Pompierii Brasoveni nr.4

(negativă). Exemplu: „sunt calm şi energic”, „ies bine din
orice situaţie”, „sunt puternic”, „sunt sănătos”, „nu sunt
singur”, „nu sunt slab” etc. Se repetă aceeaşi formulă până
la reuşita deplină care apare rapid dupa 2-3 săptămâni.
Respiraţia controlată, ca cea mai simplă tehnică
de învăţat, constă în controlul voluntar propriu al respiraţiei.
Se începe cu o inspiraţie profundă, completă, abdominală,
se continuă cu expiraţia completă a aerului din plămâni
şi apoi cu deplasarea abdomenului spre coloana vertebrala,
prin comprimarea diafragmei, concomitent cu închiderea
traheii (fără a inspira) şi dilatarea toracelui. Se creează o
„formă de aer” care se menţine 10-15 secunde; apoi urmează
o inspiraţie totală, aerul umple complet plămânii, toate
alveolele fiind oxigenate (de regulă capacitatea pulmonară
este redusă la 1/3 din posibilităţi, pentru că nu se respiră
decât la nivelul treimii superioare a plămânilor). Se execută
de 1-10 ori pe zi.
Relaxarea analitică constă în conştientizarea de
către luptător a concentraţiei diferitelor grupe musculare,
urmată de intenţia de a le reduce si anihila.
Pentru început ne aşezăm, la orizontală, ne
eliberăm constrângerea vestimentaţiei şi închidem
ochii. Apoi, conştientizăm crisparea diferitelor gupe de
muşchi parcurgând mental şi rapid toate zonele corpului;
percepem această stare şi o aducem în prim planul atenţiei.
Ne concentrăm, fie pentru a încerca să risipim senzaţia de
disconfort, fie pentru a o menţine în controlul atenţiei,
fără să ne imaginăm nimic. În câteva minute tensiunea
se reduce, respiraţia este profundă şi lentă, starea de
disconfort este înlocuită cu o senzaţie de relaxare. Treptat,
luptătorul se deprinde cu relaxarea diferenţială, pe grupe
musculare ale întregului corp, în mod progresiv şi analitic.
Meditaţia reprezintă tehnica de a pătrunde sistematic şi
voluntar în propriile profunzimi interioare ale individului.
În ceea ce priveşte gestionarea stresului, un rol important
revine şi comadnanţilor care pot asigura adaptarea şi
integrarea fiecărui luptător în grup, rezolvarea oportună
şi eficientă a fiecărei situaţii conflictuale din grupurile
militare. Prevenirea relaţiilor neregulamentare, rezolvarea
problemelor personale ale militarilor, folosirea unui limbaj
cald şi autoritar, promovarea unor relaţii corecte cu toţi
subordonaţii, instaurarea spiritului de ordine, disciplină si
întrajutorare sunt câteva dintre posibilităţile pe care le are
comandantul în mobilizarea şi manifestarea coeziunii.
Astfel, apare în mod evident faptul că exemplul şi
modalitatea de valorificare a statusului comandantului,
este o acţiune specifică în cadrul gestionării stresului
luptătorilor din cadrul formaţiunilor de luptă în situaţii de
urgenţă.
Comportarea comandantului pe timpul
acţiunilor de intervenţie, modul cum acesta reacţionează
la diversitatea solicitărilor, stimulilor exteriori, rămâne o
modalitate eficientă de influenţă oportună şi continuă în
ansamblul acţiunilor de gestionare a stresului, poate cea
mai importantă de cele mai multe ori. Privirea şi mintea
tuturor subordonaţilor sunt îndreptate asupra lui; el este
cel care poate genera încredera, inspira curajul, spiritul de
sacrificiu şi convingerea în ducerea la bun sfârşit a acţiunilor
de luptă.
Comandantul însuşi trebuie să fie sănătos
psihic şi fizic, să fie deprins cu munca intensă, cu
exercitarea actului de conducere în conditiile unor
privaţiuni de tot felul. Pentru stabilirea şi exercitarea
unui management al stresului, comandantul trebuie
să dispună de anumite calităţi fizice, psihice şi morale.
Calităţi fizice. Un comandant ar trebui să fie robust,
PomPierii
ASOCIAŢIA POMPIERILOR „ŢARA BÂRSEI” BRAŞOV 17