Confesiunile unui asasin economic

John Perkins
totul alte motive. Referinţele sunt furnizate în notele de final,
permiţând cititorilor interesaţi să aprofundeze respectivele
subiecte.
Editorul meu m-a întrebat dacă suntem cunoscuţi cu adevărat
sub numele de asasini economici. L-am asigurat că aşa
suntem cunoscuţi, deşi de cele mai multe ori referirea se făcea
numai prin iniţiale. De fapt, din 1971, în ziua când am început
să lucrez cu Claudine, instructoarea mea, aceasta m-a informat:
– Sarcina mea este să te transform într-un asasin economic.
Nimeni nu trebuie să ştie despre implicarea ta, nici măcar
soţia.
Acestea fiind spuse, luă un aer extrem de serios.
– Dacă te-ai implicat o dată, înseamnă că eşti implicat pe
viaţă.
Ne-am folosit rareori, după această discuţie, tot numele;
eram pur şi simplu nişte AE.
Rolul Claudinei este un exemplu fascinant al manipulării
aflate la baza afacerii în care intrasem. În afară de faptul că
era frumoasă şi inteligentă, ea mai era, pe deasupra, şi extrem
de eficientă; îmi descoperise slăbiciunile pe care le exploata la
maximum în favoarea ei. Meseria ei şi felul în care o exercita
ilustrează perfect ingeniozitatea, dibăcia oamenilor aflaţi în
culisele acestui sistem.
Claudine spunea totul pe şleau când descria atribuţiile pe
care eram chemat să le îndeplinesc. Datoria mea, spunea ea, era
„de a încuraja liderii mondiali să devină o parte din vasta reţea
care promovează interesele comerciale ale SUA. Într-un final, liderii
respectivi sunt prinşi în capcana unei reţele de datorii care
ne asigură loialitatea lor. Le putem impune orice dorim – pentru a
ne satisface nevoile politice, economice sau militare. În schimb, ei
îşi sprijină poziţiile politice pe oferta pe care o fac popoarelor lor:
parcuri industriale, centrale energetice şi aeroporturi. Deţinătorii
companiilor de inginerie tehnologică/construcţii din Statele Unite
au devenit fabulos de bogaţi“.
Astăzi, vedem rezultatele acestui sistem cuprins de amoc.
Preşedinţii executivi ai celor mai respectate companii din ţara
12