a învins pururea pe
sine însui, fcându-i fr
preget datoria, chiar i
atunci când nu-i aducea, lui
însui, decât amrciuni.
În aceast aspr disciplin
etic a stat poate, mai mult ca
în orice om, mreia omului
ce ne prsete, dar a crui
fi gur va rmâne venic o
nobil podoab a neamului
nostru”, încheie domnul
profesor P. P. Negulescu,
în ziarul „Curentul”, elogiul
celui disprut.
Marealul în dorina
de a vedea cât mai bine
aprate hotarele de uscat
Viceamiral Ioan Bălănescu
i de ap ale rii a cercetat,
în calitate de ministru de
rzboi i prim ministru,
toate problemele naionale i de aceea îl gsim îngrijorat
de starea de inferioritate a Marinei i preocupat de
întrirea forelor navale fl uviale i maritime ale rii.
Liga Naval Român, în ziua în care marealul
era slvit cu pioas credin de cpeteniile rii i ale
VICEAMIRAL IOAN BĂLĂNESCU
otirii, a pus în lumin, prin domnul amiral Coand,
vicepreedintele ei, într-o edin a Comitetului
Central, amintirea recunosctoare ce trebuie s
pstrm marealului Averescu
pentru sprijinul ce a dat la
înlarea Marinei, iar membrii
comitetului au pstrat un moment
de reculegere în memoria marelui
disprut.
Vom reaminti câteva fapte importante care
evideniaz activitatea marealului pentru întrirea
Marinei Regale.
Fiind ministru de rzboi în anul 1907 i îngrijindu-se
de înzestrarea Marinei cu noi nave, generalul Averescu
a mers însoit de cpitanul Angelo Frunzrescu la Kiel
i rspunzând unei invitaii a guvernului german, a
navigat cu un submarin în misiune,
aproape o or, pentru a-i da
seama cât mai bine de calitile
nautice i tehnice ale submarinelor
germane.
Nu a dat nici un curs concret
acelei vizite, probabil din cauz c
perfeciunea submarinelor la aceea
epoc, nu i s-au prut destul de
concludente.
La 19 septembrie 1907 se
gsea în fruntea Departamentului
Rzboiului, când cele 4 monitoare i 8
vedete comandate prin strduinele
generalului Gheorghe Manu,
ministru de rzboi i locotenent-
comandorului P. Demetriade, au
fost lansate i botezate de ctre
Regele Carol I la Arsenalul Marinei
din Galai. La aceast memorabil
srbtoare a unitilor noastre
de Dunre, generalul Averescu,
ministru de rzboi, rostete o
frumoas cuvântare i între altele
spune: „Prin îmbogirea Marinei
Militare cu cele 12 nave de tipul
cel mai perfecionat, nu putem
spune c prin acest spor nou puterea noastr naval a
ajuns la desvârita ei dezvoltare, nu mai puin îns
mijloacele de care dispunem pe Dunre ating un astfel
de nivel încât în deplin linite putem privi în fa orice
eventualitate” 2 .
document 20092 (44) 61

studii/documente
Marealul Averescu a susinut Marina i adeseori
ne-a dat dovezi de delicat simire camaradereasc,
pe lâng puternicul sprijin al situaiilor superioare
în care s-a afl at.
Nu vom uita niciodat, toi ofierii care ne gseam
în Escadra de Dunre în anul 1910, cu prilejul unei
cltorii de instrucie pe Dunre, primirea cordial
a generalului Averescu la Turnu Severin.
Ca s ne dovedeasc cum preuia el onoarea
acestei vizite a frailor marinari, a ordonat ca toate
trupele din garnizoan, trei regimente de infanterie,
artilerie i cavalerie s fac front cu ofieri i drapel,
pe rmul Dunrii, pentru a saluta prin urale
entuziaste, defi larea navelor Escadrei de Dunre la
plecarea din Turnu Severin.
Înc de atunci mare alul, c l uzit de
incomparabilul su sim strategic i imperioasa
nevoie a legturii armelor, a îneles misiunea Marinei,
ca unealt a aprrii Dunrii i coastei maritime i,
fi ind ef al Marelui Stat Major, înfi ineaz la Marele
Stat Major o seciune a operaiunilor Marinei în
fruntea creia cheam un erudit ofier de Marin,
comandorul Constant Blescu.
Datorit propunerilor Comandamentului
Marinei i studiilor Seciei de Marin din Marele Stat
Major, Marina Militar a adus o preioas contribuie
Armatei de Uscat în campania din 1913.
Cooperarea Escadrei de Dunre i unitilor
de transporturi i poduri pe lepuri ale Marinei la
operaiunile armatei pe Dunre, a fost foarte mult
apreciat de generalul Averescu.
Dar, fapta real i necontestat valoare, unde
culmineaz cunoaterea intereselor noastre pe api
sprijinul puternic dat de marealul Averescu Marinei
Regale, este însuirea propunerilor comandantului
Marinei vice-amiralul Vasile Scodrea în anul
1925, când supune Regelui Ferdinand raportul
pentru comanda primei trane de nave de lupt din
programul naval al Marinei.
Animat de o convingere nestrmutat asupra
rolului superior ce România avea de împlinit în
Marea Neagr i la Strâmtori, inând seam de
înarmrile vecinilor riverani i pentru a pune coasta
noastr maritim la adpost de înclcrile dumane,
marealul, profi tând de un împrumut de 880 milioane
lei contractat în Italia, obine aprobarea Majestii
Sale Regelui Ferdinand pentru comanda în Italia
a 2 distrugtoare tip Regina Maria, a navei-baz
Constana i a submarinului Delfi nul.
Aceast grupare de nave urma s se completeze
cu un crucitor rapid, sâmburele primei formaiuni
tactice importante a forelor noastre navale la
mare.
Navele comandate de mareal sunt în serviciul
Marinei Regale de 7 ani i formeaz azi nucleul
62
forelor noastre mobile, pentru instrucia i pregtirea
de lupt a ofierilor i echipajelor noastre la mare.
Iat de ce evocm cu respectuoas pietate i
infi nit recunotin fi gura marealului Alexandru
Averescu, care i-a legat numele de propirea
Marinei prin aceste preioase înfptuiri.
Evocând personalitatea marealului Averescu,
care acum 12 ani, cu sprijinul Regelui Ferdinand
începea realizarea programului naval al Marinei,
ne gândim la sacra datorie ce incumb urmailor
chemai la conducerea rii, de a continua cât mai
neîntârziat comanda celorlalte trane din program.
Sperm, din toat inima, c sub aciunea plin
de prevedere i cald patriotism a Marelui Ocrotitor
al Marinei Regale, Majestatea Sa Regele Carol
al II-lea, prin mijloacele fi nanciare noi acordate
dezvoltrii maritime i fluviale, graie Fondului
Naional al Marinei paralel cu lucrrile Bazei Navale
de la Taaul, - casa fl otei noastre, - se va începe
construcia unitilor navale de lupt, din a doua
trane a programului, atât de imperios necesare
pentru sigurana coastei maritime i protecia
Marinei Comerciale i astfel vom vedea pornind la
viguroas înfptuire, aceea ce vism de mult: fl ota
mrii noastre.
NOTE
1 Articolul a fost publicat în revista Marea Noastr,
anul VII, nr. 11, noiembrie 1938
2 Cuvântarea, în întregime, s-a publicat în nr.
6/1938 al revistei noastre ( Marea Noastr – n.n.)
Marshal Averescu and the Royal Navy
(Vice-admiral I. BALANESCU)
Abstract: Royal Navy through the authority
of the vice-admiral I. Balanescu offers homage to
the one who was Marshal Alexandru Averescu.
Understanding the necessity of cooperation
between branches and the special mission of the
navy to defense the seaside, he wisely adopted
measures to equip it with ships, which would
respond to the purpose projected.
Key words: Romanian Royal Navy, Navy
Operation Section from General Staff, seaside
defense, naval program, land forces.
2(44)2009 document

S-A STINS MAREŞALUL ALEXANDRU AVERESCU 1
Durere grea a czut acum, în miezul toamnei,
pe inima rii i otirii. Marealul Averescu
s-a stins neateptat din via. Nu e nimeni în ara
noastr, tânr i btrân, orean i stean, cruia s nu-i
înlcrmeze ochii.
S-a prbuit turnul de cetate care timp de jumtate
de veac a stat neclintit în btile aspre ale furtunilor i
ale tuturor primej diilor care au ameninat în acest timp
necrutori neamul i ara.
Fiindc gloriosul defunct a fost destinat înc din
adolescen s poarte scânteia geniului militar românesc
prin toate rscrucile istoriei i s o urce cu demnitate
strlucitoare la culmile cele mai înalte ale vieii noastre
sociale i militare.
Marealul Averescu n-a cunoscut zburdlnicia
copilriei. A intrat de a dreptul, înc din frageda tineree,
în vâltorile aspre ale vieii i a înfruntat neîntrerupt toate
primejdiile i toate suferinele.
Nscut în anul 1859, când se înfptuiau nzuinele
unirii, era predestinat parc de zei s ia parte i s înscrie cu
propria sa mân pagini eterne în istoria noastr naional.
Scânteia geniului la oamenii alei se aprinde puternic
înc de la primele lor micri în via. Fiecare pas, fi ecare
dibuire plpând, sunt pâlpâiri care arunc lumini în jurul
lor, vpi de energie spiritual, care ptrund i cuceresc
atenia conductorilor i sufl etul poporului.
Marealul Averescu era din natere, prin structur
i destin, încununat a purta geniul militar românesc, în
faa marilor pri mejdii, ca masivul de granit, în jurul cruia
zadarnic lovesc ipocriziile i nimicniciile vieii, valurile
înfuriate dar neputin cioase.
studii/documente
Spiritul su de o rar distincie intelectual, de un
înalt i nobil sentiment moral i uman, îl îndemn s intre
în Seminarul din Ismail, apoi de acolo în coala de meserii,
la lucru greu i constructiv i nu se tie dac, din pricina
evenimentelor istorice care frmântau în acest timp
sentimentul poporului i rzboiul din Balcani care i-au
schimbat destinul, scânteia geniului su creator nu l-ar
fi remarcat strlucit pe terenul tiinei cum l-a remarcat
mai pe urm neîntrecut pe trâmul militar i social.
Marile prefaceri istorice din anul 1877, care au
dezlnuit rzboiul independenei, deteapt instinctul
patriotic al frage dului adolescent, care, îndemnat i de mama
sa, prsind visurile tinereii, intr în rândurile armatei
i cere struitor s mearg dea dreptul în hora morii, în
btaia focului ucigtor, alturi cu ostaii maturi, pe câmpiile
Bulgariei.
Intrarea sa în rândurile armatei, înfruntând
primejdiile morii înc de la primii pai ai vieii, deschide
prefaa simbolic a destinului su militar, care mai pe
urm avea s devin reazemul armatei i speranele
îndreptite ale neamului i rii.
Micul clra de odinioar, ca eroi de legend, urc
prin puterile proprii, prin încordri supraomeneti, prin
strlucirea inteligenii i culturii sale neîntrecute toate
treptele ierarhiei.
Steaua geniului su urca mereu i se aprindea tot
mai mare pe orizontul vieii noastre militare i naionale.
Gloriosul osta apare astfel, înc de la începutul carierii,
încununat de nimbul virtuilor intelectuale i sufl eteti,
reliefându-i personalitatea, trezind, cum e fi resc, mai cu
seam la noi, invidii mocnitoare, dar i admiraie pentru
Prima întrunire a Cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazul“ - Sinaia, 8 noiembrie 1930- fototeca Serviciului Colecţii Speciale al Bibliotecii Naţionale a României
document 20092 (44) 63

studii/documente
noul astru care se ridic pe orizontul plpând al vieii
noastre militare i sociale.
Marealul Averescu este simbolul cel mai puternic
al vir tuilor neamului nostru i spiritul su se împletete
miestrit cu zvâcnirile sufl eteti ale poporului, cu trecutul
i nzuinele lui, care vor supravieui neîntrerupt cât vor
tri neamul i ara.
Fiecare treapt a ierarhiei, fi ecare fapt aezat la
temelia rii i otirii, poart în structura ei germenul
inteligenii, onestitii i al caracterului su robust, fr
asemnare i fr egal în armata noastr.
Spiritul su linitit i profund, frmântat i înviorat
neîntrerupt de agerimea sa intelectual, îl îndeamn s
cerceteze toate izvoarele culturii superioare, în legtur nu
numai cu armata ci cu toate manifestrile vieii omeneti,
create la noi, i în rile civilizate de pretutindeni.
Era un erudit pe terenul militar i un învat în toate
domeniile progresului intelectual.
Cunotea ca nimeni altul nu numai toate limbile
culte din Europa, italiana, germana, franceza, engleza,
slavona, dar ptrunsese adânc în taina tuturor marilor
creaii literare, tiinifi ce i artistice, încât, msurându-ne
cumpnit cuvântul, putem spune c era în vremea lui cel
mai erudit, cel mai vlguit comandant de oaste pe care îl
avea Europa în timpurile din urm.
Toate însrcinrile de grea rspundere, în armat,
în ma rile frmântri sociale, în diplomaia militar, timp
de patru decenii, l-au apsat cu greutate pe umerii ne
încovoiai ai glo riosului osta.
Spiritul su robust i original de creaie a ptruns
adânc în toate articulaiile simirii i cugetri osteti,
care, acum cât i în viitor, va continua s supravieuiasc
i s orienteze neîntrerupt paii în nebuloasa nourilor
negri care vor, amenina în viitor neamul i ara.
Ideile sale militare, rspândite de la catedr, pe
câmpul tactic, ori pe calea publicitii, sunt i vor rmâne
lozinci permanente, care vor reînviora necontenit spiritul
neamului i otirii.
Operele sale intelectuale sunt blocuri masive de
simire i cugetare, perle neîntrecute de creaie, comori
de învminte, în toate ramurile tiinei i artei militare.
Era cel mai mare, cel mai fecund, cel mai talentat scriitor
militar al armatei noastre în veacul în care trim.
Marii creatori în art, tiin i literatur, genialii
descoperitori, îi creeaz singuri proporia operelor, rostul
gândirii i simirii înc din frageda lor adolescen. Marealul
Alexandru Averescu, mergând astfel pe drumul marilor
creatori, a druit otirii noastre lipsit de tradiie cultural
în vremea când împrumutam idei militare de la strini,
înc de la gradul de tânr locotenent, în trei mari opuscule,
opera sa „Tactica celor trei arme”, oper monumental care
a fcut epoc i care nu a încetat înc, dup atâta vreme,
s-i micoreze importana în vâltoarea progresului în care
trim.
Opera aceasta impuntoare este puntea de aur care
deschide genialului osta, drumul spre piscurile cele mai
înalte care avea s le urce în viaa statului i literatura
noastr militar.
Trecutul su pe terenul publicistic e într-adevr
covâritor. Revistele militare româneti, precum i multe din
revistele strine, pstreaz în bogatele lor colecii creaiile
gândirii care vor ilustra de-a lungul vremurilor producia
intelectual a ilustrului defunct.
Talentul i cultura sa neîntrecute i-au îngduit a lupta
pe terenul scrisului cu aceeai strlucire ca pe câmpul tactic
i strategic.
64
C ope r ta broșur ii „ Dic tat ura și C omuni smul “
(Serviciul Colecţii Speciale al Bibliotecii Naţionale a României
Este convins c progresul în armat nu se realizeaz
temeinic, cultura profesional nu se încheag unitar i armonic,
viaa intelectuali moral nu întresc organismul otirii, dac
ideologiile spirituale nu sunt îndrumate struitor, rspândite
ca msur, competen i însufl eire, în colile militare, în
programele unitilor, ptrunzând adânc i înelegtor în
toate celulele armatei i în toate fi brele organice ale ierarhiei
militare.
Instituiile noastre de cultur militar, ca coala
Superioar de Rzboi i aproape toate colile militare, la
tribuna crora a rspândit cu larg generozitate, vastele
sale cunotine i în vminte, sunt creaia spiritului
su constructiv, care a contri buit neîntrerupt, în lunga i
strlucita sa carier militar, s ali menteze spiritul i s
întreasc în toate articulaiile organismul otirii.
Prelegerile sale despre organizare, mobilizare i
educaie, tactic i strategie, desfurate de marele osta
la mai toate colile militare, dar mai cu seam la coala
Superioar de Rzboi în calitatea sa de profesor i director,
sunt blocuri de gândire adânc, izvoare limpezi de orientare,
care vor supravieui necontenit i vor strluci, în sclipiri de
lumin vie, cile atât de nestatornice, frmântate de undele
progresului ale tiinei i artei militare.
Era ascultat cu religiozitate mistic, pentru c
maestrul aducea, pe lâng farmecul neîntrecut al verbului,
reînviorarea spiritului prin spontaneitatea gândirii i prin
rspândirea ideilor noi, care înal nivelul intelectual al
auditoriului, fascinându-i atenia i cucerindu-i extazul i
admiraia.
Simea fiecare dup sfâritul prelegerii c tiina
militar cuprinde taine nebnuite, împletituri de logic
i argumentri noi i reînviortoare, metode de analiz
i sintez originale, care numai prin libertatea gândirii i
simirii, competenei i obiectivitii, se deschid orizonturi
2(44)2009 document

noi i orientri limpezi în arta i tiina militar.
Ideile dezbtute la catedri în coloanele de publicitate,
adic teoreticianismul abstract, aveau pentru ilustrul defunct
atâta valoare cât putere de asimilare i de aplicare aveau
ele pe terenul practic, în realitile aspre i necrutoare ale
rzboiului.
Era adversarul neînduplecat al nesigu-ranei i
echivocurilor. Cuvântul su rostit sau scris era întotdeauna
întrit temeinic pe rosturile experienei, logica faptelor
i realitilor, care nu destram gândirea i nu rtcete
spiritul în labirintul dibuielilor i îndoielilor.
Preuia în deosebi omul care îi frmânt spiritul în
cadrul propriilor lui idei i caut prin cumpna gândirii
personale s dezlege taina încurcat a problemelor
militare.
N-a impus nimnui soluii proprii, dei erau poate cele
mai limpezi i întemeiate, cele mai simple i potrivite cu
rostul rzboiului, ci lsa pe fi ecare liber s-i echilibreze
gândirea i simirea cu temperamentul i însuirile lui
proprii.
Era vrjmaul neîndurtor al didacticismului sterp
i al dia lecticii uscat i goal, înlturând neîntrerupt
clieul rutinar, care închircete spiritul i stinge încetul
cu încetul fl acra in spiraie i creaiei.
Nu era descoperire nou în domeniul literaturii, artelor
i tiinei, care s nu o ptrund i introduc în cadrul
înaltelor sale preocupri intelectuale. Era convins c în
domeniul spi ritual nici o tiin, art sau literatur, nu se
difereniaz, nu se resping, ci dimpotriv toate conlucreaz
în strâns armonie la dezvoltarea vieii sociale i militare.
Fiecare avea senzaia, când lua contactul intelectual
cu marele disprut, c resorturile fi inei sale se simt mai
înlate, mai limpede orientate, în orizontul nemrginit al
tiinei i artei militare.
Era un mare pedagog intelectual, un strlucit gânditor,
cum nu am avut altul în trecutul nostru militar. Era
printele spiri tual al
tuturor instituiilor
noastre militare, în
jurul crora, aproape
o jumtate de veac, a
lucrat cu ideea i fapta
sa la în firiparea i
întrirea lor organic.
Toate armele i
serviciile armatei,
cadrele ofiereti i
trupa, i-au mldiat
articulaiile organice în
acord cu ideile regeneratoare
preconizate i
rspândite de veneratul
defunct pe toate cile
învmântului i
publicisticii militare.
Reorganizarea
infanteriei, prin
permanentizarea ei,
înfptuit de marele
defunct în 1908,
când era ministru de
rzboi, a schimbat
din temelii structura
armatei noastre, dei
veneratul osta era
Scrisoare adresată de Alexandru Averescu soţiei sale - 1917-
manuscris afl at la Serviciul Colecţii Speciale
studii/documente
ofier de cavalerie, în toate ramurile sale de întrire fi zic
i sufl eteasc.
Spiritul su ager zvâcnea pretutindeni i stpânea, ca
marii înelepi, întreaga fi in a rii i otirii.
Marealul Alexandru Averescu, ca nimeni altul,
pornind de la treapta cea mai jos a ierarhiei militare i
urcând pân la treapta cea mai de sus a piramidei sociale
i militare, întrunea, în fi ina lui auster, toate nzuinele
neamului i rii.
Întreaga ar, în momentul primejdiei, la rscrucea
drumului su istoric, îi îndrepta gândul la marele
cetean i osta, la alesul aleilor ei, pentru c simea,
intuitiv, prin in stinct, c nimeni altul nu era mai indicat
a purta pe umerii si puternici, greutile rspunderilor
i riscul primejdiilor, ca glo riosul osta, a crui faim, ca
eroii legendari, stpânea toate inimile româneti.
Era maestrul neîntrecut al micrilor strategice i
tacticianul strlucit în conducerea trupelor româneti pe
câmpul rzboiului.
Evenimentele din Balcani, care izbucniser în 1913, îl
pune în fruntea Statului Major i a fost într-adevr alegerea
cea mai bun, pentru c, dei armata era nepregtit,
miestria condu cerii operaiunilor surprinde vrjmaul,
care, uluit de repezi ciunea trupelor noastre i ameninat
din toate prile, capituleaz fr lupt, pe aceleai locuri
pe care, cu 36 ani în urm, micul clra înfrunta în cadrul
unui modest pluton, pericolul morii, luptând pentru
recâtigarea independenii neamului i rii.
Marele osta îns, ptrunzând cu genial iscusin
realitile vremii, vzând limpede scderile armatei i
întrezrind izbucnirea vulcanului de foc în Europa, spune
rspicat, în toamna anului 1913, c rzboiul din Balcani
deschide prefaa rzboiului european, care într-adevr,
în anul urmtor, în 1914, izbucnete în tot continentul i
împresoar într-un cerc de foc hotarele noastre.
Armata i întreg poporul îi îndreapt din nou
ndejdiile ctre ostaul genial i întradevr
n-a trecut mai mult ca doi ani
i ara intr în hora aprig a marelui
rzboi.
Un strigt unanim de la un
capt la altul al rii, întreaga sufl are
româneasc, cerea s apar în fruntea
otirii, generalul Averescu, iar când
zilele negre se arat i armata se
clatin, genialul osta e chemat
ca un arhanghel a întri frontul i
a reînviora pretutindeni spiritele
istovite la izbând.
Câmpul de lupt era amvonul
pe care marele strateg i tactician
predica, înaintea morii, victoria
armatelor române, îm potriva
dumanului cotropitor.
Evenimentele primej-dioase,
aripele morii care pluteau pre tutindeni,
încletrile destinului necrutor, nu-1
cltinau, nu-1 tulburau, ci cu un calm
linitit, sta neclintit, ca marii eroi la
postul de straj, la muchea primejdiilor,
înlturând cu iscu sin loviturile
i atacând cu miestrie nzuinele
amenintoare ale vrjmaului.
Valoarea omului superior, ca i
a militarului genial, se msoar nu
atât dup izbânzile repurtate, cât
document 20092 (44) 65

