Confesiunile unui asasin economic
Confesiunile unui asasin economic
Confesiunile unui asasin economic
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
John Perkins<br />
mai purtăm săbii. Nu mai purtăm armuri sau haine care să ne<br />
scoată în evidenţă. În ţări precum Ecuadorul, Nigeria sau Indonezia<br />
ne îmbrăcăm asemenea profesorilor sau proprietarilor<br />
de magazine de acolo. În Washington şi Paris, arătăm ca nişte<br />
birocraţi din guvern sau ca nişte bancheri. Părem modeşti,<br />
normali. Vizităm şantiere în proiectare şi cutreierăm satele sărace.<br />
Proclamăm altruismul, discutăm cu ziarele locale despre<br />
minunatele acţiuni umanitare întreprinse de noi. Acoperim<br />
mesele de conferinţă ale comisiilor guvernamentale cu hârtiile<br />
noastre şi cu proiectele noastre financiare, şi ţinem cursuri la<br />
Harvard Business School despre miracolele macroeconomiei.<br />
Suntem în legalitate, lucrăm pe faţă. Sau aşa ne prezentăm noi<br />
şi aşa suntem acceptaţi. Acesta este felul în care funcţionează<br />
sistemul. Rareori recurgem la ceva ilegal, deoarece sistemul însuşi<br />
este construit pe subterfugii, iar sistemul înseamnă, prin<br />
definiţie, legitimitate.<br />
În orice caz – şi acesta este un avertisment foarte serios –<br />
dacă noi dăm greş, o rasă cu mult mai ticăloasă intră în scenă,<br />
aceia cărora AE le spun şacalii, bărbaţi care descind direct din<br />
acele imperii timpurii. Şacalii se află întotdeauna undeva, pândind<br />
din umbră. Când apar ei, şefi de state sunt îndepărtaţi<br />
sau mor în „accidente“ 10 violente. Şi dacă se întâmplă ca vreun<br />
şacal să dea greş, aşa cum au făcut-o în Afghanistan şi în Irak,<br />
atunci reapar vechile modele. Când şacalii eşuează, tineri americani<br />
sunt trimişi să ucidă şi să moară.<br />
În timp ce treceam pe lângă monstru, acel zid-mamut, acea<br />
matahală din beton care se înălţa din râu, eram conştient de<br />
transpiraţia care îmi îmbibase hainele şi de clocotul intestinelor<br />
mele. M-am îndreptat spre junglă pentru a mă întâlni cu<br />
populaţia indigenă, hotărâtă să lupte până la ultimul om pentru<br />
a pune capăt acestui imperiu la a cărui creaţie contribuisem,<br />
şi eram copleşit de sentimentul vinovăţiei.<br />
M-am întrebat în sinea mea: cum oare a reuşit copilandrul<br />
acela simpatic din New Hampshire să se vâre într-o afacere<br />
atât de murdară?<br />
24