Protoiereu-mitrofor Ioan Ciuntu.O corabie a Mântuiiri - Catedrala ...

O CORABIE A MANTUIRII
CATEDRALA
Sf. TEODOR TIRON şi TEODORA de la SIHLA
Chişinău • 2009

CZU: 27
C 55
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII
Ciuntu, Ioan
O Corabie a Mântuirii. Catedrala Sf. Teodor Tiron si Teodora de la
Sihla / prot.-mitrofor Ioan Ciuntu. - Ch. : S. n., 2009 (F.E.-P. "Tipogr. Centrala"). - 208 p.
Bibliogr.: p. 206.
2000 ex.
ISBN 978-9975-78-832-8
27
C 55
ISBN 978-9975-78-832-8
@ Ioan Ciuntu, 2009
@ Design & PrePress: Veaceslav Popovschi

Cuvânt Înainte
Biserica ne-a chemat şi ne cheamă de milenii să cunoaştem şi să apărăm
cu demnitate adevărata credinţă strămoşească. Or, pentru a nu te rătăci pe
calea spre mântuire este necesar, în primul rând, să cunoşti şi să respecţi
tradiţia, trecutul şi căile de înălţare a religiei şi a Bisericii neamului, acest
templu duhovnicesc, al cărui cap e Mântuitorul Iisus Hristos.
Cunoscând istoria Bisericii, cunoşti istoria casei tale, că doar “noi, românii,
ne-am născut pe prispa bisericii”, după cum avea să spună marele Nicolae
Iorga.
Nu avem dreptul să nu ne cunoaştem trecutul. E un înzecit păcat să-l
uiţi. Nu zadarnic cronicarul Miron Costin afirma că cel mai mare duşman al
istoriei este uitarea. A trăi fără istorie înseamnă a nu trăi deloc sau a nu avea
viitor. Orice suflare, fără trecut, este ca un pom fără rădăcini. Popoarele şi
oamenii care îşi ignoră trecutul sunt condamnaţi la greşeli fatale.
Pornind de la aceste mari adevăruri, umila mea persoană, autor al lucrării
în cauză, stând cu luare aminte şi respect la fereastra timpului, am încercat
să împletesc firele mult muncitului trecut cu cele ale mult pretenţiosului
prezent, deşi îmi dau bine seama că tabloul pe care l-am zugrăvit astăzi va fi
pentru cei care îl vor contempla mâine - istorie.
Am aşternut pe hârtie rândurile acestei cărţi după un curat îndemn al
inimii şi încurajat de povaţa, iarăşi a lui Nicolae Iorga: ”Scrie ca să păstrezi
florile gândului tău, pe care, altfel, le ia vântul”.
Am inserat în această carte materiale din trecutul şi din prezentul nostru,
lăsând fereastra timpului deschisă pentru cei care vor veni după noi, ca
ei să reaprindă candela istoriei spre luminarea celor care vor urma după ei.
3

Catedrala Ortodoxă „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” este o bise-
rică istorică, cu frumoase tradiţii, trecută “prin foc şi prin sabie”, vorba poetului.Valurile
şi vânturile timpurilor au prins această Corabie a Mântuirii când
cu pânzele întinse, când cu pânzele smulse. Cert este, însă, că ea a rămas, la
cei 115 ani de la lansarea pe apele învolburate ale oceanului omenirii, vrednică
şi statornică, scut al Ortodoxiei Româneşti.
Scrierea de faţă se doreşte a fi jurnalul de bord al unei Corăbii a Mântuirii,
care pluteşte spre limanul Luminii şi Păcii Veşnice cu speranţă, credinţă
şi dragoste.
Prot. Ioan Ciuntu
Marea Zi a Unirii, 1 decembrie 2009
4

De la târguşor De provinCie la metropolă
O arteră „nervoasă” din centrul Chişinăului a fost şi este strada A. Puşkin.
Aglomeraţia de autovehicule, aerul încărcat de gaze şi de claxoane „furioase”,
oamenii în permanentă mişcare, împovăraţi de grijile pământeşti, gesturile
nervoase, nerăbdătoare
ale multora dintre ei, remarcate
aparent doar în
această oază din centrul
capitalei, sunt, de fapt,
indicii ale unui oraş modern,
prins în vârtejul
ameţitor al timpului.
Totuşi, oricât de
mult s-ar grăbi, ajungând
în dreptul Catedralei
„Sf. Teodor Tiron
şi Teodora de la Sihla”,
trecătorii contenesc din
mers, fruntea li se descreţeşte,
iar atunci când
se însemnează cu sfânta
cruce, în privirea lor coboară
seninătatea... E şi
aceasta o dovadă a apartenenţei lor la „identitatea” creştină... Îndemnaţi de o
putere nevăzută, unii dintre ei, după o clipă de meditare aproape imperceptibilă,
urcă liniştit, cu pas domol, treptele catedralei.
Str. A. Puşkin - o arteră nervoasă din centrul Chişinăului
5

Troiţa dintre o „arteră nervoasă” şi Sfânta Biserică
6

Ce-i face oare să schimbe, fie şi pentru o vreme, calea cea largă pe căra-
rea cea îngustă, deşertăciunea vieţii pe rugăciunea dumnezeiască?
Poate îndemnul Troiţei din faţa catedralei: “Opreşte-te, călătorule…”?
Poate sfânta amintire despre casa părintească şi despre cei plecaţi pe tărâmul
fericirii veşnice? Ar putea fi dorul de părinţii, fraţii şi surorile împrăştiate
prin lume în căutarea unui rost, dar şi necazurile vieţii. Bucuria pentru
nou-născutul din familie sau recunoştinţa pentru ajutorul primit de la Domnul
la examene, pentru faptul că i-a ocolit năpasta...
Oricare le-ar fi îndemnul, important e că oamenii vin la biserică, află în
sânul ei alinare şi speranţă, că mărturisesc credinţa adevărată şi ruga sinceră,
că-i cer binecuvântarea. Aici e casa noastră comună. Undeva, fiecare
dintre noi are o căscioară, un cămin familial, dar casa „cea mare” a tuturor e
Casa Domnului. Avem un tată şi o mamă, care sunt părinţii noştri biologici.
Dar avem un singur Părinte spiritual - Tatăl şi Dumnezeul neamului omenesc,
Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor.
Avem şi o mamă comună – Biserica străbună, după cum o numea marele
poet român Mihai Eminescu:
“Biserica Ortodoxă a Răsăritului
a luat la români o formă deosebită
de cea a altor biserici. Ea nu e numai
o comunitate religioasă, ci totodată
naţională”1 Şi: “Biserica (…), maica
spirituală a neamului românesc, care
a născut unitatea limbii şi unitatea
etnică a poporului, ea care domneşte
puternic dincolo de graniţele noastre
e şi azilul de mântuire naţională” 2 .
7

Str. A. Mateevici colţ cu str. A. Puşkin
Aşa arată Bâcul astăzi
Bâcul de altădată
8
Asemeni unui râu de la izvorul său,
strada A. Puşkin începe de la strada A. Mateevici
şi coboară lin până la strada Albişoara,
adică până la râul Bâc.
Cu maluri betonate, înnămolit şi năpădit
de stuf, râul arată, astăzi, jalnic şi părăsit.
Nu se mai aude clipocitul jucăuş al
apei, plescăitul ademenitor al peştilor ori
scârţâitul obosit al roţilor de moară. Nici
ambarcaţii nu mai vezi plutind pe râu...
Priveliştea aceasta dezolantă sugerează
gândul că pe albia lui nu mai este loc nici
măcar pentru corăbioarele copiilor...
Cu secole în urmă, multă lume s-a
adunat în lunca lui. Viitorii locuitori şi-au
construit case, negustorii şi-au deschis
prăvălii, meseriaşii – ateliere, au fost
aşezate primele biserici. Documentar,
pentru întâia oară Chişinăul a fost atestat
la 17 iulie 1436, ca unul dintre reperele
naturale ale hotarului logofătului

Oancea: “…lângă Bâc, …în dreptul
Chişinăului lui Acbaş la Fântână,
unde este seliştea tătărască”.
Ceva mai sus, pe str. A. Mateevici,
numită atunci str. Sadovaia (Livezilor),
stăteau aliniate, ca străjerii la hotar,
mai multe mori.
Vântul alerga bezmetic printre
pale, iar atunci când obosea de atâtea
vârtejuri ameţitoare, se rostogolea spre
albia râului, unde, legănat de ape, ajungea
la morile din luncă.
Moară cu aburi
Chişinăul vechi văzut de pe colina Râşcani
Moară pe str. Sadovaia (Livezilor)
Moară pe râul Bâc
9

Îşi imaginau strămoşii noştri oare, atunci când priveau spre cele şapte
coline ale Chişinăului, care îl îngemănează cu Iaşii şi cu Roma, că peste secole
oraşul se va extinde pe o suprafaţă de 130 km şi va avea peste 700 mii de
locuitori?
Chiar mai târziu, în 1918, de exemplu, când oraşul ocupa o suprafaţă
egală cu cea a sectorului Centru de astăzi şi avea drept hotar în partea de sus
actuala str. A. Mateevici, ar fi putut cineva să-şi închipuie că oraşul va deveni
atât de frumos?
10
Chişinăul - o metropolă modernă

Ca şi întreaga Ţară a Moldovei, oraşul Chişinău, vorba cronicarului, era
aşezat în calea tuturor relelor. În 1739 turcii l-au incendiat, „pedepsindu-i” în
modul acesta pe moldoveni pentru ajutorul acordat oştirilor ruseşti în lupta
de lângă Hotin. În 1788 Chişinăul a suportat cel mai groaznic dezastru din istoria
sa: retrăgându-se după înfrângerea suferită în lupta cu ruşii, turcii l-au
dat prădăciunii focului. Cele 6 sau 7 biserici şi 300 de case din piatră, câte
avea oraşul la vremea aceea, au fost distruse în urma incendiului.
E adevărat, pe lângă multe dezavantaje, aşezarea geografică a Chişinăului
avea şi avantaje. Zicând acestea, mă refer, în primul rând, la faptul că
oraşul a fost desemnat reşedinţă a Mitropoliei regiunii „Basarabia”, „croită”
în urma Tratatului de pace din 16 iunie 1812 de la Bucureşti. La timpul său,
Gh. Bezviconi afirma (şi pe bună dreptate) că oraşul Chişinău a fost ales
drept reşedinţă „de către doi bătrâni” – de octogenarul Scarlat Sturdza şi de
Gavriil Bănulescu-Bodoni, viitorul Mitropolit al Chişinăului şi Hotinului
Scarlat Sturdza
11
Mitropolitul
G. Bănulescu-Bodoni
Ziceam, aşadar, că strada A. Puşkin a fost şi este până azi o arteră „nervoasă”.
Cu unica deosebire că, un secol în urmă, „nervozitatea” ei venea de la
strigătele negustorilor şi meşteşugarilor, care-şi reclamau astfel marfa şi serviciile,
din tropăitul cailor, scârţâitul trăsurilor, râsetul zglobiu al liceenelor,
ţopăitul „maimuţelor”, căci aşa le dezmierda învăţătorul de muzică - părintele
Alexandru Cristea pe domniţele Liceului „Regina Maria”.

...tropăitul cailor, scârţâitul trăsurilor, râsetul zglobiu al liceenelor...
12
...amplifica gălăgia străzii şi roata
polizorului...

Aveau partitura lor în simfonia străzii
şi ciocanele neobosite ale cizmarilor
Strigătele evreilor-negustori trezeau la
viaţă până şi aceşti covrigi neînsufleţiţi
Foşnetul cununilor de usturoi
îşi avea farmecul său
13

14
Strada de astăzi, scăl-
dată noaptea în lumina
lămpilor cu neon, cu o sută
de ani în urmă era „iluminată”
doar cu lămpi de gaz.
De cum se lăsa întunericul,
peste oraş se aşternea
o linişte profundă şi numai
lătratul vreunui câine sau
Tramvaiul s-a păstrat şi mai târziu cântatul cocoşilor îl tulburau
uneori. Mândria localnicilor
era tramvaiul tras de cai, numit şi „konka” (1889) – o minune a progresului
tehnic din acea perioadă.
Strada s-a numit „A.
Puşkin” nu de când hăul
şi pârăul. Basarabia de la
sfârşitul sec. XVIII era o
gubernie a Imperiului Rus,
forţată să trăiască cu aspiraţiile
„ţării ocrotitoare”,
şi era firesc ca unei străzi
din Chişinău să i se dea, tot
forţat, denumirea Gubernskaia
(mai târziu – str. A.
Puşkin). Începând cu ar-
Str. Sadovaia (actualmente str. A. Mateevici)
tera de sus, str. Sadovaia,
str. Gubernskaia cobora, ca şi azi, până la râul Bâc.

Str. A. Mateevici astăzi
Strada Gubernskaia colţ cu str.Academiei
15

Aceeaşi imagine azi: str. A. Puşkin colţ cu str. A. Şciusev
Doar la mijloc, str. A. Puşkin face un popas - îşi mai trage sufletul, luând
forma unei palme de pământ cu relief uniform. Şi tot aici, în preajma Catedralei
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, îşi dau întâlnire vânturile
celor patru părţi ale lumii.Toamna, mânate de vârtejuri, frunzele se adună de
pretutindeni în pragul bisericii, de parcă vin să ceară îmbisericire şi dezlegare
în drumul cel de pe urmă...
***
Cu două secole mai devreme, pe locul unde astăzi se află Liceul „Gheorghe
Asachi” şi Catedrala Ortodoxă Română „Sf. Teodor Tiron şi Teodora
de la Sihla” era o paragină. Pentru a ne imagina cum arăta locul acesta în
1758, până la construcţia Gimnaziului de fete şi a Capelei „Sf. Teodor Tiron”
(actualmente Catedrala Ortodoxă „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”),
precum şi Chişinăul, cităm din relatările unui călător străin:
„Un târguşor de provincie, cu uliţi strâmte şi întortocheate, care
tindeau să se urce în sus pe versantul apusean, cu case mici acoperite cu
şindrilă sau stuf, împrejmuite cu garduri improvizate din bârne şi nuiele,
cu turlele câtorva biserici de lemn iţite printre copacii de salcâm”.
16

Un târguşor de provincie....
... cu uliţi strâmte şi întortocheate
Negreşit, domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir avea dreptate atunci
când îl eticheta în scrierile sale ca oraş de mică însemnătate.
Potrivit recensământului din anii 1772-1774, în Chişinău locuiau 162
familii de birnici - cam 700-800 de persoane. În 1752 a fost înălţată din piatră
Biserica Mazarache, iar în 1777 - Biserica „Învierea Domnului”, azi „Sf. Constantin
şi Elena”.
17

18
Biserica „Sf. Constantin şi Elena”
Începând cu anul 1800, dar mai ales cu a doua
jumătate a sec. XIX, s-a înviorat şi activitatea ecleziastică.
Pe lângă unele biserici se deschid şcoli pentru
copii (prima din ele a fost deschisă, în 1800, pe
lângă Biserica Mazarache). La 28 mai 1803, printr-un
act emis de Alexandru Iâruzi, a fost fondată
prima Şcoală domnească din Chişinău.
Cu timpul, migraţia, dezvoltarea economică,
creşterea numărului funcţionarilor de stat, ai insti-
Biserica Mazarache tuţiilor bisericeşti din Basarabia au condus la extinderea
oraşului: dacă în anul 1818 Chişinăul avea
18 mii de locuitori, la sfârşitul sec. XIX numărul lor a sporit până la 110 mii
(doar câteva cifre, pentru comparaţie: în 1812 oraşul avea 7 mii de locuitori,
în 1830 – 26 mii, în 1835 – 34 mii, în 1845 – 52 mii, în 1850 – 58 mii).
***
Spaţiul cuprins între străzile Bucureşti şi 31 August 1989, la fel, între
străzile A. Puşkin şi Vlaicu Pârcălab formează un cartier (Nu este întâmplătoare
nici denumirea străzii Vlaicu Pârcălab. La 25 aprilie 1576 moşia Chişinăului,
care s-a aflat mai bine de un secol în stăpânirea urmaşilor lui Vlaicu
Pârcălab, a devenit proprietatea lui Dragoş, fost ureadnic de Iaşi. „Vasutca,
fiica Maricăi, nepoata lui Ieremia, ce a fost vistiernic, ...strănepoata lui Vlaicu,
de bună voia ei, de nimeni silită, nici asuprită, şi-a vândut ocina şi moşia

ei dreaptă, un sat cu numele Chişinău în ţinutul Lăpuşnei şi cu mori în Bâc
din spisocul de întăritură, pe care l-a avut strămoşul ei Vlaicu de la Ştefan
Voievod cel bătrân şi l-a vândut slugii noastre, lui Dragoş, ce a fost ureadnic
în Iaşi, drept 500 de galbeni tătărăşti”) 3 .
Cartierul cu suprafaţa de aproximativ 60x80 m este mărginit din patru
părţi de Catedrala Ortodoxă „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, Liceul
Teoretic „Gheorghe Asachi” şi Consulatul României în Republica Moldova.
Cartierul şi Biserica (în cerc), fotografiate din satelit
19

După cum spuneam, în anul 2000, în Revista „Luminătorul”: „am ajuns
să fim ca o palmă de pământ împrejmuită de lumea din jur cu un gard, ca şi
Ambasada României, care se află vise-a-vise de noi. Suntem ca două insuliţe
române, unde lumea, fiind majoritară, în spaţiul de aici este minoritară” 4 .
20
Două insuliţe româneşti...

alexanDru BernarDazzi -
patriarhul arhiteCturii
Chişinăului
În 1856 în funcţia de arhitect principal al oraşului
a fost numit Alexandru Bernardazzi. Opt ani mai târziu,
la 8 martie 1864, la Inspectoratul şcolar al Novorossiei a
fost înregistrat Gimnaziul de fete cu 8 eleve în clasa I şi 3
eleve în clasa II (director al instituţiei a fost numită Liuba
Beliubova). Deşi era fondat de Zemstva basarabeană gubernială,
lucrările de construcţie a gimnaziului au fost
finanţate de Fiodor Krupenski şi principesa Eufrosinia
(1831-1907)
Veazemski (Krupenski). În 1895 el s-a îngemănat cu o
nouă construcţie – Capela „Sf. Teodor Tiron” (actuala Catedrală Ortodoxă
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”).
Proiectele ambelor edificii au fost elaborate, după cum se ştie, de ilustrul
arhitect Alexandru Bernardazzi.
Sexagenarul Alexandru Bernardazzi s-a confruntat
în procesul proiectării cu unele dificultăţi,
prima din ele fiind spaţiul limitat. Clădirea trebuia
proiectată astfel, încât să fie funcţională, să
dispună de galerii care să asigure legătura între
gimnaziu şi capelă, să aibă o intrare principală din
stradă şi o ieşire în curtea gimnaziului. Ţinânduse
cont de toate acestea, capela a fost construită în
forma în care o vedem astăzi.
Capela „Sf. Teodor Tiron” (1909)
21
Alexandru Bernardazzi

22
Schiţa capelei Gimnaziului de fete
Ambele instituţii, după darea în exploatare a apeductului orăşenesc
(1892), au fost branşate la „pulsul” acvatic al Chişinăului. De exemplu, locuitorii
din zona Bisericii Mazarache se aprovizionau cu apă, până atunci, la fântâna
arteziană, situată la poalele promontoriului şi numită de ei „fontan”.
La „fontan” Un sacagiu

Conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, locaşurile sfinte se construiesc
cu altarul spre răsărit, dar există şi excepţii. Chişinăul are mai multe biserici,
care nu sunt aşezate cu altarul strict spre est, iar între ele e şi Catedrala
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”. Dat fiind că aşezământul bisericesc
avea, potrivit proiectului, un perete comun cu gimnaziul, el a fost construit cu
fruntea spre sud-est.
Catedrala „Sf.Teodor Tiron şi Sf. Teodora de la Sihla” (2009)
Astăzi, la fel ca 115 ani în urmă, edificiul are două intrări monumentale
identice. La proiectarea lor Bernardazzi a ţinut cont nu doar de aspectul arhitectural
general al clădirii, ci şi de funcţionalitatea ei, de confortul copiilor
şi al profesorilor gimnaziului. Poate că pe uşa din dreapta era intrarea, iar pe
23

cea din stânga – ieşirea. Dar poate că pe uşa din dreapta se intra în capelă,
coridorul căreia ducea (şi mai duce) spre cafas, iar cea din stânga era pentru
profesori, administratori, părinţi.
Potrivit lui I. Bubis5 , Gimnaziul de fete a fost construit în stilul
arhitecturii ruse. În sec. XIX, dar mai ales după anul 1834, când a fost
aprobat Planul Urbanistic General al Chişinăului, accentul se punea pe
dezvoltarea centrului capitalei. Unii specialişti în materie afirmă că stilul
arhitectural selectat pentru construcţia viitoarelor clădiri a fost clasicismul
rus6 , eu, însă, am rezerve faţă de aceste afirmaţii. Mai curând e o împletire
a arhitecturii ruse din sec. XVII cu cea arabă-musulmană, completată pe
alocuri cu elemente tradiţionale moldoveneşti. Arhitectul Ghenadie Rusanov
deduce în lucrarea sa7 că Alexandru Bernardazzi a întruchipat în proiectul
capelei „ideea prieteniei celor două popoare – fraţii ruşi şi moldoveni”.
Capela e un locaş bisericesc unic în ţinutul nostru şi unicitatea lui
derivă din faptul că este nu o simplă instituţie bisericească, o construcţie
auxiliară, ci o parte componentă a Gimnaziului de fete (actualmente Liceul
Teoretic „Gheorghe Asachi”). Pare oarecum straniu că un arhitect de talia lui
Bernardazzi s-a aventurat în construcţia unui locaş hibrid, pentru că, orice
s-ar spune, era riscantă această idee cu «дружба народов»... Ilustrul publicist
bucureştean Boris Buzilă, după vizita întreprinsă la Chişinău cu ocazia
Simpozionului consacrat împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea Mitropoliei
Basarabiei, scria în presa română:
24
„...aidoma liniaturii unui caiet de
aritmetică, se află o construcţie hibridă.
Dacă n-ar avea nici turle pe biserică, în vârf
cu ceapa rusească, ai zice că e „reşedinţa”
unui aristocrat de pe vremuri, cu o fantezie
mai năstruşnică” 8 .

În articolul „Un pahar de cvas în parcul Ştefan”, referindu-se la
Biserica „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, Doris Mironescu scria
următoarele:
„Un model de electism este Biserica
„Cuvioasa Teodora de la Sihla”, decorată
cu icoane de sfinţi români, care ia ce-i
mai bun din toate într-un melange de stil
rusesc (cupole albastre, „gofrate”) şi turcesc
(„flesele” sunt, parcă, minarete” 9 .
Pe locul celor două intrări ale bisericii, de la temelie în sus, se vede bine
piatra de Cosăuţi, adusă de pe stâncoasele maluri ale bătrânului Nistru. Din
această piatră au fost zidite, cu secole în urmă, Cetatea Sorocii, Biserica „Sf.
Trei Ierarhi” din Iaşi, Porţile
Sfinte din Piaţa Marii
Adunări Naţionale etc.
Alexandru Bernardazzi
este primul care a folosit
în Chişinău piatra şlefuită,
combinând-o armonios
cu decorul funcţional al
liniilor orizontale de cărămidă.
Pentru a-i înviora
aspectul, arhitectul l-a
completat cu grilaje din
fontă - masive, dar frumos
ornate, care îi conferă clădirii,
în acelaşi timp, eleganţă
şi stoicism.
Grilajele din fontă de la intrările bisericii
25

Deşi proiecta o simplă capelă pentru Gimnaziul de fete, ci nu un edificiu
somptuos, precum atâtea altele în viaţa lui, arhitectul s-a îngrijit de fiecare
detaliu al construcţiei. Grilajele, de exemplu, sunt inedite şi diferă chiar între
ele – cele de la intrarea în biserică sunt mai altfel decât cele de la balcon.
Pe de altă parte, intenţia lui Bernardazzi de a realiza unitatea arhitecturală
absolută e confirmată de faptul că turlele grilajelor de jos repetă întocmai
turlele mari ale bisericii. În 1944, după redeschiderea bisericii, un angajat al
Combinatului de restaurare, care participase în 1974 la lucrările de renovare
a locaşului, mi-a povestit că grilajele aveau în partea de sus cruci de metal de
dimensiune mică, care, însă, au fost tăiate din ordinul comuniştilor atei. La
o examinare mai atentă am descoperit că ele, într-adevăr, au fost tăiate cu
ferăstrăul. Poate servi drept argument imaginea alăturată.
Turlele mici ale grilajului văduvit
de cruci sunt o repetare fidelă
a turlelor mari
26
Turlă a Catedralei „Sf. Teodor Tiron
şi Teodora de la Sihla”

Grilajele din interiorul bisericii şi
scara clasică din metal, la fel de monumentală,
au fost confecţionate în anul
1892 la Uzina „S. Serbov” din Chişinău.
Pilonii laterali, din piatră, cu coloane
robuste, inspirare din noul curent arhitectural,
au fost ridicaţi la cele două intrări
şi în retragere de la linia străzii, cedând
Exponatele Uzinei „S.Serbov”
teren pentru o curte mică.
Colţurile faţadei sunt flancate de două turnuleţe zvelte, urmate de piramide
ascuţite şi înalte, amintind moscheile turceşti. Biserica e construită din
piatră standard, bine şlefuită, de două culori, care alternează
delicat una cu alta. Golurile arcului, coloanele,
cornişele sunt frumos ornamentate, iar turnurile,
aşezate iscusit pe întreg perimetrul vestibulului, sunt
împodobite cu zăcomare, brâuri de cornişe. Acoperişul
turnului central are forma unui bulb, acoperit cu
„solzi de peşte”. Ajungând la ultimul rând de piatră,
arhitectul “încinge” turnul cu un brâu moldovenesc
ornamentat geometric, conferindu-i prospeţime şi originalitate.
Brâul armonizează şi cu arcurile din vecinătate,
dându-i arhitecturii un aer de individualitate.
Motivul ornamental a fost împrumutat, desigur, din
creaţia populară, el fiind întâlnit mai frecvent în arta
ţesutului covoarelor.
Pentru a asigura comunicarea interioară a celor
două aşezăminte, capela a fost ridicată pe un demisol Coloanele robuste
înalt, iar elementele arhitectonice au fost concentrate de la intrările laterale
27

pe faţada principală. Chiar dacă a fost zidită într-o perioadă când stilizările
erau la modă, edificiul se menţine, totuşi, în limitele arhitecturale specifice
secolelor XV-XVI.
Turnuleţele în stil arab, crucile cu semilună în partea de jos te fac să crezi
că ai în faţă o biserică creştină din Istanbul. Acest conglomerat arhitectural se
explică prin prezenţa în arborele genealogic al lui Bernardazzi a strămoşilor
italieni şi scoţieni. „Sângele apă nu se face”, spunem noi. Este evident că genele
28
Ornament tradiţional, „ţesut” în piatră de Cosăuţi

strămoşilor italieni dominau viziunile arhitectului, cea mai convingătoare
dovadă fiind în sensul acesta proiectul capelei sau al Gimnaziului de fete II
de pe str. 31 August 1989, sau al Primăriei Chişinău, construită în stil gotic
italian. Peste 88 de ani de la construcţia capelei, în 1983, pe peretele de nord
al acesteia a fost instalat basorelieful din bronz al renumitului arhitect, cu
data naşterii şi a morţii sale. Compoziţia, alcătuită din două plăci de granit,
pe care, în limbile română şi rusă, sunt incrustate date din biografia arhitectului,
a fost executată de sculptorul N. Gorionâşev şi arhitectul V. Mednec.
În anul 1982, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Alexandru
Bernardazzi (jubileu marcat, de fapt, în 1981), la Chişinău s-a desfăşurat
o Conferinţă ştiinţifică, la care savanţi, arhitecţi şi scriitori au vorbit despre
viaţa şi creaţia ilustrului arhitect, despre contribuţia lui la dezvoltarea Chişinăului.
Tot atunci unei străzi din centrul capitalei (str. Kuznecinaia) i-a fost
conferit numele lui A. Bernardazzi.
Basorelieful lui Alexandru Bernardazzi
29

Peste mai bine de două decenii, la 2 iulie 2001, renumitul arhitect
Alexandru Bernardazzi, venerat de atâtea generaţii de locuitori şi vizitatori ai
capitalei, a fost comemorat printr-un Tedeum oficiat de preoţii Catedralei „Sf.
Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, prin expoziţia fotografică cu genericul
„Dinastia arhitecţilor Bernardazzi”, prin operele marelui înaintaş, redate în
viziunea pictoriţei Valentina Brâncoveanu şi prin prezentarea cărţii „Зодчие
Бернардацци” de Iosif Bubis.
30
Omagierea arhitectului Bernardazzi la 170 de ani

Slujba de pomenire a lui Alexandru Bernardazzi
V. Mednek
La eveniment a participat şi autorul basoreliefului lui A. Bernardazzi -
arhitectul V. Mednek.
31

Cu siguranţă, puţini sunt acei care cunosc că marele Alexandru Bernar-
dazzi, cel care şi-a înveşnicit numele în istoria Moldovei prin superbe opere
arhitecturale, prin strada care îi poartă numele, prin plăcile comemorative,
instalate pe casa în care a locuit sau pe edificiile construite de el, prin onorificul
titlu „Cetăţean de onoare al oraşului Chişinău”, a fost înmormântat, conform
dorinţei sale testamentare, la Cimitirul luteran din Chişinău, alături de
mama sa. Spre marele nostru regret, dar şi spre ruşinea noastră, a urmaşilor,
rămăşiţele pământeşti ale marelui înaintaş, precum şi ale altor personalităţi
de vază ale neamului zac acum sub clădirea Cinematografului „Gaudeamus”
(fostul Cinematograf „40 лет ВЛКСМ”).
Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” este un monument
ocrotit de stat. Atât în România, cât şi în Europa, în general, ocrotirea monumentelor
de către stat înseamnă mai mult decât a instala pe edificiu o placă comemorativă
sau a-l include în registrul monumentelor ca atare. Statul nostru
interzice cumpărarea şi vânzarea, demolarea şi reconstrucţia monumentelor
pe care le ocroteşte, dar se face a uita că ele necesită îngrijire permanentă, restaurare,
păstrare, conservare, aceasta implică, însă, cheltuieli enorme. Fiind
patrimoniul statului, ar trebui ca el să-şi asume şi cheltuielile de restaurare,
enunţul, însă, nu este valabil pentru monumentele din ţara noastră, cel puţin
pentru monumentul de arhitectură din str. A. Puşkin, 20 „a”, odată ce el nu
aduce dividende politice, cum se întâmplă în alte situaţii bine cunoscute.
În realitate, edificiul este nu doar un monument de arhitectură, ci şi de
spiritualitate. Prin noţiunea „monument arhitectural/sculptural” subînţelegem
o lucrare executată întru înveşnicirea numelui unei personalităţi sau
a unui eveniment istoric, un obiectiv de forme arhitectonice deosebite, dar
construit în scopuri utilitare. Noţiunea „monument de spiritualitate” îi dă
32
* * *

acestuia o încărcătură semantică nouă - culturală, morală, religioasă, care
îl integrează în circuitul spiritual al unei naţiuni. Şi mai largă este noţiunea
„monument de spiritualitate ortodoxă”, pentru că ea defineşte cadrul Ortodoxiei
unei ţări şi relaţiile ei cu ţările-surori. Este, aşadar, foarte important ca
un monument de arhitectură să fie privit nu doar ca valoare arhitectonică, ci
şi ca una spirituală. Aş vrea să fac aici o subliniere principială: monumentele
de spiritualitate ortodoxă nu sunt simple zidiri, ele reprezintă viaţa şi ideea
cărora le slujesc cu dăruire.
Spiritualitatea ortodoxă este împreună lucrătoare a umanului cu divinul
în scopul atingerii desăvârşirii. Împletirea celor văzute (partea arhitecturală,
pictura, obiectele de cult inedite) cu cele nevăzute (divinitatea sfintelor slujbe),
simţită şi trăită de clerul şi de creştinii Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi
Teodora de la Sihla”, prefigurează cupa duhovnicească, din care ne adăpăm
cu toţii. Din această cupă şi-au potolit setea spirituală şi strămoşii noştri.
Contopirea armonioasă în cultura noastră a celor cereşti cu cele pământeşti
înnobilează sufletul cu trăiri duhovniceşti, ne ajută să preţuim frumuseţea
spirituală, pe care o desprindem
din piatra cioplită, lemnul
sculptat, metalul topit, aurul
purificat, vopseaua aşternută
- toate acestea, până la urmă,
asemănându-se coloanei lui
Brâncuşi. În drumul său spre
veşnicie, mai multă lume talentată,
cu dragoste de Dumnezeu
şi de cele sfinte, a contribuit cu
osteneala sa ca acest locaş să Edificiul catedralei se aseamănă cu o corabie
devină ceea ce este astăzi. (schiţă)
33