studii/documente
mai mult dup marile primejdii pe care le înfrunt în
via, când, dei inferior ca mijloace, înltur cu dibcie
primejdiile i menine neîn trerupt reînviorat, spiritul
lupttorilor, pentru izbând fi nal.
Marealul Averescu a stat astfel necontenit, în toat
cariera lui militar i social, fr rgaz, ca un stejar pe
creast de deal, singur, în btaia furtunilor, care îns nu
numai c nu l-au cltinat, dar l-au întrit înc mai tare,
ptrunzând tot mai adânc în viaa otirii i contiina
neamului i rii.
Poporul Român, cu instinctul lui sntos modelat
de veacuri nu s-a înelat în alegerea conductorilor, nu s-a
abtut de la linia dreapt a bunului sim, astfel c, dup
cum de-a lungul vremurilor i-a cunoscut eroii, tot astfel, în
momentele grele ale rzboiului reîntregirii, nu s-a înelat
când, spontan i instinctiv îi încredineaz cu tot sufl etul,
destinul, generalului erou între eroi, Alexandru Averescu.
Temperamentul românului, sprinten i mldios
are înclinaii instinctive s lupte în ofensiv, astfel c,
începând de la rzboiul independenii, marul în Bulgaria
din 1913 i prima parte a rzboiului de reîntregire, armata
român a dus rzboiul de micare. Marealul Averescu,
expresia cea mai înalt a temperamentului românesc,
a fost singurul dintre marii notri comandani tari,
simbolizând însuirile rasei, a încununat armata român
cu gloria ofensivei.
Atacul de la Flmânda i lupta de la Mrti, aciuni
militare de o rar îndrzneal în concepie i miestrit
aplicare în exe cuie sunt singurele satisfacii care înnobileaz
instinctul rzboiului de micare al neamului românesc.
Dar rzboiul înceteaziara e din temelii rluiti
ruinat. Vrjmaul e neîndurtor. Probleme grele de ordin
social i economic apar în structura intern a rii. Vechiul
regim politic îi tria ultimele zile. Spiritul traneelor se
deteapt i caut orientri nou în via.
Privirile tuturor se îndreapt acum, din nou cu aceiai
însufleire i ndejde înspre eroul de rzboi, generalul
Averescu, singurul care ieise din focul rzboiului, din cumpna
primejdiilor, cu demnitatea sporiti energia nestins.
ara noastr, reîmprospâtându-ne amintirile,
la chemarea
marelui erou în
fruntea ei, era
la r spântia
cea mai grea
a exis ten ii
sale istorice.
Realizrile sale
pe terenul politic
sunt tot atât
de mari ca pe
terenul militar.
Prevederile i
msurile sale au
fost juste, astfel
c , datorit
claritii
ideilor, energiei
i caracterului
su robust i
neînduplecat,
a înlturat, pe
terenul politic,
cele mai mari
primejdii, care,
dac nu era el
66
la cârma rspunderilor, ara i neamul ar fi mers de-a
dreptul la ruin.
Când i s-a cerut prerea, în vara anului 1917, ca
armata s intre în cunoscutul triunghi al morii, generalul,
ptrunzând cu intuiia sa genial, primejdia, propune
înlturarea unui asemenea risc, convingând întreg
consiliul a renuna la alte sa crifi cii inutile pentru ar
i armat.
Când iari a fost consultat asupra retragerii
otirii noastre în Rusia, împrind-o în sate deprtate i
frâmiându-i astfel structura sa organic, marele general
rostete implacabil adevrul c aceast msur ruineaz
spiritul i
viaa armatei,
în infernul
anarhiei,
salvând
astfel înc
odat otirea
i ndejdiile
rii de la o
catastrof
sigur.
Când de
asemenea a
fost însrcinat
a relua
tratativele
de pace cu
vr jma ul,
a condus
dezbaterile
cu atâta
pruden,
înelepciune
i iscusin,
încât a putut
Ceremonialul înmânării bastonului de mareșal
Viitorul rege Mihai între mareșalii Prezan și Averescu - 1930 -
fototeca Serviciului Colecţii Speciale
2(44)2009 document

s menin întrit prestigiul rii i spiritul otirii.
De asemenea, când ara era în pragul anarhiilor, ca
i în epoca marilor prefaceri sociale, ca împroprietrirea
ranilor, restabilirea resorturilor de trai ruinate de
rzboi, când agita iile comuniste ameninau din temelii
existena rii, marele de funct, luând cârma statului,
restabilete echilibrul social, intro duce rânduial în
spiritul i economia rii i distruge pentru totdeauna
vermina anarhiei care ducea neamul la ruin moral i
naional.
Când mai pe urm, în forurile internaionale, se
ridicau proteste împotriva alipirii Basarabiei, generalul
Averescu, în ca litatea sa de preedinte al consiliului, trecând
peste meschinriile politicii mrunte, restabilete, singur,
raporturile de amiciie cu Italia, care, în chip neateptat,
trimiând pe marealul Badoglio în ar, acesta, la Chiinu,
alturi de generatul Averescu, rostete cuvântul celebru
c Italia st alturi de România îm potriva vrjmaului
care ne-ar contesta drepturile noastre istorice asupra
Basarabiei.
Toate acestea sunt înfptuiri politice care stau ca
pietre de temelie la consolidarea Statului Român, realizate,
în cele mai grele timpuri ale închegrii sale organice, de
generalul erou, care a dovedit astfel c pe terenul politic,
ca i pe terenul militar, este tot atât de mare, c armata i
ara nu se pot despri în marile frmântri ale destinului
naional.
Fiindc, dac într-adevr politica este arti tiin, ca
tactica i strategia, nedesprite în aplicarea lor în vâltoarea
realitilor, apoi aceste elemente nimeni nu le stpânea,
mai temeinic i aplica mai ager ca genialul erou Alexandru
Averescu.
Ptrunzând i stpânind marile evenimente, care
nvleau neateptat la rscrucile istoriei, spiritul su
ager i energia sa granitic au înlturat primejdiile care
ameninau din umbr patria i neamul.
Nu a fost eveniment istoric însemnat, care s ating
organismul rii i otirii, s nu fi e limpezit de marele
defunct, fi e de la postul de înalt rspundere al conducerii
statului sau armatei, pe calea parlamentar sau publicitii,
fi e pe calea convorbirilor publice i cuvântul su era ascultat
cu religiozitate de minile superioare i nobile care alctuiau
în acest timp structura intelectual a neamului i rii.
Iar acum, în ultimul timp, când vulcanul rzboiului sta
s izbucneasc în Europa, când spiritele de pretutindeni
erau în panic, singur marele nostru înelept, ptrunzând
realitile i dezlegând firile încurcate ale vieii
internaionale, a rostit rspicat cuvântul: nu va fi rzboi,
înlând astfel pentru ultima or, din pragul mormântului,
prestigiul su intelectual i, arta de a ptrunde realitile
i stabili diagnosticul primejdiilor care ne amenina.
Marealul Averescu st astzi, încununat de nimbul
strlucitor al gloriei, pe culmea cea mai înalt a istoriei
noastre militare i naionale.
E figura venerat de întregul popor, e mândria
neamului i rii, care va strluci de-a lungul veacurilor i
va înclzi neîn trerupt sufl etul neamului i spiritul otirii.
Marealul Averescu este marele creator de idei,
genialul realizator de fapte, care vor înla din temelii,
masivul de granit pe care se va cldi în viitor istoria noastr
social i militar.
Spiritul su ager se împletete miestrit cu simimintele
poporului, cu nzuinele i adevrul istoric; va supravieui
studii/documente
peste veacuri i va continua din deprtri s strluceasc
tot mai tare cluzind neîntrerupt destinul neamului în
zrile viitorului.
Marealul Alexandru Averescu i-a înlat singur
monumentul înaintea istoriei. E un monument mre,
strlucitor, lucrat cu miestrie arhitectonic din lespezile
de marmor alb ale faptelor sale proprii.
Va supra-vieui mereu, va strluci puternic în
prelungirea timpurilor, înnobilând i înlând neîntrerupt
spiritul neamului, cât vor tri ara i pmântul.
5 noiembrie 1938 România Militar
S-A FRÂNT O LINIE DREAPT
A murit Averescu, primul mareal al României.
Numai moartea l-a putut birui, pe el, care n-a
cunoscut în via piedici peste care s nu sar.
Cci Averescu a fost expresiunea voinii, i voina este
piatra de col a oricrei isbânzi, este temelia caracterului,
acea sintez a tuturor marilor însuiri etice.
Prin voin de oel i-a dominat Averescu fi ravul corp,
prin voin i-a cldit nepreuitul su edifi ciu cultural, prin
voin neînduplecat a urcat toate treptele ierarhiei pân
în vârful piramidei, prin voin i-a doborât adversarul pe
câmpul de lupt ca i în arena politic: puterea de voin
a fost vir tutea dominant a Marealului i numai ea a
imprimat acea dinamic sdrobitoare - dar stpânit - chiar
i a celui mai neînsemnat act al su.
Va fi având, desigur, muli erudii, muli savani,
muli oameni culi neamul românesc, dar caractere ferme
ca Averescu nu cred s aib multe exemplare, - deoarece
caracterul, aceast fl oare rar nu crete la toate rspântiile
... este rar ca fl oarea reginei.
Iat de ce naiunea român încearc o mare pierdere:
fi indc Marealul se înla ca un sfi nx în Sahara noastr
sufl eteasc; în deertul acesteia, el era steaua polar, care
cluzea paii puinilor magi, care mai poart în sufl etele lor
darurile sfi nte ale „caracterului“, - ofrand pe altarul adevrului,
binelui i moralei publice; Averescu a fost cel mai de pre exemplar
de ceea ce însemneaz caracter, pe care l-a produs neamul
românesc; - el a murit vertical, aa cum a i trit.
Furtuna a doborât stejarul... coloana de foc s-a stins
... magii îi bâjbâesc cu ochii înrourai calea....
S-a frânt o linie dreapt....
NOTĂ
Decembrie 1938
1 Articol preluat din Revista România Militar, anul
LXXV, nr. 12, decembrie 1938, p. 3-15. Marealul Alexandru
Averescu era unul dintre membrii de onoare ai Comitetului
de Direcie al revistei.
document 20092 (44) 67

studii/documente
Este timpul s dm la o parte colbul ce a acoperit
sute de ani cartea înc netiut a istoriei
românilor i dezvluirii, fr a neglija limita bunului
sim, cine suntem, ce am vrut i care este respectul pe care
naiunile lumii ar trebui s-l acorde trecutului nostru.
Suntem purttorii unei
civilizaii strvechi, ce a
contribuit cu prisosin la
dezvoltarea armonioas a
Europei de azi i, când o
spunem, nu o facem fr un
temei tiinifi c în primul rând
i sentimental în al doilea
rând. Numeroase izvoare
atest, înainte de a ne fi fost
transmis numele prin documente istorice scrise, existena
pe acest teritoriu, i în împrejurimile lui imediate, a unor
aezri preistorice datând din mileniul al V-lea î.H., ca
hotare locuite de triburi de pstori i agricultori, ce vor
însmâna neamul nostru românesc de mai târziu.
Este necesar ca o astfel de lucrare s rspund nevoii
de cunoatere
la numeroase
întreb ri
cu privire
la trecutul,
prezentul
i viitorul
unei entiti
morale, cum
este entitatea
n o a s t r ,
druind un
instrument
binevenit
în analizele
politice,
Portret de dac
culturale i
istorice, cauzele,
contextul i efectele lor. Aceast entitate moral, care
rezum întreaga existen a poporului nostru, vocaia
lui universal manifestat prin numeroase descoperiri
geografi ce, revoluii industriale, tehnologice, culturale,
incit în mod sigur la refl ecii.
68
STEAGUL DACILOR, SIMBOL VEXILOLOGIC ŞI SPIRITUAL
AL UNITĂŢII STATULUI
ŞTEFAN-LUCIAN MUREŞAN
FACULTATEA DE LITERE ŞI LIMBI STRĂINE –
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI
„(Cato:) Feriţi-ne, zei cereşti,
ca, printr-un dezastru care i-ar
pune în mişcare pe daci şi pe geţi,
Roma să cadă, iar eu să mai rămân
teafăr ...“ (Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)
Tracii sunt un simbol, din ei dacii ca un subtil
principiu material al lumii, în cosmologia antic, un semn,
un recapitulator sub care se ascunde, poate mai puternic
i mai insidios decât sub altele, sufl etul românesc în forma
lui cea mai loial, ademenitoare i mai elevat i, când
subliniez acest cuvânt nu o fac în sensul
acela pilduitor, solemn, bazat pe exegez,
ci pe experiena existenei. Citesc viei de
mari oameni ai timpurilor, interpretri
de evenimente, consult documente,
teorii, le pun cap la cap i încerc s trag
concluzii. Conceptul de pilduitor va
fi folosit în acest context cu sensul de
simplu, curat, liber de orice suplimentri
sau afeciuni de formalitate. Nici urm de
insinuant cucernicie, de ipocrite închinciuni, de forate
zâmbete decorative. Nu voi preamri neamul românesc
fr a avea în vedere tot ceea ce Marele Imperiu Roman a
lsat continuitii societii noastre, dezvoltrii latinitii
pe acest pmânt Binecuvântat de Dumnezeu, cum a avut a
spune înaintaul nostru, Nicolae Blcescu. i m gândesc
mereu ce poate fi acolo atât de tainic când totul este aa
de limpede i proaspt ca apa care ânete din Carpaii
strjuitori de secole ai drumurilor croite de o istorie lung,
de multe ori plin de mistere asupra crora exegeii se
îndreapt cu harul luminrii adevrului.
Parte integrant a istoriei, care studiaz steagurile din
diferite epoci i ri, vexilologia sau simbolica steagurilor
este un termen ce deriv din latinescul vexillum - steag,
format, la rândul su, din verbul veher - a purta. Nu poi,
spunem noi, s ptrunzi în studiul acestei discipline dac nu
apelezi la istorie, arheologie, sociologie, psihologie, fi lologie,
s diseci tainele ascunse ale datului uman.
Ignorând scopul pentru care popoarele lumii i-au dorit
astfel de reprezentri simbolice, nu vom putea înelege
simbolistica acestei reprezentri materiale, steagul,
pentru c societile organizate au avut i îi au i în
prezent însemnele lor proprii: sigilii, embleme, drapele.
În acest context, stindardul se constituia, în general, ca
un însemn de rzboi, de raliere ca emblem a unui popor
sau conductor, de aciune împotriva forelor malefi ce,
apeluri, convocri ale spiritului, divinitilor i, simultan,
protecie magic. Stindardul era cel care coninea geniul i
virtutea celor ce îl înlau. Se spune c la daci simbolismul
2(44)2009 document

Steag cu însemne dacice
stindardului fl uturând în btaia vântului era asociat cu
ideea de mobilitate i de înfptuire. uieratul sinistru, pus
în aciune de vântul ce ptrundea prin gura arpelui, lovind
lamelele metalice din interior, producea perturbaii fonice
ce se transmiteau în urechile adversarilor necunosctori,
îngrozindu-i. În scrierea pictografic de pe ceramica
specifi c culturii Gârla Mare, 1600-1200 î.H., s-a descifrat
textul: Mekar, brbat nscut din Neamul arpelui i al
Berbecului, ocrotit de Kupapa zeia Marelui Pmânt. Ctre
anul 1500 î.H. apar în India aryenii, venii din nord-vest,
care au adus cu ei sanscrita, limba i alfabetul în care s-au
scris vedele: Mahabharata în perioada cuprins secolelor
al V-lea î.H. i al V-lea d.H. apoi Ramayana, secolul al
IV-lea î.H., incluzându-i pe: Adicesa, arpele primordial
cu 1000 de capete, Typhon, Hydra, regele demonilor
erpilor, stpânul lumii subpmântene, care avea capitala
strlucitoare Boghavati - cea bogat în plceri, suveranii
acestor demoni având reputaia de a fi foarte puternici
i foarte nobili. Ananita - Infi nitul nemsurat, arpele
universului închipuit cu o cobr din specia Naja, cu 1000 de
capete i simbolul dublu al Haosului i absenei timpului;
Manasa, zeia ocrotitoare a erpilor; Naga, erpii cobra,
locuitori în peteri i apele subterane; Vasuki, regele
erpilor-demon, numit Sarparaja - regele erpilor sau
Sarpecvada - domnul erpilor.
Reprezentarea aceasta era o form de înfricoare
a neiniiatului, aici adversarul, metod preluat i
perfecionat în industria armamentului modern. Getodacii
aveau steaguri, pe care le-au purtat i dup rzboiul
din anul 106, în jurul crora se aduna armata în caz de
rzboi. Dragonul, sinteza dintre arpe i lup, având ca
atribute orgoliul i fora, le-a impus, celor contemporani
cu ei, teami respect. Imaginea pe care dacii, din marele
neam ai tracilor lui Burebista, au lsat-o romanilor, în
care dragonul desfurat, însoea trupele dace pedestre
sau arjele cavaleriei catafractare a fost încrustat în
piatri a dinuit pân la noi, spre venica aducere aminte
despre cei ce au avut curajul s înfrunte cea mai puternic
for a timpului. S-a constatat c steagul draco (balaurul)
dacic prezentat pe Columna lui Traian, identifi cat i la
Budureasca (Bihor), cu un cap de lup prelungit în chip de
arpe prin nite fâii de stof, care la btaia vântului se
umfl au i alctuiau o fl amur serpentiform orizontal,
avea o semnifi caie aparte în zona nord-dunrean. În
studii/documente
aceast parte a rii lor, în urma cercetrilor fcute
de fi lologi, istorici, sociologi s-a afl at c lupul era
animalul simbolic al localnicilor din Carpai dar
i din Caucaz, înc din Halstatt, fi ind reprezentat
întotdeauna în poziie ofensiv, ca simbol religios
de aprare. Interesant este faptul c, în timpul
rzboiului cu Typhon, Osiris, reîntorcându-se de
la Hades, luând înfiarea de lup, vine în ajutorul
copilului su, Horus, i al soiei sale, Isis. Dup
nimicirea lui Typhon, biruitorii au cerut ca lupul
s fi e slvit, pentru c, datorit lui, învinseser.
Drept urmare, însui fi ul lui Osiris, Macedon, va fi
îmbrcat într-o piele de lup, atunci când se îndrepta
spre izvoarele Istrului.
Ca importan social, înc din vremea
aceea, motenite pân în zilele noastre, steagurile
dominau sub dou feluri: form de drapel (prapuri) i sub
form de stindard (dracones). Stindardul era un balaur cu
cap de lup, fcut din bronz sau argint, cu gura deschis,
fi xat cu gâtul într-o tij de lemn, cu o lungime apreciabil
stabilitii în lupt a purttorului, iar coada balaurului
din stof.
Steagul dac reda însuirile de baz carcteristice lor:
dârzenia, neîngâmfarea, tolerana, puterea de a ierta,
ospitalitatea, buna-cuviin. Toate aceste caliti sunt
un rezultat îndelungat al împlinirilor acestui neam -
Dârzenia
Despre simbolismul steagului ne stau mrturie
diferitele semne astrale ce abund în emblematica drapelelor
naionale, indiferent de culorile care îl reprezint, fi ind
gândit ca o variant simplifi cat a cosmosului. Prezena
soarelui, a stelelor sau a lunii dovedesc fi xaia oamenilor
pe valorile superioare ale transcendenei.
Cele trei culori ale drapelului nostru: albastru,
galben irou sunt nimbul de origine strveche al întregii
spiritualiti româneti. Reunirea lor, pe stindardul
naional, avea s aib adânci semnificaii istorice,
exprimând dinuirea noastr neîntrerupt în vatra în
care ne-am plmdit ca popor, legai strâns i permanent
cu toi românii de pe ambele versante ale Carpailor, în
idealurile de unitate i independen, nutrite cu ardoare
de tot neamul nostru de-a lungul întregii sale existene.
Despre steagul românesc, istoricul german J. F. Neigebaur,
în cartea sa publicat la Braov în anul 1851, consemna:
cele trei culori ale drapelului…(românesc) sunt o motenire
de pe timpul Daciei Traiane.
Dacii se considerau nemuritori i datorit educaiei
de a nu le fi fric de moarte, socotindu-se urmai ai fi ilor
lui Hercule. În exegeza sa, geograful Strabon constat
c numele strvechi al dacilor, care se pierdea în negura
vremurilor, era dai sau dav, adic lup, sau cei care
se aseamn cu lupii. Astfel, întreaga simbolistic pe
care dacii au impus-o antichitii a fost îneleas de
contemporanii lor sub semnul lupului, ce a întruchipat
fi del o contiin de neam strvechi i rzboinic. Ceea ce
ne uimete este faptul c numele lupului nu este atestat
în dac sau trac, conceptul a putut fi dedus exprimrii
acestuia prin fi gura sacralizat în steagul de lupti prin
manifestrile lor rzboinice. Orice istorie a românilor
document 20092 (44) 69

