Gen si mass media.pdf - Centrul "Parteneriat pentru Dezvoltare"

GEN ȘI MASS-MEDIA
18. Desegregarea pe piaţa muncii presupune politici vizînd reducerea sau eliminarea
segregării/discriminării (verticale/orizontale) pe piaţa muncii.
19. Diferenţierea salarială pe criterii de gen – existenţa diferenţelor între salariile
bărbaţilor şi cele ale femeilor, rezultate din segregarea profesională şi din discriminarea directă.
20. Dimensiunea de gen vizează orice aspect care se referă la egalitatea între femei şi
bărbaţi ca parteneri sociali.
21. Evaluarea impactului dimensiunii de gen prevede examinarea obiectivelor politice,
pentru a vedea dacă acestea afectează diferit femeile şi bărbaţii şi de a le adapta pentru a neutraliza
eventuale efecte ale discriminării şi a asigura promovarea egalităţii de gen.
22. Discriminarea directă se referă la o situaţie în care o persoană este tratată într-o
manieră defavorizată datorită apartenenţei la un anumit sex.
23. Discriminarea indirectă este situaţia în care o lege, o reglementare, o politică sau o
practică aparent neutră are un impact disproporţionat negativ asupra persoanelor de un anumit
sex, fără ca diferenţele de tratament să poată fi justificate în mod obiectiv.
24. Discriminarea pozitivă prevede măsuri avînd durată limitată, care vizează un anumit
grup de persoane şi care urmăresc eliminarea şi prevenirea discriminării sau compensarea dezavantajelor
rezultate din atitudini, comportamente şi structuri existente.
25. Politica socială. Obiectivul acestei politici îl constituie ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de lucru,
promovarea egalităţii de şanse şi asigurarea unei protecţii sociale minimale în interiorul spaţiului comunitar.
26. Formele de degradare a femeii şi femininului/bărbatului şi masculinului
sunt: abuzul emoţional, hărţuirea sexuală, sexismul, limbajul sexist, violenţa domestică (în familie),
violul, prostituţia, pornografia, traficul de fiinţe umane – fenomene explicate şi analizate actualmente
frecvent în toate mijloacele de informare în masă şi în diverse studii de specialitate.
Abuzul emoţional se defineşte ca orice formă de violenţă, agresiune sau traumă de natură
emoţională şi psihologică. Abuzul emoţional implică un model de comportament continuu şi stabil
faţă de o persoană, devenind o trăsătură dominantă a vieţii sale.
Forme ale abuzului emoţional:
rejectarea – refuzul de a recunoaşte valoarea sau calităţile unei persoane; devalorizarea ideilor
şi sentimentelor sale; tratarea diferenţiată a unei persoane în comparaţie cu colegii săi, fapt
care sugerează resentiment, respingere, nemulţumire;
deprecierea – insultarea; ridiculizarea; imitarea unui comportament care aduce prejudicii
identităţii, demnităţii şi încrederii în sine a persoanei;
terorizarea – ameninţarea; intimidarea; inspirarea sentimentului de groază prin care se
provoacă o continuă stare de frică; plasarea sau ameninţarea persoanei cu plasament într-un mediu
ostil, periculos sau privarea ei de libertate;
izolarea – separarea/izolarea persoanei într-o anumită parte a casei; limitarea implicării
acesteia la luarea deciziilor în cadrul familiei sau cu privire la propriul viitor; interzicerea sau limitarea
accesului la finanţele personale, la mobilităţi, la comunicarea cu copiii; îndepărtarea persoanei
de societate, de semeni, de rude şi de prieteni.
corupţia, exploatarea – socializarea persoanei astfel încît ea să accepte idei/să adopte comportamente
care contravin legislaţiei; folosirea unei persoane pentru obţinere de avantaje/profit;
antrenarea, educarea unui minor pentru a servi interesele abuzatorului.
16