Tradiţional, bisericile creştin-ortodoxe sunt construite în formă de
cerc – simbol al veşniciei, de cruce – simbol al mântuirii şi al izbăvirii de
puterea diavolească, de octogon, care închipuie steaua cu opt colţuri, luminătoarea
şi călăuza creştinilor, şi în formă de corabie (bazilică longitudinală)
– simbol al corabiei lui Noe, care ne poartă spre ţărmul Împărăţiei
Cereşti. De aceasta din urmă aminteşte şi Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi
Teodora de la Sihla”.
Amplasarea şi structura ei spaţială diferă de cele tradiţionale, fiind adaptate
la particularităţile locului. Pronaosul şi naosul, asemănătoare cu o navă
alungită, dar având colţurile tăiate, rotunjite, sunt lipite de absida poligonală
a altarului printr-un arc. Partea vestică, lipită de pronaos, are două niveluri:
la primul se află o încăpere auxiliară, la nivelul doi – cafasul. Comparativ
cu alte locaşuri de cult din Basarabia, soluţia artistică a faţadei principale
este inovatoare şi subliniază
apartenenţa clădirii la o instituţie
de învăţământ.
La noţiunea „irepetabil”
se pretează şi un alt detaliu
– balconul. În Chişinău
există mai multe biserici cu
balcoane în interior, în Catedrala
„Sf. Teodor Tiron
şi Teodora de la Sihla” balconul,
însă, iese în exterior
şi ocupă întreg perimetrul
intrării centrale, fiind împo-
Balconul clădirii e plasat în exterior
dobit, după cum spuneam,
34

cu bogate grilaje din fontă. Accesul pe balcon e asigurat de uşile laterale ale
cafasului.
În interior, spaţiul nu se îngustează în partea de sus, ca în majoritatea
locaşurilor de cult, ci este simetric celui din partea de jos. În patru colţuri ale
naosului şi altarului au fost construite nişe, ele fiind, într-un fel, cartea de
vizită a arhitectului - nişe similare există în mai multe edificii proiectate de
A. Bernardazzi. De exemplu, în Biserica „Sf. M. M. Pantelimon”, situată în
vecinătate.
Nişe
35

Catedrala ”Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” nu are bolţi, cu toate
acestea, acustica este excelentă.
Spre regret, de-a lungul existenţei sale capela a trecut prin multe ne-
cazuri. În primul rând, vreme îndelungată ea nu a fost sfinţită. Se zice că în
timpul lucrărilor de finisare aici s-a întâmplat un accident cu urmări tragice,
de aceea târnosirea sfântului locaş a fost oficiată tocmai peste 27 de ani de
la înălţarea lui. În 1940, când „eliberatorii” au silit administraţia română să
se retragă din Basarabia, „satana” şi-a ales locaşul drept „reşedinţă”. Biserica,
care din 1919 fusese slujitoare pentru copilele Liceului „Regina Maria”,
şi-a întrerupt activitatea. Cel mai îngrozitor era, însă, faptul că un slujitor
al Seminarului Teologic din Chişinău, şi anume preotul Victor Popovici, profesor
de istorie, a pactizat cu diavolul. Voind să intre în graţia bolşevicilor,
li s-a făcut slujitor credincios. Mai târziu, pentru activitate „rodnică” şi devotament,
a fost numit director al muzeului ateismului ştiinţific, deschis în
sfântul locaş. După un an de samavolnicie bolşevică, în iunie 1941, odată cu
reinstaurarea administraţiei române, Victor Popovici s-a întors la Seminarul
Teologic. De parcă nu s-a întâmplat nimic, fără mustrări de conştiinţă în faţa
Domnului şi a oamenilor, el a prins de uşa biroului său tăbliţa de altădată:
„Director de seminar”.
Conducerea bisericească a decis să-l caterisească ori, mai altfel, să-l
răspopească chiar în prima duminică a Postului Mare. Asupra caterisirii lui
Popovici a insistat îndeosebi părintele Vasile Ţepordei, profesor al liceului şi
slujitor al capelei, dar Popovici nu a mai ajuns la ruşinoasa zi: şi-a pus capăt
zilelor.
* * *
36

Părintele Vasile Ţepordei, cunoscut atât în Basara-
bia, cât şi în Ţară, a îndurat chinurile GULAG-ului
pentru publicaţiile patriotice „Raza” şi „Raza Ba-
sarabiei”, pe care le edita în perioada interbelică şi
în timpul celui de-al Doilea război mondial. În una
dintre aceste reviste, la 11 martie 1941, fiind deja
refugiat în Ţară, părintele Vasile scria:
„O fostă elevă de liceu mi-a
răscolit zilele trecute aceste amintiri
care m-au torturat toată săptămâna
canonului. Intrând în post, ea şi-a
adus aminte de fosta capelă a Liceului
„Regina Maria” din Chişinău, de serviciile divine, de
canonul Sfântului Andrei Criteanu, de atmosfera din şcoală
şi de prezenţa reală a Domnului Hristos în mijlocul celor ce
cu atâta evlavie îi cereau iertare şi mângâiere... şi-mi scria
că amintirile acestea o electrizează şi-i storc lacrimi de dor şi
durere. Iar alta, venită zilele acestea din ţară îmi spunea că
fostele mele eleve, rămase dincolo, ori de câte ori trec pe lângă
capelă, plâng înăbuşit” 10 Preotul Vasile Ţepordei
.
Ajuns la o vârstă onorabilă, îmi trimitea din Bucureşti cărţi poştale cu
felicitări şi gânduri de bine, dar şi cu rugămintea de a nu uita să-l pomenesc
la Sfintele Slujbe. Iată că nu uit, ci mereu îl pomenesc, şi nu doar la slujbele
divine.
37

enaşterea Din Cenuşă
A venit anul 1944. Odată cu el s-au întors şi „fraţii”, iar Biserica a fost
din nou „eliberată”. Capela, această capodoperă arhitecturală, zidită prin
harul lui Dumnezeu de geniul lui Bernardazzi, a devenit deodată netrebuincioasă...
Instigaţi de propria neruşinare şi pretinsa supremaţie, „fraţii”
prindeau tot mai mult curaj. Vorba moldoveanului, pofta vine mâncând:
după ce au aruncat în aer Clopotniţa Catedralei „Naşterea Domnului”, iată-i
ajunşi la Capela „Sf. Teodor Tiron”. Desigur, cu o unică intenţie: de a o
termina şi pe ea. Dar, spune psalmistul, „gura păcătosului adevăr vorbeşte”:
s-a găsit un păcătos (chiar necredincios!), care a făcut atâta zarvă cât nu
au făcut toţi creştinii luaţi la un loc. Pe acesta nu-l deranja că se distruge
un locaş de cult, ci faptul că se demolează un monument de arhitectură.
Deşi era din partidul satanei, el nu împărtăşea ideea distructivă a „tovarăşilor”.
Oricât ar părea de straniu, sub presiunea lui satana a cedat, însă cu
o condiţie: că va face din capelă „biserica” sa. De acum încolo capela avea
să devină un locaş de batjocură – sală de sport, sală de dans şi din nou muzeu
al ateismului. S-au găsit şi doritori de a-i fi director, dar nu din rândul
preoţilor, bineînţeles. Cazul lui Victor Popovici a fost, din fericire, unicul.
După multe căutări prin arhive, am găsit, în sfârşit, documentul original,
prin care capela a fost transformată în muzeu al ateismului. Dosarul se
numeşte: „Республиканский музей научного атеизма” („Muzeul republican
al ateismului ştiinţific”). Приказы Министерства культуры МССР о
деятельности музея. Начато – 05.02.80. Окончено – 06.06.80. Dosar nr.
114. Clădirea – Capela „Sf. Teodor Tiron” trece de la balanţa Comitetului
executiv la balanţa Ministerului Culturii, pentru a fi transformată în muzeu
al ateismului – 26 august 1980”.
Prin ordinul nr. 53 din 05.02.1980, semnat de locţiitorul ministrului
38

Culturii A.P. Primak, este „întărit sfatul sovietului de învăţaţi” al muzeului
republican al ateismului ştiinţific în componenţa următorilor tovarăşi:
1. Goldenberg Marcel Abramovici,
2. Gajos Vasilii Fiodorovici.
39

O dovadă a transformării capelei în muzeu al ateismului ştiinţific este şi
ordinul Ministerului Culturii nr. 240 din 06.06.1980, prin care erau distribuite
funcţiile. Conform rânduielii Sfintei Biserici, să-i trecem în „pomelnic” şi
pe aceştia:
1. Semenciuk G.M., directorul muzeului republican al ateismului ştiinţific,
2. Grafin I.O.,
3. Paladii P.I.,
4. Nicolaiko T.K.
Ordinul a fost semnat de A.C. Constantinov şi aprobat de E.A. Naghiţ –
unul mai „român” decât altul!
Din actul de predare-primire a capelei aflăm: „Clădirea în general e întro
stare satisfăcătoare. Ea are suprafaţa totală de 146 m p şi un subsol de 156
m p”. În alt punct al documentului se vorbeşte despre necesitatea efectuării
reparaţiilor capitale, estimate la 29 mii ruble, data-limită de finalizare fiind
stabilită ziua de 20 decembrie 1980. Vă amintim că la această dată, peste 12
ani, va fi reactivată Mitropolia Basarabiei, dar satana nu putea să cunoască
acest detaliu. Comuniştii zeloşi luau decizii, semnau documente şi nutreau
planuri grandioase pentru viitor - timpul în care diavolul, prin slugile partidului
comunist, urma să stăpânească lumea. O mărturie a „dragostei şi râvnei”
acestora sunt şi următoarele cifre, înregistrate în 1960. Conferinţe de
instruire a tinerilor în instituţiile de învăţământ: geografie – 523 lecţii, fizică,
matematică – 760, biologie – 1068, chimie – 1079, astronomie – 1641, medicină
- 4375, ateism ştiinţific – 8056! 11 .
Acaparată de atei, clădirea s-a „depersonalizat”. S-a topit fără urmă trecutul
înmiresmat de tămâieri, s-a stins cântarea mângâietoare a tinerelor
voci, au rămas doar în amintire sfaturile duhovniceşti ale slujitorilor şi minunatele
servicii divine, bucuria sărbătorilor naţionale, la care participa şi
40

doamna Elena Alistar, medic şi om politic român, membru al Sfatului Ţării.
Numai printr-o trăsătură de condei şi o ştampilă, aplicată cu sânge rece de
venetici, toate au luat sfârşit.
În urma „rodnicei” activităţi a partidului comunist mai rămâneau deschise
foarte puţine biserici, pe care creştinii le puteau frecventa. În Chişinău
activau doar câteva: Biserica din Cimitirul Central (str. Armenească)
cu hramul Tuturor Sfinţilor; Biserica „Sfânta Vineri”; Biserica „Sf. Treime”
(din preajma Gării Feroviare) şi Catedrala „Sf. Teodor Tiron” (numită şi „Ciuflea”),
astăzi mănăstire de femei.
* * *
În anul 1992, în ziua de 19 spre 20 decembrie, la Bucureşti se desfăşurau
lucrările Sfântului Sinod al Patriarhiei Române. În ziua aceea noi, delegaţii
basarabeni români prezenţi în Dealul Patriarhiei, am semnat actul de reactivare
a Mitropoliei Basarabiei în cadrul Patriarhiei Române. Voia lui Dumnezeu
a fost ca aceasta să se întâmple doar la câteva luni de la canonizarea,
împreună cu alţi sfinţi, a Cuvioasei Teodora de la Sihla, act la care am luat
parte personal împreună cu o delegaţie din Basarabia. Parcă aud şi acum cuvintele
Înalt Prea Sfinţitului Nifon Târgovişteanu:
„Făcându-se cuvenita cercetare canonică
asupra vieţii şi nevoinţei Cuvioasei Teodora de
la Sihla şi văzând că aceasta a dus cu adevărat
viaţă îngerească pe pământ... hotărâm ca
de acum înainte Cuvioasa noastră Maică Teodora
de la Sihla să se numere cu Sfinţii...” 12 .
Bunul Dumnezeu a mai vrut ca tot în acelaşi an să „pice” muzeul ateismului
şi Ministerul Culturii să ia o altă decizie, prin care să restituie creştinilor
41

iserica drept locaş de închinare. În modul acesta, toate au revenit în albia lor
firească. Prin Ordinul nr. 228/1, semnat de prim-viceministrul Culturii Iacob
Burghiu, imobilul a fost transmis în custodia Parohiei ortodoxe „Sf. Teodora
de la Sihla”.
Aşadar, în baza cererii comunităţii creştine şi a certificatului de înregistrare
a comunităţii din 26 iulie 1993, în conformitate cu Legea privind ocrotirea
monumentelor nr. 1530-XII din 22 iunie 1993, dl Burghiu a dispus ca
Muzeul Naţional de Istorie (director Nicolae Răileanu) să remită imobilul Parohiei
„Sf. Teodora de la Sihla”. Comisia responsabilă de înfăptuirea acestui
42
ÎPS Nifon Târgovişteanu dă citire Actului de canonizare
Bucureşti, 1992 (clişeu video)

act istoric nu se constituia, ca odinioară, din evrei şi ruşi, ci din români creştini,
precum Iacob Burghiu (Dumnezeu să-l ierte), Pavel Răileanu, Nicolae
Răileanu, Victor Plopa, Ludmila Codreanu. Controlul asupra executării deciziei
Ministerului Culturii a revenit Direcţiei patrimoniu a aceluiaşi minister
(responsabil Tudor Zbârnea).
A fost nevoie, totuşi, să mai treacă timp până când i-am văzut urniţi pe
comuniştii atei, cu tot cu arhivă, din biserică şi până când am putut oficia
Sfintele Slujbe. Pentru a grăbi plecarea lor, noi, slujitorii şi creştinii, ne-am
oferit chiar să-i „ajutăm” să-şi strângă cât mai curând „averea”, căci de la
1980 încoace rău se împrăştiase satana prin biserică!
43

evenirea la origini
După o iarnă siberiană, în primăvara anului 1994 enoriaşii Bisericii „Sf.
Teodora de la Sihla”, şi nu doar ei, trudeau, ca nişte albinuţe, din zori şi până
seara la refacerea sfântului locaş. Greutăţile erau mari şi lipsurile – multe,
dar eram mulţumiţi şi fericiţi la gândul că Dumnezeu ne-a încredinţat şi îngăduit
să „gospodărim” în casa Lui şi să aducem sfinţii la vechea „reşedinţă”.
Printre ajutori erau şi un grup de militari, şi o echipă de tineri fotbalişti, precum
şi mulţi alţi oameni - tineri, bătrâni, copii...
Îmi amintesc cum dna Liuba Tomşa, învăţătoare la şcoala din Bubuieci,
împreună cu un grup de copii din localitate, în loc să se odihnească în vacanţă
la mare sau în tabără, lucrau până seara târziu în biserică. Printre micii
zidari, care munceau neobosiţi, ca furnicile, cu neprihănitele lor mânuţe, la
renaşterea sfântului locaş, era şi un băieţaş vietnamez – harnic foc, nu alta.
Astăzi „băieţaşul” Lien Nguien se află departe de Moldova - în Canada, dar
are binecuvântarea noastră întotdeauna.
Nu o dată se întâmpla ca dna Liuba să întârzie cu copiii la ultimul autobuz
de pe ruta Chişinău-
Bubuieci, de aceea mergeau
acasă pe jos, însă nici unul
dintre ei nu s-a plâns vreodată
de oboseală, nu s-a
arătat nemulţumit. Odată
seara, pe la ora 20.00, am
pornit după ei, reuşind să-i
ajung la jumătate de cale.
Păşeau pe asfaltul încă fier-
caldă a învăţătoarei lor, Liuba Tomşa
binte, îngânând cântări bi-
Neobositele „furnicuţe” de la Bubuieci alături de inima
44

sericeşti. I-am îmbarcat în maşină unul peste altul, ca fânul în car. Atunci
când au coborât, nu-mi venea să cred că în maşină au încăput atâţia!
Peste ani, unii dintre micii zidari au primit Taina Cununiei la biserica
noastră. Spre regret, nevoile i-au împrăştiat pe mulţi dintre ei în lumea largă
– pe unii în Italia, pe alţii în Spania, Grecia sau alte ţări, dar neuitate sunt şi
acum frumoasele lor porniri, care, cu siguranţă, pentru întreaga viaţă le-au
înnobilat sufletele.
Una din micile zidăriţe, Ludmila Buliga, stabilită cu traiul în Italia,
la Taina Cununiei în Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”
Obositor, şi chiar riscant, a fost procesul de demontare a tavanelor, la
care a lucrat un grup de creştini din Sângera. Oamenii veneau să muncească
cu tragere de inimă pentru biserică şi acceptau orice lucru. Era printre ei
45

şi un creştin cu numele
Grigore. Într-o zi sătenii
i-au transmis că, noaptea,
hoţii i-au furat vaca
şi au jupuit-o în pădurea
din preajmă, lăsându-i
doar copitele. După o clipă
de meditare, creştinul
a zis: „Părinte, vom continua
să muncim. Dumnezeu
n-o să mă lase. Dar
matale roagă-te să mi se
facă dreptate, să se des-
O altă „furnicuţă” din Bubuieci, Cristina Dodon, copere vrăjmaşul, că am
a primit Taina Cununiei în biserica noastră
o duzină de copii acasă”.
Dumnezeu mi-a auzit rugăciunea, pentru că foarte curând făptaşul a fost
descoperit.
Un ajutor substanţial la lucrările de electrificare a bisericii şi a demisolului
ne-a acordat o echipă de electricieni ieşeni, care au venit la Chişinău nu
doar cu forţe de muncă, ci şi cu materialele necesare. Această „minune” se datora
ostenelii şi jertfei lui Ioan Amihăiesei, preşedintele Consiliului Judeţean
Iaşi şi preşedintele Fundaţiei „Mihai Viteazul”, regretatului Mihai Leoveanu,
secretarul Fundaţiei „Mihai Viteazul”, în alianţă cu Iuliana Costin şi Victor
Bucătaru de la Filiala Chişinău a aceleiaşi fundaţii.
Nu poate fi subestimat nici ajutorul ÎPS Calinic, actualmente Arhiepiscop
al Argeşului şi Muscelului, care ne-a înţeles dintr-o jumătate de cuvânt.
Înalt Prea Sfinţitul ne-a cerut să fixăm o zi în care să pornim tencuitul bisericii
şi în ziua stabilită zidarii de la Mănăstirea „Sf. Filoteia”, trimişi de el, au
46

început lucrările. Slavă Domnului, la Chişinău tencuitorii nu au fost nevoiţi
să lupte cu forţele răului (potrivit legendei, în peretele Mănăstirii Curtea de
Argeş meşterul Manole şi-a zidit soţia), de aceea lucrul a sporit.
Ori de câte ori deschid Evanghelia şi citesc cuvintele de pe prima pagină,
scrise de Înalt Prea Sfinţitul Calinic la 14 iulie 1997 la Chişinău, îmi
fac semnul crucii, pomenindu-l cu drag şi mulţumind lui Dumnezeu pentru
bunătatea şi frumuseţea sufletului său, pentru dragostea ce i-o poartă Basarabiei.
Mai târziu am urmat la Curtea de Argeş cu un grup de preoţi, unii
fiind din Mitropolia Moldovei. Înalt Prea Sfinţitul ne-a primit cu drag, ne-a
ospătat, ne-a cazat, iar la plecare a dăruit fiecăruia dintre noi câte un rând
de veşminte.
ÎPS Calinic, Arhiepiscopul
Argeşului şi Muscelului
47

Iată cele scrise pe Sfânta Evanghelie de Înalt Prea Sfinţitul Calinic:
„De la Peştera Sfintei Teodora din Sihla Carpaţilor, unde m-am ru-
gat de mic, până aici la Chişinău, în Biserica „Sfânta Teodora”, e un drum
destul de lung peste timp, dar plin de înţeles. Sfânta Teodora m-a ajutat
atunci, iar azi, chemat peste timp, am rămas dator să-i răspund cu mulţumire,
mai ales că Sfânta Filoteia de la Argeş are bucurie să ajute biserica
închinată Sfintei Teodora de la Sihla. Sperăm că după tencuiala de pictură
făcută de meşterii români curând vor sosi şi pictorii să împodobească
biserica. Omagiu Preacucernicului Părinte paroh Ioan Ciuntu dimpreună
cu sinodia sa frăţească. Doamne, ajută-ne până la capăt.
48
+ Calinic, Episcop de Argeş şi Muscel”.
Urmare a insistenţelor noastre, la 24 iunie 1994, în baza Hotărârii nr.
0305/106 a Ministerului Arhitecturii şi Construcţiilor din Republica Moldova,
am primit avizul „Cu privire la starea tehnică a construcţiilor portante ale
clădirii Bisericii „Sf. Teodora de la Sihla”.
Acest document a fost semnat de expertul Ministerului Arhitecturii şi
Construcţiilor, M. Potârca, şi conţine:
1. Avizul expertizei tehnice;
2. Planul clădirii la cota 0.000.
Pentru a vă crea o imagine clară despre volumul demolărilor la care s-au
dedat comuniştii atei, am selectat din actul de expertiză tehnică doar câteva
puncte: „1. Demolarea pereţilor la nivelul 1 pe axele „3”, „4”, „5”, axele „B-C”,
la nivelul .... axa „4”, axa „B-E”...”.
Numai la gândul câte avem de făcut ne luau fiorii... Părintele Ioan Daghii,
astăzi trecut către Domnul, mi-a zis într-o zi: „Vă felicit, părinte Ioan, în
calitate de paroh al acestei biserici, dar, sincer vorbind, nu vă invidiez pentru

cele ce vă aşteaptă. Mi-au propus şi mie această biserică, dar, văzând câte am
de făcut, am înţeles că nu e în puterile mele să duc lucrarea la bun sfârşit”.
În 1973, fiind student în anul II la Seminarul Teologic din Odesa, mă
pregăteam cu multă râvnă să slujesc Bisericii Ortodoxe din Moldova, în timp
ce autorităţile de aici, dimpotrivă, făceau tot posibilul pentru a o distruge.
Acolo unde nu reuşeau să demoleze locaşurile sfinte, le foloseau după bunul
plac şi după „necesităţi”. După cum mărturisesc documentele expertizei, şi
biserica noastră a suportat modificări esenţiale:
„În perioada de după anul 1945 clădirea bisericii a fost folosită ca clădire
civilă în dependenţă de necesităţi (sport, cultură etc.). În scopul folosirii spaţiului
naosului au fost efectuate (1973) intervenţii serioase în structura de rezistenţă
prin despărţirea pe verticală a spaţiului naosului cu două planşete (tavane)
în trei volume. Planşetele au fost executate din beton monolit, având o structură
din grinzi încrucişate, de aceleaşi dimensiuni ale secţiunilor, în ambele direcţii
ortogonale şi placă ce prezintă o structură clasică de tip „cheson” 13 .
Podul în trei volume de tip „cheson”
49

Comunitatea „Sf. Teodora de la Sihla” a trecut prin grele încercări: slujbele
sub cerul liber, pe ploi şi vijelii; munca istovitoare a creştinilor, căci pe
toate le făceam cu forţe proprii; lipsurile financiare etc.
Ca o boltă bisericească, înaltul cerului Taina Împărtăşaniei în aura exterioară a bisericii
S-au adăugat la toate acestea şi judecăţile, prin care am fost purtaţi de
Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Ruse.
La un an după înregistrarea sfântului locaş (1993) şi transmiterea edifi-
ciului în custodia Parohiei „Sf. Teodora de la Sihla” ne-am pomenit pe lângă
parohul bisericii - prot. Ioan Ciuntu - şi comunitatea înregistrată, cu un nou
paroh şi cu o nouă comunitate.
Dispoziţia nr. 55-d din 9 martie 1994, pe care ne-a înmânat-o reprezentantul
Mitropoliei Moldovei şi care era semnată de prim-viceprim-ministrul
Nicolae Andronati, avea următorul conţinut:
„Luând în consideraţie solicitările Mitropoliei Moldovei, Preturii sectorului Centru,
Consiliului parohial şi al unui grup de credincioşi:
1. Se transmite clădirea fostei capele a Gimnaziului de fete – Biserica „Sf. Teodora”
(str. Puşkin, 20 „a”) în posesia Mitropoliei Moldovei pentru revenirea la oficierea
liturghiilor şi organizarea în incinta bisericii a Centrului de coordonare a
lucrului cu copiii şi tineretul.
2. Serviciul de stat pentru problemele cultelor va înregistra Biserica „Sf. Teodora” în
modul stabilit de lege”.
50

Prin Decretul Mitropolitului Vladimir din 28 martie 1994, paroh al bise-
ricii de pe str. Puşkin, 20 „a” a fost numit preotul Victor Didenco. Nedumerit
de această întorsătură, l-am întrebat de ce pretinde - proaspăt preoţit şi fără
experienţă – a fi paroh al acestei biserici? Răspunsul a fost tranşant: „Deoarece
aici se preconizează a deschide un centru pentru tineret, iar eu sunt tânăr
şi cunosc limba engleză”. Convingătoare argumente, nu?
Consiliul parohial ai Bisericii „Sf. Teodora de la Sihla” a făcut atunci, ca
răspuns la toate actele guvernanţilor, următoarea Declaraţie:
„Luând cunoştinţă de Dispoziţia prim-viceprim-ministrului dl N. Andronati,
nr.55-d din 9 martie 1994, şi de Decretul Mitropolitului Chişinăului şi Moldovei
+ Vladimir, nr. 72 din 28 martie 1994 – Mitropolie creată în anii de ocupaţie,
care canonic se supune Patriarhiei Rusiei, Consiliul parohial al Bisericii
„Sf. Teodora de la Sihla” declară:
1. Având în vedere că dispoziţiile parvenite de la Guvern şi de la Mitropolia
Moldovei încalcă în mod flagrant drepturile omului, recunoscute
de legile în vigoare din Republica Moldova şi de normele de drept
internaţional, Consiliul Parohiei „Sf. Teodora de la Sihla” respinge
cerinţele cuprinse în documentele de mai sus cu toată fermitatea;
2. Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” nu este proprietatea Consiliului parohial
şi nici a prim-viceprim-ministrului N. Andronati. Ea aparţine Comunităţii
creştin-ortodoxe, creată şi înregistrată în organele respective
ale statului în conformitate cu legile în vigoare din Republica
Moldova;
3. Transmiterea clădirii bisericii din posesia comunităţii numeroase
a creştinilor ortodocşi „unui grup de credincioşi” de aceeaşi confesiune
(după cum se afirmă în dispoziţia dată) denotă abuzul de putere al
unor potentaţi din actuala conducere a Guvernului, Preturii sectorului
51

Centru şi Mitropoliei Moldovei din cadrul Patriarhiei Ruse, care ţine
de spiritul fostei dictaturi comuniste şi este absolut străin moralei
creştine;
4. Consiliul se consideră dator să convoace adunarea generală a membrilor
comunităţii pentru ca hotărârea decisivă să fie luată de întreaga
comunitate.
Protoiereu Cuintu Ioan
Dubovca Gh., epitrop
Ciobanu Gh., epitrop adjunct
Bobeico V., secretar
Moroz V., casier
Castraveţ I., revizor superior
Cucu I., revizor
Raicev P., revizor
Osipov D., membru
Floreanu C., membru
Botezatu V., membru
Sandu E., membru
Bacioi V., membru
Ilieş I., membru
Lupaşcu G., membru
Josan O., membru
La 7 aprilie 1994 „Întâiul stătător” al Bisericii Ortodoxe din Moldova, Mitropolitul
Vladimir, ne-a transmis o „rugăminte”: „Conform Dispoziţiei 55-d
de la 9 martie 1994, Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove vă roagă să
eliberaţi clădirea fostei capele a Gimnaziului de fete de pe str. Puşkin, 20 „a”
în termen de 10 zile de la data semnării acestei scrisori...”.
52

În ciuda problemelor, în Biserica „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Si-
hla” lucrările continuau. Până şi în pauza de masă activitatea nu contenea:
unii munceau, alţii serveau o gustare, şi tot aşa până noaptea târziu. Nimeni
nici gând nu avea să cedeze biserica - nu din încăpăţânare, nici din orgoliu, ci
din dragoste, din crezul şi trăirea sinceră a oamenilor faţă de cele sfinte. Toţi
trudeau cu elan şi convingere fermă - creştină, patriotică.
Pas cu pas, biserica renăştea din cenuşă
I-am răspuns Mitropolitului Vladimir că instituţia noastră a fost înregistrată
oficial, cu un an înainte de procedura repetată, şi că locaşul se află
la balanţa Comunităţii „Sf. Teodora de la Sihla”. La 25 aprilie 1994 de la
53

Mitropolia Moldovei ne-a venit o nouă scrisoare: „Prin prezenta vă comunic
rezoluţia Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe
din Moldova, pusă pe declaraţia Dvs. de pe data de 14.04.1994 cu nr. 467. Am
fi dorit şi noi să fim informaţi de care organe de stat sunteţi înregistraţi şi de
care Guvern? Mitropolitul Vladimir”.
Nu l-am lăsat pe Mitropolitul Vladimir să aştepte prea mult. Odată ce a
„dorit să fie informat”, a primit răspunsul solicitat:
„La dezideratul ÎPS Vladimir de a fi informat la ce organe de stat este
înregistrată „Sf. Teodora de la Sihla” comunicăm: „Parohia „Sf. Teodora de
la Sihla” este înregistrată la acelaşi organ de stat, la care au fost înregistrate
majoritatea absolută a parohiilor din cadrul Mitropoliei Moldovei. Nu cunoaştem
să fi avut loc o reînregistrare a cultelor în Republica Moldova”.
Axat pe ideea că locaşul îi aparţine, ÎPS Vladimir devenea tot mai insistent,
de aceea la 20 aprilie 1994 Consiliul parohial i-a trimis următoarea
invitaţie:
„Consiliul parohial al Bisericii „Sf. Teodora de la Sihla” Vă aduce la
cunoştinţă că duminică, 24.04.1994, în incinta acestei biserici, după slujbă,
va avea loc adunarea generală a membrilor Comunităţii creştin-ortodoxe „Sf.
Teodora de la Sihla”, la care Dvs. sunteţi invitat de către enoriaşii acestei comunităţi.
Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, or. Chişinău, str. Puşkin, 20 „a”.
Aşteptarea noastră a fost zadarnică: Mitropolitul Vladimir nu a mai venit.
Nici tu sol, nici tu răspuns. Ca urmare, la 16.06.94 Mitropolitului Vladimir,
Guvernului RM şi Parlamentului RM le-a fost trimis un protest cu
următorul conţinut:
„Către Mitropolia Chişinăului şi a Întregi Moldove
Copii: Guvernului Republicii Moldova
Parlamentului Republicii Moldova
54