studii/documente
descrie steagul dacic compus din cap de lup i coad de
balaur. Acest totem defi nea omul dac iar el murmura
înc de la natere: el e rud cu mine. ranul român
numete Ziua Sfântului Andrei i Ziua Lupului, fapt
deosebit de important, deoarece, dincolo de meninerea
superstiiilor, a ritualurilor, vrjilor ori fi inelor fantastice
ce populeaz, mai cu seam Noaptea de Sfântul Andrei, în
gândirea popular se pstreaz înc simbolistica legat de
vechiul cult al lupului, la fel cum calendarul popular mai
pstreaz aa numitele srbtori ale Filipilor, dedicate
unor diviniti protectoare ale lupilor. Strabon considera
c dacii s-au numit daoi i c ei înii se numeau cei ce se
aseamn lupilor.
Documentele istorice ne vor da posibilitatea s
constatm c cea mai veche menionare referitoare la
tricolor, ca formând culorile Daciei, se afl în Novella XI,
dat la 14 aprilie 535 de ctre împratul Justinian (527-565)
cu prilejul fi xrii teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din
Justiniana Prima, care cuprindea, alturi de regiuni
din Panonia Secunda, pri din fosta Dacie: Dacia
Cisdanubian (Dacia Mediteraneea i Dacia Ripensis) i
Dacia Transdanubian alctuit din inuturile vecine cu
Dunrea, de la gura Tisei pân la vrsarea Oltului, ale
Banatului i Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea i însemnele acestor
teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: Din
partea dreapt, în prima diviziune, scut rou, în mijlocul
cruia sunt vzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo,
în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului,
adic albastru), cu semnele tribului burilor, ale crui
dou laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul
dintre cele dou scuturi) auriu (galben). În acest simbol
heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor,
reprezenta acea parte a Daciei Traiane afl at înc sub
stpânirea efectiv a lui Justinian, respectiv Banatul
i Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuit de
buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum i o
zon a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului
comercial ce ducea spre regiunile aurifere din Munii
Apuseni. Acolo, spturile arheologice au scos la lumin,
confi rmând existena aezrilor romane pân în secolul
al VI-lea, adic fosta Dacie Porolissensis. Scutul rou,
însemnând Dacia de dincolo, se refer la sudul i centrul
Moldovei, alt parte a Daciei Traiane pe care Imperiul
roman de rsrit o considera posesiune a sa, cel puin în
principiu, afl at îns în afara teritoriului deinut efectiv
de ctre romani. Romanii îi numeau pe toi tracii norddanubieni:
daci, dupã numele celui mai important neam
din Transilvania. Se susine c acest cuvânt, dac(us), i-ar
avea rdcinile în latinescul audacia - curaj, îndrzneal
i audax - îndrzne, curajos, temerar, seme, încrezãtor
având sensurile de curat, adevrat de aici motenindu-se
afi rmaia româneascã da.
Imaginaia, dorindu-ne-o a fi cât mai aproape de
realitatea existenei strmoilor notri, ne altur ideii
c partea de mijloc a steagului, cea aurie, ar simboliza
câmpul galben dintre cele dou scuturi (rou i albastru),
care nu putea fi alt inut decât Muntenia de astzi sau
fosta Moesie inferioar. Se tie c armatele lui Justinian,
urmrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare,
au cucerit Africa de nord-vest de la vandali, Italia de la
ostrogoi, sudul Spaniei de la vizigoi, iar gepizilor le-a
luat teritoriile dintre Tisa i Dunrea de jos, întinzându-i
70
Reprezentare în piatră a lupului
stpânirea în Banat, Munii Apuseni, Oltenia i Muntenia.
Imperiul roman de rsrit era exprimat prin prezena pe
stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor
fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpailor,
cât i a celor de la nordul lor. Prin urmare, cele trei culori,
rou la dreapta, galben la mijloc i albastru la stânga, din
stema Daciei Justiniane, aezate în ordinea i în poziia
culorilor drapelului românesc de astzi, se refer la Dacia
Traian.
Contientizm faptul c timpul istoriei nu este
acelai pentru totalitatea activitilor noastre i c fi ecare
domeniu, începând cu cel economic, politic, social, religios,
instituional cultural, militar, istoric etc. se supune unor
ritmuri proprii, iar o introducere în istoria unei comuniti
oblig la restituirea marilor momente, epoci, evenimente
i fenomene istorice pe care o societate le-a strbtut.
Alturi de toate aceste aspecte studiul simbolurilor este
indispensabil pentru a explica, într-un mod comparativ,
formarea i evoluia statelor naionale. A înelege
dinamica intern a fiecrei ri, implic o abordare,
care nu neglijeaz dezvoltarea simbolurilor, formelor de
manifestare ce depind în mare msur de nivelul cultural,
de dezvoltarea ideilor politice i juridice, religioase, morale,
tiinifi ce i fi losofi ce.
Dacian fl ag, spiritual symbol of the unity
of the state
Abstract: All the time the servicemen were
accompanied on the battlefi elds by fl ags, which
had protection and unifying values for their own
troops and for the enemy the purpose to frighten.
The article offers us an elevated view of the past
presenting the creation of this symbol.
Key words: Flag, dacian, wolf, roman tricolour.
2(44)2009 document

1919. CONSIDERAŢII PRIVIND IMPORTANŢA „INTERDEPENDENŢEI
STATELOR“ ÎN DEZNODĂMÂNTUL MARELUI RĂZBOI
În primvara anului 1919, la câteva luni de la
încheierea Primului Rzboi Mondial, ataatul
militar român la Londra transmitea Marelui Stat Major
o dare de seam cu titlul „Infl uene militare i economice
ale rzboiului”.
Dei scris de un militar de carier, în paginile acestui
document, nu regsim o analiz a operaiilor militare, ci, în
mod surprinztor, cu o examinare a preponderenei factorilor
economici în obinerea victoriei în urma unui „rzboi care a
fost o lupt uria între sisteme în perfecionare”.
Desigur, se poate spune c opiniile unui ofier român,
în anul 1919, despre caracterul
complex al confl ictului militar
recent încheiat nu ar mai
prezenta interes dup ce s-au
scris tomuri întregi despre
elementele care au definit
prima conflagraie mondial
drept un „rzboi total”. Totui,
în opinia noastr, documentul
pe care îl aducem în atenia cititorilor este interesant
datorit analizei pe care o face ofierul român cu privire
la „interdependena statelor”, adic a fenomenului care
în zilele noastre este cunoscut sub numele de globalizare,
autorul concluzionând c în anul izbucniri rzboiului, din
punct de vedre economic, „statele beligerante ale Europei
ajunseser la o interdependen aproape absolut unele
fa de altele i toate fa de producia altor continente”.
Pe de alt parte, impresionat de dezvoltarea tehnicii de
lupt i a efectelor acesteia, în special în btliile purtate
în perioada 1916-1918, ofierul român se hazardeaz s
susin c „mainriile rzboiului au redus valoarea omului
ca element de lupt. Cavalerismul i bravura osteasc
din vremurile de demult sunt reduse, nu prea au ocazia s
se manifeste în faa atâtor fore de distrugere infernale”,
afi rmaie dezminit de experiena confl ictelor militare
„asimetrice” din ultimii 60 de ani.
INFLUENŢE MILITARE ŞI ECONOMICE
ALE RĂZBOIULUI
1. Consideraii generale
„ ... statele beligerante ale Europei
ajunseseră la o interdependenţă
aproape absolută unele faţă de
altele şi toate faţă de producţia
altor continente ...“
E un fapt bine cunoscut c, înainte de 1914, Germania
poseda cea mai puternic organizaie rzboinic din lume.
Ea prevzuse, în parte, c un rzboi european însemneaz
mai mult decât organizaie de armate, pregtiri de statemajore,
alctuiri de planuri de lupt, superioritate în
materie de tactic, strategie i tehnic.
studii/documente
LUCIAN DRĂGHICI
SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI
Prevederile germane au fost îns mult inferioare
necesitilor impuse de lupta modern. Rzboiul mondial,
fr precedent în istoria omenirii, a fost o lupt uria între
sisteme de economie, între perfecionarea de manufacturi,
rivalitate de tiin pozitiv; cu un cuvânt a fost o lupt
între complexitile (sic!) organizaiilor societii umane.
Rzboiul între armatele din câmpul de lupt era doar
culminaia luptei duse între mijloacele de producie i
procurare a hranei ale beligeranilor, mijloacele de transport
cât mai rapide, mainrii de tot felul, chimie producie de
petrol, economiile maselor populare.
Lupta gigantic absorbea întreaga activitate a
popoarelor beligerante i impunea
suferine i privaiuni, stânjenind însi
neutralii (sic!) din diverse pri ale
lumii. În câmpul de lupt se mcinau
acum milioane i zeci de milioane de
soldai. Rzboaie purtate de omenire în
trecut apar ca nite jocuri de copii fa
de imensitatea luptei care tulbura acum
întreaga via i civilizaie uman de pe
tot globul. Pentru a întreine aceast lupt, populaia civil
din statele beligerante trebuia s fi e organizat ca i armatele
din câmpul de btaie, cu state majore, cu comandani care
s primeasc i s execute ordinele superioare, în vederea
intereselor frontului.
Cooperarea cea mai perfect între toate forele unei
naiuni era condiia esenial de la care atârnau succesele
de pe front. Oriice stagnare a activitii sociale periclita
situaia armatelor din câmpul de btaie.
Dar mai presus de rivalitatea forelor brute a fost
rivalitatea forelor care i în acest rzboi, ca i în trecut,
au avut roluri hotrâtoare. Marealul Foch 1 a caracterizat
tria moral a sufl etului francez în cele mai simple cuvinte:
„Fiecare om i-a zis necontenit: «Frana e Frana. Ea nu
poate pieri, nu trebuie s piar, e cu neputin s piar».
i astfel, am învins!”.
Aceste vorbe explic sforrile supraomeneti de care
francezii au fost capabili în acest rzboi.
2. Interdependena statelor
La începutul rzboiului, Puterile Centrale aveau
rezerve de materiale de rzboi de 5-6 ori mai mari decât
ale aliailor.
Totui, Germania, tiind c fl ota englez ar putea s
opreasc aprovizionarea Europei Centrale în cazul unui
rzboi european, a cutat, înc din vreme, s gseasc
mijloace pentru a împiedica aciunea fl otei englez. Memoriile
prinului Lichnowsky, fostul ambasador german la Londra,
arta clar ce sforri uriae a fcut diplomaia german
document 20092 (44) 71

studii/documente
ca s ajung la o înelegere cu Anglia care, doreau ei, s
rmân neutr, ca i la 1870, în cazul unui rzboi între
Germania i Frana.
Fr îndoial c diplomaia german a nutrit dulcea
speran c Anglia va rmâne neutr pân în momentul
când a primit declaraia de rzboi din partea ambasadorului
britanic. E interesant de tiut c la începutul anului 1915,
ziarul „The Standard” (a nu se confunda cu „Evening
Standard”), dovedit ulterior c aprea graie fondurilor
germano-austriece, a forat o extraordinar de important
discuie în chestiunea importanei submarinului [subliniere
în textul original]. Cursa a fost admirabil întins i
îndat s-au angajat discuii între tehnicieni i autoritile
navale, care erau de prere s se continue construirea de
Dreadnoughturi 2 i acei care cereau o considerabil sporire
a numrului de submarine. Argumentele vânturate în
coloanele lui „Standard” au folosit, fr îndoial, cercurilor
navale germane. Aceast discuie a fost curmat la izbucnirea
rzboiului, care a i dus la suprimarea ziarului.
Îndat dup intrarea Angliei în rzboi dispar dou
posibiliti ca Germania s ias victorioas:
a) înlocuirea materialelor de rzboi care lipseau
Puterilor Centrale i
b) durata scurt a rzboiului.
Mai târziu se întrevede i spectrul foametei. Statele
moderne sunt într-o strâns interdependen unul fa de
cellalt. Spre exemplu, marea industrie de bumbac din
Lancashire e bazat pe importul bumbacului din America,
iar fabricile de postav din Yorkshire depind de lâna adus
din Australia, Noua Zeeland, Colonia Cap 3 , Argentina.
Industria metalurgic i electric din Europa
Apuseani Central depinde în mare parte de materialul
prim adus din America, Asia i Africa. Industria Europei
nu-i poate mri producia, ba chiar nu se poate susine
când nu va mai putea importa: fi er (producia european
72
Aspecte de la Parada Victoriei desfășurată la Londra la 19 iulie 1919
nu e sufi cient pentru a îndestula necesitile acestui
continent), arama, cositorul zincul, nichelul, cauciucul,
aluminiul, bumbacul etc.
Necesitile vieii moderne tind necontenit s întreasc
legturile dintre toate statele i s fac din fi ecare individ
civilizat, economicete vorbind, un cetean al lumii.
Ruperea legturilor dintre diferitele state i, mai ales,
ridicarea posibilitilor de a aduce materie prim pentru
întreinerea vieii industriale însemneaz reîntoarcerea
la viaa de acum un veac i mai bine. Industria britanic
se dezvolta în primul rând, nu pe baza produselor solului
naional (Insulele Britanice), ci pe baza produselor
întregului glob.
Ctre aceeai evoluie tinde, mai târziu, industria
german i de aici luptele diplomatice i confl icte grave ca
acel de la Agadir 4 . Molohul uzinier al Germaniei trebuia
hrnit i de aci confl ictele cu statele care posedau imperii
coloniale mai bogate decât al Germaniei. E interesant de
notat c primele reele de ci ferate ale Statelor Unite au
luat fi in graie capitalurilor engleze, pentru c Anglia avea
nevoie de transportul marilor cantiti de alimente i materii
prime. Mai târziu, capitalurile franceze, în primul rând,
apoi cele engleze i germane, dezvolt producia agricoli
minier a Rusiei Atunci preul grâului scade enorm pân
întratât încât ambasadorul rus la Washington, Kotzebue,
propune (1898) o înelegere între Rusia i America pentru
fi xarea unui pre al grâului – un trust în fond – fi indc aceste
dou state erau primii productori de grâu din lume. Când
izbucnete marele rzboi, statele beligerante ale Europei
ajunser la o interdependen aproape absolut unele fa
de altele i toate fa de producia celorlalte continente.
3. Mijloacele de transport efectele întrebuinrii lor
pentru scopurile rzboiului.
Dezvoltarea mijloacelor de transport i
extraordinara lor perfecionare abia putea
satisface nevoile vieii economice, industriale
i sociale. Când izbucnete rzboiul, aproape
toate aceste mijloace de comunicaie sunt
puse în serviciul lui Marte. De aici, consecine
grave în mersul treburilor vieii moderne.
Anglia face apel mai întâi la neutrii prieteni
ai ei, Norvegia i Portugalia (neutr la
început), care aveau fl ote comerciale foarte
însemnate, iar, mai târziu, aliaii constrâng
pe toi neutralii ca s le cedeze vapoare de
comer. Cile pe uscat ale beligeranilor sunt
puse în mare parte în serviciul armatelor.
În a doua faz a rzboiului (dup lupta de
la Marna din 1914), Germania simte lipsa
mijloacelor de comunicaie pe ap, iar aliaii
încep foarte încet, e drept, s-i coordoneze
aceste mijloace care le ddeau extraordinare
superioritate asupra Puterilor Centrale.
Când începe rzboiul de lung durat,
Germania se hotrte deja s îndrepte toat
fora ofensiv împotriva Rusiei, crezând
c va obine controlul marilor surse de
alimente i material prim din aceast parte
a continentului. Mijloacele de comunicaie
primitive, care puneau Rusia în inferioritate,
2(44)2009 document

Parada Victoriei
se simt i de germani când acetia ptrund în fostul imperiu
moscovit. S-a crezut de muli c Germania va remedia acest
ru. Difi cultile au fost îns aa de mari pentru stabilirea
de mijloace de comunicaie în Rusia, ca i în tot Orientul,
încât energia german n-a putut s-l înving.
Chiar când germanii au ocupat o parte din România
i chiar când au avut controlul în Ucraina, situaia lor
n-a putut fi îmbuntit de loc din cauz mijloacelor de
transport imposibile. Pe lâng atâtea deziluzii suferite de
germani, cea mai amari care a contribuit la defi nitiva lor
demoralizare a fost aceea c nu se poate aduce mai nimic din
Rusia. În acelai timp ,submarinele germane pericliteaz
mijloacele de transport ale aliailor pe ap. Poate c ele ar
fi avut un rol decisiv dac Germania îi concentra toat
atenia asupra submarinelor i dac prevedea c Statele
Unite vor intra în rzboi împotriva ei. Cile ferate ale
Franei au suferit enorm i ele n-ar fi putut face fa nevoilor
din ultima faz a rzboiului dac nu venea ajutorul tehnic
ale americanilor. Astzi, cile ferate din aproape toate statele
beligerante sunt în imposibilitatea de a face fa nevoilor,
din cauz c au fost prea uzate în timpul rzboiului.
Întreaga Europ sufer din cauza insufi cienei de transport
care împiedic distribuia de noi reele de ci ferate în
Europa i de canale de navigaie, sporind deci, i mai mult,
interdependena dintre stat i stat. Marea importan a
mijloacelor de comunicaie în timpul rzboiului a dus la
perfecionarea armelor de reducere i nimicire a acestor
mijloace: submarinul i aeroplanul.
4. Infl uena rzboiului asupra situaiei economice i
fi nanciare
Mai bine de patru ani, toate sforrile statelor
beligerante au fost concentrate în direcia de a confeciona
studii/documente
instrumente de distrugere. Toat energia
tânr a Europei a fost absorbit de rzboi.
Zeci de milioane de oameni au fost pui în
situaia de a consuma i distruge în loc de a
produce. Deci producia mondial a sczut
enorm. Obiectele de prima necesitate i, mai
ales, hrana lipsesc atât de mult încât întreaga
Europ este ameninat de tulburri, de stare
de anarhie. Din punct de vedere financiar,
rzboiul a depreciat moneda pân într-atât
încât o mare parte din statele Europei sunt
ameninate de faliment. Cheltuielile enorme
cerute de întreinerea armatelor, cumprarea de
materiale i hrana au forat guvernele s emit
valori care, neavând la baz stocurile metalice
sufi ciente ori producia agricol i industrial,
au fost depreciate necontenit.
Astzi banul are valoare redus, din cauz
de lips de obiecte de prim necesitate i a
hranei. Înaintea factorilor de ordin fi nanciar
trebuiesc deci considerai în mod deosebit
factorii economici, care, în situaia actual, sunt
cei mai importani. S presupunem c dou
persoane s-ar afl a undeva, într-un inut pustiit
i c una din cele dou persoane ar datora celeilalte câteva
mii de lei. Chiar dac debitorul i-ar plti pe loc datoria,
situaia lor n-ar fi schimbat de loc. Nici cel cu bani i
nici cel lipsit de ei n-ar putea s-i îmbunteasc soarta,
lipsind lucrurile de prim necesitate i alimentele pe care
s poat cheltui banii.
Aproape în aceeai situaie se afl mare parte din statele
Europei. Primele msuri pentru remedierea acestei situaii
sunt sporirea produciei de obiecte i sporirea produciei
de hran. Rzboiul a creat înc difi culti atât de mari
încât aceste dou msuri nu se pot lua deocamdat decât
în parte. Aproape toate statele beligerante au pierdut pe cele
mai viguroase energii (sic!), aa c ele sunt lipsite acum
de fore. Frana a pierdut 60% din forele ei de producie,
dup declaraie domnului Painlevé, 5 Germania 40% i
desigur ci România trebuie s fi pierdut între 40-50% din
elementele de munci de producie. Pe lâng pierderea de
energie uman se adaug pierderea animalelor de munc
i distrugerea mainilor.
Producia deci va fi cu mult inferioar nevoilor vieii
i deci lipsa de obiecte de prima necesitate i de hran
va continua s menin valoarea sczut a banilor.
Pentru un timp destul de îndelungat statele Europei
sunt dependente de importul din celelalte continente care
n-au fost pustiite de rzboi. Situaia actual creat de
rzboi impune îns controlul distribuiei mainriilor,
obiectelor de îmbrcminte sau, cu un cuvânt, a obiectelor
de prim necesitate. Comisia internaional de distribuire
a mijloacelor de trai, pus sub conducerea comisarului
american, dl. Hoover 6 , este un început al unei permanente
organizaii de control economic mondial.
Tot americanii agit ideea unei coordonri fi nanciare
pentru toate statele. Controlul financiar în raport cu
document 20092 (44) 73

