Confesiunile unui asasin economic

John Perkins
nerăbdător să mă ofer voluntar. Dar, după ce presa a dezvăluit
lumii atrocităţile şi contradicţiile politicii americane, am
ajuns să-mi schimb atitudinea. M-am surprins întrebându-mă
de care parte s-ar fi situat Paine. Eram sigur că s-ar fi alăturat
inamicilor noştri din Vietcong.
Unchiul Frank mi-a venit în ajutor. M-a informat că o slujbă
în cadrul NSA îţi dădea posibilitatea amânării încorporării,
drept care a aranjat o serie de întâlniri la agenţia lui, inclusiv
o zi de interviuri istovitoare, monitorizate de poligraf. Mi s-a
spus că aceste teste vor stabili dacă aveam stofa necesară pentru
a fi recrutat şi antrenat de NSA şi că, dacă o aveam, ele vor
sta la baza elaborării profilului meu, a punctelor mele slabe şi a
celor forte, care vor fi utilizate pentru a-mi trasa cariera. Dată
fiind atitudinea mea faţă de războiul din Vietnam, eram convins
că aveam să pic testele.
În timpul examinării, am recunoscut că, în calitatea mea
de american loial, eram împotriva războiului şi am fost surprins
că intervievatorii nu au insistat asupra acestui subiect.
În schimb, s-au axat pe educaţia pe care am primit-o, pe atitudinea
faţă de părinţii mei, pe emoţiile generate de faptul că am
fost crescut ca un puritan sărac, ajuns să trăiască printre atât
de mulţi elevi bogaţi, dedaţi plăcerilor de tot felul. Examinatorii
mei au analizat şi frustrarea resimţită de mine din cauza
absenţei femeilor, a sexului, a banilor din viaţa mea, precum şi
fantasmele generate de aceste frustrări. Am fost uimit de atenţia
pe care au acordat-o relaţiei mele cu Farhad şi de interesul
lor faţă de încăpăţânarea mea de a minţi poliţia campusului
pentru a-l proteja.
La început, am crezut că toate aceste lucruri, care mie mi
se păreau negative, mă făceau inapt pentru NSA, doar că interviul
a continuat, sugerând contrariul. Abia câţiva ani mai
târziu am înţeles că, din punctul de vedere al NSA, toate aceste
aspecte negative erau, de fapt, pozitive. Interesul lor avea
mai puţin de-a face cu subiecte privind loialitatea faţă de patrie,
cât mai ales cu cele legate de frustrările mele existenţiale.
Supărarea faţă de părinţii mei, obsesia pentru femei şi ambiţia
mea de a duce o viaţă bună au fost considerate de ei drept
32