PROTEST
Mitropolia Basarabiei este indignată de faptul că Mitropolia Chişinăului
şi a Întregii Moldove intenţionează să pună stăpânire pe imobilul Parohiei
„Sf. Teodora de la Sihla” din Chişinău prin aplicarea forţei.
Acţiunile Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove, bazate pe abuzul
de putere al unor membri ai Guvernului, care o susţin, contravin legislaţiei
Republicii Moldova şi normelor de drept internaţional cu privire la libera confesiune.
Mitropolia Basarabiei consideră că atacurile Mitropoliei Chişinăului şi
a Întregii Moldove împotriva Parohiei „Sf. Teodora de la Suhla” în realitate
vizează lichidarea Mitropoliei Basarabiei, sediul căreia se află în incinta parohiei
atacate.
Având în vedere faptul că Mitropolia Basarabiei este supusă atacului din
partea Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove nu pentru prima dată (a
fost devastat sediul Mitropoliei din or. Bălţi), noi, Episcopul Petru, protestăm
împotriva acţiunilor agresive ale Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove
şi cerem cu insistenţă încetarea lor.
+ PETRU,
locţiitor de Mitropolit al Basarabiei”
55

56
Mitropolitul Vladimir ne-a
restituit Protestul cu următoarea
rezoluţie: „Mitropolia Moldovei
nu are nimic comun cu aşa-numita
Mitropolie a Basarabiei. Conform
Deciziei Guvernului RM, noi
rugăm ca biserica noastră strămoşească
să fie eliberată cât mai
urgent. Insistăm ca, conform statutului
Bisericii Ortodoxe din Moldova,
înregistrat de Guvern, să fie
eliberate toate parohiile ocupate
de altă ţară. M. (Mitropolitul)
Vladimir”.
al RM (clişeu video)
Mai clar nici că se poate! Potrivit
logicii Mitropolitului Vladimir, Mitropolia Basarabiei, parte componentă
a Bisericii neamului (Patriarhia Română), era o biserică străină şi făcea
parte dintr-o „altă ţară”, iar noi eram... ocupanţi. În schimb Mitropolia Moldovei
din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse era „biserica noastră strămoşească”.
Cu o astfel de logică şi de trăire „naţional-creştină” ne aşteptam la acţiuni şi
mai ostile. Din păcate, ele nu s-au lăsat aşteptate. Într-o zi am fost chemaţi la
judecată. Ca activitatea la Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” să nu mi se pară
prea „dulce”, concomitent am fost acţionat în judecată şi pentru Catedrala de
la Hânceşti, al cărei paroh mai eram.
Aşadar, la 28 iunie 1994 Mitropolitul Vladimir a depus la Judecătoria
sectorului Centru din Chişinău cererea nr. 124, prin care insista „a evacua
forţat din încăperile capelei gimnaziului (str. Puşkin, 20 „a”) pe Ciuntu Ion
V. şi a înlătura obstacolele ce stau în faţa oficierii legitime şi canonice a litur-
Protestul enoriaşilor în faţa Arbitrajului de Stat

ghiilor ortodoxe”. La 15 septembrie 1994 a avut loc şedinţa judecăţii, pe care
Mitropolia Moldovei a pierdut-o. Fiind, însă, fii devotaţi ai Bisericii Ruse,
Mitropolitul Vladimir şi slujitorii săi considerau de datoria lor a nu permite
ca Parohia „Sf. Teodora de la Sihla” să se subordoneze canonic Bisericii Ortodoxe
Române.
La 23 septembrie 1994 Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove a
făcut recurs la Colegiul Civil al Judecătoriei Supreme a RM, motivând că nu
15 septembrie 1994. Judecătoria sectorului Centru
i s-a făcut dreptate. Una după alta, au urmat mai multe şedinţe de judecată,
dar „ostenelile” Mitropolitului Vladimir aşa şi nu au dat rezultatul scontat.
Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” şi-a păstrat statutul de Biserică Ortodoxă
Română şi neabătut îşi urmează calea, conform misiunii şi chemării sale
sfinte. Deşi am trecut „prin foc şi sabie”, arătăm aceeaşi milă şi compasiune
fiecărui suflet care păşeşte pragul sfântului locaş, după cuvântul Sf. Ap. Pavel:
„Îngăduiţi-vă unul pe altul, iertând unul altuia; iar dacă cineva are vreo
plângere împotriva cuiva, după cum Hristos v-a iertat vouă, aşijderea iertaţi
şi voi” (Epistola către Coloseni 3, 13).
57

ani ai Devenirii – ani De zBuCium
La 20 august 1995 Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” a sărbătorit 100 de
ani de la înfiinţare. La serviciul divin, oficiat cu prilejul jubileului, au slujit
zeci de clerici din Basarabia şi din Ţară.
58
În aşteptarea ierarhilor
Slujba sub cerul liber în preajma Catedralei

Întâmpinarea ierarhilor
Orice zidire are nevoie de o temelie sănătoasă – şi în sens direct, şi in-
direct. Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” are
la temelie lespezi masive de piatră, aşezate
pe întreg perimetrul edificiului. Sub basorelieful
arhitectului A. Bernardazzi poate
fi văzută o piatră unghiulară, adusă nu din
stâncile de pe malul Nistrului, ci din munţii
Carpaţi. Cum, în ce fel a fost ea desprinsă
de la stânca-mamă şi înrudită cu piatra
nistreană a clădirii? De unde a fost adusă
pentru „a-şi pune umărul” şi „a ţine piept”
greutăţii anilor, adunaţi de această zidire
statornică? De la Domnul s-a făcut aceasta.
Piatra a fost desprinsă din stânca în care se
De la naştere - români-creştini...
59

află peştera Sf. Teodora, din peretele interior al ei. De această piatră s-a atins
Sf. Teodora, lângă ea a lăcrimat şi s-a rugat pentru neamul creştinesc. Cu 250
de ani în urmă, ea a fost unicul martor la nevoinţele Sfintei…
La 7 august 1995, împreună cu un grup numeros de creştini, în cinci autocare,
am urmat la Mănăstirea Sihăstria, la pomenirea Sfintei Teodora pe
stil nou.
Lume de pe lume s-a adunat acolo, precum ne îndeamnă şi cântarea Acatistului
Sfintei (Condacul 1):
„Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă
şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre
Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe
a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut...”.
Am slujit şi eu la acel serviciu divin, alături de protoiereul Anatol Balan,
de alţi preoţi din Ţară şi, mai ales, alături de marele ierarh Daniel,
60
Mănăstirea Sihăstria, 7 august 1995

Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei, actualmente Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române. Răspunsurile la Sfânta Slujbă au fost date de corul Bisericii
„Sf. Teodora de la Sihla” din Chişinău. După aceea am urmat la peştera Sfintei,
unde, cu evlavie, am săvârşit slujba Acatistului.
Prezentă la acele evenimente, ziarista Mariana Atanasova scria, emoţionată,
despre înălţătoarele clipe, pe care le întrezărea până şi
Acesta a fost prinosul
dragostei noastre pentru Cuvioasa,
al unităţii de neam şi
de credinţă, dar şi al conştiinţei,
al strădaniei de a duce mai
departe crucea mântuirii, aşa
cum au făcut strămoşii noştri,
aşa cum vor face urmaşii.
În timp ce preoţii şi corul
săvârşeau Acatistul, zidarii
au desprins o bucată de piatră-cremene,
care a fost preluată
de noi şi adusă, cu cântări
duhovniceşti, la Biserica
„Sf. Teodora de la Sihla” din
Chişinău.
„...în arderea lumânărilor din mâinile şi sufletele
pelerinilor basarabeni, călugărilor şi maicilor
de la Mănăstirea Sihla, veniţi să asiste cu noi
la acest memorabil eveniment, în armonia sfântă
de cântare şi rugăciune...” 14 .
Săvârşirea Acatistului în peştera Sf. Teodora
din munţii Carpaţi
61

Piatra spălată de lacrimile Sfintei -
la temelia Ortodoxiei Basarabene
62
O piatră sfinţită de credinţa Cuvioasei Teodora
Aici, la 20 august 1995, după
încheierea Sfintei Slujbe, piatra a
fost montată în zid de către Înalt
Prea Sfinţitul Casian, Arhiepiscopul
Dunării de Jos, subsemnatul
şi preotul Valeriu Margine. Astfel,
prin piatra cea materială, dar şi
prin aura duhovnicească a Sfintei
Teodora, ne-am unit cu munţii
Neamţului, cu peştera în care ea
s-a nevoit.

Catedrala noastră primeşte cu drag pe creştinii de orice naţionalitate, de
orice coloratură politică şi situaţie materială. Atâta doar că la noi, comparativ
cu alte biserici din oraş, serviciul divin şi predicile se ţin numai în română.
Nu, biserica noastră nu este extremistă, radicală. Pur şi simplu, am considerat
că avem îndeajuns biserici cu slujire în ambele limbi. Până şi la Catedrala
„Naşterea Domnului”, o catedrală pretins moldovenească, slujbele se oficiază
mai mult în rusă.
Viorica Chirilov, o bună creştină de-a noastră, scria în ziarul „Capitala”
următoarele despre slujba oficiată cu prilejul Naşterii Domnului la Catedrala
cu acest hram:
„...asistând la un serviciu divin, oficiat cu precădere într-o limbă
pe care nu o înţeleg (slavonă - n.a.), m-am gândit: ”Doamne, oare nu
era mai bine să stau acasă cu o strachină de sarmale dinainte şi să
privesc la televizor slujba oficiată la Moscova? Cu ce se deosebeşte una
de cealaltă? Pentru ce am venit la Catedrală? Şi ce am pus în sufletul
meu de când stau aici? În loc de bucurie - tristeţe, în loc de evlavie - supărare,
în loc de smerenie – revoltă?” 15 .
Dacă la Biserica „Sf. Gheorghe”, de exemplu, se slujeşte doar în rusă, de
ce să nu aibă şi românii basarabeni o biserică a lor? Cu atât mai mult cu cât
locaşul sfânt ţine de Patriarhia Română. Deşi în catedrala noastră se slujeşte
şi se predică numai în română, nu ducem lipsă de creştini de naţionalitate
ruşi, ucraineni etc., iar mulţi dintre ei o consideră chiar „biserica lor”. Cu
toţii sunt buni creştini, au dragoste şi respect pentru cele sfinte. Mulţi ani în
urmă, o parte din creştinii ruşi ai bisericii noastre veneau să o păzească de
atacurile Bisericii Patriarhiei Ruse. „Părinte, am auzit că Biserica Rusă vrea
să ne ia sfântul locaş!”, îmi ziceau, uitând în acele momente de cumpănă pentru
Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” că ei înşişi sunt ruşi!
63

Biserica trebuie să fie tolerantă şi tacticoasă cu orice creştin, dar mai
ales să nu se implice în politică, or, anume jocurile politice sunt cheia răului
şi mărul discordiei. Până şi Eminescu avertiza în 1876:
„Am cerut în câteva articole ca episcopatul nostru să combată propaganda
anticreştină, să ia măsuri severe contra feţelor bisericeşti cu purtări scandaloase
şi să stăruiască pentru ridicarea nivelului de cultură a preoţimii noastre, să-i
deie Bisericii tăria de care va avea nevoie, trebuinţă la lupta ce o aşteaptă...”16.
* * *
Vorbind despre istoria bisericii noastre, nu pot să trec cu vederea un detaliu
interesant, şi anume. În perioada
cât a fost muzeu al ateismului, crucile de
pe biserică nu au fost doborâte, ceea ce
pare straniu dacă ne amintim că cele de
pe grilaje, de dimensiuni mai mici decât
cele de pe biserică, au fost tăiate, totuşi.
De pe Biserica „Sf. Pantelimon”, transformată
de bolşevici în Sală de degustare
a vinului, crucile, de exemplu, au fost
scoase. De unde oare această „neglijenţă”?
Poate că cei de la muzeul ateismului
erau mai credincioşi decât cei de la
Sala de degustare a vinului? Sau poate
că după o „degustare” zdravănă cei dintâi
vedeau în locul crucilor stele?
În timpul restaurării Bisericii „Sf.
Teodora de la Sihla” au fost montate şi
Biserică „Sf. Pantelimon”) crucile – aşa cum le vedem astăzi. Adică
Sala de degustare a vinului (actuala
64

în stil răsăritean: crucea rusească cu braţul de jos înclinat, având şi semiluna,
care poate fi văzută şi pe crucile altor biserici. Cum se explică aceasta?
Poporul nostru este paşnic şi cu frică de Dumnezeu, cu toate acestea, a
trecut prin multe suferinţe. Năvălind, turcii pârjoleau totul în calea lor, de
aceea creştinii au inventat cum să-şi apere, cel puţin bisericile, de prăpăd.
Nu era poate cea mai bună soluţie, dar le garanta, totuşi, o scăpare: ei fixau
pe crucile de pe biserici semiluna. Dacă o vedea, turcul nu mai îndrăznea să
distrugă locaşul ce avea o semilună – simbolul Imperiului Otoman.
A trecut timpul grelelor încercări, însă mai multe biserici au păstrat la
„gleznele” crucii semiluna, ca pe o mărturie a trecutului pentru prezent şi
viitor. În pofida tuturor greutăţilor, Biserica dreptmăritoare a ieşit învingătoare,
unul dintre multele simboluri ale biruinţei creştinilor asupra păgânilor
fiind şi crucea înfiptă în semilună.
* * *
Treceau anii. Odată cu ei se schimba şi situaţia la Biserica „Sf. Teodora
de la Sihla”. Unii enoriaşi, conduşi de noi pe ultimul drum, plecau spre cele
veşnice, lăsându-ne în suflet amărăciune şi tristeţe, dorul de oamenii aceştia
minunaţi, care au muncit, au jertfit şi au împărţit cu noi bucuriile şi necazurile.
Dar aşa a rânduit Dumnezeu: unii pleacă şi alţii vin să le ia locul. Cu
anii, s-a închegat o frumoasă comunitate de creştini, o familie monolită. Aspectul
bisericii se înviora prin chipurile sfinţilor proaspăt zugrăviţi, iar odată
cu aceasta se înseninau şi feţele creştinilor. Tot mai clar, mai pronunţat se
resimţea spiritul vieţii creştine. Ameţiţi de bunul mers al lucrurilor, ne-am
relaxat, dar în viaţă nu ai dreptul să te relaxezi prea tare.
Într-o zi ne-am pomenit cu biserica „furată”. În preajma înregistrării
Mitropoliei Basarabiei (vara anului 2002) partidul comunist, în alianţă cu
Mitropolia Moldovei, s-a lansat într-o nouă aventură: a emis o hotărâre, prin
care toate bisericile din Moldova erau declarate proprietate a Mitropoliei
65

Moldovei. Era foarte clar că partidul comunist e decis să acorde pe această
cale dreptul de succesiune Mitropoliei Moldovei.
În listele de privatizare a sfintelor locaşuri Mitropolia Moldovei a inclus
şi Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, deci, satana, în persoana partidului comunist,
tulbura iarăşi apele. La 13 februarie 2002 i-am trimis Mitropolitului
Vladimir scrisoarea nr. 26 cu următorul conţinut:
66
„Înalt Prea Sfinţiei Sale,
Înalt Prea Sfinţitului Vladimir,
Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove
Înalt Prea Sfinţia Voastră,
Vă aduc la cunoştinţă intenţia clerului şi a enoriaşilor Bisericii „Sfânta Teodora
de la Sihla” de a Vă face o vizită duminică, 17 februarie 2002, ora 13.00, pentru a
elucida unele probleme de interes comun.
În numele Consiliului parohial şi al enoriaşilor,
protoiereu Ioan Ciuntu, parohul Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla”.
În ziua numită, 17 februarie 2002, ora 13.00, o mare de oameni s-a adunat
la reşedinţa Mitropolitului Vladimir. În audienţă au fost primiţi doar membrii
Consiliului parohial, care şi-au expus dorinţa, iar aceasta era pe cât de simplă,
pe atât de categorică: „Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” să fie lăsată să-şi urmeze
calea în pace. Decizia noastră de a ne subordona canonic Bisericii Române
a fost şi rămâne neschimbată”. I-am amintit Mitropolitului că biserica noastră
se află în cadrul Patriarhiei Române şi a Mitropoliei Basarabiei din 1918 şi că
de atunci nu a mai fost sub oblăduirea Bisericii Ruse. Am insistat să ni se dea
„o hârtie”, care să confirme faptul că Mitropolia Moldovei nu pretinde la biserica
noastră, cu atât mai mult cu cât nici nu are dreptul acesta. Mitropolitul

aproape jura că nu pretinde la ea. Mai mult, el a promis că va face o declaraţie
similară la şedinţa Guvernului, care urma să aibă loc peste câteva zile. La 20
februarie 2002 am trimis ÎPS Vladimir o altă scrisoare (nr. 27).
„Înalt Prea Sfinţitului Vladimir,
Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove
Înalt Prea Sfinţia Voastră,
În timpul întrevederii ÎPS Voastre cu slujitorii şi membrii Consiliului
parohial al Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din 17 februarie 2002,
la care s-a discutat problema acordării titlurilor de proprietate edificiilor
de cult din Republica Moldova, ÎPS Voastră aţi declarat că nu pretindeţi
la bisericile Mitropoliei Basarabiei, inclusiv la Biserica „Sfânta Teodora
de la Sihla”, subordonată Patriarhiei Române, şi că sunteţi gata să
spuneţi acest lucru şi la Guvern în cadrul întrevederii planificate pentru
21.02.2002, asupra căreia am convenit de comun acord. Întrucât regulamentul
întrevederilor oficiale prevede protocolarea discuţiilor orale, solicităm
o confirmare în scris a celor declarate de ÎPS Voastră la subiectul de
bază al întrevederii noastre. În cazul în care data fixată pentru audienţă
la Guvern rămâne în vigoare, Vă rugăm să ne comunicaţi ora exactă.
În numele Consiliului parohial şi al enoriaşilor,
protoiereu Ioan Ciuntu, parohul Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla”.
Spre regret, Mitropolitul Vladimir „a răspuns” cu tăcerea, demonstrând
încă o dată „sinceritatea” instituţiei în cauză.
După cum spuneam la 26 iulie 1993 ministrul Culturii şi Cultelor, Ion
Ungureanu, a remis certificatul de înregistrare a Comunităţii Ortodoxe
67

„Sfânta Teodora de la Sihla” din mun. Chişinău, dar puţină vreme am fost
„în rând cu lumea”. Noua „găselniţă” a guvernanţilor nu le-a solicitat prea
mult efort intelectual şi, deci, a fost pe potrivă: pentru ca bisericile Mitropoliei
Basarabiei să rămână în afara legii, partidul de guvernământ a născocit o
altă instituţie pentru problemele cultelor. Conform noii dispoziţii, bisericile,
pentru a fi legale în faţa statului, trebuiau să se reînregistreze. Am adunat
actele necesare şi, în 2004, le-am depus la Serviciul de Stat pentru Problemele
Cultelor. Cuminţi, aşteptam reînregistrarea. Ţin să fac o precizare: locaşurile
Mitropoliei Moldovei erau înregistrate chiar în ziua depunerii actelor, pe
când noi, deşi am depus cererea de înregistrare în 2004, am primit răspuns
abia la 13 martie 2005. Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe
lângă Guvernul Republicii Moldova, prin scrisoarea nr. 157/01-6, ne-a comunicat
următoarele:
68
„ Preotului-paroh al Catedralei
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”,
protoiereului Ioan Ciuntu
Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, cu referinţă la cererea prin
care se solicită înregistrarea Parohiei Ortodoxe Române cu hramul „Sf. Teodor
Tiron şi Sf. Teodora de la Sihla” din sectorul Centru, mun. Chişinău, parte
componentă a Mitropoliei Basarabiei, Vă comunică:
Termenul de examinare a actelor depuse spre înregistrare este prelungit în
legătură cu necesitatea unor studii suplimentare.
Director – Serghei Iaţco”.
Printr-o Hotărâre de Guvern, în octombrie 2007 Serviciul de Stat pentru
Problemele Cultelor a fost dizolvat. Drepturile de înregistrare a cultelor au

fost preluate de către Direcţia Culte a Ministerului Justiţiei. Am depus actele
de înregistrare şi la noua structură statală, dar, iarăşi, fără rezultat! Ce-mi
rămâne acum să zic? Nimic! Poate doar aceea că, mai important decât toate,
e să fim înregistraţi acolo sus, la Atotţiitorul.
Deşi ne confruntăm cu foarte multe probleme, deşi suntem învinuiţi că
activăm ilegal de toţi acei care ne ţin de ani de zile în această nedreaptă ilegalitate,
noi continuăm să dăm creştinilor lumina învăţăturii dumnezeieşti,
îndeplinindu-ne sacra misiune.
69

zugravi În slujBa Domnului
Executarea picturii bisericeşti are legile sale: ea ţine nu de capriciul unui
slujitor sau de moftul unui pictor. După cum oficierea serviciilor divine se săvârşeşte
după un tipic bisericesc, tot aşa pictura sfântului locaş se face după
anumite reguli, denumite: erminie. Ea stabileşte locul în biserică al fiecărui
sfânt ori al scenelor cu subiecte biblice. În biserică nu vom întâlni chipurile
unor persoane politice sau oameni de cultură, nici ale slujitorilor şi ierarhilor,
chiar dacă aceştia au slujit cu multă râvnă şi dăruire Bisericii. Cu excepţia
celor canonizaţi, desigur. Totuşi, în pronaosul unor biserici, între care şi Catedrala
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, sunt pictate chipuri de personalităţi,
care nu au fost incluse în calendarul bisericesc, deşi au merite mari.
În calitate de paroh, am insistat să fie zugrăviţi pe pereţii laterali ai semicircumferinţei
din pronaos mai
mulţi ierarhi, a căror contribuţie
la prosperarea Bisericii
este incontestabilă: ÎPS
Veniamin Costachi, Mitropolit
al Moldovei şi Sucevei,
ÎPS Gurie Grosu, Mitropolit
al Basarabiei. Doar cinstindu-i
pe înaintaşii noştri, vom
păstra integritatea istoriei şi
a credinţei strămoşeşti.
Catedrala „Sf. Teodor
Tiron şi Teodora de la Sihla”
este, deocamdată, prima şi
Binecuvântarea pictorului Iurie Lungu
unica biserică în Chişinău
70

pictată în frescă. Lucrările au început la 20 august 1998, de Hramul Bisericii,
la 103 ani de la zidirea sfântului locaş, şi s-au încheiat în 2002. În acea zi de
august, înainte de Sfânta Liturghie, pictorul Iurie Lungu a primit binecuvântarea
ierarhului şi a parohului bisericii pentru începerea lucrărilor.
La cuvintele „Binecu-
vântată este Împărăţia Tatălui,
a Fiului şi a Sfântului
Duh...”, pictorul a schiţat pe
bolta centrală a bisericii primele
contururi ale Pantocratorului
– eveniment semnificativ,
sacramental. Moment
al contopirii celor văzute cu
cele nevăzute.
Primele contururi pe bolta bisericii
De-a lungul istoriei sale,
Biserica Ortodoxă a dat o mare importanţă muzicii şi picturii creştine. Despre
aceasta ne vorbeşte şi Sfântul Teodor Studitul:
„Oricât de desăvârşit ar fi el (episcopul) şi
chiar dacă e împodobit cu demnitate apostolică,
are nevoie de cartea Evangheliei şi deopotrivă de
expresia pictată a acestei Evanghelii. Căci amândouă
sunt la fel şi merită aceeaşi cinstire” 17 .
La zugrăvirea bisericii au lucrat, rând pe rând, mai mulţi pictori. În pofida
diferitelor maniere de redare a pasajelor biblice, pictura dă impresia de
integritate şi armonie. Primul, Iurie Lungu, a pictat bolta, tavanul şi pereţii
laterali ai naosului.
71

Chipul Domnului binecuvântează
măiastra mână a lui Iurie Lungu
Aura Mântuitorului luminează mintea în orice lucrare sfântă
72
Al doilea pictor, Victor Mus-
teaţă, a pictat o parte din altar şi
peretele din faţă, de la iconostas
în sus. Al treilea pictor a fost Gică
Enache, licenţiat în pictura bisericească,
originar din România.
El a pictat peretele din spatele
catapetesmei, cafasul, jumătate
din naos, pronaosul, galeriile. În
plus, tot el a pictat o bună parte
a altarului, pridvorul bisericii şi
a refăcut unele lucrări executate
de primul pictor.
Sub aspectul particularităţilor
stilistice,
pictura are pe alocuri
profiluri inedite. Compoziţiile
sunt de vizibilă filiaţie
hurezeană. De exemplu,
episodul cu munţii
Capraţi şi salvarea prin
minune a Sf. Teodora din
mâinile turcilor, în care
se face observată tendinţa
de multiplicare a planurilor
în scenografie cu
sublinierea sensului epic
al subiectului. Datorită

măiestriei lui Gică Enache, tipologia figurilor de sfinţi te surprinde prin chipurile
lor ascete, modelate cu fineţe plastică, cu umbre catifelate, zugrăvite
în tonul închis al proplasmei tipic brâncoveneşti. Un alt detaliu îl constituie
unitatea stilistică particulară a pridvorului. Este necesar să remarcăm în
mod special frumoasa galerie „imperială” a sfinţilor militari, pictaţi de ambele
părţi ale naosului cu un albastru de Voroneţ: Sf. Gheorghe, Purtătorul
de biruinţă, Sf. Dumitru, Izvorâtorul de mir, Sf. Mina... Această pictură clasicizantă
a chipurilor trezeşte interesul şi admiraţia fiecărui suflet care stă
în faţa lor.
Galeria „imperială” a sfinţilor militari
O altă particularitate stilistică e şi modelajul cromatic al peisajelor colonare,
cu accente grafice decorative ale ierburilor, florilor şi chenare ce înrămează
subiectele. Toate bine înscrise după canoanele picturii, ele asigură
armonia interioară deplină a Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la
Sihla”.
Volumul lucrărilor picturale era impunător, iar bani, după cum spuneam,
nu aveam. Aceasta ne făcea să muncim la maxim cu posibilităţi minime. Urmând
exemplul Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt, care cu mijloace mici
făcea lucruri mari, şi la Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”
lumea creştină făcea cu mijloace modeste lucruri mari, chiar foarte mari.
73

A picta frescă veritabilă nu e deloc uşor. Am avut nevoie de mult var
de calitate, cum i se mai spune, var „cuminţit”, cu o vechime de zece ani, ca
să nu se scorojească pictura, de multă cânepă (aceasta era foarte greu de
găsit), de vopsele de calitate, de foiţe de aur etc. De parcă era puţin, Iurie
Lungu, după ce a pictat primii doi pereţi, a declarat: „Dacă vreţi să pictez
mai departe, plătiţi-mi dublu”. Am acceptat condiţia, ce era să fac? Ştia
pictorul bine că nu aveam de ales: doar n-o să chemi pe altul să continue
lucrările începute de el! Iurie, însă, dacă a văzut că i-a mers prima oară, a
devenit şi mai îndrăzneţ: „Să-mi plătiţi dublu şi pentru ceea ce am pictat
deja”. Am acceptat şi această condiţie, dar l-am rugat să aştepte până vom
aduna suma cerută, cu atât mai mult cu cât pentru lucrările executate îi
plătisem deja, conform înţelegerii. El, însă, a refuzat. Mai mult: a cerut un
avans pentru lucrările viitoare.
Această întorsătură neplăcută ne-a forţat să căutăm un alt pictor. După
o pauză, lucrările au fost reluate
de Victor Musteaţă şi soţia sa,
care au pictat o parte din altar.
Din păcate, ei nu posedau
tehnica necesară pentru o frescă
veritabilă, ci lucrau mai mult
în manieră al-seco. Pictura de
ansamblu nu se închega şi pierdea
din calitate. Atunci am apelat
la al treilea pictor, din Ţară.
Cu dl Enache, cu care am făcut
cunoştinţă la Catedrala „Sf. Parascheva”
din Iaşi, ne-am înţe-
Pictorul Victor Musteaţă şi soţia sa
les dintr-un cuvânt.
74

Era şi este, vorba basarabeanu-
lui, un om şi jumătate, un pictor de
excepţie. Mânuia pensula cu atâta
iscusinţă, încât aproape nu reuşeai
să-i prinzi mişcările. Cunoştea bine
erminia, vieţile sfinţilor, având şi o
experienţă de 35 de ani în pictură.
Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi
Teodora de la Sihla” excelează în pictură
murală, dar nu şi în icoane. Totuşi,
ea armonizează atât de reuşit
cu arhitectura bisericii, încât nu lasă Pictorul Gică Enache (România)
în timpul lucrărilor
loc pentru gândul că în biserică sunt
puţine icoane. Alături de sfinţii „universali”,
pictorul i-a zugrăvit pe Sf.
Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, Sf.
Dumitru, Izvorâtorul de mir, Sf. M.
Mc. şi Tămăduitor de boli Pantelimon
şi pe alţi sfinţi. Biserica i-a adus în
mijlocul său şi pe cei care s-au jertfit
în numele Domnului şi al neamului
nostru: Marele Mucenic Constantin
Brâncoveanu cu fiii săi.
În cele 4 nişe din naosul bisericii
au fost zugrăvite chipurile sfinţilor
dragi ai neamului nostru – Marele Vo- Pictorul Gică Enache
şi ucenicul său la finele lucrărilor
ievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, sfetnicul
său Daniel Sihastrul, Sf. Teodora de la Sihla, Sf. Teodor Tiron, numele
75

Sfinţii Teodora şi Elefterie, care, până a lua drumul călugăriei,
primiseră Taina Cununiei, sunt pictaţi pe stânga şi pe dreapta
pronaosului, între ei fiind un arc încununat de cristograma
Marele Mucenic Constantin Brânco-
veanu cu fiii săi şi sfetnicul Ianache
76
Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Sf. Ierarh Nicolae (nişă din Sf. Altar)