studii/documente
posibilitile de producie i cu bogiile naturale ale
fiecrui stat poate s fie, deocamdat, singura soluie
pentru a înltura falimentul unora dintre statele Europei.
Interdependena dintre state – idee expus deja mai înainte
[de izbucnirea rzboiului] se pronun i mai mult ca o
consecin a rzboiului.
Dar consecinele rzboiului au impus i ideea Ligii
Naiunilor. Înainte de rzboi existau mai muli factori de
ordin moral naval (sic!) în favoarea unei Ligi a Naiunilor.
Acum îns factorii de ordin material sunt aa de puternici
încât Liga Naiunilor apare ca o necesitate.
74
5. Rzboiul
Noiunea de „rzboi” a fost complet schimbat. Toat
activitatea uman i toate rezultatele tiinelor pozitive au
fost reclamate 7 de nevoile susinerii rzboiului modern.
Sporirea mijloacelor de distrugere pe care tiina le-a pus
la dispoziia rzboiului a fost aa de mare încât lupta de
altdat a fost o imens mcinare a maselor umane. Marile
ofensive cereau cele mai exacte investigaii meteorologice
pentru determinarea condiiilor atmosferice. Explozibilele,
determinrile balistice, construirea de proiectile, aeroplanele
ating perfecii pe care chiar cei mai mari experi în tiina
rzboiului nu le înregistraser 8 .
Ceea ce e mai important îns este c ceea ce s-a realizat
pân acum în domeniul tehnicii rzboiului arat c sunt
posibiliti, c se pot face descoperiri i mai neateptate.
Nu e exclus posibilitatea de a se întrebuina electricitatea
ca arm de distrugere în rzboi. Cureni electrici cu efecte
distrugtoare pot anihila aciunile omului i mainilor, pot
zdrobi vapoare, submarine, aeroplane pot provoca explozii.
Înainte de rzboi un învat italian, Ulivi, a fcut interesante
experiene în acest domeniu, reuind chiar s incendieze un
mic vas pe care i-l pusese la dispoziie amiralitatea englez
pentru a face astfel de experiene.
Procesul tehnicii rzboiului poate îns avea un efect
contrar militarismului, el poate determina reducerea
armamentelor, lucru atât de discutat în toate statele. Întradevr,
mainriile rzboiului au redus valoarea omului ca
element de lupt. Cavalerismul i bravura osteasc din
vremurile de demult este redus, nu prea are ocazie s se
manifeste în faa atâtor fore de distrugere infernale.
O însemnat majoritate a marilor generali pe care i-a
ridicat acest rzboi au fost mai mult ridicai de producia
uzinelor decât de geniul lor militar. De aceea tehnica
rzboiului se poate nimici prin ea însui ca fi ind periculoas
pentru existena societii umane. În orice caz efectele de
radical distrugere ale rzboiului au determinat un puternic
curent în favoarea reducerii armamentului.
Ca arme de lupt mai importante pe care rzboiul
modern le-a ridicat la o mare însemntate sunt submarinul
i aeroplanul.
Amândou pot fi întrebuinate în vederea progresului
nu numai din punct de vedere militar. Submarinul poate
face serviciul de poliie a coastelor. Aeroplanul va servi ca
mijloc rapid de comunicaie, serviciu de pot etc. În orice
caz, viitoarele organizaii militare ale statelor vor fi profund
infl uenate de noua organizaie politic a statelor vor fi
profund infl uenate de noua organizaie politic a statelor
i supuse controlului Ligii Naiunilor.
Lt. Colonel (ss) N. Arion
Sursa: Arhivele Militare Române, Fond Microfi lme,
rola F II 1.1096, c. 15-23.
NOTE
1 Ferdinand Foch (1851-1929) – mareal francez,
comandant suprem al forelor aliate în 1918. A condus
ofensiva fi nal de pe Frontul de Vest, din toamna anului
1918, care a dus la victoria Antantei.
2 Denumire folosit în epoc pentru navele de lupt din
categoria cuirasatelor.
3 Colonie britanic (1806-1910) situat în partea de vest
a teritoriului actual al Republicii Sud-Africane.
4 Referire la cea de-a doua „criz marocan”, provocat
de ancorarea canonierei germane „Panther” în portul Agadir
din Maroc, fapt care a dus la deteriorarea extrem de grav a
relaiile diplomatice dintre Germania, pe de o parte, i Frana
i Marea Britanie, pe de alta.
5 Paul Painlevé (1863-1933) – om politic i matematician
francez. În calitate de ministru de Rzboi (martie-septembrie
1917) a reuit s aplaneze tulburrile aprute în rândurile
armatei franceze în urma eecului „Ofensivei Nivelle”.
În perioada în care a deinut funcia de prim-ministru
(septembrie-noiembrie 1917) a militat pentru înfi inarea
Consiliului Suprem Aliat, în vederea îmbuntirii coordonrii
operaiilor militare ale Antantei.
6 Referire la organizaia caritabil condus de viitorul
preedinte american Herbert Hoover care, în primii ani
interbelici, a livrat peste 4 milioane de tone de alimente
pentru 23 de ri europene afectate de rzboi.
7 Cu sensul de „au fost folosite pentru”.
8 Cu sensul de „nu le anticipaser”.
1919. Considerations regarding the importance
of the “ states interdependence” in ending
the Great War
Abstract: The Romanian military attaché at
London, lieutenant colonel N. Arion, presents an
analysis of the war not from the military point of
view but from the economic one. The confl ict on the
battlefi eld was, in reality, between the economy and
the resources of the countries involved.
Key words: World war, waging war, economy,
diplomacy, industry, war production.
2(44)2009 document

Capitularea necondiionat a Germaniei, la 11
noiembrie 1918, a marcat încheierea Primului
Rzboi Mondial. Armata român, care îi reluase
locul alturi de statele membre ale Antantei odat
cu remobilizarea prin Înaltul
Decret nr. 3179 din 27 octombrie
(9 noiembrie) 1918, a continuat
aciunile militare înc aproape
doi ani, pân în luna martie
1920. Aceast situaie a decurs
din necesitatea aprrii actului
de la 1 Decembrie 1918, prin
care s-a consfi nit înfptuirea
României Întregite. Forele
ostile, revanarde, atât ale
Rusiei Sovietice cât i cele ale
Republicii Ungare a Sfaturilor
care nu recunoteau existena,
de fapt, a statului român
întregit, plnuiau o aciune
comun, în for, având ca
obiectiv restaurarea situaiei
geopolitice existente în
momentul izbucnirii Primului
Rzboi Mondial.
La 18 noiembrie (1 Decembrie) 1918, ultimele trupe
germane au depit Carpaii Meridionali i se scurgeau
prin Transilvania spre teritoriul Ungariei. Aproximativ la
aceeai dat
25 decembrie
(7 ianuarie
1 9 1 9 )
efectivele
sub arme
ale armatei
române
însumau
215.918
militari.
În întreaga
perioad
scurs de la
realizarea
M a r i i
Uniri de la
Alba Iulia,
Guvernul
României a
fcut ample
demersuri pe
O CAMPANIE PENTRU APĂRAREA ROMÂNIEI ÎNTREGITE
ŞI LINIŞTEA EUROPEI
studii/documente
GENERAL DE BRIGADĂ (R) PROF. UNIV. DR. NICOLAE CIOBANU
„ Există un interes major
ca România să fie în stare să
opună o rezistenţă puternică
ascensiunii bolşevismului. Ea a
devenit, după cum am prevăzut,
singura barieră împotriva mareei
în creştere a bolşevismului;
învinsă şi contaminată, s-ar
termina cu ordinea şi pacea în
Orient. Cauza pe care o apără în
momentul de faţă nu este numai
o cauză românească ci o cauză
europeană “.
(Din Raportul miniştrilor Franţei
şi Marii Britanii la Bucureşti, în anul 1919)
Dislocarea trupelor române, aliate, germane, ungare și bulgare la 30.11./01.12.1918
lâng aliai, în scopul denunrii liniei de demarcaie,
stabilit fr consultarea României i înapoia creia
autoritile fostului Imperiu Austro - Ungar desfi inat,
desfurau represalii împotriva românilor, mai ales,
a celor care luaser parte la Marea
Adunare de la Alba Iulia. Principalul
obiectiv susinut de guvernul României
era respectarea de ctre statele membre
ale Antantei a Tratatului încheiat cu
România în august 1916. (vezi schema
cu dislocarea trupelor române, aliate,
germane, ungare i bulgare la 1 decembrie
1918 stil nou). Urmare i a acestor
presiuni Comandamentul aliat din
Orient a ordonat (trupelor române) s fi e
depit linia de demarcaie stabilit la
Belgrad.
La 2 (15 decembrie 1918), generalul
Constantin Prezan, eful Marelui
Cartier General al armatei române, a
ordonat trupelor s înainteze dincolo
de Mure, evitând orice confl ict armat 1 .
Concomitent, Comandamentul Aliat, prin
reprezentantul su la
Budapesta (locotenent-colonelul Fernard Vix), a
cerut retragerea trupelor ungare din zonele Dej, Gherla,
Cluj, Turda. Guvernul ungar a refuzat s-i retrag
trupele ordonându-le s rmân pe loc fr a face uz de
arme la contactul cu
unitile române.
Unitile
Diviziei 7 Infanterie
(comandant generalul
Traian Mo oiu)
au înaintat spre
aliniamentul marcat
de localitile de
mai sus, iar trupele
ungare s-au retras
f r a opune
rezisten. Oraul
Cluj a fost ocupat de
trupele române la 11
(24) decembrie 1918.
La 20 decembrie 1918
(2 ianuarie) 1919,
elementele înaintate
ale armatei române
se gseau la vest de
aliniamentul marcat
document 20092 (44) 75

studii/documente
76
Situaţia trupelor române în perioada ianuarie/februarie 1919
de localitile: Dej, Gherla, Cluj, Turda, Aiud, Teiu,
Alba Iulia, Ortie, Deva, Lupeni. În detaliu, marcat pe
o hart militar, aliniamentul pe care se gseau trupele
române trecea pe la Rodna Veche, Telciu, Glodu, Vârful
Muntelui (cota 1826), toate punctele fi ind deinute de
Divizia 7 Infanterie, Muncelul (pe râul Aurariu Mare),
Vârful Corabia (la Divizia 1 Vântori), Zlatna, Deva,
Hunedoara, Haeg, Lupeni (ultimele deinute de Divizia
2 Vântori) 2 .
Pentru coordonarea micrilor trupelor române, la
11 (24) decembrie 1918 s-a constituit Comandamentul
Trupelor Române din Transilvania, sub comanda
generalului Traian Mooiu, având în compunere 3 divizii
(7 i 6 Infanterie i 1 Vântori). Guvernul României,
prin premierul su Ion I.C. Brtianu, face noi demersuri
privind respectarea prevederilor Tratatului încheiat
de Antanta cu România în august 1916. De asemenea,
relev c atrocitile svârite împotriva românilor
transilvneni sunt din ce în ce mai dese. Urmare a
insistenelor Guvernului român de a se respecta ca linie
de grani linia stabilit prin Tratatul din 4 (17) august
1916, Comandamentul Aliat a autorizat Comandamentul
Român s depeasc aliniamentul: Dej, Gherla, Cluj,
Turda, Aiud, Teiu, Alba Iulia, Ortie, Deva, Lupeni. În
prealabil, la 22 decembrie 1918 (4 ianuarie 1919), acelai
Comandament Aliat, a cerut retragerea trupelor ungare
la vest de linia: Sighet, Baia Mare, Jibou,
Zalu, Ciucea, Vârful Gina, Zam 3 .
Dou zile mai târziu (24 decembrie
1918/6 ianuarie 1919), diviziile române au
ocupat aliniamentul ordonat, dispunându-se
astfel: Divizia 7 Infanterie pe linia Sighet,
Baia Mare, Jibou, Zalu; Divizia 6 Infanterie
pe aliniamentul Ciucea, Sebi, Vârful Gina;
Divizia 2 Vântori a eliberat localitatea Zam,
dispunându-se în zona acesteia.
(vezi schema cu situaia trupelor române
în perioada ianuarie – februarie 1918). În
cursul dispunerii pe noile poziii, au avut loc
i unele ciocniri cu trupele ungare, aa cum
a fost cea din gara igu (comuna Crieni,
5 km nord Zalu). La 9 (22) ianuarie 1919
trupele române erau dispuse în întregime pe
noul aliniament. Cu toate c stabilirea noului
aliniament fusese fi xat de comun acord cu
partea ungar, trupele maghiare au provocat
numeroase acte agresive de provocare, aa
cum a fost i cel din 11 (24) ianuarie 1919,
împotriva posturilor române de la Sebiul
Mare. Numai în judeul Arad, din noiembrie
1918 pân în februarie 1919, au fost masacrai
aproximativ 300 de români 4 . La Giurcua
(lâng Huedin), un detaament format din
14 ofieri i 60 soldai unguri, în frunte cu
cpitanul Dietrich i locotenentul Cserenyes,
sub pretextul de a pedepsi locuitorii care
devastaser castelul deputatului naionalist
ungur Urmancz, au executat 44 de români i
i-au aruncat peste un rug dându-le foc 5 .
În oraul Beiu, cpitanul ungur
Verböczy, în cursul nopii de 3/4 aprilie 1919 a ridicat
pe Ion Ciordo, membru al Comitetului Executiv al
Partidului Naional Român, prefect al judeului Bihor
i pe avocatul Nicolae Bolca i, maltratându-i crunt,
i-au dus în comuna Lunca (lâng Vacu). Aici supliciul
a reînceput. Li s-au tiat nasul, li s-au sfrâmat braele
cu paturile putilor, li s-au înfi pt baionete în gur i în
ceaf, li s-au scos ochii, apoi au fost aruncai de vii într-o
groap i acoperii cu pmânt.
Cu toate c noul aliniament era situat mult spre
vest, pe Valea Mureului se mai gseau trupe maghiare
între Arad i Svârin. Ele au fost retrase, la somarea
Comandamentului Aliat, pân la 11 (24) martie 1919. La
17 mai (stil nou), trupe din Divizia 1 Vântori au ocupat
oraul Arad, prsit de ctre detaamentul francez ce
staiona aici.
În urma prestaiilor delegaiei române la lucrrile
Conferinei de Pace de la Paris, în baza dispoziiilor
Consiliului Suprem Interaliat, Comandamentul Forelor
Aliate a evacuat, pân la 22 iulie 1919, partea Banatului
ocupat de trupele franceze. Teritoriul respectiv fi ind
ocupat de trupele i autoritile administrative române
(Orova la 20 iulie, Lugojul la 21 iulie, Anina i Reia la
22 iulie). Pân la 31 iulie, acelai an, i trupele sârbeti
s-au repliat pe aliniamentul stabilit de Conferina de
2(44)2009 document

Linii și zone de demarcaţie (13.11.1918/15.04.1919)
la Paris 6 , iar la 2 august 1919 armata român a intrat
în Timioara, unde a fost instaurat administraia
României.
Urmare a interveniei premierului român Ion (Ionel)
I.C. Brtianu la Conferina de Pace de la Paris, în ziua
de 31 ianuarie (13 februarie) 1919, în problema situaiei
din Transilvania i Banat, Consiliul Interaliat de la
Versailles a hotrât ca aliniamentul înaintat al armatei
române s urmeze traseul: calea ferat Satu Mare,
Oradea, Arad fr ca trupele române s intre în aceste
orae în care se gseau garnizoane franceze, creând
totodat un spaiu între trupele române i cele ungare
care urmau s se replieze pe aliniamentul ce pornea de
pe râul Tisa, din punctul 12 km vest de confl uena cu
râul Some, 5 km vest Debrein, 5 km vest Oroshàza,
Hadmezövásarhely, Seghedin 7 .
Aliniamentul pe care erau dispuse trupele române era
dincoace de frontiera promis românilor prin Tratatul din
1916 8 .
La primirea somaiei Comandamentului Aliat de
a-i retrage trupele pe noul aliniament, preedintele
Guvernului maghiar (Károlyi), a demisionat la 8 (21)
martie 1919, lsând, printr-o proclamaie „puterea în
mâinile proletariatului naiunii maghiare” 9 . Imediat s-a
format guvernul de sub conducerea lui Bela Kun, care nu
a acceptat propunerea Conferinei de Pace de la Paris,
a proclamat ara „Republica Ungar a Sfaturilor” i a
studii/documente
decretat mobilizarea general, fi ind chemai sub
arme toi brbaii între 16 i 48 de ani 10 .
Conferina de pace de la Paris a trimis o
delegaie format din reprezentanii S.U.A.,
Franei, Angliei i Italiei, sub conducerea
generalului Jan C. Smuts, pentru a duce tratative
cu noul guvern maghiar privind retragerea
trupelor sale de pe noul aliniament. (vezi schema
cu liniile i zonele de demarcaie din perioada
13.11.1918-15.04.1919). Toate propunerile fcute
de ctre „Misiunea Smuts” au fost respinse de
ctre guvernul condus de Bela Kun. Era clar
poziia acestuia de a nu recunoate unirea
românilor transilvneni i teritoriilor locuite de
ei cu România.
În noaptea de 15/16 aprilie 1919* au început
confruntrile dintre Armata României i Armata
Roie a Republicii Ungare a Sfaturilor. Primele
aciuni ale Armatei Roii a Republicii Ungare
a Sfaturilor s-au îndreptat spre fl ancul drept al
trupelor române, în scopul respingerii acestora
i realizrii jonciunii cu forele Armatei Roii
(sovietice), afl ate deja în Galiia 11 .
La aceast dat, 3 (16) aprilie 1919, situaia
forelor române i ungare în Transilvania se
prezenta astfel: forele române, constituite în
Comandamentul Forelor din Transilvania
(comandant generalul Gheorghe Mdrscu – îl
înlocuise pe generalul Traian Mooiu din 12 aprilie
1919 – stil nou) i-a constituit dispozitivul din
Grupul de „Nord” (comandant generalul Traian
Mooiu), având în compunere Detaamentul „General
Marcel Olteanu”, constituit din 2 regimente de cavalerie,
2 batalioane de infanterie, 1 baterie de artilerie; Diviziile
6 i 16 Infanterie, Divizia 2 Cavalerie (2 brigzi de
cavalerie) i din Grupul de „Sud” (comandat direct de
generalul Gheorghe Mdrescu), format din Diviziile 1
i 2 Vântori i Divizia 18 Infanterie.
Forele române dispuse în ealonul 2, erau formate
din Divizia 1 Vântori, respectiv Divizia 16 Infanterie.
Rezerva general era format din Divizia 18 Infanterie
dispus în zona Alba Iulia, Cluj 12; în total forele române
însumau 64.000 de oameni sub arme, grupai în 64
batalioane de infanterie, 32 escadroane de cavalerie, 56
baterii de artilerie, 3 baterii de artilerie antiaerian,
1 tren blindat, 1 grup de motomitraliere, 4 companii
pionieri i 3 escadrile ale Grupului 3 Aviaie 13 .
În ceea ce privete forele Armatei Roii Ungare,
Comandamentul român considera c aceasta dispune
de aproximativ 70.000 de oameni, inclusiv Brigzile
Roii Internaionale (de voluntari) i unele bande ovine
care terorizau populaia româneasc. Aceste fore erau
sprijinite de 137 guri de foc de artilerie i 5 trenuri
blindate 14 .
În cursul nopii de 15/16 aprilie 1919, trupele ungare
au trecut la ofensiv pe mai multe direcii: în lungul
vii Someului i vii Criului Repede, înaintând pe
direciile:
document 20092 (44) 77

studii/documente
Cicrlu, Dej, Zalu, Cluj i Ciucea, Cluj, aciune
oprit i ulterior respins de dreapta dispozitivului
forelor române. Concomitent, forele române de la
fl ancul stâng au trecut la ofensiv; în cursul aceleiai
zile, generalul H. Berthelot comunica Guvernului Român
c „armata român, în cazul unei agresiuni inamice,
are dreptul de a înainta pân la limita estic a zonei
neutre” 15
Înaintarea armatei române a progresat rapid, iar
în ziua de 19 aprilie 1919 (stil nou) trupele române
au eliberat localitile Satu Mare i Carei, iar în ziua
urmtoare, au ptruns, fr lupte, în Oradea.
În retragere, trupele maghiare s-au oprit pe
aliniamentul unor centre urbane ca Nyregyháza,
Debrein, Békésesaba. Continuând înaintarea, trupele
române au respins rezistenele inamice opuse pe
oraele de mai sus, iar la data de 1 mai 1919 au ieit pe
aliniamentul râului Tisa 16 .
Referindu-se la înaintarea armatei române,
generalul francez Lobit meniona într-un raport de pe
frontul din Ungaria c „mersul armatei române nu a fost
mai puin rapid i armata aliailor notri a manifestat o
superioritate indiscutabili absolut pronunat asupra
forelor care îi erau opuse... Repercusiunea înaintrii
românilor pare s fi e considerabil asupra guvernului
de la Budapesta. Armata de Transilvania este deci în
msur s continue aciunea ofensiv. Ea a reuit, în
scurt timp, s arunce inamicul în debandad peste Tisa.
78
Situaţia forţelor române și ungare pe Tisa la 19 iulie 1919
Starea sa moral ar fi excelent”.
Marealul Foch a avizat favorabil poziia guvernului
român, recomandând „meninerea armatelor române pe
Tisa, pân ce Republica Ungar a Sfaturilor va dezarma,
conform angajamentelor asumate”. Ulterior, printr-o
scrisoare adresat preedintelui Franei, Clemenceau,
el considera c „dac nu sunt aprobate justele cereri ale
României, securitatea ei va fi compromis i odat cu
aceasta se va pune din nou în pericol întreaga Europ
de sud-est”.
Luând act de situaia Armatei Roii Ungare,
V.I. Lenin (eful statului Rusiei Sovietice) a trimis o
telegram comandantului Armatei Roii Ucrainene
prin care ddea instruciuni privind declanarea unei
operaii ofensive cu forele Armatei Roii Ucrainene prin
Galiia i Bucovina, în sprijinul Armatei Roii Ungare
i concomitent s declaneze o ampl aciune ofensiv
care s rup aprarea forelor Armatei Române Regale
a României i s le încercuiasc 17 . Din varii motive,
ofensiva Armatei Roii Ucrainene nu a mai avut loc, iar
jonciunea cu Armata Roie Ungar nu s-a mai realizat.
Frontul s-a stabilizat pe râul Tisa.
Partea ungar a înaintat, la 30 aprilie 1919, propuneri
pentru încheierea armistiiului, iar la 3 mai s-a încheiat
Convenia militar de încheiere a ostilitilor angajate de
Ungaria împotriva României; între principalele prevederi
ale Conveniei militare de armistiiu amintim: Ungaria se
oblig s dezarmeze i demobilizeze imediat toate trupele
care au luptat împotriva României. Trupele române
vor evacua teritoriile Ungariei ce se vor afl a în afara
frontierei ce va fi fi xat prin Tratatul de Pace... în
caz de neexecutare de ctre Ungaria a condiiilor
prevzute de aceast Convenie, Armata Român
va relua ostilitile. Convenia a fost semnat de
ctre generalul Constantin Prezan i colonelul
Semis Werzh 18 .
Partea ungar (Béla Kun), nu numai c nu a
respectat prevederile Armistiiului, dar la 15 iunie
1919, a somat partea român s-i retrag
trupele de pe râul Tisa pe aliniamentul stabilit
prin Convenia de la Belgrad din 31 octombrie
(13 noiembrie) 1918.
La 11 iunie 1919, a fost adus la cunotina
delegaiilor guvernelor cehoslovac, regatului
sârbilor, croailor i slovenilor i României, pe de o
parte, i Ungariei, pe de alta, hotrârile Consiliului
Suprem Interaliat cu privire la demarcaia
frontierelor între aceste state, precizându-se c orice
înclcare a acestor prevederi va atrage sanciuni
economice i chiar militare.
Stabilirea trupelor române pe Tisa a creat
între Tisa i frontiera recunoscut României prin
Tratatul din 4 (17) august 1916, o zon militar
pe care Guvernul Român nu o considera ca pe
un teritoriu românesc. Guvernator al acestei zone
a fost numit generalul Traian Mooiu 19. Totodat,
s-au fcut precizrile de rigoare privind evacuarea
acestui teritoriu de ctre armata român, dar
i c acest lucru se va petrece dup renunarea
2(44)2009 document

