Gen si mass media.pdf - Centrul "Parteneriat pentru Dezvoltare"

GEN ȘI MASS-MEDIA
5. Spiridon Mocanu, maestru-coregraf
6. Iurie Sadovnic, cîntăreţ de muzică uşoară
7. Ion Paulencu, cîntăreţ de operă, artist al poporului
8. Petru Soltan, academician
9. Olga Ciolacu, cîntăreaţă
10. Mihai Ciobanu, cîntăreţ de muzică populară
Or, intelectualitatea presupune personalităţi ce reprezintă diverse domenii ale vieţii publice,
care puteau fi chestionate pe acest subiect, aşa încît cititorii să beneficieze de o viziune
mai complexă.
în calitate de a patra putere în stat, dar şi ca parte componentă a societăţii civile, este
imperios necesar ca mass-media să promoveze o imagine echilibrată şi non stereotipă, în special
a femeilor, asociate tradiţional mai mult cu viaţa privată şi, respectiv, cu „etica grijii”, dar
şi a bărbaţilor, identificaţi cu viaţa publică şi, implicit, cu „etica dreptăţii”. O simplă parcurgere
a rubricilor din ziare demonstrează că în zona actualului, politicului, economicului domină
bărbaţii ca actori sociali, iar femeile se aglomerează pe domenii precum sănătatea, socialul,
divertismentul, viaţa mondenă.
Este necesar ca presa să le scoată pe femei din anonimatul public, iar pe bărbaţii – din cel
privat; să-i valorifice ca persoane cu roluri, nevoi şi responsabilităţi comune, dar şi diferite şi în
aceste sfere, de unde au fost şi mai sunt „excluşi” la nivelul discursului public din media.
Este indicat ca în orice material despre o femeie în sfera publică să se conţină aceleaşi
referinţe generale care se fac unui bărbat şi viceversa.
Dacă nu practicaţi, în general, să descrieţi stilul vestimentar, viaţa privată ale unui politician
bărbat/manager, nu faceţi aceste referiri faţă de o politiciană/manageră. Abordaţi-o ca
pe o profesionistă, care cunoaşte problemele din activitatea pe care o prestează şi are şi soluţii.
Nu transferaţi imediat accentele discursului pe exteriorul fizic, impedimente la serviciu din
partea colegilor sau secretul îmbinării reuşite a responsabilităţilor de familie cu cele publice.
Informaţia despre viaţa privată a persoanei publice, dacă se consideră a fi relevantă,
trebuie să fie regăsită şi în materialele despre bărbaţi. Viaţa lor de familie este, de obicei,
omisă sau doar consemnată în interviuri mai ample 2 . Ei, însă, pe lîngă rolul profesional, public
mai au şi rolul de tată al unor copii, de care trebuie să se îngrijească şi să le cunoască problemele,
la fel ca şi mamele lor. Totodată, bărbaţii sunt şi soţii, partenerii unor femei, care, în
marea lor majoritate au o carieră profesională, despre a căror preocupări, priorităţi trebuie să
fie la curent şi să le susţină, precum obişnuiesc să procedeze ele.
Orice producător media urmează să fie precaut, pentru a nu reduce prin discursul public
şi simbolurile utilizate:
a) personalitatea femeilor la ”funcţiile” de mamă, gospodină sau femeie de consum, percepute
ca standarde de comportament. Fiind funcţii culturale, ele sunt şi relative, absurde chiar
pentru că între femei si bărbaţi nu mai există diferenţe economice şi formative cum erau cele din
trecut. Nimic nu mai justifică acum „obligaţia” femeilor de a se dedica ”cu trup şi suflet” ordinii
private, în condiţiile în care au solicitări egale cu ale bărbaţilor pe piaţa muncii, și în multe
cazuri sunt cele care asigură financiar familia, iar bărbaţii, în lipsa unui loc de muncă, se ocupă
de casă şi gospodărie.
b) imaginea femeii moderne la preocupările obsesive pentru corp (reţete de slăbire, de
întreţinere şi întinerire, modă, machiaj, coafură) şi, tot mai frecvent, pentru carieră, în detrimentul
instituţiei familiei, tendinţe întreţinute prin ultimele pagini ale mai multor cotidiene.
2 Ne referim la genul de materiale cum ar fi cele de la rubrica Cronos din ziarul „Timpul”.
50