Sf. Daniel Stâlpnicul
(pictură murală sub cafas)
Sf. M. Ioan cel Nou de
la Suceava (pictură
pe arcul de sub cafas)
Mântuitorul împreună
cu ucenicii săi.
Vindecarea orbului
căruia l-a purtat iniţial biserica, căci este şi el, vorba poetului Grigore Vieru,
din „Munţii Latiniei”.
Încă trei nişe sunt în altar şi alta - la intrarea în biserică.
Pentru ca o lucrare să fie bine închegată ea necesită de la realizatorii săi
voinţă, talent, timp şi, de regulă, mari cheltuieli. Cu referinţă la pictură, pe
lângă talent şi dragoste, ea mai necesită şi multe materiale costisitoare.
Un ajutor substanţial la procurarea vopselelor pentru frescă ne-au acordat
ctitorii Dumitru şi Ludmila Popovici. În procesul de executare a lucrărilor
au fost utilizate două feluri de vopsea – una adusă din Occident, alta
din Leningrad (Sanct-Petersburg). Cea din urmă a fost procurată la dorinţa
ctitorilor, ea fiind produsă încă pe timpul Uniunii Sovietice, adică era veche
77

şi de calitate. Pe noi, slujitorii sfântului locaş, ne bucură faptul că această familie
de ctitori este fidelă bisericii noastre şi îşi cunună aici copiii, îşi botează
nepoţii, primeşte Sfintele Taine, fiind protejată şi binecuvântată de chipurile
sfinţilor din biserică, care au prins contur datorită jertfei lor.
Darul făcut şi harul primit. Ce minunată e această unitate dintre dar şi
har! Şi câtă bucurie simţi atunci când te scalzi în razele ei duhovniceşti, când
tragi în piept aerul înmiresmat de parfumul faptelor tale bune.
Cunosc acest lucru nu din vorbe, ci din propriile realizări, clădite pe rugăciune
şi pe educaţia dată mie de părinţi, pe comoara nepreţuită moştenită
de la ei, slujitori ai Sfântului Altar. Printre podoabele ei s-au aflat şi foiţele
de aur, pe care le-am păstrat cu grijă, ca la momentul potrivit să fie aşezate la
picioarele sfinţilor, să fie imprimate în stelele
bolţii şi pe pereţii bisericii. Văd scânteierea
lor în aura sfinţilor şi simt cum în
sufletul meu se adună lumina, se plămădeşte
o bucurie nestăvilită, de parcă eu nu
aş fi făcut darul acesta, ci l-aş fi primit.
Vorba românului, cel ce dă – lui îşi dă, cel
ce face – lui îşi face.
Despre ctitori vom vorbi şi cu alte
ocazii, acum, însă, fraţi şi surori creştine,
vreau să vă dau un sfat: acolo unde Dumnezeu
vă dă o posibilitate, ctitoriţi - şi Ce-
Ctitorii Dumitru şi Ludmila Popovici rul vă va răspunde asemeni, şi nimic nu
la cununia copiilor
vă va lipsi, şi nimic nu veţi regreta.
78

Catapeteasma
Un important şi valoros detaliu al capelei era catapeteasma, care astăzi ar
fi numărat 115 ani... Din amintirile elevelor de altădată aflăm că aceasta im-
presiona prin măreţia şi splendoarea sa. Odată cu retragerea din Basarabia, în
1944, a autorităţilor române a fost evacuată şi
catapeteasma, urma pierzându-i-se prin zona
Craiovei. În 1997, graţie susţinerii financiare
a actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române, Prea Fericitul Daniel, a fost sculptată
(în lemn de stejar) o nouă catapeteasmă.
Autorul şi executorul acestei capodopere
e regretatul Vasile Gavriloae din Humuleşti,
Neamţ, care locuia în preajma casei
părinteşti a marelui povestitor Ion Crean-
Prea Fericitul Daniel,
gă. Însăşi localitatea se contopeşte cu comuna
Vânători – baştina Sf. Teodora de la
Sihla, iar soţia meşterului Gavriloae poartă
acelaşi nume – Teodora.
Dintre variantele propuse, trei la număr,
pe care eu însumi le-am găsit în una
din revistele „Luminătorul”, am ales-o pe
cea mai potrivită pentru interiorul bisericii
(Schiţele aparţineau Atelierului de pictură
artistică şi de iconostase „Pavel Davâdovici
Aleksandrov” din Moscova).
Catapeteasma Catedralei „Sf. Teodor
Vasile Gavriloae din Humuleşti
Tiron şi Teodora de la Sihla”, sculptată la
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(România), executorul catapetesmei
79

finele mileniului doi, a păstrat particularităţile clasice ale artei din sec. XVII.
„Tonul” catapetesmei îl dau Uşile Împărăteşti, perforate la maximum şi încrustate
cu viţă de vie, struguri şi spice de grâu. Aceste elemente naţionale
specifice suplimentează materialul de bază şi au o semnificaţie deosebită în
plan bisericesc, amintindu-ne de Evanghelia de la Marcu: „Eu sunt viţa...”.
O adevărată cunună este creasta iconostasului, care îngemănează icoanele
Sf. Ioan Botezătorul şi Maicii Domnului, având pe centru icoana Mântuitorului,
toate pictate de Iurie Lungu. Spre deosebire de pictura murală, în
iconografie el lucra măiestrit, mai ales în stil bizantin.
80
„Eu sunt viţa...”

Prima variantă
Catapeteasma
A doua variantă Schiţa catapetesmei bisericii
81

82
sfinţii se vor aCasă
Omul, care are chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a fost creat pentru
a deveni un vas al sfinţeniei, al virtuţii, al frumosului şi al bucuriei pentru
lumina Învierii lui Hristos. Dar fiinţa noastră, dată pradă păcatelor, neglijată
şi întinată, se desfigurează şi se întunecă din cauza lor. În Ortodoxie icoana
e poate cea mai grăitoare mărturie a transfigurării omului, prin credinţă şi
fapte bune, după modelul sfinţilor. Mediului uman globalizat, ameninţat cu
tot mai multă impertinenţă de ateism, de indiferenţă, de egoism, de minciună
şi de alte rele, icoana îi aminteşte că omul a fost creat pentru sfinţenie şi viaţă
veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, ci nu pentru păcate.
Îmi amintesc, în primul an de
slujbă a venit la biserică o doamnă
(rusoaică), Livia Bocănescu, însoţită
de fiul său, care ţinea pe braţe o icoană
cu chipul Maicii Domnului şi al Sf.
Dumitru.
Alegând cu grijă cuvintele, pentru
a-mi vorbi cât mai corect româneşte,
ea încerca să mă convingă că locul
acestei icoane este anume în biserica
noastră.
De la ea am aflat că în anii ’90 ai
secolului trecut a locuit împreună cu
familia în Chişinău şi că mai târziu
s-a aşezat cu traiul în Bucureşti. Au-
Icoana cu chipurile zise într-o emisiune televizată despre
Maicii Domnului şi Sf. Dumitru
redeschiderea sfântului locaş şi venise

să aducă icoana. Prin anii
’70, în timpul unor lucrări
de reconstrucţie a bisericii,
soţul ei a descoperit icoana
printre gunoaie. A luat-o cu
sine şi de atunci în casa lor
s-au instaurat, ca o binecuvântare,
liniştea şi pacea.
În ultima vreme, însă, simţeau
cu toţii că icoana „tânjeşte”,
că vrea să se rupă, ca
o pasăre din colivie, la libertate.
Treptat, au înţeles că
ea, pur şi simplu, „se cerea”
adusă acasă...
Livia Bocănescu şi fiul său
Cu emoţie şi cutremur, într-o emisiune televizată
am luat lucrarea sfântă din
braţele tânărului şi am aşezat-o la locul ei...
Iată, deci, că sfinţii se întorc acasă, aducând cu ei şi aura lucrătoare pentru
cuget, pentru trup şi pentru suflet. După zeci de ani de pribegie, sfinţii
revin în Patrie, la Casa Tatălui Ceresc, de unde au fost izgoniţi de ateişti. Or,
prin gura sfinţilor vorbeşte adevărul:
„Cel care respinge în principiu
icoana respinge în principiu şi
taina întrupării cuvântului”
(Teodor Studitul) 18 .
83

oare Ce răspuns vor Da În faţa Domnului
aCei Ce au BatjoCorit şi hulit Cele sfinte?
Când am preluat biserica, în demisol zăceau mai multe obiecte de cult,
până şi Sfântul Epitaf fusese aruncat în cel mai necuviincios mod.
Era un epitaf nemaipome-
nit de frumos, confecţionat din
catifea, iar chipul Mântuitorului
era brodat cu fir de aur.
Epitaful Catedralei „Sf. Teodor
Tiron şi Teodora de la Sihla”
84
Epitaful, împreună cu alte obiecte profanate
Printre obiectele de cult ale catedralei
se numără şi unele de valoare patrimonială
inestimabilă. Altele, noi, deşi au o pondere
istorică mai mică, sunt la fel de importante
sub aspect duhovnicesc, pentru că fiecare
obiect, oricât de mic ar fi după formă, e o
părticică din marea lucrare a Domnului.
Noi, oamenii, facem parte din această mare
lucrare, fiind zidiţi, cum spuneam, după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, însă
chiar şi aşa nu există om fără păcate. În

marea Sa milă, Dumnezeu dă fiilor săi, în special, celor ce se pocăiesc din inimă,
şansa de a-şi reface starea sufletească şi viaţa, în general. Fericiţi sunt
acei ce conştientizează păcatul săvârşit şi nu întârzie să-l mărturisească, să
ceară iertare de la Domnul şi să-l ispăşească prin post şi rugăciune, prin fapte
bineplăcute lui Dumnezeu şi oamenilor. Ca să înţelegeţi până unde poate să
ducă păcatul firea omenească adormită, am să vă relatez un caz.
În una din zile am observat că pe analogul din mijlocul bisericii lipseşte
crucea, lăsată la sfârşitul slujbei pentru închinarea creştinilor. M-am gândit
că o fi luat-o părintele-diacon Constantin Oglinzeanu sau altcineva dintre slujitori,
însă crucea, după cum s-a constatat mai târziu, a dispărut fără urmă.
Au trecut şapte ani. Într-o zi se apropie de mine o tânără şi îmi întinde o
cruce: „Părinte, acum şapte ani, am intrat în biserică şi am văzut în mijlocul
ei o masă, pe care se aflau crucea şi Evanghelia... Parcă m-a împins cineva să
iau crucea şi... am furat-o. Din ziua aceea au pornit necazurile mele, dar, în
primul rând, a început să mi se usuce mâna. Vroiam să aduc crucea înapoi la
biserică, dar, iarăşi, o putere nevăzută mă oprea de fiecare dată. Acum, părinte,
iată, am adus-o şi vă rog să mă iertaţi, dacă puteţi...”. Priveam la ea – o
tânără aparent inteligentă, bine îmbrăcată, drăguţă – şi nu-mi venea să cred
celor auzite, dar Sfânta Cruce era o dovadă convingătoare că nu minte. Am
binecuvântat-o, apoi am săvârşit împreună o rugăciune. Peste o săptămână a
venit din nou la biserică. Încă de la uşă, începu să-mi vorbească emoţionată:
„Părinte, părinte, ascultaţi-mă! Ştiţi că a trecut? A trecut!”. Nedumerit, am
întrebat-o ce a trecut. „Durerea! Mâna a încetat să mă doară. Priviţi, devine
ca cealaltă!”. O ascultam, iar în minte îmi stăruia un gând amar: „Oare pentru
aceasta a fost nevoie de tocmai şapte ani?!”.
85

un Catarg rupt De la CoraBia mântuirii
PĂRINTELE-DIACON CONSTANTIN OGLINZEANU
Viaţa la Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” a fost şi este
zbuciumată. Fireşte, zbuciumul acesta nu a fost niciodată zadarnic - de-a lungul
anilor el s-a încununat cu frumoase realizări, cu experienţe noi. Deşi am
plătit la preţuri mari pentru puţinele clipe de bucurie, deşi am dus o viaţă
asemănătoare cu o coardă de vioară întinsă până la refuz, toate avut-au rostul
lor. Atunci când te regăseşti în ochii creştinilor, când privirea lor te învăluie
cu căldură şi recunoştinţă, când te faci părtaş la dragostea, împlinirea şi
tihna lor sufletească, toată oboseala şi amărăciunea dispar fără urmă. Spre
regret, încordării cu care activam în această perioadă, ritmului alert în care
ne trăiam viaţa nu le-au putut rezista toţi. Primul a cedat tocmai cel mai plin
de viaţă – părintele-diacon Constantin Oglinzeanu. S-a topit ca o lumânare,
la vârsta de numai 40 de ani.
Citirea Evangheliei la punerea în mormânt a blândului păstor
86

Golul pe care l-a lăsat în sufletele noastre îl resimţim cu aceeaşi putere
şi azi, la o distanţă de atâţia ani. Ori de câte ori mă aflu în Ţară, merg neapărat
la Mănăstirea Văratic, situată în preajma „codrilor de aramă”, acolo
unde odihneşte blândul păstor. Privesc la crucea de pe mormânt şi-i spun
părintelui-diacon că mi-i dor de el, de vocea-i duioasă, de firea lui sfătoasă, de
patriotismul lui molipsitor, de care ducem atâta lipsă astăzi...
La mormântul părintelui Constantin Oglinzeanu
87

patrimoniul BiseriCii,
făurit De mâna Cea văzută
Poporul nostru a parcurs o cale lungă - de la altarul de lut la cel fere-
cat în aur, de la simpla slovă - la balade nemuritoare, de la fierul topit cu
ajutorul foiului - la lucrarea iscusită a aurului şi a platinei, de la cioplitul
primitiv în lemn - la adevărata artă a sculpturii în piatră. Înţelepciunea,
râvna, voinţa, dragostea de frumos, credinţa şi talentul au format temelia
unor creaţii comunitare miraculoase, spre care am tins şi tindem ca popor
iubit de Dumnezeu.
Aceste creaţii din patrimoniul românesc s-au născut mai întâi, ca ceva
imaterial, în inima şi în cugetul înaintaşilor noştri, pentru ca mai târziu să
fie materializate în opere fenomenale, în nepreţuite perle ale artei populare,
care fac aproape incredibilă ideea că sunt născute de cugetul şi de mâinile
unor simpli oameni. Cum ar putea fi altfel odată ce făptura omenească este
creaţia supremă a geniului divin, fiinţa plăsmuită după chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu, pecetea înţelepciunii şi puterii Sale? Prin comorile sale
spirituale, morale şi culturale, întemeiate pe credinţa ortodoxă seculară, poporul
român a fost, este şi va fi printre cele mai bogate popoare ale lumii.
Spre regret, de-a lungul secolelor, hoardele tătăreşti, imperialiştii ruşi, o
groază de alţi venetici, spulberaţi prin lume de forţele diabolice, ne-au jefuit,
ne-au prădat şi ne-au deposedat de mii de valori ale tezaurului naţional.
Am amintit aici că în anii 1940-1941, odată cu venirea bolşevicilor, s-a
pierdut o bună parte din tezaurul Bisericii. Între anii 1944 şi 1993, perioadă
în care majoritatea bisericilor au fost închise, aproape că s-a pierdut şi ceea
ce a mai rămas. Multe din obiectele de cult au fost aruncate la gunoi, arse
ori furate.
Iată aici o cruce şi alte obiecte bisericeşti, pe care le-am găsit în gunoi.
88

Crucea de altădată a capelei Steagurile din metal îşi aşteaptă restaurarea
Doar atât a rămas din candelabrul
din faţa altarului
Rămăşiţe ale candelabrelor
din naos şi pronaos
89

Pornind de la zero în lucrarea de restaurare a sfântului locaş, am jertfit
multe obiecte de cult, moştenite de la părinţii mei – slujitori ai Bisericii. Unele
obiecte din acest patrimoniu modest sunt prezentate în imaginile alăturate.
90
Obiectele de cult de pe Sfânta Masă

Evanghelii din sec. XVIII
91

92
Icoana Sfintelor Sărbători Împărăteşti (sfârşitul sec. XVII)

Potir (începutul sec. XIX)
93

94
Icoană a Sfinţilor Apostoli (sfârşitul sec. XVII)

Icoana Maicii Domnului a Tuturor Scârbiţilor
(sfârşitul sec. XVIII)
95

96
Sfeşnic (sec. XVIII)

„pe feriCiţii, pururea pomeniţii Ctitori
ai sfântului loCaşului aCestuia să-i pomeneasCă
Domnul Dumnezeu În Împărăţia sa”
Cine sunt ctitorii? De ce şi pentru ce aşezămintele bisericeşti şi, în gene-
ral, Biserica îi numeşte în slujbele sale „fericiţi”, pomenindu-i în unul dintre
cele mai importante momente ale Sf. Liturghii: la ieşirea cu Sfintele Daruri?
În plus, ctitorii sunt pomeniţi şi cu alte ocazii, lor le e consacrată a doua zi
după hramul bisericii (evident, ei nu sunt uitaţi nici în ziua hramului). Nu
este nimic nou în ceea ce spun, dar ţin să remarc, totuşi: orice biserică, orice
casă, orice oraş, orice monument nu poate exista în afara spiritului uman,
care le creează, le împodobeşte şi le păstrează. Dacă nu ne-am aminti că între
pereţii acestor aşezăminte (laice sau de cult) au trăit şi au făurit oameni asemeni
nouă, care de-a lungul istoriei zbuciumate a neamului s-au ostenit a le
îngriji şi apăra, uneori cu preţul vieţii, pentru a le transmite urmaşilor, n-am
spune prea multe.
De fapt, oamenii aceştia - aproape necunoscuţi, chiar anonimi, - oameni
care au fertilizat ţarina şi codrii cu osemintele lor, care le-au sfinţit cu lacrimi
şi cu sânge nevinovat, sunt ctitorii sfintelor altare, ctitori de neam şi de ţară,
datorită cărora astăzi suntem ceea ce suntem şi avem ceea ce avem. Poate nu
prea multe, dar de o valoare nepreţuită, pentru că înaintaşii noştri înţelegeau
corect înţelepciunea maximei că nu în „mult” stă „bunul”, ci în „bun” stă „multul”.
Adevăr pe care ar trebui să-l însuşim şi noi.
O bună parte din creştini cunosc că bogăţiile şi desfătările vieţii trec mai
degrabă decât zorile dimineţii şi că din cele agonisite vom lua cu noi doar un
rând de haine şi faptele noastre - bune sau rele. Atunci când Domnul ne va
chema la El, faptele bune, adunate laolaltă în desagă, ne vor ajuta să devenim
cetăţeni şi, totodată, ctitori ai Împărăţiei Cereşti.
97

Învăţăturile creştine spun că omul nu dispare odată cu moartea sa fizică.
Unii susţin că oamenii, chiar dacă mor, sunt vii prin faptele şi creaţia lor, alţii
afirmă că oamenii continuă să trăiască şi după moarte, aceasta fiind, de fapt,
esenţa învăţăturii Bisericii noastre.
Convingerea că un creştin nu trebuie să trăiască doar pentru sine şi că
viaţa nu se încheie odată cu moartea i-a determinat (şi-i determină) pe mulţi
credincioşi să dăruiască din puţinul care-l au şi celor mai trişti ca ei. Această
convingere şi faptele ce-i urmează le alimentează credinţa în Dumnezeu şi
iubirea faţă de aproapele. Creştinii adevăraţi trăiesc mai mult pentru binele
altora decât pentru al lor - aşa a fost întotdeauna şi aşa va rămâne pe
vecie. Exemple de dăruire totală oamenilor ne dau Sfântul Voievod Ştefan
cel Mare, Sfânta Cuvioasa Parascheva (care dăruia straiele sale noi copiilor
sărmani, ea purtându-le pe ale lor – zdrenţuite, pentru care fapt era certată
rău de părinţi), Vasile Lupu, Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi alţi ctitori de
locaşuri sfinte, care, într-un fel sau altul, au contribuit la zidirea, înfrumuseţarea
sau conservarea aşezămintelor de cult, scumpe memoriei neamului
românesc.
Poporul nostru a vărsat în faţa sfintelor icoane potop de suferinţe, cu
toate acestea, în Casa Domnului negura trecutului nu se adună, nu se înmulţeşte,
ci se destramă, dând loc luminii şi speranţei. Cei care au înălţat sfinte
locaşuri, care le-au păstrat şi le-au transmis nouă ca pe o comoară de mare
preţ sunt cinstiţi şi pomeniţi de Biserică zi de zi la Sfintele Slujbe, la ectenii,
la ieşirea cu Sfintele Daruri, în multe alte rugăciuni. Numele lor e scris cu
litere de aur în cartea cea nescrisă de mâna omenească - în Cartea din Ceruri.
De hramul bisericii, dar mai ales a doua zi după hram, care e rânduită ca zi
de cinstire a tuturor ctitorilor, ne amintim cu drag de toţi acei care şi-au adus
contribuţia la zidirea sfântului locaş - fie cu un ban, fie cu un obiect de valoare,
fie printr-un efort fizic.
98

Atunci când ne vin oaspeţi de peste hotare şi dorim să-i impresionăm cu
ceva, afară de beciurile de la Cricova, ce le arătăm? Desigur, bisericile şi mănăstirile
noastre, care au supravieţuit perioadei comunismului „înfloritor”,
pentru că ele sunt acropolele noastre spirituale. Pentru cei care abia „ne descoperă”
ele sunt principala dovadă a existenţei şi dăinuirii noastre pe aceste
meleaguri, deoarece noi, după cum spunea George Coşbuc:
„Aici am fost şi aici am stat
Şi-aici fiinţa ne-am format,
Aici ne ştim şi-aici am fost,
Şi-aici ne-avem întregul rost”.
Printre bunii creştini ai Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la
Sihla” se înscrie şi Anastasia Necruţă. Acum dumneaei
nu mai locuieşte la Chişinău - după cum se
întâmplă des pe la noi, s-a stabilit cu traiul la Bucureşti.
Totuşi, rămâne a fi una dintre puţinii ctitori
(puţini, dar buni!), de care am avut parte la
refacerea bisericii.
Într-o zi dna Anastasia mi-a spus că ar vrea
să facă o jertfă pentru biserică şi, deoarece aveam
nevoie de candelabrul central, ea s-a oferit să-l
procure, dar cu o condiţie: să nu fie rusesc! În
acea perioadă dna Anastasia era proprietara Magazinului
„Meşter-faur” şi tocmai avea în vânzare
candelabre italiene. Modelul pe care mi l-a propus
m-a încântat din prima privire. Văzând aceasta,
ea mi-a zis să fac măsurările necesare şi să-i dau Anastasia Necruţă,
dimensiunile. Bucuros că Domnul mi-a trimis un ctitora catedralei
99

ctitor atât de darnic, i-am zis dnei Anastasia că vreau un candelabru cât mai
mare... Eu am făcut măsurările, ea a făcut comanda în Italia şi iată că veni
ziua în care candelabrul a fost adus la biserică... Când l-am văzut pe podea,
gata asamblat, am fost şocat de dimensiunile lui: candelabrul ocupa mai toată
biserica! De emoţie, nu-mi găseam locul... Cum aşa? De atâtea ori am măsurat,
şi iată că acum nu ai pe unde trece în biserică! Cât vezi cu ochii – numai
candelabru!
100
Candelabrul

M-am luat în mâini, până la urmă, şi mi-am zis: „Fie ce-o fi, înapoi nu
mai pot să dau”. Am instalat sub cupolă un motor şi, când acesta a depănat
până la înălţimea cuvenită lanţul candelabrului, el „s-a alungit”, a devenit
sobru şi elegant – exact aşa cum îl văzusem în imaginaţia mea. Trebuie neapărat
să spun că asemenea candelabre sunt numai două – unul la Vatican
şi altul - la Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” (!), ele fiind
lucrări inedite, originale, executate după o comandă specială.
Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizitat
catedrala noastră, ori de câte ori mă întâlneşlte zice cu glas tare, ca să
audă toţi: „Uite-l şi pe părintele Ciuntu de la Catedrala „Sfânta Teodora de la
Sihla” din Chişinău. Are Sfinţia sa în
biserică un candelabru care concurează
numai cu al Papei de la Roma...”.
Şi dacă tot vorbim de ctitori ar fi
nedrept să nu pomenesc aici şi de cunoscuta
familie de muzicieni - Silvia
şi Anatol Chiriac. În una din zile mă
pomenesc faţă în faţă cu Anatol Chiriac.
Nimic deosebit la prima vedere,
pentru că ei sunt prezenţi la fiecare
slujbă, împreună cu copiii Ştefănel şi
Mihaela. Neobişnuit era că dl Anatol,
abia trăgându-şi sufletul, ducea în braţe
un sfeşnic cât Domnia sa de mare.
Din urmă venea şi dna Silvia, cu un
sfeşnic nu mai mic decât al soţului.
Slujbă de slujbă, la catedrala
noastră întâlneşti printre creştini pe
Silvia şi Anatol Chiriac
101

ex-ambasadorul RM în America, Nicolae Ţâu cu soţia, pe scriitorii Anatol
Codru, Mihai Morăraş... .
“Îl surprind pe poetul Nicolae Dabija la slujbe lângă bunii noştri
creştini, Anatol şi Silvia Chiriac, acolo unde stătea, de obicei, regretatul
Grigore Vieru. O văd ca pe o dorinţă a marelui poet de a-i ţine un confrate
de condei locul în biserică şi sunt convins că badea Grig e mulţumit
de aceasta” 19 .
Poetul Nicoliae Dabija la slujbă
Ex-ambasadorul RM în SUA, Nicolae Ţâu, în timpul vacanţelor de diplomat,
era nelipsit la slujbe cu familia. Tradiţia şi neclintita credinţă a părinţilor
s-au înrădăcinat şi în inimile copiilor, care sunt buni creştini, devotaţi fii
ai neamului şi acolo, în ţări îndepărtate, unde se află acum.
* * *
Chiar de la redeschidere, Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la
Sihla” a fost mereu în reconstrucţie şi renovare. Anul 2009 nu a fost în sensul
acesta o excepţie. Reţelele termice ale bisericii au fost instalate în primii ani
după reactivare, conform tehnologiilor existente în acea perioadă. În al 16-lea
an de activitate a sfântului locaş necesitatea schimbării acestora a devenit o
102
Ex-ambasadorul RM în SUA Nicolae Ţâu,
împreună cu soţia, de Duminica Floriilor

stringenţă, iar pentru o mai mare eficienţă, dictată de schimbarea pardoselii,
s-a decis a le încorpora în pereţii clădirii. Au fost elaborate trei proiecte de
reconstrucţie, unul dintre ele aparţinând fraţilor arhitecţi Eremciuc (acestuia
din urmă i-am şi dat preferinţă).
Instalarea pardoselii, aşa cum o vedeam în imaginaţia mea, nu era o
procedură simplă. Şi nici o lucrare ieftină sub aspectul materialelor de construcţie
(marmoră, faianţă de înaltă calitate) şi al lucrărilor. Adăugaţi la toate
acestea complexitatea, fineţea ornamentului, executarea căruia necesită
precizie şi măiestrie, utilizarea unor ustensile performante. La propunerea
noastră, desenul şi culorile pardoselii au fost armonizate cu gama cromatică
a cupolei bisericii – această soluţie artistică creează impresia că stelele de pe
cer (cupolă) se reflectă în apa lacului (pardoseală)...
Proiectul selectat aparţine, după cum spuneam, arhitecţilor Ala şi Gheorghe
Eremciuc, iar realizarea lui
se datorează ctitorilor Ecaterina şi
Gheorghe Ţulea, care îmi sunt şi
colegi de şcoală.
Schimb de opinii asupra lucrărilor de
remodelare artistică a pardoselii şi pereţilor
Imaginea vulturului, realizată
artistic în pardoseală
103

Pardoseala - plan general
(prima variantă )
Pardoseala - plan general
(a doua variantă)
104
Pardoseala - plan general
(varianta finală)
Schiţa vulturului din centrul bisericii

Remodelarea pereţilor a pornit de la curăţirea lor până la piatră la o înăl-
ţime de 2 metri de la podea, pe întreg perimetrul bisericii. Conform proiectu-
lui, ei au fost acoperiţi cu faianţă modelată şi tăiată artistic la calculator, cu
un ornament specific bisericesc, care îndeamnă la smerenie şi înălţare. Aceste
lucrări de înaltă precizie au fost executate de maestrul Vladimir Sfeclă.
Maestrul Vladimir Sfeclă în procesul lucrului
Fragment al pereţilor (realizare artistică
105

Lucrările din interior au
culminat cu un moment important
pentru activitatea
ecleziastică: instalarea Sf.
Prestol (Sf. Masă) şi a Jertfelnicului,
ambele lucrate în
marmoră.
Concomitent cu aceste
lucrări, au fost elaborate şi
realizate atributele bisericeşti
individuale precum Drapelul,
Stema şi Imnul Catedralei
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora
de la Sihla”.
106
Aşa arată Sf. Jertfelnic
Sf. Masă a Catedralei
„Sf. Teodor Tiron
şi Teodora de la Sihla”

Drapeul este de culoare albastră, ce simbolizează Patria Cerească – lo-
cul de unde venim şi unde ne vom întoarce. El are în centru stema, iar pe di-
agonală – patru stele
aurite, care îi reprezintă
pe cei patru
Evanghelişti - Matei,
Marcu, Luca şi
Ioan. Distanţa dintre
partea de jos şi cea
de sus a drapelului
simbolizează drumul
Drapelul Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” creştinului spre Patria
cerească, energia
dumnezeiască lucrătoare. Stelele au câte 7 colţuri,
simbolizând cele şapte Taine al Bisericii.
Stema îi are în centru pe Sfinţii hramului
catedralei – Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla,
ţinând pe braţe biserica ai cărei îngeri păzitori
sunt. Tot aici a fost plasată Coloana lui Brâncuşi,
ca simbol al infinitului Sfintei Biserici şi
al verticalităţii în credinţă.
Stema Catedralei „Sf. Teodor Cercul, care împrejmuieşte
Tiron şi Teodora de la Sihla”
aceste imagini, simbolizează
veşnicia. Împletirea pe cerc a Tricolorului reprezintă
Sf. Treime, adică veşnicia neamului şi a celor sfinte.
Stema a fost executată, conform conceptului protoiereului
mitrofor Ioan Ciuntu, de pictorul grafician
Pictorul grafician
Vitalie Roşca.
107
Vitalie Roşca.