Contraofensiva armatei române (22-26 iulie 1919)
la inteniile maghiare de a cuceri pri din teritoriul
românesc recent unit cu Regatul României i dezarmarea
armatei ungare, iar aliniamentul era favorabil unei
operaii de aprare, inând seama de valoarea râului
Tisa ca obstacol.
Rspunsurile de-a dreptul belicoase, provocatoare,
ale efului Marelui Cartier General al armatei ungare,
cum c: „Indiferent de faptul c românii evacueaz sau
nu teritoriul de la est de Tisa, intenia comandamentului
armatei sale este de a trece Tisa cu grosul armatei i a
înainta deocamdat pân la linia de demarcaie ce ni
s-a impus” 20 , au determinat noi msuri de consolidare a
aprrii armatei române pe Tisa i concentrarea de noi
fore în adâncimea aprrii.
La 5 iulie 1919, Marele Cartier General român avea
informaii despre pregtirea unei ample ofensive cu
forarea râului Tisa. Forele maghiare dispuneau pentru
aceast operaie de dou corpuri de armat (în total 8
divizii), 2 brigzi independente, precum i un regiment
de cavalerie, iar artileria însuma 91 de baterii, efectivele
maghiare totalizând 50.000 de oameni sub arme 21 .
În ceea ce privete armata român, dispunea de
8 divizii de infanterie i 2 de cavalerie, totalizând 119
batalioane de infanterie, 60 escadroane de cavalerie, circa
98 baterii de artilerie (de calibre diferite, totalizând 392
guri de foc), 1 companie aerostatic i 4 companii trecere
fl uviu 22 .
studii/documente
Cu privire la raportul de fore, unele lucrri indic
alte date, situate îns aproximativ în apropierea celor
date de generalul G.D. Mrdrescu**.
Dispunerea în dispozitivul de pe râul Tisa a celor
dou grupri beligerante se poate urmri în Schema
situaiei forelor române i ungare pe Tisa la 19 iulie
1919.
Forarea râului Tisa a început în dimineaa zilei de 20
iulie, dup o puternic pregtire de foc, iar pân la orele
9, parte din forele ungare (Diviziile 6 i 7 Infanterie) au
ptruns pe malul de est al râului Tisa. Efortul principal
al forelor ungare era orientat pe direcia Szolnok,
Debrein, Oradea. În cursul ofensivei, forele ungare au
reuit, în scurt timp, s realizeze dou capete de pod: unul
în zona Szolnok cu o dezvoltare frontal de aproximativ
20 km i o adâncime de circa 9 km; altul în zona localitii
Tokaj cu o dezvoltare de front de 14 km i o adâncime
de 5 km. În cursul ofensivei, forele inamice au pierdut
aproximativ 5.000 de oameni 23 . Ofensiva Armatei Roii
a Republicii Ungare a Sfaturilor a reuit s ptrund pe
direcia principal de efort, aproximativ 50 km, fi ind oprit
de trupele române pân în seara zilei de 23 iulie 1919 24 .
Între timp, Marele Cartier General român*** i
Comandamentul Trupelor din Transilvania au pregtit
o ampl operaie contraofensiv, al crei obiectiv consta
în atacarea i respingerea trupelor ungare la vest de râul
Tisa. Contraofensiva român s-a declanat în dimineaa
zilei de 24 iulie 1919, forele române constituite pe o
serie de grupuri (Grupul de „Nord”, Grupul „General
Dumitrescu”, Grupul „General Holban”, Grupul „General
Mooiu”, Grupul de „Sud”), au înaintat viguros, i pân
la data de 27 iulie 1919, au „aruncat” peste râul Tisa
forele Armatei Roii Ungare, trupele române revenind
pe aliniamentul pe care se gseau la data de 20 iulie
1919. La aceeai dat, Marele Cartier General român a
ordonat Comandamentului Trupelor din Transilvania
s pregteasc operaia ofensiv pentru trecerea râului
Tisa. În cursul zilei de 28 iulie, trupele române au forat
râul Tisa pe un front larg, rezistena trupelor maghiare
fiind nesemnificativ. (vezi schema: contraofensiva
armatei 24-28 iulie 1919).
În vederea trecerii la ofensiv cu forarea Tisei,
Comandamentul Trupelor din Transilvania a mai primit
noi fore: Diviziile 2 i 7 Infanterie i regimentul Vântori
de Munte 25 , totodat s-au fcut noi restructurri în
dispozitivul ofensiv astfel:
•Grupul de „Manevr”, comandat de generalul
Traian Mooiu (Diviziile 1 i 6 Infanterie, Divizia 1
Vântori, Divizia 2 Cavalerie, mai puin Brigada 3
Roiori, Brigada 4 Roiori din Divizia 1 Cavalerie), urmau
s foreze Tisa i s realizeze un cap de pod la vest de
localitatea Szolnok;
• Gruparea de „Sud”, sub comanda generalului
Holban, compus din Divizia 18 Infanterie, Divizia
2 Vântori i Brigada 3 Roiori, urma s foreze râul
Tisa în sectorul Fegyvernek, Tiszalä i s realizeze un
cap de pod pe malul opus. Pentru forare a fost întrit
cu 2 companii de pontonieri subordonate Diviziei 2
Vântori 26 ;
document 20092 (44) 79

studii/documente
80
Desfășurarea operaţiei ofensive de către Armata Română la vest de Tisa (ocuparea Budapestei)
• Grupul de „Nord”, comandat de generalul
Mihescu cu Divizia 16 i Brigada 49 din Divizia 20
Infanterie a primit misiunea s fi xeze inamicul de pe malul
de vest din fâia sa de aciune. Divizia 16 (comandat
de generalul Hanzu) a constituit un detaament inclusiv
cu forele din capul de pod din faa localitii Tokay cu
care urma s treac la urmrirea inamicului fr a-i da
posibilitatea de a se consolida la teren.
Pentru o conducere mai efi cient, Marele Cartier
General român a ordonat Comandamentului Trupelor
din Transilvania s-i mute punctul de comand de
la Sibiu la Oradea, în cursul zilei de 27 iulie 1919, iar
din 30 iulie acelai an, s fi e instalat în localitatea
Törökszentmiklos.
În ajunul forrii râului Tisa, Comandamentul
Trupelor din Transilvania dispunea pentru ofensiv de
10 divizii de infanterie i vântori (Diviziile 1, 2, 6, 7, 16,
18, 20 i 21 Infanterie; Diviziile 1 i 2 Vântori) i 2 divizii
de cavalerie care însumau 119 batalioane, 60 escadroane,
peste 98 baterii cu un total de aproximativ 120.000 de
oameni 27 .
În ceea ce privete forele Armatei Roii Ungare a
Sfaturilor, încercau s se regrupeze în dou zone, în scopul
blocrii înaintrii Armatei Române spre Budapesta, astfel:
în partea de nord a dispozitivului forelor ungare, între
Tokay i Miskolc, se gseau în curs de concentrare Divizia
1 i 3 Brigzi Mixte, în total circa 14.000 de oameni, în zona
Szlnok, Abony, Cegléd, Keskemfélegyhàza, Csongrád se
grupau Diviziile 5, 6 i 7 Infanterie (limita nordic a zonei
cu un efectiv apt de lupt de circa 19.000 de oameni); în
partea sudic a zonei se gseau Diviziile 2 i 4 Infanterie,
totalizând circa 15.000 oameni 28 .
Legtura între aceste dou grupri era asigurat
de Detaamentul „Szanto” i Regimentul 39 Infanterie,
subuniti din Divizia 3 Infanterie i Brigada 80
Internaional de pucai (în cadrul creia aciona i
un grup de „revoluionari” români adepi ai doctrinei
comuniste, majoritatea racolai din rândul unor locuitori
din Basarabia care nu tiau românete).
Ca rezerv strategic, Republica Ungar a Sfaturilor
dispunea de Divizia 8 Infanterie (aproximativ 7.000 de
militari), dispus la vest de Dunre, 2 divizii de lucrtori
(circa 19.000 de oameni), în curs de organizare în zona
Budapesta, circa 3.000 de militari din Divizia 3 Infanterie
angajat pe frontul cehoslovac i Divizia 4 Grniceri,
dispui pe frontiera Ungariei.
Aadar, Armata Roie Ungar, opunea în contact
nemijlocit cu trupele române fore care însumau
circa 57.000 de oameni, iar în adâncime dispunea de
aproximativ 30.000 de oameni, în curs de organizare 29 .
Forarea râului Tisa de ctre trupele române,
a început la 30 iulie, ora 2.30, odat cu declanarea
pregtirii de artilerie (pregtirea de foc – n.a.) de ctre
Divizia 2 Vântori, în scurt timp, dup ieirea primului
val al vântorilor, pe malul drept al Tisei, pontonierii au
construit, la vest de Tiszobö, un pod pe care au trecut
artileria Diviziei 2 Vântori i alte uniti, astfel c pân
la ora 11.00 în ziua de 30 iulie, Divizia 2 Vântori realizase
un cap de pod adânc de 4 km. În cursul aceleiai zile, a
trecut la vest de Tisa i Divizia 1 Vântori. Cele dou
divizii au realizat pân în seara zilei un cap de pod adânc
de 10 km, având o dezvoltare frontal de 25 km. În aceeai
zi, celor dou divizii li s-a alturat i Divizia 6 Infanterie 30 .
2(44)2009 document

(vezi schema: desfurarea operaiei ofensive de ctre
armata român la vest de Tisa – ocuparea Budapestei).
La 31 iulie, au început forarea diviziile de cavalerie
în sectorul Kisköre, care aveau misiunea de a intercepta
cile de retragere ale inamicului. Pân în seara zilei, cele
dou divizii au ptruns circa 20 km la vest de Tisa, ieind
pe aliniamentul Heves, Pély. Pân în seara zilei de 31 iulie,
toate forele române se gseau la vest de Tisa (Grupul
„General Mooiu” la flancul stâng; în centru Grupul
„General Holban”; la nord Grupul „General Dumitrescu”),
mai puin Grupul de „Nord” i Divizia 18 Infanterie care
aveau misiunea de fi xare a inamicului.
La 1 august 1919, majoritatea cilor de retragere
ale Armatei Roii Ungare erau „tiate”, forele acesteia
retrgându-se în degringolad. În cursul aceleiai zile,
guvernul Garbai – Bela Kun a demisionat.
În seara de 1 august 1919, generalul Mrdrescu a
hotrât s treac la urmrirea inamicului pe un front
larg, cu grupri de fore constituite din trupe de cavalerie.
Avangarda strategic a forelor române, Divizia 2
Cavalerie, a înaintat rapid, astfel c în seara zilei de 2
august a atins aliniamentul Albertirsa, Tapiószle, iar
elementele de cercetare au ajuns pân în apropiere de
Budapesta 31 .
În cursul zilei de 3 august 1919, Generalul Rusescu,
comandantul Brigzii 4 Roiori, în fruntea unei grupri
compus din 3 escadroane, dou grupe de mitraliere
i o secie de artilerie (2 tunuri), a ajuns la Budapesta,
unde reprezentantul autoritilor noului guvern (Peidl
– Gyula), l-au rugat s nu intre în ora. Neinând seama
de propunerile autoritilor ungare, cavaleritii români
au intrat în Budapesta, fiind cartiruii în cazrmile
„Arhiducele Joseph”.
În cursul zilei de 4 august, noi fore române au intrat
în ora, în timp ce alte trupe au trecut la vest de fl uviul
Dunrea, realizând un cap de pod cu o dezvoltare de 3 km. În
zilele urmtoare, trupele române au ocupat întregul teritoriu
al Ungariei i au dezarmat ultimele trupe ale Armatei Roii
Ungare.
La încheierea campaniei, trupele române au capturat
1.235 ofieri, 10.000 soldai, 350 tunuri, 331 mitraliere,
51.450 puti, 4.316 carabine, 519 revolvere, 190 puti
mitraliere, 87 aeroplane i un important material de
rzboi 32 .
Pierderile armatei române au fost deosebit de
dureroase. Astfel, de la începutul campaniei, în martie
1919 i pân în luna august 1919, pierderile armatei
române s-au ridicat la 188 ofieri i 11.478 soldai, dintre
care 69 ofieri i 3.556 soldai au fcut supremul sacrifi ciu
pe câmpul de lupt 33 .
Armata român a rmas pe teritoriul Ungariei o
perioad de timp îndelungat, în care a avut de rezolvat
numeroase probleme privind aprovizionarea populaiei
înfometate, asistena medical, dar mai ales împiedicarea
actelor de rzbunare ale noilor guvernani, dup
îndeprtarea guvernului Republicii Ungare a Sfaturilor.
Diplomaii francez (Saint Aulaire) i englez (Frank
Rottigam) la Bucureti au exprimat guvernelor lor opinia
c „evacuarea prematur a Ungariei de ctre trupele
studii/documente
române ar fi însemnat o catastrof pentru Antant,
deoarece ar fi lsat Europa Central prad anarhiei”.
În ceea ce privete modul de comportare al armatei
române pe teritoriul Ungariei, liderul Partidului Social
Democrat din Ungaria declara ziarului austriac Wiener
Tageblatt c „Trupele române în Ungaria respect libertatea
cu mai mult sfi nenie decât chiar actualul guvern al
domnului Friedrich... c populaia afl at dincolo de Dunre
a trimis o delegaie la Comandamentul român la Budapesta,
rugându-l s disloce uniti româneti pentru a proteja pe
locuitori”.
La 12 noiembrie 1919, generalul Mrdrescu i înaltul
comisar al guvernului român C. Iamandy au prsit
oraul Budapesta, dup ce au adresat o Proclamaie
populaiei ungare. Totodat, Comandamentul Trupelor
din Transilvania a stabilit etapele de aducere a armatei
române pe teritoriul naional.
Astfel, s-a stabilit ca prima etap pregtitoare s
se desfoare între 7 i 12 noiembrie 1919, în care s-au
evacuat la est de Tisa materialele, bolnavii, ultimele
unitile din Diviziile 6 i 7 Infanterie i Brigzile 11 i
12 Artilerie.
A doua etap (12-23 noiembrie 1919), cuprinde
mutarea punctului de comand al Comandamentului
Trupelor din Transilvania de la Budapesta la Oradea,
evacuarea oraului Budapesta de trupele române,
aciune încheiat la 16 noiembrie, când oraul a fost
predat Comisiei Militare Interaliate i autoritilor locale
ungare i trecerea tuturor forelor armatei române la
est de Tisa.
Referindu-se la retragerea trupelor române din
Ungaria, premierul britanic arta în Camera Comunelor
c „... guvernul român urmeaz sfatul Consiliului
Suprem, retrgându-i trupele din Ungaria, unde
intervenia lui Sir George Clerk (reprezentantul Angliei
la Budapesta – n.a.) a reuit s stabileasc un guvern
al tuturor reprezentanilor poporului ungar”. Aadar
premierul britanic este destul de clar în exprimarea sa:
nu armata român ci intervenia trimisului special al
Marii Britanii la Budapesta a adus la cârma Ungariei un
guvern de coaliie, în frunte cu amiralul Horthy Miklós
(viitorul regent al Ungariei).
Deplasarea trupelor române din spaiul cuprins între
Tisa i frontiera de vest a României, pe teritoriul României,
s-a fcut în patru etape. O prim etap s-a desfurat
între 24 februarie i 1 martie 1920, în cursul creia Divizia
20 Infanterie a început deplasarea pe calea ferat spre
garnizoanele de reedin. Etapa a doua s-a desfurat
între 2 i 9 martie 1920; în ultima zi a etapei, oraul
Püspökladány, ultimul deinut de trupele diviziei, a fost
predat autoritilor ungare. Etapa a treia, cuprins între
10 i 16 martie 1920. În aceast etap o serie de localiti,
aa cum au fost: Kisvárda, Hajdúnánás, inclusiv oraul
Debrecen, au fost predate autoritilor locale ungare.
Etapa a patra, derulat între 17 i 30 martie 1920, dat
la care toate trupele române participante la campania din
Ungaria se gseau pe teritoriul naional.
La scurt timp, în „Memorandumul” su, Horthy
Miklós îi exprima crezul su politic (dup ce armata
document 20092 (44) 81

studii/documente
român s-a retras la est de Dunre) prin care declara:
„Inamicul numrul unu al Ungariei este Românie, pentru
c cele mai mari pretenii teritoriale sunt împotriva ei
i pentru c este cea mai puternic dintre statele vecine.
De aceea, principalul el al politicii noastre externe este
rezolvarea problemelor cu România prin recurgere la
arme”.
Campania Armatei Române pentru aprarea
României întregite, dar i pentru linitea Europei, s-a
încheiat cu un succes militar, Armata Roie Ungar fi ind
înfrânt de Armata Român, în care scop statul român
a fcut un enorm efort militar i fi nanciar, mobilizând
276.611 militari i suportând, în perioada ocupaiei
Ungariei cheltuieli care s-au ridicat la 382.776.370 lei
i 132.843.291 franci 34 .
82
NOTE
1 Arhivele Militare Române (în continuare sursa se va
cita sub sigla A. M. R.)., fond Marele Cartier General, dosar nr.
943/1917, f. 126.
2 Ibidem, dosar nr. 178/1918, f. 166.
3 Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costic Prodan,
În aprarea României Mari, Campania Armatei Române din
1918-1919, Editura Enciclopedic, Bucureti, 1994, p. 139.
4 România în anii primului rzboi mondial, vol 2, Editura
Militar,Bucureti,1987,p368
5 Constantin Kiriescu, Istoria rzboiului pentru
întregirea României 1916-1919, Ediia a II-a, vol. III, Editura
Casa coalelor, f.a., p. 396.
6 Ibidem, p. 376.
7 Generalul G.D. Mrdrescu, Campania pentru
desrobirea Ardealului i ocuparea Budapestei (1918-1919),
Bucureti, 1921, p. 82-83.
8 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (în continuare
M.A.E.) fond Convenii 9U, 1921-1922, vol. I, art. 181.
9 Ibidem.
10 Apud, România în anii primului rzboi mondial, vol.
2, op. cit, p. 666.
11 Ibidem.
* La 1 aprilie 1919, România a adoptat noul calendar
Gregorian, în locul celui Iulian, astfel 1 aprilie stil vechi
(Iulian), devine 14 aprilie, stil nou (Georgian).
12 România în anii primului rzboi mondial, vol. 2, op.cit.,
p. 669.
13 Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costic Prodan,
op. cit., p. 213-214.
14 Ibidem, p. 212.
15 Ibidem, p. 214-215.
16 Ibidem, passim.
17 Generalul G.D. Mrdrescu, op.cit., p. 139.
18 Apud, România în anii primului rzboi mondial, op.
cit., p. 673.
19 Desvârirea unitii naional-statale, a poporului
român. Recunoaterea ei internaional. 1918. Documente
interne i externe (1918-1920), vol. IV, Bucureti, 1986, p.
78-79.
20 Generalul G.D. Mrdrescu, op. cit., p. 69.
21 Liptai Eroin, Vörös, Elöre! A Magyar Vörös Hadsereg
Harcai 1919, Budapest, 1979, p. 288.
22 Ibidem.
23 Generalul G.D. Mrdrescu, op. cit., p. 108.
** Lucrarea „În aprarea României Mari”, Editura
Enciclopedic, Bucureti 1994 d urmtoarele date: armata
român (în parantez armata ungar):
• efective: 90.000 (60.000), raport de fore: l,5/1;
• batalioane de infanterie: 92 (107), raport de fore:
1/1,2;
• escadroane de cavalerie: 58 (9), raport de fore: 6,4/1;
• baterii de artilerie: 80,1/2 (60), raport de fore: l ,3/1;
• escadrile de aviaie: 3 (3), raport de fore: 1/1;
• trenuri blindate: l (9), raport de fore: 1/9.
24 Apud, Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costic
Prodan, op. cit., p. 271.
25 Generalul G.D. Mrdrescu, op. cit., p. 131.
*** În fruntea Marelui Cartier General a fost adus din
ordinul Comandantului Suprem al Otirii române, Regele
Ferdinand I, generalul Constantin Prezan, iar ca ef al
Biroului Operaii, locotenent-colonelul Ion Antonescu.
26 Pagini de glorie. De la Tisa la Budapesta, f.d.e., p.
18-10.
27 Ordinul „Ctre Vitejii României” în „Pagini de Glorie,
De la Tisa la Budapesta”, op. cit., p. 34.
28 Dumitru Preda i colaboratori, op. cit., p. 20.
29 Locotenent-colonel, Constantin Drgnescu, Campaniile
armatei române din 1848/1849 i 1919 în Transilvania i
Ungaria, Bucureti, 1930, p. 283.
30 Ibidem.
31 Generalul G.D. Mrdrescu, op. cit., p. 146.
32 Ibidem, p. 153.
33 Ibidem, p. 160-161.
34 Apud, Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costic
Prodan, op. cit., p. 291.
A campaign for defending Romania and the silence of Europe
Abstract: The campaign from 1919 in which the Romanian army defended the Great Union has a real value
for the military history, from two points of view: keeping the integrity of the new state and fi ghting against
Bolshevism.
Key words: Alignment, atrocity, armistice, offensive, combat disposition.
2(44)2009 document

