Asezarea getica fortificata de la Cotu Copalau - Editura Cetatea de ...

arheologie www.cetateadescaun.ro 2012
26
Aşezarea de la Cotu - Copălău
cuprind urme nesemnificative de locuire. În schimb, S 26, S 28, S 34, S 36, S 37, S 38,
S 43 şi S 44 sunt lipsite complet de material ceramic. Toate aceste suprafeţe, mai sus
enumerate, se plasează numai în sud-estul fortificaţiei şi ele conturează faptul că zona
respectivă a fost intenţionat lăsată liberă, fie că era improprie locuirii, fie că era
destinată adăpostirii animalelor.
Practic, după planul general al săpăturilor (pl. 27), locuirea getică se
concentrează în sud-vestul platoului, într-o suprafaţă de formă ovală, de aproximativ
12.000 mp, unde s-au surprins 14 locuinţe şi două gropi. Evident, numărul complexelor
a fost aici mult mai mare şi numai imposibilitatea extinderii săpăturilor ne limitează la
estimări cu totul aproximative. După densitatea locuinţelor din acest spaţiu ca şi după
frecvenţa ceramicii găsite în secţiuni este foarte posibil ca numărul acestora să fi fost
aici, în jur de 30.
O altă zonă locuită pare să fi fost în nord-estul platoului, acolo unde s-a
dezvelit o locuinţă şi o groapă, zonă care, din păcate, nu a putut fi cercetată mai intens,
dar unde s-a găsit şi material ceramic getic care suprapunea două locuinţe cucuteniene.
Cât de intensă a fost locuirea în acest sector al aşezării de la Cotu nu avem nici o
posibilitate de apreciere. În orice caz, între acest sector şi cel de sud-vest pare să fi fost
un alt spaţiu nelocuit cum ar sugera S 37 şi S 38, lipsite de depuneri arheologice.
Din imposibilitatea extinderii săpăturilor nu putem fi categorici în a afirma că
în incinta fortificaţiei ar fi fost locuite numai aceste două spaţii. Nu excludem şi chiar ar
fi de bănuit ca ele să fi fost mai multe. Cert este că zona centrală din partea vestică,
datorită diferenţei de nivel accentuate dintre cota maximă şi margine, nu a putut fi
locuită.
Despre această dispunere a locuirii în incinta fortificată, în două sectoare
diferite, despărţite de un spaţiu liber, se pot emite două ipoteze, ambele cu un grad egal
de verosimilitate. Aceste două sectoare (sau mai multe ?) reflectă fie etape cronologice
distincte, fie clanuri, ginţi diferite care alcătuiau comunitatea getică de la Cotu. Din
păcate, ambele ipoteze, în stadiul cercetărilor noastre, sunt neverificabile.
II. 6. Vestigii din alte epoci
Între materialele descoperite prin săpăturile practicate în cele cinci campanii
s-au identificat câteva care nu aparţin obiectivului nostru. Practic acestea se datează în
două epoci diferite: neo-eneolitic şi secolele XVIII-XIX.
În suprafeţele săpate în poiana aflată în sud-vestul aşezării s-au găsit risipite
câteva fragmente ceramice cucuteniene atipice şi corodate, ca şi două-trei piese de silex
care nu formau o depunere arheologică sesizabilă. Aceste urme indicau o trecere
pasageră a purtătorilor culturii amintite.
În nord-estul platoului, către "Creasta Cocoşului", în schimb, prin săpăturile
din anul 2004, s-a identificat locul lor de provenienţă, întrucât aici au fost surprinse
patru locuinţe cucuteniene, care fac parte dintr-o aşezare ale cărei limite nu le putem
preciza acum, foarte probabil aceasta se plasa numai în acest sector, cu o poziţie
dominantă, caracteristică multor aşezări cucuteniene. Din păcate, nu putem preciza aria
acesteia, probabil ea nu a fost una de mare amploare, deşi într-o suprafaţă relativ
restrânsă s-au dezvelit patru locuinţe.
L 16/S 39 - 2004
Locuinţă cucuteniană ale cărei dimensiuni nu au putut fi precizate, deşi s-a
practicat o casetă, insuficientă însă pentru precizarea dimensiunilor sale, dezvelindu-se
doar un fragment de 2,40 x 2 m din platforma sa. Demontarea a permis constatarea
existenţei unui strat de chirpic de circa 20 - 25 cm grosime.
www.cetateadescaun.ro
Editura Cetatea de Scaun