108
Imnul Catedralei „Sf. Teo-
dor Tiron şi Teodora de la Sihla”
a fost scris de compozitorul Liviu
Ştirbu pe versurile maestrului în
arte Dorel Ţărnă.
La următoarea etapă a lucrărilor
se va amenaja terenul adiacent
catedralei în scopul creării
unui amfiteatru creştin pentru
desfăşurarea manifestărilor cultural-religioase
şi a minipanteonului
notorietăţilor basarabene.
Lucrările efectuate în ultimul
timp vor completa un nou capitol
din istoria Catedralei „Sf. Teodor
Tiron şi Teodora de la Sihla” şi
vor constitui pentru creştinii noştri
un imbold pentru noi idei şi realizări,
pentru noi manifestări de
credinţă şi dragoste faţă de sfântul
locaş.

orologiul
Trec secole, trec milenii. Înaintăm în timp. Internetul, telefonul mobil,
alte miracole ale tehnicii de la sfârşitul secolului XX, acum câteva decenii,
erau necunoscute, nebănuite. Ceasul, dimpotrivă, a fost inventat cu milenii
în urmă, devenind de-a lungul istoriei un atribut indispensabil pentru civilizaţii.
De la invenţia sa şi până acum, ceasul a fost modernizat în permanenţă,
avansând de la firele de nisip ale clepsidrei până la „tic-tac”-urile inimioarei
metalice, astfel încercând,
probabil,
să imite bătăile
ceasului din noi.
Îşi are istoria
sa şi orologiul Catedralei
„Sf. Teodor
Tiron şi Teodora
de la Sihla”.
Demult vroiam
să instalez în
biserică un ceas
Orologiul din altar
„gospodăresc”, dar
numeroasele probleme şi griji cotidiene amânau pentru altă dată realizarea
acestui gând. Ori de câte ori intram în magazine, priveam cu jind la varietatea
de ceasuri şi chibzuiam în sinea mea care din ele s-ar potrivi mai bine
pentru biserica noastră. Încă în anii ’70, când eram ipodiacon la Catedrala
„Sf. Teodor Tiron” (numită şi „Ciuflea”), înţepeneam de frică la sunetul orologiului
din altar. Acesta emitea un bombănit atât de înfricoşător, încât mi se
109

părea că vine tocmai din adâncul pământului. Atunci când gândul mă purta
prin alte dimensiuni astrale, tresăream ca ars la bătăile neobositului orologiu,
iar creştinii mai împrăştiaţi cu mintea, asemeni mie, îşi regăseau cu greu
echilibrul. Semnul crucii, făcut de ei în mare grabă, semăna mai mult cu o
scuză pentru abaterea gândului decât a evlavie...
De atunci au trecut 40 de ani... În una din zilele lui 2007 discutam cu
un bun creştin al bisericii noastre. Deodată, el îmi zice: „Părinte Ioan, ce-aţi
spune dacă am aduce la biserică un ceas mare?”. „Nu aş spune decât „mulţumesc”,
i-am răspuns. „Dar există o problemă, adăugă creştinul. Ceasul a stat
în biroul tov. Calin, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem din RSSM,
apoi al primului secretar de partid...”. I-am spus că nu văd nici o problemă şi
că este mult mai uşor să converteşti la creştinism un ceas, decât pe foştii lui
„stăpâni”.
…Grăbit, pendulul orologiului se zbate dintr-o parte în alta, de parcă ar
vrea să se smulgă din cutie. De când se află în altarul catedralei, el s-a „împrietenit”
cu noi, slujitorii, îndeosebi cu mine: fiind asamblat în 1954, este
de-o vârstă cu mine, doar că mă întrece în înălţime. „Profilaxia” orologiului
nu a costat prea scump - 2-3 colaci pentru meşter. Agheasmă, ce-i drept, s-a
consumat mai multă, dar s-a meritat.
În biserică timpul se măsoară altfel. Acolo comuniştilor atei li se numărau
zilele şi orele – „ceasurile care le-au mai rămas”, aici se deapănă încet şi
sigur timpul veşniciei. După cuvântul Mântuitorului:
„Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care m-a trimis
pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a
mutat din moarte la viaţă” (Evanghelia de la Ioan 5, 24). „Nu
vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul în care toţi cei din morminte
vor auzi glasul Lui” (Evanghelia de la Ioan 5, 28).
110

troiţa
Plouă mărunt. Nemiloase, picăturile mă lovesc, fără să aleagă, peste
mâini, peste faţă… Încerc să stau drept ca lumânarea, dar ploaia mă face, în
cele din urmă, să mă zgribulesc, să mă retrag în „eu-l” meu, la fel ca melcul
de pe troiţa din faţa catedralei, care s-a ascuns în co-„chilia” sa, deşi nici nu
ieşise prea departe.
Stau între două troiţe – cea din faţa catedralei şi cea de vizavi, la un pas
de intrarea în biserică, de parcă aştept să înceteze ploaia.
Troiţele din faţa catedralei
Iată-l pe un creştin de-al nostru... Se apropie, mă salută, îmi cere binecu-
vântarea. Îi simt timiditatea… Vrea să-mi spună ceva, dar alege atent cuvintele,
probabil, se teme să nu mă jignească cu îndrăzneala sa. „Părinte, vă rog
să înţelegeţi corect ceea ce vreau să spun… Nu vă supăraţi...”. Îl încurajez, îi
amintesc că în ţară e democraţie şi că fiecare are dreptul la opinie: să nu se
jeneze, să vorbească direct, ca la mărturisire. Astfel îmbărbătat, creştinul îmi
111

zice că ar trebui să schimbăm sticla spartă a troiţei şi să o mutăm mai aproape
de biserică, căci poate fi confundată cu unul dintre panourile publicitare,
amplasate de-a lungul străzii.
Troiţa stă „cuminte” în ploaie, iar chipul Sf. Teodora ne priveşte blajin.
În orice anotimp, în bătaia vântului şi a ploii, sub razele toride ale soarelui,
ea ne aminteşte de viaţa Sfintei Teodora, de nevoinţa, smerenia şi credinţa
ei nestăvilită în Dumnezeu. Într-adevăr, sticla trebuie schimbată, ba am şi
schimbat-o de două ori, dar mai avem, din păcate, „suflete zbuciumate”, care
nu fac deosebire între un panou publicitar şi o troiţă…
Ziceam adineauri că cele două troiţe sunt
rude. Aşa e: toate câte sunt la Catedrala „Sf.
Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” au legătură
cu Sfânta Teodora. Odată cu redeschiderea
bisericii (1993) s-a format comunitatea creştină.
La început era o mână de oameni. Lumea
trecea indiferentă pe lângă sfântul locaş, fără
să cunoască că înăuntru e o biserică slujitoare.
Unii intrau să vadă muzeul ateismului, pe alţii,
mai nostalgici, îi aducea încoace dorul după
sala de dans. Oamenii veneau atunci, după cum
mai vin şi acum, spre regret, din lumea celor
rătăciţi, păcălită de idealurile comunismului, de
multe ori înţelegând că au păcătuit abia atunci
când Dumnezeu îi punea „la respect” prin grele
încercări şi nevoi.
Restaurarea troiţei
Troiţa cu chipul Sf. Teodora a fost instalată
anume pentru a trezi din amorţire conştiinţa oamenilor. Îmi amintesc că i-am
112

împărtăşit ideea părintelui-diacon Constantin Oglinzeanu şi el s-a oferit să
mijlocească întru realizarea ei. Aşa a şi făcut: troiţa a fost lucrată la baştina
Sf. Teodora, la Vânători-Humuleşti, iar meşterii nu au vrut să ia pentru
munca lor nici o plată. Ne-am dus s-o aducem acasă în miez de iarnă, cu o
limuzină cu remorcă. A fost dificil şi chiar periculos să trecem munţii pe un
drum anevoios, de la peştera Sf. Teodora în cealaltă parte, la Mănăstirea Văratic,
însă Domnul a fost cu noi. Tot atunci am adus de la Mănăstirea Neamţ
troiţa din faţa catedralei, cu inscripţia pe care o vedeţi şi astăzi. Troiţa a fost
lucrată prin grija părintelui Vasilică - preot misionar, profesor la Seminarul
Teologic de la Mănăstirea Neamţ, fire blajină şi înţelegătoare. A slujit o viaţă
în străinătate, iar banii adunaţi i-a jertfit pentru construcţia noii biserici de
la Mănăstirea Neamţ. La plecarea noastră, a adunat o bună parte din plapumele
elevilor şi, cu ele, a învelit troiţa. „Elevii vor răbda cumva, mi-a zis, dar
crucii trebuie să-i fie cald”. Înţelegeam noi prea bine că, de fapt, părintele se
temea ca troiţa să nu pătimească pe drum, să nu sufere vreo zgârietură.
Era o iarnă ca-n poveste, cu ger şi multă zăpadă. Iar noi, după cum spuneam,
cu o limuzină cu remorcă aduceam din munţii Neamţului o comoară
de nepreţuit – cele două troiţe. Motorul vuia din greu, roţile maşinii lunecau
în toate părţile. Pe drum, în plină noapte, am făcut zeci de popasuri pentru a
fixa crucile îngheţate „până la oase”. Cu mâinile stâlcite şi înfometaţi, dar cu
sufletele împăcate, senini la chip şi stăpâniţi de o mare bucurie duhovnicească,
cu cântări creştine, am adus aceste două troiţe la Chişinău.
De 15 ani înştiinţează ele creştinii că în preajmă se află o biserică şi că
e bine să-şi încetinească paşii. Să-şi facă semnul crucii şi să înţeleagă că toate
sunt trecătoare, iar viaţa e un zbucium nesfârşit. Cu toate acestea, avem
datoria şi misiunea de a duce mai departe crucea neamului, preluată de la
înaintaşii noştri, între care şi Sf. Teodora de la Sihla, care îşi are rostul său în
Biserică, la Dumnezeu şi chiar la această margine de drum...
113

Cât priveşte bolta bisericii, am şi despre ea a vă povesti lucruri interesan-
te. În procesul de reconstrucţie aveam nevoie de scândură groasă şi lată, care,
însă, în vremea aceea era foarte greu de găsit. Nu aveam îndeajuns scândură
nici pentru schele. Şi din nou mi-a venit în ajutor părintele Constantin Oglinzeanu:
el a mers la părintele-paroh Anton din Tarcău, localitate situată în
zona montană a Bistriţei, rugându-i pe creştini să ne ajute cu scândură - care
şi cât poate. După o săptămână am urmat şi eu încolo. Am încălţat ciubotele şi
am pornit prin sat. Părintele Constantin a plecat cu căruţa într-o parte a localităţii,
eu – în cealaltă. Mergeam prin ploaia rece a unui sfârşit de noiembrie
de la o casă la alta, adunând câte o scândură-două – jertfa creştinilor. La un
moment dat, am intrat în curtea unui creştin şi, privind în jur, am înţeles că
este un suflet necăjit, nevoiaş. Am vrut să ies, dar gospodarul m-a zărit şi mi-a
strigat să mă întorc. I-am spus ce m-a adus în acele locuri, dar m-am grăbit să
adaug că deja avem căruţa plină cu scânduri. „Stai, părinte, mi-a zis gospodarul.
Oare se poate aşa?”. Sprijinindu-se când pe un picior, când pe altul, căuta
cu ce să mă ajute, dar nu prea avea cu ce. Nu mă simţeam în apele mele, dar,
în acelaşi timp, nu vroiam să-l supăr pentru a doua oară. Deodată, omul s-a
luminat la faţă. A alergat spre casă, la prispa căreia avea bătute gospodăreşte
trei scânduri groase noi-nouţe. Le-a dezbătut pe toate dintr-o răsuflare şi
mi-a zis bucuros: „Luaţi, părinte, din puţinul pe care-l am... Le dau din toată
inima”. Nu voi uita niciodată acest episod, nici pe bunul creştin, pe care îl pomenesc
mereu. Nu-i cunosc numele, dar la proscomidie desprind o părticică
pentru ctitorul de la Tarcău şi gândul meu se îndreaptă la el. Ştiu că Tatăl
Ceresc îi cunoaşte numele şi faptele. Mă întreb uneori dacă mai este în viaţă
şi mă rog la Dumnezeu să-l răsplătească, oriunde ar fi, după faptele sale...
După ce ne-am văzut cu scândura adusă la Chişinău, dar mai ales după
ce am văzut-o încercuind bolta bisericii, am căpătat curaj. Ne-am gândit că
n-ar fi rău să-l răsplătim pe părintele Anton şi pe creştinii din Tarcău cu o
114

vizită. I-am spus părintelui Constantin despre intenţiile noastre şi iată că
într-o sâmbătă autocarul cu 70 de preoţi, corişti şi creştini a luat calea spre
Tarcău. Nu voi uita această călătorie niciodată. Cu toate că am ajuns la locul
destinaţiei seara târziu, în Tarcăul din zona Bistriţei oamenii ne aşteptau.
Aproape în fiecare casă şi în fiecare curte ardeau luminile. Casa parohială
avea uşile larg deschise şi prin ele se vedea pregătită o masă împărătească.
Părintele Anton, împreună cu doamna preoteasă, ne-au întâmpinat cu nişte
colaci cât roata carului. Toate casele aşteptau oaspeţi! A doua zi - o duminică
binecuvântată - a început cu Sfânta Liturghie şi a continuat cu o frumoasă
agapă frăţească.
Când a trebuit să ne întoarcem, nu-i puteam aduna pe creştini de pe la
casele oamenilor. Ca şi la sosire, am pornit spre Chişinău la miezul nopţii,
atât de lungă a fost despărţirea. Printre pelerini erau şi reporteri de la Teleradio
Moldova, care au realizat
la Tarcău o sumedenie de
reportaje. Chiar după primul
din ele, dlui Grigore Fidelschi,
redactor la Teleradio Moldova,
i s-a interzis să-şi prezinte reportajele
la televiziunea „naţională”
- prea vădit era mesajul
că sângele apă nu se face. În
ciuda celor care resping cu înverşunare
acest adevăr, afirm
încă o dată (şi pentru a câta
oară?!) că, indiferent de faptul
dacă le place sau nu, sângele,
într-adevăr, nu se face apă! Împreună cu tot neamul, la Tarcău
115

116
BiseriCa nouă
Cu timpul, biserica a devenit neîncăpătoare şi aceasta ne-a determinat
să construim încă una - în curte. Lucrarea a fost executată din banii adunaţi
la biserică, precum şi din donaţiile creştinilor.
Ca la oricare alt început, conturul lucrării e învăluit de ceaţă şi de fum

Biserica nouă în construcţie
Duminică, 19 octombrie 2008, slujitorii catedralei, împreună cu preoţii
din Grecia, co-slujitori la această Sfântă Slujbă, au sfinţit noul locaş.
117

118
Preoţii greci (secvenţă de la sfinţire)
Sfinţirea bisericii noi

Aşa a rânduit Bunul Dumnezeu, încât am reuşit să facem multe lucruri
frumoase, începând cu noua pălămărie şi terminând cu încăperile auxiliare,
necesare bisericii pentru o bună activitate. Din ele face parte şi Studioul
radio-TV al Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, deschis în
colaborare cu Postul de radio „Vocea Basarabiei”. De aici se transmit în direct
slujbele religioase, predicile, emisiunile cu tematică creştină. Astfel, în chip
nevăzut, studioul devine o punte de legătură între creştinii din biserică şi cei
care, dintr-un motiv sau altul, nu participă la Sfintele Slujbe.
Ziarista Maria Bulat-Saharneanu în dialog cu pr. Ioan Ciuntu
119

Demisolul - până la şi După restaurare
Concomitent cu restaurarea locaşului vechi şi construcţia bisericii noi s-a
procedat la restabilirea încăperilor auxiliare, a demisolului bisericii-liceu.
Până în 1944 aceste spaţii au fost funcţionale, accesibile şi bine îngrijite.
Dar puterea sovietică s-a străduit să distrugă, să pângărească şi să mutileze
nu doar sufletele şi minţile oamenilor, ci şi integritatea şi puritatea sfintelor
locaşuri. Ea şi-a extins tentaculele, asemeni unei caracatiţe, până şi în demisolurile
bisericilor, ale instituţiilor de cultură şi de învăţământ.
Pentru a vă imagina cât de mari au fost distrugerile cauzate de forţele
răului, voi da câteva imagini ale demisolului. Anume în aceste încăperi, mai
exact, în gunoaiele din ele, am găsit Sfântul Epitaf, Sfânta Cruce şi alte obiecte
de cult.
120
Demisolul devastat

„Natură statică” ateistă
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am reuşit să schimbăm aspectul lor.
După o reparaţie capitală, le-am amenajat în sală de audienţe, bibliotecă,
arhivă, filmotecă, audiotecă, tot aici se află calculatorul bisericii, în memoria
căruia sunt stocate preţioase materiale de cultură şi spiritualitate ortodoxă.
121

122
Biblioteca
Sala de audienţe

Biroul parohului
până la reparaţie...
… şi după
123

sărBători şi vizite CanoniCe
Pentru toţi acei care au vrut să-i treacă pragul, Catedrala „Sf. Teodor
Tiron şi Teodora de la Sihla” şi-a ţinut întotdeauna uşile deschise. În şirul
miilor de oameni, care şi-au aplecat fruntea în sfântul locaş, au fost şi prelaţii
Bisericii Române: regretatul ÎPS Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei,
Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Andrei,
Arhiepiscopul Alba-Iuliei, ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Curţii de Argeş, ÎPS
Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Prezenţa şi dragostea lor, frumoasele
predici, Sfintele Slujbe – toate au turnat balsam mângâietor peste sufletele
însetate ale creştinilor noştri. Scumpe şi neuitate sunt aceste momente pentru
noi, dar bineplăcute sunt ele şi acolo, Sus, în faţa Domnului, căci „ce este
mai bine, Doamne, decât atunci când sunt fraţii împreună?!”.
(De la stânga la dreapta) ÎPS Daniel, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, acum Patriarh
al Bisericii Ortodoxe Române, ÎPS Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei, ÎPS Petru,
Mitropolit al Basarabiei, prot. Anatol Balan, protopop de Lăpuşna, şi prot. mitrofor
Ioan Ciuntu, parohul Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”
124

20/7 august 2008. A rânduit
Dumnezeu ca în ziua hramului
„Sfintei Teodora de la
Sihla”, cu un grup de clerici din
Arhiepiscopia Alba-Iuliei, să vizităm
această frumoasă biserică.
Doamne, binecuvântează pe
părintele Ioan Ciuntu şi pe toţi
credincioşii lui.
+ Andrei,
Arhiepiscopul Alba-Iuliei”.
„16 ianuarie 1999. Am vizitat cu
multă bucurie Biserica „Sfânta Teodora
de la Sihla” din Chişinău, unde am admirat
evlavia şi hărnicia credincioşilor
conduşi de Preacucernicul părinte Ioan
Ciuntu. Binecuvântează, Doamne, pe cei
care iubesc frumuseţea Casei Tale!
+ Daniel,
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei,
+ Nestor,
Mitropolitul Olteniei
125

ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, împreună cu un grup de clerici din acelaşi oraş
În pofida faptului că Biserica Rusă, cât şi o parte din bisericile din Moldo-
va, subordonate ei, făceau tot posibilul pentru a ne izola de bisericile ortodoxe
din România şi din Basarabia, Biserica Română rămânea aproape de sufletele
noastre. E şi firesc să fie aşa: împărtăşim aceeaşi credinţă, iar în venele
noastre curge acelaşi sânge. Ne-am bucurat şi ne bucurăm în continuare de
ajutorul Patriarhiei Române în soluţionarea tuturor problemelor şi sprijinul
acesta ni se acordă cu dragoste şi respect, dezinteresat.
În ultimul an din viaţa Prea Fericitului Teoctist, creştinii Catedralei „Sf.
Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, ca şi cum ar fi presimţit că Domnul îl va
chema curând la El, i-au trimis o scrisoare în care îşi exprimau dorinţa de a-l
avea oaspete. Spre regret, Prea Fericitul, român-moldovean de la Botoşani
(Moldova de peste Prut), a trecut prin Basarabia - în drum spre veşnicie – dar
numai cu sufletul.
126

Prima vizită canonică şi de slujire într-o biserică ortodoxă română din
Basarabia a fost, în 1993, a regretatului ÎPS Lucian, Arhiepiscopul Tomisului
(Constanţa). La piatra de temelie a viitoarei biserici „Binecredinciosul Voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt”, filială a Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora
de la Sihla”, a urmat o slujbă sub cerul liber, în timpul căreia diaconul bisericii
noastre, Andrei Beregoi, a fost hirotonit preot.
Regretatul ÎPS Lucian, Arhiepiscopul Tomisului (Constanţa)
Frumoasele sărbători din iarna anului 2003, precum şi cele de cinstire a
Marelui Voievod Ştefan (în anul declarat de UNESCO Anul Sfântului Ştefan
cel Mare) au impresionat prin prezenţa la ele a ierarhilor din ţară: ÎPS Casian,
Arhiepiscop al Dunării de Jos, şi ÎPS Ioachim, Episcop-vicar al Bacăului.
127

128
Icoanele Sfinţilor neamului în braţele copiilor
Slujba de cinstire a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt

Florile recunoştinţei la monumentul Binecredinciosului Ştefan cel Mare şi Sfânt
129

Secvenţă de la lansarea cărţii “Mărturisiri în alb şi negru”, autor - prot. Ioan Ciuntu
130
Poetul Iulian Filip

Gândul curat şi iubirea frăţească au topit multe din supărările pe care
unii creştini le aveau, ca orice muritori, le-au pus în inimi lumină, credinţă şi
speranţă în mântuire. Oare nu este aceasta o convingătoare dovadă a afirmaţiei
că sângele apă nu se face?
La una din Sfintele Slujbe, în numele Episcopiei Dunării de Jos, ÎPS Casian
i-a decernat Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” Ordinul
„Sfântul Andrei Întâiul Chemat” (naşul încreştinării românilor).
Sărbătorile au continuat cu depuneri de flori şi cu un recital de versuri
şi de muzică patriotică la monumentul Marelui Voievod şi au culminat cu
lansarea cărţii „Mărturisiri în alb şi negru” (autor - protoiereul mitrofor Ioan
Ciuntu).
soli ai meleagului elen
Un impresionant eveniment la Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora
de la Sihla” s-a produs în toamna anului 2008. Pentru prima oară 10 feţe bisericeşti
de rang înalt din
Grecia au fost oaspeţi-pelerini
pe meleagurile noastre.
A urmat o săptămână
de slujbe, predici, acatiste
în faţa Sf. Moaşte, aduse
de confraţii din Grecia -
pentru prima dată creştinii
din Moldova s-au închinat,
în acelaşi timp, la
moaştele a 113 sfinţi.
Împreună cu slujitorii
catedralei şi cu un grup De la mic la mare – în aşteptarea Sfintelor Moaşte
131

de creştini, am aşteptat cu mare nerăbdare în zorii zilei de 13 octombrie sosirea
oaspeţilor din Grecia în Aeroportul Internaţional Chişinău.
Catedrala a fost deschisă non-stop, pentru ca toţi doritorii să se poată închina
la Sfintele Moaşte. Slujbele religioase
erau săvârşite în comun de preoţii
eleni şi ai Catedralei „Sf. Teodor Tiron
şi Teodora de la Sihla”. Câteva cupluri
au avut fericitul prilej de a primi de la
preoţii eleni Taina Cununiei, alţii – de
a fi împărtăşiţi de ei sau de a fi binecuvântaţi
în timpul sfinţirii casei.
Cu multă dragoste frăţească au
fost primiţi oaspeţii din Grecia şi la
mănăstirile din Moldova.
O icoană în dar de la Arhimandritul Nifon
132
Întâmpinarea oaspeţilor greci

La Mănăstirea Condriţa
Începând cu hramul oraşului, adică cu 14 octombrie, toate câte au urmat
s-au constituit pentru oaspeţi şi pentru creştinii noştri în irepetabile sărbători
de suflet. În mod simbolic, catedrala a construit un pod duhovnicesc între
cele două Biserici Ortodoxe – Greacă şi Română Basarabeană.
Delegaţia elenă a înmânat parohului Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”
Crucea cu Pietre Scumpe, dăruită de Mitropolitul Serafim de Peiraeus.
133

Aceste evenimente au înscris o nouă pagină în istoria vieţii duhovniceşti
a Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”.
134
Copiii Moldovei se închină la Sfintele Moaşte din Grecia

vizita În greCia (mai 2009)
Cunoaşte toată lumea că poporul român a fost creştinat cu 2000 de ani
în urmă de însuşi Sf. Apostol Andrei, Întâiul chemat de Mântuitorul Iisus
Hristos.
Poporul rus, de exemplu, a fost creştinat mult mai târziu, dacă ne ghidăm
de sursele istorice – cu puţin înaintea anului 2000 ruşii au sărbătorit un mileniu
de creştinare. În acest context, aş vrea să amintesc că ţarul rus, în preajma
creştinării, şi-a trimis solii în lumea mare în căutarea adevăratei credinţe.
La întoarcere, solii i-au povestit că n-au văzut nicăieri pe pământ ceva mai
frumos şi mai înălţător decât ceea ce au văzut în Ţara Grecească - acolo unde
curg râurile credinţei pline de miere, având maluri de aur. La Constantinopol,
în timpul Sfintei Slujbe, trimişii ţarului nu mai înţelegeau, din spusele lor,
dacă se află pe pământ sau în cer...
Aceeaşi aleasă trăire am avut şi noi, delegaţia din şase persoane a Moldovei,
care, în primăvara anului 2009 a vizitat Grecia la invitaţia ÎPS Serafim,
Mitropolit de Peiraeus, Atena.
Cu acest prilej, am mers la locurile sfinte, unde au trăit şi s-au jertfit, în
numele credinţei, cei mai mulţi din marii duhovnici ai umanităţii. Peşterile
modeste, săpate în stânci, falnicele biserici şi catedrale, împodobite cu marmoră
şi aur, moaştele atâtor sfinţi, însuşi cultul creştin-ortodox, care este
oficializat şi implementat în structurile statului, – toate vorbesc despre vrednicia
acestui popor şi despre trăirea lui creştină adevărată.
A urmat o săptămână plină de evenimente care ne-au copleşit şi ne-au
jilăvit sufletele. Ca şi la Chişinău, toate au început de la o zi de hram – de
la frumoasa sărbătoare a Sf. Constantin şi Elena, ocrotitorii bisericii, la care
am fost invitaţi. Evenimentul s-a încununat cu o procesiune, în timpul căreia
moaştele Sf. Constantin şi Elena au fost purtate pe străzile Atenei, în
135

acordurile orchestrei Flotei Maritime din Grecia. Sfânta slujbă a fost oficiată
de mai mulţi mitropoliţi din Grecia, în comun cu delegaţii Patriarhiei Constantinopolului.
Sărbătoarea a continuat şi după serviciul divin, cu concerte şi jocuri naţionale
elene în amfiteatrele de pe malul mării.
Emoţionant şi memorabil a fost drumul spre Corint, localitate istorică,
cunoscută şi din Epistolele Sf. Apostol Pavel către corinteni.
Închinarea la moaştele Sf. Apostol Andrei, Întâiul chemat, în Catedrala
din Patra, ne-a dat noi puteri, speranţe şi încredere în misiunea la care suntem
chemaţi.
Mănăstirile din Grecia, aşezate ca o salbă de mărgăritare, ne-au primit
cu drag. Călugării au manifestat o deosebită stimă şi iubire faţă de noi, apropiaţii
lor întru Hristos. Aceeaşi atitudine am simţit şi din partea ÎPS Serafim,
şi din partea preoţilor Mitropoliei pe care o păstoreşte.
Vizita în Grecia m-a întărit în convingerea că între slujitorii Catedralei
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” şi ai bisericilor elene s-au legat nu
doar relaţii de prietenie, ci şi de suflet, care ne ajută să formăm un tot întreg,
o mare familie creştin-ortodoxă.
Această înrudire duhovnicească o confirmă şi faptul că preoţii din Grecia
au săvârşit în catedrala noastră Taina Botezului şi Taina Cununiei. Aşijderi
şi noi în Grecia am botezat şi cununat, eu devenind chiar naşul unui prunc pe
nume Dimitrios.
Binecuvântarea Domnului să fie peste ei şi peste noi, că nimic din ceea
ce se face nu se face fără voia Lui.
136

Biserica greacă întâmpină, concomitent, moaştele Sf. Constantin şi Elena şi delegaţia
din Moldova
Vizită protocolară la reşedinţa Mitropolitului Serafim de Peiraeus
137

138
Locurile pe care a predicat
Sf. Apostol Pavel
Slujba săvârşită cu prilejul
hramului Bisericii „Sf. Constantin
şi Elena” (Peiraeus, Atena)
Taina Sfintei Împărtăşiri
în Biserica „Sf. Constantin
şi Elena”

Procesiune festivă cu moaştele Sfinţilor Constantin şi Elena pe străzile capitalei elene
ÎPS Serafim, Mitropolit de Peiraeus (Atena), şi protoiereul mitrofor Ioan Ciuntu
139

Sobor de prelaţi şi de preoţi moldo-greci la slujba de sărbătoare
Săvârşirea Tainei Botezului pruncului Dimitrios din Atena de către preotul-paroh
140
Hariton (Biserica Elenă) şi protoiereul Ioan

Seara de rămas bun la Atena
O vizită la Catedrala Mitropolitană din Atena
141

142
pelerinaje
Drumuri... Drumuri... Mai scurte sau mai lungi, mai largi sau mai în-
guste, paralele, intersectate, serpentine... Drumuri pe care rătăcim noi, cei
ispitiţi de curiozitate şi de setea cunoaşterii.
Pornim pe cărări şerpuite şi incomode în speranţa că vom ajunge odată
şi odată la drumul cel drept. Ne adâncim în grotele munţilor, ne strecurăm
prin tunelurile submontane cu speranţa că vom vedea la capătul lor o rază de
lumină. Ne întoarcem iar şi iar la căile bătătorite de generaţiile predecesoare
spre locurile sfinte, peşterile isihaste, mănăstirile rupestre, sfintele moaşte...
În limbajul creştinesc, acestea se numesc pelerinaje la locurile sfinte.
Aţi observat, probabil, şi dumneavoastră această nestăvilită „sete” de
lumină divină: cu cât mai multă lumină primeşti, cu atât mai multă doreşti.
O căutăm cu osârdie, cu toate acestea, mai lăsăm uneori să ne doboare disperarea,
izvorâtă din imperfecţiunea firii noastre, din nemulţumirea sau chiar
ura care ne macină sufletul.
Dumnezeu adună boabele de lumină risipite de fiii Săi şi le aşează în sipete
de aur - bisericile şi mănăstirile Lui, care sunt oaze duhovniceşti, repere
de alinare şi întremare pentru sufletele noastre. Mihail Sadoveanu scria cu
mare dragoste despre ele şi le numea
„locuri istorice sfinte, ce atrag admiraţia
românilor şi stima străinilor.”
Creştinii Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” au săvârşit
zeci şi sute de pelerinaje vindecătoare de suflet şi de cuget. Importanţa lor
în procesul educaţiei creştine, cunoaşterii istoriei Ţării şi a Bisericii neamului
este incontestabilă, pentru că ele readuc în prim-planul vieţii noastre
virtuţile creştine - bunăvoinţa, sinceritatea, căldura sufletească, compasiu-

nea pentru aproapele. Ele ne ajută să conştientizăm că suntem cu toţii fii ai
Tatălui Ceresc, care, cu aceeaşi măsură, împarte fiecăruia din dragostea Sa,
aducând în sufletele noastre pace şi armonie. În una din publicaţiile periodice
doamna Liuba Tomşa spunea cu referinţă la pelerinaje:
”În decursul a şapte ani, perioadă în care am însoţit zeci de grupuri în
pelerinajele creştine, organizate de Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” prin
locurile sfinte, îndeosebi din România, am văzut lume de peste lume. Au
stat la aceeaşi masă şi au ascultat aceleaşi sfinte slujbe enoriaşi ai diferitor
biserici, copii de la diferite şcoli, grupuri din Transnistria, constituite din
moldoveni, ruşi, ucraineni şi belaruşi, bulgari şi găgăuzi. Am avut printre
ei şi oameni de alte confesiuni, dar nu i-am auzit vreodată să se certe, să
delimiteze Biserica în „a noastră” şi „a voastră” 20 .
În Basarabia tradiţia pelerinajelor a început în 1993 cu mâna uşoară a
diaconului nostru, regretatul părinte Constantin Oglinzeanu.
Era un bun cunoscător al sfintelor aşezăminte de peste Prut şi un neobosit
însoţitor al creştinilor noştri în pelerinaje, prin aceasta păzind, apărând
şi alimentând tulpina comună a neamului românesc şi sfântul adevăr că
suntem de-un neam. Datorită lui, Biserica „Sf. Teodora de la Sihla” devenise
un puternic centru de pelerinaj creştin, incomparabil cu excursiile organizate
de puterea imperială ateistă.
Trecând către Domnul, părintele Constantin m-a lăsat singur, de aceea o
lungă perioadă de timp am însoţit chiar eu pelerinii în Ţara Românească. Din
numeroasele pelerinaje, mai mult mi s-a întipărit în memorie cel organizat cu
ocazia centenarului bisericii noastre, la 7 august 1995, când a fost desprinsă
şi adusă la Chişinău piatra de la peştera Sfintei Teodora. Îmi amintesc şi
de Drumul crucii din toamna anului 1999, consacrat celor 2000 de ani ai
creştinătăţii. De ce Drumul crucii? Deoarece toţi pelerinii au dus, rând pe
143