ASPECTE PRIVIND RETRAGEREA ARMATEI A 4-A LA VEST DE PRUT
La 15 iunie 1940, Grupul de armate nr. 1 (afl at
în apropierea frontierei rsritene) primise din
partea Marelui Stat Major Directiva Operativ nr. 18,
prin care i se fi xa misiunea de a se opune unei înaintri
inamice de la nord i de la est, oprind ptrunderea forelor
sovietice în Moldova i Basarabia de sud, respectiv, la sud
de masivul Corneti. Operaiile principale ale Grupului
urmau s aib loc în nord-vestul i centru teritoriului
dintre Carpaii Orientali i Nistru. Limita de nord era
trasat pe cursul superior al
„Corpul ofiţeresc n-a fost la
înălţime nici din punct de vedere
moral, dar nici din acela al
pregătirii de război“.
râului Vieu – Ceremu – Prut
(pân la Ungheni) – Masivul
Corneti – cursul inferior al
râului Rut – Nistrul inferior,
iar cea de sud pe Munii Rodnei
– Carpaii Orientali – Trotuul
inferior – Siretul inferior. Nordul Basarabiei, imposibil de
aprat din punct de vedere militar, era cedat inamicului.
Misiunea Armatei a 4-a, dispus în sud, era de a face
efortul defensiv pe aliniamentul Masivul Corneti – Rut
– Nistrul inferior. Obligat de fore superioare, urma s
se retrag pe Prutul mijlociu i inferior, pstrând un cap
de pod în regiunea Cahul-Bolgrad. Directiva avea la baz
concepia strategic stabilit în septembrie-octombrie
1939, de aprare a Basarabiei, cu cedarea preconceput a
Carol al II-lea trece în revistă Organizaţia Uniunii Ofi ţerilor de Rezervă
din Chișinău - 1934
studii/documente
MANUEL STĂNESCU
SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI
nordului acestei provincii 1 .
Nu era singura concepie care exista la nivelul
Marelui Stat Major. Inclusiv eful instituiei, generalul
Florea enescu, era de prere c Grupul de Armate ar fi
trebuit retras în dreapta Prutului, urmând ca în Basarabia
s rmân doar elementele de acoperire. O asemenea
soluie ar fi fost viabil din punct de vedere militar,
pentru c ar fi redus considerabil pierderile suferite în
timpul evacurii, dar avea certe dezavantaje de ordin
politic, creând impresia de abandon
preconceput al Basarabiei, ceea
ce autoritile de la Bucureti au
încercat s evite cu orice pre.
Totui, la nivelul Armatei a 4-a a
existat un studiu asupra retragerii
forelor principale la vest de Prut.
Documentul preciza c „momentul
începerii retragerii va fi acela când se va pierde prima
poziie de rezisten”, operaiunea fi ind planifi cat s
dureze 7-8 zile 2 . Pentru trecerea peste Prut urmau s
fi e folosite podurile permanente de la Leueni, Flciu,
Cahul i Giurguleti, în timp ce la Mcreti, Nemeni,
Stnileti, Leova, Vdeni i Vadul lui Isac urmau s fi e
construite poduri i diguri. Pe cale de consecin trebuiau
s fi e amenajate i completate sistemul de drumuri care
conducea spre aceste puncte de treceri, în aa fel încât
fi ecare Divizie s aib dou itinerarii i dou treceri, în
ideea în care nu puteau trece, concomitent, mai mult
de trei divizii de infanterie, la nord de Flciu inclusiv 3 .
Trebuiau evacuate din vreme mijloacele cilor ferate i
ale teritoriului ce nu erau necesare Armatei de operaiuni,
pentru a nu se bloca trecerile peste Prut. În paralel trebuiau
pregtite distrugerile, în special ale comunicaiilor. Pentru
zona de sud a Basarabiei se preconiza organizarea unor
uniti care s poat contracara eventualele desanturi
sovietice (fcându-se precizarea c în zona de sud a
Basarabiei populaia era format în proporie de circa 80%
din minoritari) 4 .
În urma retragerii precipitate, Armata a 4-a român a
înregistrat, conform documentelor de arhiv, urmtoarele
pierderi (mori, rnii, disprui): 182 de ofieri, 182 de
subofieri, 24 897 trup, 9 610 cai, 3 autocamioane i 1 670
trsuri hipo 5 . Evacuarea fr lupt a Basarabiei i nordului
Bucovinei, operaiune desfurat în condiii
foarte grele, a reprezentat un episod tragic pentru
România i pentru armat. Lipsa de reacie militar la
agresiunea sovietic a creat resentimente puternice în
cercurile militare fa de regele Carol al II-lea i oamenii
din anturajul su. Trupele i comandamentele au fost
profund demoralizate. Într-un stil patetic, specifi c, din
pcate, multor documente ale perioadei, un raport al
Marelui Stat Major arta c „pierderea Basarabiei i
Bucovinei, precum i toate samavolniciile la care sunt
document 20092 (44) 83

studii/documente
supui fraii rmai peste frontier, trebuie s constituie
pentru fi ecare român liber, tot atâtea imbolduri pentru o
munc nepregetat în vederea reconstruciei fruntariilor
rii. Imaginea României Mari, purtat în sufl etul nostru,
trebuie s rmân idealul scump al tuturor nzuinelor
româneti” 6 Capacitatea operativ a acestora s-a
redus la zero. [...]
- Trupele care s-au scurs a treia
zi, au fost acelea, care nu s-au lsat
infl uenate de zvonurile alarmante i
i-au pstrat calmul.
b) Apreciez c atitudinea i
activitatea comandamentelor i a
ofierilor de la uniti a infl uenat mult
asupra comportrii trupei. Astfel:
- Unele comandamente de M.U.
au fost primii care au prsit teritoriul
Basarabiei, pierzând contactul cu
trupele din subordine.
- Ofieri din state majore n-au
fost întrebuinai, pentru a uura
operaiunea retragerii. Locul lor în astfel
de situaii când nu li se cere alte lucrri,
era lâng coloane, pentru a face legtura
cu Comandantul, a orienta pe acesta
asupra situaiei i a interveni eventual
acolo unde situaia o cerea.
- Am vzut comandani de regimente
mergând în docare în capul unitii,
fr a se interesa de ceea ce se întâmpl
în spate.
La fel i Comandanii de mici uniti se ineau fi e în
capul unitii, fi e urcai pe trsuri, când locul lor era la
coad.
- În general am remarcat o stare de demoralizare, de
oboseal i nepsare la ofieri.
.
inuta ofierilor, cât i a trupei (rupi, desculi, murdari)
În documentul pe care îl supunem ateniei cititorilor ddeau impresia unei armate înfrânte în lupte i în curs de
notri, datat 7 iulie 1940, locotenent-colonelul Titus retragere, urmrii de inamic.
- În general, ofierii erau preocupai mai mult de
erb, Comisar regulator de Circulaie la Podul Albia în
sigurana bagajelor personale decât de cea a materialului.
perioada 29 iunie – 3 iulie 1940, face o analiz detaliat a
Pretutindeni vedeai crue cu bagajele ofierilor, care
evacurii, creionând o imagine sugestiv a evenimentului devansau coloanele i încurcau astfel circulaia.
i încercând s sugereze anumite msuri care, în opinia - Cruele coloanelor erau încrcate cu tot felul de
autorului, urmau s remedieze o parte dintre neajunsurile material fr valoare (mobile, lzi, butoaie, fanioane pentru
constatate cu ocazia retragerii.
marcat inamicul, etc.) care le îngreunau numai.
„ [...]
- Nu s-a inut seam de situaia real, unde retragerea
s-a executat în teritoriu cu populaie în parte ostil. Am fost
2/ Retragerea trupelor din Basarabia
informat c oamenii unor uniti nici nu aveau asupra lor
Aspectul general era urmtorul: în prima zi s-au scurs
cartue.
În concluzie: Corpul ofieresc n-a fost la înlime nici
uniti constituite, a doua zi fraciuni din diferite uniti
din punct de vedere moral, dar nici din acela al pregtirii
amestecate între ele, iar a treia zi iari uniti constituite.
de rzboi.
[...] Pe lâng aceste coloane se scurgeau fr întrerupere Convingerea mea este c ne gsim într-o stare critic,
mici fraciuni i oameni izolai, care au fost dezarmai. care trebuie învins neaprat în cel mai scurt timp. În acest
Impresie penibil a produs retragerea oamenilor din scop vor trebui aplicate msuri complete i radicale; unele
detaamentele de sptori (zdrenroi, desculi, nemâncai dintre acestea, dup prerea mea, ar fi :
i extenuai).
- S se revizuiasc încadrarea unitilor, punând
Explicaia acestor fenomene, în msura în care am avut oameni la locuri corespunztoare. În alegerea lor s se in
seam mai puin de tiin de carte, cât de calitile sufl eteti,
posibilitatea s constat personal, pare a fi urmtoarea:
caracter, curajul personal i al rspunderii.
a) În prima zi s-au scurs unitile cele mai apropiate,
De preferat omul frontului.
care n-au suferit infl uena demoralizatoare a evenimentelor - Ofierii din front, comandani de uniti, s nu se mai
petrecute în apropierea Nistrului.
ocupe de birou, ci ei s stea tot timpul în mijlocul trupei.
- A doua zi au sosit trupele care au fost bruscate de - S se pun
ctre trupele sovietice, sau cuprinde de panic în urma
informaiunilor – în mare majoritate mult exagerate
– primite în legtur cu atitudinea inamicului. Aceste
informaii s-au rspândit cu iueal de necrezut în tot
cuprinsul Basarabiei.
Aceste uniti au fugit fr oprire, neinând seam
de oboseal i necesitatea de a hrni trupa i animalele.
7 Pod peste Prut în timpul unui bombardament al aviaţiei sovietice -
fototeca Bibliotecii Naţionale a României
efortul maxim pentru realizarea legturii
sufl eteti „reale” între ofieri i trupi s se fereasc trupa de
mediul vicios, care s-ar putea crea eventual stând în mijlocul
populaiei civile.
Ar fi poate de recomandat, s se refl ecteze dac nu ar fi
mai nimerit ca trupele s cantoneze în bivuac, iar ofierii s
fi e obligai a tri continuu în mijlocul lor.
- S se urmreasc cu cea mai mare ateniune îngrijirea
84
2(44)2009 document

oamenilor i materialului. Pentru a câtiga încrederea trupei,
ea trebuie s fi e convins, c stpânirea se intereseaz de ea. De
asemenea, i tratamentul s fi e energic, îns lipsit de brutalitate.
- Unitile neangajate în prima linie s fac instrucie
intens de lupt, îns cât mai apropiat de realitate. (Vizitând
unitatea de tunuri anticar, instalat în capul de pod Albia
am gsit trupa instalat în corturi; pe un cort erau întinse
cmi spre zvântare. Întrebând gradaii, dac îi dau seama
de greeala fcut, au rspuns afi rmativ, îns cu meniunea c
nu sunt în situaie „real”. În aceeai ordine de idei am gsit
piste clcate, armamentul camufl at numai fa de observaia
terestr, iar la apariia primului avion, nici o intenie de
camufl are a oamenilor). În acest scop ar fi util ca birourile
respective s culeag învmintele principale din rzboiul
actual i s le difuzeze trupelor sub o form care s permit
aplicarea lor practic în cadrul instruciei.
Soldatul trebuie s triasc realitatea cu ocazia
instruciei, iar micrile, care vor servi numai scopuri reale,
s-i intre în refl ex 8 .
Programul zilnic s fi e bogat i cât se poate de variat.
Principiul este ca soldatul s fi e ocupat toat ziua; spre a nu-i
da timp pentru a medita asupra altor probleme. Un astfel de
program trebuie s fi e bine chibzuit, s fi e distractiv i s nu
surmeneze omul (instrucie, jocuri, povestiri, muzic etc.).
- S se cultive la maximum contiina naional,
mergând chiar pân la exaltare, de unde s rezulte un spirit
de sacrifi ciu cât mai ridicat, fr de care azi nu se mai pot
obine rezultate militare”.
Sursa: Arhivele Militare Române, Fond Microfi lme, rola II
2.1638, cd. 174 -178.
Artileriști români pe fr ontul de est
NOTE
studii/documente
1 Petre Otu, Îmbriarea anacondei. Politica militar
a României în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie 1941,
Bucureti, Ed. Militar, 2006, pp. 150-151; pentru documentul
integral vezi Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenua Nicolescu,
Armata Român de la Ultimatum la Dictat. Anul 1940. vol.
1, Editura Europa Nova, Bucureti, 2000, pp. 3-6.
2 Arhivele Militare Române, Fond Microfi lme, rola II
2.1634, cd. 484.
3 Ibidem, cd. 483.
4 Ibidem.
5 Arhivele Militare Române, fond Microfi lme, rola II 1.
1124, cd. 507.
6Arhivele Militare Române, fond Marele Stat Major - 948,
dos. nr. 1172, f. 91.
7 În sensul de a se face.
8 Subliniere în original.
Aspects regarding the withdrawal of the 4th Army to west of the Prut River
Abstract: The 4th Army was obliged by superior
forces to withdraw in hurry from Basarabia with
great losses. Lieutenant colonel Titus Serb makes
an analysis of the way in which the evacuation of the
troops was realized, proposing measures to remedy
the drawbacks.
Key words: Soviet troops, battlefield,
instruction, national consciousness, withdrawal.
document 20092 (44) 85

studii/documente
AVIOANELE ESCADRILEI SPECIALE DE TRANSPORT A DEMNITARILOR COMUNIŞTI
Dr. PETRE OPRIŞ
În ziua de 4 noiembrie 1957, dup-amiaza, un
avion sovietic Il-14 P, special, care transporta la
Moscova o delegaie ofi cial român – ce urma s asiste la
ceremoniile prilejuite de cea de-a 40-a aniversare a Marii
Revoluii Socialiste din Octombrie – s-a prbuit într-o pdure
situat în imediata apropiere
a aeroportului Vnukovo (lâng
Moscova). Avionul implicat
în catastrof purta matricola
YR-PCC i era nou. Primul su
zbor a avut loc în anul 1956 i
a fost livrat României în luna
decembrie 1956.
În accidentul de la Vnukovo
i-au pierdut viaa Grigore Preoteasa (secretar al C.C. al
P.M.R.) i urmtorii membri ai echipajului sovietic: lt.maj.
V. N. liahov (comandantul aeronavei), cpt. I. I. Hriukalov
(navigator) i N. Z. Pavlikov (tehnician de bord). Totodat, au
fost rnii Chivu Stoica (preedintele Consiliului de Minitri,
conductor al delegaiei), Alexandru Moghioro, Nicolae
Ceauescu, tefan Voitec, Leonte Rutu, tefan Voicu,
Mihai Novicov (translator), Ion Petrescu (stenograf), Al.
Micu (aghiotantul lui Chivu Stoica), copilotul V. I. Saraikin,
mecanicul de bord V. A. Gurov i radistul A. G. Romanov. 1
Deoarece accidentul respectiv a fost provocat de o
apreciere eronat a comandantului aeronavei (în condiiile
în care ceaa persista la Vnukovo), este posibil ca însui
Gheorghe Gheorghiu-Dej s fi hotrât, imediat dup catastrofa
de la Moscova, renunarea la celelalte echipaje sovietice care
asigurau transportul aerian al ofi cialitilor române. De
asemenea, este posibil ca liderul P.M.R. s-i fi sugerat lui
Leontin Sljan ce anume s conin raportul nr. M. 03756,
pe care ministrul Forelor Armate l-a întocmit la 29 noiembrie
1957 în scopul înfi inrii unei subuniti speciale de aviaie
care urma s asigure transportul aerian al demnitarilor
comuni ti
din România.
Documentul
respectiv a fost
trimis conducerii
statului i, dup
trei luni de la
producerea
accidentului de la
Vnukovo, membrii
Biroului Politic
al C.C. al P.M.R.
au adoptat o
hotrâre prin care
a fost înfiinat
„o subunitate
special de aviaie
de transport
în cadrul
Ministerului
Forelor Armate
86
„...decizia de a achiziţiona şi folosi
un avion american pentru deplasările
preşdintelui României a reprezentat o
sfi dare la adresa Uniunii Sovietice..“
1972 - Franţa - avion IL 18
ale R.P.R. i anume pe lâng Regimentul 108 Aviaie
Transport – Otopeni” 2 .
Subunitatea special a fost dotat cu câte dou avioane
Il-14 i Li-2, „avionul Il-14 fi ind destinat pentru efectuarea
de curse lungi i în afara graniei, cu aterizare pe aerodroame
amenajate, iar avionul Li-2 fiind
destinat pentru efectuarea de curse
mai mici, de regul în interiorul
rii i care impun aterizarea pe
aerodroame de dimensiuni mai
reduse”. Pentru fi ecare tip de avion
au fost alctuite trei echipaje „în
scopul asigurrii permanentei
disponibiliti a tuturor avioanelor
atât pe timpul concediilor echipajelor, cât i pentru cazuri de
boal” 3 . Pentru antrenarea celor ase echipaje s-au efectuat
permanent misiuni cu aparatele din dotarea subunitii
speciale pe traiectele internaionale ale TAROM-ului,
precum i zboruri regulate cu avioanele companiei TAROM
pe traiectele internaionale i interne ale acesteia.
În anul 1960 au intrat în dotarea companiei TAROM
primele dou avioane sovietice turbopropulsoare Il-18.
Performanele tehnice ale acestora, deosebite la acea vreme,
au convins autoritile de la Bucureti s achiziioneze în
perioada 1961-1965 un numr de ase aparate Il-18, iar în anii
1966-1967 înc patru avioane Il-18. 4 Dou dintre aparatele
achiziionate la începutul anilor ’60 au fost amenajate în
mod special i au intrat în compunerea subunitii speciale
de aviaie de transport.
În luna octombrie 1962, înainte de declanarea ofi cial
a crizei rachetelor sovietice instalate în Cuba, o delegaie de
partid i de stat condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej i Ion
Gheorghe Maurer s-a deplasat în Asia de Sud-Est cu un avion
Il-18 D pentru a efectua trei vizite ofi ciale. Aparatul respectiv
era amenajat într-un mod special pentru ca demnitarii s
aib condiii de cltorie
mai plcute decât într-un
avion de linie. Cu toate
acestea, dup vizitele
efectuate în Indonezia,
India i Birmania, Gheorghe
Gheorghiu-Dej a continuat
s evite cltoriile cu
avionul. Pentru deplasrile
pe distane scurte i medii,
liderul P.M.R. a utilizat
îndeosebi garnitura special
de tren pe care o avea la
dispoziie, inclusiv în ultima
sa vizit în strintate – la
reuniunea de la Varovia
a Comitetului Politic
Consultativ (19-20 ianuarie
1965).
Spre deosebire de
predecesorul su, Nicolae
2(44)2009 document

