Gen si mass media.pdf - Centrul "Parteneriat pentru Dezvoltare"

CAPitolul 3.
GEN ȘI MASS-MEDIA
Recomandări
practice
Reieşind din datele analizei cantitative şi calitative realizate pe cele mai reprezentative ziare din
Republica Moldova (”Komsomolskaya Pravda v Moldove”, ”Argumenîi i Factî Moldova”„Timpul”, „Jurnal
de Chişinău”, „GPF Flux”, ”Moldavskie vedomosti”, „Moldova suverană”, „Cuvântul liber”, „Unghiul”, „Observatorul
de Nord”), dar şi din cercetările anterioare asupra componentei de gen din presă şi a tendinţelor
pe care le-am atestat, considerăm că media scrisă este capabilă şi chiar datoare să-şi revizuiască politica
redacţională în ceea ce priveşte reflectarea echitabilă a prezenţei şi contribuţiei fiecărui gen uman în societate.
Acest demers este posibil chiar şi în pofida unor stereotipuri 1 de justificare vehiculate:
- media comercială/privată nu poate promova eficient egalitatea/echitatea de gen, deoarece
acest aspect nu este unul de interes major pentru cititori, ci unul plicticos, iar presa comercială
trebuie să ofere ceea ce se cere pe „piaţă”;
- egalitatea de gen poate fi promovată de media „serioasă”, cea academică, de specialitate sau politică;
- ideile ori comentariile care susţin anumite stereotipuri de gen sunt întîlnite doar în articolele
de analiză, nu şi în reportaje sau interviuri;
- egalitatea de şanse poate fi promovată doar prin articolele despre tematica de gen.
Un mod eficient de a promova echitatea de gen în mass-media este utilizarea unor „lentile
de gen”. Aceasta înseamnă capacitatea de a descrie o situaţie, de a analiza o problemă luînd în
consideraţie două coordonate:
a) aspectele de gen care se regăsesc la nivelul de interese, responsabilităţi, nevoi, percepţii,
abordări, atitudini şi comportamente comune bărbaţilor şi femeilor, dar şi speciale, diferite ale
acestora. Un exemplu plauzibil îl constituie recunoaşterea şi evidenţierea faptului că, prin prezenţa
femeilor în funcţii de decizie, s-a schimbat şi demersul politic în general, deoarece au fost incluse
pe agenda publică şi alte chestiuni sociale de interes, cum ar fi condiţiile de muncă, discriminarea
în bază de gen, salarizarea în funcţie de sexul persoanei, sănătatea femeilor, îngrijirea copiilor,
violenţa domestică, violul intramarital, traficul de femei etc. Odată scoase din „invizibilitatea”
sferei private şi aduse în „vizibilitatea” dezbaterii publice şi aceste probleme, pe care femeile le
cunosc mai bine, există şansa ameliorării calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii ţării.
b) discriminările în bază de gen, atestate de media în procesul de participare şi implicare al
persoanelor în viaţa publică, în luarea deciziilor, în soluţiile şi practicile aplicate, în împărţirea
responsabilităţilor, în remunerarea muncii ş.a.
Utilizarea „lentilelor” este un mod eficient şi destul de facil pentru a ne asigura că la toate etapele
muncii jurnalistice (stabilirea grilei tematice, documentarea, identificarea surselor, elaborarea
informaţiei, utilizarea imaginilor, formularea mesajului ş.a.) se ţine cont de dimensiunea de gen.
Problematica de gen trebuie conştientizată/asumată nu numai la polul emisiv al informaţiei, ci
şi la cel al receptării. Subiecţii comunicatori vor reuşi să-i sensibilizeze pe consumatorii media, bărbaţi
şi femei, numai în cazul în care vor fi valorificate experienţele şi potenţialul profesional al ambelor
categorii sociale. Acest deziderat derivă din însăşi esenţa sistemului politic democratic, care trebuie să
aibă un echilibru de gen, pentru a fi cu adevărat reprezentativ la toate nivelele vieţii publice.
1 Consultă, în acest sens, The Gender&Media Handbook, Mediterrranian Institute of Gender Studies, Reporting Diversity Manual, Media Diversity Institute, London, 2002.
48