ând, Crucea, cu care am pornit de la Chişinău spre peştera Sfintei, unde am
înfipt-o în piatră.
Un material semnat de Aurica Plăcintă şi publicat în toamna anului 1999
în ziarul „Flux” se încheia cu următoarele cuvinte:
”Drumul Crucii continuă. Staţia terminus este undeva
peste dimensiunile acestei lumi, în care noi mai rămânem nişte
bieţi pasageri în căutarea liniştii şi armoniei sufleteşti. Dar
niciodată nu este târziu, or, vorba cântecului: să luăm pe umeri
crucea şi să pornim la drum cu ea”
De neuitat a fost şi pelerinajul la Putna, organizat în 2004 cu prilejul
comemorării a 500 de ani de la trecerea în lumea celor drepţi a Binecredinciosului
Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Într-un material, publicat în săptămânalul
„Literatura şi Arta”, Ludmila Ciubotaru, profesoară la Universitatea
de Stat din Tiraspol, scria: ”Adevărata lecţie de istorie, de înaltă trăire patriotică,
de îndumnezeire a constituit-o şi pelerinajul spre Mănăstirea Putna,
organizat de Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”. Cu sufletul răvăşit de emoţii
21 .
144
Un neam, o cruce, o credinţă - la răspântie de milenii

Putna, 2004
Binecuvântarea domnitorului Ştefan cel Mare
şi Sfânt în drum spre Putna
Împreună cu copiii din Basarabia,
lângă peştera Sfintei Teodora
Intrarea în Mănăstirea Sihăstria
din preajma peşterii
Sfintei Teodora
aşteptau pelerinii din Chişinău aceste momente de venerare a Binecredinciosului
Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt în zi de 2 iulie 2004” 22 . .
145

aCtivitatea extraBiseriCeasCă
Biserica este Casa Domnului, de aceea adună sub acoperişul său toată
suflarea, de la mic la mare. E Casa Tatălui ceresc, iar noi, copiii Lui, atunci
când mergem la biserică, mergem la Casa Părintească.
Însuşi Mântuitorul, care este capul Sfintei Biserici, predica nu doar în
sinagogi, ci şi în tot locul, parcurgea pe jos distanţe lungi şi drumuri anevoioase
în căutarea “oilor pierdute”. La fel procedează şi Biserica Sa. Ea nu
aşteaptă pasiv ca omul rătăcit şi întinat de păcate să vină primul la biserică,
să-şi conştientizeze singur păcatul şi să se pocăiască, asemeni Fiului risipitor.
Nu. Misiunea Bisericii lui Hristos e să fie alături de fiii săi oriunde şi oricând,
în fiece clipă şi în fiece situaţie - de la naştere până la sfârşitul vieţii, şi chiar
după moarte. Altfel nici nu poate fi odată ce Însuşi Mântuitorul a zis:
”Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând,
învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui,
al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte
v-am poruncit vouă, şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la
sfârşitul veacului. Amin” (Evanghelia după Matei 28,16-20).
Aşa au pornit apostolii în sfânta lor misiune, unii ajungând în Asia Mică,
alţii - în Spania sau în zona riverană Mării Negre, iar Apostolul Toma a ajuns
în îndepărtata Indie, unde a format o comunitate de 100 mii de creştini (acolo
se află şi mormântul lui).
Misiunea unui slujitor al bisericii este de a ţine sus stindardul creştinismului,
ca un adevărat ostaş al lui Hristos, după cum spunea şi Apostolul
Pavel:
”Şi chiar daca mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei
voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi” ( Epistola
către filipeni 2,17.)
146

Slujitorii Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” sunt parte
din această oaste luptătoare. Aria activităţii lor depăşeşte hotarele municipiului
Chişinău, ale Basarabiei şi ale Ţării Româneşti, urmând chemării de a
învăţa popoarele până la marginile lumii. În Albania, Italia sau Grecia, peste
tot am dus mesajul mântuirii, al dragostei, al identităţii noastre şi al credinţei
pe care o mărturisim de la naştere.
Prin osteneala lor, creştinii bisericii noastre se întâlnesc nu doar la Sfintele
Slujbe, ci şi la diferite manifestări cultural-creştine: sărbătorirea hramului,
pelerinaje, lansări de carte, conferinţe ştiinţifice, adunări de dare de
seamă şi alegeri. Copiii participă cu bucurie şi entuziasm la acţiunile cu caracter
duhovnicesc, organizate în instituţiile de învăţământ preşcolar şi preuniversitar.
Lăsaţi copiii să vină la mine... Steaua sus răsare...
147

A devenit o frumoasă tradiţie organizarea seratelor de muzică şi poezie
religioasă. Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, spunea
la una din ele: ”O astfel de serată de poezie, cu motive religioase, este fără
precedent, este o premieră absolută, care, cred, se va transforma într-o tradiţie”
23 . Domnia sa aducea chiar şi argumente convingătoare în favoarea acestei
afirmaţii. De ce poezia în biserică? Deoarece este închinată lui Dumnezeu şi
este expresia ce leagă cerul şi pământul, Dumnezeu şi omul, Creatorul şi creaţia
Sa. Al doilea argument este legătura organică dintre poezie şi biserică,
pecetluită prin creaţia preoţilor-poeţi - de la Dosoftei şi Varlaam la A. Mateevici,
apoi la poeţii Radu Gyr, Ioan Alexandru, Grigore Vieru...
148
Muzică şi poezie în Casa Domnului
Misiunea preotului e să fie alături nu doar de credincioşii parohiei sale,
de copii şi de nevoiaşi, ci şi de ostaşii Armatei Naţionale. Deşi au pregătirea
militară necesară, deşi mânuiesc la perfecţie arma şi au ţinuta adevăraţilor
apărători ai ţării, ei au nevoie de lucrarea sfântă pentru întărirea duhului,
luminarea minţii, educarea şi desăvârşirea curajului creştinesc şi patriotic.

O povaţă duhovnicească pentru bravii ostaşi
„Credinţa fără fap-
te bune este moartă”, zice
Apostolul Iacob. Iar Sf.
Antonie cel Mare susţine
că rugăciunea trebuie să
fie împletită cu munca,
aşa cum e împletită funia.
Munca slujitorului nu trebuie
să se reducă doar la
activitatea de slujire, la
trăirea duhovnicească şi
intelectuală, ci şi la osteneala
fizică, după cuvântul
Scripturii: ”Cu sudoarea
frunţii îţi vei dobândi
pâinea cea de toate zilele”.
Ataşatul militar Valentin Mateiu şi ambasadorul României,
Filip Teodorescu, împreună cu protoiereul mitrofor
Ioan Ciuntu la plantarea unor arbori în parcul „Sfatul
Ţării” din Ialoveni
149

Datoria noastră, a slujitorilor Bisericii, mai este de a-i pomeni mereu în
rugăciuni pe creştinii noştri - de la naştere până la moarte şi după ea, indiferent
de vârstă şi de starea socială a acestora.
Omagierea omului de cult şi de cultură, Mitropolitul Gurie Grosu
150

Slujba de sfinţire a Grădiniţei nr. 4 din Hânceşti, săvârşită de preoţii
Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” şi de parohul bisericii
din Hânceşti, Anatol Balan
Slujba de sfinţire în codrii Călăraşilor a unui loc de biserică
151

Cetatea Sorocii, în ziua de cinstire a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel
152
Mare şi Sfânt
Sfinţirea unui loc de biserică de către soborul de preoţi al Catedralei „Sf. Teodor Tiron
şi Teodora de la Sihla” în satul Chetrosu, raionul Drochia

Slujbă de pomenire la Cimitirul ostaşilor români
În memoria celor duşi în siberii de gheaţă. Chişinău, 13 iunie 2002
153

Slujba de pomenire a victimelor represiunilor staliniste Chişinău, 6 iulie 2009
Pe platoul din faţa Gării feroviare, locul îmbarcării basarabenilor mânaţi spre
pustietăţile Rusiei
154

Creştini la naştere, Creştini pentru veCie
Pentru sufletele ce se zbat în oceanul învolburat şi agitat de satana Biserica
e corabie salvatoare, iar cârmaciul acestei nave insubmersibile e Cel
care s-a jertfit pentru noi pe Cruce - Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Iisus
Hristos. El le-a întins mâna sa iubitoare la sute şi mii de naufragiaţi, salvându-i
de la înec.
Generaţie după generaţie, oamenii au căutat şi au aflat alinare, linişte şi
pace pe puntea acestei corăbii, care este Biserica Domnului. Printre ei se află
şi Maria Ţurcanu, fostă elevă a Liceului „Regina Maria” şi coristă a Capelei
„Sf. Teodor Tiron”. Mai târziu la aceeaşi instituţie a învăţat fiica ei, Larisa,
tradiţia fiind urmată de fiica Larisei - Ludmila, apoi de fiica Ludmilei - Florentina…
Doamnele Larisa, Ludmila şi Florentina sunt şi ctitore ale sfântului
locaş, tot aici primind Taina Cununiei. Mai mult de atât, dna Ludmila este
membru al Consiliului parohial.
Maria Ţurcanu în capelă
Larisa Ţurcanu (rândul doi, a doua
din dreapta)
155

Ludmila Casca-Dumbravă –
fiica Larisei Ţurcanu-Casca
Aceste momente bineplăcute lui Dumnezeu au lăstărit din credinţa stră-
moşească, semănată în sufletul străbunicii Maria de părinţii ei, şi alimentată
de participarea la sfintele slujbe, la activităţile corale, la orele de religie. O
rădăcină atât de puternică nu putea să nu dea vlăstari viguroşi şi roditori
de fapte bune. Noi, însă, prin acest exemplu ne convingem încă o dată cât de
mare e puterea harică, revărsată peste oamenii vrednici, care nu caută sprijin
decât în biserică.
Într-un alt context, dar legat tot de viaţa liceenelor, mi-am amintit de
o istorioară hazlie, care arată cât de ingenioase şi năstruşnice erau acestea.
Bine a spus cineva că tinereţea îşi ia ce-i al său...
Discipolele Liceului „Regina Maria” aveau un program intern foarte
strict, aproape de cazarmă. La plimbare puteau să meargă numai în după-amiezile
duminicilor şi la marile sărbători. Băieţii din oraş învăţau în
156
Florentina Dumbravă, fiica Ludmilei
Casca-Dumbravă, împreună cu
directorul Liceului Teoretic „Gh. Asachi”
din Chişinău, Boris Volosatâi

instituţii separate, de aceea rendez-vous-urile, care astăzi durează până la
miezul nopţii sau, şi mai rău, până dimineaţa, erau totalmente excluse. Apoi,
în vremea aceea nu existau telefoane mobile, poştă electronică sau alte mijloace
de comunicare moderne. Dar învăţăceii, care prin spiritul lor inventiv
nu cedau tinerilor de astăzi, au găsit cum să iasă din încurcătură...
Părintele Vasile Ţepordei avea ore de religie şi la Liceul „Regina Maria”,
şi la gimnaziile de băieţi din oraş. Toamna şi iarna, preacucernicul purta
scufie sau căciulă, pe care în sala de clasă, evident, o scotea. Domniţele nu
ezitau să ascundă între cusăturile ei sau în căptuşeală bileţele, adresate băieţilor
din gimnazii. La fel procedau şi băieţii. În felul acesta, ani în şir, fără să
bănuiască, părintele Vasile, precum şi alţi profesori au fost poştaşii tinerilor
îndrăgostiţi.
Mai târziu, pe mulţi dintre ei părintele Vasile i-a cununat, fără să cunoască,
însă, rolul căciulii şi al scufiei sale în relaţiile dintre ei.
Se încheagă o nouă familie creştină
157

În biserica noastră s-au închinat şi se închină o mare parte dintre creş-
tinii oraşului Chişinău, dar şi din localităţi mai îndepărtate. Aici au primit
zeci şi mii de creştini Taina Botezului sau cea a Cununiei. Între ei scriitorul
Anatol Codru, interpreta Doina Sulac, fiul scriitorului Andrei Strâmbeanu,
Andrieş, interpreta Nelly (Natalia) Ciobanu. La vremea potrivită, ea şi-a botezat
aici şi copila.
158
Mireasa Ana-Diana Ioniţă,
copila botezată în 1983 de
prot. Ioan Ciuntu
în s. Stolniceni, Hânceşti,
şi mirele Ion Bunescu, din
aceeaşi localitate,
la Taina Cununiei în Catedrala
„Sf. Teodor Tiron şi
Teodora de la Sihla” (2009)

Uniţi de Sfânta Taină în Biserica străbună
La Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” a primit
Taina Cununiei şi secretarul Ambasadei SUA în RM, Ion Madden
159

Tot de aici, de la biserica naţională, unde au făcut un scurt popas peste
noapte, au fost petrecute pe drumul fără de întoarcere personalităţi notorii ale
neamului nostru: Nicolae Sulac, Mihai Dolgan, Grigore Grigoriu, fiul său Traian,
artiştii Vasile Tăbârţă, Ion Popescu, Andrei Soţchi-Voinicescu, poetul naţional
Grigore Vieru, scriitorul şi savantul Andrei Vartic, prozatorul Vasile Vasilache,
scriitoarea Agnesa Roşca, profesorul universitar Boris Pârvu, soţia naistului Vasile
Iovu, interpreta Maria Iovu, parlamentarul Gheorghe Ghimpu etc.
Preoţii Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” au condus pe
ultimul drum multe alte personalităţi ale neamului, între care Ion şi Doina
Aldea-Teodorovici, Lidia Istrati, Ion Vatamanu, Anton Crihan, academicienii
Nicolae Corlăteanu şi Silviu Berejan, primarul de Chişinău Nicolae Costin...
Biserica noastră a fost şi va rămâne alături de toată suflarea, care a găsit
reazem şi alinare sub acoperişul ei, cerând ajutorul Celui Preaînalt în momentele
de grea cumpănă şi mulţumindu-I la bucurii.
Ca parohie a Mitropoliei Basarabiei, ea nu a uitat niciodată de personalitatea
Mitropolitului Gurie
Grosu, cel ce a fondat, de
fapt, această Mitropolie. În
ziua de pomenire – 5 decembrie,
ziua Sf. Gurie al Rostovului
(îngerul păzitor, ales de
însuşi Mitropolitul Gurie), la
biserica noastră se oficiază o
slujbă de pomenire a acestui
prelat, cu pelerinaje, slujbe şi
depuneri de flori la Cernica,
Florile recunoştinţei din Basarabia (după România, locul de veşnicie al
slujba de pomenire a Mitropolitului Gurie Grosu)
ierarhului basarabean..
160

Cu Dumnezeu În inimă şi Cu ConDeiul În mână
Afirm cu toată sinceritatea că, după Dumnezeu şi Sfinţii Săi, cel mai
iubit dintre conaţionali a fost şi va rămâne, chiar dacă nu mai e printre noi,
poetul Grigore Vieru.
Poezia şi Biserica în slujba Domnului
În timp ce lucram la această carte, Grigore Vieru mai era printre noi,
bucurându-ne cu prezenţa-i la Sfintele Slujbe. Iată-mă, însă, ajuns la capătul
ei tocmai în zilele când Grigore Vieru închidea ultima filă a cărţii vieţii sale...
Moartea tragică a poetului i-a zguduit pe toţi, a răvăşit cu o putere copleşitoare
sufletele celor care l-au cunoscut şi l-au iubit.
161

Îmi este nespus de greu să vorbesc despre Grigore Vieru la trecut.
Nu-mi amintesc exact cum şi unde ne-am cunoscut, cert este, însă, că relaţia
noastră de prietenie şi colaborare a durat cam 20 de ani. Anii cei mai frumoşi
ai acestei prietenii şi colaborări au fost tocmai ultimii ani din viaţa lui...
Mulţi dintre confraţii săi de condei, scriitori de seamă, sunt enoriaşii Catedralei
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”, totuşi, Grigore Vieru a fost,
vreme de 15 ani, seva acestui organism viu – biserica. Parcă îl văd şi acum
strecurându-se printre creştini spre locul lui preferat - lângă chipul zugrăvit
al Sfântului Voievod Ştefan cel Mare...
162
Grigore Vieru la neschimbatul loc din timpul slujbelor

Acum 15 ani, odată cu redeschiderea bisericii, Grigore Vieru a devenit
un bun creştin al sfântului locaş, iar subsemnatul - duhovnicul lui. Biserica
era în acele vremuri pustie – fără catapeteasmă, fără icoane, fără atributele
trebuincioase unei activităţi duhovniceşti fireşti. Azi, când lucrurile s-au
schimbat şi s-au aşezat la locul lor, trăim cu un gol enorm în suflet... Mai potrivit
ar fi să zic: învăţăm să trăim fără Grigore Vieru...
...Uşile stau deschise în aşteptarea rămăşiţelor pământeşti ale celui care
de atâtea ori a păşit, cu evlavie şi sfială, pragul sfântului locaş. Deşi era creştinul
bisericii noastre de atâţia ani, deşi îi eram preot spiritual, Grigore Vieru
n-a îndrăznit niciodată să intre în altar prin uşile lui, cum, de altfel, mai
procedează unii creştini. Nu, Domnia sa făcea înconjurul bisericii, venea la
pălămărie şi aştepta cuminte la uşă până îl voi observa, ca să-mi dea pomelnicul
şi o lumânare aprinsă.
Pentru a câta oară Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla” e
în doliu?! Pentru a câta oară sfinţii universali şi naţionali din biserica noastră
îi priveghează pe cei mai tari bărbaţi ai neamului în ultima noapte dinaintea
veşniciei? Aşezat în mijlocul sfântului locaş, fiecare din ei parcă şi-ar „trage
sufletul” înainte de calea lungă până în al treilea Cer – în Împărăţia Tatălui
Ceresc.
Grigore Vieru a completat şirul bărbaţilor neamului, plecaţi într-o lume
mai bună, mai dreaptă decât cea în care au trăit şi în care am rămas să trăim
noi. Multe şi diferite învinuiri i s-au adus de-a lungul vieţii, una mai deşănţată
decât alta. Şi dacă tot a fost învinuit de atâtea ori, de ce să nu-i fabricăm şi
noi o „vină”, pe care, de altfel, o recunoaşte chiar el: cea de a nu mai fi printre
noi. Or, spunea poetul, l-a rugat pe Dumnezeu să-i lungească sorocul atunci
când a împlinit 50 de ani, apoi 60, iar dacă s-a văzut ajuns la 70, i-a fost ruşine
să mai ceară... Dumnezeu i-a dat de la sine încă doi.... Dacă n-a insistat
Poetul, n-a insistat nici Cerul...
163

...Senin la suflet şi la chip, porni poetul de la Cahul spre Chişinău, fără
a bănui despre primejdia ce-l pândea pe drumul, învăluit de ceaţă deasă. În
întunecimea sa, răul i-a pregătit o capcană celui mai mare şi mai puternic
bărbat al neamului, celui mai iubit dintre conaţionali şi a reuşit să-l prindă...
Lupta între viaţă şi moarte a durat o zi şi o noapte... Odată săvârşit Sfântul
Maslu, sufletul poetului s-a eliberat de trupul cel mult pătimitor...
...Privesc la colacii rumeni de pe masa de pomenire, în timp ce alături
îşi doarme somnul de veci acel care a îmbogăţit nu doar tezaurul neamului,
ci şi comoara sufletului fiecăruia dintre noi: „Mama pâine albă coace,/ Noi
cântăm duios./ Pentru pace, pentru pace/ Mulţumim frumos”. Aud vocea
poetului care ne-a mângâiat de atâtea ori cu versurile sale şi ne-a legănat
copilăria cu melodia graiului matern... Astăzi, dragă frate întru Hristos,
frate de neam şi de credinţă, tu asculţi cântările noastre... Ne priveşti de
undeva de sus, dar nu cu privirea-ţi blândă, caldă, ci cu ochii sufletului
tău, care se mai află printre noi - cei dragi ai tăi. Vezi gândurile noastre
răvăşite şi inimile frânte de durere... Oare cine şi pe cine jeleşte acum mai
mult – noi pe iubitul frate plecat dintre noi ori el pe noi, văzându-ne durerea
nesfârşită?
Grigore Vieru a fost un mare poet şi un bun creştin, iar aceasta nu e o
cruce uşoară. O persoană publică focalizează în permanenţă atenţia mulţimii.
Oamenii o respectă, îi aduc omagii - de aici şi marea ispită a diavolului. Foarte
mulţi îi cedează: se fac orgolioşi, devin setoşi de slavă. Lui Grigore Vieru
toate acestea îi erau străine. Deşi avea o poziţie înaltă în societate şi o valoare
unică pentru biserică, era cel mai smerit dintre fraţi, dându-le celorlalţi un
minunat exemplu de trăire spirituală. Indiscutabil, a fost nu doar un mare
poet, ci şi un mare creştin! Pentru credinţa şi modestia lui, pentru curăţenia
sufletească şi dragostea faţă de cele sfinte şi de poporul său, acesta i-a gătit
în inima sa un loc aparte, binemeritat.
164

Poetul îşi deschidea sufletul în
faţa oamenilor prin versurile sale,
dar uneori îşi permitea să şi cânte.
Zicea că Dumnezeu nu l-a înzestrat
cu voce şi făcea adeseori glume pe
seama sa. Uneori, când îi ţineam
isonul, îmi zicea:
„Ei, părinte, lasă-mă să cânt
singur, că alături de dumneata
vocea mea seamănă cu un miorlăit...”
sau „Părinte, cântând şi
dumneata, versurile mele seamănă,
într-adevăr, să fie bunicele...”.
Mai ales îi plăcea poetului să
cânte în ultimii ani de viaţă, când a
prins curaj să-şi pună versurile pe
note. În timpul vizitei, pe care am
înfăptuit-o împreună în America,
am cântat cu Domnia sa nu o dată
cântecul ce-i plăcea mai mult decât
altele - „Floare de micşunea”, pe
versurile sale. Adora colindele.... În
2007, de ziua mea de naştere, mi-a
făcut cadou un colind, pe care l-a
cântat în premieră în faţa creştinilor
din biserică...
Poetul cântând colindul
165

166

Am venit să colindăm,
Pe Hristos să-l lăudăm,
Pe Hristos să-L preamărim,
El la faţă-i luminat,
Că şi noiam înviat,
La inimă-i fericit,
Că din moarte ne-am trezit.
Florile dalbe,flori sfinte,
Cu noi e cerescul părinte.
Tot pământul n-a apus,
Că pe el a fost Iisus,
Tot pământul s-a păstrat,
Că Hristos l-a sărutat.
Pământul îi scris frumos
Cu urmele lui Hristos,
Tot pământul este scris
Cu al său cucernic vis.
Florile dalbe, florile sfinte,
Cu noi e cerescul Părinte.
ColinD BasaraBean
Preacucernicului părinte
167
Ioan Ciuntu
Domnul pe la toţi trecea,
Pe la noi El înnopta,
Că-i plăcea cum noi vorbim,
Cum dormim,cum îl primim,
Îi plăcea să-audă-n somn
Cum cad merele din pom,
Iar în sfinte dimineţi
Cum petrecem un drumeţ.
Florile dalbe,florile sfinte,
Cu noi e cerescul Părinte.
Colindatu-v-am cu drag
Întru bună veste-n prag
Colindatu-v-am cu-alean
Şi cu dor basarabean.
Dorul nostru-i creştinesc,
Din el îngeri se hrănesc,
Dorul nostru-i din colind,
Din el stele se aprind.
Florile dalbe,florile sfinte,
Cu noi e cerescul Părinte.
Gr. Vieru
5 decembrie 2007

A ţinut foarte mult la biserica noastră. În ultimii ani starea sănătăţii i se
înrăutăţise simţitor, cu toate acestea, nu lipsea de la biserică. Parcă îl văd şi
acum la Sfânta Slujbă, cu sacoul pe braţ. Arăta obosit, vlăguit, cu toate acestea,
nu pleca niciodată fără să asculte predica şi să ia binecuvântarea preotului.
Se bucura ca un copil când vedea biserica plină de oameni de diferite
vârste, despre care fapt a vorbit nu o dată. Chiar şi în prefaţa cărţii „Dangăt
de clopote” scrie despre aceasta:
Ultima oară a venit la Sfânta Biserică cu o săptămână înainte de tragicul
accident. L-am văzut în mulţime şi m-am gândit să-i vorbesc. Vroiam
să-l invit pentru 20 ianuarie, ca de obicei, la mine acasă, însă el a plecat de la
slujbă mai devreme. Am aflat mai apoi de la dna Raisa Vieru că disconfortul
i-a fost cauzat de problemele de sănătate. Avea chiar şi ameţeli în ziua aceea,
dar s-a ruşinat să se aşeze...
Pe 20 ianuarie ne-am întâlnit, totuşi, în sfântul locaş, deşi convenisem
să ne vedem nu aici, ci în casa mea... La biserică a fost adusă, de fapt, numai
o părticică din ceea ce a fost Grigore Vieru... Un corp fără suflet.
Pe unii dintre creştinii noştri îi simţi, îi vezi, îi auzi când vin şi când
pleacă din biserică. Grigore Vieru era cel mai „nevăzut” dintre ei: apărea în
faţa ta ca din senin şi tot aşa pleca. Era ca un fulg de nea, pe care nu-l auzi şi
care nu te deranjează, dar pe care îl simţi atingându-ţi făptura. Era graţios în
mişcări, ca, de altfel, şi în fapte, în trăiri, în tot ce făcea. Era înzestrat nu doar
168
* * *
“Am fost în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil la Biserica
„Sfânta Teodora de la Sihla”… Jilăvitu-mi-s-a inima văzând arhiplin
sfântul locaş, profanat şi el în vremurile de mare dezmăţ bolşevic.
M-au bucurat, mai ales, tinerii pe care îi credeam rupţi de Biserică şi
de poruncile Domnului. Bătrâni, tineri, copii...” 24 .

cu har literar, întreaga lui fiinţă emana har...
În drumul său spre veşnicie, el se înde-
părtează tot mai mult de noi - cei rămaşi până
la o vreme aici, pe pământ. Cu toate acestea,
eu îl redescopăr mereu ca om şi poet, conştient
fiind că acesta e un proces revelatoriu continuu.
Mai sunt încă multe de valorificat în creaţia
lui, mai trebuie să înţelegem cu sufletul
şi cu mintea felul lui de a fi, firea-i delicată
de poet. Vorbeam despre cum venea şi pleca
Grigore Vieru de la biserică... Îmi amintesc în
acest context o frază spusă de Domnia sa: „Nimic
mai urât ca mersul ţanţoş şi apăsat prin
biserică...”. Am avut dreptate... Memoria ni-l
readuce în faţa ochilor aşa cum era, doar că
acum privim un pic mai altfel la armonia dintre
cele gândite şi cele trăite de poet.
Observ cu mare părere de rău că, în ultimul
timp, modestia “îmbătrâneşte” şi „se demodează”.
Grigore Vieru a fost un „demodat”
genial întreaga sa viaţă... „Demodat” l-a eti- Cartea memoriei poetului
la Catedrala „Sf. Teodor Tiron
chetat, probabil, şi moartea, pentru că el în-
şi Teodora de la Sihla”
truchipa, în realitate, virtutea seculară, chiar
milenară a neamului nostru, de mulţi dintre noi, din păcate, uitată sau chiar
necunoscută. Este suficient să arunci o privire la chipu-i cioplit pe crucea
aşezată sieşi în cimitirul din Pererâta, lângă mama sa, şi să reciteşti epitaful
poetului din volumul „Taina care mă apără”: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot
fi” (Iaşi, 9 aprilie 2008).
169

Fraţilor, când priviţi la iarba verde, mustind din humă, oare nu vedeţi că
aceste firicele plăpânde se aseamănă cu mâinile poetului? Ele ne ţin în palme,
cu dragoste şi cu blândeţe, pe noi şi pe urmaşii noştri, pentru ca mai târziu să
devenim şi noi firicele de iarbă... Aceleaşi mâini...
Rămăşiţele pământeşti ale celui trecut către Domnul alimentează firicelele
plăcut mirositoare ce răsar din a sa fiinţă, pentru că – să nu uităm!
- ţărână suntem şi în ţărână ne vom întoarce. „Ce este viaţa noastră? Cu adevărat
floare şi abur, şi rouă de dimineaţă...Toate s-au veştezit ca iarba, toate
au pierit...”, se spune în slujba înmormântării.
În Cartea memoriei poetului, pe care o avem în biserică şi în care fiecare
creştin poate lăsa un gând despre cel care a fost poetul Grigore Vieru, am citit
cuvintele unui confrate de condei, Alexandru Horaţiu Friscu, care m-au zguduit:
„...Nu Vieru a murit - noi am murit”. Cât adevăr exprimă aceste cuvinte.
Un singur „cusur” avea poetul: promisiunea. Cunoaştem cu toţii cât de
avani suntem la făcut promisiuni. Ne grăbim să promitem una sau alta, iar
cineva aşteaptă... Avea această „slăbiciune” şi poetul, dar, spre deosebire de
alţii, se ţinea de cuvânt: de fiecare dată îşi îndeplinea promisiunea! La parastasul
de 40 de zile de la moartea poetului despre aceasta a vorbit şi scriitorul
Iulian Filip:
„Era poetul care promitea să vină la întâlniri şi se ţinea de cuvânt
mai mult decât oricare dintre colegii săi din Chişinău. Indiferent
unde era invitat – fie într-un sat îndepărtat din Oltenia (că i-a
promis directorului de şcoală), fie la Cahul, unde a promis să
vină la Eminesciană, fie pe Aleea Clasicilor din centrul Chişinăului,
unde vor fi prezenţi mai mulţi scriitori...”.
Nu pe patul de boală, de care l-a legat în ultimii ani suferinţa, i s-a oprit
numărătoarea anilor, ci din mers, pe drum. Cu drumurile îi stătea mai bine
170

decât cu boala, cu patul, cu biroul. Îmi amintesc cum şi pe mine m-a făcut să
onorez o promisiune, legată, între altele, tot de un drum...
Aşadar, existau trei prieteni: Grigore Vieru, părintele Theodor Damian
din New York, America şi subsemnatul. După mai multe vizite ale părintelui
Theodor la Chişinău, după minunatele clipe petrecute împreună, părintele
ne-a invitat în America. Din politeţe, am primit invitaţia... Timpul trecea, părintele
Theodor aştepta, eu, însă, nici gând nu aveam să merg în America. De
fiecare dată invocam motive superficiale în speranţa că părintele va renunţa
la idee, dar el nu renunţa şi, până la urmă, am fost nevoit să-i spun că nu e
cu putinţă să vin.
În una din zile îl văd pe dl Vieru intrând în biroul meu. Afară era un
timp mohorât şi inconfortabil, iar pe mine mă doborâse de câteva zile o durere
crâncenă de rinichi. Chiar dacă era Grigore Vieru, la care ţineam ca la
un frate, în starea în care mă aflam, când l-am văzut, nu m-am bucurat prea
tare. Stăteam ghemuit într-un fotoliu şi el aproape a îngenuncheat ca să mă
poată privi în ochi. M-a prins de braţ cu mâna-i firavă, de parcă se temea să
nu fug, şi mi-a vorbit cu o fermitate aproape dură despre cât de important e
să mergem în America. Nu mi-a dat nici o şansă să-l refuz, deşi am încercat să
mă opun cu îndârjire. Nu, nu pentru că mi-ar fi plăcut să fiu rugat de însuşi
Grigore Vieru, ci pentru că aveam serioase probleme de sănătate. În plus, mă
îngrozea doar cuvântul „avion”, mite „zbor cu avionul” - până atunci fusesem
implicat în două accidente aviatice. În primul accident am nimerit împreună
cu tata, al doilea s-a produs în timpul serviciului militar. Iar dacă te gândeşti
că ulciorul nu merge de multe ori la apă, era mai bine să stau acasă...
Nimeni şi pentru nimic în lume nu m-ar fi înduplecat să urc în avion, cu
atât mai mult pentru un zbor peste ocean! Dl Vieru a reuşit! Am mers la Ambasada
SUA, unde am făcut tot ce mi-a stat în puteri ca să nu primesc viză,
Dumnezeu, însă, a fost nu de partea mea, ci a lui Grigore Vieru. În numai
171