1973 - Le Bourget IL 62
Ceauescu nu a fost descurajat de catastrofa aerian de
la Vnukovo i, dup ce a devenit lider al P.C.R., a utilizat
intens pentru vizite ofi ciale în strintate cele dou aparate
Il-18 D din dotarea escadrilei speciale (înmatriculate
YR-IMM i YR-IMZ). Prim cltorie peste hotare a lui
Nicolae Ceauescu, în calitate de conductor al Partidului
Comunist Român, a fost la Moscova (3-12 septembrie 1965)
i a fost efectuat cu un avion Il-18 D.
Dezvoltarea rapid a avioanelor turboreactoare i
dotarea, în anii ’60, a unor mari companii aeriene cu
aparate de acest gen au condus la o reevaluare a fl otei pe
care TAROM-ul o avea la dispoziie. La începutul anului
1968, autoritile de la Bucureti au studiat posibilitile
oferite în acel moment de piaa de avioane comerciale i,
dup selectarea iniial a trei tipuri de avioane (Tu-134,
sovietic; BAC 1-11, britanic; Caravelle 10 R, francez),
s-a hotrât cumprarea a ase aparate BAC 1-11 pentru
dotarea companiei TAROM. Acestea au fost livrate de
fi rma British Aircraft Corporation în anii 1968-1970 i
au înlocuit avioanele Il-18 care aveau epuizate resursele
de zbor. 5 Operaiunea respectiv a vizat doar aparatele
companiei TAROM, nu i pe cele ale escadrilei speciale de
transport aerian.
Dup zece ani de la intrarea primului BAC 1-11 în
dotarea companiei TAROM, generalul-colonel Ion Coman i-a
propus lui Nicolae Ceauescu înlocuirea celor dou avioane
IL-18 D din escadrila special de transport – devenit,
între timp, Flotila 50 Aviaie Transport. În raportul pe
care l-a întocmit la 20 octombrie 1978, ministrul Aprrii
Naionale a menionat trei tipuri de aparate potrivite
pentru „executarea zborurilor de importan excepional
de distane medii i scurte”: BAC 1-11 (seria 475), BAC 1-11
(seria 500) i Boeing 737 (seria 200). 6 România avea stabilite
relaii de colaborare cu ambele fi rme menionate în raport
– British Aircraft Corporation i Boeing – i autoritile
de la Bucureti scontau pe obinerea unui pre mai sczut
pentru noile avioane ce urmau s intre în dotarea Flotilei
50 Aviaie Transport. Este interesant de semnalat i
faptul c generalul-colonel Ion Coman a întocmit raportul
respectiv la câteva luni dup ce defectorul Ion Mihai Pacepa
a fugit din România (iulie 1978). Diferite persoane au
afi rmat în ultimii 17 ani c fostul general de Securitate ar
fi încercat s obin pentru România planurile avionului
scurt-curier Fokker VFW-614 (care urma s înlocuiasc
avioanele An-24 din dotarea companiei „TAROM” i cele
dou aparate An-24 ale Flotilei 50 Aviaie Transport),
iar pretextul plecrii lui Ion Mihai Pacepa în R.F.G., la
sfâritul lunii iulie 1978, ar fi fost tocmai obinerea licenei
de fabricaie a aparatului respectiv de la „Vereinigte
Flugtechnische Werke” din Bremen – o fi rm vest-german
studii/documente
ce realiza împreun cu compania olandez
„Fokker” avionul VFW-614. 7 La rândul su,
Ion Mihai Pacepa a afi rmat în anul 1987,
în Statele Unite ale Americii, urmtoarele:
„Ceauescu mi-a ordonat s m întorc în
Germania Federal pentru a încerca înc
o dat s obin aprobarea Bonnului pentru
[a se înfi ina] o fi rm mixt [româno–vestgerman],
astfel încât s poat s înceap
construirea avioanelor Fokker în România
i în plus s aib o deschidere pentru a fura
tehnologia de la VTOL (decolare i aterizare
vertical – n.n.). Aveam la mine mesajele
lui personale adresate cancelarului Helmut
Schmidt i prinului Bernhard al Olandei,
cel mai proeminent membru al consiliului
director al Fokkerului, în care acetia erau
asigurai ferm c nici unul din secretele
tehnologiei occidentale derivând din aceast
investiie nu va fi împrtit Moscovei” 8 .
Declaraia fostului general de Securitate
trebuie privit cu anumite rezerve deoarece
societatea mixt româno–vest-german, de
care a amintit în volumul su de memorii, a fost înfi inat
la 2 iulie 1977 (Bucureti), cu un an înainte de plecarea în
Republica Federal Germania i de celebra sa „defectare”.
Este greu de crezut c fostul general român nu tia când
anume au fost semnate documentele de constituire a
societii respective, în condiiile în care a fcut parte,
împreun cu Constantin Stanciu i Vasile Pungan,
din delegaia de negociatori români care a discutat cu
reprezentanii companiilor „Vereinigte Flugtechnische
Werke” i „Fokker”.
Dac „defectarea” lui Ion Mihai Pacepa a condus,
printre altele, la blocarea proiectului „Fokker” (care avea
deja numeroase probleme fi nanciare în Olanda i R.F.G. 9 ),
atunci putem s înelegem mai uor de ce Ion Coman a
menionat în noiembrie 1978 doar avioanele fi rmelor British
Aircraft Corporation i Boeing.
Nicolae Ceauescu a analizat raportul ministrului
Aprrii Naionale, iar în stenograma edinei Biroului
Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R.,
desfurat în ziua de 30 octombrie 1978, s-a consemnat
astfel: „PUNCTUL 7. Propuneri privind înlocuirea unor
avioane din dotarea Flotilei 50 aviaie transport [Tov.
Nicolae Ceauescu:] Având în vedere c noi începem s
producem avionul acesta BAC [1-11 seria] 500, s mergem
numai pe BAC, nu are rost s mai lum i Bo[e]ingul
mic.
Tov. Elena Ceauescu: BAC-ul 500 este mai mic decât
BAC[ul 1-11 din seria] 475.
Tov. Nicolae Ceauescu: Sunt cam la fel. Sunt cam
aceleai, numai cu mai puini pasageri. S mergem s
discutm numai cu BAC-ul, s nu ne mai angajm i cu
alii. Noi avem Bo[e]ingul mare, nu are rost s-l mai lum
i pe cel mic” 10 .
Ceilali participani la edin, membri ai Biroului
Permanent al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R.
(Manea Mnescu, Iosif Banc, Cornel Burtic, Virgil Cazacu,
Constantin Dsclescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe
Oprea, Ion Pan, Gheorghe Rdulescu, Ilie Verde, tefan
Andrei), nu au intervenit în dialogul dintre Nicolae i Elena
Ceauescu, iar în protocolul reuniunii s-a consemnat decizia
de a se desfura tratative preliminare cu fi rma British
Aircraft Corporation în vederea livrrii a dou avioane BAC
1-11 pentru dotarea Flotilei 50 Aviaie Transport. 11
În documentul din care am reprodus un fragment,
Nicolae Ceauescu a amintit despre „Boeingul mare”
i „Boeingul mic”. Despre ce avioane era vorba? În mod
evident, liderul român se referea la aparatul Boeing 707-320
C, comandat la începutul anilor ’70 în SUA pentru a intra
în compunerea Flotilei 50, respectiv la Boeing-ul 737 (un
document 20092 (44) 87

studii/documente
aparat cu dou motoare dintr-o
nou generaie, mai mic i cu o
autonomie de zbor mai redus decât
Boeing-ul 707). Iniial, la începutul
anilor ’70, Nicolae Ceauescu a
analizat posibilitatea achiziionrii
unor aparate de transport lungcurier
pentru compania TAROM.
Discuiile pe marginea raportului
întocmit de specialitii români au
avut loc la 29 martie 1971, în cadrul
unei edine a Comitetului Executiv
al C.C. al P.C.R. Cu acel prilej s-a
aprobat „începerea tratativelor
pentru achiziionarea din URSS a 3
avioane de lung curier Il-62, pe baza
propunerilor din nota comun, cu
indicaia de a se continua tratativele
cu fi rmele Boeing i McDonnell Douglas din SUA, în
vederea contractrii unor avioane [Boeing 707-320 C,
Boeing 707-320 B sau McDonnell Douglas DC-8-63],
dac se obin condiii de plat avantajoase” 12 . Nicolae
Ceauescu a susinut fr echivoc ideea achiziionrii
celor trei avioane Il-62, dei serviciile de întreinere pentru
aparatele americane erau mult mai rspândite decât cele
pentru avioanele sovietice. Acest lucru a fost recunoscut
atât de liderul P.C.R., cât i de Emil Bodnra, care
mult timp a fost considerat „omul sovieticilor”. Totodat,
Nicolae Ceauescu a declarat: „Dac vom reui s tratm
cu americanii i dac o s gsim soluii avantajoase, s
lum i 2-3 din acelea, pentru c în exploatare merg dou
tipuri de avioane; aa este în toat lumea” 13 .
Dup un an i jumtate de la adoptarea hotrârii
respective, sovieticii au anunat c încetau fabricaia
aparatului Il-62 pentru a oferi spre vânzare o variant
îmbuntit a acestuia: Il-62 M. Aceast schimbare
a determinat autoritile române s ia în considerare
varianta anulrii contractului încheiat cu uzina din URSS.
O hotrâre în acest sens a fost aprobat de membrii
Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. în edina din 9
octombrie 1972. Concomitent, s-a decis rechemarea în ar
a echipajelor României care învau în URSS despre modul
cum se pilota aparatul Il-62 i s-a hotrât achiziionarea
din SUA a trei avioane Boeing 707-320 C. 14
Dup noi discuii purtate la sfâritul anului 1972 i
începutul anului 1973 cu reprezentanii uzinei sovietice de
avioane, precum i cu cei ai fi rmei americane, autoritile
române au acceptat s primeasc cele trei aparate Il-62
comandate în primvara anului 1971 i, concomitent, au
încheiat un contract pentru cumprarea a trei Boeinguri
707 pentru compania TAROM. Primele dou Il-uri
88
62 au fost livrate în anul 1973 (YR-IRA i YR-IRB), iar
cel de-al treilea în aprilie 1975 (YR-IRC). Totodat, au
fost întreprinse demersuri în Statele Unite ale Americii
pentru livrarea în cursul anului 1974 a unui aparat Boeing
707-321 C (înmatriculat YR-ABB), amenajat special pentru
eful statului român. 15 Avionul respectiv este utilizat i
în prezent pentru scopul în care a fost achiziionat, fi ind
unul dintre aparatele companiei ROMAVIA.
În plan propagandistic, decizia de a achiziiona i
folosi un avion american pentru deplasrile preedintelui
României a reprezentat o sfidare la adresa Uniunii
Sovietice, în condiiile în care toi ceilali efi de state din
cadrul Organizaiei Tratatului de la Varovia utilizau doar
avioane construite în URSS în cursul vizitelor pe care le
efectuau în strintate.
NOTE
1 Cf. Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe
aeroportul Vnukovo (1957). Amintirile lui Mihai Novicov,
studiu introductiv: Mihai Pelin, Editura Evenimentul
Românesc, Bucureti, 1998; Agresiunea comunismului în
România, vol. I, Editura PAIDEIA, Bucureti, 1998, p.
155-162.
2 Arhivele Naionale Istorice Centrale (în continuare:
A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 3/1958,
f. 33.
3 Ibidem, f. 33-34.
4 Cf. Petre Opri, Industria româneasc de aprare.
Documente (1950-1989), Editura Universitii Petrol-Gaze
din Ploieti, 2007, p. 210.
5 Ibidem, p. 203-221; 239-243.
6 Ibidem, p. 316-319.
7Cf. Liviu ranu, Afacerea Fokker,
în „Magazin istoric”, anul XLI, nr. 10,
octombrie 2007, p. 49-52.
8 Ion Mihai Pacepa, Orizonturi
Roii. Amintirile unui general de
securitate, Editura Venus, Bucureti,
1992, p. 498.
9 Colonelul Gheorghe Zarioiu a
prezentat pe larg calitile aparatului
Fokker VFW-614 într-o lucrare
publicat la Craiova în anul 1980.
Printre altele, acesta a menionat:
„Tot în anul 1975 volumul de mrfuri
transportat [de compania „TAROM”] va
fi de circa 8 ori mai mare decât cu 10 ani
în urm. În primul semestru al anului
2001 ROMBAC YR-BRE la Salzburg
Boeing 707 - Escadrila specială
2(44)2009 document

1974 s-au realizat 744,4 milioane cltori/km convenional,
element care atest necesitatea mririi parcului TAROM
cu avioane care s poat fi folosite avantajos pe liniile
interne ale rii noastre. Avionul VFW-614 rspunde prin
caracteristicile sale acestor necesiti, distana de zbor fi ind
cuprins între 1000-1400 km, acoperind în bune condiiuni
distana dintre aeroporturile internaionale: Otopeni – M.
Koglniceanu, Otopeni – Timioara, Otopeni – Oradea,
sau M. Koglniceanu – Satu Mare (subl.n.)”. Gh. Zarioiu,
Aviaia modern – realizri i perspective, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1980, p. 206.
Deoarece Gheorghe Zarioiu a utilizat timpul viitor
atunci când s-a referit la anul 1975, putem afi rma c
paragraful pe care l-am reprodus a fost scris de autor în a
doua parte a anului 1974. În concluzie, Gheorghe Zarioiu
era în anul 1974 unul dintre susintorii proiectului de
achiziionare a avionului VFW-614 pentru compania
„TAROM” i este posibil ca acesta s fi fcut parte dintr-un
colectiv special de evaluare a aparatului respectiv.
În momentul publicrii lucrrii colonelului Zarioiu
(1980), avionul VFW-614 nu se mai fabrica. Programul
respectiv fusese anulat în mod ofi cial înc din anul 1977
datorit numrului extrem mic de avioane comandate. În
total, companiile „Vereinigte Flugtechnische Werke” i
„Fokker” au realizat în comun trei prototipuri VFW-614
(dintre care unul s-a prbuit la Bremen, la 1 februarie
studii/documente
1972), iar în perioada aprilie 1975 – martie 1978 au fabricat
16 aparate VFW-614 (trei avioane pentru „Luftwaffe”,
patru aparate pentru „Air Alsace”, dou avioane pentru
„Touraine Air Transport”, cinci aparate pentru compania
danez „Cimber Air”, un aparat pentru „Air Florida” i
unul pentru „DFVLR”).
10 Petre Opri, op.cit., p. 320-321.
11 Ibidem, p. 319-320.
12 A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar
39/1971, f. 2.
13 Ibidem, f. 9.
14 Ibidem, dosar 110/1972, f. 2-3.
15 La 19 martie 1979, un Boeing-707 3K1 C amenajat
special pentru eful statului român a efectuat primul su
zbor. La sfâritul aceleiai luni, avionul respectiv a fost
livrat Flotilei 50 Aviaie Transport, fi ind înmatriculat
YR-ABD i pstrat ca rezerv a aparatului principal de
transport a preedintelui României. La 27 februarie 1990,
avionul american livrat în anul 1979 a fost preluat de
compania „Tarom”, apoi a revenit la „Romavia” i la 10
ianuarie 1991 a suferit un accident în timpul unui zbor de
antrenament. Piloii români au evaluat greit condiiile
de aterizare de pe aeroportul Otopeni i au lovit pista cu
motoarele nr. 1 i 2, apoi au deteriorat aripa avionului i
s-a declanat un incendiu la bord. Aparatul a revenit în
cele din urm la sol, fr probleme, i a fost reparat.
THE AIR SPECIAL SQUADRON OF THE ROMANIAN COMMUNIST DIGNITARIES
Abstract: Being part of the group of the
airlines belonging to Soviet Bloc states, TAROM
(Transporturile Aeriene Române – Romanian
Air Transport) operated Soviet-design Lisunov
Li-2, Ilyushin Il-14, Ilyushin Il-18, Ilyushin
Il-62, Antonov An-24, and Tupolev Tu-154
aircraft. An exception was made when, in 1974,
TAROM acquired Boeing 707 aircraft for its long
haul operations and British Aircraft BAC One
Eleven in 1968 for European and Middle East
destinations.
The Ilyushin Il-14 was a Soviet twinengine
commercial and military personnel and
cargo transport aircraft that fi rst fl ew in 1950
and entered service in 1954. The Il-14 was
also manufactured in East Germany by VVB
Flugzeugbau, in Czechoslovakia as the Avia 14,
and in China under the Chinese designation Y-6.
The Il-14 was developed as a replacement for the
widespread Douglas DC-3 and its Soviet built
version, the Lisunov Li-2. His development was
much refi ned over its predecessor (Il-12), with a
new wing and a more angular tailfi n, and powered
by two 1900 hp (1400 kW) Shvetsov ASh-82T-7
radial piston engines. More than 1000 were
built, and by 1960, 3,680 examples were built, with
production both in the Soviet Union and licensed
production in East Germany and Czechoslovakia.
It was reliable and widely used in rural areas with
poor quality airfi elds.
TAROM received 33 Il-14 from 1955; including
30 VVB Flugzeugbau built Il-14P models as well
as 3 Il-14M aircraft delivered in 1961. Two of
them were operated from 1958 by the Romanian
government.
The Il-18 was a passenger aircraft equipped
with four turboprop engines. The aircraft was mass
manufactured for twelve years (1957-1969). The IL-18
was one of the world’s principal airliners for several
decades, and was widely exported. The popularity
of the aircraft was ensured, not just because of its
reliability and operational economy, but because of
the possibility to increase the number of passenger
seats and its fl ight range for every modifi cation (A,
B, V, D and E) as well. The Il-18 was also produced
in VIP version («Salon»).
KEY WORDS:
Aircraft, romanian government, flight,
communist dignitaries, Romanian Air Transport.
document 20092 (44) 89

ecenzie
LUMINIŢA GIURGIU
SERVICIUL ISTORIC AL ARMATEI
S-a întâmplat pur i simplu. Pregtind
numrul omagial al Revistei Document
dedicat marealului Alexandru Averescu am avut
ocazia s vd prima ediie a Notielor Zilnice. O mare
personalitate, comandant i teoretician militar, a
notat, pentru contemporani
i pentru cei ce vor veni,
impresii din cea ce va fi
numit Prima Conflagraie
Mondial a secolului XX.
Un istoric nu poate
s analizeze complet o
epoc numai prin studiul
documentelor de arhiv, de
cele mai multe ori redactate
într-un limbaj sec, auster. De
cele mai multe ori te întrebi
ce au simit participanii la
acel eveniment, ce atmosfer
era ?
La Buzu, cu ocazia
manifest rilor dedicate
aniversrii Statului Major
General, am avut onoarea de
a fi primii de domnul general
de brigad dr. Visarion
Neagoe. Pe masa acestuia
se gsea o carte cu un titlu
provocator „185 de zile în
Irak (Jurnal de front,
iunie-decembrie 2007).
90
FILE DE CRONICĂ
Arc peste timp. Un comandant îi public
jurnalul acum, când operaiunile militare sunt
în curs de desfurare. Cu luciditate analizeaz
prestaia trupelor româneti, cu cele bune sau mai
puin bune. Experiena trit trebuie prezentat
pentru a fi valorifi cat, pentru
a preveni situaiile difi cile care
pot costa viei omeneti. Scrierea
este alert, descrierile ne duc cu
gândul în ara atât de îndeprtat.
Parc auzim furtuna de nisip,
zgomotul bombardamentelor
înfricotoare atât pentru
militari cât i pentru civili,
mirosul prafului de puc,
cldura înbuitoare! Nu ai vrea
s te opreti din lectur. Cum
este privit Armata Român de
partenerii de Coaliie? Cum a fost
rezolvat o situaie deosebit?
Rspunsurile la aceste întrebri
i nu numai le gseti aternute
pe hârtie.
Jurnalul de front se constituie
într-un document de prim
Neagoe, Visarion, 185 de zile în Irak valoare pentru memorialistica
( Jurnal de front, iunie-decembrie 2007), militar, cu atât mai mult cu
Bucureşti, Editura Militară, 2009, 360 pag.
cât documentele de arhiv sunt
deocamdat inaccesibile. Prin
apariia acestuia se poate spune:
Misiune îndeplinit pentru prezent i viitor!
2(44)2009 document

MAREŞALUL ALEXANDRU AVERESCU
ANIVERSAT
LA BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Biblioteca Naional a României, prin Serviciul
Colecii Speciale, a organizat, pe 5 martie a.c.,
o sesiune de comunicri tiinifi ce dedicate marealului
Alexandru Averescu. Manifestarea fost gzduit în frumoasa
cldire a Fundaiilor Culturale Brtianu i s-a bucurat de o
numeroas audien.
Cu aceast ocazie domnul academician Florin
Constantiniu a prezentat o interesant expunere referitoare
la destinul politic al celui care a fost considerat de
contemporani „un om providenial”.
Domnul dr. Petre Otu, preedintele Comisiei Române
de Istorie Militar, a confereniat despre rivalitatea dintre
marealii Alexandru Averescu i Constantin Prezan.
Din partea Serviciului Istoric al Armatei a participat
Luminia Giurgiu, care a prezentat câteva repere din destinul
de militar al marealului Alexandru Averescu.
Redacia revistei Document mulumete Bibliotecii
Manifestarea de la Biblioteca Naţională a României,
Serviciul Colecţii Speciale
Naionale a României, Serviciul Colecii Speciale pentru
probitatea profesional i sprijinul acordat în realizarea
numrului nostru special dedicat omagierii celui care prin
personalitatea sa a marcat începutul de secol XX.
SIMPOZIONUL ITINERANT
„STATUL MAJOR GENERAL – 150 ANI
DE LA ÎNFIINŢARE“
În zilele de 10 i 11 iunie a.c., în cadrul manifestrilor
prilejuite de aniversarea Statului Major General, specialiti
ai Serviciului Istoric al Armatei au prezentat cadrelor
militare din garnizoanele Buzu, la Comandamentul 2
Operaional Întrunit „Mareal Alexandru Averescu” i
Focani, la Cercul Militar, comunicri tiinifi ce privind
evoluia istoric a acestei instituii de prestigiu a Armatei
României. Au fost abordate urmtoarele teme:
Comandamentul 2 Operaţional Întrunit
„Mareşal Alexandru Averescu”
document 20092 (44) 91
agora
- Evoluia Statului Major General de la înfi inare i pân
la Primul Rzboi Mondial, Luminia Giurgiu;
- Statul Major General în perioada Primului Rzboi
Mondial i în primul deceniu interbelic, Lucian Drghici;
- Activitatea Statului Major General în perioada
1930-1948, Manuel Stnescu.
Cu acest prilej au fost prezentate lucrrile Armata
Român i Rscoala din 1907. Documente, Bucureti,
Editura Militar, 2007, Înzestrarea Armatei Române în
perioada interbelic. Documente vol. II, 1931-1935, Bucureti,
Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureti,
2008, precum i Buletinul Arhivelor Militare – Revista
Document, nr. 1(43)/2009.
Aceste activiti au fost onorate de prezena domnilor
general de brigad dr. Visarion Neagoe i general de brigad
Florinel Damian, precum i reprezentani ai mass-media
locale.
Cercul Militar Focșani

semnal
92
S E M N A L E
Apariia în prestigioasa colecie Românii în istoria universal (117)
a ediiei a II-a, revzut i îmbogit, a volumului Trecutul la judecata
istoriei, coordonat de prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, i editat cu sprijinul
Autoritii Naionale pentru Cercetare tiinifi c, a fost dictat, pe de o
parte, de epuizarea volumului aprut în anul 2003 iar pe de alt parte, de
documentele inedite identifi cate în Arhiva Naional Istoric Central din
Bucureti i a Consiliului Naional pentru Studiul Arhivelor Securitii,
precum i de numeroasele lucrri privind istoria celui de-al Doilea Rzboi
Mondial aprute în ar i în strintate.
Gheorghe Buzatu, coordonator, Trecutul la judecata istoriei.
Marealul Antonescu – Pro i contra, Editura ,,Mica Valahie”,
Bucureti, 2006, 638 pag.
Volumul I al lucrrii Europa în balana forelor 1919-1939, realizat
de prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu în colaborare cu lect. univ. dr. Marusia
Cîrstea de la Universitatea din Craiova, supune ateniei cititorului nu
numai radiografi ile atestând evoluiile unor state, de preferin ale Marilor
Puteri, subieci preferai ori cu pondere ai derulrilor politico-diplomatice
i militare dintre 1919 i 1939, dar i unele momente i probleme eseniale
ale istoriei universale specifi ce epocii examinate.
Lucrarea a aprut în colecia Românii în istoria universal (vol.
129).
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, lect. univ. dr. Marusia
Cîrstea, Europa în balana forelor 1919-1939, Editura ,,Mica
Valahie”, Bucureti, 2007, 600 pag.
Volumul I al lucrrii Pace i rzboi (1940-1944). Jurnalul marealului
Ion Antonescu (Comentarii, anexe, cronologie) Preludii. Explozia. Revana
(4. IX. 1940 – 31 XII. 1941) reprezint un document excepional pentru
istoria Rzboiului din Est, datorat identifi crii în Arhivele Naionale ale
României a Jurnalului pstrat în Fondul Cabinetul Militar. Însrcinat ,,a
pregti pentru Conductorul Statului elemenentele necesare hotrârilor
privitoare la forele armate”, Cabinetul Militar a constituit o instituie
special format din ofieri detaai de la Ministerul Aprrii Naionale i
Marele Stat Major, devotai trup i sufl et Marealului.
Documentul surprinde situaii i personaje aflate în epicentrul
evenimentelor din 1940-1944, fi ind salvat în mod miraculos în 1945 de a fi
capturat de Kremlin.
Editorii consider c publicarea în colecia Românii în istoria universal
i a celorlalte dou volume, vol. II (1 ianuarie 1942-30 iunie 1943). Succese i
eecuri i vol. III (1 iulie 1943-21 iulie 1944). Prbuirea, va oferi o biografi e
obiectiv i complet a marealului Ion Antonescu.
Gheorghe Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, editori,
Pace i rzboi (1940-1944). Jurnalul marealului Ion Antonescu
(Comentarii, anexe, cronologie) I Preludii. Explozia. Revana (4. IX.
1940 – 31 XII. 1941), Casa Editorial Demiurg, Iai, 2008, 588 pag.
2(44)2009 document

