tal.ţ şi căldură. Nu ..miine/", nu „joc (,
SÄ DISCUTĂ DESPRE VOCAŢIE TALENT PASIUNE * rintre manifestările personalităţii care subliniază originalitatea şi unicitatea ei un loc important îl ocupă pasiunile. Istoria atitudinii sociale faţă de pasiuni a fost supusă în timp unei dramatice evoluţii; în Grecia antică scrierile filozofice (Socrate, Platon, Aristotel) şi cele literare (Sofocle şi Euripide) considerau pasiunile ca virtuţi înnăscute. Ss credea însă că posesia lor aduce mînia zeilor care erau socotiţi (prin atribuţii şi definiţie) posesori de pasiuni. Mai tîrziu atitudinea faţă de pasiuni s-a schimbat. în veacurile stăpînite de bigotism şi de spiritul inchiziţiei s-a pus între pasiuni şi vicii semnul egalităţii, pasiunile fiind considerate ca stări de posedare. Dante Alighieri, Boccacio, apoi Moliére sau Shakespeare, moraliştii francezi (dintre care mai ales La Bruyere şi La Rochefoucauld), ori filozofii (Spinoza, Descartes şi alţii) au dezvoltat ideea universalităţii rafinate şi gradate a pasiunilor umane în contextul vieţii sociale. în sfîrşit, studiul biografiilor oamenilor iluştri au impus ideea că există pasiuni pozitive şi pasiuni negative. Avarul lui Moliére, de pildă, ilustrează de mai bine de 300 de ani, ce înseamnă o pasiune negativă, pe cînd biografia aceluiaşi scriitor arată ce înseamnă forţa unei pasiuni pozitive dublate de talent. Mai complicată şi plină de subtilităţi a rămas înţelegerea naturii şi originii pasiunilor umane, rolul mediului, al familiei şi al educaţiei în dezvoltarea pasiunilor pozitive, deşi în multe cazuri, cum ar fi de pildă cel al lui Mozart, Chopin, al soţilor Curie şi nenumărate altele, pasiunea pentru un anumit domeniu s-a manifestat ca o trăsătură înscrisă în biografia familiei respective. URSULA SGHIOPU: Ipoteza educabilităţii pasiunilor se poate de asemenea sprijini pe numeroase exemple concrete, dar şi pe ideea, emisă de cunoscuţi psihologi ca Th. Ribot, Al. Dumas, că pasiunile sînt stări de emoţietensională prelungite şi intelectualitate, împotriva acestei opinii, psihologii hormişti*, susţinînd că pasiunea este o stare instinctuală sau temperamentală înnăscută, iar reprezentanţii hormisrrtului morist, S.Freud, A.Adler, considermd-o drept o formă de sublimare a dorinţelor, tendinţelor şi trebuinţelor, pledează pentru teza că pasiunile nu sînt educabile. Dezvoltarea anchetelor sociale, implicit a sondajelor pe care le permit aceste interesante instrumente de cercetare, au scos în evidenţă creşterea foarte accentuată a pasiunilor ca fenomene sociale, fapt ce infirmă teoriile hormiste. Ideea de tensiune psihică, de incandescenţă interioară propriepasiunii, continuă să preocupe cercetătorii din diferite domenii. Fertilă, această caracteristică a permis să se completeze oarecum înrudirea dintre micile şi marile pasiuni şi să se înţeleagă că între ele sînt doar deosebiri de grad. Aceeaşi idee de tensiune psihică, de grad şi durată diferită, a permis să se înţeleagă ta mod cauzal transformarea pasiunilor mari şi mici, în unele cazuri, cînd lipsesc anumite trăsături caracterologice, în vicii sau în stări maladive sau pseudo-maladive (maniile, stările de delir sau cele de alterări ale echilibrului mental). în mod firesc pasiunile îngustează relativ interesul pentru ceea ce nu este obiectul pasiunii. Principiul dominantei formulat de cunoscutul fiziolog A.A.Uhtomski (1875-1942 ) explică aceste caracteristici ale pasiunilor. Există însă şi oameni cu duble pasiuni. Cehov, medic şi scriitor, Binet, psiholog şi dramaturg, sînt doarcîteva exemple în această privinţă, în cazurile citate este de remarcat totuşi că doar una din pasiuni a făcut cunoscut pe autorul ei. Majoritatea scrierilor ce se referă Ia pasiuni consemnează diferenţe între pasiunile trecătoare şi cele ce definesc mai profund caracterul unui om ca şi temperamentele pasionale. R.Lafon (1963) delimitează crizelepasionale trecătoare, totdeauna intense-printre care pot fi enumerate şi cele de dragoste, —dc stărilepasionale, carcpotfi de intensităţi diferite, de la starea creată de o discuţie, o aud iţie muzicală .participarea la un campionat de *) Psihologia instinctivă