2 ore mi-a fost deschisă viza, ba încă pe 7 ani! Când am văzut aceasta, a căzut
cerul peste mine! Nu a luat în seamă Dumnezeu rugăciunile mele, nu a văzut
că în drum spre Ambasadă nu am contenit să-mi fac semnul crucii... Probabil,
nu s-ar aduna nici într-un an atâtea rugăciuni!
Dar necazurile nu s-au încheiat aici. Noaptea, înainte de plecare, a început
să viscolească atât de puternic, încât dimineaţa devreme, pe la ora 4.00,
când l-am luat pe dl Vieru de acasă, îl ţineam strâns de braţ, ca să nu mi-l
ia vântul. În drum spre Aeroport maşina patina în toate părţile, iar drumul
aproape că nu se vedea de după perdeaua deasă de fulgi. Mă încerca ba frica,
ba bucuria că, iată, poate nu decolează avionul şi scap de această blestemată
călătorie. Când am ajuns, în sfârşit, la Aeroport aşteptam cu mare nerăbdare
să aud ceea ce-mi doream mai mult în acele clipe... Speranţa mea s-a spulberat
definitiv atunci când o doamnă poliţist, enoriaşă a bisericii noastre, s-a
oferit să ne însoţească până la aeronavă...
172
New-York,
24 ianuarie 2004
La şedinţa Cenaclului
românesc
„Mihai Eminescu”

anDrei vartiC - Cavaler al luminii
Avansăm necontenit pe segmentul Măriei sale Timpul, avansăm în spaţiul
terestru şi universal, cucerim noi culmi ale ştiinţei şi tehnicii, progresăm,
progresăm… Dar, spre regret, odată cu trecerea anilor, irecuperabilul tot irecuperabil
rămâne. Se trec societăţi, ţări, comunităţi, oameni... Printre ei se
numără şi creştinii noştri trecuţi către Domnul, care au muncit, s-au jertfit
şi au trăit, cu neprihănită rugăciune, în numele credinţei şi al acestui sfânt
locaş.
Un loc aparte în cohorta lor ocupă personalităţile ilustre ale neamului nostru,
precum poetul Grigore Vieru şi omul de cultură şi ştiinţă Andrei Vartic.
Andrei Vartic s-a manifestat ca personalitate aleasă în matematică, arta
regiei, actoriei şi celei scriitoriceşti, în istorie, arheologie, pedagogie şi filosofie,
îmbogăţind şiragul de podoabe ale spiritualităţii şi culturii româneşti. El
a purtat numele de creştin cu pietate, demnitate şi dragoste. Despre marea şi
adânca sa credinţă ne vorbeşte şi faptul
că în anii de studenţie (1966-1971) a fost
urmărit şi anchetat de KGB pentru „vederi
apolitice şi credinţă în Dumnezeu” -
toate acestea i-au adus multă suferinţă
şi necazuri.
Îmi era drag să-i surprind, în timpul
Sfintelor Slujbe, privirea-i plină de speranţă
şi vis, privirea unui adevărat bărbat
al neamului, care încerca să cuprindă,
cu gândul, Universul.
A fost trup şi suflet pentru Biserica
Naţională Română, luând parte nu o
Andrei Vartic la 5 decembrie 2004 în Catedrala
„Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”
173

dată la întâlnirile cu Preafericitul Teoctist. Am fost împreună la Conferinţa
de omagiere a marelui Mitropolit Antonie Plămădeală de la Bucureşti. A fost
moderator al mai multor manifestări culturale, organizate de catedrală, a
montat spectacole creştine, a citit şi tâlcuit Sfânta Scriptură în emisiuni TV.
În persoana lui, am pierdut în vara anului 2009 un creştin deosebit. Scriitorul
Nicolae Dabija nota în toamna anului 2008, cu ocazia jubileului de 60 de ani
al acestui minunat om:
”Când se va scrie istoria cea adevărată a acestor vremuri, numele lui
Vartic nu va fi evitat. Ba mai mult, se va descoperi că el a stat de veghe
la toate începuturile frumoase” 25 .
Andrei era “vrăjit” de această catedrală, vorbea cu multă dragoste în pe-
Andrei Vartic (lângă părintele Ioan Ciuntu) şi alţi enoriaşi ai catedralei
la comemorarea victimelor represiunilor comuniste
174

iodice despre corul bisericesc, despre slujitorii de aici, despre arhitectura şi
pictura bisericii. În ziarul „Timpul” din aprilie 2007, de exemplu, el scria:
“Corurile bisericeşti ale Basarabiei cântă frumos, chiar dacă sunt formate
din 2-3 femei evlavioase şi un dascăl bătrân. Dintre toate acestea, cel pe care
l-a fondat protoiereul Ioan Ciuntu, parohul Catedralei „Sfânta Teodora de
la Sihla”, este poate cel mai mângâietor sufletului. Pe aripile cântărilor sale,
adevărată operă de artă, omul găseşte şi drum spre mântuire, şi apropiere de
Dumnezeu, şi pogorâre a Sfântului Duh în simpla materie omenească” 26 .
Nouă nu ne rămâne decât să-l pomenim pe bunul nostru creştin, cel cu
trei inimi, după cum scria actriţa Ninela Caranfil:
”…are Andrei Vartic o taină – are trei inimi în fiinţa sa: o inimă bate pentru
trecut, alta se zbate pentru prezent şi a treia luptă pentru viitorul nostru. Omul
cu trei inimi – de fapt, e una singura – e din neamul nostru românesc” 27 .
* * *
Iată-ne, deci, onorând misiunea de slujitor bisericesc în cadrul Patriarhiei
Române, la o biserică numită de creştini „a intelectualilor”.
Am trecut prin multe necazuri, însă ele îşi au rostul lor, pentru că ne-au
făcut mai puternici, ne-au călit spiritul, ne-au întărit credinţa în Dumnezeu şi
ne-au apropiat de creştinii noştri, care ne-au sprijin cu devotament în cele mai
grele clipe. Aidoma unei corăbii păzită de Însuşi Dumnezeu, biserica noastră
înfruntă neînvinsă valurile mari pe care unii neprieteni le-au mânat încontinuu
spre proră, iar slujitorii ei îşi îndeplinesc cu cinste misiunea de a păstori cu
dragoste şi blândeţe turma Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de
a răspunde cu dăruire luminii harice revărsate de Sus, de a sluji binelui.
Vom urma acelaşi drum al Credinţei, Iubirii de oameni şi al Speranţei,
fiind alături de creştinii noştri la bucurie şi la necaz, învăţând, povăţuind şi
dăruind lumină. Binecuvântaţi de Domnul, vom face tot ce ne stă în puteri ca
Biserica strămoşească a neamului, această Corabie a Mântuirii, să-şi continue,
nestingherită, calea spre Limanul Fericirii Veşnice, al Liniştii şi Păcii.
175

viaţa sf. muCeniC teoDor tiron
Acest Sfânt Mucenic a trăit pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin
şi era din Mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Himialon. Fiind
încorporat de curând în oastea tironilor şi făcând parte din ceata prepozitului
Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare şi a mărturisit că Hristos este
Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nişte statui neînsufleţite şi lucruri
făcute de mâinile omeneşti. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu
a cheltuit acea vreme în nelucrare, ci a săvârşit o faptă cât se poate de mare. A
ars cu foc statuia aceleia
pe care elinii o socoteau
mama idolilor. Drept aceea,
fiind prins şi mărturisind
că el singur a fost
cel care a dat foc statuii,
a fost chinuit în felurite
chipuri şi fiind băgat într-un
cuptor aprins şi-a
primit sfârşitul acolo.
Pomenirea lui se face în
sfânta sa mănăstire ce
este în Torachia, în sâmbăta
dintâi a Postului
Mare, când el a săvârşit
o minune deosebită şi a
izbăvit poporul ortodox
de mâncarea din animalele
junghiate idolilor.
176
Sf. Mucenic Teodor Tiron

minunea Colivei, săvârşită De sf. teoDor tiron
La 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul
(361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului
oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente
cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor,
apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe
pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu
fiert cu miere (colivă).
În amintirea acestei întâmplări minunate, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte
anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului
Mare. Vineri seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, după
rugăciunea din amvon, se cântă Canonul Sf. Mare Mucenic Teodor, compus
de Sf. Ioan al Damascului.
După aceasta se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Această sărbătoare
a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare a fost
rânduită pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397).
aCatistul sfântului mare muCeniC teoDor tiron
Condacul i
Alesului luptător şi Marelui Mucenic Teodor Tiron, al Sfintei Treimi
mărturisitor, apărătorul credinţei şi surpătorul păgânătăţii, cu mulţumire
să-i cântăm noi, credincioşii, întru veselia inimii, strigându-i din tot sufletul:
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
icosul i
Îngeri din Ceruri, veniţi cu noi pe tânărul Teodor Tiron cu bucurie să-l
177

lăudăm, căci el cu căldură a iubit şi a mărturisit pe Hristos Dumnezeu şi Om,
pentru aceasta să-i strigăm:
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu s-a proslăvit.
Bucură-te, că prin tine satana s-a ruşinat.
Bucură-te, al Sfintei Treimi înflăcărat vestitorule.
Bucură-te, al idolilor neînsufleţiţi mare biruitorule.
Bucură-te, al celor două firi ale lui Hristos propovăduitorule.
Bucură-te, al dumnezeirii şi omenirii Lui mărturisitorule.
Bucură-te, cel ce pe Maria Fecioara o vesteşti.
Bucură-te, cel ce pe ea Născătoare de Dumnezeu o numeşti.
Bucură-te, al credinţei adevărate îndreptătorule.
Bucură-te, de Hristos încununat biruitorule.
Bucură-te, că prin mijlocirea ta la Hristos mulţi au venit.
Bucură-te, al dreptcredincioşilor întâi stătător neadormit.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul ii
Văzând bărbăţia sufletului tău, Domnul ţi-a arătat ţie, de Dumnezeu
înţelepţite, semnul de a primi mucenicia. Iar tu, lepădând toate cele pământeşti,
ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia.
icosul ii
n locul acela, unde vieţuia balaurul, te-ai născut tu, Teodore Tirone, şi
cu vitejia ta l-ai învins pe el; iar Evsevia văzând moartea lui s-a bucurat şi,
cântând, a strigat:
Bucură-te, viitorul mucenic al Hristosului meu.
Bucură-te, al patriei mele laudă către Dumnezeu.
Bucură-te, cel ce balaurul pierzător ai zdrobit.
Bucură-te, cel ce întru bărbăţie eşti nebiruit.
178

Bucură-te, al lui Hristos din lume alesule.
Bucură-te, întru slava Lui râvnitorule.
Bucură-te, al credinţei ortodoxe întărire.
Bucură-te, al tinerilor evlavioşi povăţuire.
Bucură-te, mare îngrădire în dreapta credinţă.
Bucură-te, asupra celor necredincioşi biruinţă.
Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas ales şi neîntinat.
Bucură-te, al faptelor celor bune chivot binecuvântat.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul iii
„Vino, dar, Teodore, a strigat vrăjmaşul lui Hristos Vringa, şi adu jertfa
idolilor precum noi, iar dacă nu vei asculta, te voi da chinurilor”, tu, însă,
preaslăvite, laudă ai înălţat lui Dumnezeu: Aliluia.
icosul iii
Foc dumnezeiesc ai pus tu, Mare Mucenice, pe altarul idolesc şi ai ars
idolii, fiind mânat către vitejie de focul dragostei dumnezeieşti, pentru aceasta
strigăm ţie aşa:
Bucură-te, ostaş tânăr al Împăratului împăraţilor.
Bucură-te, podoaba preaslăvită a mucenicilor.
Bucură-te, cel ce pe Vringa cu cuvântul l-ai cucerit.
Bucură-te, cel ce prin vitejia ta pe Hristos l-ai proslăvit.
Bucură-te, cel ce cu foc pe idolii păgâneşti ai mistuit.
Bucură-te, cel ce puterea focului ai biruit.
Bucură-te, Mare Mucenice, bucuria îngerilor.
Bucură-te, apărătorul cel prea dulce al bisericilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
179

Condacul iv
Prietenia diavolească a lui Publie şi Vringa ai batjocorit-o prin bărbăţia
ta, Mare Mucenice, şi, mărturisind pe Hristos drept Fiul Lui Dumnezeu, ai
osândit păgânătatea, strigând lui Dumnezeu: Aliluia.
icosul iv
Îngerii au lăudat pe Hristos Mântuitorul, cel ce te-a cercetat pe tine în
temniţă, umplându-te de veselie cerească. Domnul ţi-a poruncit ţie: „Bucurăte
şi nu te înfricoşa, Mare Mucenice, căci cu Mine vei birui şi de cunună te voi
învrednici”, pentru aceasta şi de la noi auzi:
Bucură-te, prietene al lui Hristos Mântuitorul.
Bucură-te, pâine dulce a lui Hristos Izbăvitorul.
Bucură-te, viteazule mărturisitor.
Bucură-te, înţelepţirea tinerilor.
Bucură-te, a păcătoşilor grabnică îndreptare.
Bucură-te, că, în legături fiind, de la Hristos ai primit cercetare.
Bucură-te, că ai văzut în temniţă cereasca luminare.
Bucură-te, a nebuniei păgâneşti prea înţeleaptă mustrare.
Bucură-te, că la icoana ta privind lumea în credinţă se întăreşte.
Bucură-te, că prin apărarea ta Ortodoxia se îngrădeşte.
Bucură-te, Teodore, darul cel trimis nouă de la Dumnezeu.
Bucură-te, dulce mângâiere şi alinare a sufletului meu.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul v
Te-ai asemănat unui crin frumos în grădina celui Preaînalt, fiind răsădit
de credinţa cea fierbinte întru Hristos, de aceea acum cânţi lui Dumnezeu în
raiul cel ceresc: Aliluia.
180

icosul v
Văzându-te pe tine dat chinurilor, Teodore Tirone, necuviosul Publie s-a
umplut de mânie, deşi s-a mirat de îndelunga răbdarea ta, iar noi, slăvind pe
Dumnezeu, cu veselie strigăm ţie aşa:
Bucură-te, mucenice al lui Hristos Dumnezeu.
Bucură-te, că spre patimile Lui ai avut râvnă mereu.
Bucură-te, că temniţa pentru el ai primit.
Bucură-te, că pentru Domnul ai fost înlănţuit.
Bucură-te, că pâine dulce a Treimii te-ai jertfit.
Bucură-te, că prin credinţa ta idolii ai risipit.
Bucură-te, cel ce cu bărbăţie hrana păgânească nu ai primit.
Bucură-te, că pentru Domnul de păgânul Publie ai fost biciuit.
Bucură-te, celor flămânzi cu pâinea vieţii hrănitorule.
Bucură-te, al celor ce te cheamă pe tine ajutătorule.
Bucură-te, rază strălucitoare a celor ce rătăcesc în noaptea păcatelor.
Bucură-te, laudă preaslăvită a dreptcredincioşilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul vi
„Ardeţi în foc pe batjocoritorul idolilor”, a strigat tiranul ostaşilor săi,
iar ei te-au aruncat pe tine în cuptorul cel cu foc, ca să primeşti sfârşitul cel
fericit, cântând: Aliluia.
icosul vi
Duhul Sfânt a luminat inima ta, Mare Mucenice, şi ţi-a dat înţelegerea
vitejiei lui Cleonic, care, întărindu-se în mărturisirea ta, strigă ţie aşa:
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia focului prin credinţă.
Bucură-te, cu marii mucenici, purtător de biruinţă.
Bucură-te, că prin vitejiile tale Hristos s-a proslăvit.
181

Bucură-te, cel ce puterea focului în rouă ai prefăcut.
Bucură-te, cel ce Împărăţiei lui Hristos ai urmat.
Bucură-te, cel ce în feciorie trupul ţi l-ai păstrat.
Bucură-te, cel ce prin nevoinţă sufletul ţi-ai luminat.
Bucură-te, cel ce asupra morţii de obşte te-ai înălţat.
Bucură-te, cu Sfinţii Îngeri împreună vieţuitorule.
Bucură-te, al Ortodoxiei înfocat râvnitorule.
Bucură-te, apărătorul ei de cursele ereticilor.
Bucură-te, Sfinte, bucuria dreptcredincioşilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul vii
Primit-ai mucenicia şi la Hristos te-ai arătat, înţelepte al Domnului, şi
cu solirea şi ruga ta la scaunul celui Preaînalt aprinzi focul dragostei către
Dumnezeu a celor ce cu credinţă cântă: Aliluia.
icosul vii
Râvnind vitejia mironosiţelor, smerita Evsevia mironosiţă s-a făcut. Şi
pe când ele se gândeau la cele lumeşti şi au cumpărat mir, ea, cumpărând
cinstitele tale moaşte, înflăcărat striga:
Bucură-te, că pentru Hristos ai voit a primi mucenicia.
Bucură-te, că prin aceasta ai adus părinţilor tăi bucuria.
Bucură-te, al euhaiţilor purtător de slavă.
Bucură-te, al Bisericii Ortodoxe podoabă.
Bucură-te, cel ce locuieşti în câmpiile cereşti.
Bucură-te, cel ce în Împărăţia Cerului sălăşluieşti.
Bucură-te, că întru înţelepciune îţi voi zidi biserică.
Bucură-te, că cinstite moaştele tale vor fi puse în ea.
182

Bucură-te, al casei mele sfinţire.
Bucură-te, al sufletului meu bucurie.
Bucură-te, între mucenicii lui Hristos stea luminoasă.
Bucură-te, lauda şi dragostea noastră.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul viii
Cel ce întăreşte toate, Iisus Atotţiitorul, a iubit podoaba sufletului tău,
pe care tu, preaslăvite, ai păstrat-o neprihănită, sfinţind-o cu sângele tău şi
strigând lui Dumnezeu: Aliluia.
icosul viii
Adusa-i în jertfa Domnului inima toată şi mintea, şi trupul. El, însă,
proslăvindu-te pe tine în Ceruri şi pe pământ, Teodore, ţi-a dăruit puterea
minunilor, pentru aceea auzi de la noi:
Bucură-te, cel ce cu prietenia lui Dumnezeu te-ai îmbogăţit.
Bucură-te, cel ce pământul de minuni l-ai umplut.
Bucură-te, al evlaviei înaltă dobândire.
Bucură-te, al celor ce te slăvesc mare apărare.
Bucură-te, cel ce ai săvârşit calea vieţii cea slăvită.
Bucură-te, al dreptăţii cunună neveştejită.
Bucură-te, cel ce cu Hristos pe viclean l-ai biruit.
Bucură-te, cel ce cu bărbăţie credinţa ai păzit.
Bucură-te, cel plin de slavă negrăită.
Bucură-te, către Dumnezeu rugăciune neadormită.
Bucură-te, cel ce lauzi pe Dumnezeu cu mulţimea îngerilor.
Bucură-te, împreună vorbitorule cu ceata mucenicilor.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
183

Condacul ix
Cuprins de răutate diavolească, hulitorul şi prigonitorul adevăratei credinţe
– păgânul împărat Iulian Apostatul, a vrut ca prin gustarea mâncărurilor
spurcate spre păcat să aducă ceata lui Hristos, care cântă lui Dumnezeu:
Aliluia.
icosul ix
Cunoscând viclenia Apostatului, Mare Mucenice Teodore Tirone, prin
mijlocirea ta pe fiii lui Hristos de sminteală ai izbăvit, cel ce ai urât înşelăciunea
diavolească, de aceea auzi de la noi:
Bucură-te, al ortodocşilor izbăvire de închinarea păgânească.
Bucură-te, al Bisericii stâlp şi creştinilor întărire duhovnicească.
Bucură-te, al vrăjmaşului apostat biruitor.
Bucură-te, al celui ce de Dumnezeu s-a lepădat grabnic mustrător.
Bucură-te, al dorinţelor celor păcătoase înfrânare.
Bucură-te, al împăratului nelegiuit ruşinare.
Bucură-te, al prea sfintei minuni făcătorule.
Bucură-te, al vicleniei împăratului biruitorule.
Bucură-te, al darului dumnezeiesc plinătate.
Bucură-te, al Duhului Sfânt vas luminate.
Bucură-te, cel ce pe Hristos în lume l-ai proslăvit.
Bucură-te, cel ce la Domnul în ceruri te-ai sălăşluit.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul x
Voind după mare mila sa a păzi curaţi de spurcăciune pe fiii săi, Mântuitorul
te-a trimis pe tine, Mare Mucenice Teodore Tirone, către ierarhul Constantinopolului
să-i vesteşti voia Sa, pe care cunoscând-o a cântat împreună
cu tine: Aliluia.
184

icosul x
„Spune dreptcredincioşilor să nu se atingă de hrana cea din târg, căci a
spurcat-o pe ea cu porunca sa necuviosul Apostat”,ai zis ierarhului şi pentru
aceasta strigăm ţie aşa:
Bucură-te, al legii nescrise împlinitorule.
Bucură-te, al voinţei dumnezeieşti vestitorule.
Bucură-te, că nebunia lui Iulian ai biruit.
Bucură-te, cel ce mâncarea cea spurcată nu ai primit.
Bucură-te, că ai păstrat postul dreptcredincioşilor.
Bucură-te, veselia cea dumnezeiască a mucenicilor.
Bucură-te, cel ce de Dumnezeu ne eşti dăruit.
Bucură-te, că celui Preaînalt cu râvnă ai slujit.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul xi
A lăudat ierarhul pe cel Preaînalt când a cunoscut uneltirile Apostatului
viclean, întrebându-te pe tine, Teodore: „Cine eşti tu şi cu ce vei hrăni pe cei
credincioşi şi săraci?”, pentru aceasta să-i cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.
icosul xi
Tu, însă, ai răspuns ierarhului: „O, păstorule, pregăteşte colivă şi o dă credincioşilor
spre mâncare, iar numele meu este Mucenicul lui Hristos Teodor,
de la Dumnezeu trimis vouă spre ajutor”, şi pentru aceasta strigăm ţie aşa:
Bucură-te, al nostru de grijă mare purtător.
Bucură-te, al Ortodoxiei viteaz apărător.
Bucură-te, dezrădăcinătorul rătăcirii idoleşti.
Bucură-te, stâlpul şi întărirea credinţei creştineşti.
Bucură-te, de Dumnezeu trimis nouă ajutătorule.
Bucură-te, despre hrana cea nespurcată povăţuitorule.
185

Bucură-te, cel ce coliva a întrebuinţa ne-ai învăţat.
Bucură-te, că şi prin aceasta Hristos este lăudat.
Bucură-te, al minunii tale descoperire şi pururea proslăvire.
Bucură-te, cu mucenicii lui Hristos împreună vieţuire.
Bucură-te, că celor drepţi le eşti înălţare.
Bucură-te, către Hristos solitor întru neadormire.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul xii
Voind Domnul a arăta harul pe care l-a dat ţie, te-a făcut izbăvitorul
celor robiţi, tămăduitorul celor neputincioşi, cârmaciul celor ce călătoresc pe
mare, povăţuitorul celor ce greşesc, descoperitorul celor ce fură, ca să cântăm
lui Dumnezeu: Aliluia.
icosul xii
Slăvind nevoinţele şi minunile tale, Mare Mucenice Teodore, cântăm ţie
întru smerenie, căci Domnul care a primit patimile tale s-a sălăşluit în inima
ta, învăţându-ne a te chema aşa:
Bucură-te, că ai păstrat sufletul tău neprihănit.
Bucură-te, că prin cinstitele tale patimi l-ai sfinţit.
Bucură-te, al celor robiţi izbăvitorule şi înainte stătătorule.
Bucură-te, doctorul rănilor trupeşti şi al celor bolnavi vindecătorule.
Bucură-te, izbăvitorul celor ce sunt în primejdie pe mare.
Bucură-te, trâmbiţă dulce şi răsunătoare.
Bucură-te, că rugăciunile celor tineri le împlineşti.
Bucură-te, că te-ai sălăşluit în lăcaşurile cele cereşti.
Bucură-te, întărirea neputincioşilor.
Bucură-te, mângâierea vârstnicilor.
Bucură-te, al săracilor bogăţia cea dreaptă.
186

Bucură-te, cântând cu îngerii cântarea cea întreit sfântă.
Bucură-te, Mare Mucenice Teodore Tirone.
Condacul xiii
O, prea minunate Mare Mucenice Teodore Tirone, dar de Dumnezeu dăruit
celor ce cu dragoste te laudă pe tine! Primeşte cu milostivire acest prinos,
izbăveşte-ne pe noi de toată scârba şi întristarea cu solirea ta şi scoate din
muncile viitoare pe cei care pentru tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia (Acest
Condac se zice de trei ori).
Apoi Icosul I “Îngeri din Ceruri…” şi Condacul I “Alesului luptător…
“)
RUGĂCIUNE
către Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron
O, prea Sfinte Mare Mucenice Teodore Tirone, auzi rugăciunea noastră,
a credincioşilor, celor ce te preamărim, şi întru smerenie o aducem către tine
din tot sufletul. Cel ce din tinereţe ai arătat credinţă înflăcărată în Hristos
Domnul şi pentru dânsa viaţa ţi-ai pus, dăruieşte celor ce ne rugăm ţie puteri
sufleteşti, ca să păstrăm şi noi în toate zilele vieţii noastre curăţenia credinţei
adevărate. Cel ce în cuptorul cel cu foc mărturisirea credinţei ai pecetluit-o cu
mucenicia ta, fii nouă pildă în râvna propovăduirii Adevărului lui Hristos. Cel
ce ai îngrădit pe cei drepţi de păcatul păgânătăţii şi al lepădării de Dumnezeu,
păzeşte-ne şi pe noi curaţi de cursele ereticeşti şi de năvălirea diavolească.
O, prea Sfinte Mare Mucenice Teodore Tirone, cu mijlocirea ta în faţa
Prestolului celui Preaînalt, roagă-l pe Domnul Dumnezeul nostru să ne învrednicească
pe noi a trece vămile vrăjmaşului celui cumplit, ca împreună să
proslăvim întru Împărăţia Cerului pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
187

188
teoCtist,
din mila lui Dumnezeu
arhiepiscop al Bucureştilor,
mitropolit al munteniei şi Dobrogei,
patriarh al Bisericii ortodoxe române,
prea iubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul pa-
triarhiei române, har, milă şi pace de la Dumnezeu, părintele nos-
tru cel ceresc, iar de la noi patriarhiceşti binecuvântări.
„Dumnezeul nostru este în cer; în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut”,
spune proorocul David (Ps. 113, 11). În cer a făcut pe îngeri, în Univers
a creat stele şi pe pământ a zidit pe oameni după chipul Său. Voinţa lui
Dumnezeu se vede în toată creaţia Sa, ,,şi fără de El nimic nu s-a făcut din
ce s-a făcut” (Ioan 1,3).
Şi precum îngerii sunt împărţiţi în cer în cete, unele mai strălucitoare decât
altele, dar fiecare cu strălucirea şi misiunea sa rânduită lor de Dumnezeu,
tot aşa şi pe pământ oamenii, după credinţă şi fapte, după harul şi chemarea
pe care le-au primit, sunt împărţiţi duhovniceşte. Şi, tot aşa, precum
stelele cerului se deosebesc unele faţă de altele prin strălucire şi frumuseţe,
tot aşa pe cerul Bisericii lui Hristos, creştinii drept-măritori, deşi sunt
una prin credinţă, se deosebesc unii faţă de alţii cu vrednicia faptelor, cu
harul, cu chemarea şi sfinţenia vieţii lor.
Una dintre multele stele care a strălucit pe cerul Bisericii Ortodoxe Române,
iar acum străluceşte în cetele sfinţilor este şi Cuvioasa Maica noastră
Teodora, care s-a nevoit pustniceşte la Schitul Sihla din părţile Neamţului
aproape 40 de ani, începând de la sfârşitul secolului al XVII-lea.
Făcându-se cuvenita cercetare canonică asupra vieţii şi nevoinţei Cuvioasei