semnal
Arhivele Naionale ale Române au fi nalizat Volumul al XI-lea al
lucrrii Stenogramele edinelor Consiliului de Minitri. Guvernarea Ion
Antonescu, care este i ultimul al acestui corpus de documente interne din
timpul guvernrii Marealului. Volumul cuprinde 16 stenograme, datate
între 6 mai i 23 august 1944, din care una este a Consiliului Economic
i celelalte ale Consiliului de Minitri. Cinci edine ale Consiliului de
Mintri au fost dedicate Evacurii i Aprrii Pasive.
Printre problemele dezbtute se numr i concluziile inspeciei
executate în zilele de 5-7 iulie 1944, din ordinul Marealului, în zona
frontului din Basarabia pentrtu a cvonstata caree este starea fi zic i
moral a ostailor, propaganda militar etc.
Arhivele Naionale ale României, Stenogramele edinelor
Consiliului de Minitri. Guvernarea Ion Antonescu vol. XI
(mai-august 1944), Ediie de documente întocmit de Marcel-
Dumitru Ciuc, Maria Ignat, Bucureti, 2008, 538 pag.
În anul 2007, C.N.S.A.S. a preluat de la S.R.I. dou dosare
provenind din Fondul Informativ 73552, care conin o list a
Ministerului Securitii Statului, Serviciul ,,C”, în care se regsesc
personaliti ale elitei intelectuale româneti. Volumul I din seria
Nae Ionescu i discipolii si în arhiva Securitii este dedicat lui Nae
Ionescu i reunete 200 documente din arhiva Siguranei Generale
i din cea a Securitii Poporului, datate între 1927-1953, reproduse
cronologic.Cel de-al doilea volum este dedicat lui Mircea Eliade i are
262 pagini.
Nae Ionescu i discipolii si în arhiva Securitii, Volumul I:
Nae Ionescu, Volumul II: Mircea Eliade, prezentarea, selecia
i îngrijirea textelor: Dora Mezdrea, Editura ,,Mica Valahie”,
Bucureti, 2008, 262 pag.
Prin lucrarea Sub povara marilor decizii. România i geopolitica
Marilor Puteri. 1941-1945, Constantin Corneanu ,,recompune avatarurile
României în cel de-al doilea rzboi mondial, marile greeli în contextul
dat, amgirile românilor la încheierea acestuia” – dup cum semnaleaz
în Prefa conf. univ. dr. Nicolae Rau. Prin structura celor cinci capitole:
Situaia geopolitc i strategic a României (1939-1941), Centrele de
putere mondiale i raporturile dintre ele (1939-1941), România i Marile
Puteri în rzboi (1941-1944), 23 August 1944. Implicaii geopolitice i
strategice în evoluia relaiilor internaionale (1944-1945) i Sovietizarea
României (1944-1947), autorul a realizat ,,o lucrare fundamental de
restituie i analiz, sistematic i obiectiv, cu abordri nuanate i
semnifi cri originale”.
Constantin Corneanu, Sub povara marilor decizii. România
i geopolitica Marilor Puteri. 1941-1945, ediie îngrijit i
Prefa de conf. Univ. dr. Nicolae Rau, Editura Scripta,
Bucureti, 2007, 592 pag.
document 20092 (44) 93

semnal
94
În nota cu care ne-a obinuit deja, prestigiosul i prolifi cul
cercettor Dumitru Dobre, de la Institutul Naional pentru Memoria
Exilului Românesc, a publicat recent Personaliti ale exilului
militar românesc, lucrare care se constituie într-un ,,omagiu adus
acelor generali i ofieri români afl ai în exil, departe de ara în
care s-au nscut, s-au format i au cunoscut satisfaciile i, implicit,
vicisitudinile inerente carierei militare”. Volumul include biografi ile
a 17 generali i ofieri români din exil, ,,considerai ca reprezentativi
pentru întregul corp al militarilor afl ai în aceast situaie prin tot
ce au întreprins prin viu grai, în scris, cu gândul i cu fapta pentru
scoaterea României de sub tutela Moscovei i de sub teroarea
regimului comunist”.
Dumitru Dobre, Personaliti ale exilului militar
românesc, Editura Militar, Bucureti, 2008, 244 pag.
Din istoria relaiilor româno-germane constituie o antologie
a textelor semnate de Dumitru Cristian Amzr privitoare la acest
subiect. Textele sunt grupate în trei seciuni referitoare la maniera
în care am fost percepui de români de-a lungul timpului, felul în care
i-am perceput noi pe germani i alte aspecte ale relaiilor românogermane.
Volumul este deschis cu teza de doctorat, susinut în
decembrie 1958, la Facultatea de Filosofi e a Universitii ,,Johann
Gutenberg” din Mainz, ,,Johann Friedrich Mayer i romanul su de
cltorie valah. O contribuie la cunoaterea României din veacul
al XVIII-lea”.
Dumitru Cristian Amzr, Din istoria relaiilor românogermane,
Ediie îngrijit de Dora Mezdrea i Dinu D. Amzr,
traducerea textelor în limba german Aurel Teodorescu,
Editura ,,Mica Valahie”, Bucureti, 2008, 384 pag.
O interesant lucrare de istorie moderni un util instrument
de lucru, cu titlul România i Congresul de la Berlin (1878), ne-a
oferit conf. univ. dr. Sorin Liviu Damean de la Universitatea
din Craiova, care reuete s evidenieze, alturi de contextul
internaional, rolul determinant al guvernanilor României, care au
probat caliti politice i diplomatice capabile s le permit depirea
tuturor obstacolelor epocii, iar în fi nal s impun recunoaterea
independenei de stat.
Sorin Liviu Damean, România i Congresul de la Berlin
(1878), Editura ,,Mica Valahie”, Bucureti, 2005, 390 pag.
2(44)2009 document

semnal
Prin lucrarea Diplomai englezi în România 1866-1880,
Sorin Liviu Damean i-a propus s ne ofere ,,o imagine
de ansamblu asupra societii româneti, în special din
perspectiva percepiei consulilor englezi acreditai la
Bucureti în perioada 1866-1880”.
Demersul publicistic faciliteaz cunoaterea epocii i
conturarea unei imagini cât mai clare asupra eforturilor, în
plin secol al XIX-lea, de modernizare i integrare european
a României, ar afl at la confl uena intereselor unor Mari
Puteri.
Lucrarea face parte dintr-un proiect mai vast al grantului
de cercetare intitulat Diplomai englezi în România 1866-
1914, coordonat de C.N.C.S.I.S.
Sorin Liviu Damean, Diplomai englezi în
România 1866-1880, Editura Universitaria Craiova,
2008, 348 pag.
În inspirata colecie Lideri militari a Editurii Militare
a aprut postum lucrarea comandorului de marin Virgil
Alexandru Dragalina, Viaa tatlui meu, generalul Ioan
Dragalina, volum memorialistic îngrijit de colonelul (r)
Dumitru Roman, redactorul-ef al revistei ,,România Eroic”.
Dincolo de evenimentele militare i politice, lucrarea prezint
generaiile de militari ale neamului Dragalina, ale crui rol
i reputaie merit rememorat pentru posteritate.
Virgil Alexandru Dragalina, Viaa tatlui
meu, generalul Ioan Dragalina, Editura Militar,
Bucureti, 2009, 508 pag.
Prin lucrarea Regimentul 36 Infanterie. O istorie în
imagini, colonelul în rezerv Remus Macovei a reuit s
realizeze un interesant album istoric al acestei uniti
dobrogene centenare, care a pltit tribut de sânge în primul
i cel de-al doilea rzboi mondial, la Turtucaia, Cotul Donului,
Mreti i Oarba de Mure.
Colonel (r) Remus Macovei, Regimentul 36
Infanterie. O istorie în imagini, Editura Bolda,
Constana, 2009, 158 pag.
document 20092 (44) 95

semnal
96
Cel de-al doilea volum din seria Lideri militari este
dedicat marealului Constantin Prezan care, alturi de
marealul Alexandru Averescu, a marcat începutul secolului
XX. Prin participarea sa activ la evenimentele petrecute
în perioada 1916-1920 a devenit un reper pentru generaia
interbelic, valoarea sa deosebit fiind rspltit prin
acordarea gradului de mareal în anul 1930. Lucrarea se
recomand ca fi ind o aprofundat analiz a personalitii
celui care a fcut parte din generaia Marii Uniri.
Otu, Petru, Marealul Constantin Prezan:
vocaia datoriei, Editura Militar, Bucureti, 2008,
427 pag.
Semnalm una dintre cele mai valoroase i utile apariii
ale editurii Meronia. Statele Europei ofer informaii despre
istoria recent a continentului cruia îi aparinem geografi c,
fi ind structurat pe trei seciuni: date sintetice la zi, evoluia
istoric din Antichitate pân astzi i listele conductorilor.
Un instrument de lucru, atât pentru specialiti, cât i
pentru cei interesai de domeniu, prin actualitatea datelor
prezentate referitoare la cele 46 de state, dintre care 17 s-au
constituit dup anul 1989.
Popa, Marcel D., Matei, Horia C., Statele Europei:
mic enciclopedie de istorie, Bucureti, Editura
Meronia, 2008, 405 pag.
Colecia de armament a Muzeului Militar Naional
„Regele Ferdinand I” este una dintre cele mai vechi din
România. Cuprinzând peste 11.600 de piese, începând cu
sfâritul secolului XIII pân în prezent, colecia cuprinde
armament regulamentar, de vântoare, civil i sportiv,
muniie i accesorii de armament. Ioan I. Scafe ne prezint
unele dintre cele mai valoroase piese. De remarcat splendida
ilustraie a volumului.
Scafe Ioan I., Piese din colecia de armament
a Muzeului Militar Naional „Regele Ferdinand I”
Bucureti, Editura ALPHA MDN, 2008, 68 pag.
2(44)2009 document

semnal
Lucrarea, a patra din „Colecia Dorobanul” iniiat
Muzeul Militar Naional „Regele Ferdinand I”, este o
încununarea a unor mai vechi preocupri ale celor doi
istorici militari. Fortifi caiile construite în jurul Capitalei la
sfâritul secolului XIX constituie un subiect de interes atât
în ar, cât i în strintate. Prin cuprinsul su: Cetatea
Bucureti. Scurt istoric 1866-1914; Forturile i bateriile
intermediare; Armamentul cetii; Centura fortifi caiilor;
Efortul economic i fi nanciar; Trupele Cetii Bucureti;
Cetatea Bucureti în 1914 i Inventar la zi, autorii ne ofer
o sintez a problematicii, foarte bogat i inedit ilustrat.
Scafe Cornel I., Scafe Ioan I., Cetatea
Bucureti. Fortifi caiile din jurul Capitalei (1884-
1914) Bucureti, Editura ALPHA MDN, 2008,
80 pag., 8 plane.
Situaia comunitii evreieti în timpul celui de al Doilea
Rzboi Mondial a fost i este un subiect sensibil al istoriei
României. Imensa tragedie suferit de aceast minoritate este
tratat cu profesionalism, autorul reliefând aspecte precum:
modul de refl ectare în presa anilor 1938-1940, rolul portului
Constana ca loc de plecare spre Palestina, opiunile politice
ale etnicilor evrei, situaia evreilor din Basarabia i din
judeele Tulcea i Constana, precum i atitudinea Bisericii
Ortodoxe Române fa de aceast minoritate.
Stan, Florin, Portul Constana: poart deschis
evreilor spre „ara promis”: studii privind
„problema evreiasc” în România: 1938-1944,
Constana, Editura Muzeului Marinei, 2007,
244 pag.
Documentele vorbesc indiferent de suportul pe care
sunt pstrate. Prezentm acum o deosebit de valoroas
lucrare, accesibil tuturor celor pasionai, prin care „pietrele”
ne dezvluie tainele începuturilor cretinismului în Alba
Iulia. Cercetarea tiinifi c a fost susinut de descoperirile
arheologice inedite fcute în zona urbani rural a anticului
Apulum de muzeograful Vasile Moga. Lucrarea este fericit
completat de bogate ilustraii.
Moga, Vasile, Cretinismul la Apulum i în
teritoriul su (secolele III-X), Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2007, 95 pag.
document 20092 (44) 97

semnal
98
A aprut nr. 2/2009 (martie – aprilie) al revistei Gândirea
Militar Româneasc. Acest numr este dedicat împlinirii a
60 de ani de la înfi inarea NATO i a 5 ani de la aderarea
României la Aliana Nord-Atlantic. Semnalm din cuprins:
amiral dr. Gheorghe Marin, România în NATO- împliniri
i aspiraii la cinci ani de la aderare; general-locotenent dr.
Teodor Frunzeti, Cunoaterea i contracararea factorilor
de risc i a vulnerabilitilor la adresa securitii umane;
Drumul spre modernitate al Armatei Române - de la Unirea
Principatelor la Rzboiul de Independen; general de brigad
(r) dr. Nicolae Ciobanu, Aspecte militare ale revoluiei din
Transilvania din anii 1848-1849.
(Serie nou, anul XX)
Magazinul Fundaiei „Mareal Alexandru Averescu”
Strjer în calea furtunilor-Cadran militar buzoian a
consacrat ultima sa apariie celor 150 de ani de la naterea
marealului Alexandru Averescu - un om pentru istorie. Din
cuprins semnalm: Petre Otu, Averescu – Prezan Dispute în
vreme de rzboi, Nicolae Ciobanu, Consideraiile generalului
Alexandru Averescu cu privire la rolul Misiunii Militare
Franceze, Mihail E. Ionescu, Alexandru Averescu i alianele
externe ale României, Vasile Popa, Alexandru Averescu,
contextul unui început politic.
(Anul III, nr. 5, martie 2009)
2(44)2009 document

Revista Armei Geniu a fost fondat în anul 1927 sub
denumirea „Revista Geniului”. Ultimul numr - omagial
este dedicat celor 150 de ani de la înfi inarea Armei Geniu.
Spicuim din cuprins: Dan Marin, Arma geniu - un veac i
jumtate de existen, Tiberiu Cojocaru, EOD: specialitate
militar a armei geniu sau alt arm?, Ovidiu Stnescu,
Evoluia dispozitivelor explozive improvizate (IED) în Irak,
Florin Dubin, Batalionul nave treceri fl uviale – Structur
unic în arma geniu.
(Anul IX, Nr. 1(17) – serie nou, Rîmnicu Vîlcea,
2009)
A aprut nr. 3/2009 al Revistei Arge - „Cultul Eroilor”.
Publicaia se defi nete ca „o revist de sufl et, istorie i cultur”.
Din cuprins: Petre Stoica, Regina Maria – 70 de ani de la
trecerea în eternitate, Cornelia Ghinea, Recunotin Eroului
României, Ion Bulacu, Vitejie i eroism – veterani de rzboi,
Vasile Novac, Ofieri activi argeeni i musceleni mori, rnii,
accidentai i disprui în timpul serviciului militar i, mai
ales, în rzboaiele din secolele XIX - XX.
ERAT la nr. 1 (43) 2009
semnal
- PAG. 49, numele autorului este ALEXANDRU ARM;
- PAG. 69, fotografi a îl reprezint pe generalul ION GHEORGHE,
ef al Marelui Stat Major în anii 1965-1974.
document 20092 (44) 99

studii/documente
Contents
• Alexandru Averescu – 150 years from birth (Petre OTU, Ph.D) •Alexandru Averescu – Military attaché at Berlin
(Vasilica MANEA, Ph.D candidate) • Alexandru Beldiman’s letters written to general Averescu, hypostasis of the
social inertness in Romania of 1907 (Iulian Stelian BOTOGHINA, Ph.D candidate) •Averescu in the consciousness
of the contemporary, hypostasis of a providential (Leontin STOICA, Ph.D candidate) • Alexandru Averescu’s
governments and the administration problems of South Dobrogea (Cornel TUCA Ph.D, George UNGUREANU
Ph.D) • General Alexandru Averescu’s letter addressed to Luigi Luzzatti (univ.prof. Ion BULEI, Ph.D) • General
Alexandru Averescu and the reform of the Military Justice (Luminita GIURGIU, Ph.D candidate) • Comments about
the daily writings of Marshal Alexandru Averescu (General Scarlat PANAITESCU) • Report about Flamanda
Manoeuvre (General Alexandru Averescu) • Flamanda operations. Foreword. • Learnt lessons of the wars (captain
(N.) Marian MOSNEAGU, Ph.D) • Marshal Alexandru Averescu funerals (Bogdan RADU) •Marshal Averescu and
the Royal Navy (Vice-admiral I. BALANESCU) • Marshal Alexandru Averescu passed away • Dacian fl ag, spiritual
symbol of the unity of the state (Stefan Lucian MURESAN) • 1919. Considerations regarding the importance of
the “ states interdependence” in ending the Great War (Lucian DRAGHICI, Ph.D candidate) • A campaign for
defending Romania and the silence of Europe (brigadier general ret. prof.univ. Nicolae CIOBANU, Ph.D) • Aspects
regarding the withdrawal of the 4 th Army to west of the Prut River (Manuel STANESCU, Ph.D candidate) • Special
fl ight of aircraft airplanes for transporting the communist high offi cials (Petre OPRIS, Ph.D.)
Sommair
•Alexandre Averescu – 150 ans depuis sa naissance, dr. Petre Otu • Alexandre Averescu attaché militaire à Berlin,
doctorante Vasilica Manea • Lettre d’Alexandre Beldiman au général Averescu, en tant qu’expression de l’inertie
sociale en Roumanie de l’an 1907, doctorant Iulian Stelian Booghin • Averescu à la conscience de ses contemporains,
hypostase d’un providentiel, doctorant Leontin Stoica • Les gouvernements d’Alexandre Aversecu et les problèmes
d’administration du sud de Dobroudja, dr. Cornel uc, dr. George Ungureanu • Lettre du général Alexandre
Averescu à Luzzatti, prof. univ. dr. Ion Bulei • Le général Alexandre Averescu et la réforme de la Justice Militaire,
doctorante Luminia Giurgiu • Commentaires sur les notes quotidiennes du maréchal Alexandre Averescu, général
Scarlat Panaitescu • Mémoires sur la bataille de Flmânda, général Alexandre Averescu • Opérations de Flmânda.
Avant-propos • Leçons acquises de la guerre, capitaine de navire dr. Marian Moneagu • Funérailles du maréchal
Alexandre Averescu, Bogdan Radu • Le maréchal Averescu et la Marine Royale, vice-amiral Ioan Blnescu • Le
maréchal Averescu est mort • L’étendard des Daces, symbole vexillologique et spirituel de l’unité de l’Etat, tefan
Lucian Mureanu • 1919 – considérations sur l’importance de «l’interdépendance des Etats» au dénouement de
la Grande Guerre, Lucian Drghici • Une campagne à la défense de la Roumanie réunie et à la tranquillité de
l’Europe, général de brigade (r) prof. univ. dr. Nicolae Ciobanu • Aspects concernant la retraite de la 4-e Armée à
l’ouest de Prut, Manuel Stnescu • L’hiver de l’année 1942 – Coude du Don. La 1-ère Division de blindées dans la
bataille pour la liberté, col. (r) George Gheorghiu • Avions de l’esquadrille spéciale pour le transport des dignitaires
communistes, dr. Petre Opri
Inhalt
• Alexandru Averescu 150 Jahren seit Geburtsdatum, Dr. Petre OTU • Alexandru Averescu Militärattaché im
Berlin, Drd. Vasilica Manea • Die Briefe der Alexandru Beldiman am General Averescu, als Hypostase der sozialen
Trägheit ins Rumänien des Jahres 1907, Drd. Iulian BOOGHIN • Averescu im Bewusstsein der Zeitgenossen,
die Hypostase eines vorseherischen Mann, Drd. Leontin STOICA • Die Regierung Alexandru Averescu und die
Verwaltenfragen der Süd Dobrudscha , Dr. Cornel UC, Dr. George UNGUREANU • Der Brief des Generals
Alexandru Averescu adressiert an Luzzatti, (Universitätsprof. Dr. Ion BULEI) • Der General Alexandru Averescu
und die Reform der Militärjustiz ( Drd. Luminia GIURGIU) • Kommentare über täglichen Notizen des Herres
Marschall Alexandru Averescu, General Scarlat PANAITESCU • Memorien über den Übergang vom Flmânda ,
General Alexandru Averescu • Die Eingriffe vom Flmânda, Vorrede. • Gelehrte Lektionen der Kriege, Kommandore
Dr. Marian Moneagu • Die Trauerfeiern des Marschalls Alexandru Averescu, Bogdan RADU • Marschall Alexandru
Averescu und die Königsmarine , Vizeadmiral I. BLNESCU • Marschall Alexandru Averescu ist gestorben •
Die Fahne der Daker , Symbol der Einheit des Staates, tefan Lucian MUREANU • 1919 - Betracht betrefs der
Bedeutung “der Interdependenz der Staaten“ in der Lösung des Grossen Krieges, Lucian Drghici
• Ein Feldzug fr die Verteidigung des ergänzten Rumäniens und die Stille des Europas, Brigadegeneral (r)
Universitätsprof. Dr. Nicolae CIOBANU • Aspekte betreffs des Rckzuges der 4. Armee westlich des Prut, Manuel
STNESCU • Die Flugzeuge des speziellen Transportgeschwaders der kommunistischen Wrdenträger, Dr. Petre
OPRI
100
2(44)2009 document