Teodora de la Sihla şi văzând că aceasta a dus cu adevărat viaţă îngerească
pe pământ, devenind vas ales al Duhului Sfânt şi icoană desăvârşită a
sfinţeniei şi cugetând la cele de mai sus şi la cinstirea care i-o acordă credincioşii
din Moldova şi din alte părţi, Smerenia Noastră, împreună cu toţi
membrii Sfântului Sinod, urmând obiceiului canonic şi sinodal şi chemând
în ajutorul nostru Puterea Celui Preaînalt, în Treime închinat,
h o t ă r â m:
Ca de acum înainte Cuvioasa noastră Maică Teodora de la Sihla să se numere
cu Sfinţii şi să se cinstească după toată pravila în rândul Cuvioaselor, cu
numele de ,,Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla”.
Pentru prăznuirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla statornicim ziua de 7
august şi rânduim ca numele ei să fie trecut în Sinaxar, în cărţile de cult şi
în calendarul Bisericii noastre.
Mai rânduim ca viaţa, slujba şi icoana Sfintei Cuvioase Maici Teodora să se
întocmească după rânduiala Bisericii noastre, iar chipul Cuvioasei să se
zugrăvească în biserici la locul rânduit cetei Cuvioaselor.
Pentru ca evlavia în sfintele locaşuri de închinăciune să fie sporită prin chemarea
şi lucrarea acestei Sfinte, rânduim, totodată, ca unele dintre bisericile
ce se vor zidi să poarte şi hramul Sfintei Cuvioase Teodora.
Pentru deplina statornicire a acelor pe care le-am hotărât în chip canonic, am
întocmit şi întărim cu semnăturile noastre actul de faţă, ca TOMOS Patriarhal
şi Sinodal de canonizare, adică de aşezare în rândul Sfinţilor a Prea
Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, pe care îl aducem la cunoştinţa
întregii obşti a credincioşilor şi păstorilor Bisericii Ortodoxe Române.
Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.
Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
189

viaţa sfintei teoDora De la sihla
Concept şi viziune originală - prot. Ioan Ciuntu
„Frumoasa Sfânta Teodora, legendara anahoretă a locurilor acestora,
se înfăţişa închipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viaţa
bântuită de aceleaşi nenorociri, tot ca şi ea. Sfânta Teodora se lepădase,
poate, de plăcerile îmbătătoare ale lumii acesteia, mulţumindu-se,
în cele din urmă, cu crăpătura umedă a unei stânci, în locul palatelor
aurite, unde luxul şi desfrâul domneau cu răsfăţare...”
190
(Prozatorul român-moldovean Calistrat Hogas)
La sud-vest de formaţia muntoasă de conglomerate, numită „Dealul cetăţii”, se află
vestita comună Vânători-Neamţ. În această localitate istorică, se spune, la anul 1650 a
venit pe lume cea de-a doua copilă a familiei lui Ştefan Joldea, armaşul Cetăţii Neamţ.
Împlinirea acestei familii o constituiau, de fapt, cele două fiice – Marghiţa, dezmierdată
Marghioliţa, prima speranţă a părinţilor Jordea, care se frânge mult prea devreme, trecând
către Domnul, şi Teodora, cea care alege o cale de trăire aparte cu o viaţă închinată
Tatălui Ceresc. Localitatea sus-pomenită adăpostea
şi în sec. XVI pe urmaşii foştilor vânători domneşti
ai Binecredinciosului Mare Voievod Ştefan cel Mare
şi Sfânt, dar mai ales pe străjerii (varticii) cetăţii şi
pe alţi slujitori. Odată ce Ştefan Joldea avea slujbă la
această cetate a Neamţului e firesc ca şi copilăria viitoarei
sfinte să fie trăită alături de slujitorii cetăţii.
Comuna Vânători-Neamţ e cu multe mănăstiri
şi schituri ce ţin de muntele Sihla, cu peştera viitoarei
Cuvioase, care a sihăstrit la acest munte, iar
Mănăstirea Sihăstria a înălţat o Catedrală de o frumuseţe
deosebită în cinstea acestei sfinte româncemoldovence.
Încă până la naşterea Sfintei Cuvioase
Teodora Domnul Moldovei Vasile-Vodă Lupul a înălţat
chiar în Cetatea Neamţ o mănăstire cu hramul
„Sfântul Ierarh Nicolae”, evident, cu un număr mic
de călugări. Iată că această sfântă mănăstire îşi du-

cea nobila misiune alături de corpul de strajă şi de celelalte componente administrative
ale cetăţii, toate acestea – închisoarea, tainiţa, tezaurul ţării, biserica pentru închinare
etc. păstrându-se până astăzi, ca o vie mărturie a trecutului istoric. Cea mai mare parte
din slujitori, străjeri locuiau într-o latură a satului Vănători, în partea de jos a cetăţii,
despre care ne vorbeşte şi duhovnicul Andronic, istoric al sec. XIX al Mănăstirii Secu.
Odată ce la anul 1641-1666 egumen era acel care mai târziu va deveni ierarh – Ion de
la Rişca, am putea presupune că el a şi botezat-o pe fiica armaşului şi că tot el i-a fost
îndrumător copilei Teodora până la vârsta de 16 ani.
În viaţa sfinţilor cinstiţi cu multă evlavie de Biserica Ortodoxă Română şi-au găsit
locul în calendarul bisericesc multe femei creştine, dar prima sfântă româncă-moldoveancă
a fost Sfânta Teodora, canonizată în anul 1992.
Dragostea nemărginită, împletită cu frica de Dumnezeu, setea de bine pentru neamul
creştinesc, ce le purtau în sufletele lor părinţii Sfintei, i-au fost transmise odată cu
prima suflare. În spirit creştin şi în aerul înmiresmat de sfinţenie al mănăstirilor din
preajmă a fost crescută şi educată tânăra copilă Teodora. Cu toată credinţa şi evlavia
ce o aveau, părinţii Jordea, fiind marcaţi de pierderea primei fiice şi dorindu-şi o continuitate
a neamului lor, au insistat să o căsătorească pe cea care îşi dorea o cu totul altă
viaţă. Mediul în care a crescut tânăra Teodora a făcut-o să caute o lume a sa, departe
de cea lumească, dar aproape de cea cerească, o lume a lui Dumnezeu. Deşi n-a ieşit din
ascultarea părinţilor săi, Dumnezeu nu a împlinit vrerea celor ce i-au dat viaţă de a continua
neamul Jordea, ci a împlinit dorinţa tinerei Teodora, deschizându-i drumul spre
cele râvnite dintotdeauna. I-a luat darul de a avea copii, dar a făcut-o maică a întregului
neam românesc. Tânărul, care a luat-o în căsătorie şi care îşi făcea slujba la Cetatea
Neamţ, s-a retras împreună cu soţia sa la Ismail, locul lui de baştină, unde au trăit mai
mulţi ani.
Rămasă fără copii, dar şi fără părinţi, Teodora, făcând sfat cu soţul său, pleacă la
Schitul Vărzăreşti-Vrancea. Aceeaşi cale urmează şi soţul ei, doar că la Schitul Poiana
Mărului, unde a fost hirotonit ieromonah cu numele Elefterie.
Teodora era în floarea tinereţii, avea pe atunci 30 de ani neîmpliniţi, când a fost
luată sub ascultarea sa de egumena Paisia. Chiar dacă era destul de tânără, fiind pusă
la mai multe încercări, datorită râvnei sale duhovniceşti, s-a afirmat cu o trăire deosebită,
încât în scurt timp a fost săvârşită tunderea în monahism. Aşa cum la acele timpuri
peste pământurile noastre străbune dădeau năvală oştile străine, a fost nevoită, împreună
cu surorile sale, să se retragă în sudul munţilor Vrancei. Acolo s-au nevoit o parte
191

din vreme, ridicând un mic schit pentru rugăciune şi modeste chilii. Dar aşa a fost voia
Celui de Sus ca puţin să fie în preajma bunei povăţuitoare Paisia, care, fiind înaintată în
vârstă, împovărată de ani, dar şi istovită de boală, se stinge ca o lumânare. Rămasă fără
îndrumătoarea ei duhovnicească, în preajma celor zece ani de trăire în condiţii aspre,
Cuvioasa Teodora urmează în munţii Neamţului, spre frumoasele locuri ale copilăriei.
Revenind în patria copilăriei sale, îşi continuă viaţa duhovnicească în preajma Schitului
Sihăstria. Pentru început egumenul Varsanufie de la Sihăstria Secului îi dă ca un termen
de încercare binecuvântarea de a petrece un an în pădurile Sihlei. La acele timpuri
puţini sihaştri se nevoiau în munţii Neamţului, departe de ochii lumii, în singurătate
cu Dumnezeu. Acel an de încercare a căpătat cu totul alte dimensiuni, pornind de aici o
nouă perioadă a vieţii ei – şi mai aspră, într-o izolare definitivă, cu excepţia rarelor întâlniri
cu duhovnicul Pavel, care o mărturisea şi împărtăşea cu Sfintele Taine. Pe parcursul
anilor, condiţiile dure de viaţă, pe care le-a acceptat datorită voinţei ferme, au călit-o
atât fizic, cât şi spiritual, viaţa ei fiind doar rugăciune, veghe şi cugetare la cele sfinte.
Pentru a se menţine în această viaţă, consuma doar ceea ce-i oferea natura – pomuşoare
şi ierburi de pădure – greu de închipuit pentru noi, răsfăţaţii zilelor de azi.
La greutăţile timpului ce le înfruntau înaintaşii noştri, peste marea lor suferinţă
îşi punea pecetea şi năvălirea popoarelor barbare. Odată ce nimic din tot ce le cădea în
cale nu avea scăpare, lumea, înspăimântată, fugea care şi încotro apuca, în căutarea
unor locuri mai sigure. Chiar şi munţii Neamţului, ţinutul sălbatic de la acele timpuri,
nu-i opreau pe turci să-şi facă drum până în inima pădurilor dese. Nu o singură dată
călugării s-au văzut nevoiţi să se retragă din chiliile lor în desişul munţilor. Cuvioasa Teodora
a împărţit modesta sa chilie cu cei prigoniţi din liniştea mănăstirilor din preajmă.
Sfânta îşi face „o chilie mai deosebită”, „bogată” în pietre uriaşe, ca un zid de apărare a
cetăţii ei duhovniceşti, cunoscută până la ziua de azi ca peştera Sfintei Teodora. Pe acea
vatră de piatră, pe care Cuvioasa timp de două decenii a fost în sfântă rugă, au fost parcă
dăltuite înaltele-i trăiri duhovniceşti, încât cei ce urmează la Sfânta Peşteră le simt şi
le trăiesc.
Una dintre multele năvăliri ale turcilor şi-a lăsat amprenta atât pentru Sfânta Teodora,
cât şi pentru noi, cei de azi. Cuvioasa, fiind văzută odată de ostaşii turci, s-a retras
în peşteră, de unde nu mai avea cum să scape din mâinile barbarilor. Aici Dumnezeu i-a
arătat şi ei, şi nouă puterea lui şi ce poate rugăciunea fierbinte, din adâncul inimii. După
cum ne vorbeşte tradiţia, stânca s-a desfăcut în două şi Sfânta s-a salvat.
Dumnezeu i-a arătat şi alte semne înainte de a o lua în Împărăţia Sa. Chiar prin
păsările cele necuvântătoare, care, prin chipul lor miraculos de a lua pâine de pe masa
192

trapezei mănăstirii, urmând într-o singură direcţie – spre peştera Sfintei Teodora, au
atras atenţia egumenului. Era pâinea ce o aduceau păsările pentru hrană Cuvioasei Teodora.
Aşa urmărind zborul păsărilor, doi ucenici, rânduiţi de egumenul mănăstirii, au
ajuns în preajma peşterii. Zguduiţi de priveliştea ce li s-a descoperit, au înţeles puterea
rugăciunii care o ţinea înălţată pe Cuvioasă de la pământ, odată ce sufletul ei avea mai
multă greutate decât trupul. Aceasta era energia cea lucrătoare de la Dumnezeu, ce-i
dădea tăria şi puterea neînţeleasă de mintea omenească. Venirea călugărilor a fost, de
fapt, o vrere de la Domnul să vină la încheierea celor 40 de zile de rugăciune, în care Cuvioasa
Teodora se ruga să aibă parte de Sfintele Taine şi de o mărturisire la încheierea
vieţii pământeşti. Dumnezeu a ascultat rugăciunea ei, potrivit trăirii pe care a avut-o.
În următoarea zi, aşa cum şi-a dorit şi Sfânta, ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie,
împreună cu cei doi posluşnici, au urmat la peşteră. Şi aşa, cu sufletul împăcat,
mărturisindu-se şi primind Sfintele Taine, apoi şi cuvenita dezlegare, odată cu cuvintele
„Slavă Ţie, Doamne, pentru toate”, sufletu-i s-a desprins de trup şi a pornit în drumul
veşniciei.
Aşa a voit Dumnezeu ca la ceasul când trupul se va da pământului, ostaşul de altădată
de la Ismail, cu care fusese logodită şi cununată, să vină şi el să-şi plece fruntea
în faţa Cuvioasei Teodora, care a fost sfetnic bun în hotărârea sfântă de a urma drumul
sihăstriei, fiind ca doi luceferi pentru sihaştrii din munţii Neamţului. A rămas să se
nevoiască în continuare în preajma peşterii încă aproape un deceniu, până când şi el, ieroschimonahul
Elefterie, urmând acelaşi drum al sihăstriei, a urmat drumul veşniciei.
În prima parte a secolului al XVIII-lea, între anii 1725-1730, în preajma Peşterii
Sfintei Teodora de la Sihla a fost ridicată o mică biserică, aşa precum o cunoaştem şi noi.
An de an, cu ocazia sărbătoririi hramului acestui schit, puţinii pelerini, care reuşeau să
ajungă până sus, cinsteau şi pomenirea cea de peste an a Sfintei Teodora de la Sihla. În
acest fel ziua de 24 iunie devine, prin tradiţie locală, zi de îndoită prăznuire. Cu vremea,
cultul Sfintei Teodora s-a extins şi mai mult. Începând cu jumătatea a doua a sec. XVIII,
potecile ce duceau spre schit sau la peşteră erau bătătorite în fiece an de mii de închinători.
Coborând din urcuşul lor geografic, dar şi spiritual, povesteau tuturor despre
Sfântă şi despre pacea duhovnicească a acestui schit.
Acum câţiva ani erau doar câteva chilii, un mic schit, pe când astăzi, prin binecuvântarea
Prea Fericitului Daniel, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ca un
şirag de mărgăritare s-au ridicat neobositele chilii, ca un semn de trăire şi comuniune
în acel spaţiu al Sfintei Teodora. Rând pe rând, au fost înălţate locaşuri de închinare cu
hramul Cuvioasei în mai multe zone din întreg spaţiul românesc, lucru pomenit şi de
193

Pictură în frescă. Salvarea Sfintei Teodora.
Catedrala „Sf. Teodor Tiron şi Teodora de la Sihla”
marele teolog, cel trecut către Domnul, Arhimandritul Ioanichie Balan în lucrarea „Sfânta
Teodora de la Sihla – floare duhovnicească a Moldovei”: „De la canonizare (1992 - n.a.)
în toată ţara s-au construit mai multe biserici închinate Sfintei Teodora de la Sihla, printre
care şi cele de la Iaşi, Piatra Neamţ, Chişinău şi cea de la Mănăstirea Sihăstria”.
Până la mijlocul sec. XIX, moaştele Cuvioasei s-au aflat în ţinuturile noastre, ultima
perioadă într-o raclă de argint, aşezată la biserica din s. Miclăuşenii Noi. Unele surse
vorbesc despre faptul că moaştele ei au fost duse în Rusia pe timpul generalului Kiseliov
194

(1834), iar după ce au stat un timp la Orlov au fost strămutate la Lavra Pecerska, unde
se află şi azi. Bucurându-ne de câteva rânduri de veşminte cusute cu fir de aur, ne-am
înstrăinat de Sfintele Moaşte, care şi-au găsit loc la Lavra Pecerska din Kiev. În unele
scrieri întâlnim că pe raclă se află înscrise în limba slavonă şi română cuvintele „Sfânta
Teodora din Carpaţi”. Credem că este un sfânt adevăr, dovadă fiind şi cuvintele cu referire
la acest fapt în vechiul manuscris al vieţii Sfintei Teodora de la Sihla. În favoarea
acestor afirmaţii vine şi slujba Cuvioasei Teodora din Carpaţi, înscrisă în Mineele de la
Pecerska (Vezi Revista „Glasul monahilor”, ed. Mănăstirea cetăţuia,??? Iaşi, 1934). Cu
toate acestea, după anii 1990 moaştele ei au fost retrase de la închinarea creştinilor,
răspunsul fiind „Nu cunoaştem asemenea moaşte...”. Un lucru deosebit de curios este că
în ultimii ani s-a descoperit la Biserica boierilor din incinta Mănăstirii Miclăuşeni, Iaşi o
mică raclă cu câteva sfinte moaşte, pe care scrie: „Sfânta Teodora Pământeana”. Putem
afirma că este vorba tot de Sfânta Teodora de la Sihla şi că acestea nu sunt decât o părticică
din cinstitele ei moaşte, luată de ctitorii Schitului Sihla şi donată familiei Sturza, cu
care erau înrudiţi. Partea cea mai mare a fost dusă mai apoi, după cum deja am arătat
mai sus, la Pecerska.
Sfânta Teodora a fost o smerită făclie aprinsă în Carpaţi, poate cea mai devotată în
trăirea şi dragostea ei pentru cele sfinte. Despre viaţa deosebită a Sfintei Teodora, căreia
a urmat şi soţul ei, călugărul Elefterie, poetul român-moldovean Nicolae Beldiceanu, în
cele câteva rânduri, a spus atât de mult!
„Ieşind din noaptea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit,
E vatra suferinţei, e peştera în care
„Ieşind din noaptea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit,
E vatra suferinţei, e peştera în care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici sfânta femeie, ducând un aspru trai,
Vedea prin rugăciune minunile din rai...”.
195

196
aCatistul
Cuvioasei maiCii noastre teoDora De la sihla
Condacul i
Veniţi toţi cei iubitori de Hristos, cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei
Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor
s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
icosul i
Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de
lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii,
cu laude te cinstim:
Bucură-te, mlădiţă sfântă, care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit.
Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat.
Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat.
Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea.
Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea.
Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat.
Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat.
Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod prea frumos.
Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos.
Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare.
Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul ii
La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie
ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la
viaţa monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cântat: Aliluia!
icosul ii
La Mănăstirea Vărzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultare
tuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:
Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smerenie lui Hristos ai urmat.
Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat.

Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii muceniţă te-ai arătat.
Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câştigat.
Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale partea Mariei ai ales.
Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare roadele mântuirii ai cules.
Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţia.
Bucură-te, că, aceasta înţelegând-o, cununa lor sfântă ţi-ai ales.
Bucură-te, că prin ascultare şi rugăciune mintea ţi-ai luminat.
Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareţa ta ai plecat.
Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul iii
Ajungând în pustie cu stareţa ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu, singură
rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea te întăreai şi din inimă lui
Dumnezeu cântai: Aliluia!
icosul iii
După adormirea fericitei tale stareţe Paisia, către locurile părinteşti ai socotit să vii
şi un loc de linişte în munţii Neamţului ţi-ai ales. Pentru care noi, nevrednicii, cinstind
a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat.
Bucură-te, că pentru aceasta de la stareţul Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat.
Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat.
Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit.
Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit.
Bucură-te, că în peştera cea de sub stâncă ai locuit.
Bucură-te, că acolo cu măcriş şi verdeţurile pustiei te-ai hrănit.
Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit.
Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a povăţuit.
Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit.
Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste ai primit-o.
Bucură-te, că a iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul iv
Ziua şi noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi şi în meditaţiile cele duhovniceşti,
din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
197

icosul iv
Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai mult decât
cu hrana trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicilor bucurii în toată vremea te mângâiai.
Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm:
Bucură-te, că, prin rugăciune neîncetată, dragostea lui Dumnezeu ai câştigat.
Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat.
Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns.
Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit.
Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat.
Bucură-te, că şi din dumnezeirea cea după har ai gustat.
Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai.
Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicilor bunătăţi îl mângâiai.
Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrană îl hrăneai.
Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai.
Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul v
Multe ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul
tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat lui Dumnezeu
laudă de mulţumire: Aliluia!
icosul v
Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a
stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui
Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciune cu lacrimi
către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm:
Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-ai clintit.
Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit.
Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai.
Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai.
Bucură-te, că frigul, foamea şi singurătatea pentru Hristos ai răbdat.
Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat.
Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat.
Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilinţă tărie ţi-a dat.
Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit.
198

Bucură-te, că prin nevoinţe duhovniceşti ai sporit.
Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare.
Bucură-te, că prin post şi rugăciune sfinţilor sihaştri ai fost următoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul vi
Şaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei, în post, în rugăciune, răbdând cu bărbăţie
nevoinţele pustniciei şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!
icosul vi
Duhovnicul tău, părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi pesmeţi
şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai şi sfaturi
duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care şi noi, văzând a ta iscusinţă,
te lăudăm:
Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit.
Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe tine te-ai întărit.
Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor Părinţi în viaţă te-au călăuzit.
Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat.
Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat.
Bucură-te, că prin rugăciune şi citire trezvia minţii ai câştigat.
Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat.
Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea ai lăudat.
Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai.
Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai.
Bucură-te, că şi rugăciunile sfinţilor pururea ai cerut.
Bucură-te, Sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul vii
Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispitele veacului
de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta,
cântând cu mulţumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!
icosul vii
Toate ispitele şi luptele, care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au venit,
cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin, din adâncul inimii
rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea şi noi cu smerenie te lăudăm:
199

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea prea înţeleaptă.
Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă.
Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat.
Bucură-te, slugă înţeleaptă, care pururea Lui ai urmat.
Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că Iisus Hristos ţi-a fost ţie toată mângâierea.
Bucură-te, albină duhovnicească, care mierea Duhului Sfânt ai adunat.
Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceaţă ai aflat.
Bucură-te, privighetoare duhovnicească, care pururea lui Hristos ai cântat.
Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care pururea pe Hristos ai lăudat.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieţii pustniceşti râvnitoare.
Bucură-te, a multor sihaştri vrednici următoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul viii
Avut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şi cu
desăvârşire s-au împodobit. De aceea şi tu, cu mare dragoste, în urma lor ai alergat şi lui
Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!
icosul viii
Ajuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind în pustia Sihlei, şi duhovnicul tău Pavel, trecând
către Domnul, postit-ai patruzeci de zile, pregătindu-te cu rugăciune pentru viaţa viitoare.
De aceea şi noi, înţelegând minunata nevoinţă, te lăudăm:
Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai vieţuit.
Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, aşteptai pământescul sfârşit.
Bucură-te, că în credinţă roditoare Domnul te chema la Sine.
Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârşeşti cu bine.
Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai.
Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai.
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit.
Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit.
Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit.
Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau.
Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau.
Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau.
200

Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul ix
Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâinea de pe masă şi zburau cu ea numai
spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar aştepta. Şi aşa,
prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând:
Aliluia!
icosul ix
Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată
au văzut între stânci o lumină mare şi, venind mai aproape, lumina a dispărut şi
le-ai spus: Părinţilor, aruncaţi-mi o haină. Şi unul dintre fraţi ţi-a aruncat rasa ca să te
îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit.
Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit.
Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit.
Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit.
Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat.
Bucură-te, că le-ai zis: „Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat”.
Bucură-te, că fraţii aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat.
Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat.
Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat.
Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat.
Bucură-te, că, ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat.
Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul x
Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei,
pentru care monahii şi fraţii Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
icosul x
Îngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fraţii Sihăstriei sfântul tău trup în peştera
unde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte alergau cu credinţă
şi evlavie, închinându-se, şi te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei ai sfinţit-o.
201

Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei ai împodobit-o.
Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat.
Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat.
Bucură-te, că în amintirea ta o bisericuţă de lemn s-a zidit.
Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul Schimbării la Faţă s-a sfinţit.
Bucură-te, că de sute de ani creştinii spre peştera ta călătoresc.
Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc.
Bucură-te, că şi Biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-a zidit.
Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugări s-au nevoit.
Bucură-te, Maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare.
Bucuăг-te, Sfântă, a nevoinţelor pustniceşti următoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul xi
Toate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora
şi, aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă pe Dumnezeu, care pe tine
te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui: Aliluia!
icosul xi
Auzit-a vestea sfinţeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ,
care, venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine, a început a zice
către tine aşa:
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit.
Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit.
Bucură-te, că şi pe mine la viaţă călugărească m-ai îndemnat.
Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău le-am urmat.
Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat.
Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat.
Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat.
Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit.
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit.
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit.
Bucură-te, Maică, a vieţii celei pustniceşti râvnitoare.
Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
202

Condacul xii
Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, şi ţi-a ajutat până în
sfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care în toată viaţa ta din inimă I-ai
cântat: Aliluia!
icosul xii
Trecut-au sute de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisesc vieţuirea
cea pustnicească, în care atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi mulţime de monahi şi monahii,
precum şi mare mulţime de credincioşi aleargă cu sete duhovnicească să vadă peştera,
în care te-ai nevoit, şi să-ţi ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care şi noi
pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:
Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustniceşti le-ai răbdat.
Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toată vremea te-ai înarmat.
Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini cu evlavie ţie ţi se închină.
Bucură-te, a lui Hristos cerească albină.
Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat.
Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit.
Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit.
Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit.
Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat.
Bucură-te, că numai fericirea cea veşnică ai căutat.
Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare.
Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare.
Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Condacul xiii
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şi având îndrăzneală
către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ţi aminte şi de noi, nevrednicii, care
suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri, ca, prin sfintele tale
rugăciuni, să aflăm şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui
în veci: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).
Apoi Icosul I („Îngerească râvnă…”) şi Condacul I („Veniţi toţi cei iubitori
de Hristos…”).
203

204
RUGĂCIUNE
către Prea Cuvioasa Maica noastră Teodora de la Sihla
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos ai iu-
bit şi pentru dragostea Lui în toată viaţa ta te-ai nevoit, multe nevoinţe
şi ispite ai suferit şi în viaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu,
ai sporit. Cu mulţimea înfrânării şi a lacrimilor celor duhovniceşti, sufletul
tău l-ai luminat şi în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor
tale cele bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viaţa ta o ai sfinţit şi pildă
sihaştrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită,
sfinţenia vieţii tale a descoperit-o şi, ca pe o comoară ascunsă, lumii te-a
arătat.
De aceea şi noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă, cerem sfintele
tale rugăciuni şi te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor,
ca şi noi, păcătoşii, în vremea vieţii noastre şi în vremea sfârşitului
nostru să dobândim mila şi mântuirea Lui, spre a slăvi şi a ne închina
în veacul de acum şi în cel viitor Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh în
vecii vecilor. Amin!

Protoiereu mitrofor Ioan Ciuntu
S-a născut la 5 decembrie 1954 la Păuleşti, Călăraşi,
într-o familie de slujitori ai Bisericii.
Studii: Seminarul Teologic din Odesa, Universitatea
de Stat din Bucureşti, România, Facultatea
Filosofie, masteratul Mass-media şi comunicarea,
doctoratul în istorie.
A slujit în mai multe localităţi din Republica
Moldova – primii 15 în cadrul Patriarhiei Ruse,
următorii 15 ani - în cadrul Patriarhiei Române.
A deţinut diverse funcţii în administraţia superioară
a Bisericii Ortodoxe.
Deţinător al distincţiilor de stat ale Republicii
Moldova şi României, Patriarhiei Ruse, Patriarhiei
Române, Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Arhiepiscopiei
Tomisului, Mitropoliei de Peiraeus,
Atena.
Paroh al Catedralei „Sf. Teodor Tiron şi Teodora
de la Sihla”, preşedinte al Centrului de Spiritualitate,
Morală şi Cultură Creştin-Ortodoxă „Sfinţii
Ştefan cel Mare şi Teodora de la Sihla”.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova.
Teolog-publicist şi prozator.
205

206
surse BiBliografiCe
1. Ziarul “Timpul”, VII, nr. 63, 1882
2. Ibidem
3. A. Eşanu. „Chişinău. File de istorie”, Editura ”Muzeum”, 1998,
pag. 26)
4. „Luminătorul”, nr. 4, 2000, pag. 27
5. I. Bubis. „Зодчие Бернардацци”, 1997
6. „Locaşuri sfinte din Basarabia”. Ed. „Alfa şi Omega”, 2001, ediţia I,
p. 112
7. Gh. Rusanov. «Традиции в архитектуре Молдавии», Ed. „Cartea
Moldovenească”, 1988, p. 95
8. B. Buzilă. „Cum mai luptă basarabenii pentru Mitropolia lor”. Ziarul
„Ziua”, 28 ianuarie 1998
9. D. Mironescu. „Un pahar de cvas în parcul Ştefan”, Săptămânalul
independent de analiză politică şi actualitate culturală, anul
15 (910), 17-23 august 2007, Suplimentul „Bucureştiul cultural”,
nr. 30
10. „Raza”, nr. 569, 11 martie 1941
11. A.N.R.M. 3011 inv.7, d.197, f. 333
12. Actul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea
unor Sfinţi români
13. Avizul „Cu privire la starea tehnică a construcţiilor portante ale
clădirii Bisericii „Sf. Teodora de la Sihla”
14. M. Atanasov. ”Pelerini pe urmele Sfintei Teodora de la Sihla”, „Alfa
si Omega”, 1-15 august 2005, pag. 7
15. V. Chirilov. „La Catedrala din Chişinău moldovenii se roagă ruseşte.
De nevoie”. Ziarul „Capitala, 12 ianuarie 2005, pag. 8

16. Revista „Curierul de Iaşi” - 93, august 1876.
17. PG.-J.P. Margiene, Patrologiae cursus, scries graeca, Paris, 1857,
pag. 99, 1537 D
18. J.P. Margiene, Patrologiae cursus, scries graeca, Paris, 1857 PG 99, 472
A-473 A
19. Prot. Ioan Ciuntu. „Nu poate pom bun să facă roade rele...”, „Literatura
şi Arta”, nr. 27, 9 iulie 2009.
20. V. Chirilov. „Războiul rece” dintre cele două Mitropolii este un fenomen
depăşit”, Ziarul „Capitala”, 13 iulie 2002, pag. 8
21. Aurica Plăcintă. „Drumul Crucii”, Ziarul „Flux”, 21 septembrie
1999, pag. 4
22. L. Ciubotaru. „Pelerinajele – lecţii de îndumnezeire”, Săptămânalul
„Literatura şi Arta”, nr. 28, 15 iulie 2004, pag. 8
23. „Psalmiştii îl laudă pe Domnul”. „Misionarul”, ianuarie 2005, pag. 3
24. Prot. Ioan Ciuntu. „Dangăt de clopote”, Chişinău, 1999
25. N. Dabija. ”Bucuraţi-vă”, „Literatura si Arta”, nr. 42, 16 octombrie
2008
26. A. Vartic. ”Drum spre mântuire”, „Timpul”, 6 aprilie 2007, pag. 17
27. N. Caranfil. „Drum spre mântuire”, „Timpul”, 6 aprilie 2007, pag. 17
207

208
Cuprins
1. Cuvânt înainte ................................................................................................................... 3
2. De la târguşor de provincie la metropolă .......................................................................... 5
3. Alexandru Bernardazzi - patriarhul arhitecturii Chişinăului ...................................... 21
4. Renaşterea din cenuşă ..................................................................................................... 38
5. Revenirea la origini .......................................................................................................... 44
6. Ani ai devenirii – ani de zbucium ................................................................................... 58
7. Zugravi în slujba Domnului ............................................................................................ 70
8. Catapeteasma ................................................................................................................... 79
9. Sfinţii se vor acasă ........................................................................................................... 82
10. Oare ce răspuns vor da în faţa Domnului acei ce au batjocorit şi hulit cele sfinte? .. 84
11. Un catarg rupt de la Corabia Mântuirii. Părintele-diacon Constantin Oglinzeanu .. 86
12. Patrimoniul Bisericii, făurit de mâna cea văzută ........................................................ 88
13. „Pe fericiţii, pururea pomeniţii ctitori ai sfântului locaşului acestuia
să-i pomenească Domnul Dumnezeu în Împărăţia Sa” ................................................. 97
14. Orologiul ....................................................................................................................... 109
15. Troiţa ............................................................................................................................ 111
16. Biserica nouă ................................................................................................................ 116
17. Demisolul - până la şi după restaurare ...................................................................... 120
18. Sărbători şi vizite canonice ......................................................................................... 124
19. Soli ai meleagului elen ................................................................................................. 131
20. Vizita în Grecia (mai 2009).......................................................................................... 135
21. Pelerinaje ...................................................................................................................... 142
22. Activitatea extrabisericească ...................................................................................... 146
23. Creştini la naştere, creştini pentru vecie ................................................................... 155
24. Cu Dumnezeu în inimă şi cu condeiul în mână .......................................................... 161
25. Andrei Vartic – Cavaler al Luminii ............................................................................ 173
26. Viaţa Sf. Mucenic Teodor Tiron .................................................................................. 176
27. Minunea colivei, săvârşită de Sf. Teodor Tiron .......................................................... 177
28. Acatistul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron ....................................................... 177
29. Viaţa Sfintei Teodora de la Sihla ................................................................................ 190
30. Acatistul Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla ............................................ 196
31. Date biografice ............................................................................................................. 205
32. Surse bibliografice ........................................................................................................ 206